Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.
2/2014
STATUL – CONCEPT ȘI ELEMENTE
CONSTITUTIVE
Nicolaie MĂNESCU*
Abstract: Articolul de față își propune să
deschidă o abordare mai amplă, pe parcursul unei
serii de lucrări, referitoare la stat și puterea de stat.
Acest demers este o analiză combinatorie privind
instituția statului, din perspectiva dreptului
constituțional și internațional public, care aduce, ca
noutate didactică configurativă, elemente definitorii
de interpretare din domeniul sociologiei și filosofiei.
Se urmărește o retrospectivă privind statul ca putere
dominatoare, de la naștere și până la perioada de
declin a acestuia. De la început, prin intermediul
articolului de față, autorul încearcă să găsească o
definiție relevantă a instituției statului. Conceptul de
stat se supune aceleiași analize din perspectiva
enunțată mai sus. Elementele constitutive vin să
completeze armonios descrierea statului, ca unitate
modernă de dominație instituționalizată. Teritoriul,
suveranitatea, națiunea și cetățenia sunt prezentate pe
scurt, urmărindu-se surprinderea esențialului.
Articolul lasă deschisă seria de abordări ulterioare.
Cuvinte cheie: stat, dominație, concept,
element constitutiv, suveranitate, teritoriu, națiune,
populație, cetățenie.
1. Conceptul de stat
Statul reprezintă un fenomen social
complex, cu o existenţă seculară, dacă avem
în vedere perioada cuprinsă între anul 1648
(Pacea Westfalică), moment de la care
putem vorbi de apariția statelor ca subiecte în
relațiile internaționale, și până în prezent,
când statele europene cunosc un proces de
transformări substanțiale, odată cu integrarea
în marea familie a ceea ce numim, Uniunea
Europeană. Acestă evoluție a generat,
implicit, de la o societate la alta, o diversitate
de forme și manifestări etatice, care au făcut
obiectul mai multor preocupări de
*
Doctorand, Universitatea din Craiova, Romania, Asistent cercetare, Institutul de Cercetare a Dezvoltării,
Universitatea „Constantin Brâncuşi”din Târgu-Jiu, Romania
**
Ph.D. Student, University of Craiova, Romania, Assistant Researcher ˝Constantin Brâncuşi˝ University of
Târgu-Jiu, Romania
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
83
THE STATE - CONCEPT AND
CONSTITUTIVE ELEMENTS
Nicolaie MĂNESCU**
Abstract: The present article proposes to
open up a broader approach, throughout a series of
papers relating to the state and the state power. This
approach is a combinatorial analysis concerning the
state institution, of constitutional law and public
international perspective, which brings, as didactical
configurative novelty, defining elements of
interpretation in the field of sociology and philosophy.
It is pursuing a retrospective regarding the state as
the dominant power from the birth to the period of its
decline. From the beginning, through the present
article, the author tries to find a relevant definition of
the state institution. The concept of state is subject to
the same analysis from the perspective stated above.
The constitutive elements come to complete
harmoniously the description the state, as a modern
unit of institutionalized domination. The territory, the
sovereignty, the nation and the citizenship are briefly
presented, aiming at capturing the essential. The
article leaves open the series of subsequent
approaches.
Key words: state, domination, concept,
constitutive element, sovereignty, territory, nation,
population, citizenship.
1. The concept of state
The state represents a complex social
phenomenon, with a secular existence, if we
consider the period between 1648 (The
Peace of Westphalia), at the time when we
can talk about the emergence of states as
subjects of international relations, and so far,
when the European states know a substantial
transformation process with the inclusion in
the big family of what we call the European
Union. This development has generated,
implicitly, from one society to another, a
diversity of forms and manifestations of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
conceptualizare. Însăşi modalitatea diferită
de abordare a problematicii, privind statul, a
generat o definire, pe măsură, a organismului
statal.
De pildă, Hegel, dintr-o perspectivă
filosofică, definea statul ca o entitate
abstractă, a cărei realitate concretă ţine de
cetăţenii săi. Iată un prim aspect al
imposibilității existenţei statului în afara
prezenței populaţiei, şi implicit, a
raporturilor de stat cu supuşii săi. Astfel,
statul îşi determină existenţa sa abstractă
doar ca voinţă şi acţiune individuală și de
grup.
Statul apare pe o anumită treaptă
evolutivă a omului, când starea naturală,
individuală sau comunitară nu mai
corespunde necesităţilor de hrană şi apărare.
Hegel surprinde şi aspectul tentaţiei
˝impulsului neînfrânt˝ spre fapte periculoase
care trebuie îngrădit de o colectivitate prin
intermediul unei cârmuiri sau administraţii
statale. Statul a apărut şi rămâne, astfel, ca
fenomen natural, rezultat din diferenţierea
naturală dintre indivizi şi prin impunerea de
către un grup social, astfel constituit, a forţei
sale asupra celeilalte părţi a populaţiei, mai
numeroasă dar neorganizată şi supusă
grupului. Se înţelege, astfel, că gradul de
organizare şi socializare a relaţiilor între
indivizi a făcut posibilă o anumită
diferenţiere între membrii comunităţii, bazată
pe forţă şi autoritate. O astfel de teorie nu
poate fi acceptată în întregul său pentru că
statul se raportează evolutiv la acele societăţi
unde diferenţierea între indivizi se face pe
criterii politice, este permanentă şi presupune
o guvernare bine consolidată. Ne apropiem
în acest fel de conceptul modern de stat care
apare ca formă şi suport specific prin care se
exercită şi se manifestă puterea politică. Din
această perspectivă, statul este un fenomen
istoric legat implicit de gradul de dezvoltare
a societăţii, atunci când puterea politică
devine putere publică instituţionalizată şi
legitimă. Dar, odată cu apariția puterii de
stat, care presupune un organism de putere,
se poate vorbi implicit de o instituționalizare
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
84
state, which have been the subject of several
conceptual concerns. The different way of
approaching issues itself, regarding the state,
generated a definition, appropriate, of the
state organism.
