Scopul acestui discurs este de a analiza una dintre miscarile ideologice din

perioada interbelica, sub numele de traditionalism.

Traditionalismul este curentul literar aparut la inceputul secolului al XX-lea si dezvoltat

de-a lungul perioadei interbelice. Se remarca prin promovarea valorilor traditionale ale
spiritualitatii romanesti. Se evidentiaza nucleele traditionaliste: Samanatorismul,
Poporanismul si Gandirismul. Samanatorismul lui Nicolae Iorga sau poporanismul lui G.
Ibraileanu au in comun nevoia de a avea o literature originala si unitara pentru intregul
popor roman si propun teme precum: natura, folclorul, traditiile, istoria nationala sau
frumusetea patriei.

Conotatiile purificatoare pusesera stapanire asupra ideii de trecut a

traditionalistilor, fapt ce explica opozitia acestora fata de modernisti(lucru evidentiat prin
articolele critice din “Gandirea” adresate lui Eugen Lovinescu si in general
modernistilor). Daca modernistii propun o ruptura de traditie, avand o mentalitate
anticonservatoare, atunci traditionalistii sunt la polul opus, respingand modernizarea
literaturii fara un anumit fundament. Traditionalismul romanesc se caracterizeaza prin
valorificarea resurselor expresive, entice si etice ale folclorului, dar si prin tendinta de
pastrare al trecutului istoric.

Nichifor Crainic este redactorul literar si cultural al miscarii ideologice din

perioada interbelica si, prin intermediul revistei “Gandirea”(1921-1944), promoveaza
valorile traditionale carora le adauga o puternica nota ortodoxista. Desi “Gandirea” a
aparut la Cluj in mai 1921 sub directia lui Cezar Petrescu, doar dupa mutarea la
Bucuresti, cand conducerea sa este preluata de Nichifor Crainic devine, dupa vorbele
lui Eugen Lovinescu in 1937, “un organ de lupta si de atitudine literara”.

Crainic argumenteaza superioritatea culturii bizantine , criticand tendintele de

occidentalizare a culturii si a spiritului civic romanesc. In “Nostalgia originilor”, Crainic
argumenteaza importanta ortodoxismului ca temelie a traditionalismului. (“Omul e
faptura lui Dumnezeu, arta e faptura omului, arta e, deci faptura fapturii lui Dumnezeu.
Scopul geniului este eternul…revelatia in forme sensibile a tainelor de sus.”).

Crainic sustine ideile conform carora Romania ar putea devein un adevarat centru al
bizantinismului. In aceasta orientare, arta ar trebui sa fie numai de origine religioasa.