1

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

FACULTATEA DE TEOLOGIE
SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ
AN I, SEM. I

REFERAT

DEZBATERE LEGEA 272/2004

PROFESOR COORDONATOR: STUDENTA:

LECTOR.DR.UNIV.NINA STĂNESCU BĂLTĂREŢU VERONICA

IANUARIE 2016
2

Introducere

Legea nr 272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului este legea care reglementeaza
protecţia copilului în România.Legea este inspirată după modelul Canadian, ea introduce o serie de
noţiuni inovatoare cu privire la drepturile copilului si relaţiile dintre copii si parinţi, printre care interesul
superior al copilului, programul de legături personale(care extind noţiunea de drept de vizită, care există
în legislaţia anterioară) şi altele.Legea defineşte şi abuzurile asupra copiilor enumerând responsabilitaţile
variatelor autoritaţi în domeniu, abuzurilor precum şi în domeniul protecţiei copiilor abuzaţi.

Potrivit art. 39 din Legea nr. 272/2004, orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit
de ocrotirea părinţilor săi, are dreptul la protecţie alternativă. Aceasta include instituirea tutelei,
măsurile de protecţie specială sau adopţia.
Această instituţie a fost menţinută de Codul Familiei, dar cu modificările aduse de Legea
272/2004. Instituirea tutelei este de competenţa instanţei judecătorești potrivit legii ş i are loc
când întâlnim unul din următoarele cazuri:
- ambii părinţi sunt decedaţi; necunoscuţi; decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a
aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti; puş i sub interdicţie; declaraţi judecătoreşte
morţi sau dispăruţi;
- în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul copilului
instituirea tutelei;
Persoana sau familia care urmează să fie tutore trebuie evaluată de către direcţia generală
de asistenţă socială şi protecţia copilului .AAA În acest caz au prioritate membrii familiei
extinse. Nu se poate institui tutela în favoarea unei persoane care nu are domiciliul în România.
Protecţia specială a copilului, cuprinde măsurile, prestaţiile şi serviciile destinate îngrijirii
şi dezvoltării copilului lipsit temporar au definitiv de ocrotirea părintească sau a celui care , în
vederea protejării intereselor sale , nu poate fi lăsat în grija acestora. Copilul poate beneficia de
protecţie specială până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
Măsurile privind protecţia specială sunt stabilite şi se aplică în baza unui plan
individualizat de protecţie.
Planul individualizat de protecţie este documentul prin care se realizează planificarea
serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea
prevenirii separării copilului de familia sa. Măsurile de protecţie specială care privesc copilul ce
3

a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu acordul lui . La stabilirea obiectivelor planului
individualizat de protecţie se acordă prioritate integrării copilului în familia sa sau plasamentul în
familia extinsă.
Situaţiile în care pot fi instituite măsuri de protecţie specială.
Potrivit Legii 272 din 2004 pot fi dispuse măsuri de protecţie specială faţă de următoarele
categorii de copii:
- copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi; necunoscuţi; decăzuţi din drepturile
părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti; puşi sub interdicţie;
declarați judecătoreşte morţi sau dispăruţi; când nu a putut fi instituită tutel
- copilul care, în vederea protejării intereselor sale nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive
neimputabile acestora;
- copilul abuzat sau neglijat;
- copilul găsit sau abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
- copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal;
Măsuri de protecţie specială :
- plasamentul;
- plasamentul în regim de urgenţă;
- supravegherea specializată;
Plasamentul reprezintă o măsură cu caracter temporar care poate fi dispusă la:
- persoană sau o familie;
- un asistent maternal;
- un serviciu de tip rezidenţial ;
Persoana sau familia care primeşte în plasament un copil trebuie să fie evaluată de către
direcţia generală de asistenţă socială si protecţia copilului. Pe toată durata plasamentului
domiciliul copilului este la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip
rezidenţial. În cazul copilului de până la 2 ani măsura plasamentului poate fi dispusă numai la
familia extinsă sau substitutivă.
În aplicarea noului Cod civil, prin legea pentru organizarea judecătorească se vor stabili
regulile privind alcătuirea şi funcţionarea instanţei de tutelă, ca şi instanţă specializată.
Legislaţia actuală impune instituţiilor statului, respectiv serviciului public de asistenţă
socială şi Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, să acţioneze pe două
planuri în vederea protejării copiilor.
4

În primul rând, se urmăreşte prevenirea separării copilului de părinţi şi, în al doilea rând,
dacă separarea a intervenit, se urmăreşte integrarea copilului într-un mediu familial stabil,
permanent, în cel mai scurt timp posibil.
Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea
precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi
pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale pă rinţilor şi a violenţei în familie.
Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor
părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de
lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie
sau mediere, acordate pe baza unui plan de servicii.

- comisia pentru protecţia copilului sau instanţa stabileşte sumele cu care părinţii trebuie să
contribuie la întreţinerea copilului, conform Codului familiei. Aceste sume se fac venit la
bugetele locale.
Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsura de protecţie specială, cu caracter
temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului
găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.
Pe toata durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul
drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau la
înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada
suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi,
respectiv, sunt îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau de către şeful
serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, sunt îndeplinite de către preşedintele
consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti.
Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se
găseşte copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau
neglijat, în situaţia în care nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor
juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului
respectiv.
Instanţa judecătorească dispune această măsură numai când se constată că în legătură cu
5

un copil încredinţat unei persoane fizice sau juridice există o situaţie de pericol iminent, datorită
abuzului sau neglijării. Instanţa se va pronunţa prin ordonanţă preşedinţială.
În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen
de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură.
Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va pronunţa, după caz, cu privire
la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau la înlocuirea acestuia cu măsura
plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa. Instanţa este
obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
8
BIBLIOGRAFIE

1. Codruţa Hageanu, „Protecţia copilului şi a altor categorii de persoane”;

2. C.A. Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, decizia nr.
1012/2005 şi nr. 267/2006, P.R. nr. 3/2006, p. 91-95
3. Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului