Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.

3/2014

FORMA DE GUVERNĂMÂNT ŞI THE FORM OF GOVERNMENTAND

IMPORTANŢA ACORDATĂ THE IMPORTANCE GIVEN TO THE
DREPTULUI DE REPREZENTARE AL CITIZENRIGHT OF
CETĂŢEANULUI REPRESENTATION

Nicolaie MĂNESCU* Nicolaie MĂNESCU**

Abstract: Prezentul articol îşi propune să ofere
câteva elemente de referinţă privind forma de
guvernământ şi să se constituie astfel într-un ˝abc˝
destinat celor care se iniţiază în teoria dreptului
constituţional. Studiul concis al formelor de
guvernământ permite o mai bună înţelegere a
democraţiei, în comparaţie cu celelalte forme de
guvernare. Cunoaşterea fundamentelor şi
caracteristicilor democraţieirelevează importanţa ce
trebuie acordată dreptului de reprezentare al
cetăţeanului. Scopul prezentării este acela de a
înţelegecă democraţia autentică nu presupune doar
dreptul de a participa din când în când la alegeri, ci
egalitatea din punct de vedere social şi economic şi
un ansamblu de instituţii prin care cetăţeniisă poată
realmente realiza politica poporului în beneficiul
comun şi egal al acestora.
Abstract: The present article intends to
provide some reference elements concerning the form
of government and thus it is constituted itself in
an˝abc˝ aimed at those who are initiated in the theory
of constitutional law. The concise study of the forms
of government allows a better understanding of the
democracy, compared to the other forms of
government. Knowledge of the fundamentals and
characteristics of democracy reveals the importance
that must be given to the right of representation of
citizen. The purpose of the presentation is to
understand that the authentic democracy assumes not
only the right to participate in elections from time to
time, but the equality from social and economic point
of view and an assembly of institutions through which
citizens could actually realize the people policy in the
common and equal benefit thereof.

Cuvinte cheie: formă de guvernământ, drept Key words: form of government, right of
de reprezentare, cetăţean,democraţie, monocraţie, representation, citizen, democracy, monocracy,
oligarhie, aristocraţie, tiranie, dictatură. oligarchy, aristocracy, tyranny, dictatorship.

Introducere
Cunoaşterea formelor de guvernământ şi a
dreptului de reprezentare a cetăţeanului este
o condiţiesine quo nonpe care trebuie să o
îndeplinească orice studiu mai
aprofundatdin domeniul dreptului
constituţional, politologie şi sociologie.De la
Aristotel şi până în zilele noastre, exercitarea
puterii de stat a cunoscut diferite forme,
metode şi mijloace, însă niciuna nu a întrunit
perfecţiunea şi nici acceptul definitiv al
tuturor oamenilor cetăţii.Mai mult, formele
Introduction
The knowledge of forms of government and
the right of representation of the citizen is asine
quo noncondition which must fulfill it any
further study from the constitutional law field,
political science and sociology. From Aristotle
to the present day, the exercise of state power
has known various forms, methods and means,
but none has met the perfection, nor final
acceptance of all people of the citadel.
Furthermore, the classical forms of governance
suffer, in time, essential deviations through the

*
Drd., Universitatea din Craiova; Asistent cercetare, Institutul de Cercetare a Dezvoltării,
Universitatea˝Constantin Brâncuşi˝din Târgu Jiu.
**
PhD, University of Craiova; Assistant Researcher, The Institute of Development Research, ˝Constantin
Brâncusi˝ University of Târgu Jiu.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
99
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
clasice de guvernare suferă, în timp, abateri
esenţiale prin conduita celor care împart
puterea şi a celor care se supun
puterii.Tirania, de pildă,este cea mai violentă
abaterede ladrepturile fundamentale ale
omului.
„Tirania, de fapt, esteomonarhie în interesul
exclusiv almonarhului,
oligarhiaareînvedereinteresulcelor bogaţiiar
democraţia a celor săraci. Niciuna dintre
acesteforme deguvernarenuva avea în vedere
utilitatea şibinelecomun.”(Politica, 111,7)
Cetăţenii proprietari bogaţi dau oligarhia, iar
cei săraci democraţia (demosul). „Ceea ce
distinge în mod esenţial democraţia de
oligarhie este sărăcia şi bogăţia; oriunde
puterea este în mâna bogaţilor este oligarhie;
oriunde puterea este în mâna săracilor, este
demagogie”.[1] Fiind legată în mod direct de
sărăcie, democraţia (demagogia)
întruchipează, pentru Aristotel, o formă de
guvernământ impură sau coruptă la fel ca
tirania.
I. Forma de guvernământ
Forma de guvernământexprimă modul în
care se exercită puterea, metodele şi
mijloacele folosite de aceasta. Ea este
independentă de structura de stat. „Diferitele
forme de guvernământ pot succede în cadrul
aceleiaşi structuri de stat şi invers, aceeaşi
formă de guvernământ poate exista în state
cu structuri diferite. Aceasta cuprinde ca
elemente constitutive şi condiţiile în care se
realizează atribuţiile de şef al statului. De
asemenea, ea vizează raporturile specifice ce
se stabilesc între organul chemat să
îndeplinească atribuţiile de şef al statului şi
celelalte categorii de organe, îndeosebi
parlamentul şi guvernul.”[2]
O clasificare având în vedere formele de
guvernământ clasice dar şi realităţile istorice
actuale, poate fi următoarea:
 Democraţia cu cele patru
variante ale sale: directă,
reprezentativă, semi-directă şi semi-
reprezentativă;
 Monocraţia cu cele trei
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
100
conduct of those who share the power and of
those who obey the power. The tyranny, for
instance, is the most violent deviation from the
fundamental human rights."The tyranny, in
fact, is a monarchy in the exclusive interest of
the monarch, the oligarchy takes into account
the interest of the rich and the democracy the
interestof the poor. Neither of these forms of
government will not take into account the
utility and the common good."(Policy
111.7)The richownercitizens give the oligarchy
and the poor give the democracy
(demos)."What essentially distinguishes the
democracy from the oligarchy is the poverty
and richness; anywhere the power is in the
hands of the rich it is oligarchy; anywhere
power is in the hands of the poor, it is
demagogy˝. [1] Being directly linked to
poverty, the democracy (demagogy) embodies,
for Aristotle, an impure or corrupt form of
government the same as the tyranny.
I. The form of government
The form of government expresses the way in
which the power is exercised, the methods and
means used by this. It is independent of the
state structure. ˝The different forms of
government can succeed in the same state
structures and vice versa, the same form of
government can exist in states with different
structures. This comprises as constitutive
elements and the conditions in which the duties
of head of state are realized. Also, it aims at the
specific reports which are established between
the body called to fulfill the duties of head of
state and the other types of organs, especially
the parliament and the government.˝ [2]
A classification having regard to classical
forms of government and the present historical
realities can be as follows:
 The democracy with its four
variants: direct, representative,
semi-direct and
semi-representative;
 The monocracy with the three
variants: classical, popular and
military dictatorship;
 The oligarchy with the four
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
variante: clasică, populară şi dictatură
militară;
 Oligarhiacu cele patru
forme: guvernământ pluripersonal,
aristocraţie, plutocraţie cenzitară şi
partitocraţie;
 Formele mixte de
guvernământ: monarhia limitată,
parlamentarismul dualist şi cezarismul
democratic;
 Formele de guvernământ
specifice statelor socialiste.
1. Democraţia
Democraţia este acea formă de guvernământ
în care prerogativele puterii aparţin
poporului şi acesta le exercită suveran prin
corpul său electoral sau, după caz, prin
corpul său referendar.
Cetăţenii se bucură de drepturi şi îndatoriri
egale, fără privilegii sau discriminări.
Poporul se înfăţişează astfel ca putere
originală iar organele constituite de el, pentru
a-i exprima şi realiza voinţa, sunt puteri
derivate.
Printre fundamentele şicaracteristicile of democracy can be enumerated:
democraţieipot fi enumerate:
a) universalitatea participării
rezolvarea problemelor publice;
b) consacrarea şi garantarea drepturilor
şi libertăţilor publice şi private;
c) pluralismul ideologic;
d) aplicarea principiului majorităţii;
e) pluralismul instituţional.
În principal, Uniunea Europeană a stabilit la
Copenhaga, în 1993, câteva criterii politice
ale democraţiei:
 instituţii stabile;
 statul de drept;
 drepturile omului;
 respectarea minorităţilor
protecţia lor.
Formele democraţiei. Democraţia cunoaşte
două forme principale (democraţia directă şi
democraţia reprezentativă) şi două forme
intermediare (democraţia semi - directă şi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
forms:multi-personal government,
aristocracy,censitary plutocracy
and partitocracy;
 The mixed forms of government:
the limitedmonarchy,the
dualparliamentarianism and the
democratic caesarism;
 The form of government specific
to the socialist states.
1. The Democracy
The democracy is that form of government in
which the power prerogatives belongs to the
people and this exercises them sovereign
through its electoral body or, where
appropriate, through its body of referendum.
The citizens enjoy themselves byequal rights
and duties, without privileges ordiscrimination.
The people presents itself thus like original
power and the organs constituted by him, to
express and realize the will, are derived power.
Among the fundamentals and characteristics
la a) the universality of participation in
solving thepublic problems;
b) the consecration and guarantee of the
private and public rights and
freedoms;
c) the ideological pluralism;
d) the applying of the majority
principle;
e) the institutional pluralism.
Mainly, the European Union established in
Copenhagen, in 1993, some political criteria of
şi
democracy:
 stable institutions;
 the state of law;
 the human rights;
101
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
democraţia semi-reprezentativă).
A. Democraţia directă
Democraţia directăeste aceea formă de
guvernare în care poporul se autoguvernează,
adoptă legi şi tot el controlează executarea
lor. Este o concepţie ideală neputând fi pusă
în practică. Poporul dispune de „integritatea
puterii doarcând el însuşi se află reunit” (J.J.
Rousseau).
Democraţia directă nu a existat niciodată în
sensul strict şi original al acestei sintagme şi
este puţin probabil să se înfăptuiască în
viitorul previzibil. Ea este o „metaforă” a
retoricii, nu un fapt social rezonabil.
B. Democraţia reprezentativă
Democraţia reprezentativă, numită şi
˝democraţie delegată" este „o formă de
democraţie în care cetăţenii îşi exprimă
voinţa lor prin intermediul reprezentanţilor
aleşi, cărora le delegă competenţele
lor.”[3]Una dintre condiţii pentru ca un
regim să fie democratic este faptul că, se
organizează şi au loc alegeri la intervale
regulate, mandatul reprezentanţilor fiind
limitat în timp.Niciun guvern sau parlament
nu sunt niciodată instalate permanent.
Opoziţia este considerată ca o forţă legitimă
şi toate tendinţele se pot exprima în voie.
Democraţia reprezentativă se opune
democraţiei directe.Toate democraţiile
existente au adoptat sistemul de
reprezentare.Democraţia reprezentativă nu
este o formă ideală.
Limitele democraţiei reprezentative sunt:
 Reprezentarea este inadecvată;
 Compoziţia ocupaţională a oficialilor
aleşi este de multe ori departe de cea
a electoratului (clasă socială, venit,
educaţie, mediu social şi cultural );
 Interesele celor aleşi nu coincid în
mod necesar cu cele ale alegătorilor;
 Concentrarea de putere favorizează
corupţia;
 Aproape imposibil de a fi ales un
reprezentat independent, în cazul în
care acesta nu candideazădin partea
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
102
 the respect and protection of
minorities.
The forms of democracy. The democracy
knows two main forms (direct democracy and
representative democracy), and two
intermediate forms (democracy semi - direct
and semi-representative democracy).
A. The Direct Democracy
The direct democracy is a form of
government in which the people governs itself,
adopts laws and also controls their execution.
It is an ideal conception and cannot be put into
practice. The people disposes "the power
integrity only when he himself is reunited" (JJ
Rousseau). The direct democracy has never
existed in the strict and original sense of this
syntagm and it is unlikely to be accomplished
in the foreseeable future. It is a "metaphor" of
the rhetoric, not a reasonable social fact.
B. The Representative Democracy
The representative democracy, called
˝delegated democracy "is a form of democracy
in which citizens express their will through
their elected representatives, whom they
delegate their competences ". [3] One of the
conditions for a regime to be democratic is the
fact that, elections are organized and take place
at regular intervals, the mandate of
representatives being limited in time. Any
government or parliament are never
permanently installed. The opposition is
considered as a legitimate force and all trends
can be expressed freely. The representative
democracy is opposed to the direct democracy.
All the existing democracies have adopted the
system of representation. The representative
democracy is not an ideal form.
The limits of representative democracy are:
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
unui partid;
 Risc de absenteism;
 Tendinţă de concentrare a forţelor
politice în două partide principale,
care se rulează la putere;
 Conflict de interese (de exemplu,
membrii parlamentului care îşi
votează propriile salarii).
Obiectiv, practic şi raţional, în locul
democraţiei directe s-a cristalizat o altă
formă de democraţie: democraţia
reprezentativă. De-a lungul timpului s-au
conturat două concepţii, justificând două
sisteme de guvernământ reprezentativ:
 suveranitatea
populară şi
 suveranitatea
naţională.
a) Sistemul de guvernământ bazat pe
suveranitatea populară
Această teorie îşi are temeiul în
doctrina lui J.J. Rouseau, potrivit căreia
puterea (suveranitatea) apartine poporului,
privit ca o totalitate a indivizilor deţinători de
cote părţi din suveranitate. Suveranitatea este
astfel rezultatul însumării tuturor cotelor
părţi deţinute de totalitatea indivizilor ce
formează poporul. În baza cotelor părţi de
suveranitate deţinute, aceştia îşi exercită
dreptul de a-şi alege reprezentanţi,
suveranitatea transferându-se astfel de la
alegători la aleşi. În cadrul instituţiilor
reprezentative astfel constituite,
reprezentanţii alegătorilor nu sunt decât
simpli mandatari, având de îndeplinit un
mandat imperativ din care decurg
următoarele consecinţe:
 Mandatarul (parlamentarul) nu
exprimă propria voinţă, ci voinţa
celor care l-au mandatat;
 Conduita lui în Adunarea
Reprezentativă nu poate fi alta
decât aceea care i-a fost solicitată
expres de către mandanţi;
 Parlamentarul trebuie
raporteze periodic alegătorilor săi
asupra modului în care îşi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
 The representation is inadequate;
 The occupational composition of
the elected officials is often far
away from that of The electorate
(social class, income, education,
social and cultural environment);
 The interests of the elected do not
necessarily coincide with those of
the voters;
 The concentration of power favors
corruption;
 Almost impossible to be elected a
representative independent if he
does not candidate from a party;
 Risk of absenteeism;
 Tendency of concentration of the
political forces in two main parties
that are running to power;
 Conflict of interests (example MPs
vote their own salaries)
Objective, practical and rational, instead of
direct democracy has crystallized a new form
of democracy: the representative democracy.
Along the time there have outlined two
conceptions, justifying two systems of
representative government:
 the popular sovereignty and;
 the national sovereignty.
a) The system of government based
on popular sovereignty
This theory was based on the doctrine of
J.J.Rouseau, according to which the power
(sovereignty) belongs to the people, viewed as
a totality of individuals share parts holders of
sovereignty. Sovereignty is thus the result of
adding up to all share parts held by all the
individuals that make up the people. On the
basis of share parts of the sovereignty held,
să
they exercise their right to choose their
representatives, the sovereignty transferring
103
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
îndeplineste mandatul;
 Alegătorii îi pot retrage oricând
mandatul sub motivul că
mandatarul nu a respectat
prescripţiile date sau le-a depăşit;
 Pe calea unui referendum,
titularul suveranităţii (poporul)
poate să modifice sau să anuleze
orice decizie a legislativului, dacă
aceasta nu corespunde voinţei
sale.
b) Sistemul de guvernământ bazat pe
suveranitatea natională
Această concepţie, dezvoltată în
doctrina lui Ch. L. Montesquieu, porneşte de
la ideea că suveranitatea aparţine naţiunii
privită ca entitate colectivă, abstractă,
superioară poporului. Această formă de
suveranitate este indivizibilă, inalienabilă şi
imprescriptibilă. Voinţa naţiunii nu poate fi
exprimată de ea însăşi. Aceasta îşi
desemnează reprezentanţii care vor exercita
puterea în numele ei. Reprezentanţii
individuali aleşi, prin sufragiu universal,
devin reprezentanţi ai întregii naţiuni.
Mandatul pe care aleşii îl au de îndeplinit
este un mandat general, de drept public, liber
şi irevocabil, prezumându-se că el este
îndeplinit în conformitate cu voinţa naţiunii
(titularul dreptului).
Decurg de aici câteva consecinţe:
a. Reprezentanţa naţională devine
mandatara întregii naţiuni deoarece
suveranitatea este unică şi
indivizibilă;
b. Reprezentanţii întregii naţiuni nu pot
fi revocaţi de alegătorii lor şi nici nu
trebuie să raporteze în faţa acestora
asupra modului cum îşi îndeplinesc
mandatul;
c. Parlamentul nu primeşte instrucţiuni
din partea corpului electoral, el
acţionează potrivit propriilor
convingeri;
d. Deciziile reprezentanţilor nu trebuie
ratificate de naţiune;
e. Demisia în alb a parlamentarului
este nulă, neavând nicio relevanţă
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
104
from the voters to the elected. In the
representative institutions thus constituted, the
voters´representatives are only
simplemandatory, having achieved an
imperativemandate arising the following
consequences:
 The mandatory (MP) does not
express his own will, but the will of
those who have mandated;
 His conduct in the Representative
Assembly cannot be other than that
which has been expressly requested
by mandates;
 The member of parliament has to
report regularly to its voters on
how it fulfills his mandate;
 Voters may withdraw anytime the
mandate under the ground that the
mandatory has not complied with
the given requirements or has
exceeded them;
 By way of a referendum, the holder
of sovereignty (the people) may
amend or abolish any legislative
decision, if it does not correspond
to his will.
b) The system of government based
on the national sovereignty
This concept, developed in the doctrine of Ch.
L. Montesquieu, starts from the idea that
sovereignty belongs to the nation seen as a
collective entity, abstract, superior people. This
form of sovereignty is indivisible, inalienable
and imprescriptible. The will of the nation
cannot be expressed by itself. This shall
appoint its representatives who will exercise
the power in its name. The individual
representatives elected, by universal suffrage,
become representatives of the entire nation.
The mandate that the elected have to fulfill is a
general mandate, of public law, freely and
irrevocably, presuming that it is fulfilled
according to the will of the nation (the right
holder).
Arising the reform several consequences:
a. The national representations becomes
mandatory of the entire nation because
the sovereignty is unique and
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
juridică sub aspectul garanţiei că
mandatul încredinţat va fi executat
cu bună credinţă.
Sistemele constituţionale aduc unele corecţii
mandatului reprezentativ, constând în
posibilitatea excluderii aleşilor din organele
reprezentative fie pentru absenteism, fie
pentru conduită necorespunzătoare,
schimbarea partidului pe listele căruia au
candidat.
C. Democraţia semi-reprezentativă
Această formă derivată de
guvernământ constituie expresia şi rezultatul
tentativelor de a atenua consecinţele negative
ale „ultra-reprezentativităţii”.
Elementele definitorii ale democraţiei semi-
reprezentative sunt următoarele:
a. există posibilitatea reglementată a
dizolvării forului reprezentativ înainte de
expirarea duratei pentru care a fost constituit;
b. asupra parlamentului planează
ameninţarea refuzului corpului electoral de
a-l alege;
c. cu prilejul alegerilor, prin votul lor,
alegătorii se pronunţă şi asupra unui program
politic şi de guvernare;
d. durata mandatului este limitată;
e. în unele sisteme constituţionale a fost
limitată expres posibilitatea dobândirii
succesive de către aceeaşi persoană a mai
mult de două mandate.
D. Democraţia semi-directă
Această formăderivată de guvernământ
reprezintă un sistem în care se îmbină
principiul reprezentativ cu democraţia „pură”
(directă). Aceasta înseamnă că titularul
suveranităţii, poporul, îşi desemnează prin
sufragiu reprezentanţii care alcătuiesc forul
legiuitor, dar există reglementate şi
mijloacele de intervenţie directă a poporului
în procesul de legiferare.
În acest caz, procedeeleinstituţionalizate de
intervenţie rapidă sunt:
 iniţiativa populară;
 veto-ul popular;
 revocarea mandatului;
 referendum-ul.
a. Iniţiativa popularăeste procesul iniţierii
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
105
indivisible;
b. The representatives of the whole nation
cannot be revoked by their electorate
and they do not have to report them on
how fulfilling their mandate;
c. The parliament does not receive
instructions from the electoral body, it
acts according to its own beliefs;
d. The decisions of representations should
not be ratified by the nation;
e. The resignation in white of the member
of the parliament is null, having no
legal relevance under the aspect of the
guarantee that the mandate given will
be executed in good faith.
The constitutional systems bring some
corrections to the representative mandate,
consisting in the possibility of exclusion of the
elected from representative bodies either for
absenteeism, or for improper conduct, the
changing of the party on the lists to which they
stood as candidates.
C. The Semi-Representative Democracy
This derived form of government
constitutes the expression and the result of
attempts to mitigate the negative consequences
of "ultra-representativeness".
The defining elements of semi-
representative democracy are the
following:
a. there is the regulated possibility of
dissolution of the representative
forum before the expiration of the
duration for which it was
constituted;
b. over the parliament it is looming
the threat of the refusal of electoral
body to elect it;
c. on the occasion of elections, by
their vote, the voters decide upon a
political program and governance;
d. the duration of mandate is limited;
e. in some constitutional systems it
was expressly limited the
possibility of successive acquiring
by the same person of more than
two mandates.
D. The Semi-Direct Democracy
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
legii constituţionale, a legilor organice şi
ordinare la propunerea directă a cetăţenilor.
Ea presupune fie doar propunerea ca
parlamentul să decidă într-un anumit
domeniu, fie o „iniţiativă formulată” care
presupune dezbaterea în parlament a unui
proiect de lege formulat din iniţiativa unui
număr de cetăţeni pentru care trebuie să
existe un anumit număr de semnături. În
statele federative, iniţiativa poate fi realizată
numai la nivelul statelor federate. De regulă,
iniţiativa populară este exclusă în materie
constituţională.
b. Veto-ul popular este un procedeu de
intervenţie a poporului asupra unei legi deja
adoptată. Se realizează prin stabilirea unui
termen pentru intrarea legii în vigoare, de la
data adoptării ei, timp în care cetăţenii,
printr-o petiţie colectivă, se pot opune
validării legii. Acest procedeu presupune
existenţa unei legi prealabil adoptate de
parlament, existenţa unei opoziţii formulate
expres, a unui număr determinat de cetăţeni
şi în cele din urmă este necesară o consultare
generală a corpului electoral privind
invalidarea sau menţinerea legii.
c. Revocarea mandatului poate fi
individuală sau colectivă şi intervine atunci
când prin hotărârea corpului electoral, în
întregul său sau din una sau mai multe
circumscripţii, pune capăt, înainte de termen,
unui mandat electiv al unui parlamentar sau
al unui grup constituit de parlamentari.
d. Referendum-ulconstituie forma cea mai
frecventă şi cea mai semnificativă de
manifestare a democraţiei semi-directe.
Referendum-ul presupune convocarea la urne
a corpului electoral, din iniţiativa şefului
statului, guvernului sau parlamentului, pentru
a decide asupra unor probleme de interes
general. Poporul poate fi consultat pe calea
referendum-ului cu privire la revizuirea
constituţiei, perfectarea sau menţinerea unui
tratat, adoptarea unei anumite poziţii într-o
chestiune de politică externă,etc.
Referendum-ul poate fi obligatoriu sau
consultativ şi reprezintă modalitatea cea mai
expresivă de intervenţie directă a poporului
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
106
This derived form of government
represents a system in which it is combined
the representative principle with the
"pure"(direct) democracy. This means that
the holder of sovereignty, the people, shall
designate by suffrage the representatives
who form the legislative forum, but there
are regulated and the means of direct
intervention of the people in the
lawmaking process.
In this case, the institutionalized processes
of rapid intervention are:
 the popular initiative;
 the popular veto;
 the revocation of the mandate;
 the referendum.
a.The popular initiative is the process of
initiating of the constitutional law, of the
organic and ordinary laws at the direct
proposal of citizens. It supposes either only the
proposal that the parliament should decide in a
certain field, or a "formulated initiative" which
involves the debate in parliament of a draft law
formulated on the initiative of a number of
citizens for which there must be a certain
number of signatures. In the federative states,
the initiative can be achieved only at the level
of federated states. Usually, the popular
initiative is excluded in the constitutional field.
b.The popular veto is a process of intervention
of the people over a law already adopted. It is
achieved by setting a time limit for entry into
force of the law, from the date of its adoption
during which time the citizens, through a
collective petition, may object to the validation
of the law. This process implies the existence
of a law beforehand adopted by the parliament,
the existence of an objection formulated
expressly, of a determined number of citizens
and ultimately it is necessary a general
consultation of electoral body regarding the
invalidation or the maintenance of the law.
c.The revocation of the mandate can be
individual or collective and it occurs when the
judgment of theelectoral body, in its entirety or
from one or more districts, puts an end, before
the term, of an elective mandate of a
parliamentary or a group consisting of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
în procesul de legiferare. În accepţiunea sa,
astăzi unanim admisă, termenul
„referendum” este sinonim celui roman de
„plebisscitum” (decizia suverană a plebei).
După obiectul său, referendum-ul poate fi:
referendum constituţional, legislativ,
convenţional privind tratatele, administrativ,
etc.
Printre neajunsurile referendum-ului, ca
formă de macrodemocraţie, GiovanniSartori
menţiona: actorul referendum-ului
acţionează singur, fără a participa la
dezbateri, aşa încât „iluminarea prin
discuţii” este exclusă; „referendum-ul nu
lasă loc concesiilor, agenda referendum-ului
este elaborată de guvernanţi, aşa încât,
paradoxal, cu cât este mai mare dimensiunea
democraţiei directe, cu atât este mai mică
autenticitatea ei.”[4]
„ Democraţiei prin referendum i se poate
aduce o obiecţie majoră, şi anume aceea că
stabileşte din start un mecanism de sumă
zero al luării deciziilor, adică o domnie
literală a majorităţii care exclude drepturile
minorităţii. În cazul fiecărei probleme,
majoritatea victorioasă câştigă totul,
minoritatea pierde totul.”[5]
Republica semiprezidenţială se
caracterizează, în principal, prin alegerea
preşedintelui prin vot universal direct şi prin
răspunderea politică a guvernului faţă de
parlament. „În republicile prezidenţiale,
preşedintele este ales prin vot universal
direct, iar în republicile parlamentare,
preşedintele este ales de către parlament.”[6]
Democraţia nu este o formă de guvernământ
imuabilă sau care să aibă o existenţă veşnică.
