INSTRUCŢIUNI DE DETERMINARE PRIN MĂSURĂRI A

TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS

LA INSTALAŢIILE DIN SISTEMUL
DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE.

pag.

1. Generalităţi ................................................................................................................ 3

2. Condiţii tehnice...................... .................................................................................. 5

3. Metodologii de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizei de pământ şi a

tensiunilor de atingere şi de pas ......................................................................…...... 31

4. Tehnica de măsurare a parametrilor instalaţiei de legare la pământ .............….. 49

2
 INSTRUCŢIUNI DE DETERMINARE PRIN MĂSURĂRI A
TENSIUNILOR DE ATINGERE ŞI DE PAS LA INSTALAŢIILE
DIN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE.

1. Generalităţi
1.1. Obiectul şi domeniul de aplicare

1.1.1. Prezentele instrucţiuni reglementează metodele şi tehnica de măsurare pentru determinarea

rezistenţelor de dispersie Rp şi a tensiunilor Up ale prizelor de pământ, respectiv ale instalaţiilor de legare la
pământ precum şi pentru determinarea tensiunilor Ua şi/sau de pas Upas în instalaţiile electrice de distribuţie.

1.1.2. Prezentele instrucţiuni se vor aplica la următoarele categorii de instalaţii electrice de distribuţie
- linii electrice aeriene LEA de î.t. cu tensiuni nominale 1 ... 20 kV inclusiv, din reţelele
electrice IT (cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de compensare BC) şi din reţelele
electrice TT (cu neutrul legat direct la pământ sau printr-un rezistor Rn simbol T2T)
- posturi de transformare PT, aeriene simbol PTA sau în cabine zidite PTZ, cu tensiuni
nominale de 1 ... 20 kV/0,4 kV
- puncte de alimentare PA cu tensiuni nominale de 1 ... 20 kV şi de 0,4 kV
- staţii electrice de alimentare cu tensiuni nominale de 110 kV şi de 1 ... 20 kV
- linii electrice aeriene LEA de j.t.

1.1.3. Prezentele instrucţiuni se vor aplica la verificările care se execută asupra instalaţiilor de legare la
pământ în conformitate cu prevederile din standardul STAS 12604/5-90. Se au în vedere următoarele verificări
a) înainte de darea în funcţiune/exploatare a instalaţiei electrice respective
b) periodice
c) ocazional la modificări care afectează parametrii instalaţiei de legare la pământ cum sunt
- curentul de punere la pământ de calcul Ip determinat cu respectarea prevederilor standardului STAS
12604/4-89
- rezistenţa de dispersie Rp a instalaţiei de legare la pământ
- tensiunile de atingere Ua şi/sau de pas Upas
- coeficienţii de atingere ka şi/sau de pas kpas
- coeficienţii de amplasament de atingere a şi/sau pas
- continuitatea electrică a conductoarelor de legare la pământ şi a legăturilor electrice dintre aceştia şi
electrozii prizelor de pământ
- stabilitatea termică a conductoarelor de legare la pământ şi a prizelor de pământ.

1.1.4. La aplicarea prezentelor instrucţiuni, precum şi la stabilirea soluţiilor/măsurilor de remedieri (dacă

este cazul) având la bază rezultatul determinărilor prin măsurări efectuate vor respecta prevederea prezentelor
instrucţiuni şi a prescripţiilor din legislaţia tehnică arătate la subcap.1.2 (Legislaţia tehnică în vigoare).

1.2. Legislaţia tehnică în vigoare

1.2.1. STAS 8275 - 87 (12604/1-87) Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie.

1.2.2. STAS 2612 - 1987 (12604/2 -87) Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise;

1. 2.3. STAS 12604 - 1987 (12604/3 - 87) Protecţia împotriva electrocutărilor. Condiţii generale;

3
 1.2.5. STAS 12604/5-90. Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare;

1.2.6. STAS 4102-1985. Piese pentru instalaţii de protecţie prin legare la pământ;
1.2.7. Norme generale de protecţie a Muncii - 1996
- Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale şi Ministerul sănătăţii.
1.2.8. Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.
65/1997 Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
1.2.9. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a şi
1500 V c.c., I - 7 - 1998 MLPAT (în curs de revizuire).
1.2.10. Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ,
1RE - Ip 30/ 90 RENEL.
1.2.11. Normativ de încercări şi măsurări la echipamente şi instalaţii electrice,
PE 116- 94 RENEL.
1.2.12. Instrucţiuni de proiectare şi execuţie a legăturilor pilot din punct de vedere al protecţiei împotriva
influenţelor prin cuplaj inductiv şi rezistiv. E-Ip31-86 MEE.
1.2.13. Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ,
MEE 3 RE - I - 23 - 88
1.2.14. Îndreptarele de proiectare şi de execuţie 1 RE-Ip 35/1-90 şi 1 RE-Ip 35/2-92

Reglementările din legislaţia tehnică în vigoare cuprind următoarele:

- standardul STAS 8275-87 (12604/1) : definiţiile şi simbolurile noţiunilor folosite;

- standardul STAS 2612-87: limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas
şi a curenţilor prin corpul omului;
- standardele STAS 12604/1-89 şi STAS 12604/5-90 : elementele care trebuie legate la
instalaţia de legare la pământ de protecţie;
- standardul STAS 12604/5-90 : conţinutul procesului verbal de verificare;
- normativul RENEL PE 116-94 : verificarea instalaţiilor de legare la pământ ;
- indreptarul RENEL 1RE - Ip 30-90, Anexa 9 : metoda de determinare a parametrilor
instalaţiilor de legare la pământ.

1.3 Terminologie şi simboluri

1.3.1. Terminologia din prezentele instrucţiuni este cea rezultată din standardul STAS 8275-87 (pct.1.2.1)
şi îndreptarul de proiectare 1RE-Ip -30/90 (pct.1.2.10)

1.3.2. Se vor avea în vedere şi parametri de mai jos care se pot determina prin măsurări si care permit
aprecierea bunei stari şi a eficientei instalatiei de legare la pământ care se verifia cu următoarele simboluri

ka max - coeficientul de atingere maximă;

kpas max - coeficientul de pas maximă;
a - coeficientul de amplasament la atingere de calcul;
pas - coeficientul de amplasament la pas de calcul;
Rda - rezistenta de calcul a amplasamentului la atingere;
Rdpas - rezistenta de calcul a amplasamentului la pas;
s - rezistivitatea de calcul a solului.

4
 2. Condiţii tehnice

2.1. Condiţii generale

2.1.1 În conformitate cu legislaţia tehnică din ţara noastră, o instalaţie de legare la pământ trebuie să
corespundă următoarelor condiţii:
- tensiunile de atingere şi de pas Ua şi Upas să fie sub limitele admise de standardul STAS 2612-87;
- elementele componente ale instalaţiei de legare la pământ de protecţie trebuie să fie termic stabile în
condiţiile standardului STAS 12604/4 -89 condiţiile de stabilitate termică se vor verifica prin
calcule folosindu-se relaţiile de calcul din standardele STAS 12604/4-89 şi
Îndreptarul 1 RE – Ip 30-90.

2.1.2. În toate situaţiile când nu se adaugă un strat izolant (piatră, dale sau asfalt) pe pământul din imediata
apropiere a prizei de pământ se poate considera în calcul rezistenţa electrică pe care o prezintă solul la trecerea
curentului prin tălpile omului Rd.
La un singur picior Rd  3s , unde s este rezistivitatea solului din punctul considerat.
Rd
În cazul tensiunilor de atingere : R da  (fiind două rezistenţe Rd în paralel), iar în cazul tensiunilor
2
de pas se consideră : Rd pas = 2 Rd (fiind două rezistenţe Rd în serie).

Coeficienţii de amplasament, rezultă astfel:

Rda  Rh Rda 1,5 s

a    1, respectiv a  1
Rh Rh Rh

R dpas  R h R dpas 6 s
 pas    1, respectiv  pas  1
Rh Rh Rh

Este valabilă relaţia arătată în îndreptarul 1RE - Ip 30-90 (pct.1.2.10), şi anume :

pas = 4a - 3.
În cazurile când există un strat izolant (piatră, dale sau asfalt) se vor folosi coeficienţii a şi pas indicaţi în
îndreptarul 1 RE - Ip 30-90 (pct.1.2.10) pentru astfel de situaţii.

2.1.3. Se admite analizarea instalaţiei de legare la pământ luând drept bază de calcul curentul prin corpul
omului Ih . In acest caz condiţiile de calcul pentru rezistenţa de dispersie sunt :

Ih  Rh a  pas
Rp  şi Rp  IhRh
K a  Ip k pasIp

unde: a şi pas sunt coeficienţii de amplasament determinaţi în conformitate cu pct.2.1.2 de mai sus.
În cazul în care nu sunt straturi izolante pietriş, dale sau asfalt rezultă :

I 1,5 s  3000 I  6  s  3000

Rp  h şi Rp  h
k a  Ip k pas  Ip

sau :
 s  2000   500
R p  1,5Ih şi R p  6 In s
k a  Ip k pas  Ip

5
 unde : s - este rezistivitatea solului în  m.
Dacă se scrie condiţia :
R h . Ih  Ua , respectiv R h . Ih  Upas
s s
1 1
rezultă condiţiile : R p  Ua 2000 şi R p  U pas 500 .
k a  Ip k pas  Ip

2.1.4. În conformitate cu legislaţia tehnică în vigoare STAS 2612-87 şi STAS 12604-87 (pct.1.2.2 şi
1.2.3) (respectiv STAS 12604/2-87 şi STAS 12604/3-87) rezultă ca se realizează protecţia necesară împotriva
electrocutărilor prin atingere indirectă, dacă cu ajutorul instalaţiei de protecţie se obţin valori sub limita admisă
pentru următoarele tensiuni accidentale:

- tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas în zonele de influenţă ale instalaţiilor de legare la pământ prin care
trec curenţii de defect; prin zona de influenţa a unei instalaţii de legare la pământ se înţelege suprafaţa
terenului ocupat de electrozii prizelor aferente plus vecinătăţile în care potenţialele la suprafaţa solului sunt
diferite de zero; zona în care potenţialele la suprafaţa solului sunt practic zero (neglijabile faţă de tensiunea
Up a instalaţiei de legare la pământ) se numeşte zona de potenţial nul;

- tensiunile transmise prin instalaţii cu diferite destinaţii cum sunt conducte cu fluide (apă, gaze,
termoficare, combustibili lichizi etc) căi de rulare, conductoare ale liniei de racord scurtcircuitate şi legare la
pământ, la capete etc. care ies din zona de influenţă a instalaţiei de legare la pământ şi care ajung în zone de
potenţial nul sau în zone de influenţă a altor prize de pământ, unde pot fi atinse de persoane;

- tensiuni prin cuplaj rezistiv UR în reţelele de telecomunicaţii aflate în contact cu elemente ale
instalaţiei de legare la pământ sau cu elemente racordate la aceasta sau care străbat zone de influenţă ale
instalaţiei de legare la pământ.

2.1.5. Valorile maxime ale tensiunilor de atingere şi de pas sunt cele din standardele STAS 2612- 87
(12604/1- 87) în funcţie de :
- zona de amplasare a instalaţiei sau echipamentului electric (cu sau fără circulaţie
frecventă de persoane);
- categoria (tipul) reţelei sau instalaţiei electrice (de joasă tensiune sau înaltă
tensiune, respectiv izolată, simbol I, sau legată la pământ, simbol T; cele legate prin
bobină de compensare intră în categoria celor izolate, simbol I);
- numărul sistemelor distincte de protecţie prevăzute;
- timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază (cea mai rapidă protecţie
pentru declanşarea în caz de defect).

2.1.6. Valorile maxime admise ale tensiunii prin cuplaj rezistiv (simbol UR) sunt cele din standardul STAS
832/79 în funcţie de timpul de eliminare a defectului prin protecţia de bază; a se vedea şi îndreptarul 1RE -
Ip 30 - 90 pct.1.2.10) şi instrucţiunile 1E Ip - 31 - 86 (pct.1.2.10).

2.1.7. Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor prin cuplaj rezistiv
determinate considerând curentul maxim admis prin corpul omului Ih şi rezistenţa de calcul a corpului omului
Rh , se vor stabili în conformitate cu STAS 2612-87 (pct.1.2.2).

Rezistenţa de calcul a corpului, în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingerea indirectă, este
Rh = 3000  pentru toate situaţiile, iar curenţii admişi prin corpul omului Ih, sunt cele din cap. 2 al acestui
standard: ”Curenţii prin corpul omului şi impedanţa electrică a acestuia”, în funcţie de timpul lichidării
defectului prin protecţia de bază.

2.1.8. In conformitate cu standardul STAS 12604 / 5 - 90, în vederea recepţiei şi dării în exploatare a
instalaţiilor de legare la pământ, executantul trebuie să întocmească şi să predea unităţi de exploatare
documentaţia tehnică respectivă, procesul verbal de lucrări ascunse pentru elementele îngropate şi pentru

6
continuarea electrică a armăturilor din construcţiile de beton armat, buletinele de verificare şi procesul verbal
de recepţie.
2.1.9. In timpul exploatării se va verifica starea şi continuitatea conductoarelor de legare la pământ, a
legăturilor dintre priza de pământ şi elementele care trebuie legate la pământ, precum şi a legăturilor aparente
de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la pământ.

În exploatare trebuie făcută periodic şi măsurarea rezistenţei de dispersie şi a tensiunilor de atingere şi de

pas. Se mai fac astfel de măsuri la cererea organelor de control însărcinate cu protecţia muncii, precum şi ori de
câte ori se aduc modificări instalaţiei de legare la pământ sau se constată defecţiuni ale acesteia.

2.1.10. Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ se va face cel puţin o dată la doi
ani, pentru instalaţiile de joasă tensiune şi cel puţin o dată la cinci ani, pentru instalaţiile de înaltă tensiune.

2.1.11. În timpul exploatării se va verifica periodic starea de corodare a electrozilor, prin dezgroparea unor
părţi a acestora. În cazul în care se constată reducerea grosimii, respectiv a diametrului, cu cel mult o treime
din valoarea iniţială, se înlocuiesc electrozii prizelor de pământ (a se vedea pct. 2.3.7 din STAS 12604/5-90).

2.1.12. În conformitate cu STAS 12604/5-90 subcapitolul 3.6 “Condiţii de recepţie şi de verificare” şi

normativul PE 116 (pct.1.2.11), înainte de darea în exploatare a instalaţiei electrice şi la recepţie, se vor
efectua următoarele verificări:

2.1.12.1. Verificarea vizuală a tuturor conductoarelor de legare la pământ montate aparent (conductoare de
ramificaţie, conductoare principale de legare la pământ, conductoarele de legătură la prizele de pământ); a se
vedea definiţiile din STAS 8275-87.

2.1.12.2. Verificarea legăturilor de protecţie la elementele care trebuie legate la pământ în conformitate cu
STAS 12604/4-89, STAS 12604/5-90 şi îndreptarul RENEL 1 RE - Ip 30 - 90 (inclusiv legăturile bornelor şi
barelor de nul ale tablourilor de joasă tensiune).

Verificarea se va face vizual la toate legăturile aparente, atât cele ale conductoarelor de ramificaţie cât şi
cele dintre echipamente şi suporţii metalici sau din beton armat (legături realizate prin sudură sau prin
înşurubare).
Prin sondaj se vor efectua verificări electrice ale rezistenţelor legăturilor aparente, în special la cele
executate prin înşurubare. Rezistenţa unei legături trebuie să fie Re  0,1 · R p, unde Rp este rezistenţa de
dispersie rezultată a instalaţiei generale de legare la pământ a instalaţiei electrice respective.

2.1.12.3. Verificarea marcării bornelor şi conductoarelor de protecţie PE.

2.1.12.4. Verificarea vizuală a legăturilor la piesele special prevăzute în construcţiile din beton armat prin
care se realizează legăturile la armăturile metalice ale acestora (ale construcţiilor din beton armat). Legăturile
dintre piesele menţionate şi armăturile metalice din construcţiile de beton trebuie să fie atestate prin procese
verbale de lucrări ascunse.

2.1.12.5. Verificarea documentelor care trebuie prezentate de către executant în vederea recepţiei şi dării în
exploatare conform STAS 12604/5-90 pct. 2.3.1.1. şi anume:

a) procesele verbale de lucrări ascunse pentru toate lucrările executate şi anume :

- elementele instalaţiei de legare la pământ îngropate în pământ cum sunt: conductoarele principale de
legare la pământ , electrozii prizelor de pământ (inclusiv a celor de dirijare a distribuţiei potenţialelor),
legăturile dintre aceste elemente şi modul de protejare a legăturilor (acoperirea punctelor de sudură,
asigurarea legăturilor prin înşurubare);
- continuitatea electrică a armăturilor metalice din construcţiile de beton armat folosite drept prize de
pământ naturale şi conductoare de legare la pământ, şi anume legăturile dintre armături şi între acestea şi
piesele aparente pentru legarea conductoarelor de legare la pământ menţionate la pct. 4 de mai sus;
- legăturile îngropate dintre conductoarele principale aparente şi electrozii prizelor de pământ.

