Escrocheria-Higgins Clark, Mary

Mary Higgins Clark – Escrocheria
Întrunirea ac ionarilor, sau, mai bine zis,

revolta, a avut loc pe 21 aprilie la Grand Hyatt
Hotel din Manhattan. Era o zi nefiresc de rece,
aproape hibernal , dar potrivit de mohorât
inând cont de circumstan e. Cu dou
pt mâni în urm tirea c Nicholas Spencer,
pre edintele i directorul executiv al Gen-stone,
murise într-un accident în timp ce zbura cu
avionul s u personal spre San Juan fusese
întâmpinat cu o sincer durere. Compania lui
tepta s primeasc “binecuvântarea”
Administra iei pentru Alimente i
Medicamente (AAM) pentru un vaccin care
prevenea dezvoltarea celulelor canceroase i,
totodat , stopa evolu ia bolii la cei deja afecta i
- un agent preventiv i un leac, de a c rui
descoperire era singurul responsabil. i-a
denumit compania “Gen-stone”, o referire la
piatra Rosetta care dezv luise limba Egiptului
antic i permisese cunoa terea remarcabilei lui
culturi.
tirea dispari iei lui Spencer a fost urmat
rapid de anun ul pre edintelui consiliului de
1
administra ie al Gen-stone conform c ruia
experimentarea vaccinului întâlnise numeroase
obstacole i acesta nu putea fi supus spre
aprobare AAM într-un viitor previzibil.
Anun ul mai spunea c de la companie fuseser
furate zeci de milioane de dolari, aparent de
tre Nicholas Spencer.
Sunt Marcia DeCarlo, cunoscut mai bine
sub numele de Carley, i chiar în timp ce
st team în sectorul împrejmuit cu frânghie,
destinat ziari tilor, la întrunirea ac ionarilor,
observând fe ele furioase sau uluite sau
înl crimate din jurul meu, nu-mi venea s cred
ceea ce auzeam. Se p rea c Nicholas Spencer,
Nick, fusese un ho i un escroc. Vaccinul
miraculos nu era decât rodul imagina iei lui
debordante i al des vâr itei arte de a convinge.
Îi în elase pe to i ace ti oameni care investiser
atâ ia bani în compania lui, adesea economiile
de-o via sau toate bunurile. Bineîn eles c ei
speraser în primul rând s fac bani, dar nu
pu ini credeau i c investi ia lor avea s fac
din vaccin o realitate. i nu numai investitorii
aveau de suferit - furtul golise tot fondul de
pensii al angaja ilor Gen-stone, peste o mie de
oameni. Pur i simplu nu p rea cu putin .
2
Întrucât cadavrul lui Nicholas Spencer nu

fusese adus de ape la rm împreun cu buc ile
carbonizate din avionul s u blestemat, jum tate
din oamenii afla i în sal nu credeau c era
mort, iar cealalt jum tate i-ar fi înfipt cu
pl cere un par în inim dac r ele i-ar fi
fost descoperite.
Charles Wallingford, pre edintele
consiliului de administra ie al Gen-stone,
cenu iu la fa , dar cu elegan a natural
datorat atâtor genera ii care beneficiaser de
cre tere aleas i privilegii, se str duia s aduc
adunarea la ordine. Al turi de el, pe podium,
st teau al i membri ai consiliului, cu figuri
grave. To i pân la unul erau personalit i
proeminente în afaceri i societate. În rândul
doi se aflau oameni pe care i-am recunoscut ca
fiind directori de la firma de contabilitate a
companiei Gen-stone. Unii dintre ei erau
intervieva i din când în când în Weekly
Browser, suplimentul de diminea al mai
multor ziare, pentru care scriu rubrica
financiar .
În dreapta lui Wallingford, cu fa a ca de
alabastru, cu p rul blond r sucit într-un coc
fran uzesc i îmbr cat într-un costum negru
3
care sunt sigur o costase o avere, st tea Lynn
Hamilton Spencer, so ia - sau v duva - lui Nick
i, întâmpl tor, sora mea vitreg , pe care am
întâlnit-o exact de trei ori i pe care m rturisesc
o antipatizez. S m explic. Acum doi ani,
mama mea v duv s-a m ritat cu tat l v duv al
lui Lynn, dup ce l-a cunoscut în Boca Raton
unde tr iau pe domenii învecinate.
La cina din seara dinaintea nun ii,
atitudinea condescendent a lui Lynn Spencer
m-a sup rat în aceea i m sur în care Nicholas
Spencer m-a fermecat. Bineîn eles c tiam
cine era. În Time i Newsweek ap ruser
pove ti detaliate despre el. Spencer era fiul
unui doctor din Connecticut, un medic
generalist pasionat de studiul biologiei. Aveau
un laborator acas i, înc din copil rie, Nick
i petrecea acolo majoritatea timpului liber,
ajutându-l pe tat l s u la experien e. “Al i copii
aveau câini”, le explicase el celor care îl
intervievaser . “Eu aveam oareci. Nu o tiam,
dar eram instruit în microbiologic de c tre un
geniu.” Tân rul ob inuse o licen în
managementul afacerilor cu gândul ca, într-o
bun zi, s st pâneasc o firm de instrumente
chirurgicale. A pus pe picioare o mic afacere
4
i a ajuns repede în vârf, devenind partener.

Apoi, când microbiologia a devenit tiin a
viitorului, a început a intui c acesta era
domeniul în care voia s se implice. A pornit s
reconstituie însemn rile tat lui s u i a
descoperit c acesta, cu pu in înainte de
moartea sa subit , fusese pe punctul de a crea
un produs important în cercetarea cancerului.
Folosind ca baz compania de furnizare de
instrumentar medical a creat un important
compartiment de cercetare.
Capitalul ob inut prin asociere l-a ajutat s
lanseze Gen-stone, iar vestea despre vaccinul
împotriva cancerului a f cut ca ac iunile
companiei s devin cele mai bine cotate pe
Wall Street. Oferit ini ial la trei dolari,
ac iunea crescuse la o sut aizeci de dolari.
Sub rezerva aprob rii date de AAM, Garner
Pharmaceutical semnase un contract prin care
se angaja s pl teasc un miliard de dolari
pentru drepturile de distribuire a noului vaccin.
tiam c so ia lui Nick Spencer murise de
cancer în urm cu cinci ani, c aveau un fiu în
vârst de zece ani i c se rec torise cu Lynn,
de patru ani. Dar toat documentarea mea în
leg tur cu trecutul lui nu mi-a fost de nici un
5
ajutor când l-am cunoscut la acea mas “de
familie”. Pur i simplu nu eram preg tit pentru
a face fa atrac iei pe care o exercita Nick
Spencer. Era unul dintre oamenii înzestra i atât
cu farmec cât i cu o minte cu adev rat
sclipitoare. Înalt de peste un metru optzeci, cu
rul blond închis, cu ochii de un albastru
intens i un trup atletic, era foarte atr tor i
fizic. Dar cea mai valoroas tr tur era
talentul de a comunica cu oamenii. În timp ce
mama se str duia s între in conversa ia, m-
am pomenit povestindu-i lui Nick despre mine
mai multe lucruri decât dezv luisem vreodat
cuiva la prima întâlnire.
În câteva minute tia câ i ani am, unde
locuiesc, ce slujb am i unde am crescut.
— Treizeci i doi de ani, spuse el zâmbind.
Cu opt ani mai mic decât mine.
Apoi i-am spus nu numai c divor asem
dup o scurt c snicie cu un coleg de facultate,
ci i-am vorbit i despre copila ul care tr ise
doar cinci zile din cauz c gaura din inima lui
era prea mare ca s poat fi suturat . Asta nu-
mi era caracteristic. Eu nu vorbesc niciodat
despre copil. Doare prea mult. Cu toate acestea,
mi-a fost u or s -i povestesc lui Nicholas
6
Spencer despre el.

— sta e genul de tragedie pe care
cercet rile noastre îl vor împiedica într-o bun
zi, spusese el cu blânde e. Voi mi ca mun ii din
loc pentru a-i scuti pe oameni de durerea pe
care ai cunoscut-o tu, Carley.
Gândurile îmi fur readuse rapid la
realitatea prezent de cioc nelul izbit în mod
repetat de Charles Wallingford pân se l
cerea - o t cere mânioas , ap toare.
— Sunt Charles Wallingford, pre edintele
companiei Gen-stone, spuse el.
Fu întâmpinat cu un cor asurzitor de
huiduieli i fluier turi.
tiam c Wallingford avea patruzeci i opt
sau patruzeci i nou de ani, i îl v zusem la
tiri a dou zi dup pr bu irea avionului lui
Spencer. Acum ar ta mult mai b trân. Stresul
din ultimele zile l sase urme adânci pe chipul
lui. Nimeni nu se putea îndoi c omul suferea.
— Am lucrat cu Nicholas Spencer în
ultimii opt ani, spuse el. Tocmai vândusem
afacerea de comer en detail a familiei, al c rei
director eram, i c utam o ocazie s investesc
într-o companie promi toare. L-am cunoscut
7
pe Nick Spencer, i el m-a convins c aceast
companie, pe care tocmai o înfiin ase, avea s
fac progrese uluitoare în descoperirea de noi
medicamente. La îndemnul lui am investit
aproape to i banii ob inu i din vânzarea afacerii
noastre de familie i am intrat în Gen-stone.
a c sunt la fel de afectat ca i voi de faptul
vaccinul nu este gata i nu poate fi supus
spre aprobare AAM. Asta nu înseamn c , dac
se g sesc alte fonduri, cercet rile nu vor
rezolva problema ...
Zeci de voci îl întrerupser .
— i cum r mâne cu banii pe care i-a
furat?
— De ce nu recunoa te i c tu i toat
leahta de acolo de sus ne-a i în elat?
Lynn se ridic brusc i, cu un gest
surprinz tor, trase microfonul din fa a lui
Wallingford.
— So ul meu a murit în drum spre o
întâlnire de afaceri al c rei scop era s ob in
mai multe fonduri pentru a putea continua
cercetarea. Sunt sigur c exist o explica ie
pentru banii care lipsesc.
Un b rbat veni în fug pe interval agitând
8
ni te foi de hârtie care ar tau de parc , fuseser

rupte din ziare i reviste.
— Familia Spencer pe domeniul ei din
Bedford! strig el. So ii Spencer g zduind un
bal de caritate! Nicholas Spencer zâmbind în
timp ce completeaz un cec pentru “Nevoia ii
New York-ului”!
Agen ii de paz îl în car de bra e când
ajunse la podium.
— De unde crezi c proveneau banii ia,
cucoan ? Î i spun eu de unde. Din buzunarele
noastre! Am pus o a doua ipotec pe cas ca s
investesc în compania voastr p duchioas .
Vrei s tii de ce? Pentru c pu toaica mea are
cancer, i am crezut în promisiunea b rbatului
u privitoare la vaccin.
Sectorul destinat ziari tilor era în primele
câteva rânduri. Eu st team în cap t i, dac a
fi întins mâna, l-a fi atins pe om. Era un tip
voinic la vreo treizeci de ani, îmbr cat într-un
jerseu i blugi. Am v zut cum fa a i s-a
schimonosit brusc i a început s plâng .
— Nici m car n-am s pot ine feti a acas ,
spuse el. Acum va trebui s vând casa.
Am ridicat capul spre Lynn i privirile ni
9
s-au întâlnit. tiam c nu avea cum s vad
dispre ul din ochii mei, în timp ce m gândeam
diamantul de pe degetul ei valora, probabil,
suficient ca s pl teasc a doua ipotec , adic
atât cât costa ca un copil s moar acas la el.
Întrunirea nu a durat mai mult de patruzeci

de minute, i a constat într-o serie de repro uri
ale celor care pierduser totul investind în Gen-
stone. Mul i dintre ei au spus c se l saser
convin i s cumpere ac iuni din cauz c un
copil sau alt membru al familiei avea o boal
pe care vaccinul ar fi putut s-o stopeze.
În timp ce lumea se rev rsa în strad , am
strâns nume, adrese i numere de telefon.
Mul umit rubricii mele, mul i dintre oameni
tiau dup nume i erau dornici s -mi
vorbeasc despre pierderea lor financiar . M-au
întrebat dac credeam c exist vreo ans s
i recupereze m car o parte din investi ie, dac
nu toat .
Lynn p sise sala printr-o u lateral . M-
am bucurat. Îi scrisesem un bilet dup
pr bu irea avionului lui Nick, anun ând-o c
aveam s iau parte la slujba în memoria lui.
Înc nu avusese loc; a teptau s vad dac va fi
10
recuperat cadavrul. Acum, la fel ca aproape to i

ceilal i, m-am întrebat dac Nick chiar fusese
în avion când acesta s-a pr bu it sau i-a
înscenat dispari ia.
Am sim it o mân pe bra . Era Sam
Michaelson, un reporter veteran de la revista
Wall Street Weekly.
— Î i fac cinste cu un pahar, Carley.
— Doamne sfinte, mi-ar prinde bine unul!
Am coborât în barul de la parter i am fost
îndruma i spre o mas . Era patru i treizeci de
minute.
— În general nu beau votc pân la ora
cinci, dar, dup cum bine tii, undeva în lume
este ora cinci, spuse Sam.
Eu am comandat un pahar de Chianti. De
regul , la sfâr itul lui aprilie trec pe
Chardonnay, vinul meu de vreme cald , dar
dup acea întrunire m sim eam “înghe at ”
emo ional i sim eam nevoia de ceva care s
înc lzeasc .
Sam a dat comanda, apoi a întrebat brusc:
— A adar, tu ce p rere ai, Carley? Nu
cumva, în timp ce noi vorbim, escrocul la st
cu burta la soare în Brazilia?
11
I-am dat singurul r spuns sincer pe care îl
puteam oferi:
— Nu tiu.
— L-am întâlnit pe Spencer o dat , spuse
Sam. Jur c dac s-ar fi oferit s -mi vând
Brooklyn Bridge a fi acceptat pe loc.
Alunecos ca un arpe, tipul. L-ai întâlnit
vreodat în carne i oase?
Am stat pe gânduri o clip , încercând s
hot sc ce s -i spun lui Sam. Faptul c
Lynn Hamilton Spencer este sora mea vitreg ,
ceea ce însemna c Nick Spencer mi-e cumnat,
nu-l m rturisisem nim nui. Cu toate acestea
nu-mi permiteam s fac comentarii în public
sau în particular despre Gen-stone ca investi ie
pentru c eram de p rere c faptul putea fi
considerat un conflict de interese. Din p cate,
asta nu m-a oprit s cump r ac iuni Gen-stone
în valoare de dou zeci i cinci de mii de dolari
pentru c , a a cum spusese Nicholas Spencer în
acea sear la cin , dup ce acest vaccin va
elimina posibilitatea apari iei i dezvolt rii
cancerului, într-o bun zi va ap rea altul
capabil s elimine toate anomaliile genetice.
Copila ul meu a fost botezat în ziua în care
s-a n scut. Îi pusesem numele Patrick, dup
12
bunicul meu din partea mamei. Am cump rat

acele ac iuni ca un fel de tribut adus amintirii
fiului meu. În acea noapte din urm cu doi ani
Nick spusese c , cu cât se adunau mai mul i
bani, cu atât mai repede se putea încheia
testarea vaccinului i lansarea lui pe pia . “ i,
bineîn eles, în cele din urm cei dou zeci i
cinci de mii de dolari ai t i vor valora mult mai
mult”, ad ugase el.
Banii ia reprezentau economiile mele
pentru plata integral a unui apartament.
M-am uitat la Sam i am zâmbit,
gândindu-m înc ce r spuns s -i dau. P rul lui
Sam este un fel de cenu iu înspicat cu alb.
uvi ele lungi sunt piept nate peste easta cu
început de chelie. Am observat c uvi ele
astea sunt uneori strâmbe, cum sunt, de
exemplu i acum, i, ca o veche amic , a trebuit
m ab in s -i spun “Pred -te. Ai pierdut
lia cu p rul”.
Sam are aproape aptezeci de ani, dar ochii
lui alba tri ca de copil sunt lumino i i vioi. Cu
toate acestea, în spatele acelei fe e de spiridu
nu se afl nimic copil resc. Este iste i iret.
Mi-am dat seama c n-ar fi cinstit s nu-i spun
de leg tura mea destul de “sub ire” cu so ii
13
Spencer, dar am inut s precizez c , de fapt, pe
Nick îl întâlnisem o singur dat , iar pe Lynn
de trei ori.
I-am v zut sprâncenele în ându-se în
timp ce îl puneam în tem cu rela ia.
— Ea îmi pare o tip destul de sigur pe
sine, spuse Sam. Cum era Spencer?
— i eu a fi cump rat de la el Brooklyn
Bridge. Mi s-a p rut un tip nemaipomenit.
— i acum ce crezi?
— Adic , dac a murit sau a aranjat,
cumva, pr bu irea avionului? Nu tiu.
— i so ia, sora ta vitreg ?
Am tres rit.
— Sam, mama e cu adev rat fericit cu
tat l lui Lynn, sau, dac nu, joac teatru al
naibii de bine; iau pân i lec ii de pian
împreun . Ar fi trebuit s auzi concertul pe care
ni l-au oferit când m-am dus luna trecut la
Boca într-un week-end. Recunosc c Lynn nu
mi-a pl cut când am cunoscut-o. Cred c s rut
oglinda în fiecare diminea . Adev rul e c am
zut-o numai în seara dinaintea nun ii, la
nunt i înc o dat , anul trecut; când am ajuns,
ea tocmai pleca. A a c f -mi pl cerea i nu o
14
mai numi sora mea vitreg .

— S-a notat.
Chelneri a a venit cu b uturile. Sam a
sorbit din pahar cu pl cere, apoi i-a dres
glasul.
— Carley, tocmai am auzit c ai f cut
cerere pentru postul care s-a eliberat la revist .
— Da.
— Cum a a?
— Vreau s scriu pentru o revist
financiar serioas , i nu doar o rubric ce, în
esen , este un spa iu de umplutur într-un
supliment duminical de interes general. elul
meu e s fiu reporter la Wall Street Weekly. De
unde tii c am solicitat postul?
— eful cel mare, Will Kirby, a întrebat de
tine.
— Ce i-ai spus?
— I-am spus c ai cap i c e ti mult mai
bun decât tipul care pleac .
Jum tate de or mai târziu Sam m-a l sat
în fa a locuin ei mele. Stau într-un apartament
de la primul etaj al unui bloc de pe East 37th
Street din Manhattan. Am ignorat ascensorul,
care merit s fie ignorat, i am urcat pe trepte.
15
M-am sim it u urat deschizând u a i intrând.
Nu m sim eam deloc în apele mele i pe bun
dreptate. Situa ia financiar a acelor investitori
afectase profund, dar era mai mult de atât.
Mul i dintre ei f cuser investi ii din acela i
motiv ca i mine, sperând s stopeze evolu ia
unei boli la cineva iubit. Pentru mine era prea
târziu, dar tiam c prin cump rarea acelor
ac iuni, ca un tribut adus lui Patrick, încercam
totodat s -mi vindec rana din inim .
Apartamentul meu e mobilat cu lucrurile
pe care le-au avut p rin ii mei în casa din
Ridgewood, New Jersey, unde am crescut.
Fiind unicul copil, am avut dreptul s aleg tot
ce am vrut când ei s-au mutat în Boca Raton.
Am retapi at canapeaua în albastru, ca s
mearg cu albastrul persanului antic pe care l-
am g sit la o licita ie. Mesele, veiozele i
fotoliul sunt de pe vremea când eram cea mai
scund , dar cea mai rapid pu toaic din echipa
universitar de baschet de la Immaculate Heart
Academy.
Am un tablou cu echipa pe peretele din
dormitor, în care eu in mingea de baschet. M
uit la el i constat c în multe privin e nu m-am
schimbat. P rul scurt, negru i ochii alba tri pe
16
care i-am mo tenit de la tata sunt tot aceia i. N-

am beneficiat de acel salt în cre terea în
în ime pe care mama m-a asigurat c o s -l
am. Un metru aizeci aveam atunci, un metru
aizeci am i acum. Lipse te zâmbetul victorios
din tablou. Atunci credeam c lumea întreag e
a mea. Poate c de vin este i faptul c scriu
rubrica financiar . Sunt mereu în contact cu
oameni reali cu probleme financiare reale.
În seara asta mai aveam un motiv s m
simt sfâr it , la p mânt.
Nick. Nick Spencer. Indiferent cât de
cople itoare sunt dovezile, pur i simplu nu pot
accepta ce s-a spus despre el.
Oare exist un alt r spuns pentru e ecul
vaccinului, dispari ia banilor i pr bu irea
avionului? Sau am eu ceva care m face s m
las fraierit de ipocri i cu vorba mieroas
rora nu le pas decât de ei în i? Cum m-am
sat fraierit de Greg, “Domnul total
nepotrivit” cu care m-am m ritat acum aproape
unsprezece ani.
Când dup patru zile de la na tere Patrick a
murit, n-a fost nevoie ca Greg s -mi spun c
se sim ea u urat. O vedeam. Asta însemna c
nu mai avea s fie împov rat de grijile pe care
17
le comport cre terea unui copil care are nevoie
de îngrijire constant .
N-am discutat cu adev rat despre asta. A
zis c slujba care i se oferise în California era
prea bun ca s -i dea cu piciorul.
Eu i-am spus:
— Nu m l sa s te re in.
i asta a fost tot.
Aceste gânduri n-au f cut decât s m
deprime i mai mult, a a c m-am culcat
devreme, hot rât s -mi limpezesc mintea i s
pornesc cu for e proaspete a doua zi.
La apte diminea a m-a trezit un telefon de
la Sam.
— Carley, deschide televizorul. E un
buletin de tiri. Asear , Lynn Spencer s-a dus
la casa ei din Bedford. Cineva a incendiat-o.
Pompierii au reu it s-o scoat pe Lynn, dar a
inhalat mult fum. E în stare grav la spitalul St.
Ann.
În timp ce Sam închidea, am luat
telecomanda de pe noptier . Telefonul a sunat
tocmai când aprindeam televizorul. Era
registratura spitalului St. Ann.
— Domni oar DeCarlo, sora
18
dumneavoastr vitreg , Lynn Spencer, e

internat aici. Dore te s v vad . Pute i s
veni i azi? Glasul femeii deveni insistent. E
foarte tulburat i are dureri mari. Pentru ea e
important s veni i.
În cele patruzeci de minute necesare s

ajung la spitalul St. Ann am r mas pe frecven a
postului CBS ca s prind orice tire despre
incendiu. Dup spusele reporterilor, Lynn
Spencer plecase spre casa ei din Bedford seara
trecut pe la ora unsprezece. Cei doi so i care
aveau grij de cas - Manuel i Rosa Gomez -
locuiau pe domeniu într-o cl dire separat . Se
pare c nu se a teptau ca ea s vin acolo în
seara aceea.
Ce a determinat-o pe Lynn s se duc
asear în Bedford? m-am întrebat în timp ce m-
am decis s-o iau pe Cross Bronx Expressway,
varianta cea mai rapid de a ajunge din partea
de est a Manhattan-ului, în Westchester
Country, dac nu se produce un accident care
încurce circula ia. De regul exist un
accident, ceea ce face ca Cross Bronx s fie
19
numit cea mai proast osea din ar .
Apartamentul din New York al so ilor
Spencer este pe Fifth Avenue, aproape de
cl direa în care a locuit Jackie Kennedy. M-am
gândit la domeniul meu de optzeci de metri
tra i i la cei dou zeci i cinci de mii de
dolari pe care îi pierdusem, bani care trebuia s
fie prima rat pentru un apartament într-un bloc
ce urma s se construiasc . M-am gândit la
tipul de la întrunirea de ieri, al c rui copil era
pe moarte i care urma s i piard casa din
cauz c investise în Gen-stone. M-am întrebat
dac Lynn se sim ise cât de cât vinovat . M-am
întrebat dac avea de gând s -mi vorbeasc
despre asta.
Aprilie nu se dezmin ea. Am constatat asta
în timp ce parcurgeam pe jos drumul pân la
garajul în care îmi ineam ma ina. Soarele
str lucea i cerul era de un albastru intens. Cei
câ iva nori, asem tori unor pernu e de puf
alb, pluteau deasupra capului meu, ca un gând
întârziat. A a îmi spune prietena mea, Eve, c
arunc pernele când decoreaz o camer . Eve e
decorator de interioare. Pernele trebuie sa arate
neglijent, un gând întârziat când totul este la
locul lui.
20
Termometrul de pe bord înregistra

