Valoarea morală a faptelor omenești

Prin definiție, morala(etica), este un ansamblu de norme(nescrise) de

conviețuire, de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și dintre aceștia și
societate și a căror încălcare nu este sancționată de nici o lege, ci doar de opinia
publică. Altfel spus, morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă și
fixează idei, concepții, convingeri privind comportarea individului în societate.

Unii consideră că ,,morala este un fapt strict subiectiv și personal"1 și că nu

poate fi luată în considerare atunci când se urmărește limitarea unor acțiuni și
atitudini care ar pune în pericol sănătatea și siguranța semenilor. Dar, ținând cont
de faptul că până și în Declarația Universală a Drepturilor Omului apar expresii ce
cuprind conceptul de morală( ex.: Art. 8 - ,,...sănătății sau a moralei..."; Atrt. 10 -
,,...protecția sănătății sau a moralei..."; Art. 27 - ,,... ocrotirea intereselor morale si
materiale …"; Art. 29 - ,,… ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii
publice si bunastarii generale …"), putem susține concluzia că morala nu este ,,o
noțiune abstract, subiectivă și strict personală"2.

Morala își are rădăcinile în tradiția iudeo-creștină și se bazează pe o ,,Lege

Supremă" dată de Ființa Supremă, Dumnezeu. Se poate vorbi, așadar, de morala
creștină, care este un ansamblu de principii și reguli izvorâte din învățăturile lui
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și stabilite de Biserică, pe care fiecare creștin
trebuie să le respecte în comportamentul său față de sine, față de aproapele său și
față de societate, cu scopul de a fi mântuit prin săvârșirea binelui.

1
https://octavianracu.wordpress.com/2011/03/05/drepturile-omului-si-morala/ ,06.01.2016, ora 11:28;
2
Idem, 11:35
Morala creștină a apărut în lumea greco-romană, și a fost formulată ca și concept
filosofic de mari înțelepți ca: Heraclit din Efes, Protagoras, Socrate, Platon,
Aristotel, etc..

Atât morala(etica), cât şi morala creștină, consideră că scopul vieţii omului

este fericirea. Etica urmăreşte dobândirea fericirii pe Pământ, iar morala creștină
consideră că fericirea este atinsă prin dobândirea mântuirii, doar prin Iisus Hristos.
Atât etica cât și morala creștină consideră că starea de fericire poate fi atinsă numai
cunoscând și făcând ,,bine". Morala și morala creștină înțeleg și definesc diferit
conceptul de ,,bine".

Morala creștină concentrată în Fericirile din predica de pe munte a lui Iisus

Hristos. . “Lumea ţinteşte puterea şi bogăţia, pe când Hristos fericeşte smerenia şi
sărăcia. Lumea caută plăcerea şi desfătarea, pe când Hristos propovăduieşte
durerea şi plânsul. Lumea urmăreşte slava şi puterea, pe când Hristos învaţă
supunerea şi slujirea. Lumea visează comoditatea şi o poziţie avantajoasă în
societate, pe când Hristos propune ocărârea şi reaua-pătimire".3

Dacă morala creștină se bazează pe o învățătură ce provine de la Dumnezeu,

Învățătorul unic și suprem pentru toți, morala nu are o doctrină unitară, ,, ci de mai
multe sisteme de etică bazate pe diferite sisteme filosofice neunitare."4 Etica, ca
știință, nu a reușit să stabilească cum rațiunea face diferența între bine și rău, dar ,,
morala creştină cuprinde faptele omului, pe care acesta le săvârşeşte în raport cu
Binele suprem – Dumnezeu.”5

3
Georgios Mantzaridis, Morala Creştină, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, pag. 68;
4
http://semneletimpului.ro/religie/etica-si-morala/morala-crestina-etica-filosofica-si-diferenta-dintre-ele.html
,06.01.2016,11:56;
5
Idem, 13:35;
 Nu suntem în măsură să definim binele dar știm întotdeauna să-l deosebim
de rău și deci morala este rezultatul unei experiențe generale. În concluzie, ,,
Binele este un principiu de diferenţiere[ …] ce nu presupune vreo cunoaştere sau
vreo competenţă special”.6

Morala creștină dă calitate faptelor umane. Stabilește ,,sistematic, metodic și

critic” normele prin care omul înfăptuiește binele normal7.

Revelația Dumnezeiască este izorul principal al moralei creștine. Revelația

Dumnezeiască și disciplina teologică stabilesc normele care îl conduc pe om spre
scopul final, și anume spre binele suprem, fericirea veșnică în Împărăția lui
Dumnezeu. Morala creștină își are rădăcinile, deci, în Sfânta Scriptură. Învățăturile
scriptice se bazează pe o preocupare unică, și anume aceea de a oferii reperele
necesare viețuirii în comuniune cu Dumnezeu. Spre acest scop converg și
prevederile legice și cultice care vizează nu numai conviețuirea cu Dumnezeu dar
și pe cea cu semenii. Atitudinea omului față de aproapele este o reflexie a atitudinii
lui față de Dumnezeu. Vechiul Testament ne pune în fața învățăturii morale prin
exemple de făptuire morală, de modele de moralitate și viață bineplăcută lui
Dumnezeu. În Noul Testament există modelul de supremă moralitate a lui Iisus
Hristos.

În concluzie, unitatea dintre Vechiul Testament și Noul Testament este

asigurată de existența obiectivului lor unic: comuniunea dintre om și Dumnezeu.

6
http://mediereaturistica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=47:religie-si-
morala&catid=4:lucrari&Itemid=8 ,06.01.2016, 13:55;
7
http://documents.tips/documents/curs-morala-crestina.html ,
 Moralitatea Vechiului Testament trebuie socotită numai ca o treaptă
premergătoare pentru moralitatea desăvîrşită pe care ne-o înfăţişează Noul
Testament. În noul Testament, ,,Mîntuitorul Iisus Hristos cît şi Sfinţii Apostoli au
expus învăţătura morală strâns legată de cea dogmatică. De aceea, în
fundamentarea adevărurilor morale nu se poate pleca de la locuri izolate din Sfînta
Scriptură sau de la litera textului, ci de la ideea pe care autorul sfânt vrea să o
exprime. Cuvintele din 2 Cor. III, 6: «Căci litera omoară iar duhul face viu»"8 sunt
valabile în acest sens.
Morala se află într-o relaţie strânsă cu poruncile divine în Sfânta Scriptură;
prin împlinirea acestor porunci, omul se poate împărtăşi din Dumnezeu şi poate
rămâne într-o permanentă comuniune cu El. Legea veche urmărea să stabilească o
relaţie între om şi Dumnezeu, ceea ce de altfel poruncea şi legea morală naturală.
Cele zece porunci îi amintesc omului de aceste bune relaţii cu Dumnezeu, cu
semenii săi şi cu sine însuşi. Legea veche cuprindea norme socio-politice care
reglementau viața comună ai fiilor lui Israel și care se grupau în patru categorii.
Prima categorie avea în vedere relaţiile dintre conducători şi supuşi, a doua
prevedea relaţiile dintre subiecţi, a treia stipula raporturile între evrei şi străini şi a
patra prevedea felul cum trebuie să se comporte părinţii cu copiii lor, soţii cu
soţiile, stăpânii cu sclavii. Prima categorie avea în vedere relaţiile dintre
conducători şi supuşi, a doua prevedea relaţiile dintre subiecţi, a treia stipula
raporturile între evrei şi străini şi a patra prevedea felul cum trebuie să se comporte
părinţii cu copiii lor, soţii cu soţiile, stăpânii cu sclavii. În concluzie, ,,Vechiul
Testament a sintetizat organic unitatea poruncilor şi a făgăduinţelor divine în
legământul (berit) încheiat între Dumnezeu şi poporul ales"9.

8
Curs Morala cestină, pag. 45
9
Curs pag. 47
 Între conceptual teologic berit, ca angajament divin al lui Dumnezeu față de
Israel și legile divine există o strânsă legătură. Prin intermediul legământului, legea
dumnezeiască(Tora) devine conținutul lucrării de mântuire a lui Iahve. ,, Luând în
considerare legământul dintre Iahve şi creaţie ajungem la raţiunea de a fi a
legământului, realizat în termenii unui contract de căsătorie dintre Dumnezeu şi
creaţia sa".10
Biserica primară vede în Iisus pe Noul și Marele legiuitor. Așadar, Iisus
Hristos este începutul și sfârșitul legii celei noi. Dătătorul și Împlinătorul legii noi
gravează poruncile în sufletele tuturor, râmănând sălășluit în inma tuturor.

S-ar putea crede că faptele omenești, conștiente și libere, comportamentul și

automatismele omenești, nu pot face obiectul de studiu al moralei creștine. Totuși,
morala creștină apreciază faptele, cuvintele și gândurile omului raportate la norme,
la reguli, la principii și chiar la viața lui Hristos.

Faptele libere și conștiente care pornesc din libera decizie, fapte care sunt
fructul spiritului rațional și liber, aparțin domeniului moral. Domeniul moral este
deci, domeniul actelor voluntare pornite din rațiune, săvârșite de subiectul uman în
,,unitatea și multiplicitatea sa"11.

În funcție de valorile spre care tind, pe care le întruchipează, acțiunile

omenești(faptele) aparțin domeniului religios(sfințenia), moral(binele),
estetic(frumusețea), teoretic(adevărul), economic(utilul). Faptele omenești primesc
caracter moral prin raportarea lor la aloarea binelui desăvârșit în Iisus.

10
Curs, pag. 48;
11
Art. În Cuvântul liber din 08.09.2015, nr. 173, ,,Moralitatea faptelor omenești",autor Florin Bengean;
 În concluzie, faptele izvorăsc din onștiința fiecăruia, sunt raportate la legea
morală și abia apoi se ia decizia săvârșirii lor. Ca atare, faptele au caracter moral
datorită faptului că sunt raportate la legea morală. Valoarea lor pornește din
sufletul fiecăruia.

Creștinismul este faptă izvorîtă dintr-o inimă înnoită; când inima este bună și
faptele sunt bune. ,,Fapta este exteriorizarea inimii, inima este sufletul faptei".12 De
aceea moralitate privește spre înăuntrul nostru, spre inimă.<<dacă ochiul este curat
și luminos, tot trupul este curat și luminat>>( Mt., VI, 22).

Valorile și principiile, bune sau rele, în funcție de situație, ne definesc ca

oameni. Umanitatea a fost creată cu ajutorul valorilor complexe și numeroase dar
care nu pot fi ierahizate în funcție de importanța lor. Totuși se vorbește despre
unele ca fiind definitorii pentru valoarea morală a fiecărui individ.

Respectul este necesar și esnțial în relațiile inter –umane, fie că e vorba

despre respectul față de sine sau față de alții. Pe respect se bazează relațiile inter-
umane. Fiecare persoană are nevoie să fie respectată, doar că pentru a fi respectata
orice persoană trebuie să arate respect față de ceilalți.

Integritatea, cu alte cuvinte, corectitudinea, onestitatea, iubirea de adevăr,

sunt valori morale care ne ajută să avem încredere unii în alții. De asemenea,
aceste valori denotă tărie de caracter atrăgând admirațiacelorlalți.

Înțelepciunea, chiar dacă vine o dată cu înaintarea în vârstă, cu experiența de

viață, poate fi cultivată de la vârste fragede. Dacă dorește, oricine poate deveni
înțelept, doar că pentru aceasta trebie să se facă niște sacrificii, în special în ceea ce

12
Idem;
privește timpul alocat studiului faptelor, a modului de gândire, a experiențelor
altora și apoi a judeca la rece ceea ce trebuie făcut în orice situație.

Iubirea este una dintre valurile fundamentale ale omului pe care fiecare
trebuie să o caute și să o experimenteze. Iubirea este divină și înălțătoare și trebuie
trăită de toți oamenii.

Bunătatea sufletească și generozitate sunt două valori care îi pot impresiona,

chiar trasforma în bine și pe cei mai răi. De cele mai multe ori, cei buni și generoși
sunt considerați naivi și totuși ei continuă să rămână astfel pentru că au speranța că
exemplul lor va fi urmat într-un târziu chiar de cei care îi consideră naivi.

Încrederea în tine, în forțele propri, îți poate da puteri să realizezi tot ce îți
propui muncind cinstit și prin forțe propri. De asemenea trebuie avută încredere în
semenii noștri, în cei pe care îi numim prieteni. Un prieten adevărat are încredere
totală în tine și tu la rândul tău trebuie să-l asiguri de curățenia sentimentelor tale.

Fiind o ființă complexă, omul posedă multe alte calități pozitive care îi
permit să se aproprie de țelul suprem și anume de mântuire.

Cuvântul ,,om" înseamnă, la noi la români, ,,bărbat" dar și ,, om de ispravă".

Folosim numeroase expresii prin care elogiem omul dar există și expresii prin care
explicăm greșelile, insuccesele omului, pentru că omul face și greșeli nu este
perfect, nu poate fi egalul lui Dumnezeu. Omul este o ființă care ,,împerecheză
măreția cu nemărginire, cerul cu pământul". 13
Omul poate face lucruri
extraordinare dar nu totul, și mai mult tot ceea ce reușește să facă e posibil doar
pentru că are credință nemărginită că totul e posibil doar cu voia lui Dumnezeu.