7
 b) buletine de verificări electrice pentru:
- rezistenţa de dispersie rezultantă a instalaţiei generale de legare la pământ;
- distribuţia potenţialelor în staţie şi în imediata apropiere a acesteia;
- determinarea coeficienţilor de atingere şi de pas (ka şi kpas), precum şi a valorilor maxime ale tensiunilor
de atingere şi de pas obţinute; a se vedea şi anexa 9 din îndreptarul 1 RE - Ip 30- 90
- trasmiterea potenţielelor prin obiecte lungi din apropiere, respectiv determinarea tensiunilor prin cuplaj
rezistiv UR.

c) procesul verbal de verificare care trebuie să cuprindă toate punctele din art 2.3.2. din
STAS 12604/5-90 (pct.1.2.5).

2.1.13. La verificările prin calcule ale instalaţiei de legare la pământ trebuie să se ia în considerare curentul
efectiv de punere la pamânt prin priză, în cazul unui defect în instalatia respectivă sau în afara acesteia. Se va
considera curentul maxim corespunzător al etapei finale pentru care este proiectată instalaţia.

2.1.14. La stabilirea soluţiilor de reabilitare cu scopul respectării limitelor admise pentru tensiunile de
atingere şi de pas, se vor avea în vedere întotdeauna urmatoarele:

a) instalatia de legare la pământ trebuie realizată folosind prize de pămant naturale, în special
armaturile tuturor fundatiilor de beton armat si alte constructii metalice îngropate;

b) prizele de pământ artificiale se realizează numai pentru completarea prizelor de pamânt

naturale si numai dacă este necesar; (este justificată utilizarea prizelor artificiale);

c) dacă este cazul trebuie să se realizeze o instalaţie de dirijare a distribuţiei potenţialelor cu

electrozi de dirijare, pentru micşorarea coeficienţilor de atingere ka şi/sau de pas kpas

d) în cazul in care cu mijloacele de mai sus nu se pot obtine valorile admise ale tensiunilor de atingere si de
pas, se realizează şi izolarea amplasamentelor în zonele de acces sau se prevede în aceste zone o echipotentiere
cu ajutorul unei plase sau a unei plăci metalice la adâncime mică (aproape de suprafaţa solului) deasupra reţelei
generale de dirijare a potenţialelor. La aplicarea mijloacelor c) şi d) trebuie să se aibă în vedere protecţia
împotriva transmiterii de tensiuni periculoase prin obiecte lungi cum sunt cabluri, conducte metalice etc.

2.1.15. Stabilirea eficacitătii unei instalatii de dirijare a distributiei potenţialelor se va face prin
determinarea coeficienţilor de atigere ka şi de pas kpas . În acest caz tensiunile de atingere şi de pas obtinute vor
fi :
U'a = ka · Up
U'pas = kpas · Up

Dacă U'a şi U'pas sunt mai mici sau cel mult egale cu valorile maxime admise pentru om, Ua şi Upas
instalatia de dirijare a potenţialelor se consideră corespunzătoare.

2.1.16. Izolarea amplasamentelor conform pct.2.1.11.d. se aplică în cazul în care U'a şi U'pas, rezultate în
urma dirijarii distribuţiei potenţialelor, depăşesc valorile tensiunilor de atingere si de pas admise Ua şi Upas .
Izolarea amplasamentelor se realizează de regulă prin acoperirea zonei de acces, cu piatra sfărâmată, plăci
de beton sau asfalt.

2.2. Condiţii pentru instalaţiile de legare la pământ la stâlpii LEA

2.2.1. Reţea cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT)

8
 2.2.1.1. Rezistenţa de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ de la stâlpi Rps se determină din
următoarele condiţii generale

a) Obţinerea unor valori ale tensiunii de atingere Ua şi a tensiunii de pas Upas sub limitele
maxime admise de STAS 2612-87
b) Stabilitatea termică a prizei de pământ în conformitate cu condiţiile indicate în STAS
12604/4-87.

2.2.1.2. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps de la un stâlp fără aparataj din zone cu
circulaţie frecventă din localităţi (definite în STAS 8275-87) se determină din următoarele relaţii
Ua  a    1 U pas  pas
R ps    R ps  
Ips ka Ips k pas

12 
R ps  (condiţie de stabilitate termică)
Ips
unde 
Ua = Upas  125 V (conform STAS 2612-87) şi Ips  10 A 
s s
 = 3  a  1    pas  1 
2000 500
pentru prize cu electrozi verticali, sau orizontali fără prize de dirijare în jurul stâlpului
ka = 0,8 şi kpas = 0,4
pentru prize de pământ cu un contur (electrod inelar) în jurul stâlpului cu două raze
ka = 0,5 şi kpas = 0,3
pentru prize de pământ cu 2 contururi (2 electrozi inelari) şi cel puţin două raze (de regulă 4 raze)
ka = 0,3 şi kpas = 0,3
pentru prize de pământ cu 3 contururi (3 electrozi inelari) şi cel puţin două raze (de regulă cel mult 4 raze)
ka = 0,25 şi kpas = 0,3.
Din relaţiile de mai sus se consideră valoarea cea mai mică a rezistenţei de dispersie Rps rezultată (este
impusă de cele mai multe ori de condiţia de stabilitate termică)
12 
R ps  .
Ips
2.2.1.3. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps de la un stâlp cu aparataj indiferent de zonă se
determină din următoarele relaţii
Ua  a U pas  pas
R ps    R ps  
Ips k a Ips k pas
12 
R ps  (condiţie de stabilitate termică), unde notaţiile sunt cele de la pct.2.2.1.3.
Ips
A se vedea şi Anexa B din STAS 12604/4-89.
La stâlpii cu aparataj, personalul de exploatare trebuie să folosească totdeauna mijloace individuale de
protecţie (mănuşi şi cizme electroizolante).
Dat fiind faptul că la stâlpii cu aparataj (în special cei cu separator) lucrează în mod curent personalul de
exploatare, se consideră necesară verificarea la stabilitate şi la curentul Irm minim la care acţionează protecţia
împotriva punerilor duble la pământ (de regulă protecţia maximală de curent) respectiv curentul minim
deconectabil prin această protecţie.
Verificarea la stabilitatea termică se face cu relaţia
t
U`p  125 , unde
t`

9
 U`p - este tensiunea totală a prizei de pământ
t - timpul în care priza de pământ este stabilă termică la o tensiune totală Up = 125 V a se vedea Tabel 1
Tabelul 1

Rezistivitatea solului Durata maximă admisă t în minute pentru Up = 125 V

priză preponderent verticală priză preponderent orizontală
50 100 30
100 200 60
200 400 120
300 600 180

Exemplu
Pentru o tensiune totală U`p = Rps  250, timpul t` pentru care priza de pământ este stabilă termic va fi
2 2
   125 
125 
t `   t , t`    t
U `  R  250 
 p  ps 
1 t
iar rezistenţa de dispersie Rps rezultă din relaţia R ps 
2 t`
Din tabelul 2 se determină timpul t pentru s considerat în funcţie de tipul prizei de pământ. Dacă din
această determinare a rezultat de exemplu t = 48 minute pentru prize preponderent orizontale în cazul unei
rezistenţe de dispersie Rps = 4 , în exploatare trebuie să asigure deconectarea în cazul constatării unei puneri
la pământ în reţea într-un timp
2
 1 
t`   t
 2  4
t` = 48 / 64 minute
t` = 45 secunde.
În cazul unei rezistenţe de dispersie Rps = 10,8 , timpul t` se reduce la valoarea t` = 6 secunde.
În cazul în care timpul deconectării de la constatarea punerii simple la pământ este mai mare decât cel
pentru care priza de pământ se verifică la stabilitate termică, după orice punere dublă la pământ nedeconectată
prin protecţie, se vor verifica instalaţiile de legare la pământ respective (a se vedea art. 6.1.2.6. din STAS
12604/4-89).
În cazul în care priza de pământ este preponderent verticală, timpii t` sunt mai lungi, şi anume
a) pentru R ps = 4 ohmi,
2
 1 
t`    160  2,5 minute
2 4
b) pentru Rps = 10,8 ohmi,
t` = 20 secunde.
Problema stabilităţii termice a prizei de pământ la curenţii de punere dublă la pământ nedeconectabili prin
protecţia termică (protecţia maximală de curent) trebuie să se rezolve în una din cele două variante arătate mai
sus şi anume
- deconectarea în timpul t` determinat
- verificarea instalaţiei de legare la pământ în care a fost implicată priza de pământ în
cauză (a stâlpului cu separator de exemplu).

2.2.1.4. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps de la stâlpii cu sau fără aparataj din incinte
industiale sau agricole, plaje şi campinguri se determină din următoarele relaţii

10
 Ua  a U pas  pas
R ps    R ps  
Ips k a Ips k pas

12  1 t
R ps   R ps 
Ips 2 t`
A se vedea explicaţiile şi notaţiile de mai sus.
De regulă într-o incintă industrială sau agricolă, plaje şi campinguri se realizează o reţea generală de legare
la pământ, rezultând astfel o priză de pământ complexă pentru toate instalaţiile electrice din incinta respectivă.
În conformitate cu standardele STAS 12604/4-89 şi STAS 12604/5-90 rezistenţa de dispersie rezultantă Rp
trebuie să fie de cel mult 4 ohmi, respectiv de cel mult 1 ohm, dacă la priza de pământ complexă se leagă şi
instalaţia de paratrăsnet.

Exemplu
Dacă Rp = 1 ohm rezultă că
2
`  1  48
t   t , t `0   12 minute în cazul unei prize de pământ
 2  4 4
complexe preponderent orizontală
160
şi t `v   40 minute în cazul unei prize de pământ complexe preponderent verticale.
4
2.2.1.5. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la stâlpii folosiţi în comun pentru LEA de MT şi
LEA de 0,4 kV se determină cu relaţiile de mai jos în funcţie de varianta de construcţie a LEA de 0,4 kV. Se
consideră că în general, în cazul folosirii în comun a stâlpilor, la consumatorii alimentaţi din reţeaua de 0,4 kV
se aplică legarea la nul pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingerea indirectă. iar conductorul de
nul al LEA de 0,4 kV este de lucru şi de protecţie simbol PEN.

În general se disting două variante de construcţie a LEA de 0,4 kV

a) Conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. neizolate şi montate pe izolatoarele
de j.t. ale stâlpilor
b) Conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt izolate cum sunt cele de tip
torsadat.

În varianta a) conductorul de nul PEN al reţelei de j.t. este folosit pentru legarea de protecţie atât la
consumatori cât şi la toţi stâlpii folosiţi în comun. În acest caz conductorul de nul se leagă la priza de pământ a
fiecărui stâlp şi la prizele de pământ de la consumatori, rezultând un sistem constituit din conductoarele de nul
şi toate prizele de pământ racordate la acestea. Rezistenţa de dispersie a acestui sistem este RpN şi se determină
din următoarea relaţie
Ua
R pN  ,
Ip
unde 
Ua - este tensiunea de atingere maximă admisă care pentru timpi de deconectare la defect de cel mult 3 s
este Ua = 65 V
Ip - curentul de defect prin sistemul considerat de rezistenţă de dispersie RpN  în cazul general se prevede
semnalizarea punerilor simple la pământ şi deconectarea automată la puneri duble la pământ, Ip = Irm,
unde Irm este curentul minim de punere dublă la pământ deconectabil prin această protecţie.
65
Exemplu  Dacă Irm = 250 A rezultă R pN   0,26 ohmi.
250
În cazul în care cu ajutorul prizelor naturale ale stâlpilor şi ale prizelor de pământ din reţeaua de joasă
tensiune (de exploatare şi de protecţei la cosumatori) se obţine rezistenţa de dispersie RpN cerută, nu mai este
necesar să se asigure prize artificiale la stâlpii LEA. În caz contrar se va prevedea la stâlpii LEA prize de

11
 pământ artificiale. În cazul în care pe linia folosită în comun, în staţia de alimentare de 110/MT se prevede o
protecţie rapidă şi selectivă împotriva punerilor simple la pământ, de exemplu de tipul PHTC-LR, condiţia
este mult mai uşoară şi anume RpN = 65 / Ips  Ips fiind curentul maxim de punere simplă la pământ reţeaua
respectivă de MT.
Este indicat ca în toate situaţiile rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ de la stâlpi (naturală plus
artificială) să fie Rps  10,8 ohmi.

În varianta b) conductorul de nul al reţelei este folosit drept conductor de nul de protecţie la consumatorii de
j.t. şi eventual numai la o parte din stâlpii folosiţi în comun. La stâlpii la care conductorul de nul este izolat
faţă de prizele de pământ ale acestora, iar pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin atingerea indirectă la
stâlpii respectivi se foloseşte protecţia prin legare la pământ (combinată cu dirijarea distribuţiei potenţialelor şi
izolarea amplasamentului), condiţiile principale care trebuie satisfăcute concomitent sunt următoarele
Ua
- R pN  conform celor arătate la varianta a) de mai sus cu diferenţa că la rezistenţa de
Ip
dispersie R pN nu contribuie toate prizele de pământ ale stâlpilor.

Dacă este prevăzută o protecţie rapidă şi selectivă împotriva punerilor simple la pământ se pot folosi
următoarele relaţii
Ua  a    1 U pas  pas 12 
- R ps    R ps    R ps 
Ips ka Ips k pas Ips
(a se vedea cele de mai sus privind stâlpii fără aparataj din zonele cu circulaţie frecventă din localităţi) şi
65  a
R ps  
Ipjt k a
unde 
Ipjt - este curentul de defect pe partea de joasă tensiune deconectabil prin protecţie şi se determină în funcţie
de reglajul acesteia din urmă.
Dacă Ins este curentul nominal al siguranţelor care protejează circuitul respectiv de joasă tensiune
Ipjt = K  Ins  K = 3,5 pentru Ins  50 A şi K = 5 pentru Ins  63 A.
În cazul întrerupătoarelor Ipjt = 1,25 Ir (curentul de reglaj al protecţiei întrerupătorului).

În cazul în care se realizează o priză de pământ la stâlp cu 2 conture se obţine în toate cazurile tensiuni de
ka k pas
atingere şi de pas sub limitele admise deoarece şi  0,3 .
a  pas
La o tensiune maximă la stâlp de 220 V faţă de pământ se obţine o tensiune de atingere şi de pas
Ua = Upas  65 V, valoare maximă admisă pentru cazurile de deconectare la defect într-un timp de max 3 s.

Rezultă că pentru satisfacerea condiţiilor de mai sus pentru priza de pământ a stâlpului trebuie să se obţină
ka k pas
satisfacerea condiţiei şi  0,3 .
a  pas

2.2.2. Reţea cu neutrul tratat cu rezistor, simbol T2T

Date iniţiale, premise şi relaţii de calcul pentru determinarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare
la pământ de la stâlpii LEA, rezultă din condiţiile impuse de legislaţia tehnică în vigoare.

2.2.2.1. Rezistenţa de dispersie R ps se determină numai din condiţia generală de obţinere a unor valori ale
tensiunii de atingere Ua şi a tensiunii de pas Upas sub limitele maxime admise de standardul STAS 2612-87.

În cazul reţelelor cu neutrul tratat cu rezistor nu se cere verificarea la stabilitate termică a prizelor de pământ
deoarece

12
 - curentul de punere la pământ este limitat de rezistor la valori relativ reduse (de regulă 300 A în cazul
reţelelor cu LEA şi mixte (LEA şi LES) şi 600 A în cazul reţelelor de mare întindere preponderent cu LES 
- timpul de deconectare este limitat la cel mult 1,2 s de regulă deconectarea prin protecţia de bază se
prevede la un timp tb = 0,2 s.
- totdeauna sunt prevăzute două sisteme independente de protecţie împotriva punerilor la pământ care
asigură o deconectare sigură şi rapidă (două sisteme de eliminare a efectelor) la puneri simple la pământ şi se
evită astfel defectele cu punere dublă la pământ.

2.2.2.2. În reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă (tratat cu rezistor) trebuie respectate
următoarele (a se vedea STAS 12604/4-89)
a) pe fiecare circuit de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent
b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de curent
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) de mai sus trebuie să acţioneze separat
asupra a două întrerupătoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ
d) pe barele staţiei de alimentare să existe o protecţie homopolară de tensiune care să
declanşeze la prima punere la pământ, în cazul în care se întrerupe (accidental)
circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei
e) timpii de deconectare la oricare din protecţiile de bază trebuie să fie de maximum 1,2 s
în cazul în care acest timp este mai mare decât 1,2 s, valorile tensiunilor de atingere şi de
pas sunt cele referitoare la reţelele obişnuite (cu un singur sistem de protecţie când
reţeaua are simbol T1T)
f) reţelele trebuie să fie astfel realizate încât în nici un regim de funcţionare de avarie şi
indiferent de durată, curentul de scurtcircuit monofazat să nu depăşească valoarea de
calcul.
De regulă, în cazul reţelelor cu linii electrice aeriene (LEA) se prevede actualmente în plus, protecţii la
defecte rezistive atât pe linii cât şi pe rezistorul Rn.

2.2.2.3. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps de la un stâlp fără aparataj din zone cu
circulaţie frecventă din localităţi se determină din următoarele relaţii
Ua  a    1 U pas  pas
R ps    R ps  
Ips ka Ips k pas
unde 
Ua = Upas = 1100 V (corespunzător timpului tb  0,2 s)
 = 3  a şi pas se determină conform pct.2.1.2.
Ip este curentul efectiv prin priza de pământ a stâlpului dat valoarea de calcul trebuie determinată tinând
seama de următoarele impedanţe
- rezistenţa electrică a rezistorului prin care este legat la pământ neutrul reţelei
- rezistenţa de dispersie a prizei de pământ la locul defectului Rps
- impedanţa circuitului de alimentare a defectului (până la locul defectului) care este în
funcţie de distanţa stâlpului faţă de staţia de alimentare
- reactanţa capacitivă a reţelei care determină componenta capacitivă a curentului de
defect Idef , respectiv în funcţie de curentul total capacitiv al reţelei respective de 20 kV
- reactanţa inductivă a transformatorului TSP sau a bobinei BPN din circuitul curentului
de defect şi care determină componenta inductivă a curentului de defect Idef.

Se pot folosi următoarele date rezultate din aplicarea îndreptarelor de proiectare şi de execuţie 1 RE-Ip 30-
90, 1 RE-Ip 35/1-90 şi 1 RE-Ip 35/2-92.
Curentul de defect Idef pentru Ict = 100 A variază în funcţie de distanţa 0 ... 25 km faţă de staţia de
alimentare în intervalul 217,5 ... 185 A.
Pentru rezistenţa de dispersie Rps se determină astfel următoarele valori de calcul pentru reţele cu un curent
Ict = 100 A
a) în cazul prizelor de pământ fără prize de dirijare a distribuţiei potenţialelor pentru care ka = 0,8 şi
kpas = 0,4.

13
 1100  a    1 4180 1100  pas 3190
R ps    şi R ps   
Idef ka Idef Idef k pas Idef
b) în cazul prizelor de pământ cu dirijarea distribuţiei potenţialelor folosindu-se un contur cu 2 raze
pentru care ka = 0,5 şi kpas = 0,3.

1100  a    1 6688 1100  pas 4253

R ps    şi R ps   
Idef ka Idef Idef k pas Idef

Pentru cazul a) de mai sus rezultă pentru Ict = 100 A o rezistenţă de dispersie Rps care variază în funcţie de
distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 14,66 ohmi ... 17,5 ohmi. Se stabileşte acoperitor
următoarele valori de calcul
Ict = 100 A  ka = 0,8 şi kpas = 0,4

Distanţa D faţă de staţia de  3,5 3,5 < D  13,5 13,5 < D  22 > 22
alimentare, în km
Rezistenţa de dispersie 14 15 16 17
Rps , în ohmi

Pentru cazul a) de mai sus rezultă pentru Ict = 150 A o rezistenţă de dispersie Rps care variază în funcţie de
distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 11,43 ... 12,5 ohmi.
Se stabileşte acoperitor următoarele valori de calcul
Ict = 150 A  ka = 0,8 şi kpas = 0,4

Distanţa faţă de staţia de alimentare, în km 9 >9

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi 11 12

Pentru cazul b) de mai sus ( ka = 0,5 şi kpas = 0,3) pentru Ict = 100 A, o rezistenţă de dispersie Rps care
variază în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 19,55 ohmi ... 23 ohmi. Se
stabileşte acoperitor următoarele valori de calcul
Ict = 100 A  ka = 0,5 şi kpas = 0,3

Distanţa D faţă de staţia de  3,5 3,5 < D  10 10 < D  17 > 17

alimentare, în km
Rezistenţa de dispersie 19 20 21 22
Rps , în ohmi

Pentru cazul b) de mai sus ( ka = 0,5 şi kpas = 0,3) pentru Ict = 150 A, o rezistenţă de dispersie Rps care
variază în funcţie de distanţa în km faţă de staţia de alimentare în intervalul 15,24 ohmi ... 16,17 ohmi.
Ict = 150 A  ka = 0,5 şi kpas = 0,3

Distanţa faţă de staţia de alimentare, în km 9 >9

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi 15 16

2.2.2.4. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps de la un stâlp cu aparataj indiferent de zonă se
determină din următoarele relaţii
Ua  a U pas  pas
R ps    R ps  
Ips k a Ips k pas
unde

14
 Ua = Upas = 500 V (conform STAS 2612-87).

Totdeauna la stâlpii cu aparataj, personalul de exploatare trebuie să folosească mijloace individuale de

protecţie (mănuşi şi cizme electroizolante).
Se admite Ua = 1000 V şi Upas = 500 V dacă în afară de mijloacele individuale de protecţie individuale se
mai asigură la manevrarea separatoarelor izolarea manetei de acţionare, cu o acoperire fixă sau cu o acoperire
mobilă aplicată la manevre corespunzătoare unei tensiuni de lucru de 1000 V şi unei tensiuni de încercare de
cel puţin 2500 V.
Dacă se consideră această ultimă variantă pentru care Ua = 1000 V şi Upas = 500 V se consideră a = 1,04 şi
pas = 1,16. Curentul Ip = Idef determinat ca mai sus.

Pentru reţele cu Ict = 100 A, Ip = Idef, care variază în intervalul 239 A ... 205 A în funcţie de distanţa D faţă
de staţia de alimentare.

Pentru reţele cu Ict = 150 A, Ip = Idef, care variază în intervalul 257 A ... 220 A în funcţie de distanţa D faţă
de staţia de alimentare.

Pentru rezistenţa de dispersie se determină astfel următoarele valori de calcul (valori maxime admise), în
funcţie de curentul total capacitiv al reţelei Ict, distanţa D în km faţă de staţia de alimentare şi modul de
realizare a prizei de pământ.

Rezistenţa de dispersie Rps , în ohmi

Priza de pământ fără dirijare a distribuţiei Priză de pământ cu dirijare a distribuţiei
potenţialelor. potenţialelor cu un contur şi 2 raze.
ka = 0,8 şi kpas = 0,4 ka = 0,5 şi kpas = 0,3
Curentul total 1000 1,04 1300 1000 1,04 2080
capacitiv al reţelei R ps    R ps   
Idef 0,8 Idef Idef 0,5 Idef
Ict , în A
500 116
, 1450 500 116
, 1933
R ps    R ps   
Idef 0,4 Idef Idef 0,3 Idef
100 D  15 km D > 15 km D  17 km D > 17 km
5 ohmi 6 ohmi 8 ohmi 9 ohmi
150 indiferent de distanţă D  9 km D > 9 km
5 ohmi 7 ohmi 8 ohmi

2.2.2.5. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rps la stâlpii cu sau fără aparataj din incinte
industriale sau agricole, plaje şi campinguri se determină din următoarele relaţii
 
R ps  U a a şi R ps  Upas a
ka k pas
Ua = Upas = 250 V

De regulă : ka = 0,8 şi kpas = 0,4 ; a = 1,04 şi pas = 1,16

1,04 116
,
Rezultă  R ps  250 şi R ps  250
Idef 0,8 Idef 0,4

Se consideră totdeauna că se realizează o instalaţie de legare la pământ folosită în comun pentru toţi stâlpii
din incintă.
La această instalaţie de legare la pământ se leagă şi postul de transformare din incintă. De regulă se
realizează o reţea generală de legare la pământ în incintă la care se leagă atât prizele de pământ de pe partea de
MT, cât şi prizele de pământ de pe partea de 0,4 kV.

15
 În acest caz se consideră a = pas = 1 şi ka = kpas =1. Rezultă rezistenţa de dispersie rezultantă a
instalaţiei de legare la pământ generală din incintă
250
R pp 
Idef

Deci se vor distinge două cazuri

a) există o instalaţie de legare la pământ în incintă pentru deservirea numai a stâlpilor LEA de 20 kV, cu
rezistenţa de dispersie Rps
b) există o instalaţie generală de legare la pământ în incintă folosită în comun pentru partea de MT şi pentru
partea de 0,4 kV, cu rezistenţa de dispersie Rpp .

Valorile maxime ale rezistenţelor de dispersie vor fi cele de mai jos în funcţie de curentul Idef şi de
coeficienţii a , pas , ka şi kpas . Curentul Idef variază în funcţie de distanţa D faţă de staţia de alimentare astfel

 pentru Ict = 100 A în intervalul 264 A ... 220 A

 pentru Ict = 150 A în intervalul 287A ... 250 A

Rezistenţa de dispersie maximă admisă, în ohmi

Curentul Instalaţie comună numai pentru stâlpii LEA de 20 kV Rps Instalaţie generală în incintă
Ict în ohmi (20 kV şi 0,4 kV) Rp în ohmi
100 A D  8 km 8 < D  20 km D > 20 km D  7,5 km D > 7,5 km
1,2 1,3 1,4 0,9 1,0
150 A D  12 km 12 < D  20 km D > 20 km D  5 km D > 5 km
1,1 1,2 1,3 0,8 0,9

2.2.2.6. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la stâlpii folosiţi în comun pentru LEA de 20
kV şi LEA de 0,4 kV.
Se face aceeaşi ipoteză ca şi în cazul reţelelor IT şi anume, în cazul folosirii în comun a stâlpilor, la
consumatorii alimentaţi din reţeaua de 0,4 kV se aplică legarea de nul pentru protecţia împotriva
electrocutărilor prin atingere indirectă, iar conductorul de nul al LEA de 0,4 kV este de lucru şi de protecţie
simbol PEN.

Se disting două cazuri

a) conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt neizolate şi montate pe
izolatoarele de j.t. ale stâlpilor
b) conductoarele (inclusiv conductoarele de nul PEN) ale LEA de j.t. sunt izolate cum sunt cele torsadate.
În ambele cazuri, rezistenţa de dispersie a sistemului constituit din conductoarele de nul şi toate prizele de
pământ racordate la acestea se notează cu RpN şi trebuie să aibe o valoare maximă.

250
R pN  pentru tb  0,2 s (timpul protecţiei de bază pe linia respectivă).
Idef

Curentul de defect Idef se determină conform celor arătate mai sus.

În cazurile tratate în prezentele instrucţiuni curentul Idef variază în funcţie de distanţa D faţă de staţia de
alimentare astfel

 pentru Ict = 100 A în intervalul 264 A ... 220 A

 pentru Ict = 150 A în intervalul 287 A ... 250 A

Rezultă următoarele valori maxime admise pentru rezistenţa de dispersie RpN 

16
 Rezistenţa de dispersie maximă admisă RpN în ohmi
Curentul capacitiv Distanţa D faţă de staţia de alimentare, în km
total al reţelei Ict , în A D5 D > 7,5 D5 D > 7,5
100 0,9 1,0
150 0,8 0,9

În cazul în care cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor şi ale prizelor de pământ din reţeaua de
j.t. se obţine rezistenţa de dispersie RpN cerută, nu mai este necesar să se prevadă prize artificiale la stâlpii
LEA. În caz contrar se va prevedea la stâlpii LEA prize de pământ artificiale. Este indicat ca rezistenţele de
dispersie ale prizelor de pământ de la stâlpi (naturală plus artificială) în exemplul dat să fie

Rps = 17 ohmi pentru Ict = 100 A

Rps = 12 ohmi pentru Ict = 150 A
(prize de pământ fără dirijarea distribuţiei potenţialelor).

În cazul b) când sunt conductoare izolate, de exemplu de tip torsadat, iar nu la toţi stâlpii prizele de pământ
ale acestora sunt legate la conductorul de nul, la stâlpii în cauză trebuie să se obţină o rezistenţă de dispersie
Rps cel mult egală cu cea determinată conform celor arătate privind stâlpii fără aparataj din zonele cu circulaţie
frecventă din localităţi.

Este necesar ca valoarea rezistenţei de dispersie să se verifice dacă satisface şi condiţia pentru defectul pe
partea de j.t.

65  a
R ps  
Ipjt k a

Această condiţie este totdeauna satisfăcută dacă se prevede o priză de dirijarea distribuţiei potenţialelor cu 2
ka k pas
conture şi cel puţin 2 raze (de regulă 4 raze) pentru care şi  0,3 .
a  pas

17
18
19
 2.3. Condiţii pentru instalaţiile de legare la pământ din posturi de transformare

2.3.1. Premizele pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale instalaţiilor de legare la pământ şi a
tensiunilor de atingere Ua, de pas Upas şi prin cuplaj rezistiv UR

2.3.1.1. În reţelele cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT), în staţia de alimentare
110/MT kV, sunt prevăzute protecţii cu semnalizare împotriva punerilor simple la pământ şi protecţii cu
decontare automată împotriva punerilor duble la pământ, Irm fiind considerat curentul maxim de punere dublă la
pământ nedeconectabil prin acestea din urmă.
Curentul de punere simplă la pământ în reţelele cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de compensare simbol
IT este Ips  10 A se stabileşte astfel reglajul bobinelor de compensare încât curentul rezidual de punere simplă
la pământ este Ip  10 A.
În cazul în care accidental, datorită reglajului deficitar al bobinelor de compensare sau defectării acestora sau
datorită unui aport important al componentei active la determinarea curentului de punere simplă la pământ,
valoarea acestuia Ips > 10 A, la constatarea apariţiei unei puneri la pământ în reţeaua respectivă, se va
deconecta linia defectă într-un timp de cel mult 10 minute, condiţie asigurată prin reguli stricte de exploatare.
A se vedea standardul STAS 12604/4-89 art. 6.1.2.4. Se prevede ca, în cazul în care există condiţii, să se
asigure declanşarea rapidă într-un timp de ordinul secundelor prin acţionarea unei protecţii împotriva punerilor
simple la pământ (de exemplu prin prevederea blocurilor de protecţie şi de automatizare PHTC-LR) astfel încât
să se reducă la minim posibil apariţia punerilor duble la pământ.
Dacă Ips > 10 A, se recomandă să se considere în calculele privind tensiunile de atingere şi de pas şi în
special cele privind stabilitatea termică, valoarea de calcul sau cea determinată prin măsurări a curentului de
punere simplă la pământ.

2.3.1.2. În calculele respectiv verificările privind îndeplinirea condiţiilor de stabilitate termică trebuie să se
considere şi curentul minim Irm la care acţionează protecţia maximală de curent (protecţia termică)

b) În reţelele cu neutrul tratat cu rezistor simbol T2T, aceasta din urmă este de 300 A, valoare indicată de
îndreptarul 1 RE-Ip 35/1-90 pentru reţelele cu LEA şi pentru reţele mixte (LES şi LEA). În staţia de
alimentare, protecţiile homopolare de curent pe LEA (PHCL) au timpul de întrerupere în cazul unei puneri la
pământ monofazate tb  0,2 s. Acest timp se consideră cel de întrerupere prin protecţia de bază pentru
determinarea tensiunilor maxime admise de atingere şi de pas (Ua şi Upas).

În reţelele cu neutrul tratat cu rezistor simbol T2T mixte (LEA +LES) sau numai cu cabluri subterane
(LES), rezistorul poate fi pentru un curent de 600 A respectiv de 1000 A de asemenea timpul de întrerupere
prin protecţia homopolară de curent PHCL poate fi tb > 0,2 s, (de exemplu cazul porţiunilor de linii cuprinse
între staţia de alimentare şi un punct de alimentare (PA) prevăzut cu întrerupătoare şi protecţii homopolare de
curent (PHCL) pe toate liniile care sunt racordate în PA în acest caz între timpii protecţiilor PHCL din staţia
de alimentare (110/20 kV) şi timpii protecţiilor PHCL din PA este prevăzut o treaptă de timp t, pentru
realizarea selectivităţii protecţiilor respective.

2.3.2. Reţea cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare (simbol IT)

2.3.2.1. Rezistenţa de dispersie R ps se determină din următoarele condiţii generale

a) Obţinerea unor valori ale tensiunii de atingere Ua şi a tensiunii de pas Upas sub
limitele maxime de STAS 2612-87
b) Stabilitatea termică a prizei de pământ în conformitate cu condiţiile indicate în
STAS 12604/4-87.

2.3.2.2. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ la posturile de transformare (posturi aeriene PTA
posturi în cabine metalice PCM sau în cabine zidite PCZ) se determină cu relaţiile de mai jos în funcţie de
modul de realizare a prizelor de pământ la postul de transformare de protecţie şi de exploatare pentru partea de
joasă tensiune.

20
 Se disting următoarele 3 cazuri
a) priza de pământ de protecţie a postului pe partea de 20 kV este separată de priza de pământ de
exploatare a reţelei de joasă tensiune la care se leagă neutrul acestei reţele
b) priza de pământ de protecţie a postului este folosită în comun şi drept priză de pământ de exploatare a
reţelei de joasă tensiune (la priza de pământ folosită în comun se leagă şi neutrul reţelei de joasă tensiune)
c) postul de transformare alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori, astfel
încât sunt dificultăţi foarte mari pentru obţinerea unei valori suficient de mici pentru valoarea rezistenţei de
dispersie RpN a sistemului constituit din conductoarele de nul din reţeaua electrică de joasă tensiune şi prizele
de pământ legate la acestea (de la post şi de la consumator), astfel încât să se realizeze protecţia împotriva
electrocutărilor prin atingere indirectă.