optsprezece grade. Ar fi fost o zi grozav
pentru un drum la ar dac motivul n-ar fi fost
cel pe care îl aveam eu. Totu i, eram curioas .
Mergeam s vizitez o sor vitreg , practic o
str in , care din motive necunoscute ceruse s
vad pe mine în locul uneia dintre celebrele
ei prietene.
Am reu it s traversez Cross Bronx în
aproximativ cincisprezece minute, aproape un
record, i am cotit spre nord c tre Hutchinson
River Parkway. Prezentatorul tirilor a început
relateze cele întâmplate cu Lynn. Alarma de
incendiu din conacul Bedford se declan ase la
13:15 a.m. Pompierii au ajuns la fa a locului
câteva minute mai târziu, când întregul parter
al casei era deja cuprins de fl ri. Rosa
Gomez i-a asigurat c nu era nimeni în untru.
Din fericire, unul dintre pompieri a recunoscut
Fiatul din garaj ca fiind ma ina pe care o
conducea de obicei Lynn i a întrebat-o pe
Rosa de cât timp era acolo. Femeia a fost
surprins de prezen a ma inii. Au pus o scar
pân la fereastra dormitorului pe care l-a
indicat ea, au spart geamul i au intrat. Au g sit
o Lynn ame it i dezorientat , încercând s i
21
croiasc drum pe bâjbâite prin fumul dens.
Inhalase deja mult fum. Labele picioarelor îi
erau pline de b ici de la podeaua încins , iar
pe mâini avea arsuri de gradul doi pentru c
pip ise peretele în c utarea u ii. Spitalul
raporta c starea ei devenise stabil .
Un raport preliminar indica faptul c
incendiul fusese premeditat. Cineva turnase
benzin pe veranda din fa care se întindea pe
toat lungimea fa adei. Când benzina s-a
aprins, o minge de foc a f cut ca în câteva
secunde parterul s fie cuprins de fl ri.
Cine s fi dat foc casei? m-am întrebat eu.
tia sau b nuia cineva c Lynn era acolo?
Gândul mi-a fugit imediat la întrunirea
ac ionarilor i la b rbatul care o apostrofase. El
se referise la conacul ei din Bedford. Eram
sigur c atunci când poli ia va auzi de el îl va
vizita.
Lynn era într-un separeu dintr-o sec ie
special a spitalului St. Ann. Avea în n ri
tuburi de oxigen, i bra ele îi erau bandajate.
Cu toate acestea nu era nici pe departe atât de
palid ca ieri, când o v zusem la întrunirea
ac ionarilor. Apoi mi-am amintit c inhalarea
de fum poate da pielii o tent rozalie.
22
rul ei blond era dat pe spate i p rea tuns

neregulat. M-am întrebat dac nu cumva
trebuise s i se taie o parte din el în camera de
urgen . Palmele îi erau bandajate, pân
aproape de vârfurile degetelor. Mi-a fost ru ine
, un moment, m-am întrebat dac inelul cu
diamant pe care îl purtase la întrunire se afla
undeva în casa ars din temelii.
Avea ochii închi i, dar nu eram sigur dac
dormea. M-am uitat la sora care m adusese la
ea.
— Acum un minut era treaz , mi-a spus ea
încet. Vorbi i-i.
— Lynn, am optit eu pe un ton nesigur.
A deschis ochii.
— Carley. A încercat s zâmbeasc . Î i
mul umesc c ai venit.
Am dat din cap. De obicei sunt spontan ,
dar acum pur i simplu nu tiam ce s -i spun.
Eram sincer bucuroas c nu suferise arsuri
grave i c tr ie te, dar nu-mi puteam imagina
de ce jucam eu rolul rudei celei mai apropiate.
Dac exist un lucru de care sunt sigur pe
lumea asta e c Lynn Hamilton Spencer are tot
atât de pu in considera ie pentru mine cât am
23
eu pentru ea.
— Carley... Glasul îi sun ascu it i,
dându- i seama de asta, î i strânse buzele.
Carley, începu ea din nou, pe un ton mai
lini tit, habar n-aveam c Nick lua bani de la
companie. Înc nu-mi vine s cred. Nu tiu
nimic despre afacerile lui. Avea casa din
Bedford i apartamentul din New York dinainte
de a ne c tori.
Buzele îi erau cr pate i uscate. A ridicat
mâna dreapt . tiam c vrea s ajung la
paharul cu ap . Sora plecase imediat ce Lynn
deschisese ochii. Nu tiam dac trebuia s ap s
pe butonul care ridica patul. În loc de asta, mi-
am strecurat bra ul pe dup gâtul ei i am
sus inut-o în timp ce sorbea.
A b ut pu in, apoi s-a l sat iar pe spate i a
închis ochii de parc acel scurt efort o
sec tuise. În acel moment am sim it o und de
mil autentic pentru ea. Lynn cea elegant
îmbr cat i coafat pe care o cunoscusem în
Boca Raton era la ani-lumin dep rtare de
aceast femeie care avea nevoie de ajutor ca s
bea câteva pic turi de ap .
Am culcat-o la loc, pe pern , i am v zut
cum pe obraji i se prelingeau lacrimi.
24
— Carley, spuse ea cu glas istovit, am

pierdut tot. Nick e mort. Mi s-a cerut s -mi dau
demisia de la firma de rela ii publice. L-am
prezentat pe Nick la o mul ime de clien i noi.
Mai mult de jum tate dintre ei au investit
masiv în companie. Acela i lucru s-a întâmplat
în Southhampton, la club. Oameni care îmi
erau prieteni de ani de zile sunt furio i c prin
mine l-au cunoscut pe Nick i acum au pierdut
o mul ime de bani.
M-am gândit cum îl descrisese Sam pe
Nick — un arpe alunecos.
— Avoca ii ac ionarilor au de gând s m
dea în judecat . În ner bdarea ei, Lynn
începuse s vorbeasc repede. A pus o mân pe
bra ul meu, apoi a icnit i i-a mu cat buza. Am
ni te bani în contul meu personal din banc ,
spuse ea, asta-i tot. Mi-am pierdut slujba.
Carley, am nevoie de ajutorul t u.
Cum puteam s-o ajut? m-am întrebat. Nu
tiam ce s spun, a a c m-am mul umit s-o
privesc.
— Dac Nick a luat banii ia, singura mea
speran e c oamenii vor crede c sunt o
victim inocent . Carley, se vorbe te c o s -mi
deschid proces penal. Te rog s împiedici
25
lucrul acesta. Oamenii te respect . Te vor
asculta. F -i s în eleag c , dac a fost o
escrocherie, eu n-am luat parte la ea.
— Crezi c Nick e mort? Era o întrebare
pe care trebuia s o pun.
— Da, sunt convins . Nick credea în mod
absolut în legitimitatea lui Gen-stone. Era în
drum spre o întâlnire de afaceri în Puerto Rico
i l-a prins o furtun puternic .
Glasul îi devenise încordat i ochii i se
umpluser de lacrimi.
— Nick te pl cea, Carley. Te pl cea foarte
mult. Te admira. Mi-a povestit de copila ul t u.
Fiul lui Nick, Jack, tocmai a împlinit zece ani.
Bunicii lui locuiesc în Greenwich. Acum nici
car nu m vor l sa s -l v d. Nu m-au pl cut
niciodat din cauz c sem n cu fiica lor, care a
murit, iar eu tr iesc. Îmi este dor de Jack. A
vrea m car s -l pot vizita.
Asta puteam s în eleg.
— Îmi pare r u, Lynn, îmi pare sincer r u.
— Carley, am nevoie de mai mult decât
comp timirea ta. Am nevoie s -i aju i pe
oameni s în eleag c n-am f cut parte din nici
un plan menit s -i escrocheze. Vrei s -mi sus ii
26
cauza? Închise ochii. i a lui, opti ea. Te

pl cea foarte mult.
Ned st tea în holul spitalului, cu un ziar

deschis în fa . Venise pe alee în spatele unei
femei care ducea un buchet de flori i sperase
cei care îl vedeau vor crede c sunt
împreun . O dat ajuns în untru, se a ezase pe
un scaun în hol.
St tea cocârjat, astfel c ziarul îi ascundea
fa a. Totul se petrecuse foarte repede. Trebuia
se gândeasc .
Ieri aproape c se n pustise la nevasta lui
Spencer când, la întrunirea ac ionarilor, ea
în case microfonul ca s sus in c totul era o
gre eal de contabilitate. A avut noroc c
cel lalt tip începuse s strige la ea.
Apoi, când o v zuse urcând într-o limuzin
luxoas , furia explodase în el.
Oprise imediat un taxi i îi d duse
oferului adresa apartamentului ei din New
York, cl direa aia ic de vizavi de Central Park.
Ajunsese tocmai când portarul îi deschidea
27
respectuos u a de la intrare.
În timp ce pl tea taxiul i cobora, i-o
imagina pe Lynn Spencer urcând cu ascensorul
spre apartamentul elegant care fusese cump rat
cu banii pe care ea i b rbatul ei îi furaser de
la el.
Rezistase dorin ei de a alerga dup ea i
pornise pe jos pe Fifth Avenue. În timp ce
mergea remarca dispre ul din privirile
oamenilor care veneau spre el. tiau c locul
lui nu era pe Fifth Avenue. El apar inea unei
lumi în care oamenii cump rau numai lucrurile
de care aveau nevoie, pl tind cu c i de credit,
ca apoi s achite numai în cele mai mici rate
lunare permise.
La televizor Spencer povestise cum cei
care investiser în IBM sau Xerox acum
cincizeci de ani deveniser milionari.
“Cump rând ac iuni Gen-stone nu numai c îi
ve i ajuta pe al ii, ci ve i face i avere.”
Mincinosul! Mincinosul! Mincinosul! -
cuvântul explod în mintea lui Ned.
Din Fifth Avenue se duse s ia autobuzul
spre cas , în Yonkers. Casa era o cl dire veche
cu dou niveluri. El i Annie închiriaser
parterul în urm cu dou zeci de ani, când se
28
toriser .
În camera de zi era harababur . Decupase
toate articolele despre pr bu irea avionului i
despre vaccin i le împr tiase pe m su a de
cafea. Restul hârtiilor le azvârlise pe podea.
Reciti articolele, pe fiecare în parte.
Când se f cu întuneric, nu- i b tu capul cu
cina. Nu-i mai era foame. La zece, scoase o
tur i o pern i se culc pe canapea. Nu se
duse în dormitor, unde i se f cea prea dor de
Annie.
Dup înmormântare, preotul îi d duse o
Biblie. “Am însemnat ni te pasaje pe care ar fi
bine s le cite ti, Ned”, spusese el. “S-ar putea
te ajute.”
Psalmii nu-l interesaser , dar, r sfoind
Biblia, g sise ceva în Cartea lui Ezekiel. “Voi
întrista i prin minciuni inima celui neprih nit,
când Eu însumi nu l-am întristat.” Era ca i
cum profetul vorbea despre el i Spencer. Asta
însemna c Dumnezeu era sup rat pe oamenii
care le f ceau r u altor oameni i voia s -i
pedepseasc .
Ned adormise, dar se trezi pu in dup
miezul nop ii cu imaginea conacului Bedford în
minte. Dup ce cump rase ac iunile, o dusese
29
de mai multe ori cu ma ina pe Annie pân
acolo, duminica dup -amiaza. Ea era foarte
sup rat c el vânduse casa din Greenwood
Lake mo tenit de la mama lui i folosise banii
ca s cumpere ac iunile care aveau s -i fac
boga i.
— Aia era casa în care puteam s ne
retragem la pensie! ipa la ei, uneori plângând.
Nu vreau un conac. Iubeam casa aia. Am
muncit din greu la ea i am f cut-o tare
dr gu , iar tu nici m car nu mi-ai spus când ai
vândut-o. Cum ai putut s -mi faci una ca asta,
Ned?
— Domnul Spencer mi-a spus c îi ajut pe
al ii cump rându-i ac iunile, iar, într-o bun zi,
voi putea avea i eu o cas ca asta.
Nici m car asta nu o convinsese pe Annie.
În urm cu dou s pt mâni, când avionul lui
Spencer se pr bu ise i ap ruse zvonul c
vaccinul era sub semnul întreb rii, Annie î i
ie ise din min i.
— Stau în picioare, la spital, opt ore pe zi.
L-ai l sat pe escrocul la s te duc cu vorba i
ai cump rat ac iunile alea false, iar acum va
trebui s muncesc toat via a. Plângea atât de
tare încât abia putea vorbi. Nu te înve i minte,
30
Ned. Pierzi slujb dup slujb din cauza

temperamentului t u îngrozitor, iar când în
sfâr it încerci s faci ceva, te la i fraierit.
În case cheile de la ma in i fugise din cas .
Cauciucurile scrâ niser când nise cu ma ina
în strad , în mar arier.
Momentul urm tor se tot repeta în mintea
lui Ned. Imaginea ma inii de gunoi care d dea
cu spatele. Scrâ netul frânelor. Priveli tea
ma inii zburând în aer i apoi izbindu-se de
mânt. Rezervorul de benzin explodând i
fl rile cuprinzând ma ina.
Annie. Moart .
Se cunoscuser în spital, cu peste dou zeci
de ani în urm , când fusese internat. Se luase la
taie cu un tip într-un bar i se alesese cu o
contuzie. Annie îi adusese de mâncare i îl
certase c î i pierduse cump tul i se b tuse.
Era energic , micu i autoritar într-un fel
dr la . Aveau aceea i vârst , treizeci i opt
de ani. Începuser s ias împreun , apoi ea se
mutase la el.
Venise aici în diminea a aceea pentru c
asta îl f cea s se simt mai aproape de Annie.
i putea imagina c din clip în clip ea avea
apar pe hol i s spun c îi p rea r u c
31
întârziase, dar una dintre fete lipsea i ea
trebuise s -i in locul.
tia c era o fantezie. Ea nu mai avea s fie
aici niciodat .
Cu un gest brusc, Ned mototoli ziarul, se
ridic , se duse pân la cel mai apropiat co de
gunoi i îndes gazeta în el. Apoi porni c tre
, dar fu strigat de un doctor care traversa
holul.
— Nu te-am mai v zut de la accident, Ned.
Îmi pare r u de Annie. Era o fiin minunat .
— Mul umesc. Apoi î i aminti numele
doctorului. V mul umesc, domnule doctor
Ryan.
— Pot s te ajut cu ceva?
— Nu. Trebuia s spun ceva. Ochii
doctorului Ryan îl priveau cercet tori. S-ar fi
putut ca doctorul Ryan s tie c la insisten ele
lui Annie el venea aici, la doctorul Greene,
pentru consiliere psihiatric . Doctorul Greene îl
enervase când spusese: “Nu crezi c ar fi
trebuit s discu i cu Annie înainte de a vinde
casa?”
Arsura de la mân chiar îl durea. Când
aruncase b ul de chibrit în benzin , focul îi
32
prinsese mâna. sta era pretextul c se afla

aici. Întinse mâna s-o vad doctorul Ryan.
— M-am ars asear când mi-am preg tit
cina. Nu m prea pricep la buc rie. La
urgen era aglomera ie i trebuie s m duc la
lucru. Oricum, nu-i chiar atât de r u.
Doctorul Ryan se uit la mân .
— E destul de grav, Ned. Ar putea s se
infecteze. Scoase din buzunar un carne el de
re ete i complet una. Cump unguentul
acesta i d -te mereu cu el. Vino la control
peste o zi, dou .
Ned îi mul umi i se îndep rt . Nu voia s
se mai întâlneasc cu altcineva. În drum spre
, se opri. În jurul ie irii principale erau
instalate camere de luat vederi.
i puse ochelarii de soare cu lentile negre
înainte s ias pe u a turnant în spatele unei
tinere. Apoi î i d du seama c pentru ea erau
acolo camerele.
Se d du repede într-o parte i se strecur în
spatele oamenilor care fuseser pe cale s intre
în spital, dar se opriser când v zuser
camerele i a teptau. Printre ei erau mul i gur -
casc .
33
Femeia intervievat avea p rul închis la
culoare, peste dou zeci i cinci de ani, i era
atr toare. I se p rea cunoscut . Apoi î i
aduse aminte unde o v zuse. Fusese ieri la
întrunirea ac ionarilor. Oamenii îi puseser
întreb ri în timp ce p seau sala.
Încercase s stea de vorb cu el, îns
trecuse repede pe lâng ea. Nu-i pl ceau
oamenii care puneau întreb ri.
Unul dintre reporteri întinse un microfon
tre ea.
— Domni oar DeCarlo, e adev rat c
Lynn Spencer este sora dumneavoastr ?
— Sor vitreg .
— Cum se simte?
— Evident c are dureri. A tr it o
experien cumplit . A fost cât pe ce s i
piard via a în acel incendiu.
— Are vreo idee cine ar fi putut s pun
focul? A primit vreo amenin are?
— N-am discutat despre asta.
— Domni oar DeCarlo, crede i c focul a
fost pus de cineva care i-a pierdut banii
investind în Gen-stone?
— Nu pot face specula ii pe tema asta. Pot
34
spun c cel care d foc unei case, f s tie

cineva ar putea dormi în untru, e fie
psihopat, fie r u.
Ochii lui Ned se îngustar ; se sim i cuprins
de mânie. Annie murise captiv într-o ma in
care ardea. Dac el n-ar fi vândut casa din
Greenwood, acum ar fi fost împreun acolo. Ea
ar fi stat în genunchi r dind flori în gr din în
loc s ias în fug din casa din Yonkers,
plângând atât de tare încât nu mai fusese atent
la trafic când scosese ma ina cu spatele.
Pre de o clip , ochii i se întâlnir cu cei ai
femeii intervievate. O chema DeCarlo i era
sora lui Lynn Spencer. Am s i ar t eu cine-i
nebun, se gândi el. P cat c sor -ta n-a r mas
blocat în incendiu a a cum a r mas Annie în
ma in . P cat c nu erai i tu în cas cu ea. Am
le aranjez eu, Annie, promise el. Am s te
zbun.
M-am dus acas nici pe departe mul umit

de presta ia mea de la acea nea teptat
conferin de pres . Îmi pl cea mult mai mult
35
când eu eram cea care punea întreb rile. Mi-am
dat seama c , vrând-nevrând aveam s fiu
perceput ca purt toarea de cuvânt i
ap toarea lui Lynn. Nu era un rol pe care mi-l
doream. Înc nu eram convins c fusese o
so ie naiv i încrez toare care nu sesizase c
tr ia lâng un escroc.
Dar era oare? Se presupunea c atunci
când s-a pr bu it avionul Nick se afla în drum
spre o întâlnire de afaceri. Când urcase în acel
avion, mai credea înc în Gen-stone? Murise
crezând în el?
De data asta, Cross Bronx Expressway era
pe m sura faimei sale de cea mai proast osea
din ar . Un accident provocase un blocaj pe o
distan de dou mile, fapt care mi-a oferit
suficient timp s pot gândi în lini te. Poate
chiar prea mult, deoarece mi-am dat seama c ,
în ciuda a tot ce se dezv luise despre Nick
Spencer i compania lui în ultimele câteva
pt mâni, lipsea ceva, era ceva în neregul .
Totul se îmbina prea bine: avionul lui Nick se
pr bu te, vaccinul e declarat imperfect, dac
nu f valoare, i lipsesc milioane de dolari.
Oare a fost un accident înscenat i acum
Nick st cu burta la soare în Brazilia, a a cum a
36
sugerat Sam? Sau avionul s-a pr bu it din

cauza furtunii, cu el în carling ? i dac a a
st teau lucrurile, unde erau to i banii ia, dintre
care dou zeci i cinci de mii îmi apar ineau?
“Te pl cea, Carley”, spusese Lynn.
Ei bine, i eu îl pl ceam. De asta a fi vrut
cred c exist i alt explica ie.
Am trecut pe lâng locul accidentului care
redusese Cross Bronx la o osea cu o singur
band . Se r sturnase un trailer. L zile cu
portocale i grapefrut fuseser date la o parte
pentru a se deschide singura band . Cabina
trailerului p rea intact . Am sperat c oferul
era teaf r.
Am cotit pe Harlem River Drive. Eram
ner bd toare s ajung acas . Voiam s rev d
rubrica de duminica urm toare înainte s-o
trimit prin e-mail la birou. Inten ionam s -l v d
pe tat l lui Lynn i s -l anun c Lynn o s se
fac bine. Doream s v d dac am vreun mesaj
pe robot, mai ales de la redactorul- ef de la
Wall Street Weekly. Doamne, cât de mult mi-ar
pl cea s scriu pentru revista aia!
Am parcurs restul drumului destul de
repede. Necazul a fost c , în minte, continuam
v d privirea sincer a lui Nick Spencer când
37
vorbea despre vaccin. Îmi tot aminteam de
impresia pe care mi-o provocase: Ce tip
grozav!
Oare m în elam eu cumplit, eram tâmpit
i naiv , adic exact a a cum nu trebuie s fie
un reporter? Sau, poate, exista un alt r spuns?
În timp ce intram în garaj, mi-am dat seama ce
mai sâcâia. Instinctul îmi vorbea din nou i
îmi spunea c pe Lynn o interesa mult mai mult
i spele numele decât s afle dac so ul ei
tr ia sau nu.
Am g sit pe robot un mesaj, unul pe care îl
doream. “V rog s -l suna i pe Will Kirby la
Wall Street Weekly”
Will Kirby este redactor- ef. Am format
repede num rul. Îl întâlnisem pe Kirby de
câteva ori la marile adun ri, dar nu
discutaser m niciodat cu adev rat. Când
secretara mi-a f cut leg tura cu el i l-am auzit
pe fir, primul meu gând a fost c glasul i se
potrivea cu corpul. E un b rbat masiv în jur de
cincizeci i cinci de ani, i are un glas profund
i sonor. N-a pierdut timpul stând la palavre cu
mine.
— Carley, po i veni la mine mâine
diminea ?
38
tii bine c pot, m-am gândit.

— Desigur, domnule Kirby.
— Ora zece î i convine?
— Absolut.
— Bun. Ne vedem atunci.
Clic.
Fusesem deja examinat de doi oameni de
la revist , a a c interviul acesta avea s
decid : pe scut, sau sub scut. M gândeam cu
ce s m îmbrac. Un costum cu pantalon era
probabil o alegere mai bun pentru un interviu
decât o fust . Cel gri în dungi pe care îl
cump rasem în timpul unor reduceri de pre uri
la Escada, la sfâr itul verii trecute, ar fi fost
grozav. Dar dac se f cea frig, a a ca ieri, era
prea sub ire. Poate c cel bleumarin ar fi fost o
alegere mai bun .
Nu mai sim isem de mult acest amestec de
nelini te i ner bdare. tiam c de i îmi pl cea
foarte mult s scriu rubrica, asta nu-mi va
ocupa tot timpul. Dac ar fi fost un articol
zilnic, altfel ar fi stat lucrurile, dar un
supliment s pt mânal nu prea e o provocare o
dat ce ai înv at meseria. E adev rat c din
când în când colaboram la diverse reviste
39
scriind despre personalit i din lumea
financiar , dar tot nu era de ajuns.
Am sunat la Boca. Mama se mutase în
apartamentul lui Robert dup ce s-au c torit
pentru c avea o priveli te grozav a oceanului
i era mai mare decât al ei. Ce nu-mi pl cea la
treaba asta era c acum, când m duceam în
vizit , dormeam în “camera lui Lynn”, i asta
în ciuda faptului c ea nu st tea acolo. Când
veneau în vizit , ea i Nick luau un apartament
în sta iunea Boca Raton. Cu toate acestea, când
duceam acolo în câte un week-end, eram
acut con tient de faptul c Lynn mobilase
camera aia pentru ea înainte de a se m rita cu
Nick. Dormeam în patul ei, foloseam
cear afurile roz i fe ele de pern cu dantel pe
margini care erau ale ei, înf uram dup
du în prosopul ei scump, cu monogram .
Îmi pl cuse mult mai mult s dorm pe
canapeaua extensibil din vechiul apartament al
mamei. Dar important era c mama se sim ea
fericit i c îmi pl cea sincer Robert
Hamilton. E un om lini tit, cumsecade, f
arogan a pe care a afi at-o Lynn la prima
întâlnire. Mama mi-a spus c Lynn încercase
-l cupleze cu o v duv bogat din apropiere
40
de Palm Beach, dar pe el nu-l interesase.