For example, Hegel, from a philosophical
perspective, defined the state as an abstract
entity, whose concrete reality depends on its
citizens. Here is a first aspect of the
impossibility of the state existence out of the
presence of population, and implicitly, of the
reports of state with his subjects. Such, the
state determines its abstract existence only as
a volition and individual and group action.
The state appears at a certain stage of
human evolution, when the natural,
individual or community state, doesn´t meet
the needs of food and defense any longer.
Hegel captures, also, the temptation aspect of
the ˝invincible impulse˝ towards dangerous
acts which must be restricted by a
collectivity by means of a leadership or the
state administration. The state has appeared
and remained, thus, a natural phenomenon,
resulting from natural differentiation
between individuals and through the
imposing by a social group, so constituted, of
its force over the other part of the population,
more numerous but disorganized and subject
to the group. It is understood, thus, that the
level of organization and socializing of the
relations between individuals has made
possible a certain differentiation between the
community members, based on force and
authority. Such a theory can not be accepted
in its entirety because the state is reported
evolutionary to those societies where the
differentiation between individuals is done
on political criteria, it is permanent and
requires a well-established government. We
are approaching thus from the modern
concept of state which occurs as shape and
specific support through which it is exercised
and manifested the political power. From this
perspective, the state is a historical
phenomenon implicitly linked to the degree
of the development of society, when the
political power becomes institutionalized and
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
a constrângerii, instituțiile statului
constituindu-se legitim și asigurând
dominația supușilor prin constrângere
legitimă.
Din acest punct de vedere, renumitul
sociolog german Max Weber defineşte statul
ca fiind o asociere umană care îşi arogă
dreptul de a avea, în graniţele unui teritoriu,
monopolul constrângerii fizice legitime.
Statul ar reprezenta astfel, prin rolul său, un
raport de dominare a oamenilor de către
oameni, bazat pe instrumentul exercitării
legitime a constrângerii. Pentru ca statul să
existe, susţine Weber, trebuie ca cei dominaţi
să se supună autorităţii celor ce se pretind a
fi, la un moment dat, dominatorii.
Statul modern devine o unitate de dominaţie
instituţionalizată. Dacă ar fi să se amplifice
acest aspect, atunci statul totalitar văzut de
Yves Ternon este un stat al ˝societăţilor
genocidare˝. Statul criminal, ca model de
stat al regimurilor totalitare de tip tiranii,
despotisme şi dictaturi, este un stat care
dispune liber de viaţa cetăţenilor săi.
Totalitarismul „a inventat o metodă de
dominare permanentă a tuturor indivizilor în
toate sferele vieţii. El a distrus legăturile
sociale dintre cetăţeni «în scopul de a reduce
multiplul la unul». Individul este pretextul
atomizării sociale şi destructurării ordinii
anterioare.” [1]
Studiul regimurilor politice permite o
abordare pe măsură și a aspectului metodelor
specifice de dominare și corelativ a tipurilor
de servitute caracteristice fiecărui regim în
parte. Notorietatea profesorului universitar
de la Sorbona, Yves Ternon, și susținerile
sale, îmi permit să afirm, fără teama de a
greși, că tentația de dominare este prezentă în
toate regimurile nedemocratice sau
democratice. „Societățile genocidare sunt
societăți în care statul dispune liber de viața
cetățenilor săi (…) La fel, genocidul poate fi
perpetuat de state non-totalitare, dar
totalitarismul reunește toate condițiile care
permit exercitarea acestei crime, dar studiul
său permite înțelegerea mai corectă a
amenințărilor genocidare.” [2]
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
85
legitimate public power. But, with the advent
of state power, which requires an organism
of power, we can implicitly speak of an
institutionalization of the constraint, the state
institutions constituting themselves
legitimately and ensuring the domination of
subjects by legitimate coercion.
From this point of view, the renowned
German sociologist Max Weber defines the
state as being a human association which is
assigning itself the right to have in the
boundaries of a territory, the monopoly of
legitimate physical coercion. The state would
represent thus, through its role, a report of
domination of the people by people, based
on the instrument of the legitimate exercise
of constraint. As the state might exist, says
Weber, the dominated must obey the
authority of those who claim to be, at a time,
those who dominate.
The modern state becomes a unit of
institutionalized domination. If we were to
amplify this aspect, then the totalitarian
state, seen by Yves Ternon is a state of
˝genocidal societies˝. The criminal state, as
model of state of totalitarian regimes of type
tyrannies, despotisms and dictatorships, is a
state that disposes freely of its citizens´ life.
The totalitarianism "invented a method of
permanent domination of all individuals in
all spheres of life. It destroyed the social ties
between citizens «in order to reduce the
multiple to one». The individual is the
pretext of the social atomization and the
dismantling of the previous order." [1]
The study of political regimes allows an
appropriate approach and in the appearance
of specific methods of domination and
correlatively of the types of servitude
characteristic to each regime separately. The
notoriety of the university professor from
Sorbonne, Yves Ternon, and its arguments,
allow me to say, without the fear of error,
that the temptation of domination is present
in all undemocratic or democratic regimes.
"Genocidal societies are societies in which
the state disposes freely of the life of its
citizens (...) Similarly, the genocide may be
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
Totalitarismul reprezintă „forma extremă a
unei deviații criminale.” [3]
Urmărind cu rigurozitate orientarea tematică
a tezei abordate, nu putem să nu remarcăm
faptul că în literatura de specialitate s-au
conturat şi cristalizat două sisteme doctrinare
diferite:
a) Concepţia potrivit căreia statul este un
instrument de constrângere, un fenomen al
forţei acoperit cu legitimitatea învestiturii și
b) Concepţia preponderenţei caracterului
voluntar dat de libera manifestare a
cetăţenilor în alegerea şi susţinerea grupului
care exercită legitim constrângerea.
Dacă dreptul este produsul solidarităţii
sociale şi dacă această solidaritate este o
necesitate a vieţii sociale, atunci statul,
răspunzând cerinţelor de a menţine ordinea
socială, este „rezultatul unui mod voluntar de
opţiune pentru forţa irezistibilă de
constrângere”. Din logica juridică decurge
validitatea şi forţa obligatorie a normelor sau
˝normalitatea dreptului˝. Persoana morală a
statului nu este decât un ansamblu de norme
ierarhizate până la ˝forma fundamentală˝,
realizarea acestora fiind asigurată prin forţa
de constrângere. Ar trebui ca, în sensul unui
monism juridic, statul să fie singura expresie
a ordinii juridice, ultimo ratio a normelor
juridice.” [4]
După o îndelungă, intensă şi controversată
cercetare sociologică contemporană, grupul
cercetătorilor în domeniu conchide asupra
paradigmei statului ca ˝instanţă ierarhizată
de dominaţie˝.
Statul, din perspectivă sociologică,
semnifică „o dimensiune specifică şi
esenţială a societăţii politice, societate care a
rezultat din fixarea pe un teritoriu
determinant a unei colectivităţi umane,
relativ omogene, întruchipând naţiunea şi
care este guvernată de o putere
instituţionalizată, având capacitatea şi
mijloacele de a exprima şi de a realiza voinţa
unei părţi din colectivitate ca voinţă
generală. Această voinţă poate aparţine, în
condiţii concret istorice, unui grup restrâns
sau unui grup majoritar.” [5]
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
86
perpetuated by non-totalitarian states, but the
totalitarianism brings together all the
conditions that allow the exercise of this
crime, but its study allows the more accurate
understanding of the genocidal threats." [2]
The totalitarianism represents "the extreme
form of a criminal deviation." [3]
Following rigorously the thematic
orientation of the approached thesis, we can
not but remark the fact that in the specialty
literature two different doctrinal systems
have emerged and crystallized:
a) The conception according to which the
state is an instrument of constraining, a
phenomenon of force covered with the
legitimacy of investiture and
b) The conception of the preponderance of
the voluntary character given by the free
manifestation of the citizens in the choosing
and supporting of the group which exercises
legitimately the constraint.
If the law is the product of social solidarity
and if this solidarity is a necessity of the
social life, then the state, answering to the
demands of maintaining the social order, is
"the result of a voluntary way of option for
the irresistible force of constraint.˝ From the
legal logic derives the validity and the
binding force of norms or ˝the normality of
law˝. The moral person of state is only a set
of hierarchical norms up to ˝the fundamental
form˝, their realization being ensured
through the coercive force. It should as, in
the sense of juridical monism, the state be
the only expression of the legal order, ultimo
ratio of legal norms." [4]
After a long, intense and controversial
contemporary sociological research, the
group of researchers in field concludes on
the paradigm of state as ˝instance classified
by domination˝.
The state, from a sociological perspective,
means "a specific and essential dimension of
the political society, society which resulted
from the fixation on a determinant territory
of a human collectivity, relatively
homogeneous, embodying the nation and
which is governed by an institutionalized
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
Statul, altfel spus, fenomenul puterii
politice, reprezintă un produs al evoluţiei
sociale a civilizaţiilor. Emile Durkheim, unul
din fondatorii şcolii sociologice franceze,
este de părere că statul a apărut ca rezultat al
diviziunii sociale a muncii, idee, de altfel,
enunţată şi de Karl Marx, care consideră
statul ca un fenomen istoric constituit odată
cu apariţia proprietăţii private asupra
mijloacelor de producţie şi cu împărţirea
societăţii în clase antagoniste. Se ştie că, în
cadrul fiecărui stat există un ansamblu de
clase şi pături sociale, fiecare dintre ele fiind
purtătoarea unor interese specifice şi ale unui
mod de viaţă diferit, ale unei culturi şi
conştiinţe sociale distincte. Fiecare dintre
aceste clase are o percepţie proprie a
fenomenului puterii şi a actelor de guvernare.
„Bazat pe disocierea relaţiilor sociale cu
caracter privat de cele având caracter public,
modelul sociologic de stat pune tot mai mult
accentul pe funcţionalitatea şi eficienţa
socială a aparatului birocratic de conducere,
ca şi pe legitimitatea actelor acestuia,
decurgând din voinţa suverană a celor
guvernaţi.” [6]
Nu putem să vorbim despre stat şi
noţiunea de stat fără să amintim, cel puţin,
două concepţii clasice despre stat:
liberalismul şi marxismul.
În liberalism, concepţia lui Adam Smith
asupra statului are în vedere principiul
˝laissez-faire˝, statul minimal sau minimalist
având rolul de ˝paznic de noapte˝ în
mecanismul pieţii care ar asigura prin
„domnia legii”, cel mai bun suport pentru
creşterea economică şi satisfacerea
intereselor globale.
Marxismul și marxism-leninismul văd
statul de pe poziţii antagoniste.
Desfiinţarea statului burghez presupune
instaurarea statului proletar, care la rândul
lui instaurează puterea unei clase asupra
celorlalţi constituiţi în clase diferite.
Contrar acestor concepţii clasice, care nu
asigură în totalitate idealul unui stat egalitar,
apare, prin concepţia lui John Gray, noţiunea
de stat limitat, ca răspuns la solicitările lumii
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
87
power, having the capacity and means to
express and achieve the will of a part from
collectivity as general will. This will can
belong, under concrete historical conditions,
to a small group or a majority group". [5]
The state, in other words, the phenomenon
of political power, represents a product of
social evolution of civilizations. Emile
Durkheim, one of the founders of the French
sociological school, believes that the state
has emerged as a result of the social division
of labor, idea, actually, stated by Karl Marx,
also, which considers the state as a historical
phenomenon constituted with the advent of
private property over means of production
and with the division of society into
antagonistic classes. It is known, that in
framework of each state there is an assembly
of classes and social strata, each of them
being the bearer of some specific interests
and different way of life, of a distinct culture
and social conscience. Each of these classes
has its own perception of the phenomenon of
power and the acts of government. "Based on
the dissociation of the social relations with
private character from those having a public
character, the sociological model of state
puts increasingly emphasis on the
functionality and social efficiency of the
leading bureaucratic apparatus, as well as the
legitimacy of its acts, arising from the
sovereign will of the governed." [6]
We can not talk about state and the concept
of state without mention, at least, two
classical conceptions about state: the
liberalism and Marxism.