2.3.2.3. În cazul a) de la pct.2.3.2.2. mai sus în care priza de pământ de protecţie a postului de
transformare este separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de joasă tensiune, rezistenţa de
dispersie rezultată Rpt a prizei de pământ a postului de transformare se determină din următoarele relaţii
Ua  a U pas  pas
R pt    R pt  
I ps k a Ips k pas

12 
R pt  (condiţie de stabilitate termică)
Ips
A se vedea Anexa B din STAS 12604/4-89.
Ua = Upas = 50 V - pentru zone cu circulaţie frecventă (definită în STAS 8275-87)
Ua = Upas = 125 V - pentru zone cu circulaţie redusă (definită în STAS 8275-87)

Exemplu
Dacă Rpt = 10 , iar s = 80m (caz des întâlnit în practică), în cazul zonelor cu circulaţie frecventă unde
limita Ua = Upas = 50 V, este necesar să se obţină un coeficient de atingere
50 1,04 50 116
,
ka    0,5 şi un coeficient de pas k pas    0,58
10 10 10 10

Dat fiind faptul că la posturile de transformare lucrează în mod curent personalul de exploatare se
recomandă ca necesară verificarea la stabilitate termică şi la curentul Irm minim deconectabil prin protecţia
împotriva punerilor duble la pământ (de regulă protecţia maximală de curent).
Protecţia maximală de curent, trebuie să se rezolve în una din următoarele două variante
- deconectarea în timpul t` determinat a se vedea subcap.2.2
- verificarea instalaţiei de legare la pământ după fiecare punere dublă la pământ în care a
fost implicată priza de pământ a postului de transformare respectiv.

2.3.2.4. În cazul b) de la pct. 2.3.2.2. de mai sus în care priza de pământ a postului de
transformare este folosită în comun pentru partea de 20 kV şi pentru partea de 0,4 kV, rezistenţa de
dispersie rezultantă a prizei de pământ folosită în comun se notează cu Rpp şi rezultă din legarea între ele a
prizei de pământ a postului de transformare, acărei rezistenţă de dispersie se notează cu Rpt , şi a sistemului
constituit din conductoarele de nul ale reţelei de 0,4 kV şi toate prizele de pământ legate la acestea (exclusiv
priza de pământ a postului) a cărui rezistenţă de dispersie, determinată la postul de transformare, se notează cu
RpN.
Valorile rezistenţelor de dispersie Rpt, RpN şi Rpp rezultă din condiţiile standardului STAS 12604/4-89, iar
detaliile de realizare din condiţiile standardului STAS 12604/5-90 anexa A.

Determinante sunt următoarele condiţii

a) asigurarea tensiunii de atingere sub limita admisă

21
 Ua 50
R pp   dacă Ips = 10 A R pp   5ohmi
Ips 10
b) condiţii de stabilitate termică
12  125 t 125 t 1 t
(1) R ps  (2) R pt      
Ips I rm t` 250 t` 2 t`
unde : t = 48 minute în cazul prizei de pământ preponderent orizontală
t = 160 minute în cazul prizei de pământ preponderent verticală.

(3) S  Idpm    t  10 4 ,
unde S- este suprafaţa de dispersie a curentului de punere la pământ prin electrozii
prizei de pământ, în mp
Idpm - curentul maxim de punere dublă la pământ în reţea printr-o impedanţă
echivalentă de 4,0 ohmi, în A
s - rezistivitatea solului, în ohmi m
t- timpul protecţiei, în s.

Dacă se consideră de exemplu Idpm = 4000 A relaţia (3) devine

S  4000  80  3  10 4  6,2 mp .
Indiferent de rezultatele calculelor este necesar să se respecte următoarele valori limită maxime admise
pentru rezistenţele de dispersie
Rpt  10 ohmi
RpN  4 ohmi
Rpp  4 ohmi
pentru cazul general şi Rpp  1 ohm dacă la priza de pământ a postului de transformare se leagă şi
descărcătoarele de protecţie împotriva trăsnetului.

Faţă de cele de mai sus se va aplica în general următoarele condiţii

Rpt  10 ohmi
Rpp  1 ohm
S > 6,2 mp.

2.3.2.5. În cazul c) de la pct. 2.3.2.2 de mai sus în care postul de transformare alimentează un
singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori, astfel încât nu este posibil practic
obţinerea unei rezistenţe de dispersie RpN  4 ohmi pentru sistemul constutuit din consuctorul de nul
al reţelei de joasă tensiune şi prizele de pământ legate la acesta, totdeauna este necesar ca priza de pământ
a postului de transformare să fie separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de joasă tensiune (la care
se leagă neutrul reţelei de joasă tensiune). A se vedea şi cele arătate la pct.2.3.2.3. de mai sus. Acesta este
cazul în special al consumatorilor izolaţi (de mică întindere şi de număr redus) cum sunt de exemplu unuii
consumatori particulari sau cabane turistice de munte, unde nu se poate obţine o rezistenţă rezultantă RpN
(pentru sistemul constituit din conductoarele de nul şi prizele de pământ legate la acestea) sub valoarea de 4
ohmi. Se pot aplica următoarele măsuri de protecţie

- prevederea unui conductor suplimentar de nul de protecţie (simbol PE), de preferinţă îngropat în pământ
(pentru a avea şi efect de priză de pământ) cu o secţiune echivalentă superioară conductorului de nul al reţelei
de joasă tensiune cu cel puţin o treaptă, care să dubleze conductorul de nul al reţelei de joasă tensiune şi se va
lega la toate prizele de pământ din reţeaua de joasă tensiune, precum şi neutrul reţelei de joasă tensiune la sursa
de alimentare (postul de transformare)

22
 - prevederea la fiecare consumator, la toate tablourile de distribuţie (pe intrare) a unor întrerupătoare cu
protecţii automate rapide şi selective termice şi diferenţiale (PACD) respectând prevederile din normativul I 7-
98.

Valoarea rezistenţei de dispersie rezultante RpN trebuie să îndeplinească condiţia

Ua
R pN  , unde
1,25  Irp

Ua = 65 V, iar Irp este curentul de reglaj al protecţiei diferenţiale (PACD).

La aceasta se adaugă condiţia Rpt  10 ohmi şi cele menţionate privind problema stabilităţii termice a
prizei de pământ a postului de transformare, precum şi cele privind coeficienţii de atingere şi de pas în zonele
cu circulaţie frecventă pentru prize de pământ cu un contur (ka = 0,5 şi kpas = 0,3).

2.3.3. Reţea cu neutrul tratat cu rezistor, simbol T2T

2.3.3.1. Rezistenţa de dispersie Rps se determină numai din condiţia generală de obţinere a unor valori ale
tensiunii de atingere Ua şi a tensiunii de pas Upas sub limitele maxime admise de standardul STAS 2612-87.

În cazul reţelelor cu neutrul tratat cu rezistor nu se cere verificarea la stabilitate termică a prizelor de pământ
deoarece
- curentul de punere la pământ este limitat de rezistor la valori relativ foarte reduse
 300 A în cazul reţelelor cu LEA şi mixte (LEA şi LES)
 600 A în cazul reţelelor de mare întindere preponderent cu LES
 1000 A în cazul reţelelor de mare întindere cu valori mari ai curenţilor capacitivi
 Ic  300 A
- timpul de deconectare este limitat la cel mult 1,2 s de regulă deconectarea prin
protecţia de bază se prevede la un timp tb = 0,2 s.
- totdeauna sunt prevăzute două sisteme independente de protecţie împotriva
punerilor la pământ care asigură o deconectare sigură şi rapidă (două sisteme de
eliminare a defectelor).

2.3.3.2. În reţelele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă (tratat cu rezistor) trebuie respectate
următoarele (a se vedea STAS 12604/4-89)

a) pe fiecare circuit de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent

b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de
curent
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) de mai sus trebuie să acţioneze
separat asupra a două întrerupătoare diferite de pe circuitul curentului de punere la
pământ
d) pe barele staţiei de alimentare să existe o protecţie homopolară de tensiune care
să declanşeze la prima punere la pământ, în cazul în care se întrerupe (accidental)
circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei
e) timpii de deconectare la oricare din protecţiile de bază trebuie să fie de maximum
1,2 s în cazul în care acest timp este mai mare decât 1,2 s, valorile tensiunilor de
atingere şi de pas sunt cele referitoare la reţelele obişnuite (cu un singur sistem de
protecţie când reţeaua are simbol T1T)
f) reţelele trebuie să fie astfel realizate încât în nici un regim de funcţionare de avarie
şi indiferent de durată, curentul de scurtcircuit monofazat să nu depăşească
valoarea de calcul.

23
 De regulă, în cazul reţelelor cu linii electrice aeriene (LEA) se prevede actualmente în plus, protecţii la
defecte rezistive atât pe linii cât şi pe rezistorul Rn.

Curentul de punere la pământ Ip care este curentul efectiv prin priza de pământ a postului de transformare,
are o valoare de calcul determinată ţinând seama de următoarele impedanţe
- rezistenţa electrică a rezistorului prin care este legat la pământ neutrul reţelei
- rezistenţa de dispersie a prizei de pământ la locul defectului Rps
- impedanţa circuitului de alimentare a defectului (până la locul defectului) care
este în funcţie de distanţa stâlpului faţă de staţia de alimentare
- reactanţa capacitivă a reţelei care determină componenta capacitivă a curentului
de defect Idef , respectiv în funcţie de curentul total capacitiv al reţelei respective
de MT
- reactanţa inductivă a transformatorului TSP sau a bobinei BPN din circuitul
curentului de defect şi care determină componenta inductivă a curentului de
defect Idef.

De exemplu curentul de defect Idef pentru Ict = 100 A variază în funcţie de distanţa 0 ... 25 km faţă de staţia
de alimentare în intervalul 217,5 ... 185 A.

2.3.3.3. Pentru determinarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ la posturile de transformare PTA,
PCM, PCZ, se disting 3 cazuri

a) Priza de pământ de protecţie a postului este folosită în comun şi drept priză de pământ de exploatare a
reţelei de j.t. (la priza de pământ folosită în comun se leagă şi neutrul reţelei de j.t.). Acesta este cazul general
(regulă generală) folosit în reţelele cu neutrul tratat prin rezistor.

b) Priza de pământ de protecţie a postului pe partea de 20 kV este separată de priza de pământ de

exploatare a reţelei de j.t. la care se leagă neutrul acestei reţele. Acesta este un caz de excepţie care se poate
aplica în mod excepţional când nu se poate obţine cu mijloace tehnice şi economice rezistenţa de dispersie Rpp
(determinată la postul de transformare) a sistemului constituit din conductoarele de nul de pe partea de j.t. şi
prizele de pământ legate la acestea (inclusiv a postului de transformare) sub valoarea limită maximă admisă.

c) Postul de transformare alimentează un singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori,

astfel încât sunt dificultăţi foarte mari (tehnice şi economice) pentru obţinerea unor valori a rezistenţelor de
dispersie sub limitele maxime admise, impuse prin legislaţia tehnică în vigoare, din care rezultă următoarele
limite
RpN - rezistenţa de dispersie a sistemului constituit din conductoarele de nul ale reţelei
de j.t. şi prizele de pământ legate la acestea
RpN  4 ohmi în cazul prizelor de pământ separate (cazul b) de mai sus)
RpN  1  în cazul prizelor de pământ folosite în comun (cazul a) de mai sus

Rpc - rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ la consumator care

trebuie să fie R p  4 ohmi.

2.3.3.4. În cazul a) de la pct.2.3.3.3. de mai sus în care priza postului de transformare este folosită
în comun pentru partea de MT şi pentru partea de 0,4 kV, rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de
pământ folosită în comun se notează cu Rpp şi rezultă din legarea între ele a prizei de pământ a postului de
transformare, a cărei rezistenţă de dispersie se notează cu Rpt , şi a sistemului constituit din conductoarele de
nul ale reţelei de 0,4 kV şi toate prizele de pământ legate la acesta (exclusiv priza de pământ a postului) a cărui
rezistenţă de dispersie (determinată la postul de transformare) se notează cu RpN.
Relaţia de calcul este

24
 Ua
R pp  , unde Ua = 250 V pentru tb  0,2 s.
Idef

Pentru tb > 0,2 s, tensiunea de atingere maximă admisă este următoarea (conform STAS 2612-87)

Timpul protecţiei 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8...1,2 1,2...3 >3
de bază tb , în s
Tensiunea de
atingere maximă 250 200 165 150 140 130 125 65 50
admisă, în V

De regulă se asigură la postul de transformare o priză de pământ cu rezistenţa de dispersie Rpt  10 ohmi.
Rezultă necesar ca rezistenţa de dispersie RpN să fie

1 R pp R pt
R pN   .
1 1 R pt  R pp

R pp R pt

Curentul Idef se determină conform celor arătate mai sus.

Cu titlul de exemplificare, pentru tb  0,2 s şi rezistor de 300 A rezultă următoarele valori limită maxime
admise
Rpt = 10,0 ohmi
RpN = 1,00 ohm
Rpp = 0,9 ohmi

S-au considerat valorile acoperitoare, cu neglijarea sutimelor de ohmi, aproximare acceptabilă în cazul
prizelor de pământ.
În condiţiile Rpp  0,9 ohmi, la priza de pământ folosită în comun se vor putea lega şi descărcătoarele de la
postul de transformare pentru protecţia împotriva descărcărilor atmosferice (loviturilor de trăsnet).

2.3.3.5. În cazul b) de la pct. 2.3.3.3. de mai sus în care priza de pământ de protecţie a postului de
transformare este separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de j.t., rezistenţa de dispersie
rezultantă Rpt , a prizei de pământ a postului de transformare se determină din următoarele relaţii
Ua  a U pas  pas
R pt    R pt  
Ips k a Ips k pas
unde, pentru tb = 0,2 s.
- Ua = Upas = 250 V în cazul posturilor din zonele cu circulaţie frecventă (definite conform
STAS 8275-87)
- Ua = Upas = 500 V în cazul posturilor din zonele cu circulaţie redusă (definite conform
STAS 8275-87)

Pentru timpi tb > 0,2 s tensiunile de atingere şi de pas, conform STAS 2612-87, sunt următoarele

Tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas, în V

Timpul de întrerupere
prin protecţia de bază,
în s 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8...1,2 1,2...3 >3

25
zone cu circulaţie
frecventă 250 200 165 150 140 130 125 65 50
zone cu circulaţie 500 400 330 300 280 260 250 125 125
redusă

Rezistenţa de dispersie Rpt limită maximă admisă este

- Rpt = 4 ohmi în cazul posturilor de transformare din zonele cu circulaţie frecventă.
- Rpt = 8 ohmi în cazul posturilor de transformare din zonele cu circulaţie redusă.
2.3.3.6. În cazul c) de la pct.2.3.3.3. de mai sus în care postul de transformare alimentează un
singur consumator, respectiv un număr mic de consumatori, astfel încât nu este posibil practic
obţinerea unei rezistenţe de dispersie RpN  4 ohmi pentru sistemul constituit din conductoarele de nul
al reţelei de j.t. şi prizele de pământ legate la acestea, totdeauna este necesar ca priza de pământ a postului
de transformare să fie separată de priza de pământ de exploatare a reţelei de j.t. a se vedea pct.2.3.3.5.

În ceea ce priveşte partea de joasă tensiune trebuie aplicată protecţia PACD, respectiv prevederea unui
conductor de nul de protecţie suplimentar PE, de preferinţă îngropat în pământ şi întrerupătoare cu protecţie
termică şi protecţie diferenţială la fiecare consumator, la toate tablourile de distribuţie.
Rezultă următoarele rezistenţe de dispersie limită maxime admise
65
R pN  , unde Irp este curentul de reglaj al protecţiei diferenţiale.
1,25Irp
Rpt = 4 ohmi în cazul zonelor cu circulaţie frecventă.
Rpt = 8 ohmi în cazul zonelor cu circulaţie redusă, cu condiţia prevederii unei dirijări a
distribuţiei potenţialelor în zona postului de transformare, astfel încât ka = kpas = 0,25.

2.4. Condiţiile pentru instalaţiile de legare la pământ de la punctele de alimentare PA

2.4.1. De regulă, punctele de alimentare PA sunt în cabine metalice sau în cabine zidite. De asemenea, în
numeroase cazuri, în punctul de alimentare, pe lângă plecările în LEA şi/sau LES din MT la care sunt
racordate diferite posturi de transformare PT de MT/0,4 kV din afara punctului de alimentare sunt racordate şi
transformatoare de MT/0,4 kV montate în cabina PA. În acest caz sunt valabile condiţiile din legislaţia tehnică
în vigoare privind în general posturile de transformare PT de MT/0,4 kV, în consecinţă sunt valabile relaţiile
de calcul prezentate în subcap.2.3. de mai sus pentru posturile de transformare PT.
2.4.2. În tabelul de mai jos se dau relaţiile de calcul pentru determinarea rezistenţei de dispersie a
instalaţiilor de legare la pământ de posturi de transformare PT şi la puncte de alimentare PA.
La punctele de alimentare PA din reţelele T2T (cu neutrul reţelei legat la pământ prin rezistor Rn),
prevăzute cu întreruptoare pe plecările racordate pe barele de MT ale punctului de alimentare PA, de regulă
timpul protecţiei homopolare de curent de pe plecări este tb = 0,2 s.