Am ridicat receptorul, am ap sat pe unu i
num rul a fost apelat automat. A r spuns
Robert. Bineîn eles c era teribil de îngrijorat
din cauza lui Lynn. Am fost fericit s -l pot
asigura c Lynn se va se face bine i va ie i din
spital peste câteva zile.
Pe lâng faptul c era îngrijorat pentru
fiica lui, lucru firesc de altfel, am sim it c mai
era ceva. N-a ezitat s vorbeasc .
— Carley, tu l-ai cunoscut pe Nick. Nu-mi
vine s cred c era un escroc. Dumnezeule, m-a
convins s -mi bag aproape toate economiile în
Gen-stone. Nu i-ar fi f cut asta tat lui so iei
sale, dac ar fi tiut c e o escrocherie, nu-i
a?
La interviul din diminea a urm toare,

st team în fa a lui Will Kirby, care edea la
birou. Mi s-a oprit inima când a spus:
— În eleg c e ti sora vitreg a lui Lynn
Spencer.
— Da, sunt.
— Te-am v zut asear la tiri în fa a
spitalului. Sincer s fiu, ne-am temut c s-ar
41
putea s i fie imposibil s te ocupi de sarcina
pe care o am în minte, dar Sam mi-a spus c nu
ti foarte apropiat de ea.
— Nu, nu sunt. Sincer, m-a mirat c a vrut
m vad ieri. Avea îns un motiv. Vrea ca
oamenii s în eleag c , indiferent ce a f cut
Nick, ea nu a fost p rta .
I-am spus c Nick îl convinsese pe tat l lui
Lynn s i investeasc majoritatea economiilor
în Gen-stone.
— Ar fi fost un adev rat tic los dac i-ar
fi în elat în mod deliberat socrul, aprob Kirby.
Apoi mi-a spus c slujba îmi apar inea i
prima mea sarcin era s fac un portret
am nun it al lui Nicholas Spencer, sau, altfel
spus, o schi biografic . Anexasem la cererea
mea pentru post mostre din schi ele f cute
anterior i îi pl cuser .
— Vei face parte dintr-o echip . Don
Carter se va ocupa de partea de afaceri. Ken
Page este expertul nostru medical. Tu te vei
ocupa de via a personal . Apoi, to i trei ve i da
o form unitar articolului. Don fixeaz
întâlniri la Gen-stone cu pre edintele i doi
dintre directori. Ar trebui s te duci i tu acolo,
peste ei.
42
Pe biroul lui Kirby erau dou copii ale

rubricii mele. Ar spre ele.
— Apropo, nu v d nici un conflict de
interese dac vrei s scrii mai departe rubrica.
Acum du-te i prezint -te lui Carter i
doctorului Page, i pe urm treci pe la personal
completezi formularele obi nuite.
Întrevederea fiind încheiat , întinse mâna
spre telefon, dar în timp ce m ridicam de pe
scaun, a zâmbit scurt.
— M bucur s te avem printre noi,
Carley, spuse el. Î i sugerez s te duci mâine în
Connecticut, de unde era Spencer. Mi-a pl cut
la întocmirea schi elor biografice i-ai f cut
pe oamenii din locurile natale ale subiec ilor t i
vorbeasc despre ei.
— Era din Caspien, am spus, un or el din
apropiere de Bridgeport. M-am gândit la
articolele pe care le citisem despre faptul c
Nick Spencer lucrase cot la cot cu tat l s u,
medic, în laboratorul din casa lor. Speram ca
atunci când aveam s ajung la Caspien s pot
cel pu in s confirm c asta era adev rat. Pe
urm m-am întrebat de ce nu-mi venea s cred
murise.
spunsul a venit imediat. Lynn p ruse
43
mai preocupat de propria-i imagine decât de
Nicholas Spencer pentru c nu era o v duv
îndurerat . Fie tia c nu era mort, fie o durea
în cot de el. Aveam de gând s aflu care din
cele dou variante era cea adev rat .
Mi-am dat seama c avea s -mi fac

pl cere s lucrez cu Ken Page i Don Carter.
Ken e un tip masiv, cu p rul negru i b rbie de
buldog. Pe el l-am cunoscut primul i am
început s m întreb dac b rba ii de la Wall
Street Weekly trebuia s îndeplineasc o cerin
minim de în ime i de greutate. Apoi îns a
sosit Don Carter. E scund, cu p rul aten
deschis i ochi de un c prui intens. Le-am dat
amândurora în jur de patruzeci de ani.
Abia apucasem s -l salut pe Ken când el s-
a scuzat i a fugit s -l prind pe Carter, pe care
îl z rise trecând prin hol. Am profitat de
moment ca s m uit bine la diplomele de pe
perete i am fost impresionat . Ken era medic
i avea i doctoratul în tiin molecular .
S-a întors înso it de Don. Ob inuser
44
confirmarea întâlnirilor cu cei de la Gen-stone

pentru a doua zi la ora unsprezece. Întrevederea
avea s aib loc la Pleasantville, sediul
principal al companiei.
— Au birouri de protocol în Chrysler
Building, îmi spuse Don, dar munca adev rat
se face în Pleasantville.
Urma s ne întâlnim cu Charles
Wallingford, pre edintele comitetului director,
i Milo Celtavini, cercet tor tiin ific, eful
laboratorului Gen-stone. Întrucât atât Ken, cât
i Don locuiau în Westchester County, am
hot rât s m întâlnesc cu ei acolo.
Binecuvântat fie Sam Michaelson. Evident
el îmi pusese o vorb bun . Bineîn eles c
atunci când lucrezi în echip la un proiect
important vrei s fii sigur c po i lucra f
hopuri, ca o echip . Mul umit lui Sam, aveam
sentimentul c , cu tipii tia, nu voi avea parte
de “s a tept m i s vedem”. În esen ,
primeam înc un “bine ai venit la bord”.
Imediat ce am ie it din cl dire l-am sunat
pe Sam pe celular i i-am invitat pe el i pe
so ia lui la o cin la Il Mulino, în Village. Apoi
m-am gr bit spre cas , cu gândul s -mi fac un
sandvi i o cea de cafea i s prânzesc în
45
fa a computerului. Primisem o mul ime de noi
întreb ri de la cititorii rubricii mele i voiam s
le sortez. Când prime ti coresponden pentru o
rubric precum a mea, întreb rile tind s se
repete, deoarece pe mul i oameni îi intereseaz
acela i lucru, fapt care îmi d un indiciu la care
întreb ri ar trebui s încerc s r spund.
Din când în când întreprind propriile-mi
cercet ri atunci când vreau ca cititorii mei s
aib o anume informa ie. Este important ca cei
care nu au experien financiar s fie inu i la
curent cu subiecte precum refinan area
ipotec rilor atunci când sunt foarte sc zute, sau
evitarea reclamei sfor itoare a unor
împrumuturi “f dobând ”.
Când fac asta, folosesc în scrisorile de
sondaj ini ialele prietenilor mei i trec ora ul în
care au o rela ie. Cea mai bon prieten a mea
este Gwen Harkins. Tat l ei a crescut în Idaho.
Sondajul de s pt mâna trecut trebuia s
spund la întrebarea de ce e nevoie s se in
seama înainte de a solicita anularea unei
ipoteci. Am semnat G.H. din Boise, Idaho.
Ajungând acas , mi-am dat seama c
trebuia s las la o parte un timp planurile de a
lucra la rubric . Pe robot era un mesaj de la
46
Procuratura General . Jason Knowles, un

anchetator, voia s vorbeasc urgent cu mine.
i l sase num rul, rugându-m s -l sun. A a
am f cut.
Am petrecut urm toarele patruzeci de
minute întrebându-m ce informa ii utile
puteam s de in eu ca un anchetator de la
Procuratura General s vrea s le aib imediat.
Când a sunat interfonul, am ridicat receptorul,
am aflat c era domnul Knowles, l-am avertizat
urce pe sc ri i am deblocat clan a.
Câteva minute mai târziu la u a mea se
afla un b rbat cu p r argintiu i un fel de a fi
curtenitor, dar i direct. L-am invitat în untru i
s-a a ezat pe canapea. Eu am ales scaunul cu
sp tar drept din fa a canapelei i am a teptat s
vorbeasc .
Mi-a mul umit c l-am primit atât de
repede, apoi a trecut la subiect.
— Domni oar DeCarlo, a i fost luni la
întrunirea ac ionarilor de la Gen-stone.
Era o afirma ie, nu o întrebare. Am
confirmat dând din cap.
— Am în eles c mul i oameni care au luat
parte la acea întâlnire i-au exprimat puternicul
47
resentiment fa de conducere i c un b rbat s-
a înfuriat chiar la declara ia f cut de Lynn
Spencer.
— E adev rat. M a teptam ca urm toarea
întrebare s fie dac eram sora vitreg a lui
Lynn. M-am în elat.
— Am în eles c st tea i pe scaunul din
cap tul rândului rezervat presei i c era i
aproape de b rbatul care a urlat la doamna
Spencer.
— A a e.
— Am mai în eles c , dup întrunire, a i
vorbit cu un num r de ac ionari nemul umi i i
le-a i luat numele.
— Da.
— A vorbit cumva cu dumneavoastr i cel
care spunea c î i pierde casa din cauz c a
investit în Gen-stone?
— Nu, n-a vorbit cu mine.
— Ave i numele ac ionarilor care au vorbit
cu dumneavoastr ?
— Da, le am. Am sim it c Jason Knowles
tepta o explica ie. Dup cum poate ti i, sau
nu, scriu o rubric de sfaturi financiare
destinat consumatorului sau investitorului mai
48
pu in avizat. Uneori colaborez i la alte reviste,

scriu articole. La acea întrunire mi-a trecut prin
minte c a putea s scriu un articol care s
ilustreze felul în care colapsul lui Gen-stone a
distrus viitorul atâtor mici investitori.
— tiu, i de asta m aflu aici. Am vrea
numele celor care au vorbit cu dumneavoastr .
M-am uitat la el. P rea o cerere rezonabil ,
dar cred c am avut reac ia instantanee a
oric rui ziarist c ruia i se cere s i dezv luie
sursele.
Jason Knowles parc mi-a citit gândurile.
— Domni oar DeCarlo, sunt sigur c
în elege i de ce v cer asta. Sora
dumneavoastr , Lynn Spencer...
L-am întrerupt:
— Sor vitreg .
A dat din cap.
— Sor vitreg . Sora dumneavoastr
vitreg putea s moar când casa ei a fost
mistuit de fl ri, alalt ieri noapte. În
momentul de fa nu tim dac persoana care a
provocat incendiul tia c era în cas . Oricum,
s-ar putea i ca unul dintre acei ac ionari furio i
- i chiar dispera i - s fi pus focul.
49
— V da i seama c exist sute de al i
oameni, atât ac ionari cât i angaja i, care ar
putea fi r spunz tori de incendiu?
— Suntem con tien i de asta. Ave i cumva
numele celui care a avut acea izbucnire?
— Nu. M-am gândit la acel om nenorocit
care trecuse de la sup rare la lacrimi de
dezn dejde. Nu el a pus focul. Sunt sigur de
asta.
Sprâncenele lui Jason Knowles se în ar .
— Sunte i sigur c nu el a dat foc. De ce?
Mi-am dat seama ce tâmpenie ar fi fost s
spun “Pur i simplu, tiu c n-a f cut-o el”. În
loc de asta, am spus:
— Omul acela era disperat, dar altfel. Era
distrus de îngrijorare. Spunea c fata lui e pe
moarte, iar el o s i piard casa.
Era evident dezam girea lui Jason
Knowles c nu l-am putut identifica pe b rbatul
care a fost atât de sup rat la acea întrunire, dar
nu terminase cu mine.
— Ave i numele oamenilor care au vorbit
cu dumneavoastr , domni oar DeCarlo?
Am ezitat.
— Domni oar DeCarlo, am v zut
50
interviul dumneavoastr de la spital. A i spus,

i pe bun dreptate, c cel care d foc unei case
este sau psihopat, sau nemernic.
Avea dreptate. Am acceptat s -i dau
numele i numerele de telefon pe care mi le
notasem la acea întrunire. Iar i p ru s -mi
citeasc gândurile.
— Domni oar DeCarlo, când îi sun m pe
ace ti oameni, avem de gând s le spunem pur
i simplu c vorbim cu to i cei care au
participat la edin a ac ionarilor, ceea ce, v
asigur, e adev rat. Mul i dintre cei prezen i
returnaser cartea po tal trimis de companie,
indicând c aveau de gând s onoreze invita ia.
To i cei care au returnat acea carte po tal vor
fi vizita i. Problema e c nu to i cei care au
participat s-au deranjat s returneze cartea
po tal .
— În eleg.
— Cum a i g sit-o pe sora dumneavoastr
vitreg , domni oar DeCarlo?
Am sperat ca momentul meu de ezitare s
nu fie înregistrat de acest om calm, cu spirit de
observa ie.
— A i v zut interviul, am spus. Am g sit-o
51
pe Lynn cu dureri mari i uluit de tot ce s-a
întâmplat. Mi-a spus c habar n-avea c so ul ei
cea ceva ilegal. Jur c , din câte tie ea, el era
convins c vaccinul lui Gen-stone reprezenta
un medicament miraculos.
— Crede c pr bu irea avionului a fost
provocat ? întreb direct Jason Knowles.
— Categoric, nu. Parc eram ecoul lui
Lynn. M-am întrebat dac vorbele mele sunau
conving tor. Insist c vrea i are nevoie de
adev r.
A doua zi la ora unsprezece am intrat în

parcarea pentru vizitatori a lui Gen-stone din
Pleasantville, New York. Pleasantville este un
fermec tor or el din districtul Westchester,
pus pe hart cu ani în urm când Reader’s
Digest i-a deschis acolo sediul interna ional.
Gen-stone se afl la vreo jum tate de mil
dep rtare de proprietatea Digest. Era o zi
frumoas de aprilie. În timp ce mergeam pe
alee spre cl dire, mi-a venit în minte un vers
dintr-un poem care îmi pl cea mult când eram
52
copil: “Oh, s fii în Anglia, acum, c a venit

aprilie”. Numele poetului, unul renumit, îmi
sc pa. Mi-am imaginat c , probabil, aveam s
trezesc la trei diminea a i s mi-l amintesc
nici un efort.
În fa a intr rii principale st tea un paznic.
Chiar i a a, a trebuit s ap s pe un buton i s
anun înainte ca recep ionera s -mi dea
drumul în untru.
Ajunsesem cu cincisprezece minute mai
înainte, fapt care m-a încântat. E mult mai bine
ai timp s i tragi sufletul înainte de o
întâlnire decât s vii târziu, agitat i scuzându-
te. I-am spus recep ionerei c îi a teptam pe
partenerii mei i m-am a ezat.
Seara trecut , dup cin , am intrat pe
Internet ca s iau ni te informa ii despre cei doi
cu care urma s m întâlnesc, Charles
Wallingford i doctorul Milo Celtavini. Am
aflat c Charles Wallingford fusese al aselea
membru din familia sa care condusese lan ul
Wallingford de depozite de mobil fin . Pus pe
picioare de str -str -str bunicul s u, modestul
depozit de pe Delancey Street se dezvoltase, se
mutase pe Fifth Avenue i se extinsese pân
când Wallingford a devenit un nume cunoscut.
53
Atacul virulent al lan urilor de magazine
de mobil cu reducere i o sc dere a activit ii
în economie nu au fost gestionate bine de
Charles când a preluat frâele companiei. El a
ad ugat o linie de mobil mult mai ieftin
stocului lor, schimbând astfel imaginea firmei
Wallingford, a închis un num r de depozite, le-
a restructurat pe cele r mase i, în final, a
acceptat oferta de cump rare a întregului lan
de c tre o companie britanic . Asta s-a petrecut
în urm cu zece ani.
Doi ani mai târziu Wallingford l-a
cunoscut pe Nicholas Spencer care, la acea
vreme, se lupta s înfiin eze o companie nou ,
Gen-stone. Wallingford a investit o sum
considerabil în Gen-stone i a acceptat postul
de pre edinte al comitetului director.
M-am întrebat dac acum î i dorea s fi
mas la mobil .
Doctorul Milo Celtavini a urmat colegiul i
sec ia postuniversitar pentru doctoranzi în
Italia, a f cut munc de cercetare în
imunobiologie majoritatea timpului cât a stat
acolo, apoi a acceptat invita ia de a intra în
echipa de cercetare de la Sloan-Kettering, din
New York. La scurt timp dup aceea a acceptat
54
preia laboratorul de la Gen-stone, convins c

erau pe drumul spre o poten ial realizare
revolu ionar în medicin .
Ken i Don au intrat în timp ce îmi
împ tuream însemn rile. Recep ionera le-a luat
numele i, câteva minute mai târziu, eram
escorta i spre biroul lui Charles Wallingford.
Când am intrat, st tea la un birou de mahon din
secolul al optsprezecelea. Covorul persan de la
picioarele lui se decolorase exact cât s dea o
str lucire dulce nuan elor de ro u, albastru i
auriu din modelul lui. O canapea de piele i
mai multe scaune în ton formau un grup în
stânga u ii. Pere ii erau lambrisa i. Draperiile
înguste, de un albastru închis, mai mult
încadrau decât acopereau ferestrele. Ca urmare,
camera era luminoas , iar frumoasele gr dini
de afar serveau drept opere de art vie.
Era biroul unui om cu un gust des vâr it.
Asta îmi confirma impresia pe care mi-o f cuse
Wallingford la întrunirea ac ionarilor de luni.
De i evident încordat, se comportase cu
demnitate când îi fuseser adresate vorbe
batjocoritoare.
Se ridic de la birou i ne salut cu un
zâmbet curtenitor.
55
Dup ce ne-am prezentat, a spus: “Cred c
ve i sta mai comod acolo”, indicând zona cu
canapeaua. Eu m-am a ezat pe canapea, iar
Don Carter a luat loc lâng mine. Ken i
Wallingford s-au a ezat pe câte un scaun.
Fiind expertul în afaceri al grupului nostru,
Don i-a mul umit lui Wallingford c a acceptat
fie intervievat, apoi a început s -i pun ni te
întreb ri destul de dure, inclusiv cum au putut
dispar atâ ia bani f ca el i comitetul
director s fie avertiza i în vreun fel.
Dup spusele lui Wallingford, totul se
rezuma la faptul c , dup ce Garner
Pharmaceuticals se angajase s investeasc în
Gen-stone, cei de acolo începuser s se
alarmeze de continuele dezam giri legate de
rezultatele experien elor în desf urare.
Spencer î i însu ea de ani de zile beneficiile
sec iei de produse medicale. Dându- i seama c
AAM nu avea s aprobe niciodat vaccinul i
el nu mai putea întârzia descoperirea furtului,
probabil s-a hot rât s dispar .
— Evident c soarta a avut i ea un cuvânt
de spus, zise Wallingford. În drum spre Puerto
Rico, avionul lui Nick s-a pr bu it din cauza
furtunii nea teptate.
56
— Domnule Wallingford, crede i c a i

fost invitat s intra i în companie i s fi i
pre edintele comitetului director datorit
priceperii dumneavoastr în investi ii sau a
experien ei în afaceri ?, întreb Don.
— Presupun c Nick m-a invitat din
ambele motive.
— Dac îmi este permis s spun, domnule,
nu toat lumea a fost impresionat de felul în
care v-a i gestionat afacerea anterioar . Don
începu s citeasc extrase din ni te articole
ap rute în publica ii de afaceri, care p reau s
sugereze c Wallingford f cuse o harababur în
compania familiei.
Wallingford ripost spunând c vânz rile
de mobil cu am nuntul sc deau în mod
constant, problemele de produc ie i livrare
erau în continu cre tere, i dac ar mai fi
teptat, cu siguran compania ar fi dat
faliment. Ar spre unul dintre articolele pe
care le inea Don în mân .
— Pot cita o duzin de alte articole scrise
de tipul acela, care arat ca un guru, spuse el pe
un ton sarcastic.
Pe Wallingford p rea s nu-l tulbure deloc
aluzia c gestionase prost afacerea familiei. Din
57
cercet rile mele aflasem c avea patruzeci i
nou de ani, doi b ie i mari i era divor at de
zece ani. Abia când Carter îl întreb dac era
adev rat c avea rela ii reci cu fiii s i, expresia
fe ei i se în spri.
— Spre marele meu regret au existat unele
dificult i, spuse el. i, ca s preîntâmpin orice
interpretare gre it , am s v spun motivul
acestora. Fiii mei nu voiau s vând compania.
Erau absolut lipsi i de realism cu privire la
poten ialul ei viitor. N-au vrut nici s investesc
majoritatea banilor ob inu i din vânzare în
aceast companie. Din p cate, se dovede te c ,
în privin a asta, au avut dreptate.
Apoi ne povesti cum ajunsese s se
asocieze cu Nicholas Spencer.
— Se tia c eram în c utarea unei
oportunit i bune de investi ie. O companie de
fuziuni i achizi ii mi-a sugerat s m gândesc
fac o investi ie modest în Gen-stone. L-am
cunoscut pe Nick Spencer i m-a impresionat
profund, o reac ie deloc neobi nuit , dup cum
poate ti i. M-a rugat s vorbesc cu mai mul i
microbiologi de frunte, to i cu referin e
impecabile, i to i mi-au spus c , dup p rerea
lor, era pe drumul cel bun în cercet rile privind
58
vaccinul care avea s previn cancerul i,

totodat , s limiteze r spândirea celui deja
instalat. Mi-am dat seama ce ar putea deveni
Gen-stone. Apoi Nick m-a întrebat dac a vrea
m gândesc s m al tur lui ca pre edinte al
comitetului director i codirector executiv. Eu
urma s conduc compania, în vreme ce el avea
fie eful cercet rii i fa a public a
companiei.
— S aduc i al i investitori, suger Don.
Wallingford zâmbi mohorât.
— Era bun la asta. Modesta mea investi ie
s-a transformat într-o angajare aproape total a
bunurilor mele. Nick se ducea regulat în Italia
i Elve ia. L sa s se cread c cuno tin ele
sale tiin ifice rivalizau sau le dep eau pe cele
ale multor speciali ti în biologia molecular .
— Era cât de cât adev rat? întreb Don.
Wallingford cl tin din cap.
— Era el de tept, dar nu chiar atât de
de tept.
Cu siguran pe mine m prostise, m-am
gândit, amintindu-mi de convingerea cu care
îmi vorbea de vaccinul pe care îl punea la
punct.
59
Mi-am dat seama încotro b tea Don Carter.
De i Wallingford f cuse o harababur din
afacerea familiei, Nick Spencer hot râse c era
imaginea perfect pentru compania sa. Ar ta i
vorbea ca anglo-saxonul conformist ce era i
putea fi u or manipulat. Urm toarea întrebare a
lui Don mi-a confirmat ipoteza.
— Domnule Wallingford, nu vi se pare c
acest comitet director al dumneavoastr e un
amestec destul de eterogen?
— Nu sunt sigur c v în eleg.
— To i directorii provin din familii extrem
de bogate, dar nici unul nu are cu adev rat
experien în afaceri.
— Sunt oameni pe care îi cunosc bine i
care fac parte din consiliile de conducere ale
propriilor lor funda ii.
— Ceea ce nu dovede te neap rat c au
priceperea financiar necesar pentru a fi la
conducerea unei companii precum aceasta.
— Nic ieri nu ve i g si un grup de oameni
mai inteligen i i mai onorabili, spuse
Wallingford. Tonul lui deveni brusc rece i se
înro i la fa .
Cred c era pe punctul de a ne da afar , dar
60
s-a auzit o b taie în u i a intrat doctorul

Celtavini.
Doctorul era un b rbat relativ scund, cu
aspect conservator, în vârst de vreo aptezeci
de ani, cu un u or accent italian. El ne-a spus
atunci când acceptase s conduc laboratorul
Gen-stone crezuse cu t rie c se putea pune la
punct un vaccin care s previn cancerul. Ini ial
avusese ni te rezultate promi toare la puii de
oareci cu celulele canceroase genetice, dar
ulterior ap ruser problemele. Nu reu ise s
multiplice acele prime rezultate. Era nevoie de
teste exhaustive i în continuare de mult
munc pentru a se putea trage o concluzie
cert .
— Rezultatele de succes vor veni cu
timpul, spuse el. Exist mul i lucr tori în
domeniu.
— Ce p rere ave i despre Nicholas
Spencer? întreb Ken Page.
Celtavini se f cu cenu iu la fa .
— Când am venit la Gen-stone, aveam o
reputa ie nep tat de patruzeci de ani în
domeniul meu. Acum se consider c sunt
implicat în pr bu irea acestei companii.
spunsul la întrebarea dumneavoastr : îl
61
dispre uiesc pe Nicholas Spencer.
Când Ken s-a dus cu doctorul Celtavini în

laborator, Don i cu mine am ters-o. Don avea
întâlnire cu revizorii contabili în Manhattan. I-
am propus s ne întâlnim mai târziu la birou i
i-am spus c aveam de gând s pornesc
diminea spre Caspien, or elul din
Connecticut unde crescuse Nicholas Spencer.
Am c zut de acord c pentru a redacta articolul
de pagina întâi cât era înc o tire fierbinte
trebuia s ne mi m repede. Asta nu m-a
împiedicat s -mi îndrept ma ina spre nord, i
nu spre sud. O curiozitate cople itoare m-a
îmboldit s m duc în Bedford s v d cu ochii
mei ravagiile incendiului în care era s i
piard via a Lynn.
Ned remarcase c doctorul Ryan se uitase

cam ciudat când d duse peste el în holul
spitalului. De data asta îi era fric s se
întoarc , îns trebuia s-o fac . Trebuia s intre
în rezerva în care era pacienta Lynn Spencer.
62
Dac f cea asta, poate c nu va mai vedea

întruna fa a lui Annie, a a cum ar tase când
ma ina ardea i ea nu reu ea s ias . Sim ea
nevoia s vad aceea i expresie pe fa a lui
Lynn Spencer.
Interviul cu sora ei, sau sora vitreg ,
indiferent ce era, fusese difuzat alalt ieri la
tirile de la ase, apoi la cele de la unsprezece.
“Lynn are dureri mari”, spusese ea. “Fie- i mil
de ea” era ceea ce voia s spun . Nu e vina ei
so ia ta a murit. Ea i so ul ei au vrut doar s
în ele. Asta-i tot ce au vrut s fac .
Annie. Când reu ea s doarm , o visa.
Uneori erau vise frumoase. Se visa în
Greenwood Lake, în urm cu cincisprezece ani.
Cât timp tr ise mama lui, nu se duseser
niciodat acolo. Mamei lui nu-i pl cea s-o
viziteze cineva. Când a murit, casa a devenit a
lui, i Annie a fost încântat . “N-am avut
niciodat o cas a mea. Am s-o repar i am s-o
fac tare frumoas . Stai s vezi, Ned.”
i chiar o f cuse frumoas . Era mic , doar
patru camere, îns de-a lungul anilor Annie
economisise destui bani ca s cumpere dulapuri
noi pentru buc rie i s angajeze un meseria
le pun . Anul urm tor economisise suficient
63
ca s instaleze în baie un scaun de toalet nou
i o chiuvet . Îl convinsese s îndep rteze
tapetul vechi i zugr viser împreun casa pe
din untru i pe dinafar . Cump raser ferestre
de la tipul la care î i f cea tot timpul reclam
pe CBS c le vinde foarte ieftin. Annie avea
gr dina ei, gr dina ei frumoas .
Se tot gândea cum munceau împreun ,
cum zugr veau. O visa pe Annie cum atârna
perdelele i apoi se d dea înapoi i ca s le
priveasc încântat .
i amintea cum se duceau acolo cu ma ina
în fiecare week-end, din mai pân la sfâr itul
lui octombrie. Aveau numai dou calorifere
electrice i costa prea mult ca s le foloseasc
iarna. Annie inten iona ca atunci când va ie i la
pensie s pun înc lzire central , astfel încât s
poat locui acolo tot timpul anului.
El vânduse casa noului lor vecin în
octombrie trecut. Vecinul voia s i m reasc
proprietatea. Nu primise un pre prea bun
pentru cas , dar lui Ned nu-i p sase. El tia c ,
indiferent cât putea s bage în Gen-stone, banii
ia aveau s -i aduc o avere. Nicholas Spencer
îi promisese asta când îi vorbise despre vaccin.
Îl cunoscuse pe Spencer când lucra pentru cel
64
care amenaja gr dinile pe proprietatea Bedford.