Prăbuşirea regimurilor democratice poate fi
asociată sau determinată de o criză socială a
acestora. Regimul democrat se degradează în
timp, în special datorită măsurilor sociale
severe prin care îşi pierdere din legitimitate.
Regimul democratic, în evoluţia sa, are în
vedere atât specificul naţional, vechiul
regim, cât şi cultura politică a ţării
respective.
Raportând democraţia la funcţiile regimului
politic, Maurice Duverger sublinia că aceasta
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
107
parliamentarians.
d.The referendum constitutes the most
frequent and the most significant form of
manifestation of semi-direct democracy. The
referendum assumes the turnout of electoral
body, from the initiative of the head of state,
the government or the parliament to decide on
some problems of general interest. The people
can be consulted on the way of the referendum
regarding the constitutional revision,
improvement or maintenance of a treaty, the
adoption of a certain position in a matter of
foreign policy, etc. The referendum can be
obligatory or advisory, and represents the most
expressive modality of the people's direct
intervention in the lawmaking process. In its
acceptation, today unanimously admitted, the
term "referendum" is synonymous with the
Roman "plebisscitum" (the sovereign decision
of plebeians).
After its object, the referendum can be:
constitutional, legislative, conventional
regarding the treaties, administrative
referendum, etc.
Among the shortcomings of the referendum as
a form of macro-democracy, Giovanni Sartori
mentioned: the referendum´s actor acts alone,
without participating in the debates, so that
˝illuminate through discussions˝ is excluded;
"the referendum leaves no room of
concessions, the referendum agenda is
elaborated by the government, so that,
paradoxically, the greater the size of direct
democracy is, the lower its authenticity is". [4]
"To democracy through referendum may be
made a major objection, namely that it
establishes from start a zero-sum mechanism of
decision making, namely a literal reign of the
majority that excludes the minority rights. In
the case of every problem, the victorious
majority wins all, the minority loses
everything. "[5]
The semi-presidential republic is
characterized, mainly, through the election of
the president by direct universal vote and
political responsibility of the government
towards the parliament. "In the presidential
republics, the president is elected by direct
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
„nu înseamnă doar dreptul de a participa din
când în când la alegeri, ci presupune
egalitatea din punct de vedere social,
economic şi un ansamblu de instituţii prin
care masele să poată realmente realiza
politica, să poată conduce.”[7]
2. Monocraţia
Potrivit cu sensul ei etimologic, monocraţia
este o putere personalizată, este forma de
guvernământ în care celelalte organe ale
statului, chiar dacă mai există, au un rol pur
decorativ sau sunt simple servicii auxiliare
de faţadă. Principiilor specific democratice
de libertate, egalitate, universalitate şi
majoritate, li se opun autoritarismul şi
exclusivismul. Autoritarismul se opune
principiului majorităţii, iar exclusivismul se
opune principiului libertăţii.
Religia, prin manifestările ei, se prelungeşte
pe teren politic, opunându-se egalităţii.
Monocraţia dă naştere unui monopolism
social care depăşeşte sfera politicului, unei
„hipercreaţii” şi anume totalitarismul.
Formele monocraţieisunt clasificate în trei
mari categorii:
 monocraţii clasice,
 monocraţii populare,
 dictaturi militare.
1.Monocraţiile clasice, la rândul lor, sunt
următoarele:
a. Absolutismul monarhic (monarhia
absolută) este guvernat de principiul
eredităţii şi, paradoxal, al subordonării faţă
de lege. Pentru regi însă, acest ultim
principiu este voluntar. Adeseori monarhia
absolută se transformă în despotism.
b. Tirania sau despotismul – reprezintă o
formă mai accentuată de personalizare a
puterii, întrucât totul se subordonează voinţei
tiranului care exercită puterea doar în
interesul său exclusiv.Tirania se
caracterizează prin preluarea brutală a puterii
şi menţinerea acesteia prin aceleaşi mijloace.
c. Dictatura este forma de guvernământ
care apare în circumstanţe excepţionale sau
extraordinare şi constă în concentrarea
puterii, legal formale, în mâinile unui singur
conducător care reuneşte toate funcţiile.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
108
universal vote, and in parliamentary republics,
the president is elected by the parliament". [6]
Democracy is not an immutable form of
government or which has an eternal existence.
The collapse of democratic regimes may be
associated or determined by a social crisis of
these. The democratic regime is degrading
over time, especially due to severe social
measures through which loses its legitimacy.
The democratic regime, in its evolution,
envisages both national specificity, the old
regime and the political culture of the
respective country.
Reporting the democracy at the political
regime functions, Maurice Duverger
emphasized that this "is not only the right to
participate in elections from time to time, but
assumes the equality in terms social, economic
and an ensemble of institutions through which
the masses can truly achieve the policy, to be
able to lead ". [7]
2. The Monocracy
According to its etymological meaning, the
monocracy is a personalized power, it is the
form of government in which the other organs
of the state, even if they exist, have a purely
decorative role or are simple auxiliary services
of facade. To the specific democratic
principles of freedom, equality, universality
and majority, oppose them the authoritarianism
and the exclusivism. The authoritarianism
opposes the majority and the exclusivism
opposes the principle of freedom.
The religion, through its manifestations, is
extended on the political ground, opposing the
equality. The monocracy gives birth to a social
monopolism which exceeds the political
sphere, a ˝hyper-creation "namely the
totalitarianism.
The forms of monocracy are classified into
three major categories:
 classical monocracies,
 popular monocracies,
 military dictatorships.
1.The classical monocracies, in their turn, are
the following:
a. The monarchic absolutism (absolute
monarchy) is governed by the principle of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
Dictatura antrenează corelativ dispariţia
drepturilor şi a libertăţilor publice
cetăţeneşti, plenitudinea puterii determină
eclipsarea drepturilor individuale şi
colective.Această suprimare de drepturi se
poate face în numele unei situaţii de urgenţă
sau de pericol pentru regim, stat sau naţiune.
Dictatura este un produs al împrejurărilor, nu
un scop în sine, fiind limitată în timp. Odată
depăşit momentul de criză, apare necesitatea
revenirii la starea iniţială iar libertăţile
publice trebuie să revină la normal.