In liberalism, Adam Smith's conception of
the state is considering the principle of
˝laissez-faire˝ the state minimal or
minimalist having the role of ˝night
watchman˝ in the market mechanism that
would ensure through the "rule of law", the
best support for the economic growth and
satisfaction of global interests.
The Marxism and the Marxism-Leninism
see the state from antagonistic positions.
The abolition of the bourgeois state involves
the instauration of the proletarian state,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
moderne.
André Haurion, renumit constituționalist și
teoretician al dreptului public francez, afirmă
că statul este un grup uman fixat pe un
teritoriu determinat şi în care este stabilită şi
menţinută de către o autoritate investită cu
putere de constrângere, o ordine socială,
politică şi juridică.
Dezvoltând această concepţie, autorul
francez remarca patru elemente care
împreună indică existenţa unui stat:
a. existenţa unui grup uman;
b. existenţa unui teritoriu pe care
s-a stabilit colectivitatea umană;
c. existenţa unei puteri care
conduce colectivitatea umană;
d. puterea stabilește ordinea
politică, socială, economică şi
juridică.
Statul apare ca „o grupare de indivizi
având un grad ridicat de organizare şi
stabilitate, care ocupă un teritoriu determinat
geografic şi recunoscut politic, asupra căruia
o autoritate publică exercită prerogative de
comandă sau putere, înzestrată, totodată, cu
vocaţia şi capacitatea organizatorică şi
instituţională de a exprima şi impune tuturor
voinţa grupului, ca voinţă generală.” [7]
Statul nu face doar obiectul de studiu al
teoriei generale a dreptului și a dreptului
constituțional ci, cu atât mai mult, al
sociologiei, care are rolul să se pronunțe
asupra aspectelor esențiale legate de
instituția statului ca fenomen și acțiune
socială. Statul, poate fi definit, astfel, ca un
fenomen sociologic „semnificând o institutional capacity to express and impose
colectivitate umană fixată pe un teritoriu şi
guvernată de o putere instituţionalizată ce
exprimă, în mai mare sau mai mică măsură,
voinţa acelei colectivităţi.” [8]
Sociologul german Paul Barth aprecia că
sociologia s-a putut ivi, ca teorie diferită de
teoria politică, abia în momentul în care a
existat percepția opoziției dintre stat și
societate. Dacă statul cunoaște schimbări
rapide, substratul, adică societatea, are o
evoluție lentă și este caracterizată de
stabilitate. În acest aspect vede Barth întâia
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
88
which in turn institutes the power of one
class over the others constituted in different
classes.
Contrary to these classical conception,
which does not ensure complete the ideal of
an egalitarian state, it occurs, through the
conception of John Gray, the concept of
limited state, in response to the requests from
the modern world.
André Haurion, renowned constitutionalist
and theoretician of French public law, states
that the state is a fixed group of people in a
determined territory and in which it is
established and maintained by an authority
invested with power of restraint, a social,
political and legal order.
By developing this concept, the French
author remarked four elements that together
indicate the existence of a state:
a. the existence of a human group;
b. the existence of a territory on which it
was established the human
collectivity;
c. the existence of a power that leads the
human collectivity;
d. the power establishes the political,
social, economic, and judicial order.
The state appears as "a group of
individuals with a high degree of
organization and stability, which occupies a
determined geographically territory and
politically recognized, on which a public
authority exercises prerogatives of command
or power, endowed, at the same time, with
the vocation and the organizational and
on all the will of the group, as general will."
[7] The state does not just make the subject
of the general theory of law and
constitutional law but, even more so, of
sociology, which has the role to rule on the
essential aspects related to the state
institution as phenomenon and social action.
The state, can be defined, thus, as a
sociological phenomenon, "meaning a
human collectivity and fixed on a territory
and governed by an institutionalized power
which expresses in a greater or lesser extent,
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
formulare precisă a problemei sociologice.
În antichitate, și mult mai târziu în filosofia
clasică germană, putem vorbi de o
identificare completă a statului cu societatea
civică. Față de acest aspect, societatea ar
avea, după părerea unor sociologi, două
înțelesuri distincte: unul după care societatea
ar însemna totalitatea oamenilor care trăiesc
împreună și totalitatea vieții lor comune, și
altul, după care statul ar fi numai o parte a
societății, puterea coercitivă ordonată și
disciplinată (die geregelte und disziplinierte
Zwangsgewalt). [9] Înțelesul de stat în
corelație cu societatea civică, în doctrina
germană, reprezintă un sistem de satisfacere
a trebuințelor prin economie politică, sistem
juridic, asistență socială administrativă și
corporațiuni (după Hegel, Grundlinien der
Philosophie des Rechts). Încă din perioada
interbelică, sociologul român Traian
Brăileanu, prin studiile sale în materie, este
considerat un vizionar al evoluției statului, al
prefacerilor legate de acesta, chiar a
sociologiei ca știință. Acesta vorbește despre
o prăbușire a statului și a falimentului teoriei
politice, care vede în forma de guvernământ
și în legislație, cele mai eficace mijloace de a
asigura stabilitatea organizației, bunăstarea și
fericirea cetățenilor. În această situație, nou
creată, el este de părere că trebuie să
întemeiem o altă politică. „În locul statului,
obiect al teoriei politice tradiționale, locul în
preocupările sociologice viitoare va trebui
luat de către societatea omenească” [10]
care în prezent se identifică cu societatea
globală în expansiune. Problema generală
socială, revendicată de Revoluția franceză,
privind opoziția dintre clasele sociale, între
bogați și săraci, o problemă hotărâtoare
pentru organizarea politică, rămâne într-o
formă camuflată și pe viitor. Potrivit
istoricului german Eduard Meyer, statul este
forma dominantă a grupului social, în a cărui
ființă e cuprinsă conștiința unei unități
complete, cu desăvârșită neatârnare. Pornind
de la această definiție, Traian Brăileanu
numește drept politică de stat „acea funcțiune
a comunității prin care năzuiește a-și asigura
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
89
the will of that community." [8]
The German sociologist Paul Barth
appreciated that the sociology could arise as
different theory from the political theory,
only when there was the perception of
opposition between state and society. If the
state is experiencing rapid changes, the
substrate, namely the society, is slowly
progressive and is characterized by stability.
In this aspect Barth sees the first precise
formulation of the sociological problem.
In ancient times, and much later in the
German classical philosophy, we can speak
of a complete identification of the state with
civil society. Towards this aspect, the society
would have, in the opinion of some
sociologists, two distinct meanings: one after
that society would mean the whole of people
who live together and the totality of their
common lives, and another, after which the
state would only be a part of the society, the
coercive ordinate and disciplined power (die
geregelte und disziplinierte Zwangsgewalt).
[9] The meaning of the state in correlation
with civil society, in the German doctrine,
represents a system to satisfy of needs
through political economy, judicial system,
social administrative assistance and
corporations (as Hegel, Grundlinien der
Philosophie des Rechts ). Yet since the
interwar period, the Romanian sociologist
Traian Braileanu, by his studies in the field,
has been considered a visionary of state
evolution, of the transformations related to it,
even of sociology as science. This talks
about a collapse of the state and the
bankruptcy of political theory, which sees in
the form of government and legislation, the
most effective means to ensure the stability
of the organization, the welfare and
happiness of citizens. In this situation, newly
created, he is of the opinion that we should
initiate another policy. "Instead of the state,
object of the traditional political theory, the
place in the future sociological
preoccupations should be taken by human
society" [10] which currently is identified
with the expanding global society. The
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
individualitatea sau personalitatea față de
alte comunități.” [11]
În concepția organicistă, statul este
continuarea comunității primitive omogene,
întemeiată pe înrudirea de sânge. „Statul este
forma concretă, reală a grupului omenesc
organizat în care opoziția dintre comunitatea
omogenă și societatea atomizată își găsește
concilierea prin tendința de contopire a
elementelor eterogene. În interior, funcțiunea
principală a statului este organizarea și
echilibrarea forțelor eterogene pentru a
ajunge la omogenitate. Statul identic cu
națiunea este forma ideală a unității sociale.”
[12]
Din perspectiva politologică, statul
reprezintă o comunitate politică ocupând un
anumit teritoriu, având un guvern şi
beneficiind de suveranitate în interior şi de
independență, prin raporturile de drept
internațional, în care se constituie ca subiect,
în afara graniţelor sale.
Într-o altă analiză politică, statul este „o
colectivitate umană istoriceşte constituită şi
organizată pe un anumit teritoriu care se
structurează politic în grupul de guvernanţi şi
restul populaţiei. Raporturile politice, bazate
pe principiul comandă/supunere, presupun
puterea de constrângere exercitată de stat.”
[13] Fără a ocoli aspectul, găsim necesar să
amintim că, statul, din punct de vedere
instituțional, este „o persoană juridică de
drept public.” [14]
Calitatea statului de fenomen juridic este
dată de faptul că acesta este considerat o
entitate juridică stabilă şi permanentă,
distinctă de persoanele fizice care exercită
puterea pe o anumită perioadă de timp. În
definirea, respectiv conturarea exactă a
noţiunii de stat, mai trebuie avută în vedere
şi o a doua dimensiune de care celelalte
persoane juridice sunt lipsite - suveranitatea.
„Autoritatea statală este o autoritate suverană
exclusivă.” [15]
„O definiţie compusă dată statului ar include
trei elemente. În primul rând, statul este o
grupare de instituţii; acestea sunt conduse de
personalul aparţinând statului. Cea mai
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
90
general social problem, claimed by French
Revolution, concerning the opposition
between social classes, between rich and
poor, a problem crucial to the political
organization, remains in a camouflaged form
in the future, too. According to the German
historian Eduard Meyer, the state is the
dominant form of social group in whose
being is comprised the consciousness of a
complete unit, with perfect independence.
Starting from this definition, Traian
Braileanu appoints as state policy "that
functioning of the community through which
it is aspired to ensure the individuality and
personality against other communities." [11]
In the organicist conception, the state is the
continuation of the homogenous primitive
community, based on the blood relatedness.
"The state is the concrete form, real of the
organized human group in which the
opposition between the homogeneous
community and atomized society finds the
reconciliation by the tendency of melding of
heterogeneous elements. Inside, the main
function of the state is the organization and
balancing of the heterogeneous forces to get
to the homogeneity. The state identical with
the nation is the ideal form of the social
unity." [12]
From the politological perspective, the
state represents a political community
occupying a particular territory, having a
government and benefiting from sovereignty
inside and independence, by the reports of
international law, in which it is constituted as
subject, outside its borders.
In another political analysis, the state is "a
human collectivity historically constituted
and organized in a particular territory which
it is politically structured in the governors
group and the rest of population. The
political reports, based on the principle of
command / submission, suppose the coercing
power of the state. [13] Without avoiding the
aspect, we find necessary to remember that,
the state, in terms of institutional, is a "legal
person of public law." [14]
The quality of state of juridical phenomenon
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
importantă instituţie a statului este aceea a
mijloacelor de reprimare şi coerciţie. În al
doilea rând aceste instituţii sunt situate în
centrul unui teritoriu, determinat geografic,
la care, de obicei, se face referire cu numele
de societate. În al treilea rând, statul
monopolizează adoptarea legilor pe teritoriul
său. Aceasta tinde către crearea unei culturi
politice comune, împărtăşite de toţi
cetăţenii.” [16]
2. Elementele constitutive ale statului
Autori precum Joseph Barthelemy şi
Paul Duez, consideră că este preferabil să se
descrie statul, în loc să se definească. Statul
se naşte, înregistrează o dezvoltare, atinge un
punct de maximă organizare şi bunăstare
după care, ca orice imperiu, cunoaşte o
ultimă perioadă, de declin. Teoriile asupra
necesităţii existenţei statelor, dar şi a
încetării rolului lor sunt diferite şi
controversate. Nu orice declin al statelor
duce logic la dispariţie. În evoluţia şi
involuţia elementelor componente singulare,
sau în ansamblul lor, se pot înregistra
decăderi şi reveniri, respectiv resurecţia
acestora şi a statului, în complexitatea lui.