Nu-i spusese lui Annie c vinde casa. Nu
voia ca ea s -l conving s n-o vând . Apoi,
într-o sâmb frumoas de februarie, când el
era la lucru, ea se hot râse s dea o fug pân
în Greenwood Lake. Casa nu mai era. Se
întorsese acas i îl lovise în piept cu pumnii, i
cu toate c el o dusese în Bedford s vad ce
conac îi va cump ra, nu reu ise s-o împace.
Lui Ned îi p rea r u c Nicholas Spencer
murise. “A vrea s -l fi omorât eu însumi. Dac
nu l-a fi ascultat, Annie ar fi fost tot aici, cu
mine”, gândea el.
Seara trecut , când nu putea s doarm , a
avut o viziune. Annie îi spunea s se duc la
spital, la doctorul Greene. “Ai nevoie de un
medicament, Ned”, îi spunea ea. “Doctorul
Greene o s i dea medicamentul.”
Dac î i f cea programare la doctorul
Greene, putea s se duc la spital i nim nui nu
i s-ar fi p rut ciudat s îl vad acolo. Avea s
afle unde era Lynn Spencer i s intre în
rezerva ei. Înainte de-a o omorî îi va spune
totul despre Annie.
65
8
Nu avusesem de gând s o vizitez pe Lynn

în ziua aceea, dar dup ce am trecut de ruina
care fusese casa ei din Bedford, mi-am dat
seama c eram la doar zece minute dep rtare de
spital. M-am hot rât s m opresc acolo. Am s
fiu sincer : v zusem fotografii ale acelei case
frumoase, iar acum, uitându-m la resturile
carbonizate, mi-am dat seama dintr-o dat cât
de norocoas fusese Lynn c supravie uise. Mai
erau alte dou ma ini în garaj în acea noapte.
Dac pompierul acela n-ar fi observat Fiatul
ro u pe care îl conducea ea de obicei i n-ar fi
întrebat de el, acum Lynn ar fi fost moart .
Fusese norocoas . Mai norocoas decât
rbatul ei, mi-am zis în timp ce intram în
parcarea spitalului. Eram sigur c azi n-am s
dau peste cameramani. În lumea asta care se
mi în vitez , întâlnirea lui Lynn cu moartea
era deja o tire veche. Ea redevenea interesant
doar dac cineva era arestat pentru provocarea
incendiului sau dac se descoperea c Lynn
îns i fusese p rta la furtul de la Gen-stone.
Mi s-a permis s intru în spital i am fost
îndrumat spre ultimul etaj. Când am ie it din
66
ascensor, mi-am dat seama c etajul era

rezervat pacien ilor cu bani. Holuri, covoare,
iar rezerva liber pe lâng care am trecut
rivaliza cu o camer dintr-un hotel de cinci
stele.
Mi-a trecut prin cap c ar fi trebuit s
telefonez în prealabil. Imaginea pe care o
aveam în minte o reprezenta pe Lynn a a cum o
zusem acum dou zile, cu tuburi de oxigen în
nas, cu mâinile i picioarele bandajate i patetic
recunosc toare c venisem s-o v d.
a de la rezerva ei era întredeschis .
Când m-am uitat în untru am ezitat s intru
pentru c ea vorbea la telefon. St tea întins pe
un divan de lâng fereastr . Schimbarea
petrecut în înf area ei era spectaculoas .
Tuburile de oxigen disp ruser . Bandajele de
pe palmele ei erau mult mai mici. Un halat de
satin de un verde deschis înlocuise c ma a de
noapte dat de spital pe care o purtase mar i.
Nu mai avea p rul l sat pe spate liber, ci
piept nat într-un coc fran uzesc. Am auzit-o
spunând: “ i eu te iubesc”.
Trebuie c mi-a sesizat prezen a pentru c
s-a întors în timp ce închidea celularul. Ce am
zut pe fa a ei? Surprindere? Sau, pre de o
67
clip , o expresie sup rat , chiar alarmat ?
Apoi zâmbetul ei a devenit primitor i
glasul cald.
— Carley, ce dr gu din partea ta c ai
venit! Tocmai vorbeam cu tata. Nu pot s -l
conving c n-am nimic.
M-am dus la ea i, dându-mi seama c
probabil nu trebuia s -i ating mâna, am b tut-o
urel pe um r, dup care m-am a ezat pe
fotoliul de dou persoane din fa a ei. Pe masa
de lâng ea erau flori, flori erau i pe comod i
pe noptier . Nici unul din aranjamente nu era
genul pe care îl întâlne ti în holul spitalului.
Toate trebuie s fi costat mul i bani.
Mi-am repro at sentimentul c ov iam în
fa a ei, de parc a teptam ca ea s stabileasc
atmosfera. La prima noastr întâlnire din
Florida fusese condescendent . Acum dou
zile, vulnerabil . Azi?
— Carley, n-am cuvinte s i mul umesc
pentru felul în care ai vorbit despre mine la
interviul de alalt ieri, spuse ea.
— Am spus pur i simplu c ai noroc c
ti în via i c ai dureri.
— Tot ce tiu este c am primit telefoane
68
de la prieteni care n-au mai vorbit cu mine

dup ce au aflat ce a f cut Nick.
— Ce crezi acum despre so ul t u, Lynn?
Era o întrebare pe care trebuia s o pun. Mi-am
dat seama c pentru întrebarea asta venisem
aici.
Lynn a privit pe lâng mine. Gura i s-a
strâns. i-a împreunat mâinile, apoi a icnit i
le-a desf cut.
— Totul s-a întâmplat atât de repede,
Carley! Pr bu irea avionului. Nu mi-a venit s
cred c Nick a murit. Era mai dur ca via a. Tu
l-ai cunoscut i cred c ai sesizat asta. Am
crezut în el. L-am considerat un om cu o
misiune. Îmi spunea: “Lynn, am s înfrâng
celula canceroas , dar acesta e numai
începutul. Când v d copii care s-au n scut surzi
sau orbi sau retarda i i tiu cât de aproape
suntem de prevenirea unor astfel de defecte din
na tere, înnebunesc c n-am ie it înc pe pia
cu vaccinul sta.”
Îl întâlnisem pe Nicholas Spencer numai o
dat , dar îl v zusem de nenum rate ori la
televizor, în diverse interviuri. Con tient sau
incon tient, Lynn prinsese ceva din glasul lui
de tenor, din acea pasiune plin de for care
69
impresionase profund.
Ridic din umeri.
— Acum nu pot decât s m întreb dac
toat via a mea cu el a fost o minciun . Oare a
pus ochii pe mine i pe urm m-a luat de so ie
pentru c îi ofeream posibilitatea de a cunoa te
oameni pe care altfel nu i-ar fi cunoscut?
— Dar tu cum l-ai cunoscut?
— A venit la firma de rela ii publice la
care lucrez, în urm cu vreo apte ani. Noi ne
ocup m numai de clien i super. Voia s înceap
fac publicitate firmei lui ca s se afle despre
vaccinul la care se lucra. Pe urm a început s
invite în ora . tiam c sem n cu prima lui
so ie. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Tat l
meu i-a pierdut banii de pensie pentru c s-a
încrezut în Nick. Dac el l-a în elat în mod
deliberat pe tata, ca i pe to i ceilal i oameni,
rbatul pe care l-am iubit nici m car n-a
existat. Ezit , apoi continu :
— Au venit ieri la mine doi membri din
consiliul de conducere. Cu cât aflu mai mult,
cu atât sunt mai convins de faptul c Nick a
fost un escroc de la început pân la sfâr it.
Am hot rât c e cazul s -i spun c voi scrie
70
un articol am nun it despre el pentru Wall

Street Weekly.
— Va fi un articol “zarurile sunt aruncate”,
am spus eu.
— Zarurile au fost aruncate.
Telefonul de pe noptier sun . L-am luat i
i l-am dat. Ascult , oft i spuse:
— Da, pot s urce. Îmi d du receptorul
înapoi i spuse: doi tipi de la poli ia din
Bedford vor s discute cu mine despre
incendiu. Nu vreau s te re in, Carley.
Mi-ar fi pl cut tare mult s asist la acea
întâlnire, dar fusesem concediat . Am pus
receptorul în furc , mi-am luat po eta, apoi mi-
a venit o idee.
— Mâine m duc la Caspien, Lynn.
— Caspien?
— Ora ul unde a crescut Nick. Cuno ti pe
cineva acolo la care mi-ai sugera s m duc?
Adic , a pomenit Nick vreodat de ni te
prieteni apropia i?
S-a gândit o clip , apoi a cl tinat din cap.
— Nimeni de care s -mi amintesc. Brusc,
s-a uitat pe lâng mine i a icnit. M-am întors
v d ce o speriase.
71
În prag st tea un b rbat, cu o mân în
interiorul hainei i cu cealalt în buzunar. Avea
un început de chelie, tenul p mântiu i pome ii
sa i. M-am întrebat dac era un pacient.
S-a uitat lung la noi dou , apoi a aruncat o
privire pe coridor.
— Scuze. Cred c am gre it etajul. i, cu
aceast scuz murmurat , a disp rut.
O clip mai târziu doi ofi eri de poli ie în
uniform i-au luat locul în prag i eu am plecat.
În drum spre cas am auzit la radio c

poli ia interoga un suspect în incendierea casei
din Bedford a lui Nicholas Spencer.
Spre spaima mea, am auzit c suspectul era
rbatul care avusese izbucnirea emo ional la
întrunirea ac ionarilor de luni dup -amiaz de
la Grand Hyatt Hotel din Manhattan. Se numea
Marty Bikorsky, avea treizeci i ase de ani,
locuia în White Plains, New York, i lucra la o
sta ie de benzin din Mount Kisco, un or el
învecinat cu Bedford. Fusese tratat mar i dup -
amiaz la spitalul St. Ann pentru o arsur la
72
mâna dreapt .
Bikorsky a afirmat c în noaptea
incendiului lucrase pân la ora unsprezece, se
întâlnise cu ni te prieteni la o bere, iar la
dou sprezece treizeci era acas , în pat. Luat la
întreb ri, a recunoscut c la bar f cuse
mb u în leg tur cu conacul so ilor Spencer
din Bedford i spusese c pentru doi cen i i-ar
da foc.
So ia lui a confirmat depozi ia privind ora
la care ajunsese acas i se culcase, îns a
recunoscut i c atunci când s-a trezit, la trei, el
nu era în pat. A mai spus c absen a lui nu o
mirase, pentru c el avea insomnie i, uneori, în
timpul nop ii î i punea o hain peste pijama i
ie ea pe veranda din spate s fumeze. Ea s-a
culcat la loc i nu s-a mai trezit pân la apte.
La ora aceea el se afla deja în buc rie i era
ars la mân . Îi explicase c atinsese flac ra de
la aragaz în timp ce sp la cacaua v rsat .
Îi spusesem anchetatorului de la
Procuratura General , Jason Knowles, c , dup
rerea mea, Marty Bikorsky nu are leg tur cu
incendiul, c era mai degrab un om fr mântat
decât r zbun tor. M-am întrebat dac îmi
pierdeam intui ia, care este esen ial pentru
73
oricare jurnalist. Apoi am hot rât c , indiferent
cum st teau lucrurile în ce-l privea pe
Bikorsky, eu tot a a sim eam.
În timp ce conduceam, mi-am dat seama c
ceva pâlpâia în subcon tientul meu - se
aprindea i se stingea. Apoi m-am prins: era
fa a b rbatului care st tuse scurt timp în u a
rezervei lui Lynn. tiam c îl mai v zusem.
Mar i când mi se luase interviul, se afla în fa a
spitalului.
Bietul om, m-am gândit. Ar ta înfrânt. M-
am întrebat dac avea pe cineva din familie
internat în spital.
În seara aceea am luat cina cu Gwen
Harkins la Neary’s pe East 57th Street. În
adolescen ea locuia aproape de mine în
Ridgewood. Am f cut împreun coala
general i liceul. Ea a plecat la colegiu în sud,
la Georgetown, iar eu am plecat în nord, la
Boston College, dar am f cut câteva semestre
împreun la Londra i Floren a. Mi-a fost
domni oar de onoare când m-am m ritat cu
javra secolului. i tot ea a fost cea care s-a inut
de capul meu s ie im în ora dup ce copila ul
a murit i javra a întins-o în California.
Gwen este o ro cat înalt , zvelt , care de
74
obicei poart tocuri înalte. Sunt sigur c atunci

când suntem împreun alc tuim o imagine
ciudat . Eu sunt singur gra ie unei legi care
spune c ceea ce Dumnezeu a unit statul New
York poate declara desp it. Ea a avut doi tipi
cu care s-ar fi putut m rita, îns nici unul,
spune ea, nu a convins-o s stea mereu cu
celularul lipit de ureche ca s nu rateze apelul
lui. Mama ei, ca i a mea, îi spune tot timpul c
într-o zi o s -l întâlneasc pe F t-Frumos.
Gwen e avocat la o companie farmaceutic
important , iar când am sunat-o i i-am propus
lu m cina la Neary’s, aveam dou motive s
vreau s-o v d.
Primul, desigur, e c întotdeauna ne
sim im bine împreun . Al doilea e c voiam s-o
trag de limb despre Gen-stone i cum se
comenteaz cele întâmplate de c tre cei din
industria farmaceutic .
Ca de obicei, Neary’s era plin ochi. Pentru
mul i, e ca o a doua cas . Niciodat nu tii ce
politician sau celebritate po i vedea la una din
mesele din col .
Jimmy Neary a venit pentru o clip la
masa noastr . În timp ce eu i Gwen sorbeam
vinul ro u, i-am spus de noua mea slujb i de
75
sarcina primit .
— Nick Spencer trecea pe aici din când în
când, spuse el. Îl etichetasem ca fiind un om
integru. Asta demonstreaz c te po i în ela
oricând. Ar cu capul spre doi b rba i care
st teau la bar. Tipii ia au pierdut bani în Gen-
stone i nu- i pot permite. Ambii au copii la
colegiu.
Gwen a comandat o gustare cald . Eu am
ales mâncarea mea preferat , un sandvi cu o
felie de friptur i cartofi pr ji i. Ne-am instalat
comod i am început s convers m.
— Cina asta o pl tesc eu, Gwen. Am
nevoie de ni te informa ii de la tine. Cum a
putut Nick Spencer s aib parte de o
publicitate atât de zgomotoas pentru vaccinul
lui dac era o gogori ?
Gwen ridic din umeri. E un avocat bun,
ceea ce înseamn c niciodat nu r spunde
direct la o întrebare.
— Carley, progresele bru te i remarcabile
în domeniul medicamentelor noi au loc,
practic, în fiecare zi. Compar -le cu
transportul. Pân în secolul al nou sprezecelea,
oamenii c toreau cu c ru a, diligen a, sau
lare. Trenul i automobilul au fost marile
76
inven ii care au f cut ca lumea s se mi te mai

repede. În secolul dou zeci am avut avioane cu
elice, apoi avioane cu reac ie, apoi avioane
supersonice, i dup aceea nave spa iale. Genul
sta de accelerare i progres are loc i în
laboratoarele medicale. Ia gânde te-te. Aspirina
a fost descoperit abia pe la sfâr itul lui 1890.
Înainte de asta, oamenilor li se lua sânge ca s
scape de febr . Pojarul. Vaccinul sta are doar
optzeci de ani i aproape c a eradicat boala.
Nu mai departe de acum cincizeci de ani a fost
o epidemie de poliomielit . Vaccinul Salk i
apoi vaccinul Sabin au avut grij s nu se mai
întâmple asta. i a putea continua la infinit.
— ADN?
— Exact. i nu uita c ADN-ul a
revolu ionat sistemul juridic i, totodat , a
permis identificarea bolilor ereditare.
M-am gândit la de inu ii care sc paser de
la moarte pentru c ADN-ul lor dovedise c nu
ei comiseser crima.
Gwen continua s fie în priz .
— Aminte te- i de c ile alea în care un
copil a fost r pit, i apoi, treizeci de ani mai
târziu, apare la u un adult i spune: “Am
venit, mam ”. Ast zi nu mai conteaz dac
77
cineva seam sau nu cu altcineva. Probele
ADN au cuvântul hot râtor.
A sosit mâncarea noastr . Gwen a luat de
dou ori din farfurie, apoi a continuat:
— Carley, nu tiu dac Nick Spencer a fost
un arlatan sau un geniu. Am în eles c unele
dintre primele rezultate ale vaccinului s u
anticancer, ap rute în revistele medicale,
reau foarte încurajatoare. Dar, s
recunoa tem, rezultatele nu s-au putut verifica.
Apoi, fire te, Spencer dispare i se dovede te
a furat compania.
— L-ai întâlnit vreodat ?
— Într-un grup mare la câteva seminare
medicale. Un tip impresionant, dar tii ceva?
Aflând cât a furat de la oameni care nu î i pot
permite s piard i, chiar mai r u, cum a
spulberat speran ele celor care au crezut cu
disperare în vaccinul atât de mediatizat, nu simt
nici un pic de mil pentru el. În ceea ce m
prive te, a primit ce merita.
10
Connecticut este un stat frumos. Verii

78
tat lui meu tr iau acolo când eram copil. Pe

atunci mergeam în vizit la ei i credeam c tot
statul e ca Darien. Îns ca oricare alt stat,
Connecticut are or elele lui modeste în care
tr ie te clasa muncitoare. A doua zi diminea ,
când am ajuns în Caspien, am constatat c era
un c tun aflat la o distan de zece mile de
Bridgeport.
toria a durat mai pu in de o or i
jum tate. Am ie it din garaj la nou , iar la zece
i dou zeci treceam pe lâng placa cu “Bine a i
venit în Caspien”. Pe lemn era sculptat
imaginea unui soldat din timpul revolu iei,
inând o muschet .
Am pornit-o în sus i în jos pe str zi ca s
simt pulsul locului. Majoritatea caselor p reau
fi fost cl dite pe la mijlocul anilor ‘50.
Multe dintre ele fuseser extinse, semn c alt
genera ie luase locul st pânilor ini iali,
veteranii celui de al doilea r zboi mondial. În
oproane sau rezemate lâng u ile laterale, se
vedeau biciclete i skate board-uri. Mare parte
din ma inile parcate pe alei sau pe str zi erau
SUV-uri sau berline spa ioase. Aproape toate
casele erau bine între inute. Pretutindeni unde
locuiesc oameni, exist o zon cu case mai
79
mari, dar în Caspien nu vedeai imita ii de
conace. De bun seam c atunci când
oamenilor a început s le mearg foarte bine,
au pus afi ul “de vânzare” i s-au mutat într-o
zon mai cu preten ii din apropiere, precum
Greenwick, Westport sau Darien.
Am condus încet pe Main Street, centrul
localit ii. Lung de patru cvartale, acesta avea
obi nuitul amestec de localuri de afaceri
specifice unui mic or el - un magazin cu
articole de menaj, unul de mobil , un oficiu
po tal, un salon de coafur , o pizzerie, câteva
restaurante, o agen ie de asigur ri.
Am trecut prin dou intersec ii. Pe Elm
Street am v zut un salon de servicii funerare i
un complex comercial care includea un
supermarket, o sp torie ecologic , un
magazin de b uturi i un cinematograf. Pe
Hickory Street am g sit o braserie i, al turi de
ea, o cl dire cu dou niveluri cu o firm pe care
scria JURNALUL ORA ULUI CASPIEN.
Pe harta mea, casa familiei Spencer era
situat pe Winslow Terrace 71, un bulevard
care se desprindea la cap tul lui Main Street.
La acea adres am g sit o cas spa ioas cu
verand , genul de cas de la începutul
80
secolului, asemeni celei în care crescusem i

eu. Afar era o plac pe care scria PHILIP
BRODERICK, Medic. M-am întrebat dac
doctorul Broderick locuia la etaj, în locul
familiei Spencer.
Într-un interviu, Nicholas Spencer oferise
un tablou str lucitor al copil riei sale: “Nu-l
puteam deranja pe tata când avea pacien i, îns
simplul fapt c -l tiam acolo la parter, la un
minut dep rtare, m f cea s m simt grozav”.
Aveam de gând s -i fac o vizit doctorului
Philip Broderick, dar ceva mai târziu. M-am
întors la cl direa care ad postea Jurnalul
ora ului Caspien, am parcat în fa i am intrat.
Femeia solid de la recep ie era atât de
absorbit de Internet încât a tres rit când s-a
deschis u a. Imediat, îns , expresia fe ei ei a
devenit pl cut . Mi-a spus un “bun diminea a”
voios i m-a întrebat cu ce putea s m ajute.
Ochelarii mari, f ram , îi m reau ochii de un
albastru deschis.
Hot râsem ca, în loc s m prezint ca
reporter la Wall Street Weekly, solicit pur i
simplu numerele de dat recent ale ziarului.
Avionul lui Spencer se pr bu ise cu aproape
trei s pt mâni în urm . Scandalul legat de banii
81
care lipseau i de vaccin era acum vechi de
dou s pt mâni. B nuiam c ziarul local
scrisese în am nunt despre ambele subiecte.
Femeia avea o uimitoare lips de
curiozitate fa de ce m adusese acolo. A
disp rut pe hol i s-a întors cu exemplare din
edi iile s pt mânilor trecute. Am pl tit trei
dolari pe ele, le-am pus sub bra i m-am
îndreptat spre braseria de al turi. Micul meu
dejun constase într-o jum tate de brio
englezeasc i o cea de cafea instant. Am
hot rât c o baghet i o cafea fiart ar fi o
mas excelent pentru ora unsprezece.
Braseria era mic i intim , unul din acele
locuri cu draperii ro ii cu carouri i farfurii
pictate cu g ini i pui ori, atârnate pe peretele
din spatele tejghelei. Doi b rba i de vreo
aptezeci de ani tocmai se ridicau s plece.
Chelneri a, o mân de om, dar plin de energie,
strângea ce tile goale din fa a lor.
Când am intrat, a ridicat privirea.
— Stai unde vrei, spuse ea zâmbind. La
est, la vest, la nord sau la sud.
Pe ecusonul ei scria “Spune-mi Milly”.
Am apreciat c era cam de vârsta mamei mele,
dar, spre deosebire de ea, avea p rul de un ro u
82
aprins.
Am ales masa rotunjit din col , unde
puteam s întind ziarele. N-am apucat s m
ez, c Milly era deja lâng mine, cu carnetul
de comenzi în mân . Câteva clipe mai târziu
cafeaua i bagheta se aflau în fa a mea.
Avionul lui Spencer se pr bu ise pe 4
aprilie. Cel mai vechi ziar cump rat de mine
purta data de 9 aprilie. Pe prima pagin era o
fotografie de-a lui.
Articolul era o od în memoria unui b iat
dintr-un or el, care ajunsese departe.
Fotografia era recent . Fusese f cut în ziua în
care Spencer primise titlul de cet ean de
onoare al ora ului. La vremea decern rii
premiului, îi mai r seser patruzeci i apte
de zile de tr it pe planeta asta. M-am întrebat
deseori dac oamenii simt c le expir timpul.
Cred c tata a sim it. În diminea a aceea, din
urm cu opt ani, a plecat s se plimbe, îns
mama mi-a spus c la u a ezitat, apoi s-a
întors i a s rutat-o pe cre tet. Trei str zi mai
încolo a f cut atac de cord. Doctorul a spus c a
murit înainte s ating p mântul.
În fotografia asta Nicholas Spencer
zâmbea, dar ochii lui p reau gânditori, chiar
83
îngrijora i.
Primele patru pagini îi erau consacrate în
întregime. Erau poze cu el la vârsta de opt ani
când juca în Divizia Mic . Fusese arunc tor în
echipa de base-ball Caspien Tigers. Alt poz îl
înf a la vârsta de zece ani, al turi de tat l lui,
în laboratorul din casa familiei. În liceu fusese
în echipa de înot - în fotografia aia ap rea
inând un trofeu. Alt fotografie îl reprezenta
într-un costum shakespearean, inând ceva ce
sem na cu un Oscar - fusese ales ca cel mai
bun actor într-un rol principal.
Fotografia în care ap rea al turi de prima
sa so ie în ziua nun ii lor, în urm cu
doisprezece ani, m-a f cut s icnesc. Janet
Barlowe Spencer din Greenwich fusese o
blond supl cu tr turi delicate. Ar fi o
exagerare s spun c era dublura lui Lynn, dar
nu încape îndoial c asem narea era foarte
mare. M-am întrebat dac asem narea dintre
ele avusese vreo leg tur cu c toria lui cu
Lynn.
Ziarul mai cuprindea omagii din partea
unor localnici printre care un avocat care
spunea c fuseser cei mai buni prieteni în
liceu, un profesor care îi ridica în sl vi setea de
84
cunoa tere i o vecin care spunea c el se

oferea mereu s -i fac comisioane. Mi-am scos
carnetul i am notat numele. B nuiam c am s
le g sesc adresele în cartea de telefon, dac m
hot ram s -i contactez.
Num rul din s pt mâna urm toare scria c
vaccinul Gen-stone despre care compania lui
Spencer afirmase c va vindeca boala
canceroas s-a dovedit a fi un e ec. Articolul
nota c cel lalt director executiv al lui Gen-
stone admisese c poate se gr biser atunci
când d duser publicit ii primele succese ale
vaccinului. Fotografia lui Nick Spencer, care
înso ea articolul, p rea c fusese pus la
dispozi ie de companie.
Ziarul ap rut în urm cu cinci zile avea
aceea i fotografie a lui Spencer, dar purta un
titlu diferit: “Spencer acuzat de furt de
milioane”. În articol se folosea cuvântul
“presupus”, îns într-un editorial se sugera c
premiul pe care ar fi trebuit s i-l ofere ora ul
era înc un Oscar pentru cel mai bun actor i nu
cel de “Cet ean de onoare”.
“Spune-mi Milly” mi-a oferit înc o cafea.
Am acceptat-o i am v zut c ochii îi sticleau
de curiozitate la vederea fotografiei lui
85
Spencer.
— L-ai cunoscut pe Nicholas Spencer? am
întrebat-o.
A cl tinat din cap.
— Nu. Când am venit în ora acum
dou zeci de ani el plecase deja. Dar trebuie s -
i spun c atunci când au ap rut articolele
despre faptul c i-a escrocat compania i c
vaccinul nu e bun de nimic numero i oameni
de pe aici au fost tare neferici i. Mul i au
cump rat ac iuni de la compania lui dup ce a
primit medalia. În discursul s u a spus c s-ar
putea s fie cea mai mare descoperire de la
vaccinul poliomielitei încoace.
Afirma iile lui deveniser mai arogante.
“Ai vrut s mai prinzi în la un m nunchi de
fraieri înainte s dispari?”, mi-am zis.
— La dineul la a fost mare înghesuial ,
continu Milly. Fotografia lui Spencer ap ruse
pe copertele a dou reviste na ionale. Oamenii
voiau s -l vad de aproape. El era singura
celebritate pe care a dat-o vreodat ora ul sta.
Fire te, a fost i o strângere de fonduri. Am
auzit c , dup discursul lui, comitetul de
directori al spitalului a cump rat o mul ime de
ac iuni la Gen-stone. Acum to i sunt sup ra i pe
86
cei care au inventat premiul i l-au adus pe

Spencer aici. Nu mai pot continua construc ia
unei noi aripi a spitalului, destinat copiilor.
i puse în old mâna sting - în dreapta
inea cafetiera.
— D -mi voie s i spun c , în ora ul sta,
numele de Spencer înseamn mocirl . Dar,
Dumnezeu s -l odihneasc , ad ug ea cu
re inere, apoi se uit la mine. De ce te
intereseaz atât de mult Spencer? E ti cumva
reporter?
— Da, sunt, am recunoscut.
— Nu e ti prima care se intereseaz de el
pe aici. A venit i cineva de la FBI i a întrebat
cine sunt prietenii lui. I-am spus c nu i-a
mas nici unul.
Am achitat nota de plat i i-am dat lui
Milly cartea mea de vizit , spunându-i: “În caz
vrei s iei leg tura cu mine”. M-am întors la
ma in i am pornit spre Winslow Terrace 71.
11
Uneori am noroc. Doctorul Philip

Broderick nu avea program la cabinet joi dup -
87
amiaz . Când am sosit era dou sprezece f
un sfert i ultimul lui pacient pleca. I-am dat
secretarei una din noile mele c i de vizit cu
Wall Street Weekly. A ov it, apoi m-a rugat s
tept pân vorbe te cu doctorul. Asta am i
cut.
Când s-a întors, mi-a spus:
— Domnul doctor v poate primi.
rea surprins i, sincer vorbind, i eu
eram. Teoria mea, elaborat pe baza
experien ei acumulate în perioada în care am
scris articole biografice, spune c unii oameni
au totu i o polite e înn scut i consider c ,
dac te-ai deranjat s vii la ei, meri i s fii
tolerat, dac nu primit cu bra ele deschise. Tot
conform teoriei, al i oameni se tem c dac te
refuz în pragul u ii lor ai putea s scrii ceva
negativ despre ei.
Oricum, indiferent de motivele acestui
doctor, eram pe cale s ne întâlnim. Probabil c
mi-a auzit pa ii pentru c s-a ridicat de la birou
când am intrat în cabinet. Era un b rbat înalt i
suplu, de vreo cincizeci i cinci de ani, cu o
claie de p r c runt. M-a întâmpinat politicos,
dar practic.
— Domni oar DeCarlo, am s încep prin
88
a fi foarte sincer. Am acceptat s stau de vorb

cu dumneavoastr doar pentru c citesc i
respect revista pe care o reprezenta i. Totu i,
trebuie s în elege i c nu sunte i primul i nici
al cincilea sau al zecelea reporter care sun sau
trece pe aici.
M-am întrebat câte articole aveau s apar
despre Nicholas Spencer. Speram ca aportul
meu la articolul nostru s aduc cel pu in ceva
nou sau demn de o tire. I-am mul umit repede
doctorului c m-a primit f s m anun
dinainte, m-am a ezat pe scaunul pe care mi l-a
ar tat i am trecut la atac.
— Domnule doctor Broderick, dac citi i
în mod regulat revista noastr ti i c politica
editorial prevede prezentarea adev rului, f
not de senza ional, a a cum sunt faptele
dezv luite. Asta inten ionez s fac eu pentru
revist , dar i din interes personal. Acum trei
ani, mama mea s-a rec torit. Sora mea
vitreg , pe care o cunosc foarte pu in, este so ia
lui Nicholas Spencer. Se afl la spital în urma
nilor suferite dup ce casei sale i s-a dat foc
în mod inten ionat acum câteva nop i. Ea nu
tie ce s cread despre so ul ei, dar vrea i are
nevoie s tie adev rul. Orice ajutor pe care îl
89
pute i da va fi foarte apreciat.
— Am citit despre incendiu.
Am detectat nota de comp timire pe care o
voiam de la el» în timp ce m condamnam c
jucam cartea aceea.
— L-a i cunoscut pe Nicholas Spencer?
— L-am cunoscut pe tat l lui, doctorul
Edward Spencer. Mi-a fost prieten.
Împ rt eam interesul lui pentru microbiologic
i deseori veneam aici s asist la experien ele
lui. Pentru mine era un hobby fascinant.
Nicholas Spencer absolvise deja colegiul i se
mutase în New York când m-am stabilit eu aici.
— Când I-a i v zut ultima oar pe
Nicholas Spencer?
— Pe 16 februarie, a doua zi dup
strângerea de fonduri.
— A r mas în ora peste noapte?
— Nu, s-a întors în diminea a de dup
strângerea de fonduri. Nu m a teptam s îl
d. S v explic. Asta e casa în care a crescut,
dar presupun c ti i asta.
— Da, tiu.
— Tat l lui Nick a murit subit acum
doisprezece ani în urma unui atac de cord, chiar
90
când s-a însurat Nick. M-am oferit imediat s

cump r casa. So iei mele i-a pl cut, iar eu
dep isem faza primului cabinet La vremea
aceea aveam de gând s p strez laboratorul i
m joc cu unele dintre primele experien e ale
doctorului Spencer, care, hot râse el, nu duceau
nic ieri. L-am întrebat pe Nick dac vrea s m
lase s copiez acele însemn ri. Mi le-a l sat A
luat în schimb toate dosarele întocmite mai
târziu de tat l s u, considerând c de ineau
informa ii promi toare în munca de cercetare.
Probabil ti i c mama lui a murit de tân de
cancer. Ei bine, scopul vie ii tat lui s u a fost
g seasc un leac pentru aceast boal .
Mi-am amintit de încordarea de pe fa a lui
Nick Spencer când mi-a vorbit despre asta.
— A i folosit însemn rile doctorului
Spencer? am întrebat.
— Nu chiar. Broderick d du din umeri.
Eram mereu prea ocupat, iar pe urm mi-a
trebuit spa iul pe care îl ocupa laboratorul ca s
fac înc dou camere de consulta ii. Am dus în
pod însemn rile, pentru cazul în care Spencer
ar fi venit vreodat dup ele. Nu a f cut-o, pân
în ziua de dup strângerea de fonduri.
— Asta a fost cu o lun i jum tate înainte
91
moar ! De ce crede i c s-a întors atunci
dup ele?
Broderick ezit .
— Nu a dat nici o explica ie, a a c nu pot
fi sigur. P rea nelini tit. Încordat ar fi cuvântul
mai potrivit, cred. L-am informat c f cuse
drumul degeaba, iar el m-a întrebat ce voiam s
spun.
— Ce voia i s spune i?
— Toamna trecut a venit cineva de la
compania lui dup însemn ri i, bineîn eles, i
le-am dat.
— Cum a reac ionat Nick când i-a i spus
asta?
— M-a întrebat dac puteam s -i dau
numele sau s descriu persoana care a fost aici.
Nu mi-am amintit numele b rbatului, îns i l-
am descris. Era bine îmbr cat, avea p rul
castaniu-ro cat, era de în ime medie i în jur
de patruzeci de ani.
— Nick l-a recunoscut?
— Nu sunt sigur, dar a fost vizibil sup rat.
Apoi a spus: N-am chiar atât de mult timp cât
credeam”, i a plecat.
— ti i dac a mai vizitat pe cineva din
92
ora ?
— Presupun c da. O or mai târziu, când
eram în drum spre spital, a trecut pe lâng mine
cu ma ina.
Avusesem de gând ca urm toare mea

oprire s fie la liceul pe care îl urmase Nick, s
aflu ce fel de pu ti fusese, dar dup ce am stat
de vorb cu doctorul Broderick, m-am
zgândit. Inten ionam s m duc direct la Gen-
stone, s -l g sesc pe tipul cu p rul castaniu-
ro cat i s -i pun câteva întreb ri.
Asta dac lucra pentru Gen-stone, lucru de
care, nu tiu de ce, m cam îndoiam.
12
Dup ce p si spitalul, Ned se duse acas

i se întinse pe canapea. Î i d duse toat silin a,
dar nu î i inuse promisiunea fa de Annie.
Avea benzin într-un borcan i un fitil lung
într-un buzunar, iar în cel lalt o brichet . Înc
un minut i ar fi putut s -i fac acelei rezerve
ce îi f cuse conacului.
Auzise clicul u ii ascensorului i îi v zuse
93
pe poli aii din Bedford. Îl cuno teau. Nu erau
destul de aproape ca s -i vad fa a, dar nu voia
ca ei s înceap s se întrebe ce c uta în spital
acum c Annie era moart .
Bineîn eles c ar fi putut s le spun c se
afla acolo pentru c avea programare la
doctorul Greene. i nici n-ar fi min it. Doctorul
Greene fusese ocupat, dar îl prinsese în pauza
de prânz. Era un om de treab , chiar dac
fusese de acord cu Annie c ar fi trebuit s
discute cu ea despre vânzarea casei din
Greenwood Lake.
Nu-i m rturisise doctorului Greene c era
sup rat. Îi spusese doar: “Mi-e dor de Annie. O
iubesc”.
Doctorul Greene nu tia adev ratul motiv
al mor ii lui Annie, nu tia c ea ie ise în fug
din cas , se urcase în automobil i fusese lovit
de o ma in de gunoi, toate astea din cauz c
era foarte sup rat pe el pentru ac iunile de la
Gen-stone. Doctorul nu tia c Ned lucrase
pentru cel care se ocupase de gr dinile
conacului Bedford care arsese, i de asta
cuno tea terenul.
Doctorul Greene îi d duse calmante i
ni te somnifere. Ned lu dou somnifere
94
imediat ce ajunse acas i adormi pe canapea.

Nu se trezi decât dup paisprezece ore, adic
abia joi diminea a la ora unsprezece.
La acea or propriet reasa lui, doamna
Morgan, sun la u . În urm cu dou zeci de
ani, când el i Annie se mutaser acolo, casa
apar inea mamei ei, doamna Morgan o preluase
anul trecut.
Ned n-o pl cea. Era o femeie masiv , cu o
fa de om pus pe ceart . Îi deschise i r mase
în prag, blocând intrarea. Femeia încerca s se
uite pe lâng el, c utând nod în papur .
Când vorbi, glasul ei nu avea obi nuitul
ton aspru, puternic.
— Ned, credeam c la ora asta e ti deja la
munc .
El nu-i r spunse. Nu era treaba ei c fusese
din nou concediat.
— tii ce r u îmi pare de Annie.
— Mda. Sigur. Era atât de ame it de
efectul somniferelor încât îi era greu s i
bomb ne.
— Ned, a ap rut o problem . Tonul
comp timitor disp ru. Contractul de închiriere
expir pe întâi iunie. Fiul meu se însoar i are
95
nevoie de apartamentul t u. Îmi pare r u, dar
tii cum e. Dar, în amintirea lui Armie, po i s
stai gratis aici toat luna mai.
O or mai târziu, f cu un drum la

Greenwood Lake. Câ iva dintre vechii lor
vecini erau afar i lucrau la peluze. Se opri în
fa a propriet ii unde fusese casa lor. Acum era
o peluz . B trâna doamn Schafley, vecina lor
din dreapta, t ia în curte crengile mimozelor.
Ridic ochii, îl v zu i îl invit la o cea de
ceai. Îl servi cu pr jitur de cas , cu cafea, ba
chiar î i aminti c lui îi pl cea ceaiul cu mult
zah r. Apoi se a ez vizavi de el.
— Ar i groaznic, Ned, spuse ea. Lui
Annie nu i-ar fi pl cut s te vad atât de
neîngrijit. Ea avea mereu grij s ar i bine.
— Trebuie s m mut, spuse el.
Propriet reasa vrea apartamentul pentru fiul ei.
— Unde ai s te duci, Ned?
— Nu tiu. Înc luptându-se cu toropeala
produs de somnifere, lui Ned îi veni o idee.
Doamn Schafley, mi-a i putea închiria pentru
un timp dormitorul dumneavoastr liber pân
sesc ceva?
96
zu refuzul instantaneu din ochii ei.

— De dragul lui Annie, ad ug el. tia c
doamna Schafley o iubise pe Annie. Femeia
cl tin din cap.
— N-ar merge, Ned. Nu e ti cea mai
ordonat persoan . Annie strângea mereu dup
tine. Casa asta e mic i n-am sfâr i prieteni
buni.
— Credeam c v plac. Ned sim i mânia
urcându-i în gât.
— Te plac, spuse ea pe un ton lini titor,
dar nu-i acela i lucru când tr ie ti în cas cu
cineva. Se uit pe fereastr . Oh, uite-l pe Harry
Harnik. Alerg la u i îl strig . A venit Ned
în vizit , url ea.
Harry Harnik era vecinul care se oferise s
le cumpere casa pentru c voia s aib o curte
mai mare. Dac Harry n-ar fi f cut oferta aia, el
n-ar fi vândut casa i n-ar fi b gat banii în
nenorocita aia de companie. Acum Annie nu
mai era, casa nu mai exista, iar propriet reasa
voia s -l azvârle afar . Doamna Schafley, care
întotdeauna se purta foarte frumos când era
Annie prin preajm , nu voia nici m car s -i
închirieze o camer .
97
Harry Harnik intr în cas , afi ând un
zâmbet comp timitor.
— Ned, am auzit despre Annie târziu. Îmi
pare r u. Era o persoan minunat .
— Minunat , aprob doamna Schafley.
Oferta lui Harnik de a cump ra casa fusese
primul pas c tre moartea lui Annie. Doamna
Schafley îl chemase acum aici pentru c nu
voia s fie singur cu el. “Îi este fric de mine”,
se gândi Ned. Chiar i Harnik se uita ciudat la
el. “ i lui îi este fric de mine”, hot rî Ned.
Propriet reasa, cu tot aerul ei b ios, se
oferise s -l lase s stea gratis în apartament o
lun , pentru c i ei îi era fric de el. Fiul ei nu
avea s se mute niciodat la ea, nu se
în elegeau. “Vrea doar s scape de mine”, î i
spuse Ned.
Lynn Spencer se temuse de el când îl
zuse în u a rezervei ei din spital. Sora ei,
cucoana DeCarlo, evitase s -l priveasc atunci
când d duse interviul i ieri abia dac se
deranjase s întoarc capul s -l vad . Va avea
grij s schimbe asta. O va face s -i fie fric de
el.
Toat mânia i durerea pe care le
98
acumulase începeau s se transforme într-un

sentiment de putere, ca atunci când era copil i
tr gea cu pra tia în vr biile din copaci. Harnik,
Schafley, Lynn Spencer, sora ei - to i erau ni te
vr bii. A a trebuia s -i trateze, exact ca pe
vr biile alea.
Pe urm putea s plece în timp ce ei z ceau
sângerând, exact cum l sase vr biile alea, când
era copil.
Care era cântecul pe care obi nuia s -l
cânte în ma in ? “Vom merge la vân toare.”
Asta era.
Începu s râd .
Harry Harnik i doamna Schafley se uitau
lung la el. Doamna Schafley spuse:
— Ned, î i mai iei doctoria de când a murit
Annie? “Nu-i face s intre la b nuieli.” Reu i
se opreasc din râs.
— Oh, da, spuse el. Annie ar fi vrut s-o
iau. Râdeam doar pentru c mi-am adus aminte
ce tare te-ai sup rat în ziua când am adus acas
ma ina aia veche pe care urma s-o repar, Harry.
— Erau dou ma ini vechi, Ned. Din cauza
lor, strada ar ta ca un maidan. Annie te-a
determinat s scapi de ele.
99
— in minte. De asta ai cump rat casa,
fiindc nu voiai s m mai vezi aducând ma ini
vechi pe care îmi pl cea s le repar. De asta
când nevasta ta a vrut s -i dea telefon lui Annie
ca s se asigure c ea era de acord ca voi s
cump ra i proprietatea, n-ai l sat-o s
telefoneze. i, doamn Schafley, tia i c Annie
va fi distrus dac r mâne f cas . Nici
dumneavoastr nu i-a i dat telefon. N-a i ajutat-
o s i salveze casa pentru c voia i s plec de
aici.
Pe fe ele amândurora se citea vinov ia.
Poate c o iubiser pe Annie, dar nu suficient
ca s nu fi conspirat s -i ia casa.
“Nu le ar ta ce sim i cu adev rat. Nu te
tr da.”
— Plec, spuse el. Dar m-am gândit c
trebuie s v ar t c tiu ce a i pus amândoi la
cale i sper s arde i în focul iadului pentru
asta.
Le întoarse spatele, ie i din cas i o lu pe
potec înspre ma in . Chiar când deschidea
portiera, z ri o lalea aproape de locul în care
fusese aleea îngust ce ducea la casa lor.
Alerg pân acolo, culese laleaua i o
ridic spre cer. Era promisiunea lui în fa a lui
100
Annie c avea s-o r zbune. Lynn Spencer,

Carley DeCarlo, propriet reasa lui, doamna
Morgan, Harry Harnik, doamna Schafley. Dar
nevasta lui Harnik, Bess? Se sui în ma in i
plec . Pe drum se mai gândi i o ad ug pe list
i pe Bess Harnik. Nu o sunase pe Annie ca s-o
avertizeze de iminenta vânzare a casei. Nici ea
nu merita s tr iasc .
13
Nu eram sigur dac f ceam bine încâlcind

teritoriul lui Ken Page când am ajuns la sediul
Gen-stone din Pleasantville, dar ceva îmi
spunea c trebuie s fac asta imediat. În timp ce
mergeam pe I-95 de la Connecticut spre
Westchester, m-am tot gândit la posibilitatea ca
cel care venise s ia însemn rile doctorului
Spencer s fi fost de la o firm de investiga ii,
poate chiar de la cea angajat de companie.
În discursul s u de la întrunirea
ac ionarilor, Charles Wallingford afirmase, sau
cel pu in insinuase, c banii care lipseau i
problema cu vaccinul erau lucruri absolut
nea teptate, ocante. Totu i, cu luni înainte ca
avionul lui Spencer s se pr bu easc , cineva
101
adunase însemn rile alea vechi. De ce?
“N-am chiar atât de mult timp cât
credeam.” Asta i-a spus Nick Spencer
doctorului Broderick. Nu avea destul timp
pentru ce? Ca s i acopere urmele? Ca s i
asigure un viitor undeva sub un nume nou,
poate cu o nou fa , i cu milioane de dolari?
Sau exista un cu totul alt motiv? i de ce
mintea mea se tot întorcea la aceast
posibilitate?
De data asta, când am ajuns la sediul

companiei, am întrebat de doctorul Celtavini i
am pretins c era vorba de ceva urgent.
Secretara lui m-a rugat s a tept. A trecut un
minut i jum tate pân s -mi spun c doctorul
era ocupat, îns avea s m primeasc asistenta
lui, doctorul Kendall.
Cl direa laboratorului era în spatele
sediului biroului executiv i la ea se ajungea
printr-un coridor lung. Un paznic mi-a cercetat
po eta i m-a pus s trec printr-un detector de
metale. Am a teptat în zona de primire pân a
venit doctor Kendall dup mine.
Era o femeie cu aspect sobru, între treizeci
i cinci i patruzeci de ani, cu p rul drept,
102
negru i o b rbie voluntar .

M-a dus în biroul ei.
— L-am cunoscut ieri pe doctorul Page de
la revista dumneavoastr , spuse ea. A petrecut
mult timp cu doctorul Celtavini i cu mine.
Credeam c am reu it s -i r spundem la toate
întreb rile.
— Exist o întrebare pe care n-ar fi putut
o pun Ken Page pentru c e legat de ceva
ce tocmai am aflat azi diminea . Am în eles c
interesul ini ial al lui Nicholas Spencer pentru
vaccin a fost declan at de cercet rile tat lui s u
în laboratorul de acas .
Ea d du din cap.
— A a mi s-a spus i mie.
— Primele însemn ri ale doctorului
Spencer erau p strate pentru Nick Spencer de
tre cel care a cump rat casa lui din Caspien,
Connecticut Cineva care a pretins c e de la
Gen-stone s-a adus acolo toamna trecut i le-a
luat.
— De ce spune i “a pretins c e de ia Gen-
stone”?
M-am întors. Doctorul Celtavini era în u .
— Spun asta pentru c Nick Spencer s-a
103
dus personal s ia acele însemn ri i, conform
spuselor doctorului Broderick, care le p stra, a
fost vizibil sup rat când a auzit c au disp rut.
Era greu de judecat reac ia de pe fa a
doctorului Celtavini. Surpriz ? îngrijorare? Sau
ceva care sem na mai mult cu triste ea? A fi
dat orice s -i pot citi gândurile.
— Cunoa te i numele persoanei care a luat
însemn rile? întreb doctorul Kendall.
— Doctorul Broderick nu-i mai inea
minte numele. L-a descris ca fiind un b rbat
bine îmbr cat, cu p rul castaniu-ro cat, în
vârst de vreo patruzeci de ani.
Se uitar unul la altul. Doctorul Celtavini
cl tin din cap.
— Nu cunosc o persoan care s aib
leg tur cu laboratorul. Poate c secretara lui
Nick Spencer, Vivian Powers, v-ar putea ajuta.
Aveam o duzin de întreb ri pe care a fi
vrut s i le pun doctorului Celtavini. Instinctul
îmi spunea c omul se lupta cu el însu i. Ieri
spusese c îl dispre uia pe Nick Spencer nu
numai din cauza duplicit ii lui, ci i pentru c
propria-i reputa ie fusese terfelit . Nu m
îndoiam c era sincer în privin a asta, îns
sim eam c în mintea lui se mai petrecea ceva.
104
Celtavini i se adres asistentei lui:

— Laura, dac am fi trimis noi dup
însemn ri, probabil c am fi apelat la oamenii
no tri de la coresponden , ce zici?
— Cred c da, domnule doctor.
— i eu cred. Domni oar DeCarlo, ave i
num rul doctorului Broderick? A vrea s
vorbesc cu el.
I l-am dat i am plecat. M-am oprit la
recep ie i mi s-a confirmat c , dac domnul
Spencer voia s i se livreze ceva de interes
profesional, apela la unul dintre cei trei oameni
angaja i special în acest scop. Am cerut s-o v d
pe Vivian Powers, îns ea î i luase liber.
Când am plecat de la Gen-stone eram
aproape sigur de cel pu in un lucru: tipul cu
r castaniu-ro cat care luase de la doctorul
Broderick însemn rile nu fusese autorizat s le
ia.
Întrebarea era: unde au ajuns însemn rile
acelea i ce informa ii importante con ineau?
14
Nu tiu sigur când am început s m

105
îndr gostesc de Casey Dillon. Poate cu ani în
urm . Numele lui complet e Kevin Curtis
Dillon, dar toat via a i s-a spus Casey, exact
cum mie, Marcia, mi se spune Carley. E
chirurg ortoped la Spitalul pentru Chirurgie
Special . Cu mult timp în urm , când amândoi
locuiam în Ridgewood i eu eram în anul doi
de liceu, m-a invitat la balul lui de absolvire.
Am f cut pentru el o pasiune care nu voia s
treac . Pe urm a plecat la colegiu, iar când
venea acas nici nu m mai saluta. Devenise
foarte important.
Ne-am ciocnit unul de altul acum vreo ase
luni în holul unui teatru de pe Broadway. Eu
dusesem singur , el era înso it. O lun mai
târziu m-a sunat. La dou s pt mâni dup
aceea, m-a sunat iar. E foarte limpede c
doctorul Dillon, un chirurg chipe , de treizeci i
ase de ani, nu tânje te prea des dup compania
mea. Acum m sun în mod regulat, de fapt nu
chiar atât de regulat.
rturisesc c , prudent cum sunt s nu
aleg iar i cu inima zdrobit , ador totu i
fiece clip petrecut cu Casey. Am fost absolut
ocat când, acum dou luni, m-am trezit în
toiul nop ii i mi-am dat seama c visasem c
106
eram cu el i cump ram erve ele pentru

petrecerile noastre. În vis, am V zut chiar i
numele noastre scrise de-a curmezi ul lor:
“Casey i Carley”.
Majoritatea întâlnirilor noastre sunt
programate dinainte. Când am ajuns acas îns ,
am g sit un mesaj pe robot: “Carley, vrei s
îmbuci ceva?”
Mi s-a p rut o idee grozav . Casey
locuie te pe West 85th Street i deseori ne
întâlnim la un restaurant din centru. L-am
sunat, i-am l sat un mesaj în care îi spuneam c
eram de acord, am notat cu grij evenimentele
zilei, apoi am hot rât c un du fierbinte era
numai bun.
Sita de la du ul meu a fost înlocuit de
dou ori, dar degeaba. Continu s ârâie apa,
apoi o împroa ; schimbarea de temperatur
este de-a dreptul traumatizant i nu m-am
putut ab ine s m gândesc ce pl cut ar fi fost
m aflu într-un jacuzzi cu ap cald i
bolborositoare. Inten ionasem ca atunci când
îmi voi cump ra apartamentul s fac pe dracu-n
patru i s -mi instalez i eu inven ia asta
dumnezeiasc . Acum, mul umit investi iei în
Gen-stone, acel jacuzzi e departe.
107
Casey a sunat din nou în timp ce îmi
uscam p rul. Am c zut de acord c mâncarea
chinezeasc de la Shun Lee West era excelent
i am hot rât s ne întâlnim acolo la opt, dar s
n-o lungim. El avea programate opera ii
diminea , iar eu trebuia s m preg tesc pentru
întâlnirea de la nou cu b ie ii, la birou.
Am ajuns la Shun Lee’s la opt fix. Casey
era instalat într-un separeu i p rea c e de ceva
timp acolo. Am glumit spunându-i c m face
simt c am întârziat chiar i atunci când i-ar
putea fixa ceasul dup mine. Am comandat vin,
ne-am uitat peste meniu, am dezb tut i am
zut de acord s lu m amândoi crevete în sos
de unt i pui condimentat.
Apoi ne-am apucat s vorbim despre ce am
mai f cut în ultimele dou s pt mâni.
I-am spus c am fost angajat la Wall
Street Weekly i s-a ar tat corespunz tor
impresionat. Apoi i-am povestit de articolul
despre Nicholas Spencer i am început s
gândesc cu glas tare, lucru care mi se întâmpl
des când sunt cu Casey.
— M fr mânt faptul c adversitatea fa
de Spencer este atât de subiectiv . Sigur, e
vorba de bani, pentru unii numai de bani, dar
108
pentru al ii e mai mult decât atât. Se simt

tr da i.
— Îl credeau un zeu care îi atingea cu
mâinile-i vindec toare i îi f cea bine, pe ei sau
pe copiii lor, spuse Casey. Ca doctor, în eleg
venera ia de care avem parte când scoatem din
criz un pacient foarte bolnav. Spencer a
promis s elibereze întreaga lume de
amenin area cancerului. Când vaccinul a e uat,
poate c s-a pierdut cu firea.
— Cum adic , “s-a pierdut cu firea”?
— Carley, indiferent de motiv, a luat bani.
Vaccinul a e uat. Urma s fie f cut de ocar i
nu avea unde s se duc în afar de închisoare.
întreb cât de mare era asigurarea lui. A
verificat cineva asta?
— Sunt sigur c Don Carter, care scrie
partea de afaceri a articolului, o va face, dac
n-a f cut-o deja. Deci crezi c s-ar putea ca
Nick Spencer s fi optat pentru sinucidere?
— N-ar fi primul care a ales calea asta de
ie ire.
— Nu, nu cred c a fost în stare de a a
ceva.
— Carley, pot s i spun c laboratoarele
109
de cercetare sunt pepiniere de bârf . Am vorbit
cu ni te tipi pe care îi cunosc. De câteva luni
umbla vorba c la Gen-stone rezultatele finale
nu erau ar tate.
— Crezi c Spencer tia asta?
— Dac to i ceilal i din afacere tiau, nu
d cum s nu fi auzit i el. S i dau un pont -
farmaceuticele sunt o afacere de multe miliarde
de dolari, iar Gen-stone nu e singura companie
care încearc cu disperare s vindece cancerul.
Compania care g se te leacul magic va avea un
patent care valoreaz miliarde. Nu te am gi.
Celelalte companii jubileaz c vaccinul lui
Spencer a fost un fiasco. Nu e una care s nu
lucreze cu frenezie pentru a fi înving toarea.
Banii i premiul Nobel sunt stimulente
excelente.
— Nu prea pui profesiunea medical în cea
mai bun lumin , domnule doctor.
— Nu inten ionez s-o pun în vreo lumin .
Spun doar ce se întâmpl . La fel e i cu
spitalele. Suntem în competi ie pentru pacien i.
Pacien ii aduc venit. Venitul permite spitalelor
in pasul cu aparatura de ultim or . Cum
atragi pacien ii? Având medici de prima mân .
De ce crezi c doctorii care i-au f cut un nume
110
în domeniul lor sunt în mod constant recruta i?

Pentru ei se duce o lupt pe via i pe moarte,
i a a a fost mereu. Am prieteni în laboratoare
de cercetare din spitale care îmi spun c se
feresc tot timpul de spioni. Furtul de informa ii
cu privire la medicamente i vaccinuri noi are
loc tot timpul. F când abstrac ie de furt, cursa
pentru a fi cel care descoper medicamentul
sau vaccinul minune se desf oar dou zeci i
patru de ore din dou zeci i patru. Cu asta se
confrunta Nick Spencer.
Am prins cuvântul “spioni” i m-am gândit
la str inul care luase dosarele din cabinetul
doctorului Broderick. I-am povestit lui Casey
despre el.
— Carley, tu spui c Nick Spencer a luat
dosarele tat lui s u acum doisprezece ani i c
o persoan neautorizat s-a întors dup restul
toamna trecut . Asta nu- i spune c cineva a
considerat c ar putea fi valoroase i c a ajuns
la concluzia asta înainte ca Spencer însu i s se
gândeasc la acela i lucru?
— “N-am chiar atât de mult timp cum
credeam.” Casey, sta a fost ultimul lucru pe
care i l-a spus Spencer doctorului Broderick, cu
numai ase s pt mâni înainte ca avionul lui s
111
se pr bu easc .
— Ce crezi c a vrut s spun ?
— Nu tiu. Dar câtor oameni crezi tu c le-
a spus despre însemn rile de început ale tat lui
u l sate în fosta cas a familiei? Adic , atunci
când te mu i i în locul t u vine alt familie,
parc nu- i vine s le la i s i p streze ni te
lucruri. În cazul acesta, îns , a fost o situa ie
special . Doctorul sperase s lucreze ca hobby
în acel laborator. Pe urm , spune el, a folosit
spa iul drept camere de consulta ie.
A sosit mâncarea, aburind i mirosind
dumnezeie te. Mi-am dat seama c nu
mâncasem nimic, decât bagheta i cafeaua de la
ora unsprezece. i mi-am mai dat seama c , în
diminea a urm toare, dup ce m întâlneam la
birou cu Ken Page i Don Carter, voi mai face
un drum pân la Caspien.
Fusesem surprins c doctorul Broderick
primise atât de prompt azi-diminea i c
spusese atât de repede i din proprie ini iativ
fusese în posesia unora dintre dosarele
doctorului Spencer pe care toamna trecut le
predase unui mesager, al c rui nume nu i-l
amintea. Spencer crezuse întotdeauna c
cercet rile preliminare ale tat lui s u aveau s -l
112
ajute s dezvolte Gen-stone. L sase la Caspien

însemn rile alea la cererea lui Broderick. Ar fi
trebuit tratate cu mare grij .
Poate c fuseser , m-am gândit. Poate c
nu exist nici un b rbat ro cat.
— Tu m aju i foarte mult s gândesc,
Casey, am spus în timp ce m concentram
asupra mânc rii. Poate c ar fi trebuit s te faci
psihiatru.
— To i doctorii sunt psihiatri, Carley.
Doar c unii dintre ei nu- i dau seama de asta.
15
Era bine la Wall Street Weekly. Aveam un

separeu al meu, un birou al meu, un computer
al meu. Poate exist oameni care tânjesc numai
dup drum liber, dar eu nu sunt unul dintre ei.
Nu c nu-mi place s c toresc - îmi place.
Am scris articole despre oamenii renumi i sau
cel pu in cunoscu i, care m-au dus în Europa i
America de Sud, ba chiar i în Australia, îns
dup dou s pt mâni, abia a tept s m întorc
acas .
Acas e pentru mine minunata, superba,
113
fantastica bucat de p mânt numit Manhattan
Island. Partea de est, partea de vest, tot ora ul.
Îmi place la nebunie s m plimb prin el într-o
duminic lini tit i s simt prezen a cl dirilor
pe care le-au v zut str -str bunicii mei când au
ajuns la New York - unul din Emerald Isle,
cel lalt din Toscana.
Toate astea îmi treceau prin cap în timp ce
îmi puneam câteva obiecte personale în biroul
meu cel nou i m uitam peste însemn rile
pentru edin a care urma s aib loc în biroul
lui Ken.
În lumea tirilor nu prea e timp de pierdut.
Ken, Don i cu mine am schimbat saluturi i
am trecut la treab . Ken s-a a ezat la birou. Era
îmbr cat într-un jerseu i o c ma cu guler
sfrânt i ar ta ca un fotbalist care i-a pus
ghetele în cui.
— Începe tu, Don, spuse el.
Don, scund i îngrijit, î i r sfoi
însemn rile.
— Spencer a intrat la Jackman Medical
Supply Company acum paisprezece ani, dup
ce i-a luat licen a în medicin la Corneli. La
vremea aceea era o companie de familie, care
se lupta s supravie uiasc . Cu ajutorul socrului
114
u, a sfâr it prin a cump ra în întregime

compania Jackman. Acum opt ani, când a
înfiin at Gen-stone a înglobat în ea fosta
companie Jackman i a trecut public la
finan area cercet rii. Acesta e compartimentul
pe care îl devaliza. A cump rat casa din
Bedford i apartamentul din New York.
Conacul a costat ini ial trei milioane, dar cu
renov rile f cute i cu escaladarea pre urilor pe
pia a imobiliar valora mult mai mult când a
fost incendiat. Apartamentul a fost achizi ionat
cu patru milioane, dar a mai b gat ni te bani în
el. Întâmpl tor, atât conacul cât i apartamentul
aveau ipoteci care, pân la urm , au fost
achitate.
Mi-am amintit c Lynn îmi spusese c ea
tr ia în casa i apartamentul primei lui so ii.
— Devalizarea compartimentului de
instrumentar medical a început cu mai mult
timp în urm . Acum un an i jum tate a început
i însu easc bani împotriva propriilor
ac iuni. Nimeni nu tie de ce.
— Pentru a respecta cronologia faptelor,
aici intervin eu, spuse Ken. Asta a fost perioada
când, conform spuselor doctorului Celtavini, au
început s apar probleme în laborator.
115
Genera iile succesive de oareci c rora li se
administra vaccinul începeau s dezvolte celule
canceroase. Probabil c Spencer i-a dat seama
palatul din c i de joc era pe cale s se
ruie i a început s devalizeze serios
compania. Se crede c întâlnirea din Puerto
Rico era doar primul pas al fugii lui din ar .
Apoi i-a p sit norocul.
— I-a spus doctorului care a cump rat casa
tat lui s u c nu avea chiar atât de mult timp
cât credea, am intervenit eu. Apoi le-am
povestit despre însemn rile pe care doctorul
Broderick afirmase c le d duse unui b rbat cu
rul castaniu-ro cat care a pretins c era de la
biroul lui Spencer. Ce mi-e greu s înghit, am
continuat, e c un doctor ar preda ni te dosare
de cercetare f s verifice mai întâi dac
persoana care le cere e autorizat s le ia, sau
car s -i cear o chitan pentru ele.
— Exist vreo ans ca cineva de la
companie s fi început s -l suspecteze pe
Spencer? întreb Don.
— Dac e s ne lu m dup ce s-a spus la
întrunirea ac ionarilor, nu. i, cu certitudine,
pentru Celtavini a fost o noutate existen a
acestor dosare. Or, dac experien ele de început
116
ale unui microbiolog amator ar fi putut interesa

pe cineva, acea persoan ar fi cineva ca el.
— Doctorul Broderick a mai spus cuiva c
însemn rile au fost luate?
— A zis ceva despre faptul c a vorbit cu
anchetatorii. Dar pentru c mi-a spus-o din
proprie ini iativ , a zice c nu. Mi-am dat
seama c nu-i pusesem direct aceast întrebare.
— Probabil c cei de la Procuratura
General s-au dus la el. Don î i închise
carnetul. Ei sunt cei care încearc s dea de
urma banilor, îns eu unul cred c se afl într-
un cont dintr-o banc elve ian .
— Acolo se b nuie te c inten iona s
fug ? am întrebat.
— Greu de spus. Exist i alte locuri în
care oamenii cu mul i bani sunt primi i cu
bra ele deschise, f s li se pun întreb ri. Lui
Spencer îi pl cea Europa i vorbea fluent
franceza i germana, a a c nu i-ar fi fost greu
se acomodeze acolo unde hot ra s se
stabileasc .
M-am gândit la ce spusese Nick despre fiul
u Jack: “El înseamn pentru mine totul”.
Cum se împ case cu gândul c , p sind ara
117
asta, nu putea s i mai vad fiul decât riscând
sfâr easc în închisoare? Am aruncat pe
mas subiectul sta, dar nici Don, nici Ken nu
l-au v zut ca pe un conflict.
— Cu banii pe care i-a luat, pu tiul poate
oricând s sar într-un avion particular i s se
duc în vizit la t ticu. Pot s i dau o list cu
oameni care nu s-au mai întors aici, dar sunt
buni famili ti. În plus, cât de des i-ar fi v zut
pu tiul dac intra la pârnaie?
— i mai exist o necunoscut , am spus.
Lynn. Dac e s o credem, ea nu a avut nici o
leg tur cu planul lui. Avea el de gând s-o lase
în aer, luându- i t lp a? Nu tiu de ce, dar nu
o v d tr ind în exil. i-a dat toat silin a s fac
parte din lumea bun din New York. Pretinde
acum nu are nici un ban.
— Ceea ce pentru cei ca Lynn Spencer
înseamn nici un ban, probabil c difer mult
fa de ce consider m noi trei a fi nici un ban,
spuse sec Don i se ridic .
— Înc ceva, am spus eu repede. Acesta e
exact aspectul pe care a vrea s -l ating în
articol. Am rev zut ce s-a scris în pres despre
falimentele corpora iilor i se pare c accentul
se pune mereu pe cât de extravagant tr ia tipul
118
care î i însu ea banii — cu avioane i vapoare

i o jum tate de duzin de case. Noi nu avem
genul acesta de poveste. Indiferent ce a f cut
Nick Spencer cu banii, nu se vede. În schimb,
vreau s -i intervievez pe oamenii m run i,
inclusiv pe tipul care e acuzat c a provocat
incendiul. Chiar dac e vinovat, ceea ce m
îndoiesc, era înnebunit din cauz c feti a lui
are cancer i e pe moarte, iar el o s i piard
casa.
— Ce te face s crezi c nu e vinovat?
întreb Don. Mie mi se pare un fapt evident.
— L-am v zut la întrunirea ac ionarilor.
Eram practic um r la um r cu el când a avut
izbucnirea aia.
— Care cât a durat? Don ridic o
sprincean - un truc pe care totdeauna l-am
invidiat.
— Vreo dou minute, poate mai pu in, am
recunoscut. Dar, indiferent c a dat foc sau nu,
omul e un exemplu de ce se întâmpl cu
adev ratele victime când Gen-stone d
faliment.
— Vorbe te cu câ iva dintre ei, s vedem
ce iese, spuse Ken. i-acum la treab .
119
M-am întors la biroul meu i m-am uitat în
dosarul despre Spencer. Dup pr bu irea
avionului, ziarele d duser citate din oamenii
care îi fuseser apropia i la Gen-stone. Vivian
Powers, secretara lui de ase ani, îl ridicase în
sl vi. Am cerut leg tura cu ea la biroul din
Pleasatnville i m-am rugat s fie la lucru.
Mi-a r spuns chiar ea. Dup glas p rea
tân . Mi-a spus pe un ton categoric c nu
putea s -mi acorde un interviu nici prin telefon
nici în persoan . Am atacat repede, înainte s
apuce s închid :
— Fac parte dintr-o echip de la Wall
Street Weekly, care scrie un articol despre
Nicholas Spencer. Am sa fiu sincer . Mi-ar
pl cea s scriu i ceva pozitiv despre el, îns
oamenii sunt atât de sup ra i c i-au pierdut
banii încât o s fie un portret negativ. Atunci
când a murit a i vorbit foarte frumos despre el.
nuiesc c i dumneavoastr v-a i schimbat
rerea.
— Eu sunt convins c Nicholas Spencer
n-a luat un cent pentru el, spuse ea cu ardoare.
Apoi glasul i se frânse. A fost o persoan
minunat , zise ea, aproape în oapt , i asta e
tot ce am de spus.
120
Am avut senza ia c Vivian Powers se

temea s nu fie auzit de cineva.
— Mâine e sâmb , a putea veni la
dumneavoastr acas sau oriunde dori i s ne
întâlnim.
— Nu mâine. Trebuie s m mai gândesc.
Am auzit un clic i leg tura s-a întrerupt. Oare
ce voise s spun prin faptul c Spencer n-ar fi
luat nici un ban pentru el? m-am întrebat eu.
Poate nu mâine, dar o s st m de vorb ,
domni oar Powers. O s st m de vorb .
16
Annie nu îl l sa s bea. Nu avea voie din

cauza medicamentelor. Cu o zi în urm , îns , în
drum spre cas , Ned se oprise la un magazin de
uturi i cump rase vin, whisky i rachiu. Nu
i mai luase doctoria de când murise Annie i
spera c ea nu se va sup ra c bea.
— Trebuie s dorm, Annie, îi explic el
când deschise prima sticl . M va ajuta s
dorm.
i chiar îl ajut . Adormise pe scaun, dar pe
urm se întâmpl ceva. Ned nu tia dac visa
121
sau î i amintea noaptea incendiului. St tea în
pâlcul acela de copaci cu bidonul de benzin
când din partea lateral a casei a ie it o umbr
i a luat-o la fug pe alee.
Vântul b tea tare i crengile copacilor se
leg nau. La început crezuse c asta crease
umbra... Îns acum umbra devenise silueta unui
rbat. I se p rea uneori c îi vede fa a.
fi fost ca visele lui cu Annie, cele care
erau atât de reale încât sim ea pân i mirosul
lo iunii cu care se d dea ea?
“Nu, era doar un vis”, î i zise ei.
La ora cinci, când lumina primilor zori se
infiltr prin oblon, Ned se ridic . Îl durea tot
corpul, dar i mai tare îl durea inima. O voia pe
Annie. Avea nevoie de ea, îns Annie era
moart . Se duse în cealalt parte a camerei i- i
lu pu ca. În to i ace ti ani o inuse ascuns în
spatele unei gr mezi de vechituri din jum tatea
lor de garaj. Se a ez din nou, cu mâinile
încle tate pe eav .
Pu ca avea s -l duc la Annie. Când
termina cu oamenii ia, cei din cauza c rora
murise ea, avea s i se al ture.
Apoi, brusc, î i aminti de noaptea trecut .
122
Fa a din aleea de la Bedford. O v zuse, sau

visase?
Se întinse pe canapea i încerc s
adoarm din nou, dar nu reu i. Arsura de la
mân se infectase i îl durea foarte tare. Nu
putea s se duc la spital. Auzise la radio c
tipul arestat pentru incendiu avea o arsur la
mân .
Noroc c se întâlnise cu doctorul Ryan în
holul spitalului. Dac s-ar fi dus la urgen
cineva ar fi putut raporta la poli ie, iar poli ia ar
fi descoperit c vara trecut lucrase pentru cel
care se ocupa de amenajarea gr dinilor de la
conacul Bedford. Din p cate, pierduse re eta pe
care i-o d duse doctorul.
Poate c dac î i punea unt pe mân avea
se simt mai bine. A a f cuse mama lui când
se arsese la mân în timp ce î i aprindea igara
la aragaz.
Oare s -i cear doctorului Ryan alt re et ?
Poate reu ea s -l prind la telefon. Dar asta îi
va reaminti doctorului c la câteva ore dup
incendiul de la Bedford, Ned îi ar tase mâna
ars .
Nu se putea hot rî ce s fac .
123
17
Decupasem din Caspien Town Journal

toate articolele despre Nick Spencer. Dup ce
am vorbit cu Vivian Powers, le-am frunz rit i
am g sit fotografia podiumului de ia dineul din
15 februarie, când i se decernase premiul de
Cet ean de Onoare. Sub fotografie erau trecute
numele tuturor celor care st teau la mas cu el.
Printre ei era pre edintele comitetului director
de la Caspien Hospital, primarul din Caspien,
un senator, un cleric i mai mul i b rba i i
femei, indiscutabil cet eni de vaz în zon ,
genul de oameni la care se apeleaz de regul
când e vorba de strângeri de fonduri.
Mi-am notat numele lor i le-am c utat
numerele de telefon. Inten ionam s g sesc
persoana din Caspien la care se dusese Nick
Spencer dup ce plecase de la doctorul
Broderick. ansele ca cineva dintre cei afla i pe
podium s fie cel vizitat erau mici. I-am s rit
pe primar, pe senator i pe pre edintele
comitetului director al spitalului. Speram s
reu esc s-o prind la telefon pe una din femeile
care fuseser acolo.
124
Conform spuselor doctorului Broderick,

Spencer se întorsese pe nea teptate în Caspien
în acea diminea i se sup rase c însemn rile
tat lui s u disp ruser . Întotdeauna caut s m
pun în pielea celui pe care încerc s -l în eleg.
Dac eram în locul lui Nick i nu aveam nimic
de ascuns, m-a fi dus direct la birou i a fi
deschis o anchet .
Asear , dup ce am ajuns acas de la cina
cu Casey, mi-am pus c ma a de noapte
preferat , m-am suit în pat, am sprijinit pernele
de t blia de la c tâi i am întins pe pat toate
articolele din dosarul voluminos pe care îl
aveam despre Nick. Citesc foarte repede i am
parcurs articolele, dar n-am g sit nici m car o
referire la faptul c el l sase însemn rile
experien elor de început ale tat lui s u la
doctorul Broderick din Caspien.
E la mintea coco ului c o informa ie de
genul sta o posedau foarte pu ini oameni.
Dac era s îi cred de Celtavini i pe Kendall,
ei nu tiau de existen a vechilor însemn ri, iar
rbatul cu p r castaniu-ro cat f cea parte
dintre mesagerii companiei.
Dar de unde ar fi tiut cineva din afara
companiei de însemn rile doctorului Spencer,
125
i mai ales, de ce s le fi vrut?
Am dat trei telefoane i am l sat mesaje.
Singura persoan cu care am intrat în leg tur a
fost reverendul Howell, preotul prezbiterian
care inuse o scurt slujb la strângerea de
fonduri. A fost cordial, dar mi-a spus c nu
prea discutase cu Nick Spencer în acea sear .
— Sigur, l-am felicitat pentru premiu,
domni oar DeCarlo. Apoi, la fel ca to i
ceilal i, am fost uluit i îndurerat s aflu de
pretinsele lui f delegi i despre faptul c
spitalul a suferit o grea pierdere financiar din
cauz c a investit foarte mult în compania lui.
— P rinte, la majoritatea dineelor de acest
fel, între felurile de mâncare, oamenii se ridic
i se mi . A i observat, cumva, dac Nicholas
Spencer a stat de vorb în particular cu vreo
persoan ?
_ N-am observat, dar m pot interesa, dac
vre i.
Investiga ia mea nu prea f cea progrese.
Am sunat la spital i mi s-a spus c Lynn se
externase.
Conform ziarelor de diminea , Marty
Bikorsky fusese acuzat pentru incendiu,
126
provocare de daune prin impruden i eliberat

pe cau iune. Era trecut în cartea de telefon din
White Plains. Am format num rul. A r spuns
robotul i am l sat un mesaj. “Sunt Carley
DeCarlo de la Wall Street Weekly. V-am v zut
la întrunirea ac ionarilor i nu mi se pare c
sunte i genul de om care s dea foc casei cuiva.
Sper c m ve i suna. Dac pot, mi-ar pl cea s
ajut.”
Telefonul a sunat imediat dup ce am
închis.
_ Sunt Marty Bikorsky. Am deslu it în
vocea lui pruden i încordare. Nu cred c m
poate ajuta cineva, dar pute i încerca.
O or i jum tate mai târziu parcam în fa a
casei lui, o cl dire mai veche, dar bine
între inut . Pe peluz , pe un stâlp flutura un
steag american. Capricioasa vreme de aprilie
continua s joace feste. Ieri temperatura
atinsese 22°C, azi coborâse la 14°C i b tea
vântul. Nu mi-ar fi stricat un jerseu pe sub
jacheta u oar de prim var .
Trebuie c Bikorsky m v zuse, pentru c
a se deschise înainte s apuc s sun. M-am
uitat la fa a lui i primul meu gând a fost:
“S rmanul om!” Ochii lui aveau o expresie atât
127
de dezn jduit i obosit încât m-a durut
sufletul pentru el. A f cut un efort pentru a- i
îndrepta umerii c zu i i a reu it chiar s
schi eze un zâmbet slab.
— Intra i, domni oar DeCarlo. Eu sunt
Marty Bikorsky. A dat s întind mâna, dar
apoi i-a retras-o. Era bandajat . tiam c
afirmase c se arsese la aragaz.
Vestibulul îngust de la intrare d dea direct
în buc rie. Camera de zi se afla în dreapta
ii.
— So ia mea a f cut cafea proasp , spuse
el. Dac dori i, ne putem a eza la mas .
L-am urmat în buc rie unde o femeie, cu
spatele la noi, scotea din cuptor o pr jitur cu
cafea.
— Rhoda, dumneaei este domni oara
DeCarlo.
— V rog s -mi spune i Carley. De fapt,
cheam Marcia, dar în coal copiii au
început s -mi spun Carley i a a a r mas.
Rhoda Bikorsky, o femeie cam de vârst
mea, era cu vreo doi centimetri mai înalt ca
mine, bine f cut , avea p rul blond, lung i
ochi alba tri, str lucitori. V zându-i obrajii
128
îmbujora i m-am întrebat dac asta era culoarea