13
http://www.drumeuropean.ro/pr-dumitru-staniloae-omenia-romana/ ;
Omul este un luptător, are spirit eroic, și reușește în ce-și propune dacă e spre
binele său dar și al celorlalți, dacă ceea ce realizează e plăcut lui Dumnezeu. Omul
este biruitor în ceea ce reușește dar laurii trebuie să-i împartă cu Dumnezeu
mulțumindu-I pentru tot sprijinul dat. În tot ce face, omul trebie să dea dovadă nu
numai de spirit eroic ci și de înțelepciune ,,întru cumpănirea dreaptă și reală a
împrejurărilor obiective".14 Totodată, ,,lipsa de înţelepciune e lipsă de orizont, e
privire îngustată exclusiv asupra clipei, e absolutizarea momentului, e uitarea
condiţiei istorice a existenţei omeneşti".15

Cuvântul ,,omenie" cuprinde întreaga înțelegere față de mărginirile și

neajunsurile omului, față de greutățile și necazurile lui.

Omenia înseamnă respect față de semeni. Înseamnă bun simț, bunătate, milă,
ferire de tot ce este urât și rușinos.

Omenie este valoarea colui care dobândeștetotul prin bună cuviință, cinste,
soliditate morală, încredere în sine și în semeni și în același timp câștigă încrederea
celorlalți în el.

Omenia este calitatea supremă a relațiilor dintre oameni, a atitudinii lor unii
față de ceilalți.

Omenia e cuvântul care exprimă noblțe, înălțime morală, distincție

sufletească. Cuvântul omenie este în opoziție cu duritate,bădărănie. Omenia ,,e una

14
Idem;
15
Ibidem;
cu duhovnicia omului renăscut al apostolului Pavel, opus omului trupesc. Ea e cea
mai deplină realizare a creştinităţii în firea noastră"16.

Omenia este înțelepciune și filosofie. Filosofia este cea care ne învață că

datoria cea mai înaltă a omului este relația de comuniune cu semenii, setae
nemărginită de fericire a omului care are o astfel de relație. În comuniunea dintre
semeni stă misterul existenței care satisface setae de cunoaștere și de fericire a
omului.

Omul nu se dezvoltă prin effort personal, conștient și liber.Dezvoltarea

capacităților lui și creșterea spre desăvârșire este condiționată de libertate și
împiedicată de starea de înrobire, un lucru valabil și pentru națiuni nu numai pentru
un ins. ,,Robia înnăbușește forțele creatoare ale individului și ale poporului,
libertatea oferă climatul necesar de dezvoltare a acestor forme creatoaare".17

Omul este eliberat de toate păcatele și patimile de Domnul Iisus Hristos, care
ne dă libertatea deplină. Sfântul Pavel ne spune că Adamul cel nou (Iisus Hristos)
ne eliberează de păcat, de suferință și de moarte: ,, Așadar, precum prin greșala
unuia a venit osânda pentru toți oamenii, așa prin îndreptarea adusă de Unul, a
venit pentru toți oamenii, îndreptarea care dă viață" (Romani 12,18).

Iisus Hristos s-a întrupat în această lume pentru a elibera pe om din păcat,
căci oamenii deveniseră sclavii păcatului, nicidecum liberi cum se considerau:
,,Adevărat, adevărat vă spun: cine săvârșește păcat, este rob păcatului" (In. 8,34).
Și tot El spune : ,,Sunteți din tatăl vostru diavolul și vrți să faceți poftele tatălui
vostru. El de la început a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru

16
http://www.drumeuropean.ro/pr-dumitru-staniloae-omenia-romana/ ;
17
Nicolae, Mitropolitul Ardealului, Studii de teologie morală, Sibiu, 1969, p.101;
că nu este adevăr întru el. Când grăește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci
este mincinos și tatăl miniunii" (In. 8,44).

Iisus Hristos ne-a eliberat din păcat și tot El este cel care ne învață că toți
suntem egali și frați care trebuie să se iubească unii pe alții ca într-o familie mare
de popoare, să trăiască în iubire și fraternitete.

Iisus Hristos ,,este același și ieri și azi și în veci"(Evrei 13,8). Numai El

poate aduce eliberarea deplină întregii lumi, pace, înțelegere, izbăvire, întâi de
toate din criza spirituală18 și apoi și din cea materială".

18
http://necenzuratmm.ro/religie/41333-hristos-ne-ofera-libertate-deplina.html ;