Cum a apărut viața ?

Prin evoluție sau prin creație ?

1. Introducere

Pământul freamătă de o inimaginabila abundență și varietate a vieții.Cum a

început ea ? Cum a venit în existență planeta noastră ? Am evoluat noi ? Sau am
am fost creați ?

În viitor se presupune ca Soarele va deveni o Gigantă Roșie, oceanele vor fierbe,

atmosfera se va volatiliza in spațiu și o catastrofă inimaginabilă se va petrece.

Cei care resping teoria evoluționistă sunt adepții „creaționismului științific”.Ei cred
că Pământul nostru are 6000 ani și că cele 6 zile ale creării lumii aveau 24 ore.E
posibil ca formele de viață să fi fost create în 6 zile ?

Pentru a evita concluziile influențate de părerile generale și de sentimente, este

nevoie sa examinăm dovezile.

Teoria evoluționistă

Teoria evoluţiei este predată astăzi în şcoli ca fiind un adevăr dovedit şi de

necontestat cu privire la originea speciilor, inclusiv a omului.
Deşi promovarea ei comportă un caracter absolut, asemănător unei dogme
religioase, teoria are numeroase lacune, recunoscute chiar de către promotorii ei.
În acelaşi timp, există acreditată ideea că cei care resping teoria evoluţiei nu pot fi
decât nişte fanatici religioşi, care refuză să cunoască „dovezile ştiinţifice”. În
realitate, nu este nevoie să fii religios ca să te îndoieşti de această teorie. Totodată,
multe persoane religioase resping evoluţionismul tocmai pentru că au cercetat aşa-
zisele dovezi propuse de acesta.

În acest material vom prezenta aceste probleme şi vom arăta că adeziunea la

această teorie este mai degrabă un act de voinţă şi credinţă, decât o concluzie
logică dedusă din realitatea de pe teren.
2. Charles Darwin şi teoria sa

În urma unor călătorii de observaţie biologică în anii 1830, în timpul cărora

întâlneşte în diferite locuri ale lumii numeroase varietăţi de insecte, plante şi
animale, naturalistul britanic Charles Darwin formulează teoria potrivit căreia
formele de viaţă inferioare au evoluat, prin nenumărate forme intermediare, către
forme de viaţă superioare. Această transformare ar fi început acum 5-6 milioane
de ani, timp în care pământul a fost populat de o multitudine de forme
intermediare care s-au născut, au trăit şi, evident, au murit. Darwin a publicat
această teorie în 1859, sub titlul „Originea speciilor”.

3. Ce afirmă teoria evoluţiei

Teoria evoluţiei există în două variante principale.

În prima variantă (lansată de Darwin), se afirmă că organismele şi formele de

viaţă inferioare au evoluat liniar (lent) către forme superioare. Mai precis, populaţii
întregi din fiecare specie s-au „deplasat” treptat, trecând prin numeroase forme
intermediare de-a lungul a milioane de ani, către forme superioare.

Dacă e să reprezentăm evoluţia unei specii către o altă specie, pentru înţelegerea
teoriei vom reprezenta specia iniţială cu o culoare şi specia finală cu altă culoare –
vezi figura de mai jos. Specia iniţială neagră se transformă lent şi trece printr-o
mulţime de forme-nuanţe intermediare până devine specia nouă albă. Aşa ar fi
evoluat toate speciile, fiecare având sute de mii de exemplare care au parcurs
această evoluţie.

Doi ar fi fost determinanţii principali ai acestor transformări:

Selecţia naturală. În urma unui proces aleatoriu, formele de viaţă inferioare s-au
adaptat şi transformat la condiţii de mediu în schimbare, apărând astfel forme noi
de viaţă, dintre care au supravieţuit doar cele capabile - cele superioare.

Mutaţiile genetice. Pentru evoluţionişti, asemănările dintre codurile genetice ale

unor specii sunt o dovadă a transformării unora din altele. În urma influenţei unor
virusuri sau a radiaţiilor (cosmice, etc...) asupra formelor inferioare, la nivelul
ADN-ului au apărut mutaţii genetice care au transformat nişte specii în alte specii.

A doua versiune a teoriei, apărută mai recent din cauza problemelor puse de
prima, afirmă că evoluţia a avut loc nu liniar, ci în salturi.

Vom explica mai jos problemele ambelor versiuni ale teoriei.

4. Lipsa formelor intermediare

Principala problemă a teoriei evoluţiei este lipsa formelor intermediare, atât

moarte, cât şi vii.