2.Monocraţia populară – semnifică aceea
formă de guvernământ în care puterea
personală se exercită în ambianţa unui decor
fals al democraţiei semi-directe, pe fondul
exaltării maselor, suportul popular fiind mai
degrabă regizat decât real. Monocraţiile
populare sunt forme clasice dar se apropie de
formele socialiste de guvernare prin faptul că
celelalte organe ale statului, direct sau
indirect subordonate celui ce personalizează
puterea, sunt simple organe de înregistrare,
realizare şi legitimare a voinţei acestuia.
Aceste forme clasice sunt :
 cezarism empiric,
 despotism popular,
 cezarism demagogic.
Monocraţiile populare au
următoareletrăsături:
a) personalizarea puterii ;
b) obstinaţia pentru permanentizarea
puterii ;
c) unicitatea organelor guvernante ;
d) suportul popular real sau regizat ;
e) partidul unic ;
f)totalitarismul omniprezent în toate
domeniile vieţii sociale.
3.Dictatura militară întâlnită ca formă de
guvernământ, de regulă, în ţările în curs de
dezvoltare, de pildă în unele zone din Africa
de Nord, America de Sud sau Orientul
Apropiat, îmbinând tradiţiile pretoriene cu
monocraţiile populare contemporane. Sub
aspect politic, dictatura militară este
ambivalentă, putând fi reacţionară,
conservatoare sau reformistă, uneori fals
revoluţionară.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
109
heredity and, paradoxical, of subordination
towards the law. For kings, however, this latter
principle is voluntary. Often the absolute
monarchy turns into despotism.
b. The tyranny or despotism - represents a
more accentuated form of personalization of
power, as everything is subordinated to the will
of the tyrant who exercises the power only in
his interest exclusively. The tyranny is
characterized by the brutal takeover of power
and maintaining it by the same means.
c. The dictatorship is the form of
government which appears in exceptional or
extraordinary circumstances and consists of the
concentration of legal formal power, in the
hands of a single leader who meets all
functions. The dictatorship involves
correlatively the disappearance of citizen
public rights and freedoms, the absolute power
determines the eclipsing of the individual and
collective rights. This suppression of rights can
be done in the name of an emergency situation
or danger to the regime, state or nation. The
dictatorship is a product of circumstances, not
a scope in itself, being limited in time. Once
exceeded the moment of crisis, there is the
need to return to its original state and public
freedoms should return to normal.
2.The popular monocracy- signifies that form
of government in which the personal power is
exercised in the ambience of false decor of
semi-direct democracy, on the background of
the exaltation of masses, the popular support
being rather directed than real. The popular
monocracies are classical forms but approach
to socialist forms of government by the fact
that other state bodies, directly or indirectly
subordinate to the one who personalizes
power, are simple organs of registration,
achievement and legitimation of his will.
These classical forms are:
 empirical caesarism,
 popular despotism,
 demagogical caesarism.
The popular monocracies have the following
features:
a) the personalization of power;
b) the obstinacy for permanence power;
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
3. Oligarhia
Oligarhia se caracterizează prin exercitarea
puterii de către un număr de persoane. Sub
aspect „cantitativ”, această formă de
guvernământ se situează între democraţie şi
monocraţie.
Oligarhia se poate prezenta în una din
următoarele forme:
 guvernământ pluripersonal;
 aristocraţia;
 plutocraţia censitară;
 partitocraţia.
a. Guvernământul pluripersonaleste un
guvernământ colectiv, aparţinând mai multor
persoane, care nu constituie însă un grup
omogen şi nicio categorie distinctă. Aceste
persoane exercită împreună puterea sau
partajarea atribuţiilor ce decurg din aceasta,
chiar în părţi inegale. Exemple istorice sunt:
triumviratul roman format de Cesar, Crassus
şi Pompei, consulatul lui Bonaparte şi mai
aproape de zilele noastre, dumviratul lui de
Gaulle şi Giraus.
b. Aristocraţia presupune guvernământul
unei clase sociale privilegiate (aistos în
greacă înseamnă brav, nobil) sau printr-un
număr de membrii sau familii nobile.
Aristotel, în Politica, spunea că
guvernământul unei minorităţi de săraci nu
este o oligarhie. Această clasă aristocrată îşi
conservă caracterul de castă închisă, de
regulă, prin transmiterea ereditară a
prerogativelor şi poziţiei sociale date de
putere. Un exemplu îl constituie regimurile
aristocratice ale Veneţiei.
c. Plutocraţia censitară este comparabilă cu
regimul aristocratic numai că, aici,
minoritatea guvernantă nu este o clasă
privilegiată ci o „elită electorală” (census
desemnează cuvântul recensământ). Grupul
de persoane selectat se impune ca urmare a
aplicării sistemului electoral al censurilor, un
criteriu cantitativ al unei reuniuni de
persoane.
d. Partitocraţia reprezintă forma de
guvernământ în care, de fapt, puterea
aparţine unor partide politice care
manipulează instituţiile guvernamentale şi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
110
c) the uniqueness of governing bodies;
d) the genuine or directed popular
support;
e) the unique party;
f) the omnipresent totalitarianism in all
areas of social life.
3. The military dictatorship encountered as a
form of government, usually, in developing
countries, for example in some areas from
North Africa, South America or the Middle
East, combining the Praetorian traditions with
the contemporary popular monocracies.
Politically, the military dictatorship is
ambivalent, it can be reactionary, conservative
or reformist, false revolutionary sometimes.
3. The Oligarchy
The oligarchy is characterized by the exercise
of power by a number of persons. In terms of
"quantity", this form of government is situated
between the democracy and monocracy.
The oligarchy can be presented in one of the
following forms:
 multi-personal governing;
 the aristocracy;
 the censitary plutocracy;
 the partitocracy.
a. Themulti-personalgoverning is a collective
governing, belonging to several persons,
however, that does not constitute a
homogeneous group and nota distinct category.
These persons exercise together the power or
the sharing of the attributions that deriving
from this, right in the unequal parts. Historical
examples are: the Roman triumvirate formed
by Cesar, Crassus and Pompey, Bonaparte's
consulate and closer to nowadays, the
duumvirate of de Gaulle and Giraus.
b. The aristocracy assumes the governing of
a privileged social class (aistos in Greek means
brave, noble) or by a number of members or
noble families. Aristotle in ˝The Politics˝, said
that the governing of a minority of the poor is
not an oligarchy. This aristocratic class
preserves its character of enclosed caste,
usually, by the hereditary transmission of the
prerogatives and social position given by
power. An example is the Venice's aristocratic
regimes.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
care se constituie ca factor de posesiune şi
influenţă în societate. Partidele constituie un
substitut oligarhic al participării populare la
putere. Cu toate acestea, partitocraţia nu este
un regim exclusiv şi autentic oligarhic,
antrenând grupuri de cetăţeni din cele mai
numeroase, care se constituie ca suport şi
sprijin pentru conducerile de partid,
constituite în grupuri de interese la vârf.
Privilegiile se opresc la cei susţinuţi nu la cei
care susţin.
4. Forme mixte de guvernământ
Sistemele mixte sunt rezultatul unor
combinări sau juxtapuneri de diverse
elemente, provenind de la cele trei tipuri de
guvernământ: democraţia, monocraţia şi
oligarhia. Aceste forme sunt, de fapt, tipuri
de sinteză şi se împart în două mari categorii:
 forme mixte de sistem sau de
principii;
 forme mixte circumstanţiale sau
accidentale.
Din prima categorie, de guvernământ prin
sistem, fac parte: monarhia
limitată,parlamentul dualist şi cezarismul
democratic.
1) Monarhia limitată se diferenţiază de
monarhia absolută prin aceea că puterea
monarhului este restrânsă în exerciţiul ei prin
existenţa altor organe, având o relativă
autonomie şi atribuţii proprii. La exerciţiul
puterii participă şi elemente ale aristocraţiei
ereditare precum şi o elită cenzitară, acestea
formând cele două camere ale parlamentului.
Monarhia limitată îmbină principiul
monocratic cu cel oligarhic, organele care
participă la putere bucurându-se de o relativă
autonomie.
2) Parlamentarismul dualist este o
formă derivată a monarhiei limitate fiind un
„pseudo-constituţionalism”. Şeful statului îşi
păstrează poziţia şi atribuţiile dar, în acelaşi
timp, el trebuie să accepte, într-o oarecare
măsură, politica emanând din compoziţia
camerelor („cameră înaltă” de factura
aristocratică şi „cameră de jos” de factura
censitară). Pivotul principal îl reprezintă
primul ministru care se sprijină pe
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
111
c.The censitary plutocracyis comparable to
aristocratic regime only that, here, the
government minority is not a privileged class
but an "electoral elite" (census designates the
word census). The selected group of people is
inflicted due to the application of the electoral
system of censures, a quantitative criterion of a
meeting of persons.
d. The partitocracy represents the form of
government in which, in fact, the power
belongs to some political parties that
manipulate the governmental institutions and
that are constituted as factor of possession and
influence in the society. The parties constitute
an oligarchic substitute of the popular
participation to power. However, the
partitocracy is not an exclusive and authentic
oligarchic regime, involving groups of citizens
of the most numerous, which are constituted as
backing and support for the party leadership,
constituted in interest groups at the top. The
privileges stop to the sustained, not to those
who sustain.
4. Mixed Forms of Government
The mixed systems are the result of some
combinations or juxtapositions of different
elements notices from the three types of
government: democracy, monocracy and
oligarchy. These forms are, in fact, types of
synthesis and are divided into two big
categories:
 mixed forms of system or principles;
 circumstantial or accidental mixed
forms.
From the first category, of governing through
the system are: the limited monarchy, the
dualist parliament and the caesarism
democratic.
1) The limited monarchy differs from the
absolute monarchy by the fact that the
monarch's power is limited in its exercise
through other organs existence, having a
relative autonomy and own attributions. At the
exercise of power take part and elements of
hereditary aristocracy as well as a censitary
elite, these forming the two chambers of
parliament. The limited monarchy combines
the monocratic principle with the oligarchical
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014
prerogativele şefului de stat şi în acelaşi timp
are nevoie de încrederea şi sprijinul
parlamentului.
3) Cezarismul democratic rezultă din
încercarea de conciliere a monocraţiei şi
democraţiei. Cezarul exercită puterea nu atât
în baza unei suveranităţi, cât în numele
poporului, care i-a remis puterea printr-un
plebiscit. Cele două principii reunite în
structura cezarismului democrat: principiul
guvernământului personal, care se apropie în
această formă de monarhia absolută, şi
principiul democratic, care se apropie de
democraţia liberală, sunt antinomice, în cele
din urmă, unul dintre ele trebuie să învingă
eliminând pe celălalt.
5.Forme de guvernământ specifice statelor
socialiste
Aceste forme inedite sunt imposibil de
încadrat în vreuna dintre formele sau
categoriile descrise. Acestea şi-au revendicat
atributul democratic, poporul fiind declarat
titular exclusiv şi suveran al puterii. El îşi
exercită puterea prin organele de stat
reprezentative, alese prin vot universal, egal,
direct şi secret, dar intens canalizat spre
reprezentanţii partidului unic desemnaţi de
putere.„Când un partid şi numai unul singur
are monopolul activităţii politice, statul este
inseparabil legat de el. Statul este neutru doar
prin faptul că tolerează o pluritate de
partide.” [8]Atributul democratic proclamat
nu are un suport real iar tehnicile de
guvernământ sunt elemente stridente ale unui
fals democratic decor. „Mecanismul de
guvernământ, cel instituţionalizat şi
promovat cu exemplară stricteţe, dezvăluie,
fără echivoc, caracterul fals democratic al
guvernării.”[9]Aceste forme de
guvernământ, specific ţărilor socialiste,
începând cu stalinismul, au fost cele mai
represive forme totalitare pe care le-a
cunoscut istoria. Drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului şi cetăţeanului în
această formă de guvernământnu sunt
recunoscute. Mai mult, gulagurile,
deportările şi colectivizarea forţată au
reprezentat un mecanism de exterminare în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
112
one, the organs which participate in power
enjoying a relative autonomy.
2) The dualist parliamentarianismis a
derived form of limited monarchy being a
"pseudo-constitutionalism". The head of state
keeps the position and attributions but at the
same time, he must accept, to some extent, the
policy emanating from the composition of the
chambers ("high chamber" of aristocratic
origin and "low chamber" of censitary origin).
The main pivot is represented by the Prime
Minister who is supported by the prerogatives
of the head of state and at the same time he
needs the trust and support of the parliament.
3) The democratic caesarism results from
the attempting of conciliation of monocracy
and democracy. The Caesar exercises power
not so on the basis of a sovereignty, but on
behalf of the people, who remitted the power
through a plebiscite. The two principles
reunited in the structure of democratic
caesarism: the principle of personal governing,
that approaches in this form to the absolute
monarchy, and the democratic principle, that
approaches to the liberal democracy, are
antinomian, finally, one of them must win by
eliminating the other.
5. Forms of Governing Specific to the
Socialist States
These original forms are impossible to fit into
any of the forms or categories described. These
have claimed the democratic attribute, the
people being declared exclusive titular and
sovereign of power. It exercises its power by
representative state organs, elected by
universal, equal, direct and secret vote, but
intensely focused towards the unique party
representatives designated by power.