26
27
 2.5. Condiţiile pentru instalaţiile de legare la pământ în staţiile de alimentare

2.5.1. Staţiile de alimentare de 110 kV/MT au instalaţiile de legare la pământ dimensionate

considerându-se curenţii de punere la pământ monofazate pe partea de 110 kV. Totdeauna condiţiile
de dimensionare sunt acoperitoare şi pentru partea de MT din staţie.

2.5.2. Verificările asupra unei instalaţii de legare la pământ a staţiei de 110 kV/MT vor consta în
determinarea următoarelor date:

- rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ;

- rezistenţa de dispersie a instalaţiei generale de legare la pământ a staţiei;
- distribuţia potenţielelor şi valorile tensiunilor de defect: tensiuni inverse, tensiuni de atingere şi de pas,
tensiuni prin cuplaj rezistiv şi inductiv, coeficienţii de atingere şi de pas, coeficienţii de echipotenţiere şi
de ecranare;
- continuitatea electrică a conductoarelor de legare la pământ: principale, de ramificaţie, de legare la
prizele de pământ şi de legătură între acestea;
- starea de corodare a electrozilor prizelor de pământ şi a conductoarelor de legare la pământ;
- starea legăturilor la prizele de pământ ale instalaţiilor de protecţie împotriva supratensiunilor;
- satisfacerea condiţiilor de stabilitate termică a conductoarelor de legare la pământ şi a prizelor de
pământ.

2.5.3. Pe baza rezultatelor obţinute la probele şi măsurărilor, efectuate în conformitate cu prezentele

instrucţiuni, urmează ca, în fiecare caz în parte, să se stabilească măsurile de reamenajare (reabilitare) a
instalaţiei de legare la pământ ţinând seama de reglementările în vigoare şi de mijloacele moderne de realizare a
instalaţiilor de legare la pământ.

2.5.4. O analiză a stării fizice a unei instalaţii de legare la pământ trebuie să aibe la bază măsurări efective
asupra parametrilor principali. Trebuie să se determine astfel rezistenţa de dispersie, căile de întoarcere a
curenţilor, tensiunea Up a instalaţiei de legare la pământ în diferite puncte de pe platforma staţiei pentru
depistarea eventualelor discontinuităţi, tensiuni de atingere şi de pas pentru verificarea reţelei de dirijarea
distribuţiei potenţialelor, gradul de izolare a amplasamentelor etc.

Se impune de asemenea verificarea stării de corodare a electrozilor şi a conductoarelor de legătură şi de

legare la pământ a elementelor din staţie.

Prin legislaţia tehnică se solicită efectuarea periodică a unor verificări ale instalaţiei de legare la pamânt
privind depăşirea limitelor maxime admise pentru principalii parametrii ai acesteia cum sunt rezistenţa de
dispersie şi tensiunile de atingere şi de pas, precum şi verificarea condiţiilor impuse prizelor de pământ locale
pentru instalaţiile de protecţie împotriva supratensiunilor (descărcătoare şi paratrăsnete).

Rezultă deci ca necesară o analiză periodică de detaliu asupra instalaţiei de legare la pământ în ansamblu şi
asupra elementelor componente ale acesteia. Analiza trebuie să justifice şi să conducă la elaborarea soluţiilor
tehnice de reamenajare a instalaţiei de legare la pământ pentru a corespunde condiţiilor specifice la data
efectuării verificărilor şi prevederile normativelor în vigoare.

Trebuie avute în vedere, în principal, următoarele prescripţii: standardele STAS 8275-87 de terminologie,
STAS 2612-87 privind limitele maxime admise, STAS 12604/5-90 privind protecţia împotriva electrocutărilor
(prescipţii de proiectare, execuţie şi verificare), îndreptarul IRE-Ip-30-90 privind proiectarea şi execuţia
instalaţiilor de legare la pământ şi normativul PE 109/92 privind protecţia împotriva supratensiunilor şi
normativul PE 116-94 cap. privind verificarea instalaţiilor de legare la pământ.

Având la bază o analiză, la rândul ei bazată pe măsurări conform celor expuse mai sus vor exista
premizele a să se stabilească şi soluţiile cele mai adecvate care vor conduce la cheltuieli şi la consumuri cât mai
reduse posibil de materiale şi volume de lucru.

28
 2.5.5. În afară de prizele de pământ propriu zise ale staţiilor se mai dispune de prizele de pământ ale
stâlpilor LEA (care intră sau ies din staţie) care trebuie să fie legate cu priza de pământ a staţiei prin
conductoarele de protecţie ale LEA respective; în aceste condiţii trebuie avute în vedere următoarele prize de
pământ prin care se închide un curent de punere la pământ:

- priza de pământ a staţiei cu rezistenţa de dispersie Rps ;

- sistemul constituit din conductoarele de protecţie ale LEA şi prizele de pământ ale stâlpilor LEA, cu
care conductoarele de protecţie trebuie să aibă o legătură electrică directă, cu rezistenţa de dispersie
Rcp.

2.5.6. Se va verifica protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă datorită tensiunilor
(potenţialele) transmise prin:

- conductoarele de nul din reţeaua (reţele) de joasă tensiune;

- conductele de apă de racord;
- zona de influenţă a prizei de pământ a staţiei;
- circuitele de telecomunicaţii (telefonie, semnalizări etc.);
- învelişurile (ecranele şi armăturile) cablurilor de energie de racord.

2.5.7. În cazul solurilor de rezistivitate mare, cu  > 200 m, precum şi în cazul acoperirii solului cu
straturi izolante (pietriş, beton sau asfalt), trebuie să se ia în consideraţie izolarea amplasamentelor a şi pas .
Se impune determinarea tensiunii Uh (tensiunea efectivă la care este supus omul) pe o rezistenţă de 3000 
care simulează corpul omului.

2.5.8. Contribuţia diferitelor prize din care este compusă priza de pământ complexă a staţiei depinde în
mare măsură de impedanţele homopolare a legăturilor dintre diferitele prize, în special în cazul conductoarelor
din oţel la care impedanţele homopolare sunt deosebit de mari faţă de impedanţele homopolare directe.
Impedanţele homopolare se pun în evidenţă desigur numai în cazul scurtcircuitelor în staţie. Aceste impedanţe
nu se pun însă în evidenţă la măsurări cu surse de joasă tensiune, cînd curenţii de măsură sunt de ordinul
zecilor de amperi ( 10 ...100 A ).

2.5.9.Trebuie avut în vedere că în cazul unei staţii de pe o platformă industrială comună, practic instalaţia
de legare la pământ este inclusă în reţeaua generală de legare la pământ a platformei, condiţie impusă de
prevederile standardului STAS 12604/4-89.

2.5.10. În orice incintă (sau platformă), o staţie exterioară trebuie îngrădită pentru definirea spaţiului de
producţie electrică. Spaţiul îngrădit al staţiei se consideră zonă cu circulaţie redusă. Zonele din afara spaţiului
îngrădit se consideră zonă cu circulaţie frecventă.

În aceste condiţii instalaţia de dirijarea distribuţiei potenţialelor trebuie să corespundă condiţiilor impuse
pentru:

- zonă cu circulaţie redusă în interiorul spaţiului electric ocupat de staţia electrică exterioară;
- zonă cu circulaţie frecventă în afara spaţiului electric îngrădit.

29
 3. Metodologii de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizei de pământ şi a
tensiunilor de atingere şi de pas

3.1.Determinarea zonei de potenţial nul

3.1.1. Pentru efectuarea măsurărilor privind rezistenţele electrice de dispersie a prizelor de pământ,
precum şi privind determinarea tensiunilor Up , Ua , Upas şi a coeficienţilor de atingere ka şi de pas kpas trebuie
realizate totdeauna două prize de pământ de măsurare ajutătoare şi anume :
- o priză de pământ auxiliară PA pentru închiderea circuitului curentului de măsurare;
- o priză sondă PS pentru realizarea unui punct de referinţă pentru tensiunile de
măsurare.

În cazul trecerii unui curent electric printr-o priză de pământ, solul din vecinătatea electrozilor prizei
respective opune practic rezistenţa electrică totală la trecerea acestui curent rezistenţa electrică a electrozilor
prizei este neglijabilă faţă de rezistenţa electrică a solului prin care se închide curentul disipat de priza de
pământ respectivă. În imediata apropiere a electrozilor prizei, respectiv a suprafeţelor electrozilor prin care
trece curentul în sol, rezistenţa electrică a acestuia este cea mai mare, deoarece curentul trece prin cel mai mic
volum din solul respectiv. Pe măsura depărtării de suprafaţa electrozilor prizei, volumul, respectiv secţiunile
solului , prin care trece curentul , creşte din ce în ce mai mult în funcţie de distanţa faţă de electrozii prizei prin
care trece curentul în sol. În consecinţă şi rezistenţa electrică pe care o opune solul va scădea pe măsura
depărtării de electrozii prizei.
La o anumită distanţă, această rezistenţă electrică scade devenind practic egală cu zero. Dacă se consideră
densitatea de curent j, exprimată prin raportul dintre curentul electric I şi secţiunea S prin care acesta trece j=I
/ S, rezultă că densitatea de curent este maximă în imediata apropiere a electrozilor şi scade pe măsura
îndepărtării de electrozii prizei, deoarece secţiunea din sol creşte continuu. La o anumită distanţă de electrozii
prizei densitatea de curent j devine practic egală cu zero se consideră că se anulează, când secţiunea din sol
este practic foarte mare.

Zona în care densitatea de curent este practic nulă seconsideră zonă de potenţial nul. În
conformitate cu pct.1.4.1 din STAS 8275-87 zona de potenţial nul (sau pământul de referinţă) este zona
în care tensiunea între două puncte ale suprafeţei solului este mai mică de 0,3 % din tensiunea totală a
prizei la trecerea curentului de defect prin aceasta.
Rezistenţa electrică pe care o opune solul la trecerea curentului prin priza de pământ, numită rezistenţă
de dispersie a acesteia, este cuprinsa între suprafeţele electrozilor prizei de pământ prin care trece
curentul în pământ şi zona de potenţial nul.
Prin noţiunea de priză de pământ se înţelege atât electrodul (sau electrozii) acesteia cât şi solul din
vecinătatea suprafeţei electrodului (electrozilor) până în zona de poteţial nul.

Punctele de pe suprafaţa solului cuprinse în acest interval (între electrozii prizei şi zona de potenţial nul)
au potenţialele electrice diferite. Potenţialele cele mai mari vor fi chiar la electrozii prizei şi devin practic egale
cu zero în zona de potenţial nul. Diferenţele de potenţiale reprezintă tensiuni pe rezistenţa electrică constituită
din solul cuprins între suprafaţa electrozilor prizei şi zona de potenţial nul.

În cazul trecerii curentului printr-o priză de pământ, tensiunea totală a acesteia Up reprezintă produsul
dintre rezistenţa electrică a pământului Rp (numită rezistenţa de dispersie a prizei) şi curentul de punere la
pământ Ip :
Up = Rp . Ip

Se neglijează rezistenţa electrică proprie a electrozilor din care este constituită priza de pământ deoarece
rezistivitatea acestora este mult mai mică decât rezistivitatea solului. Rezistivitatea oţelului din care se execută
în cele mai dese cazuri electrozii prizelor este ol  2 . 10-7 m. Rezistivitatea solurilor cel mai des întâlnite
este s  102 m. Rezultă un raport de ordinul 109 între cele două categorii de rezistivităţi (Fig. 1 a. ).

În cazul unui contact bun între electrozi şi solul înconjurător, rezistenţa de dispersie a prizei Rp este
practic determinată de rezistivitatea solului şi dimensiunile electrozilor.

30
31
32
 3.1.2. După cum s-a arătat la pct.3.1. de mai sus, solul din imediata apropiere a electrozilor prizei prezintă
rezistenţa cea mai mare, deoarece curentul se închide prin suprafeţe relativ mici şi anume cele oferite de
suprafeţele laterale ale electrozilor. Datorită acestui fapt densităţile de curent cele mai mari sunt în apropierea
electrozilor. Pe măsura îndepărtării de aceştia, solul oferă suprafeţe din ce în ce mai mari astfel încât densităţile
de curent scad continuu. In aceiaşi măsură scad şi potenţialele diferitelor puncte ale solului, acestea fiind
proporţionale cu densităţile de curent. La o anumită distanţă de electrozii prizei se ajunge în zona unde
potenţialele sunt practic nule.

Aceste zone se numesc zone de potenţial nul. În Fig.1b se prezintă diagrama potenţialelor în jurul a două
prize de pământ prin care se închide circuitul curentului de punere la pământ.

3.1.3. Dacă se măsoară potenţialele la suprafaţa solului şi se trec în diagramă se obţine o curbă a
potenţialelor. Mulţimea acestor curbe în jurul unei prize formează o suprafaţă de forma unui hiperboloid; este
numită pâlnia potenţialelor.
Ordonata unui punct de pe curba potenţialelor reprezintă valoarea potenţialului unui punct corespunzător
de pe suprafaţa solului. Potenţialul maxim este cel al electrodului prizei şi reprezintă chiar tensiunea totală a
prizei Up. Această tensiune se măsoară practic între electrodul prizei şi un punct din zona de potenţial. Se
realizează schema din fig. 1 b.

Pentru identificarea zonei de potenţial nul se procedează astfel:

se citesc tensiunile pe voltmetrul U având o borna legată la electrodul prizei, iar a doua la o sondă care
se mută la diferite distanţe de electrodul prizei. Pe măsura îndepărtării de acesta, valorile citite vor creşte
continuu, însă din ce în ce mai încet. La depăşirea unei anumite distanţe, creşterile sunt foarte mici sau
nesensibile astfel încât valorile citite sunt practic constante: înseamnă că s-a intrat în zona de potenţial
nul, iar valoarea citită reprezintă tensiunea totală a prizei Up = Rp . Ip . În conformitate cu standardul
8275-87 în esenţă zona de potenţial nul se defineşte ca zona în care potenţialele electrice, la trecerea unui
curent prin priza de pământ sunt neglijabile faţă de potenţialul electrodului (electrozilor) acesteia
(condiderat ca potenţialul cu valoarea cea mai mare).

33
 3.2. Măsurarea rezistenţei de dispersie

3.2.1. Pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ Rp este necesară realizarea unui circuit
electric de măsurare constituit din priza de pământ care se măsoară Rp prin care trece în sol curentul de măsură,
o altă priză de pământ prin care trebuie să se închidă curentul de masură, numită priza auxiliară, notată cu RA.
Deci montajul de măsurare trebuie să cuprindă totdeauna o sursă de energie electrică, priza de pământ supusă
măsurării Rp şi o priză de pământ auxiliară RA. A se vedea fig. 1 b.

3.2.2. Sursa de energie are tensiunea U. Tensiunea prizei de pământ care se măsoară se notează cu Up şi
reprezintă diferenţa de potenţial dintre potenţialul electrodului (electrozilor) prizei şi potenţialul considerat nul
din zona de potenţial nul.

3.2.3. Tensiunea prizei auxiliare se notează cu UA şi reprezintă diferenţa de potenţial dintre potenţialul
electrodului (electrozilor) prizei auxiliare şi potenţialul nul din zona de potenţial nul.

3.2.4. Distanţa dintre priza de pământ care este supusă măsurării Rp şi priza auxiliară RA trebuie
să fie suficient de mare astfel încât între cele două prize de pământ (electrozii şi solul din vecinătatea
acestora) să se afle o zonă de potenţial nul în care potenţialele să fie neglijabile faţă de potenţialul
electrozilor prizei Rp cât şi faţă de potenţialul electrozilor prizei RA.

În acest mod tensiunea Up a prizei supuse măsurării este tensiunea pe rezistenţa de dispersie a acesteia Rp ,
iar UA a prizei auxiliare care este tensiunea pe rezistenţa de dispersie a acesteia din urmă RA . Suma celor două
tensiuni Up şi Ua este tensiunea sursei U (dacă se neglijează în sumă căderile de tensiune pe conductoarele de
legătură a circuitului de măsură în care se stabileşte curentul de măsură Ip).

U = UP +UA, unde : Up = Rp . Ip şi UA = RA . Ip

3.2.5. Suprafaţa solului din jurul electrozilor prizei de pământ până în zona de potenţial nul se numeşte
zona de influenţă a prizei de pământ. Intinderea acestei zone diferă mult de la o priză la alta şi depinde de
forma, dimensiunile şi adâncimile de îngropare a electrozilor prizei de pământ.

Dacă se continuă măsurarea potenţialelor spre priza auxiliară A (deplasându-se sonda S din zona de
potenţial nul) se intră în zona de influenţă a prizei auxiliare A.

Raportul dintre tensiunea totală Up a prizei supuse măsurării (când priza sondă Ps se află în zona de
potenţial nul) şi curentul de măsură Ip reprezintă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ Rp :
Up
Rp 
Ip

Deci pentru determinarea valorii rezistenţei de dispersie Rp se va avea în vedere ca voltmetrul să se

conecteze între electrodul (electrozii) prizei supuse măsurării şi sonda S introdusă în zona de potenţial nul (a
se vedea Fig. 2).