Dispariţia unui stat poate fi definitivă sau
poate presupune trecerea acestuia în alte
forme de organizare a comunităţilor umane.
Se vehiculează chiar teoria, de sorginte
marxistă, a dispariţiei treptate a tuturor
statelor pe o anumită treaptă a dezvoltării
civilizaţiei omeneşti.
Doctrina constituţională occidentală a
formulat trei elemente constitutive ale
statului ce trebuie să coexiste într-o unitate
organică: teritoriu, naţiunea/populaţia,
puterea de stat suverană/
autoritatea politică executivă.
„Atunci când cele două elemente, fără de
care statul nu poate exista (populaţie şi
teritoriu), se vor găsi reunite şi când o relaţie
permanentă se va stabili între acestea, se
poate vorbi de stat şi de îndeplinirea
condiţiilor pentru care statul să se nască.
Pentru ca statul să se formeze este necesar să
fie dat un al treilea element care determină
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
91
comes from the fact that this is considered a
stable and permanent legal entity, distinct
from the natural persons who exercise power
on a certain period of time. In defining,
respectively the exact shape of the notion of
state, it should be considered a second
dimension from which the other juridical
persons are devoid - the sovereignty. "The
state authority is an exclusive sovereign
authority." [15]
"A composed definition given to the state
would include three elements. Firstly, the
state is a group of institutions; these are led
by the staff belonging to the state. The most
important institution of the state is the one of
the means of repression and coercion.
Secondly these institutions are located in the
center of a territory, geographically
determined, to which, usually, it is referred
with the name of society. Thirdly, the state
monopolizes the adoption of laws on its
territory. This tends to the creation of a
common political culture, shared by all
citizens." [16]
2. The constitutive elements of the
state
Authors such as Joseph Barthelemy
and Paul Duez consider that it is preferable
to being described the state, instead of being
defined. The state is born, it records a
development, it reaches a maximum point of
organization and wellbeing after which, like
any empire, it knows the last period of
decline. The theories on the necessity of
states existence, but of their role termination
are different and controversial. Not every
decline of states leads logically to
disappearance. In the evolution and
involution of the singular component
elements, or a whole, there can be recorded
declines and returns, respectively their
resurrection and of state, in its complexity.
The disappearance of a state may be final or
can assume its passing into other forms of
organization of human communities. It is
circulated even Marxist theory of the gradual
disappearance of all states at a certain stage
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
însăşi esenţa lui. Acest element este ceea ce
unii autori numesc autoritatea publică sau
puterea de stat, iar alţii suveranitatea,
element care a dat loc în doctrină la
controverse deosebit de ample.” [17]
2.1.Teritoriul
Dimensiunea materială a statului
este teritoriul. Statul astfel constituit este o
„formă geografică a vieţii sociale”, o
„entitate artificială ce se suprapune unor
zone naturale”. Privit sub acest aspect, statul
este un „fenomen esenţialmente spaţial.” [18]
Rolul teritoriului rezultă din
următoarele funcţii ale acestuia:
a. Teritoriul permite situarea
statului în spaţiu şi delimitarea lui de
alte state;
b. Teritoriul constituie baza pe
care se realizează integrarea
transformatoare într-o unitate
coerentă a populaţiei indefinite şi
instabile ;
c. Teritoriul este simbolul şi
factorul de protecţie a ideii naţionale;
d. Teritoriul determină, sub
aspect fizic şi în anumite limite,
întinderea şi prerogativele puterii
publice, suveranitatea şi independenţa
acesteia ;
e. Teritoriul este acela care
asigură şi accentuează calitatea însăşi
a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi
funciară de a vieţui într-un anumit
spaţiu;
f. Teritoriul este şi un mijloc de
acţiune a statului, imprimând
cetăţenilor un sens comun al
existenţei, pe principiul ˝cine deţine
solul, deţine locuitorii˝. [19]
2.2. Suveranitatea statului asupra
teritoriului naţional are caracterul unei puteri
publice, continuu exercitate, care este supusă
dreptului de proprietate. Puterea statului
asupra teritoriului naţional este mai presus
decât dreptul de proprietate, care presupune
posibilitatea juridică a schimbării titularilor
săi. Este discutabilă problematica
principiului autodeterminării în situaţia în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
92
of development of human civilization.
The occidental constitutional doctrine
formulated three constituent elements of the
state which must coexist in an organic unity:
territory, nation/population, sovereign state
power/executive political authority.
"When the two elements, without which the
state can not exist (population and territory),
will find themselves reunited and when a
permanent relationship will be established
between them, one can speak of states and
fulfillment of the conditions for which the
state to be born. For the state to form it is
necessary to be given to a third element that
determines the very itself essence. This
element is what some authors call the public
authority or the state power, or others the
sovereignty, element that gave rise to very
ample controversy in doctrine." [17]
2.1. The territory
The material dimension of the state is
the territory. The state thus constituted is a
"geographical form of social life", an
"artificial entity which overlaps some natural
areas". Seen under this aspect, the state is an
"essentially spatial phenomenon." [18]
The role of territory resulting from its
following functions:
a. The territory allows the location
of state in space and its
delimitation from other states;
b. The territory constitutes the basis
on which it is realized the
transforming integration into a
coherent unit of indefinite and
unstable population;
c. The territory is the symbol and
protection factor of the national
idea;
d. The territory determines
physically and within certain
limits, the extension and the
prerogatives of public power, the
sovereignty and its independence;
e. The territory is the one which
ensures and emphasizes the
quality of the citizens themselves,
their common feature and landed
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
care o naţiune sau minoritate naţională poate
sau nu poate ieşi de sub jurisdicţia statului al
cărui teritoriu îl ocupă, fie prin intrarea în
componenţa altui stat, fie prin exprimarea
voinţei de a-şi întemeia propriul stat. Această
chestiune controversată determină, în esenţă,
cauzele majorităţii conflictelor teritoriale
dintre state. Asupra întregului său teritoriu,
statul exercită o autoritate exclusivă,
manifestată sub trei aspecte generale:
a) plenitudine;
b) exclusivitate;
c) opozabilitate faţă de orice stat.