"When a party and only one has the monopoly
of political activity, the state is inseparable
linked from it. The state is neutral only in that
it tolerates a plurality of parties."[8] The
proclaimed democratic attribute does not have
a real support and the governing techniques are
strident elements of a false and democratic
decor."The mechanism of governing, the
institutionalized and promoted with exemplary
strictness, reveals, unequivocally, the false
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014

masă a oponenţilor prin încălcarea brutală a democratic character of the governance." [9]
celui mai de preţ drept al omului, şi anume These forms of government, specific to the
dreptul la viaţă. socialist countries, starting with Stalinism,
were the most repressive totalitarian forms on
Concluzii which the history has known. The fundamental
rights and freedoms of human and citizen in
Democraţia reprezentativă nu este, nici pe this form of government are not recognized.
departe, cea mai benefică dintre formele de Moreover, the gulags, the deportations and
guvernământ existente, însă o serie de forced collectivization represented a
schimbări ar putea face posibilă o reformare mechanism for mass extermination of the
în bine a acesteia. opponents by the brutal infringement of the
Elementeledeorganizaredemocraticăaputerii most precious human right, namely the right to
de stat ar putea suferi schimbări, astfel: life.
a)
„putereareprezentativădedecizieşiacţiune, Conclusions
independentăde intenţiile subiective alesale,
trebuiesă fie raportatăîn mod continuula The representative democracy is, not far from,
interesulcetăţenilor;˝[10] the most benefic of the existing forms of
b)structura juridicăde legitimareaputeriişi a government, but a series of changes could
funcţiilorde stattrebuie să pornească de jos în make it possible a reformation for the better of
sus, în sistem ierarhic sau piramidal; this. The elements of democratic organization
c) este necesarsă se prevină of state power could suffer changes. as
derapajeleprincarereprezentanţii puteriisunt follows:
tentaţi să îşi sporească în mod nejustificat, a) "the representative power of decision
ilegal şi abuziv prerogativele de putere; and action, independent of its subjective
puterea lor trebuie să fie circumscrisă intentions, should be reported continuously to
competenţelor sau sarcinilor şi limitată din the interest of citizens; ˝ [10]
acest punct de vedere; b) the juridical structure of legitimation of
d) să existe posibilitateade a state power and functions should start from the
corectaşiconsolidademocratic bottom up, in hierarchical or pyramidal
putereareprezentativăde luare a deciziilor, fie system;
prineliberarea din funcţie areprezentanţilor, c) it is necessary to prevent the deviations
fie prindeciziileconcrete alecetăţenilorce by which the representatives of power are
trebuie consultaţi ori de câte ori este nevoie, tempted to increase unjustifiably, illegal and
uzându-se de instituţia abusive the prerogatives of power; their power
plebiscitului.Adevărata democraţie nu este must be circumscribed to competences or tasks
aceea care doar proclamă omul ca valoare and limited from this point of view;
supremă în societate, ci doar aceea care face d) to be the possibility to correct and
totul pentru realizarea aspiraţiilor şi consolidate democratically the representative
intereselor sale. power of decision making, either through the
„Democraţia este astăzi o filosofie, un mod dismissal of the representatives, or through the
de a trăi, o religie şi, în chip aproape concrete decisions of citizens that must be
accesoriu, o formă de guvernământ, o consulted whenever necessary, using the
semnificaţie atât de bogată îi revine atât din institution of the plebiscite.
ceea ce este ea în mod efectiv, cât şi din The true democracy is not that which only
ideea pe care şi-o fac oamenii despre ea când proclaims the human as supreme value in
investesc în democraţie speranţa lor într-o society, but that makes everything for the
viaţă mai bună.” [11] aspirations and its interests.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
113
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2014

"The democracy is today a philosophy, a way

of life, a religion, and, in a nearly accessory
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE mode, a form of government, a such rich
significance it is for both from what it
[1]Aristotel, Politica, III V, Editura Antet, effectively is, and from the idea on which
Filipeştii de Târg, 1996, p. 7 people make about it when invest in
[2]Ion Deleanu,Drept constituţional şi democracy their hope in a better life ". [11]
instituţii politice, vol. II, Editura Europa
Nova, Bucureşti, 1996 ,p. 139
[3]http://www.toupie.org/Dictionnaire/Demo REFERENCES
cratie_representative.htm (dicţionar
enciclopedic [1] Aristotle, Politics, III, V,Antet Publishing
francez on line) House, Filipeştii de Târg, 1996, p. 7
[4]Ion Deleanu,Instituţii şi proceduri [2] Ion Deleanu,Constitutional Law and
constituţionale, Editura C.H. Beck, Political Institutions, vol. II, Europa Nova
Bucureşti, 2006, p. Publishing
103-115 House, Bucharest, 1996, p. 139
[5]Giovanni Sartori, Teoria democraţiei [3]
reinterpretată, Iaşi, Polirom, 1999, p. 122 http://www.toupie.org/Dictionnaire/Democrati
[6]Cristian Ionescu, Instituţii politice şi e_representative.htm (French encyclopedic
Drept constituţional, Editura Universitară, dictionary on line)
Bucureşti, [4] Ion Deleanu, Institutions and
2007, p.85 Constitutional Procedures, CH Beck
[7]Maurice Duverger, Democraţia fără Publishing House,
popoare, Editura Fundaţiei ˝Chemarea˝, Bucharest, 2006, p.103-115
1997, p.67 [5] Giovanni Sartori, The Theory of
[8]Raymond Aron, Democratie et Reinterpreted Democracy,Polirom Publishing
totalitarisme,Gallimard, Paris, 1965, p.81 House,Iaşi,
[9]Ion Deleanu, Op. cit. ,1996, p. 155-161 1999, p. 122
[10]Hermann Heller, [6] Cristian Ionescu, Political Institutions and
PolitischeDemokratieundsozialeHomogenität Constitutional Law, University Publishing
, in Ulrich Matz , House,
GrundproblemederDemokratie, Darmstadt, Bucharest, 2007, p.85
1973, p. 10-11 [7] Maurice Duverger, The Democracy without
[11]Georges Burdeau, La democratie, Peoples, ˝Chemarea˝ Foundation Publishing
Editions de la Baccanniere, Geneve, 1956, House,Iaşi, 1997, p.67
p.5. [8] Raymond Aron, Democracy and
Totalitarianism, Gallimard Publishing House,
Paris, 1965, p.81
[9] Ion Deleanu, Op. cit., 1996, p. 155-161
[10] Hermann Heller,Political Democracyand
Social Homogeneity, in Ulrich Matz,
Fundamental Problems ofDemocracy,
Darmstadt, 1973, p. 10-11
[11] Georges Burdeau,The Democracy,
BaccannierePublishing House, Geneva, 1956,
p.5.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2014
114