lor natural , sau emo ia î i spunea cuvântul.
Ca i b rbatul ei, purta blugi i un jerseu.
Zâmbi scurt i Spuse:
— A vrea i eu ca cineva s fi scornit o
porecl pentru Rhoda. Apoi îmi strânse mâna.
Buc ria era curat i confortabil . Masa
i scaunele erau în stilul american timpuriu, iar
linoleumul care imita c mida sem na cu cel
pe care îl avuseser m i noi în buc rie când
eram copil.
La invita ia Rhodei, m-am a ezat, am
mul umit pentru cafea i, din proprie ini iativ ,
m-am servit cu o felie de pr jitur . De unde
st team, puteam vedea pe fereastr o curte
mic . Un leag n i un balansoar f ceau dovada
prezen ei unui copil în familie.
Rhoda Bikorsky a observat la ce m uitam.
— Marty le-a construit cu mâna lui pentru
Maggie. Se a ez la mas , în fa a mea. Carley,
am s fiu direct cu tine. Nu ne cuno ti. E ti
reporter. Te afli aici pentru c i-ai spus lui
Marty c vrei s ne aju i. Eu am o întrebare
foarte simpl : De ce vrei s ne aju i?
— Am fost la întrunirea ac ionarilor.
129
rerea mea în leg tur cu izbucnirea so ului
u a fost c era un tat disperat, nu un om
zbun tor.
Fa a ei se îmblânzi.
— Atunci tii mai multe despre el decât
poli ia. Dac a fi tiut ce urm resc, nu le-a fi
spus c Marty are insomnie i se scoal în toiul
nop ii ca s ias la o igar .
— Tu te ii mereu de capul meu s renun
la fumat, spuse Bikorsky cu am ciune.
Trebuia s te fi ascultat, Rhoda.
— Din ce am citit, de la întrunirea
ac ionarilor te-ai dus direct la lucru la sta ia
service. A a e?
El d du din cap.
— S pt mâna asta, am lucrat de la trei la
unsprezece. Am întârziat, dar unul din b ie i
mi-a inut locul. Eram foarte montat când, dup
lucru, m-am oprit la o bere în drum spre cas .
— E adev rat c la bar ai spus ceva despre
incendierea casei lui Spencer?
El se strâmb i cl tin din cap.
— Uite ce e, n-am s sus in c nu eram
furios c am pierdut to i banii. Mai sunt înc
sup rat. Asta e casa noastr i trebuie s-o
130
scoatem la vânzare. Dar în nici un caz n-a da

foc casei cuiva, a a cum nu i-a da foc nici
acestei case. Numai gura e de mine.
— Po i s-o mai spui o dat ! Rhoda
Bikorsky strânse bra ul so ului s u, apoi î i
propti b rbia în palm . Treaba asta o s se
mureasc , Marty.
Bikorsky spunea adev rul. Eram sigura de
asta. Toate dovezile împotriva lui erau
indirecte.
— Ai ie it la o igar în noaptea de mar i,
pe la ora dou ?
— Da. E un obicei r u, dar când m
trezesc i tiu c nu mai pot s adorm, dou
ig ri m calmeaz .
M-am uitat întâmpl tor pe fereastr i am
observat c vântul se înte ise. Asta mi-a amintit
de ceva.
— Stai pu in, am spus. În noaptea de luni
spre mar i a fost frig i a b tut tare vântul. Ai
stat afar ?
El ezit .
— Nu, am stat în ma in .
— În garaj?
— Ma ina era pe alee. Am pornit motorul.
131
El i Rhoda schimbar o privire. Ea îl
aten iona s nu mai spun nimic. Sun
telefonul. Mi-am dat seama c Bikorsky se
bucura c avea un pretext s plece de la mas .
Când s-a întors, era negru la fa .
— Carley, era avocatul meu. S-a f cut foc
i par c te-am primit. Mi-a spus s nu mai
scot nici un cuvânt.
— E ti sup rat, tati?
Târând o p tur dup ea, o feti de vreo
patru ani intrase în buc rie. Avea p rul blond
i ochii alba tri ai mamei ei, îns la fa era
alb ca varul. Era atât de fragil încât mintea
m-a dus la frumoasele p pu i de por elan pe
care le v zusem cândva într-un muzeu de
pu i.
Bikorsky se aplec i o lu în bra e.
— Nu sunt sup rat, iubito. Ai dormit bine?
- Îhî.
El se întoarse spre mine.
— Carley, ea e Maggie a noastr .
— Tati, trebuia s spui c sunt comoara
voastr . El se pref cu îngrozit.
— Cum am putut s uit? Carley, ea e
comoara noastr . Maggie, ea e Carley.
132
Am luat mâna mic pe care mi-a întins-o.

— Sunt foarte încântat de cuno tin ,
Carley, spuse ea. Am sperat s nu-mi dea
lacrimile. Se vedea clar c era foarte, foarte
bolnav .
— Bun , Maggie. i eu m bucur mult s
te cunosc.
— Ce-ai zice s i prepar o cea de
cacao în timp ce mami î i ia la revedere de la
Carley? propuse Marty.
Ea îi atinse mâna bandajat .
— Promi i s nu te arzi din nou la mân
când prepari cacaua, tati?
— Promit, prin eso. Marty se uit la mine.
Po i s scrii asta dac vrei, Carley.
— A a am de gând, am spus încet. Rhoda
m-a condus la u .
— Maggie are o tumoare la creier. tii ce
ne-au spus doctorii acum trei luni? Au spus s-o
lu m acas i s ne bucur m de ea. S n-o
chinuim cu chimioterapie sau radia ii i s nu
ne l m p li i de arlatani cu cine tie ce
tratamente aiurite, c n-o s mearg . Au spus
Maggie nu o s mai apuce Cr ciunul
urm tor. Obrajii i se colorar i mai tare. S i
133
spun ceva, Carley. Când implori cerul
diminea a, la prânz i noaptea, a a cum facem
Marty i cu mine, rugându-te la Dumnezeu s -
i cru e unicul copil, nu-L superi dând foc casei
altcuiva.
i mu buzele pentru a- i în bu i un
hohot de plâns.
— Eu l-am convins pe Marty s facem a
doua ipotec . Anul trecut am fost la azil la St.
Ann’s s v d o prieten care era pe moarte.
Nicholas Spencer era voluntar acolo. Atunci l-
am cunoscut. Mi-a povestit de vaccinul la care
lucra i de care era sigur c avea s vindece
cancerul. L-am convins pe Marty s bage to i
banii în compania lui.
— L-ai cunoscut pe Nicholas Spencer într-
un azil? Eram atât de uluit încât aproape c
bâlbâiam.
— Da. Apoi, nu mai departe de luna
trecut , când am aflat de Maggie, m-am dus
iar i acolo. Mi-a spus c vaccinul nu era gata,
nu o putea ajuta. E greu de crezut c cineva
atât de conving tor ar putea în ela, ar putea
risca... Cl tin din cap i î i duse mâna la gur ,
în bu indu- i un hohot. Feti a mea o s moar !
— Mami.
134
— Vin, puiule. Rhoda î i terse repede

lacrimile care îi iroiau pe obraji.
Am deschis u a.
— Am fost instinctiv de partea lui Marty,
i-am spus. Acum, c v-am cunoscut, dac
exist o modalitate de a v ajuta, o voi g si. I-
am strâns mâna i am plecat.
În drum spre New York am sunat ca s -mi
verific mesajele. Cel pe care l-am primit m-a
cut s simt un fior de ghea pe ira spin rii.
“Bun ziua, domni oar DeCarlo, sunt Milly.
V-am servit ieri la braseria din Caspien. tiu c
ieri v-a i dus la doctorul Broderick i m-am
gândit c a i vrea s ti i c , azi diminea , în
timp ce f cea jogging, a fost lovit de o ma in
disp rut de la fa a locului. Sunt slabe anse s
scape cu via .”
18
Cred c am ajuns acas pe pilot automat.

Nu m gândeam decât la accidentul care îl
sase pe dr. Broderick în com . S fi fost oare
doar un accident?
Dup discu ia cu el, m dusesem direct la
135
Gen-stone i începusem s pun întreb ri ca s
aflu cine trimisese dup însemn rile alea. Am
vorbit cu doctorul Celtavini i cu doctorul
Kendall. Am întrebat la recep ie de alte
posibile servicii de mesagerie i l-am descris pe
rbatul cu p r castaniu-ro cat a a cum mi-l
descrisese doctorul Broderick. Azi-diminea ,
dup nici dou zeci i patru de ore, Broderick a
fost atacat de cineva care conducea o ma in .
Folosesc în mod deliberat cuvântul “atacat”, în
loc de lovit.
Am sunat din ma in la braseria din
Caspien i am vorbit cu Milly. Mi-a spus c
accidentul avusese loc în jurul orei ase
diminea a, în parcul de lâng casa lui.
— Din câte am auzit, poli ia presupune c
tipul a fost beat, spuse ea. A trebuit s ias de
pe osea ca s -l loveasc pe doctor. Nu e
groaznic? Spune o rug ciune pentru el, Carley.
Cu siguran c aveam s spun.
Când am ajuns acas am îmbr cat un
jerseu u or, confortabil, pantaloni largi i
espadrile. La ora cinci mi-am turnat un pahar
de vin, am luat ni te brânz i ni te biscui i i
m-am l sat în voia gândurilor.
Maggie, care mai avea doar câteva luni de
136
tr it, mi-a reînviat amintirile dureroase despre

Patrick. M-am întrebat dac ar fi fost mai r u
-l fi avut pe Patrick patru ani i apoi s -l
pierd. Oare a fost mai u or s m despart de el
dup numai câteva zile înainte s devin
sufletul i centrul vie ii mele, a a cum era
Maggie pentru Rhoda i Marty Bikorsky? Ce-
ar fi fost dac ... Ce-ar fi fost dac ... Ce-ar fi
fost dac ... Ce-ar fi fost dac Patrick ar fi avut
inima s toas ? Ce-ar fi fost dac celulele
canceroase care invadaser creierul lui Maggie
puteau fi distruse?
Desigur, n-are rost s pui întreb ri cu “ce-
ar fi fost dac ” pentru c nu exist r spunsuri.
Nu s-a întâmplat a a, deci nu avem de unde s
tim. Patrick ar fi avut acum zece ani. În mintea
i în inima mea îl v d cum ar fi ar tat dac ar fi
tr it. Ar fi avut p rul închis, desigur. Greg, tat l
lui, este brunet. Probabil ar fi fost înalt pentru
vârst lui. Greg e înalt i, judecând dup
rin ii i bunicii mei, la mine gena în imii
trebuie s fi fost regresiv . Ar fi avut ochi
alba tri. Ai mei sunt alba tri, ai lui Greg un fel
de albastru-fumuriu. Îmi place s cred c la
tr turi ar fi sem nat cu mine pentru c eu
sem n cu tata, i el era cel mai dr gu om - i
137
cel mai cumsecade - din lume.
E ciudat. Copilul meu, care a tr it numai
câteva zile, r mâne pentru mine atât de real, în
timp ce pe Greg, cu care am fost coleg de
coal un an i m ritat alt an, mi-l amintesc
vag. Singurul lucru legat de el care persist este
faptul c nu încetez s m întreb cum am putut
fiu atât de proast încât s nu-mi dau seama
de la bun început cât de superficial era.
Sper c exist i o a doua ans . A vrea s
am într-o bun zi o familie. M tot rog ca în
ziua aceea s am ochii deschi i, s nu fac alt
gre eal . Asta m îngrijoreaz . M pripesc s
judec oamenii. Marty Bikorsky mi-a pl cut
instinctiv i mi-a fost mil de el. De asta m-am
dus la el. Cred c e nevinovat. Nu a provocat el
incendiul.
Apoi am început s m gândesc la
Nicholas Spencer. În urm cu doi ani, când l-
am cunoscut, l-am pl cut i l-am admirat
instinctiv. Acum, nu m puteam gândi decât
cum s-a jucat cu vie ile oamenilor, distrugându-
le nu numai siguran a financiar , ci
spulberându-le i speran a c vaccinul lui avea
-i vindece de cancer pe cei pe care îi iubeau.
i dac gre eam? Dac lucrurile nu erau
138
a cum p reau a fi?

rbatul cu p rul castaniu-ro cat care
luase însemn rile doctorului Spencer era unul
din semnele de întrebare, care o dat rezolvat
putea oferi un r spuns. Sunt sigur de asta. Nu
cumva Broderick fusese atacat din cauz c îl
putea identifica?
M-am îmbr cat i m-am dus în Village,
unde am mâncat scoici i o salat într-un
restaurant mic, f preten ii. Mi-a f cut bine la
durerea de cap pe care o aveam, dar, din
cate, nelini tea nu mi-a trecut. M ap sa
vinov ia la gândul c vizita mea l-a costat
poate via a pe doctorul Broderick. Cu toate
acestea, când am ajuns acas am reu it s
adorm.
Când m-am trezit, m sim eam mai bine.
Ador dimine ile de duminic , ador s citesc în
pat ziarele în timp ce îmi beau cafeaua. Apoi,
am deschis radioul s prind tirile de la nou .
Diminea a, devreme, ni te copii din Puerto
Rico, care pescuiau în apropierea locului în
care fusese g sit avionul lui Nicholas Spencer,
au scos cu undi a la suprafa o fâ ie ars i
tat de sânge dintr-o c ma albastr ,
rb teasc . Prezentatorul tirilor spunea c
139
Nicholas Spencer, dat disp rut, care se
presupunea c furase milioane de dolari de la
compania sa de cercetare, purta o c ma sport
albastr când a plecat de pe Westchester
County Airport în urm cu mai multe
pt mâni. Bucata de pânz urma s fie
analizat i comparat cu c ile
asem toare de la Paul Stuart, negustorul de
galanterie b rb teasc de la care cump ra
Spencer. Scafandrii urmau s coboare din nou
în adâncuri ca s caute cadavrul.
Am sunat-o pe Lynn la apartamentul ei i
mi-am dat seama imediat c o trezisem din
somn. Era moroc noas , îns s-a înviorat când
i-a dat seama cu cine vorbe te. I-am spus ce-
am auzit la buletinul de tiri i, pre de câteva
secunde, a t cut. Apoi a optit:
— Carley, eram convins c tr ie te, c
tr iesc un co mar i c am s m trezesc i am
-l g sesc lâng mine.
— E ti singur ?
— Bineîn eles, r spunse ea indignat . Ce
fel de om m crezi...
Am întrerupt-o:
— Lynn, m refeream la o menajer sau la
140
cineva care st acolo s te ajute s i revii, i-am

spus pe un ton t ios.
Pentru Dumnezeu, de ce credea c
insinuam c ar avea un tip prin preajm ?
— Oh, Carley, scuz -m , spuse ea.
Menajera mea e liber de obicei duminica, dar
ast zi vine pu in mai târziu.
— Ai vrea s ai companie?
— Da, a vrea.
Am c zut de acord s m duc la ea pe la
unsprezece. Tocmai plecam când a sunat
Casey.
— Carley, ai auzit ultimele tiri despre
Spencer?
— Da, le-am auzit.
— Asta ar trebui s pun punct tuturor
specula iilor c ar mai fi înc în via .
— A a cred. Chipul lui Nicholas Spencer
mi-a ap rut clar în minte. De ce m a teptasem
va reap rea brusc i va rezolva lucrurile,
demonstrând c totul nu fusese decât o gre eal
cumplit ? Sunt în drum spre Lynn, am
continuat.
— i eu trebuie s fug. Nu te mai re in.
Vorbim mai târziu.
141
Îmi imaginasem c voi sta lini tit de
vorb cu Lynn, dar n-a fost a a. Când am ajuns
la ea, în camera de zi se aflau Charles
Wallingford i doi b rba i care s-au dovedit a fi
avoca i ai firmei Gen-stone.
Lynn era îmbr cat în ni te pantaloni bej,
minunat croi i, i o bluz cu imprimeuri pastel.
Se machiase i î i piept nase p rul peste cap.
Bandajele de la mâinile ei se reduseser la câte
o bucat de tifon.
Am s rutat-o cu oarecare stâng cie pe
obraz, am primit un salut de ghea de la
Wallingford i, când m-am prezentat, unul
politicos de la avoca ii cu înf are grav i
îmbr ca i în costume închise la culoare.
— Carley, spuse Lynn pe un ton de parc
s-ar fi scuzat, tocmai revedeam declara ia pe
care o preg tim pentru pres . Nu dureaz mult.
Suntem siguri c o s primim o mul ime de
telefoane.
Charles Wallingford m-a privit în ochi i i-
am citit gândurile. Urma s m uit la ei în timp
ce preg teau declara ia pentru pres ? Eu eram
presa.
— Lynn, am protestat, nu e cazul s fiu de
fa . Am s vin alt dat .
142
— Carley, vreau s stai aici. Pre de o

clip , aerul glacial al lui Lynn disp ru.
Indiferent ce s-a întâmplat, sunt sigur c Nick
credea în vaccin i în posibilitatea de a le da
oamenilor o ans s beneficieze de succesul
financiar al acestuia. Vreau ca ei s în eleag c
n-am avut nici-un amestec în tot ce s-a
întâmplat. i mai vreau ca oamenii s tie i c ,
ini ial cel pu in, Nick nu s-a gândit s în ele pe
nimeni. Asta nu e o chestiune de imagine în
rela iile cu publicul. Ai încredere în mine.
Tot nu m încânta s fiu participant la
aceast edin . M-am retras pe un scaun de
lâng fereastr i m-am uitat prin camer .
Pere ii erau de un galben luminos, tavanul i
ciubucele albe. Cele dou canapele aveau huse
cu imprimeuri galbene, verzi i albe. De o parte
i de alta a emineului se aflau dou fotolii.
Biroul englezesc înalt i mesele erau ni te piese
vechi superbe. Ferestrele din stânga ofereau o
priveli te a Central Park. Era o zi cald , i
copacii începeau s dea în floare. Parcul era
plin de oameni care se plimbau, alergau sau pur
i simplu edeau pe b nci.
Mi-am dat seama c înc perea fusese
decorat pentru a da o impresie de interior-
143
exterior. Era vie i str lucitoare i într-un fel
mai pu in formal decât m-a fi a teptat
cunoscând-o pe Lynn. De fapt, apartamentul nu
ar ta a a cum mi-l imaginasem. Era spa ios, dar
rea mai mult un c min confortabil decât o
expozi ie de mobil i decora iuni interioare.
Apoi mi-am amintit c Lynn îmi spusese
fusese cump rat de Nick i de prima lui
so ie, i c ea inten ionase s -l vând i s se
mute. Lynn i Nick se c toriser în urm cu
patru ani. S-ar putea ca Lynn s nu-l fi
redecorat dup gustul ei pentru c nu inten iona
stea acolo. Intuiam c a a st teau lucrurile.
Câteva clipe mai târziu cineva a sunat la
. Am v zut-o pe menajer trecând pe lâng
camera de zi în drum spre u a de la intrare, dar
cred c Lynn nu a auzit soneria. Ea i Charles
Wallingford erau foarte preocupa i s studieze
însemn rile; apoi ea a început s citeasc cu
glas tare:
— Din ce am în eles noi, s-ar p rea c
fragmentul de îmbr minte g sit azi-
diminea la dou mile de Puerto Rico era din
ma a pe care o purta so ul meu când a
decolat de pe Westchester Airport. În aceste
trei s pt mâni m-am ag at de speran a c a
144
supravie uit i c se va întoarce pentru a se

ap ra de învinuirile care i s-au adus. El credea
cu t rie c era pe cale s g seasc un vaccin
care s previn i, totodat , s vindece
cancerul. Sunt convins c banii pe care i-a
sustras, f autoriza ie, au fost folosi i exclusiv
în acest scop.
— Lynn, îmi pare r u, dar trebuie s i
spun c reac ia la declara ia asta o s fie “Pe
cine crezi c p le ti?”
Tonul era blând, dar obrajii lui Lynn luar
foc, i ea l s -i cad din mân foaia pe care
o inea.
— Adrian! exclam ea.
Noul venit nu avea nevoie de prezentare.
L-am recunoscut imediat. Era Adrian Nagel
Garner, unicul proprietar al Garner
Pharmaceutical Company i un filantrop de
talie mondial . Nu era foarte înalt, avea vreo
cincizeci i cinci de ani, p r c runt i tr turi
terse - genul de om pe care probabil nu l-ai
remarca în mul ime. Nimeni nu tia cât de
bogat era. Nu permitea niciodat s i se fac
publicitate, dar, cu toate acestea, se afla în
centrul aten iei. Oamenii vorbeau cu respect i
admira ie despre casa lui din Connecticut, care
145
con inea o bibliotec splendid , un teatru cu
optzeci de locuri, un studio de înregistr ri i o
sal de sport. De dou ori divor at i cu copii
adul i, se vorbea c are o rela ie romantic cu o
englezoaic cu sânge albastru.
Compania lui era cea care inten ionase s
pl teasc un miliard de dolari pentru dreptul de
distribuire a vaccinului firmei Gen-stone, dac
acesta ar fi fost validat. tiam c unul dintre
directorii lui fusese ales s lucreze în comitetul
de conducere al Gen-stone, dar nu ap ruse la
întrunirea ac ionarilor. Eram sigur c ultimul
lucru pe care îl voia Adrian Nagel Garner era
ca numele companiei lui s fie asociat în
mintea publicului cu Gen-stone. Sincer s fiu,
m-a ocat s -l v d în camera de zi a lui Lynn.
La fel de surprins , Lynn p rea c nu tie
la ce s se a tepte.
— Ce surpriz pl cut , Adrian! spuse ea,
gata-gata s se bâlbâie.
— M aflam în drum spre apartamentul
so ilor Parkinson, când mi-am amintit c
locuie ti aici. Am auzit vestea azi-diminea .
Se uit la Wallingford.
— Charles.
146
Îl salut cu o anume r ceal , d du din cap,

în semn de salut, spre avoca i, dup care se uit
la mine.
— Adrian, ea e sora mea vitreg , Carley
DeCarlo, spuse Lynn. Înc mai p rea fâstâcit .
Carley lucreaz la un articol despre Nick pentru
Wall Street Weekly.
I-am citit ironia în privire. Eram furioas
pe mine c n-am plecat în clipa în care i-am
zut pe Wallingford i pe avoca i.
— Am trecut pe la Lynn din acela i motiv
ca i dumneavoastr , domnule Garner, am spus
pe un ton aspru, i anume pentru a-i spune cât
de r u îmi pare c moartea lui Nick a devenit o
certitudine.
— Atunci, gre ti, domni oar DeCarlo,
spuse t ios Adrian Garner. Eu nu sunt deloc
sigur. Unul din zece oameni vor spune c acea
bucat de c ma a fost l sat de Nick în zona
epavei în speran a c o s fie g sit . Ac ionarii
i angaja ii sunt deja foarte porni i, i cred c
ve i fi de acord cu mine c Lynn a fost deja
suficient de expus reac iilor acestora. În lipsa
cadavrului lui Nick Spencer, ea n-ar trebui s
spun nimic care ar putea fi interpretat ca o
încercare de a convinge oamenii c el a murit.
147
Cred c ar trebui s spun doar “Nu tiu ce s
cred”.
Se întoarse spre ea.
— Lynn, tu trebuie s faci ceea ce crezi c
e potrivit, fire te. Î i doresc numai bine, am
vrut s tii asta.
Dând din cap spre noi ceilal i, unul dintre
cei mai boga i i mai puternici oameni din ar
si înc perea.
Wallingford a tept pân auzi închizându-
se u a de la intrare, apoi spuse cu n duf:
— Adrian Garner e al naibii de arogant.
— Dar s-ar putea s aib dreptate, spuse
Lynn. De fapt, Charles, cred c are dreptate.
Wallingford d du din umeri.
— În toat harababura asta nu exist
“dreptate”, spuse el. Scuz -m , Lynn, dar tii
ce vreau s spun.
— Da, tiu.
— Îmi vine greu pentru c l-am iubit pe
Nick, spuse Wallingford. Am lucrat opt ani cu
el i am considerat c era un privilegiu. Totul
mi se pare incredibil! Cl tin din cap i se uit
la avoca i, apoi d du din umeri. Lynn, am s te
in la curent cu tot ce se va întâmpl .
148
Ea se ridic i din strâmb tura pe care o

cu în mod incon tient mi-am dat seama c
statul în picioare îi provoca durere.
Mi s-a p rut extenuat , dar la rug mintea
ei am r mas destul cât s bem împreun câte o
Bloody Mary. Am discutat iar rela ia noastr
firav de familie. I-am spus c vorbisem cu
tat l ei mar i când m-am întors de la spital ca
-i spun în ce stare era i c o sunasem
miercuri pe mama ca s-o în tiin ez de noua mea
slujb .
— Eu am vorbit cu tata în ziua în care am
intrat în spital i în diminea a urm toare, spuse
Lynn. I-am spus c am s las telefonul închis
ca s m pot odihni i c am s -l sun în week-
end. Am s-o fac mai târziu.
M-am ridicat i am pus jos paharul gol.
— inem leg tura, Lynn.
Era o zi atât de frumoas încât m-am
hot rât s merg pe jos pân acas . Mersul pe
jos îmi limpeze te mintea, iar de data asta se
petreceau o mul ime de lucruri în ea. Ultimele
dou minute cu Lynn c tau o importan
deosebit . Când fusesem la ea la spital a doua
oar , vorbea la telefon. Înainte de a închide a
spus: “ i eu te iubesc”. Pe urm m-a v zut i a
149
inut s -mi precizeze c vorbise cu tat l ei.
Oare nu mai tia ziua în care a vorbit cu el,
sau la telefon fusese altcineva? Putea s fi fost
o prieten . Mie nu-mi place s spun “Te
iubesc” când vorbesc cu vreo prieten . Exist o
mul ime de feluri de a spune “ i eu te iubesc”.
Glasul lui Lynn sunase extrem de cald, într-un
fel sexy.
Urm toarea posibilitate care mi-a trecut
prin minte m-a ocat: s fi avut doamna
Nicholas Spencer o discu ie tihnit cu so ul ei
disp rut?
19
Carley DeCarlo. Trebuia afle unde