34
35
 3.2.6. În cazul în care nu se stabileşte cu exactitate zona de potenţial nul, valorea obţinută pentru
rezistenţa de dispersie Rp va fi eronată. Eroarea va fi cu atât mai mare cu cât sonda S se introduce în sol la o
distanţă mai mare faţă de zona de potenţial nul astfel:

a) - dacă se introduce sonda S într-un punct k din zona de influenţă a prizei de pământ Rpm supusă
măsurării, valorile obţinute vor fi mai mici decât cea reală Rp deoarece pe voltmetru se va citi valoarea Up - Uk
unde Uk este potenţialul punctului k.

Up  Uk
R pm   R p  R k , unde:
Ip
R k - este porţiunea de rezistenţă electrică a solului cuprinsă între punctul k şi zona
de potenţial nul.

b) - dacă se introduce sonda S într-un punct k din zona de influenţă a prizei auxiliare, valorile obţinte Rpm
vor fi mai mari decât cele reale deoarece pe voltmetru se va citi valoarea Up + Uk, unde Uk este potenţialul
punctului k.

Up  Uk
R pm   R p  R k , unde :
Ip
Rk - este aici porţiunea de rezistenţă electrică a solului cuprins între
punctul k din zona de influenţă a prizei auxiliare A şi zona de potenţial nul.

Erorile cele mai mari vor rezulta când rezistenţa de dispersie Rp este mult mai mica decât cea a prizei
auxiliare A. De exemplu dacă Rps este de ordinul ohmilor (1...9 ohmi) şi RA este de ordinul sutelor de ohmi
(100...900 ohmi) intrarea cu sonda S chiar foarte puţin în zona de influenţă a prizei auxiliare A eroarea poate fi
deosebit de mare, de ordinul ohmilor. De exemplu, dacă valorile reale sunt Rp = 3 ohmi şi RA = 300 ohmi, iar
sonda S se introduce în zona de influenţă a prizei auxiliare A într-un punct k care ar conduce la Rk = 30 ohmi,
ceea ce reprezintă doar 10% din RA. Intr-un astfel de caz ar rezulta la măsurare:

Rpm = Rp + Rk = 3 + 30 = 33 ohmi ,

ceea ce reprezintă o valoare deosebit de mare faţa de cea reală de 3 ohmi; eroarea va fi de  1000%, ceea ce
este cu totul neacceptabil. A se vedea Fig. 3. Astfel de erori pot apare cu uşurinţă în special în cazul prizelor de
pământ cu electrozii dispersaţi pe întindere de teren mare cum este cazul stâlpilor de JT ale căror prize de
pământ sunt legate între ele prin conductorul de nul al LEA de JT se are în vedere cazul în care valoarea
rezistenţei de dispersie RA este mult mai mare decât cel al valorii rezistenţei de dispersie echivalente Rp a
prizelor supuse măsurării.

3.2.7. Orice montaj electric pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a unei prize de pământ trebuie
să cuprindă:

- o sursă de energie electrică pentru stabilirea unui curent de măsură

prin priza de pământ supusa măsurării;
- o priză auxiliară PA pentru închiderea curentului de măsură Ip
- o priză sondă PS pentru măsurarea diferenţelor de potenţiale faţă de
punctul de referinţă din zona de potenţial nul 
- aparate de măsură pentru următoarele două variante:

36
37
 a) - citirea curentului de măsură Ip cu ajutorul unui ampermetru şi a diferenţei de potenţial (tensiunea
prizei) Up cu ajutorul unui voltmetru; în acest caz se determină valoarea rezistenţei de dispersie Rp din
Up
raportul: R  , cu metoda cunoscută sub denumirea de metoda volt - ampermetru;
p Ip

b) - citirea directă a valorii rezistenţei de dispersie Rp, în cazul aparatelor speciale pentru măsurarea
rezistenţelor de dispersie, cu patru borne, din care două pentru stabilirea curentului de măsură (o bornă pentru
priza supusă măsurării şi o bornă pentru priza auxiliară) şi două borne de potenţial (o bornă pentru electrozii
prizei supuse măsurării şi o bornă pentru priza sondă S).

3.3.Determinarea potenţialelor Uk a tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas

a tensiunilor la care este supus omul Uh şi a coeficienţilor de atingere ka şi de pas kpas

3.3.1. Pentru determinarea potenţialelor Uk şi a tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas este necesar
să se determine modul de distribuţie a potenţialelor la suprafaţa solului în zona de influenţă a prizei de
pământ supuse măsurării. Se foloseşte în acest scop acelaşi montaj (expus mai sus) pentru determinarea
rezistenţei de dispersie Rp (a se vedea Fig. 4).

3.3.2. Valorile potenţialelor Uk se pot determina în două variante (a se vedea Fig. 4):
a) - măsurarea diferenţei de potenţial (tensiunea) faţă de zona de potenţial nul
Uc = Uk;
b) - măsurarea diferenţei de potenţial faţă de un punct al electrozilor prizei de pământ când
Uc = Up - Uk  Up = Uc + Uk.
Prin Uc s-a notat tensiunea citită pe voltmetru.
În varianta a) de mai sus valoarea Uc (cea citită pe voltmetru) reprezintă chiar valoarea potenţialului Uk în
punctul de pe sol, deoarece s-a măsurat diferenţa de potenţial faţă de punctul de referinţă din zona de potenţial
nul.
În varianta b) de mai sus voltmetrul este racordat la electrozii prizei de pământ supuse măsurării care are
potenţialul Up şi la o sondă introdusă în punctul k de pe suprafaţa solului care are potenţialul Uk care trebuie
determinat  (Uk = Up - Uc).

38
39
 Potenţialul Up reprezintă practic tensiunea faţă de zona de potenţial nul şi deci reprezintă tensiunea Up a
prizei supuse măsurării determinata prin citirea pe voltmetru când acesta este racordat la priza sondă S aflată
în zona de potenţial nul.

Rezultă că: Uc = Up - Uk , iar Uk = Up - Uc ( a se vedea fig. 4).

3.3.3. Dacă se determină valorile potenţialelor Uk în diferite puncte de pe sol k, faţă de zona de potenţial
nul (într-un număr suficient de mare) se poate desigur obţine diagrama de distribuţie a potenţialelor la
suprafaţa solului. Se va putea obţine curba de variaţie a potenţialelor pe o anumită direcţie, repectiv pe o linie
dreaptă între un punct de pe suprafaţa electrozilor prizei de pământ şi un punct din zona de potenţial. Din
curbele pe diferite direcţii se vor putea obţine curbele de acelaşi potenţial pe suprafaţa solului din vecinătatea
prizei de pământ cuprinsă între suprafaţa terenului ocupată de aceasta din urmă şi zona de potenţial nul.

3.3.4. Tensiunea de atingere Ua la care poate fi supus un om se va determina cu relaţia :

Ua = Up - Uk , unde :
k - fiind punctul considerat de pe suprafaţa solului în care stă omul când atinge un obiect
legat la priza de pământ.

3.3.5. Tensiunea de pas Upas la care poate fi supus un om se va determina din relaţia :
Upas = Uk1 - Uk2,
k1 şi k2 - fiind două puncte de pe suprafaţa solului aflate la o distanţă egală cu
lungimea pasului considerat;

3.3.6. Coeficientul de atingere ka prin definiţie este :

Up  U k
ka 
Up
Coeficientul de pas kpas prin definiţie este:

U k1  U k 2
k pas 
Up
unde notaţiile sunt cele de la pct.3.3.4 respectiv 3.3.5.

3.3.7. Pentru măsurarea potenţialelor Uk la suprafaţa solului faţă de zona de potenţial nul, este necesar ca
voltmetrul să se lege între punctul k şi un punct din zona de potenţial nul, măsurându-se astfel diferenţa de
potenţial dintre punctul k şi un punct de referinţă din zona de potenţial nul.

3.3.8. Pentru determinarea tensiunii efective la care este supus omul Uh trebuie să se ţină seama atât de
distribuţia potenţialelor la suprafaţa solului cât şi de rezistenţa de trecere a curentului prin tălpile omului Ih la
atingerea cu picioarele solul. Această rezistenţă se notează cu Rd şi depinde de rezistivitatea solului.

În cazul determinării tensiunii de atingere, Rd a = 1,5

În cazul determinării tensiunii de pas Rd pas = 6 

Rezistenţa corpului omului se consideră Rh = 3000 

R h  R da
Prin definiţie raportul se numeşte coeficient de amplasament la atingere şi se notează cu :
Rh

40
 R da
 a  1 .
Rh
R h  R dpas
Prin definiţie raportul se numeşte coeficient de amplasament de pas şi se notează cu :
Rh
Rd
pas
 pas  1 
Rh
Valoarea tensiunii la care este supus omul la atingere va fi :

ka k pas
Uh  Rh  Ih  Up , iar la pas : Uh  Rh  Ih  Up
a
a pas
 pas

Instalaţia de legare la pământ este corespunzătoare dacă Uh a  Ua şi Uh pas  Upas , unde Ua şi Upas sunt
valorile maxime admise de reglementările în vigoare la noi în ţară.

3.3.9 . Pentru determinarea valorilor Uh a şi Uh pas se pot folosi două variante de montaje la măsurări 

a) metoda indirectă
b) metoda directă

a) metoda indirectă

Aceasta metodă impune realizarea montajului voltmetru - ampermetru din Fig. 5 pentru determinarea
următorilor parametrii 

- rezistenţa de dispersie Rp 
- tensiunea totală a prizei de pământ Up considerând curentul maxim de defect la priza
respectivă Ip max  Up = Rp  Ip max .
- coeficientul de atingere maxim ka şi cel de pas maxim kpas din distribuţia potenţialelor la
suprafaţa solului obţinută conform celor arătate mai sus în prezentul capitol.

Pentru determinarea coeficienţilor de amplasament a şi pas se foloseşte fie 

- calculul acestora în funcţie de rezistivitatea solului :

1,5 6
a  1  şi  pas  1 
3000 3000

- valorile indicate în standardul STAS 12604/5-90 în cazul acoperirii cu straturi izolante

(pietriş, beton, asfalt) astfel
a = 2 şi pas = 5 pentru piatră spartă (balast) de 15 cm grosime
a = 3 şi pas = 9 pentru dale de beton
a = 5 şi pas = 17 pentru asfalt de 2 cm grosime.
Pentru determinarea tensiunii Uh a şi Uh pas se folosesc relaţiile 

ka k pas
Uh  Up  Ua şi Uh  Up  U pas
a
a pas  pas

41
42
b) Metoda directă

43
 Această metodă impune montajul din Figura 6 cu următoarele elemente 
- sursa de energie electrică 
- un ampermetru pentru controlul permanent a intensităţii curentului 
- un voltmetru pentru măsurarea ( citirea ) directă a tensiunilor Uh a şi Uh pas pentru curentul Id
de măsură 
- doi electrozi din placă metalică care simulează tălpile picioarelor omului având următoarele
dimensiuni 
* la placa rotundă  = 160 mm
* la placa pătrată a = 150 mm
* grosimea plăcilor g = 10 mm
* pe fiecare placă trebuie o greutate de 35 kg care simulează greutatea corpului omului
* o rezistenţă Rh = 3000 , care simulează rezistenţa corpului omului curentul rezistenţei
se determină în funcţie de curentul Ip de măsură.

3.3.10 . În vederea determinării tensiunilor Uh a şi Uh pas pentru curentul maxim de defect Ip max prin priza
supusă măsurării este necesar ca valorile măsurate cu metoda directă ( a se vedea montajul din fig.6 ) să se
Ipmax
multiplice cu raportul K  astfel :
Ipmã surã
Ipmax Ipmax
Uh  U`h a  Ua şi Uh  U`h pas  Upas
a
Ipmã s pas
Ipmã s

Ua şi Upas fiind limitele maxime admise de reglementările în vigoare

( standardele STAS 2612 - 87 şi STAS 12604/5-90 ).
Folosirea unui ampermetru pentru măsurarea directă a curentului Ih în circuitul rezistenţei Rh, care
simulează rezistenţa corpului omului, ar putea introduce erori mari la măsurări, dat fiind că în numeroase
cazuri rezistenţa interioară a ampermetrului ra este comparabilă cu valoarea rezistenţei Rh .
Este necesar ca valoarea curentului Ih să se obţină indirect prin măsurarea tensiunii U`h pe rezistenţa Rh şi
calcularea raportului tensiunii U`h/Rh , respectiv Ih = U`h/Rh.
Rezistenţa interioară a voltmetrului rv trebuie să fie mult mai mare decât rezistenţa Rh  rv >> Rh , pentru o
măsurare corectă  în acest scop este de preferat folosirea unui voltmetru electronic cu o rezistenţă interioară rv
foarte mare, faţă de care valoarea rezistenţei Rh este neglijabilă.
Schema de principiu pentru determinarea valorii curentului Ih este prezentată în Fig.7.

44
45
46
Pentru măsurările prin metoda directă pe lângă aparatele de măsură trebuie pregătite următoarele accesorii 
a) - rezistenţa Rh care simulează rezistenţa corpului omului este necesară folosirea unei rezistenţe cu valoarea
fixă impusă de măsurare şi anume 3000  (în cazul reglementărilor din ţara noastră). Rezistenţa Rh a fost
dimensionată, încât să fie stabilă la curentul de măsură pe durata măsurării.
Rezistenţa folosită trebuie să fie verificată cu un aparat de clasă 1 sau mai mică şi considerată astfel cu o
rezistenţa etalon pentru măsurări.

b) - plăcile care simulează tălpile picioarelor omului care stă pe sol, se pot folosi două tipuri de plăci
- placă rotundă cu diametrul d=0,16 m
- placă pătrată cu latura a=0,15 m

În fig.6 se prezintă detaliul acestor plăci.

Este necesar ca sub aceste plăci (între placă şi suprafaţa solului) să se prevadă o placă din plumb
deformabilă care să poată urmări eventualele denivelări ale suprafeţei solului pe care se aşează.

Fiecare placă se compune din două componente astfel 

- partea superioară confecţionată din placă din oţel, sau alt material de exemplu cupru, cu dimensiunile
d=0,16 m la forma circulară a=0,15 m la forma pătrată grosimea minimă trebuie să fie g=0,01m pe aceste
plăci se fixează o bornă pentru realizarea legăturilor electrice prin înşurubare asigurată cu şaibe şi piuliţe

- partea inferioară confecţionată din tablă de plumb material având aceleaşi dimensiuni cu placa
superioară din oţel sau cupru cu excepţia grosimii care are valoarea g=1,5...2mm (maxim) pentru a realiza un
contact electric bun atât cu suprafaţa solului cât şi cu placa superioară.

47
48
 4. Tehnica de măsurare a parametrilor instalaţiei de legare la pământ

4.1 Tehnica de executare a măsurărilor la instalaţiile de legare la pământ pentru determinarea rezistenţelor
de dispersie Rp a tensiunilor totale Up şi a tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas, respectiv coeficienţii de
atingere ka şi de pas kpas, foloseşte de regulă surse electrice de joasă tensiune cum sunt
- sursă de c.c. sau sursă cu generator propriu acţionat manual în cazul aparatelor de măsură specializate
pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ
- sursă separată de curent, folosindu-se un transformator de separare sau un grup electrogen, în cazul
măsurărilor cu metoda volt-ampermetru.

În cazuri speciale pot fi determinate tensiunile UP , Ua şi Upas respectiv ka şi kpas la trecerea prin priza de
pământ a curentului de defect la tensiunea de lucru a instalaţiei respective aceasta constituie o probă pe viu.

În toate cazurile se efectuează măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ Rps şi a
tensiunilor Up, Ua şi Upas în corelare cu determinarea distribuţiei potenţialelor în punctele unde tensiunile de
pas pot fi cele mai mari cum sunt cele de la extremităţile instalaţiei de legare la pământ; pe suprafaţa reţelei de
dirijare a potenţialelor în general Upas < Ua .

4.2. Pentru efectuarea măsurărilor cu metoda volt-ampermetru trebuie folosit într-o primă etapă un aparat,
specializat pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ. Cu ajutorul unui
astfel de aparat se determină rezistenţele de dispersie a prizei de pământ care se verifică Rp , a prizei de pământ
auxiliare RpA şi a prizei sondă Rps. Cu valorile obţinute cu aparatul de măsurare a rezistenţelor de dispersie se
poate aprecia curentul de măsură în măsurările cu metoda volt - ampermetru.

4.3. Metoda de măsurare volt- ampermetru necesită totdeauna o sursă de joasă tensiune, de măsurare care
trebuie să fie independentă şi izolată galvanic de sursele de energie locale, care alimentează în exclusivitate
montajul electric de măsurare.
În cazul folosirii montajului voltmetru - ampermetru sursele de energie pot fi
- un transformator de separare de tensiune şi putere corespunzătoare  prin definiţie un
transformator de separare alimentează un singur circuit electric în cazul de faţă circuitul de
măsurare
- un grup electrogen de j.t. (120, 220 sau 380 V) (care alimentează în exclusivitate montajul
electric de măsurare) de o putere corespunzătoare;
- un transformator (sau mai multe transformatoare în serie ) de sudură care au înfăşurările
primare separate de cele secundare
- un grup convertizor la care generatorul electric este separat galvanic de motorul de antrenare.