„Constituţia României, în art. 3,
nominalizează teritoriul ca element
constitutiv al statului, precizează că el este
„inalienabil” (alin. 1), interzicându-se astfel
orice formă de înstrăinare a acestuia.
Apărarea sa este o problemă de interes
naţional care priveşte forţele armate, statul,
dar şi pe fiecare cetăţean în parte.” [20]
2.3. Populaţia şi naţiunea
Un stat nu poate fi constituit dacă pe
teritoriul său nu există populaţie. Populaţia
nu trebuie privită ca un element constitutiv
singular, ci în corelaţie cu naţiunea, care
reprezintă dimensiunea demografică şi
psihologică a statului.
Într-adevăr, populaţia, prin definiţie, este
fluctuantă şi eterogenă iar modificările
intervenite în componeţa acesteia nu au
rezonanţă asupra identităţii şi continuităţii
statului, pe când naţiunea reprezintă factorul
determinant al permanenței și coeziunii sale.
Aceasta pentru că „naţiunea este rezultatul
unui proces istoric indelungat şi se
întemeiază pe comunitatea de origine etnică,
comunitatea lingvistică, culturală şi
religioasă, pe comunitatea de viaţă, factură
psihică, tradiţii şi idealuri comune. Se
bazează, de asemenea, pe un trecut istoric
dar şi pe voinţa de a dăinui pe acel teritoriu,
de generaţii şi generaţii.” [21]
Termenul de ˝populaţie˝ poate fi o sursă de
ambiguităţi, întrucât din populaţia ţării fac
parte şi cetăţenii străini şi apatrizii. Ceea ce îi
asigură populaţiei distincția şi permanenţa
este naţiunea.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
93
to live in a certain area;
f. The territory is a perfect mean of
action of the state, giving the
citizens a common sense of
existence, on the principle ˝who
owns the soil, that one owns the
residents˝. [19]
2.2. The state sovereignty over the
national territory has the character of a
public power, continuously exercised, that is
subject to the property right. The state power
over the national territory is even more
important than the property right, which
involves juridical possibility of its holders
change. It is debatable the issue of principle
of self-determination in the situation in
which a nation or national minority may or
may not come out under the jurisdiction of
the state whose territory it occupies, either by
entering into the composition of another
state, or by expression of the will to found its
own state. This controversial issue
determines essentially, the causes of most
territorial conflicts between states. Over its
entire territory, the state exercises an
exclusive authority, manifested under three
general aspects:
a) plenitude;
b) exclusivity;
c) opposability towards any state.
"The Constitution of Romania, in the
article 3, nominates the territory as a
constitutive element of the state, it specifies
that it is "inalienable" (paragraph 1), thus
forbidding any form of its estrangement. Its
defense is a matter of national interest that
concerns the armed forces, the state, and on
every citizen, too." [20]
2.3. The population and nation
A state can not be constituted if there is
no population on its territory. The population
should not be regarded as a single
constitutive element, but in correlation with
the nation, which represents the demographic
and psychological size of the state.
Indeed, population, by definition, is
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
Naţiunea este cartea de identitate a
poporului şi a statului iar nu populaţia,
întotdeauna, eterogenă şi fluctuantă.
Naţiunea este mai mult decât poate fi definită
în realitate. Complexitatea ei este dată nu
numai de elementul etnic sau biologic, ci mai
ales de spiritul naţional, un suport şi un liant
al emulaţiei creatoare, dar şi al ideii de
convieţuire liberă şi de apărare. Trecutul
istoric, apartenenţa la acesta şi voinţa de a
dăinui împreună sunt elemente esențiale care
fac ca sentimentul naţional dezvoltat să
asigure statului naţional permanenţa peste
veacuri.
2.4. Cetăţenia
Populaţia îşi găseşte reflectare în
ştiinţa dreptului constituţional sub aspectul
cetăţeniei. Cetăţenia exprimă apartenenţa
unei persoane la statul român. Nu este o
simplă apartenenţă. Cetăţenia este situaţia
juridică care rezultă din raporturile juridice
statornicite ce intervin între o persoană fizică
şi stat, situaţie caracterizată prin plenitudinea
sau totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
reciproce, prevăzute de Constituţie şi de
celelalte legi. Cetăţenia poate fi considerată,
pur şi simplu, un element constitutiv al
statului. Din punct de vedere al dreptului
constituțional, cetăţenia poate fi considerată
un raport politic şi juridic de „dominaţiune şi
supuşenie” din care izvorăsc drepturi şi
obligaţii atât în ceea ce-l priveşte pe individ
faţă de stat, cât şi pe stat faţă de individ.