Dacă la fiecare moment de pe parcursul evoluţiei treptate au existat numeroase

forme intermediare vii, care au trăit pe pământ cel puţin în câteva generaţii, după
care au murit, ar trebui ca fosilele acestora să le găsim astăzi în stratele
pământului, şi aceasta nu doar pentru o specie, ci pentru toate speciile, din
moment ce afirmăm că toate speciile au evoluat – vezi figura de mai sus. Însă,
ceea ce găsim astăzi în stratele geologice sunt fosile ale unor specii distincte,
aflate de mare depărtare una de alta, care nu mai există în ziua de azi, dar despre
care evoluţioniştii încearcă să afirme că ar fi evoluat unele din altele.

Darwin a fost conştient de la început de problema lipsei fosilelor, dar şi-a

mărturisit credinţa că acestea vor fi găsite în cele din urmă. Această descoperire
încă se lasă aşteptată. De exemplu, dacă în stratul geologic A găsim fosile din
specia X şi în stratul C găsim fosile din specia Z, care se trage (indirect) din
specia X, ar trebui ca în stratul B, care corespunde perioadei intermediare, să
găsim fosile dintr-o ipotetică specie Y intermediară. Însă, acolo nu găsim aceste
fosile intermediare, ci tot fosile de tip X sau Z şi fosile de alte specii, fără legătură,
de tip V, W etc. Mai mult, arheologii au descoperit că în perioada Cambrian apar
brusc, ca din nimic, o mulţime de specii, în cadrul unui fenomen numit astăzi
„explozia din Cambrian”.

Evoluția lentă a omului

5. Evoluţia omului şi problemele teoriei

Conform teoriei evoluţiei, există patru mari categorii de strămoşi ai omului:

1. Australopithecii (orice formă care aparţine genului Australopithecus)

2. Homo habilis

3. Homo erectus

4. Homo sapiens
Prima categorie îi include pe cei mai primitivi strămoşi ai omului –
Australopithecus înseamnă „maimuţă sudică”. Se crede că au apărut în Africa
acum 4 milioane de ani şi că au dispărut acum un milion de ani. Cea mai veche
subdiviziune, spun evoluţioniştii, este Australopithecus afarensis (exemplarul
„Lucy”), urmată de Australopithecus africanus şi Australopithecus robustus, care
avea oase relativ mai mari.

Deşi aveau trăsături specifice maimuţelor şi traiului în copaci, evoluţioniştii pretind

că aceştia mergeau în două picioare. Totuşi, alţi cercetători evoluţionişti (Lord
Solly Zuckerman şi Charles Oxnard) au demonstrat că Australopithecii nu
mergeau în două picioare.

Lucy
De departe cea mai importantă „dovadă” a teoriei evoluţiei omului este Lucy, o
fosilă descoperită în Etiopia în 1974. Fosila reprezintă 40% din scheletul unei
primate cu mers biped. Evoluţioniştii au comparat mărimea craniului lui Lucy cu
mărimea craniului unei maimuţe şi al unui om modern şi au constatat că Lucy se
află la mijloc, de unde au conchis că Lucy era o primată evoluată - mers biped şi
craniu evoluat de la maimuţă către om. Ulterior, spre sfârşitul anului 2008,
cercetătorii şi-au dat seama că Lucy nu era femelă, ci mascul şi l-au botezat
Lucifer !
Problema cu Lucy şi implicit cu deducţiile evoluţioniştilor este aceea că din craniul
lui Lucy s-a găsit o parte atât de mică, încât mărimea calculată de evoluţionişti
este foarte discutabilă. Mai mult, analiza degetelor ei arată fără echivoc că Lucy
trăia în copaci, lucru recunoscut şi de unii evoluţionişti. Alţi evoluţionişti, însă, sunt
de părere că Lucy nu a fost nicidecum o maimuţă evoluată, ci o varietate de
primată mare africană care a dispărut ulterior ca specie. Această supoziţie este
întărită şi de faptul că în aceeaşi regiune şi numai în acea regiune s-au găsit şi
alte urme fosile din ceea ce evoluţioniştii numesc Australopithecus afarensis
(specia lui Lucy).
De asemenea, în regiune şi datate ca aparţinând perioadei lui Lucy s-au găsit
urme umane. Dacă Lucy a trăit în aceeaşi perioadă cu oamenii, nu putea fi
strămoşul lor.

6. Concluzie
Mulţi oameni cred astăzi în evoluţie, considerând că aceasta este demonstrată
ştiinţific. Canalele de propagandă evoluţionistă, cum ar fi postul tv National
Geographic, difuzează animaţii cu Lucy şi alţi falşi strămoşi ai omului, făcând
publicul să creadă că aşa cum stat lucrurile. Aceste producţii artistice au un
impact mare asupra privitorului, însă ele nu sunt decât rodul imaginaţiei unor
pictori.
Nu e nevoie să fii o persoană religioasă ca să te îndoieşti de teoria evoluţiei - este
suficientă o analiză raţională a afirmaţiilor şi „dovezilor” acesteia.
Teoria evoluţiei s-a născut înaintea dovezilor. Mai mult, este într-o continuă
schimbare pentru că arheologi diferiţi propun interpretări diferite pentru puţinele
fosile găsite. Fiecare vede în ele ce vrea. În ciuda dovezilor care o contrazic,
teoria este ţinută în viaţă şi promovată din motive filosofice, sociale şi politice -
găsirea unei explicaţii materialiste a vieţii şi lumii şi respingerea cu orice preţ a
noţiunii de Dumnezeu. Odată cu respingerea lui Dumnezeu vine eliminarea
moralei de inspiraţie divină, în locul căreia este aşezată o morală nouă, artificială
şi relativă, care se schimbă de la o epocă la alta şi de la un loc la altul, în funcţie
de spiritul epocii.

TEORIA BIBLICĂ

Biblia, Coranul, dar și mitologia din Grecia antică spun că oamenii au fost
creați de zei din tărână, adică din pământ. Acum, o nouă teorie știintifică oferă, în
mod poate surprinzător, credibilitate acestei legende.
Cercetătorii de la Universitatea Cornell susțin că “tărâna”, adică solul, a fost
“leagănul vieții pe Pământ”.
Solul, care este de fapt o combinație de minereuri, a funcționat ca un adevărat
laborator, absorbind ca un burete toate chimicalele și moleculele, scrie Daily Mail.
Acest proces a durat miliarde de ani, timp în care acești compusi chimici au
reacționat între ei și au format proteine și ADN, iar la final celule vii, spun savanții,
care au publicat teoria în revista Scientific Reports.
Biologii și inginerii de la Cornell susțin astfel o ipoteză privind geneza
prezentată în multe religii, formulată prima dată cu mii de ani in urmă.

Legendele grecești, egiptene sau asiatice, dar și Biblia, spun că oamenii au

fost creați de divinitate din bulgări de țărână, modelați asemeni unor statui de lut si
care au primit apoi suflet.
Vechiul Testament vorbește despre același lucru, fiind cunoscută fraza “din țărână
suntem făcuți și în țărână ne vom întoarce”, rostită de obicei la înmormântări.
Savanții de la Cornel, printre care și profesorul Dan Luo, spun că acest proces
al creației ar fi avut loc mai ales în zone unde există apă de mare, care formează
cu solul un compus numit hidrogel, care absoarbe și mai mulți compuși chimici.
Concluzia lor se bazează pe experimente cu hidrogel sintetic, cu ajutorul
căruia au reușit să obțină proteine, în laborator.
(sursă – Yoda)

CREAŢIA – DOVADA EXISTENŢEI UNUI CREATOR

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, biologul britanic Alfred Russel Wallace
era de acord cu teoria evoluţiei prin selecţie naturală emisă de Charles Darwin. Dar
chiar şi acest evoluţionist celebru se pare că a declarat: „Cei care au ochi să vadă
şi minţi deprinse să cugete observă în cele mai mici celule, în sânge, pe întregul
pământ şi în tot universul stelar . . . dovada unei îndrumări inteligente şi conştiente,
într-un cuvânt, a existenţei unei Minţi Supreme”.
Cu aproape 2 000 de ani înainte de epoca în care a trăit Wallace, Biblia
declara deja următoarele: „Căci calităţile . . . nevăzute [ale lui Dumnezeu], da,
puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt
percepute prin lucrurile făcute” (Romani 1:20). Din când în când, merită să reflectaţi
la complexitatea uluitoare din natură – de la un singur fir de iarbă la nenumăratele
corpuri cereşti. Examinând creaţia, veţi putea observa amprenta unui Creator.
Dar poate că vă întrebaţi: Dacă există un Dumnezeu iubitor, care a creat toate
lucrurile, de ce permite el suferinţa? Şi-a abandonat creaţia de pe pământ? Ce ne
rezervă viitorul?. Biblia conţine multe alte relatări neştiute de majoritatea oamenilor
– adevăruri adânc îngropate sub filozofii omeneşti şi ideologii religioase. Martorilor
lui Iehova, editorii acestei reviste, le-ar face plăcere să vă ajute să examinaţi
adevărul pur din Biblie şi să aflaţi mai multe despre Creator şi despre viitorul pe
care îl are în vedere pentru creaţia sa umană.

● Etapele Creaţiei

ÎNCEPUTUL - Sunt create cerurile materiale şi pământul (Geneza 1:1).

ÎNTUNERIC - Pământul este fără formă, pustiu şi învăluit în întuneric (Geneza 1:2).
 ZIUA ÎNTÂI - O lumină difuză pătrunde în atmosfera pământului. Dacă pe
pământ ar fi existat un observator, acesta nu ar fi putut percepe sursele de
lumină. Totuşi, diferenţa dintre noapte şi zi devine vizibilă (Geneza 1:3-5).

ZIUA A DOUA - Pământul este acoperit de ape şi de o masă densă de vapori.

Aceste două elemente au fost separate, apărând un spaţiu între ape şi masa de
vapori. Biblia numeşte acest spaţiu „o întindere între ape” şi „Cer” (Geneza 1:6-8).

ZIUA A TREIA - Apele se retrag şi apare uscatul. Atmosfera se limpezeşte,

permiţând astfel unei cantităţi mai mari de lumină solară să ajungă pe suprafaţa
pământului. Apare vegetaţia, speciile înmulţindu-se în a treia şi în următoarele zile
de creare (Geneza 1:9-13).

ZIUA A PATRA - Soarele şi Luna devin vizibile de pe suprafaţa pământului (Geneza

1:14-19).
 ZIUA A CINCEA - Dumnezeu creează animalele marine şi creaturile zburătoare în
număr mare, pe care le înzestrează cu capacitatea de a se înmulţi după specia lor
(Geneza 1:20-23).

ZIUA A ŞASEA - Sunt create animalele terestre, mici şi mari deopotrivă. A şasea zi
culminează cu capodopera creaţiei fizice a lui Dumnezeu: primul cuplu uman (Geneza
1:24-31).

● O comparaţie între evoluţie şi creaţie

Din multitudinea de idei asupra existenţei se evidenţiază două: creaţia şi
evoluţia . Deşi ambrele sunt acceptate (cel puţin aşa scrie în manuale) ele sunt 2
teorii diferite şi contradictorii .
În acest articol vreau să arăt diferenţele dintre ele şi ideile ce rezultă din aceste
modele de creaţie.

Teoria creaţiei
I. Afirmă că tot universul, inclusiv Pământul şi viaţa de pe el, a fost creată de un
Creator, timp de 6 zile (6*24 h), în ordinea în care urmează:
1. zi-pământurile , cerurile şi lumina
2. zi-despărţit apele
3. zi – biosfera(plantele)
4. zi- luna,soarele şi stelele (restul universului
5. zi – vieţuitoarele din apă şi păsările
6. zi- vieţuitoare de pe pământ şi omul (după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu).
II. Omul a fost creat de Dumnezeu, Creator, în timp de o zi din ţărîna pământului şi
i-a dat suflare de viaţă , apoi a creat femeia din coasta bărbatului. Creaţia omului a
fost finisată în a şasea zi a creaţiei, el a fost structurat anatomic la fel cu omul actual.
III. La început a fost Dumnezeu şi El a creat totul. Deci pentru a accepta creaţia
trebuie să crezi. Ca urmare acesta este o religie.

Teoria evoluţiei
I. Tot universul a apărut în urmă cu 4-50 miliarde de ani în urmă, în urma marii
explozii „Big Bang”. Tot pe Pământ a apărut în urma formării de substanţelor
organice ,evoluţiei microorganismelor şi evoluţia lor mai de parte în reptile
(dinozauri) apoi mamifere, adica în ordinea „complexităţii”lor. Istoria Pământulul se
împarte în mai multe ere.

II. Omul are strămoşi comuni cu maimuţa, iar în dezvoltarea sa (care a avut loc prin
mutaţii) spre specia homo sapiens a mai trecut prin mai multe etape:
1. maimuţe antropoide
2. pitecantropul
3. sinantropul
4. neandertalienii
5. cromanionii
6. austolopitecul
Omul a suferit mutaţii până a ajuns la această etapă de evoluţie , şi încă
evoluează .

III. La început nu a fost nimic şi totul a apărut de la sine – din nimic. Deci pentru a
accepta evoluţia trebuie să o crezi .Ca urmare este o religie .

Bibliografie : 1.Odaia de Sus

2.Cum a apărut viața - prin evoluție sau prin creație ?(carte)

Creație sau evoluție ?

Drăgan Robert
Dumitru Simina
Lazăr Laura
Manea Daniel
Clasa a X-a D