Prin definiţie un transformator de separare alimentează un singur circuit electric în cazul de faţă circuitul
de măsurare.

Alegerea sursei de energie electrică se face ţinând seama de următoarele

- tensiunea nominală a sursei U

- valoarea estimativă a impedanţei echivalente a circuitului de ăsură Zm

compus din  impedanţa echivalentă a conductorului dintre sursa de energie folosită şi priza auxiliară ZC ,
rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supusă măsurării Rp , şi rezistenţa de dispersie a prizei auxiliare RA,
impedanţa proprie a sursei de alimentare Zm = ZC + Rp + RA , figura 8, Rp şi RA fiind determinate conform
celor arătate mai sus cu ajutorul aparatului specializat pentru măsurarea rezistenţelor,de dispersie a prizelor de
pământ.

49
 Valoarea impedanţei echivalentă a circuitului de măsură Zm depinde apreciabil de valoarea rezistenţei de
dispersie a prizei auxiliare RA .

Valoarea curentului de măsură se poate evalua (ca ordin de măsură) din relaţia Ipm = U / Zm unde U este
tensiunea sursei de energie electrică. Valorile măsurate depind direct de valoarea curentului de măsură Ipm . Se
are în vedere obţinerea unui curent de măsură cât mai mare posibil pentru obţinerea unor valori măsurate cât
mai mari, respectiv a unor valori indicate de aparate cu erori cât mai mici posibile.

Exemplu  s-a evaluat valoarea impedanţei Zm = 70  (valoarea cu titlu de exemplificare) iar cea a
rezistenţei de dispersie a prizei supuse măsurării la Rps = 10 .

Dacă se foloseşte ca sursă de energie un transformator de sudură cu tensiunea nominală (în gol ) U = 70 V
se obţine Ipm = 70/70 = 1A şi deci va rezultă Up = Rp  Ipm = 10 V iar potenţialele la suprafaţa solului Uk mult
mai mici. Dacă se foloseşte o sursă de energie constituită dintr-un grup electrogen sau din mai multe
transformatore de sudură legate în serie cu U = 220 V, valorile obţinute vor fi de ordinul Ipm = 220/70 = 3,1 A
şi Up  31 V

Dacă se foloseşte un grup electrogen la care U = 380 V, valorile obţinute vor fi de ordinul
Ipm = 380/70 = 5,4 A şi Up  54 V

Pentru a se obţine valori de măsurare cu erori cât mai mici se va alege ultima soluţie care dă mărimile citite
cele mai mari.

Dacă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supuse măsurării s-a evaluat la Rp  4 , iar Zm  20 , la
un transformator de sudură cu U = 70 V rezultă următoarele valori estimative
(ordin de mărime) 

Ipm = 70/20 = 3,5 A şi Up 14 V

La o sursă de 220 V rezultă ca ordin de mărime 

Ipm = 220/20 = 11 A şi Up  44 V

La o sursă de 380 V rezultă ca ordin de mărime 

Ipm = 380/20 = 19 A şi Up  76 V
În acest caz se poate alege oricare din sursele de mai sus, inclusiv cea cu U = 70 V, date fiind valorile
suficient de mari care se vor citi pe aparate.

Dacă se foloseşte un transformator de separare rămân deasemenea valabile considerentele expuse mai sus.

4.4. Valorile măsurate ale tensiunilor Upm , Uam şi Upasm se vor multiplica cu raportul K dintre curentul de
calcul de punere la pământ I şi curentul de măsură Ipm ( K = Ip / Ipm). Valorile de calcul a tensiunilor sunt
Up = KUpm
Ua = KUam
Upas = Kupasm

Trebuie astfel să se raporteze valorile determinate ale tensiunilor de atingere şi de pas la valorile calculate
ale curenţilor de punere la pământ în cazul unui defect cu punere la pământ.
Mărimile de curent şi tensiune trebuie măsurate cu aparate (voltmetre şi ampermetre) de clasă 1 certificate
metrologic şi validate de către ELECTRICA S.A.

4.5. Efectuarea măsurărilor printr-o probă pe viu cu un curent efectiv de defect la tensiunea liniei , oferă
rezultatele cele mai apropiate de realitate deoarece se pune în evidenţă valoarea rezistenţei de dispersie reale
care este totdeauna mai mică decât la măsurarea cu metoda volt- ampermetru cu sursă de joasă tensiune.

50
 La curenţi mari se străpung cu arc electric toate spaţiile dintre suprafaţa electrozilor şi solul înconjurător
rezultând o rezistenţă de dispersie mai mică decât în cazul măsurărilor cu curenţi de la o sursă de joasă
tensiune.

Astfel în cazul când pentru curentul prin priza de pământ Ipm se foloseşte o punere la pământ intenţionată
la priza de pământ supusă verificării folosindu-se ca sursă de alimentare linia respectivă se pune în evidenţă
avantajul obţinerii unor măsurări cu erorile cele mai mici, în special pentru determinarea rezistenţei de
dispersie RP şi deci şi a tensiunilor Up , Ua şi Upas.

Măsurările în acest caz (al sursei de energie de înaltă tensiune) trebuie efectuate totdeauna cu instalaţii de
înregistrare a mărimilor măsurate din următoarele motive

- timpul măsurării este foarte scurt ( 0,2s...0,5s ), dat fiind valoarea mare a curentului de punere la
pământ 
- necesitatea înregistrarii concomitentă a mărimilor ce trebuie măsurate, dată fiind variaţia în timp a
curentului de măsură Ipm, variaţia în timp a rezistenţelor de dispersie a prizelor de pământ RP şi RpA variaţia
tensiunii reţelei de alimentare a punerii la pământ voite şi variaţia tensiunilor Up , Ua şi Upas.

La măsurările cu sursă de înaltă tensiune totdeauna trebuie folosite reductoare de curent şi de tensiune şi
transformatoare de separare (de izolare) pentru mărimile care se înregistrează pe oscilograf sau perturbograf
digital.

Transformatoarele de separare (izolare) trebuie să fie cu consum mic şi caracteristică liniară. Se pot lua în
considerare două variante de scheme electrice pentru montajul de măsurare prin metoda directă (determinarea
tensiunilor Uh şi a curenţilor Ih prin rezistenţa Rh de simulare a rezistenţei corpului omului ), şi anume

- Varianta 1. Măsurarea tensiunii Uh conform Figurii 9.a.

- Varianta 2. Măsurarea curentului Ih conform Figurii 9.b.

În ambele variante rezistenţa Rh are aceleaşi caracteristici şi trebuie să fie verificată cu un aparat de clasă 1
sau mai mică şi considerată astfel ca o rezistenţă etalon pentru măsurări prin metoda directă.
Se consideră că la o măsurare, solicitarea rezistenţei are o durată maximă t = 5 minute.
Rezistenţa trebuie să fie montată pe un suport, faţă de care se izolează corespunzător, şi prevăzută cu două
borne de legătură.
Curentul maxim prin rezistenţa Rh se consideră Ih = 1 A.
Se poate considera că la măsurare solicitarea are o durată t  1 s.
Rezistenţa trebuie să fie montată pe un suport, faţă de care se izolează la un nivel de izolare cu o tensiune
de încercare corespunzătoare.

51
52
 4.6. Amplasarea prizei de pământ auxiliară PA trebuie făcută la o distanţă de peste 40 m faţă de tâlpul
LEA, într-o zonă cu teren viran (fără construcţii în apropiere), iar amplasarea prizei sonda S (de potenţial)
trebuie făcut tot la peste 20 m faţă de stâlpul LEA, respectând însă o distanţă de cel puţin 20 m între prizele PA
şi S. Deosebit de important este să nu se intre cu priza sondă S în zona de influenţă a prizei de pământ care se
verifică sau a prizei auxiliare PA.

Pentru determinarea prin măsurări ale tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas poate fi folosită schema
prezentată în Fig.9 în conformitate cu cele arătate la subcapitolul 3.3 din prezentele instrucţiuni.

4.7. Pentru efectuarea măsurărilor cu aparatul specializat de măsurat rezistenţa de dispersie a

prizelor de pământ trebuie folosită o priză de pământ auxiliară de curent PA şi o priză sondă S de potenţial ca
punct de referinţă în zona de potenţial nul. Se procedează în acelaşi mod ca şi la metoda volt-ampermetru.
A se vedea cele arătate mai sus privind determinarea zonei de potenţial nul şi de amplasare a prizelor de
pământ auxiliare PA şi a prizelor sondă S de potenţial (care constituie punctul de referinţă din zona de potenţial
nul).

În general aparatele specializate pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ au la

fiecare aparat 4 borne astfel
- două borne de curent C1 şi C 2
- două borne de tensiune P1 şi P2.

La borna de curent C1 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ care se verifică.

La borna de curent C2 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ auxiliară PA.
La borna de potenţial P1 se racordează conductorul de legătură cu priza de pământ care se verifică.
La borna de potenţial P2 se racordează conductorul de legătură cu priza sondă S de potenţial din zona de
potenţial nul.
În cazul în care la verificări se folosesc pentru legăturile conductoarelor de legătură, de lungime relativ
mică (de ~ 50 m) la prizele auxiliare PA şi S, de regulă bornele C1 şi P1 ale aparatului se şuntează, fiind astfel
necesar un singur conductor de legătură a aparatului cu priza de pământ care se verifică.

La unele aparate de construcţie simplificată destinate pentru prize de pământ cu un electrod sau cu un
număr mic de electrozi, din fabricaţie există o singură bornă accesibilă pentru legătura cu priza de pământ care
se verifică, legăturile C1 şi P1 fiind şuntate în interiorul aparatului.
Aparatele folosite trebuie să fie certificate metrologic şi validate de către ELECTRICA S.A.

4.8. Cu ajutorul aparatului specializat de măsurarea rezistenţelor de dispersie a prizelor de pământ

trebuie să se verifice şi prizele de pământ auxiliare PA şi S pentru a se verifica dacă valorile rezistenţelor de
dispersie ale acestora sunt compatibile cu rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a stâlpului LEA în cauză.

4.9. Un aparat specializat de performanţă (de regulă cu afişaj digital) trebuie să furnizeze informaţii
deosebit de importante privind rigurozitatea rezultatelor măsurărilor prin funcţionarea ledurilor special
destinate pentru indicarea următoarelor
- depăşirea valorii limită a rezistenţei de dispersie a prizei auxiliare PA, respectiv a bunei legături
electrice cu aceasta
- depăşirea valorii limită a rezistenţei de dispersie a prizei sondă S de potenţial, respectiv a bunei
legături electrice cu aceasta
- existenţa unei tensiuni, respectiv a unui curent perturbator, peste limita admisă pentru corecta
funcţionare a aparatului
- descărcarea bateriei (acumulatorului) de alimentare a circuitului de măsurare, respectiv scăderea
tensiunii de alimentare, sub limita admisă pentru funcţionarea corectă a aparatului.

În cazul în care nu se dispune de un astfel de aparat, este necesar ca înainte de efectuarea măsurărilor să
se verifice că sunt asigurate condiţiile pentru buna funcţionare a aparatului şi pentru obţinerea unor rezultate
corecte la efectuarea măsurărilor.

53
 4.10. În toate cazurile este necesar ca, înainte de realizarea legăturilor electrice la bornele aparatului
specializat pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie a prizelor de pământ, să se determine cu un voltmetru
valoarea tensiunii perturbatoare UP0 pe priza de pământ care se verifică, folosindu-se ca punct de referinţă priza
sondă S amplasată în zona de potenţial nul.
În cazul în care valoarea tensiunii perturbatoare UP0 măsurate este mai mare decât cea admisă, este
necesar să se scoată de sub tensiune instalaţia respectivă, în vederea efectuării în bune condiţii a măsurărilor de
verificare a prizelor de pământ respective.

4.11. Cu o aproximaţie accesibilă, cu aparatul specializat pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a

prizelor de pământ, se poate determina curba de potenţiale ale prizei de pământ care se verifică, precum şi
coeficienţii de atingere ka şi de pas kpas.
Se consideră valabile valorile rp citite la aparat când priza sondă S de potenţial se află în diferite puncte
din zona de influenţă a prizei de pământ care se verifică.
Se foloseşte schema electrică de principiu din fig.4 din subcapitolul 3.3. Se are în vedere că la măsurări
cu aparatul specializat pentru măsurarea directă a rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ, curentul de
U
măsură Im, cu o aproximaţie accesibilă, se poate considera constant. În acest caz, deoarece rp  , rezultă că
I
valoarea citită pe aparat când sonda S se află într-un punct k de pe suprafaţa solului din zona de influenţă a
u
prizei de pământ care se verifică, este rpk  k .
im
Pentru diferite puncte k1 , k2 ... km rezultă că se poate considera valoarea citită rpkn direct proporţională
cu potenţialul Ukn deoarece practic se poate accepta că im este constant în timpul măsurărilor.
În acest caz se poate scrie relaţiile pentru coeficienţii de atingere ka şi de pas kpas astfel
R ps  rpk rpk1  rpk 2
ka  şi k pas 
R ps R ps

Conscându-se valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ care se verifică Rps şi curentul maxim
de defect prin priză Ip se determină tensiunea totală de calcul a prizei Up cu relaţia Up = Rps Ip.
Determinându-se coeficientul de atingere maxim ka şi de pas kpas conform celor arătate mai sus se
determină tensiunea maximă de atingere Ua şi de pas Upas cu relaţiile
Ua = ka Up şi Upas = kpas Up
Pentru determinări riguroase se pot folosi plăci de contact cu solul în punctele k, folosindu-se schema de
principiu din fig.6, unde în locul sursei de alimentare a circuitelor de măsurare se consideră aparatul specializat
pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ.

4.12. După efectuarea măsurărilor este necesar ca la determinarea rezistenţei de dispersie Rp să se ţină
seama de starea de umiditate a solului în timpul măsurării.

În conformitate cu standardul STAS 1260/5 - 90 anexa D, coeficientul care ţine seama de umiditatea
solului în timpul măsurării se notează cu  şi are valorile din tabelul 3 ( tabelul 13 al acestui standard) în
funcţie de adâncimea de îngropare a electrozilor prizei de pământ se consideră electrozii care au cea mai mare
pondere la determinarea rezistenţei de dispersie Rp a prizei de pământ .

Dacă rezistenţei de dispersie determinată la măsurări se notează cu Rp măs , rezistenţa de dispersie Rps în
condiţiile cele mai defavorabile din punct de vedere al umidităţii solului va fi
R ps = Rp măs x  ,
 - fiind coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului

54
 Tabelul 3

Adâncimea de Coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului  pentru

îngropare h (în m)
sol foarte umed sol cu umiditate medie sol uscat
f.um um us
1 2 3 4
0,3  h  0,5 6,5 5,0 3,7
0,5 < h  0,8 3,0 2,0 1,5
0,8 < h  4 1,5 1,3 1,1
H >4 1,2 1,1 1,0

La determinarea valorilor maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas, Ua şi Upas se ia în

consideraţie timpul protecţiei de bază tb şi categoria zonei ( cu circulaţie frecventă sau cu circulaţie redusă ), în
conformitate cu standardul STAS 2612 (12604/1 -87)

4.13. La măsurări trebuie să se respecte măsurile de protecţia muncii cerute de Normele specifice de
protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice, nr.65/1997 şi MSP, privind lucrări în
instalaţiile electrice aflate în exploatare (sub tensiune). A se vedea pct.2.8 din cap.2 Legislaţia tehnică în
vigoare.
Participanţii la măsurări trebuie să folosească cizme electroizolante de înaltă tensiune.

4.14. La măsurările cu aparatul special pentru măsurarea rezistenţelor de dispersie şi la măsurările cu

metoda volt-ampermetru cu sursă de joasă tensiune, există riscul ca, în timpul măsurărilor, să se stabilească un
curent de defect prin priza staţiei datorită unui scurtcircuit monofazat la stâlpul în cauză, care se închide prin
priza de pământ supusă verificărilor. Probabilitatea unui astfel de defect este relativ redusă dacă măsurările se
efectuează pe un timp fără descărcări atmosferice. Nu se vor efectua măsurările pe timp de furtună, cu
descărcări atmosferice.
În cazul unui defect cu curent de punere la pământ Ip prin priza de pământ , în condiţiile din prezentul ghid
de a se folosi o sursă independentă de energie, separată galvanic, există doar pericolul să apară o tensiune, în
circuitul de tensiune, mai mare decât valoarea maxim admisă prin aparatele de măsurare a tensiunii, ceea ce va
determina afectarea acestora.
Pentru protecţia personalului care participă la măsurări este suficientă măsura de a folosi cizme
electroizolante.