Aspectul este privit în parte prin prisma
raportului contractual dintre părţi, ceea ce
presupune că cetăţenia se naşte dintr-un
acord de voinţă (discutabil în cazul
dobândirii cetăţeniei prin naştere). Iată de ce
acest aspect al elementului constitutiv al
statului, care este cetățenia, poate juca un rol
important în studiul sociologic al raporturilor
sociale și politice ce se nasc între supușii
statului și stat, între cei care respectă ordinea
de drept și puterea de stat, desemnată să
conducă.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
94
fluctuating and heterogeneous and the
changes occurred in its components do not
have resonance on the identity and continuity
of the state, while the nation represents the
determining factor of its permanence and
cohesion. This is because "the nation is the
result of a long historic process and it is
based on the community of ethnic origin,
linguistic community, cultural and religious,
on the community of life, psychic nature,
traditions and common ideals. It is, also,
based on a historic past and the will to last
on that territory, for generations and
generations." [21]
The term of ˝population˝ can be a source of
ambiguities, since from the country
population form part and the foreign citizens
and the stateless persons. That which ensures
distinction and permanence to the population
is the nation.
The nation is the people's identity card and
of the state but not the population, always,
heterogeneous and fluctuating. The nation is
more than can be defined in reality. Its
complexity is given not only by ethnic or
biological element, but also by the national
spirit, a support and a binder of the creative
emulation, but also of the idea of free
cohabitation and defense. The historic past,
the membership in this, and the will to last
together are essential elements that make the
developed national feeling to ensure the
permanence of the national state over the
ages.
2.4. Citizenship
The population is reflected in the
science of constitutional law under the aspect
of the citizenship. The citizenship expresses
the membership of a person to the Romanian
state. It is not a simple membership. The
citizenship is the juridical situation which
resulting from established legal relations that
intervene between a natural person and the
state, situation characterized by the plenitude
or totality of the mutual rights and
obligations, provided by the Constitution and
the other laws.
The citizenship can be considered, simply, a
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
[1] Adrian Gorun, Puterea politică și
regimurile politice, Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006-1 , p. 69
[2] Yves Ternon, Statul criminal.
Genocidurile secolului XX, Institutul
European, Iași, 2002, p.19
[3] Ibidem, p. 72
[4] Ion Deleanu, Drept constituţional și
instituţii politice, vol.II, Editura Europa
Nova, București, 1996, p. 9
[5] Ibidem, p.7
[6] Cristian Ionescu, Tratat de drept
constituţional contemporan, Editura All
Beck, Bucuresti, 2003, p. 69
[7] Cristian Ionescu, Instituţii politice și
Drept Constituţional, Editura Universitară,
București,2007, p. 48
[8] Zoica Zamfirescu, Drept constituţional.
Sistemul actual constituţional românesc,
Editura Sitech, Craiova, 2005, p. 22
[9] Traian Brăileanu, Sociologie generală,
Editura Albatros, București, 2003, p.49-50
[10] Idem
[11] Ibidem, p. 300
[12] Ibidem, p. 306
[13] Cristian Ionescu, Op. cit., 2003, p. 68
[14] Cristian Ionescu, Op. cit., 2007, p. 51-
52
[15] Zoica Zamfirescu, Op. cit., p. 22
[16] Adrian Gorun, Politicul şi ştiinţa
politică, Editura Bibliotheca, Târgovişte,
2006 -2, p. 153
[17] Tudor Draganu, Drept constituţional şi
instituţii politice, vol. I, Editura Lumina Lex,
Bucureşti,1998, p.127
[18] Idem
[19] Idem
[20] Mihai Constantinescu, Antonie
Iorgovan, E. S. Tănăsescu, Constituţia
României revizuită–comentarii şi
explicaţii,Editura All Beck, București, 2004,
p. 5
[21] Zoica Zamfirescu, Op. cit., p. 24-25
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
95
constitutive element of the state. From the
point of view of constitutional law, the
citizenship can be considered a political and
legal report of "domination and obedience"
from which spring the rights and obligations
both in what concerns the individual towards
the state, and on the state towards the
individual. The aspect is regarded in part in
the light of contractual report between the
parties, which means that the citizenship is
born from an agreement of will (debatable in
the case of acquisition of citizenship through
birth). That is why this aspect of the
constitutive element of state, which is the
citizenship, can play an important role in the
sociological study of the social and political
reports that are born between the subjects of
states and the state, between those who
respect the order of law and the state power,
designated to lead.
REFERENCES
[1] Adrian, Gorun, The Political Power and
Political Regimes, Bibliotheca Publishing
House, Târgovişte, 2006-1 , p. 69
[2] Yves, Ternon, The Criminal State. The
genocides of the twentieth century, The
European Institute, Iași, 2002, p.19
[3] Ibidem, p. 72
[4] Ion, Deleanu, Constitutional Law and
Political Institutions, vol.II, Europa Nova
Publishing House, Bucharest, 1996, p. 9
[5] Ibidem, p.7
[6] Cristian, Ionescu, Treaty of
Contemporary Constitutional Law, All Beck
Publishing House, Bucharest, 2003, p. 69
[7] Cristian, Ionescu, Political Institutions
and Constitutional Law, Universitary
Publishing House, Bucharest, 2007, p. 48
[8] Zoica, Zamfirescu, Constitutional Law.
The Present Romanian Constitutional
System, Sitech Publishing House, Craiova,
2005, p. 22
[9] Traian Brăileanu, General Sociology,
Albatros Publishing House, Bucharest, 2003,
pp. 49-50
[10] Idem
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014

[11] Ibidem, p. 300

[12] Ibidem, p. 306
[13] Cristian, Ionescu, Op. cit., 2003, p. 68
[14] Cristian, Ionescu, Op. cit., 2007, pp. 51-
52
[15] Zoica, Zamfirescu, Op. cit., p. 22
[16] Adrian, Gorun, The Politics and The
Political Science, Bibliotheca Publishing
House, Târgovişte, 2006 -2, p. 153
[17] Tudor, Draganu, Constitutional Law
and Political Institutions, vol.I, Lumina Lex
Publishing House, Bucharest,1998, p.127
[18] Idem
[19] Idem
[20] Mihai, Constantinescu, Antonie,
Iorgovan, E. S. Tănăsescu, Romanian
Constitution Reviewed - Comments and
Explanations, All Beck Publishing House,
Bucharest, 2004, p. 5
[21] Zoica, Zamfirescu, Op. cit., pp. 24-25

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2014
96