4.15. La măsurările cu sursă de înaltă tensiune trebuie să se folosească reductoare de tensiune şi de curent
corespunzător alese. A se vedea cele indicate privind folosirea de transformatoare de separare (de izolare)
pentru mărimile care se înregistrează pe oscilografe sau perturbografe digitale.
După realizarea completă a circuitelor de măsurare şi de înregistrare şi înainte de închiderea întreruptorului
de înaltă tensiune pentru stabilirea curentului Ipm , la măsurare se va retrage, respectiv se va îndepărta de
punctul de injectare a curentului şi de aparatele folosite la măsurări.
După o perioadă de cel mult 0,3 ... 0,5 s, se va da comandă de deschidere a întreruptorului printr-un
programator special de comandă de la distanţă introdus în circuitul de măsurare, prin care se va întrerupe
curentul Ipm , bineînţeles dacă nu a avut loc înainte declanşarea întreruptorului prin protecţia de curent din staţia
de alimentare.

4.16 . În staţiile electrice de alimentare de 110kV/MT tehnica de executare a măsurărilor trebuie să

cuprindă următoarele două etape:
4.16.1. ETAPA I - lucrările preliminare în care să fie realizate următoarele :
a) măsurarea tensiunii perturbatoare U0 pe instalaţiile de legare la pământ
b) măsurarea tensiunii perturbatoare U0 pe prizele de pământ ale ale stâlpilor aferente staţiei
electrice, respectiv care sunt legate la priza de pământ complexă a acesteia din urmă de regulă, prin
conductorul (conductoarele) de protecţie al LEA

55
 c) măsurarea rezistenţei de dispersie ale prizelor de pământ Rp, RpA şi RpS cu un aparat de măsură
specializat pentru determinarea rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ, certificat metrologic şi
validat de către ELECTRICA S.A;
d) pregătirea măsurărilor cu metoda volt-ampermetru, respectiv stabilirea soluţiei pentru injectarea
curentului de măsură în funcţie de valorile tensiunilor perturbatoare U0 , folosind una din următoarele variante

- de la un transformator de separare sau de la un grup electrogen folosind o priză de pământ
auxiliară de curent RpA legată la un conductor (conductoarele) unei LEA de MT (fără conductor
de protecţie) ;
- de la un transformator de separare sau de la un grup electrogen folosind o priză de pământ
auxiliară amplasată în exteriorul staţiei la o distanţă suficient de mare şi legată la acesta printr-
un
conductor special destinat acestui scop
- se va evita folosirea unui transformator de servicii interne Tsi, deoarece este deosebit de dificil
de a fi izolat electric sigur (fără nici un cuplaj rezistiv) faţă de elementele legate la instalaţia de
legare la pământ care se verifică prin măsurări.

d) analiza şi stabilirea soluţiei în cazul în care pentru injectarea curentului se impune executarea unor
probe de scurtcircuit monofazat la tensiunea de lucru a reţelei (probă pe viu);

4.16.2. ETAPA I I - lucrările pentru executarea măsurărilor asupra instalaţiei de legare la pământ supusă
verificării astfel 
- măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ RpS şi a tensiunilor Up, Ua şi
Upas prin metoda volt-ampermetru în corelare cu determinarea distribuţiei potenţialelor în punctele unde
tensiunile de pas pot fi cele mai mari cum sunt cele de la extremităţile instalaţiei de legare la pământ; pe
suprafaţa reţelei de dirijare a potenţialelor în general Upas < Ua 
- verificarea continuităţii instalaţiilor de legare la pământ prin metoda de injecţie a curentului de la
un transformator de separare de putere corespunzătoare ; se pot folosi transformatoare de sudură care sunt
practic transformatoare de separare în acest caz se leagă în serie două sau mai multe transformatore de
sudură în funcţie de tensiunea U care trebuie obţinută la măsurări
- verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la pământ separate prin metoda de injecţie a
curentului de la un alt transformator de separare, respectiv de la un aparat de sudură.

4.16.3. De regulă probele şi măsurările pentru determinarea experimentală a rezistenţei de dispersie Rp şi a

tensiunilor Up , Ua şi Upas , trebuie făcută la un curent pentru care tensiunea măsurată pe priza de pământ Up
respectă condiţia Up> 10 U0 (cu o eroare acceptabilă la măsurări de  5 %). In cazul în care la măsurarea
rezistenţei de dispersie RpS şi a Ua şi Upas nu se poate respecta condiţia ca Up > 10 U0 atunci trebuie procedat
la deconectarea surselor care determină apariţia supratensiunii U0 sau probele şi măsurările să fie executate cu
înregistrarea mărimilor analogice (tensiune, curent) cu tehnica digitală de calcul pentru a aprecia faza tensiunii
perturbatoare.
Se pot folosi următoarele relaţii de corecţie dacă Up > 10 U0 
a) Cazul folosirii pentru sursa de energie de joasă tensiune un transformator de separare
(transformatoare de sudură) cu doi poli

2
U2p1 U2p 2
Up    U20 ,
2 2
unde : Up1 şi Up2 sunt tensiunile citite pe voltmetru când sunt conexiunile stabilite iniţial, respectiv
când conexiunile se inversează la sursa de energie de joasă tensiune.
b) Cazul folosirii unui grup electrogen trifazat

U2p1  U2p 2  U2p 3

U2p   U20 ,
3
unde : Up1 , Up2 şi Up3 sunt tensiunile citite pe voltmetru la trei măsurări folosind pe rând tensiunile

56
 fază-netru la conexiunile cu cele trei faze ale generatorului.

4.16.4. În conformitate cu pct.4.16.1în etapa I se foloseşte un aparat, specializat pentru măsurarea

rezistenţelor de dispersie cu ajutorul căruia se determină cu o aproximaţie acceptabilă rezistenţele de dispersie
a prizei de pământ care se verifică Rp , a prizei de pământ auxiliare RpA şi a prizei sondă RpS. Cu valorile
obţinute cu aparatul de măsurare a rezistenţelor de dispersie se poate aprecia curentul de măsură în măsurările
cu metoda volt - ampermetru.

4.16.5. Metoda de măsurare (volt - ampermetru) necesită o sursă de joasă tensiune care poate fi
- un transformator de separare de tensiune şi putere corespunzătoare ;
- un grup electrogen de j.t. (120, 220 sau 380 V ) (care alimentează în exclusivitate montajul
electric de măsurare) de o putere corespunzătoare;
- un transformator (sau mai multe transformatoare în serie) de sudură care au înfăşurările
primare
separate de cele secundare
- un grup convertizor la care generatorul electric este separat galvanic de motorul de antrenare.

Sursa de energie electrică din montajul electric de măsurare trebuie să fie independentă şi izolată galvanic
de sursele de energie locale, care alimentează în exclusivitate montajul electric de măsurare.
În cazul folosirii montajului voltmetru - ampermetru se pot determina valori acoperitoare şi are avantajul
important că se poate considera ansamblul instalaţiei verificate de legare la pământ practic echipotenţiată
deoarece nu intervin impedanţele homopolare.
Prin definiţie un transformator de separare alimentează un singur circuit electric în cazul de faţă circuitul
de măsurare. După cum s-a arătat la pct.4.16.1 de mai sus se va evita folosirea unui transformator de servicii
interne din staţie deoarece este extrem de dificil să poată avea rolul unui transformator de separare.

4.16.6 . Alegerea sursei de energie electrică se face ţinând seama de următoarele

-tensiunea nominală a sursei U
- valoarea estimată a impedanţei echivalente a circuitului de ăsură Zm
compus din  impedanţa echivalentă a conductorului dintre sursa de energie folosită şi priza auxiliară ZC ,
rezistenţa de dispersie a prizei de pământ supusă măsurării Rp , şi rezistenţa de dispersie a prizei auxiliare RA,
impedanţa proprie a sursei de alimentare  Zm = ZC + Rp + RA , figura 8 , Rp şi RA fiind determinate
conform celor arătate mai sus cu ajutorul aparatului specializat pentru măsurarea rezistenţelor, de dispersie a
prizelor de pământ. A se vedea pct.4.3.

4.16.7. Trebuie analizate două tipuri de scheme pentru injecţia curentului prin instalaţiile de legare la
pământ de la sursa de curent 
- schema bloc folosindu-se conductoarele LEA de MT simplu circuit şi fără conductor de protecţie
pentru legarea la o priză de pământ auxiliară îndepărtată;
- schema bloc folosindu-se o priză de pământ auxiliară amplasată în exteriorul staţiei;
De regulă ieşirea liniei de 20 kV din staţie se face cu cablu armat în acest caz există posibilitatea să nu
se poată realiza izolarea galvanică a mantalei cablului şi deci există posibilitatea unei circulaţii de curent şi
prin aceasta din urmă existând riscul denaturării grave a rezultatelor măsurărilor.
Din acest motiv într-o astfel de situaţie pentru măsurarea rezistenţei de dispersie a, tensiunii de atingere
Ua şi a celei de pas Upas se poate folosi schema cu o priză de pământ auxiliară amplasată în exteriorul staţiei.
Amplasarea prizei de pământ auxiliară PA trebuie făcută la o distanţă de peste 300 m distanţă de gardul staţiei,
într-o zonă cu teren viran (fără construcţii în apropiere), iar amplasarea prizei sonda S (de potenţial) trebuie
făcut la peste 150 m distanţă de gardul staţiei, respectând însă o distanţă de cel puţin 150 m între prizele PA şi
S . Deosebit de important este să nu se intre cu priza sondă S în zona de influenţă a prizei auxiliare PA.

4.16.8. Pentru verificarea continuităţii instalaţiilor de legare la pământ trebuie folosite următoarele
scheme :
- schema din fig.10 - pentru verificarea continuităţii în perimetrul prizelor de pământ din instalaţiile
din incintă;
- schema din fig.11. - pentru verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la pământ.

57
 F1 V

C1 F2

TS

A TC

Ra

Im

C2

FIG.10 - Schema pentru verificarea continuităţilor în perimetrul prizelor de pământ

din staţie.

NOTĂ 
TS - transformator de separare (aparat de sudură) cu disponibilitatea reglării tensiunii
secundare
Ra - rezistenţa adiţională Ra  (3-4)  20A
TC - transformator de curent etalon 10-200 A
A - ampermetru (0-1) A de clasă 1
V - multimetru digital cu rezistenţă mare (1-220 V cap de scală) de clasă 1
2
C1 - cablu 16 mm
2
C2 - cablu 16 mm
2
F1 - conductor VLPY (1,5-2,5) mm
F2 - conductor VLPY (1,5-2,5) mm2

În cazul în care tensiunea citită pe voltmetru este UC  0, rezultă că legătura electrică este defectuoasă.

58
 A
C2
Rn
TS
TC
C1 F2

V
F1

RL
P1 P2

RpS1 RpS2

FIG. 11. - Schemă pentru verificarea continuităţii între două instalaţii de legare la pamant

În cazul în care tensiunea citită pe voltmetru este UC  0, rezultă că legătura electrică între instalaţiile de
legare la pământ este defectuoasă.

59
 4.16.9. La măsurarea tensiunilor (la determinarea rezistenţei de dispersie Rp , a tensiunii U, a
continuităţilor electrice, etc) totdeauna legătura voltmetrului la elementul verificat se va face direct la punctul
de injectare a curentului de măsură. Mai exact conductorul voltampermetrului se va lega la punctul de injectare
a curentului şi nu în alt punct al conductorului prin care trece curentul Ipm. În acest mod se evită includerea în
valoarea citită pe voltmetru şi căderea de tensiune pe porţiunea conductorului de curent până la punctul de
injecţie în elementul verificat.

4.16.10. Curentul de injecţie (intrare) în priza de pământ supusă măsurării este 

- în cazul sursei de energie electrică de joasă tensiune, curentul dat de această sursă care constituie
curentul de măsură şi se notează Ipm 
- în cazul sursei de energie electrică de înaltă tensiune este curentul de scurtcircuit monofazat dat de
această sursă în locul de punere la pământ ( respectiv într-un punct al prizei de pământ supusă
măsurării) şi se notează I1K  în general se realizează schema de alimentare astfel încât curentul la
locul de punere la pământ să fie mai mare de 1000 A, dar totdeauna mai mic decât valoarea de calcul
I1sc max .
Pentru determinarea valorilor de calcul la un defect maxim, toate mărimile măsurate ( curenţi şi
tensiuni Ua ,Upas şi UR ) trebuie multiplicate cu un coeficient de corecţie numit coeficient de
multiplicare .

Coeficientul de multiplicare se notează cu litera K şi reprezintă următorul raport de multiplicare 

I1
- în cazul sursei de energie electrică de joasă tensiune  K  sc max
Ipm

I1
- în cazul sursei de energie electrică de înaltă tensiune  K  sc max
I1K
unde
1
Isc max - este valoarea de calcul al curentului de scurtcircuit monofazat max.
pentru staţia respectivă ;
Ipm - curentul prin priza de pământ de măsură cu sursă de joasă tensiune
I1K - curentul de scurtcircuit monofazat de măasură cu sursă de înaltă tensiune.
IP - este curentul de punere la pământ efectiv prin instalaţia de legare la pământ a staţiei la un
scurtcircuit monofazat I1sc max

Ip = I1sc max – (IN + ICP);

IN – componenta din curentul de scurtcircuit monofazat I1sc max care se închide prin neutrele
transformatoarelor legate la pământ în staţiei;
ICP - componenta din curentul de scurtcircuit monofazat I1sc max care se închide prin
conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene legate direct sau indirect la
instalaţia de legare la pământ a staţiei.

Pentru curenţii I1sc max , IP , IN şi ICP valorile de calcul sunt cele determinate prin calcul şi sunt specifice
staţiei care face obiectul verificării.
Dacă nu se cunosc curenţii IP , IN şi ICP ( determinaţi ) pentru staţia în cauză se pot considera acoperitoare
următoarele valori pentru curenţii IN şi ICP :
IN = 0,1 I1sc max şi ICP = 0,1 I1sc max

60
Rezultă pentru IP următoarea relaţie: IP = 0,8 I1sc max

61
 Algoritm privind sintetizarea rezultatelor, determinărilor privind măsurări ale
echipamentelor instalaţiei de legare la pământ supuse verificărilor

Nr. Denumirea mărimilor Simbol Unitate de Valoarea Valoarea

crt măsură măsurată determinată de
calcul
1 2 3 4 5 6
1. Curentul de scurtcircuit
monofazat maxim dat I1sc max A
2. Curentul de injecţie
(intrare) în priza de I(k1 ) sau Ipm A
pământ supusă măsurării
(curentul de măsură)
3. Curentul prin priza de
pământ supusă măsurării
(1)
Ip Isem Icp  IN  unde
Icp - curentul care se
închide prin conductorul
de protecţie al LEA prin Ip A
care se alimentează
defectul datorită cuplajului
inductiv
IN - curentul care se
închide prin neutrele
unităţilor de transformare
legate la pământ în staţia
electrică în cazul
defectului considerat.
4. Raportul de multiplicare K
a valorilor curenţilor şi
tensiunilor măsurate
- în cazul sursei de înaltă K -
tensiune
I1sc max
K
I1K
- în cazul sursei de joasă
tensiune
I1sc max
K
Ipm
5. Timpul protecţiei de bază
la defectul considerat (la
valoarea maximă a tb s
curentului I1sc max
6. Tensiunea de atingere
maximă admisă Ua V
7. Tensiunea de pas maximă
admisă Upas V
8. Tensiunea totală a prizei
de pământ supusă Up V
măsurării

62
1 2 3 4 5 6
9. Rezistenţa de dispersie a
prizei de pământ supusă
Up
Rp  unde I este Rp sau Rpmăs
Ip
curentul prin priză
10. Coeficient de varianţie a
rezistivităţii solului 
determinat
11. Rezistenţa de dispersie a
prizei de pământ în
condiţiile cele mai
nefavorabile (umiditatea Rp
solului redusă)
Rp = Rpmăs
12. Tensiunea de atingere
maximă în incinta staţiei U`a sau U`amăs V
pentru curentul de măsură
13. Tensiunea de atingere
maximă în incinta staţiei
pentru curentul de maxim Ua V
defect Ua = KUamăs`
14. Tensiunea de pas maximă
în afara staţiei pentru U`pas sau U`pasmăs
curentul de măsură V
15. Tensiunea de pas maximă
în afara staţiei pentru
curentul maxim de defect Upas V
Upas = KUpasmăs
16. Tensiunea Uk în diferite
puncte din incintă faţă de Uk1 V
punctul de referinţă din Uk2 V
zona de potenţial nul (faţă Uk3 V
de priza sondă S) pentru ... ...
stabilirea continuităţii Ukn V
electrice.
17. Curentul Im de măsură
pentru determinarea
discontinuităţilor cu o
sursă de joasă tensiune
(transformator de separare, Im A
transformator de sudură)
18. Tensiunile la stâlpii LEA
din afara staţiei faţă de Ust1 V
punctul de referinţă din Ust2 V
zona de optenţial nul (faţă ... ...
de priza sondă S) pentru Ustn V
stabilirea continuităţii
electrice

63
 1 2 3 4 5 6
19. Tensiunile de atingere la
obiecte din afara staţiei
electrice
- la conducte U`ac V
- la consumatori U`aN V
Se determină cu relaţia
ka
U`ac  U`pc 
a
unde ka şi a se determină
pentru punctul considerat
în afara staţiei.
20. Tensiunea prin cuplaj
rezistiv în circuitele de
telecomunicaţii care ies UR V
din incintă.

64