locuia. Era sora vitreg a lui Lynn Spencer,
asta era tot ce tia despre ea. Chiar i a a, lui
Ned i se p rea c o cuno tea dup nume, avea
impresia c Annie îi vorbise de ea. Dar de ce?
i cum s-o fi cunoscut Annie? Poate c fusese
pacient în spital. Era posibil, hot rî el.
Acum c avea un plan i c î i cur ase i
înc rcase pu ca, Ned se sim ea mai lini tit.
Doamna Morgan urma s fie prima. Cu ea va fi
150
or - î i încuia întotdeauna u a, dar el va urca

la etaj s -i spun c avea un cadou pentru ea. O
va face în curând. Înainte s-o împu te,
inten iona s -i spun în fa c nu trebuia s -l
mint c voia apartamentul pentru fiul ei.
Hot rî s se duc la Greenwood Lake cât
era înc întuneric, pentru a-i vizita pe doamna
Schafley i pe so ii Harnik. Îi va fi mai u or
decât atunci când împu case vr biile, pentru c
to i vor fi în pat. So ii Harnik l sau întotdeauna
fereastra de la dormitor deschis . Putea s-o
împing i s se aplece peste pervaz înainte ca
ei m car s i dea seama ce se întâmpl . În
casa doamnei Schafley nici nu era nevoie s
intre. Putea s stea la fereastra dormitorului i
-i lumineze fa a cu lanterna. Când se va trezi,
i va lumina fa a lui, astfel încât ea s -l vad i
tie ce avea de gând s fac . Apoi o va
împu ca.
Era convins c atunci când poli ia va
începe ancheta pe el îl va c uta. Probabil c
doamna Schafley le spusese celor din
Greenwood Lake c el voise s închirieze o
camer la ea. “Î i imaginezi ce tupeu din partea
lui?” A a începea întotdeauna când se plângea
de cineva. “Î i imaginezi ce tupeu din partea
151
lui?”, îi spusese ea lui Annie când pu tiul care-i
tundea gazonul încercase s ridice pre ul. “Î i
imaginezi ce tupeu din partea lui?”, spusese
când b iatul care-i aducea ziarul o întrebase
dac nu cumva uitase s -i dea un bac de
Cr ciun.
Oare tot asta avea s gândeasc înainte ca
el s-o omoare? Î i po i imagina ce tupeu din
partea lui s m omoare?
tia unde locuia Lynn Spencer, dar trebuia
afle adresa surorii ei vitrege, Carley
DeCarlo. De ce îi suna atât de cunoscut numele
sta? O auzise pe Annie vorbind despre ea?
Citise undeva despre ea? “Asta e”, opti Ned.
“Carley DeCarlo avea o rubric în ziarul de
duminic pe care Annie o citea cu pl cere.”
Ast zi era duminic .
Se duse în dormitor. Cuvertura care-i
pl cea atât de mult lui Annie era tot pe pat. El
nu se atinsese de ea. R sese a a cum o
aranjase Annie în acea ultim diminea . Z ri
suplimentul de duminic pe care ea îl l sase
împ turit pe noptier . Îl lu i îl deschise. D du
încet paginile. Apoi îi v zu numele i
fotografia: Carley DeCarlo. O rubric de sfaturi
privitoare la bani. Annie îi trimisese odat o
152
întrebare i mult timp dup aceea se uitase s

vad dac ap ruse în rubric . N-o g sise, dar
tot îi pl cea rubrica i uneori i-o citea i lui.
“Ned, ea e de acord cu mine. Spune c pierzi o
gr mad de bani dac faci rate pe cartea de
credit i pl te ti lunar numai minimum.”
Anul trecut Annie se sup rase pe el pentru
luase în rate un set nou de unelte.
Cump rase o rabl de ma in la târgul de
vechituri i voia s o repare. Îi spusese c avea
le achite în timp. Atunci ea îi citise rubrica
respectiv .
Ned se uit lung la poza lui Carley
DeCarlo. I-ar fi pl cut s-o supere i s-o fac s
fie nervoas . Din februarie când aflase c nu
mai aveau casa din Greenwood Lake i pân în
ziua accidentului, Annie fusese sup rat i
nervoas . i plânsese tot timpul. “Dac
vaccinul nu e bun, nu mai avem nimic, Ned,
nimic”, spunea ea întruna.
În s pt mânile dinaintea mor ii, Annie
suferise. Ned voia ca i Carley DeCarlo s
sufere, s fie îngrijorat i nervoas .
tia cum s procedeze. Îi va trimite prin e-
mail o avertizare: “Preg te te-te pentru ziua
judec ii”.
153
Trebuia s ias din cas . Va lua autobuzul
pân în centru, i apoi va trece pe lâng
cl direa elegant de pe Fifth Avenue în care era
apartamentul lui Lynn Spencer. Numai faptul
o tia acolo îl f cea s se simt ca i cum o
avea în b taia pu tii.
O or mai târziu Ned st tea vizavi de
intrarea cl dirii lui Lynn Spencer. Era acolo de
mai pu in de un minut când portarul deschise
a i Carley DeCarlo ie i. Crezu c viseaz ,
exact cum îl visase pe b rbatul care ie ea din
casa din Bedford, înainte ca el s -i dea foc.
Porni pe urmele ei. Carley merse pe jos
pân pe 37th Street, apoi travers spre est. În
cele din urm urc treptele unei case, i Ned fu
sigur c acolo locuia.
Acum tiu unde st , se gândi Ned, i când
voi hot rî c e timpul, va fi exact ca i cu so ii
Harnik i doamna Schafley.
20
Adrian Garner a nimerit-o ieri la fix, le-am

spus lui Don i Ken în diminea a urm toare,
154
când, la nou f un sfert, ne-am adunat to i

trei în biroul lui Ken.
Previziunea lui Garner c oamenii vor
ajunge la concluzia c bucata de c ma ars i
tat de sânge nu era decât o parte din planul
elaborat de Spencer pentru a sc pa se
adeverise. Ziarele de scandal erau pline.
Fotografia lui Lynn se afla pe prima pagin în
New York Post i pe pagina a treia din The
Daily News. Ambele fotografii p reau f cute
seara trecut în u a cl dirii în care locuia. Ar ta
în acela i timp uluit i vulnerabil . Avea
lacrimi în ochi. Pe palma stâng se putea vedea
pansamentul. Cu cealalt mân o inea de bra
pe menajera ei. Titlul din New York Post era:
SO IA NU E SIGUR DAC SPENCER S-A
DUS LA FUND SAU A ÎNOTAT, în timp ce
The Daily News titra: SO IA HOHOTE TE:
“NU TIU CE S CRED”.
Mai devreme sunasem la spital i aflasem
starea doctorului Broderick r sese critic .
M-am decis s le spun lui Don i Ken despre el
i despre b nuielile mele.
— Crezi c accidentul lui Broderick ar
putea avea vreo leg tur cu faptul c ai vorbit
cu el despre însemn rile alea? întreb Ken.
155
În cele câteva zile de când îl cuno team
ajunsesem s -mi dau seama c , atunci când
Ken cânt rea aspectele pro i contra ale unei
situa ii, î i scotea din când în când ochelarii i
îi balansa în mâna dreapt . A a f cea i acum.
Miri tea epoas de pe b rbia i obrajii lui m-a
cut s m întreb dac hot râse s i lase
barb sau fusese gr bit diminea i nu avusese
timp s se rad . Purta o c ma ro ie, dar, nu
tiu de ce, în imaginea mental pe care o aveam
despre el ap rea în halat de doctor, cu
stetoscopul dup gât. Indiferent cum e îmbr cat
i dac e sau nu ras, Ken are ceva de doctor.
— S-ar putea s ai dreptate, continu el.
tim cu to ii c în industria farmaceutic exist
o competi ie acerb , ca în oricare alt domeniu.
Compania care va lansa prima pe pia un
medicament care previne sau chiar vindec
aceast boal va câ tiga miliarde.
— Ken, de ce s i ba i capul s furi
însemn rile unui tip care nici m car nu era
biolog? obiect Don.
— Nicholas Spencer a sus inut mereu c
ultimele cercet ri ale tat lui s u au stat la baza
vaccinului pe care îl preg tea. Poate c cineva
s-a gândit c ar putea fi ceva de valoare i în
156
însemn rile acelea, spuse Ken.

Mi se p rea logic.
— Doctorul Broderick este leg tura direct
dintre însemn ri i b rbatul care le-a luat, am
spus eu. Oare însemn rile alea erau suficient de
valoroase ca cineva s -l omoare, pentru ca el
-l nu-l mai poat identifica pe b rbatul cu p r
castaniu-ro cat? Nu sugereaz asta c ,
indiferent cine e, tipului sta nu i se poate da de
urm ? Poate s fie chiar de la Gen-stone sau
car s cunoasc pe cineva de la Gen-stone,
cineva destul de apropiat de Nick Spencer ca s
fie în tem cu povestea cu Broderick i
însemn rile.
— Ce nu lu m noi în calcul este faptul c
s-ar putea ca însu i Nick Spencer s fi trimis pe
cineva s ia însemn rile, pentru ca apoi s se
prefac surprins c au disp rut, spuse Don.
M-am uitat lung la el.
— De ce ar fi f cut asta?
— Carley, Spencer este - sau a fost - un
mecher cu suficiente cuno tin e de
microbiologie ca s adune banii necesari
demar rii afacerii. L-a pus pre edinte pe un tip
ca Wallingford, care a reu it s duc de râp
157
compania propriei sale familii, l sându-l s
alc tuiasc un comitet director din indivizi care
nu s-ar putea descurca s ias pe o u turnant .
Fa de ace tia i-a fost u or s pretind c se
afl pe punctul de a dovedi c posed leacul
cancerului. I-a mers opt ani. A tr it relativ
modest pentru un tip în situa ia lui, pentru c
tia c n-o s in . Punea deoparte o avere
pentru când avea s se retrag , adic dup
pr bu irea castelului de nisip. A crea iluzia c
cineva a furat date valoroase i c el era
victima unei conspira ii însemna o circumstan
atenuant . Afirma ia lui c nu a tiut c
însemn rile au fost luate a fost f cut pentru
cei asemeni nou care scriem despre el.
— i asasinarea lui Broderick face parte
din acest scenariu? am întrebat.
— Pun pariu c se va dovedi c a fost o
coinciden . Sunt sigur c toate sta iile service
i atelierele de repara ii din zona aceea au fost
alertate, cerându-li-se s raporteze la poli ie
orice ma in cu stric ciuni suspecte. Vor g si
un tip care era în drum spre cas dup o noapte
de chef sau vreun pu ti cu mania vitezei.
— Asta dac cel care l-a c lcat pe
Broderick era din zona aceea. Totu i, nu tiu ce
158
face s cred c nu era. M-am ridicat. Acum

duc s v d dac pot s-o conving pe
secretara lui Nick Spencer s accepte s stea de
vorb cu mine. Pe urm voi face o vizit la
azilul unde Spencer a lucrat ca voluntar.
Mi s-a spus c Vivian Powers î i luase
iar i liber. Am sunat-o acas , i când a auzit
cine sunt a spus: “Nu vreau s vorbesc despre
Nicholas Spencer” i mi-a închis. Nu aveam
alt solu ie decât s sun la u a ei.
Înainte de a pleca de la birou, m-am uitat
pe e-mail. Erau cel pu in o sut de întreb ri
pentru rubrica mea, toate de rutin . Apoi am
dat de dou mesaje care m-au f cut s tresar.
Primul spunea: “Preg te te-te pentru ziua
judec ii”.
Nu e o amenin are, mi-am spus. Probabil
vine de la vreun scrântit religios. Nu i-am
dat prea mare importan , poate pentru c
cel lalt mesaj chiar mi-a t iat respira ia: “Cine
era b rbatul care se afla în conacul lui Nick
Spencer cu un minut înainte s ia foc?”
Cine ar fi putut s vad o persoan
sind casa înainte de producerea
incendiului? Oare nu cel care, de fapt, l-a
provocat? i dac a a stau lucrurile, de ce s -
159
mi scrie mie? Apoi mi-a venit o idee: nu cumva
cei care avea grij de cas nu se a teptaser ca
Lynn s fie acas , dar v zuser pe altcineva
sind casa? Dac da, de ce p straser
cerea? Nu vedeam decât un motiv: poate c
cei doi se afl ilegal în ar i nu vor s fie
deporta i.
Acum aveam de f cut trei vizite în
Westchester County.
Am ales s o fac pe prima acas la Vivian
i Joel Powers în Briarcliff Manor, unul dintre
or elele care se învecineaz cu Pleasantville.
Cu ajutorul h ii, am g sit casa lor, o cl dire
fermec toare, cu etaj, veche de peste o sut de
ani. Pe peluza din fa era un anun : “De
vânzare”.
Rugându-m s nu fi venit degeaba, am
sunat la u i am a teptat. Am sim it c cineva
privea prin vizor. Apoi u a s-a deschis, atât
cât i-a permis lan ul de siguran .
Femeia care deschisese, o frumuse e cu p r
negru, la vreo treizeci de ani, nu era machiat i
nici nu avea nevoie. Ochii ei c prui erau
str jui i de gene lungi. Pome ii înal i, nasul i
gura perfecte m-au f cut s m întreb dac nu
fusese vreodat model. În mod cert ar ta ca un
160
model.
— Sunt Carley DeCarlo, am spus. E ti
Vivian Powers?
— Da, sunt, i i-am spus deja c nu vreau
fiu intervievat .
Convins c era pe punctul de a închide
a, am spus repede:
— Încerc s scriu un articol corect i
echilibrat despre Nicholas Spencer. Sunt de
rere c exist mult mai multe elemente legate
de dispari ia lui decât au ap rut în pres . Când
am vorbit sâmb , am avut senza ia c îl aperi.
— Da. La revedere, domni oar DeCarlo.
Te rog s nu revii.
Riscam, dar m-am aruncat cu capul
înainte.
— Domni oar Powers, vineri m-am dus la
Caspien, ora ul în care a crescut Nick Spencer.
Am stat de vorb cu un anume doctor
Broderick care a cump rat casa familiei i avea
în p strare unele din primele însenin ri ale
doctorului Spencer. Acum e în spital. L-a lovit
o ma in i nu se tie dac va supravie ui.
Faptul c a vorbit cu mine despre cercet rile
doctorului Spencer s-ar putea s aib leg tur
161
cu a a-zisul accident.
Am v zut în ochii femeii o expresie de
uimire. O clip mai târziu a desf cut lan ul de
siguran .
— Intr , mi-a spus ea.
Casa era în curs de evacuare. Covoare
strânse, stive de cutii, mese goale, ferestre f
perdele, pere i gri - toate atestau faptul c
Vivian Powers era pe punctul de a se muta. Am
observat c purta verighet i m-am întrebat
cine era so ul ei.
M-a condus într-o verand mic , închis cu
geam, cu mobilierul din împletitur de r chit .
S-a a ezat în fotoliul de dou persoane,
sându-mi-l mie pe cel de o persoan . Eram
mul umit c perseverasem i acum m aflam
aici. În teoria afacerilor imobiliare se spune c
o cas arat mult mai bine când e locuit .
Atunci de ce graba ei de a pleca? Mi-am propus
m interesez când fusese pus în vânzare
casa. Eram convins c nu înainte de
pr bu irea avionului.
— Aici m-am refugiat de când a început
împachetatul.
— Când pleci?
162
— Vineri.
— R mâi în localitate?
— Nu. P rin ii mei locuiesc la Boston. Am
stau la ei pân îmi g sesc o locuin . Mobila
am s-o las deocamdat într-un depozit.
Începeam s cred c Joel Powers nu f cea
parte din planurile de viitor ale so iei sale.
— Pot s i pun câteva întreb ri?
— Nu te-a fi l sat s intri dac nu m-a fi
hot rât s i r spund. Dar mai întâi am eu
câteva întreb ri.
— Dac pot am s i r spund.
— Ce te-a f cut s te duci la doctorul
Broderick?
— M-am dus doar ca s v d casa în care a
crescut Nicholas Spencer i s aflu câte ceva
despre laboratorul care existase acolo.
— tiai c avea în p strare primele dosare
cu datele cercet rilor doctorului Spencer?
— Nu. Doctorul Broderick mi-a dat din
proprie ini iativ informa ia asta. Evident c a
fost tulburat când a în eles c nu Nicholas
Spencer trimisese dup însemn ri. i-a spus
Spencer c disp ruser ?
— Da, mi-a spus. Ezit . La dineul de
163
premiere din februarie s-a întâmplat ceva, i
asta avea leg tur cu o scrisoare pe care Nick a
primit-o în preajma Zilei Recuno tin ei. Cea
care îi scria sus inea c dore te s -i spun un
secret pe care îl împ rt ise cu tat l lui. Afirma
acesta o vindecase pe fiica ei de scleroz
multipl . i-a dat chiar i num rul de telefon.
Nick mi-a pasat mie scrisoarea ca s -i dau
spunsul standard. A zis: “E nebun de legat.
a ceva nu e cu putin .”
— I-a i r spuns la scrisoare?
— R spundeam la toate scrisorile.
Oamenii scriau oferindu-se voluntari pentru
experien e. Erau gata s semneze orice pentru a
primi vaccinul anticancer la care lucra el.
Uneori îi scriau c se vindecaser de nu tiu ce
boal i voiau ca el s le testeze leacurile
preparate în cas i s le distribuie. Aveam vreo
dou tipuri de r spunsuri.
— Ai p strat copiile acelor scrisori?
— Nu, doar o list cu oamenii c rora le-am
expediat. Nici unul dintre noi nu î i aducea
aminte de numele acelei femei. Exist doi
angaja i care se ocup de genul acesta de
coresponden . Apoi, la dineul de premiere, s-a
întâmplat ceva. În diminea a urm toare Nick
164
era foarte emo ionat i mi-a comunicat c

trebuia s se întoarc la Caspien. Spunea c
aflase ceva extrem de important i c intui ia îi
spunea s ia în serios scrisoarea femeii c reia
tat l lui îi vindecase fiica.
— i s-a dus în grab la Caspien ca s ia
însemn rile tat lui s u, dar a descoperit c
disp ruser . Asta s-a întâmplat în preajma Zilei
Recuno tin ei, cam în acela i timp cu sosirea
scrisorii, am gândit eu cu voce tare.
— A a e.
— Stai s vedem dac am în eles bine.
Crezi c a existat o leg tur între scrisoare i
dispari ia însemn rilor care a avut loc câteva
zile mai târziu?
— Sunt sigur c a existat i, de atunci,
Nick a fost alt om.
— i-a spus cumva la cine s-a dus dup ce
a plecat de la doctorul Broderick?
— Nu, nu mi-a spus.
— Po i s verifici în agenda lui. Dineul de
premiere a fost pe cincisprezece februarie.
Poate a notat un nume sau un num r de telefon.
Vivian cl tin din cap.
— Nu a notat nimic în diminea a aia i nici
165
în zilele urm toare nu a mai scris nimic în
agend - adic nimic despre întâlnirile din afara
biroului.
— Cum d deai de el dac ap rea ceva
urgent?
— Îl sunam pe celular. Existau evenimente
deja programate, ca de pild seminarii
medicale, dineuri, edin e de consiliu, treburi
de genul sta. În ultimele patru sau cinci
pt mâni Nick a lipsit mult de la birou. Când
au venit cei de la procuratur , ne-au spus c
fusese de dou ori în Europa. Nu a folosit
avionul companiei i nimeni de la birou nu-i
cuno tea planurile. Nici m car eu.
— Autorit ile b nuiesc c a aranjat s i
fac opera ie estetic , sau i-a preg tit viitoarea
re edin . Tu ce crezi, Vivian?
— Eu cred c ceva nu era în ordine, i el
tia ce anume. Cred c se temea c telefonul îi
era ascultat. M aflam la el în birou când l-a
sunat pe doctorul Broderick. Privind în urm ,
întreb de ce nu i-a spus pur i simplu c
voia însemn rile tat lui s u. L-a întrebat doar
dac putea s treac pe acolo.
Pentru mine era evident c Vivian Powers
voia s cread cu orice pre c Nick Spencer
166
fusese victima unei conspira ii.

— Vivian, tu crezi c el s-a a teptat ca
vaccinul s aib efect, sau a tiut de la început
n-are valoare?
— Nu. Era animat de nevoia de a g si un
leac pentru cancer. Din cauza acestei boli
cumplite i-a pierdut i so ia, i mama. L-am
cunoscut acum doi ani într-un azil-sanatoriu
unde era internat so ul meu. Nick lucra ca
voluntar.
— L-ai cunoscut pe Nick Spencer la
sanatoriu?
— Da. St. Ann’s. S-a întâmplat cu câteva
zile înainte de a muri Joel. Renun asem la
slujb ca s am grij de el. Fusesem asistenta
pre edintelui unei firme de brokeraj. Nick s-a
oprit în rezerva lui Joel i a stat de vorb cu
noi. La câteva s pt mâni dup moartea lui Joel
am primit un telefon de la el. Mi-a spus c dac
voiam s lucrez pentru Gen-stone, s vin la el.
Îmi g sise un post. ase luni mai târziu m-am
prezentat la el. Nu m a teptam s lucrez
pentru el personal, dar momentul a fost
propice. Asistenta lui era îns rcinat i avea de
gând s stea acas vreo doi ani, a a c am
primit slujba. Pentru mine a fost o man
167
cereasc .
— Cum se în elegea cu ceilal i de la birou?
Vivian zâmbi.
— Bine. Pe Charles Wallingford chiar îl
pl cea. Uneori glumea pe seama lui în fa a
mea. Spunea c dac mai aude o dat de
arborele lui genealogic, o s pun s -l taie. Pe
Adrian Garner nu cred c -l pl cea. Spunea c e
arogant, dar c merit s -l supor i pentru banii
lui.
— Ce-ar fi f cut dac i-ar fi dat seama c
vaccinul nu poate fi realizat i c luase bani pe
care nu-i putea pune la loc?
— În cazul sta recunosc c putea s
capoteze. Era nervos i îngrijorat. Mi-a spus
ceva ce s-a întâmplat cu numai o s pt mân
înainte de pr bu irea avionului, ceva care putea
duc la un accident fatal. Se întorcea la
Bedford, de la New York, noaptea târziu, i i s-
a blocat pedala de accelera ie.
— Ai mai spus cuiva despre asta?
— Nu. El n-a dat importan incidentului.
Spunea c din fericire circula ia era redus i a
putut s manevreze ma ina dup ce a oprit
motorul. Era o ma in veche, una la care inea
168
foarte mult, dar a ajuns la concluzia c venise

timpul s scape de ea. Ezit . Carley, acum m
întreb dac nu cumva a umblat cineva la
ma in . Cum spuneam, s-a petrecut cu numai o
pt mân înainte ca avionul lui s cad .
M-am mul umit s dau din cap gânditoare.
Nu voiam s vad c sunt de aceea i p rere.
- Ce tii despre rela ia lui cu Lynn?
— Nimic. A a sociabil cum p rea, Nick
era o persoan foarte discret , chiar secretoas .
Am v zut durerea din ochii ei.
— ineai foarte mult la el, nu-i a a?
Ea d du din cap.
— Oricine ar fi stat mai mult în preajma
lui, l-ar fi îndr git. Era un om deosebit. Sufletul
companiei. Acum o s dea faliment. Oamenii
fie sunt concedia i, fie pleac , i to i îl
condamn i îl ur sc. Ei bine, eu cred c s-ar
putea s fie i el o victim .
Am plecat, dup ce Vivian mi-a promis c
va ine leg tura cu mine. A stat în pragul u ii
pân am ajuns la ma in i mi-a f cut cu mâna
când am demarat.
Mintea îmi fierbea. Eram sigur c exista o
leg tur între “accidentul” lui Broderick,
169
pedala de accelera ie blocat i pr bu irea
avionului lui Nicholas Spencer. Trei accidente?
Nici vorb . Am permis întreb rii pe care o
avusesem mereu în minte s ias în fa is
contureze: fusese Nicholas Spencer omorât?
Mai târziu, în timp ce vorbeam cu familia
care avea grij de proprietatea Bedford, s-a
profilat un alt scenariu.
21
“Azi-noapte am visat c m-am dus iar la

Manderley.” N-am putut s nu m gândesc la
obsedantele rânduri cu care începe romanul
Rebecca al lui Daphné du Maurier când am
oprit la poarta domeniului Bedford i m-am
anun at.
Era pentru a doua oar în aceea i zi c
mergeam undeva neanun at . Când un glas cu
accent spaniol m-a întrebat cine sunt, am
spuns: sunt sora vitreg a doamnei Spencer.
A urmat o pauz , apoi am fost îndrumat s
ocolesc locul incendiului i s-o iau la dreapta.
Am mers cu vitez mic , admirând
domeniul bine între inut pe care se afla cl direa
170
în ruin . În spate era un hele teu, iar pe o

teras , deasupra, o piscin . În stânga am v zut
o gr din englezeasc . Nu mi-o puteam
închipui pe Lynn în genunchi, plantând flori.
M-am întrebat dac Nick i prima lui so ie
fuseser cei care supravegheaser amenajarea
terenului sau proprietarul anterior î i asumase
sarcina.
Casa în care tr iau Manuel i Rosa Gomez
era o vili oar nostim cu acoperi uguiat de
igl . Între conac i vili oar exista un paravan
de copaci care oferea intimitate ambelor case.
Acum în elegeam de ce îngrijitorii nu tiuser
Lynn se întorsese acolo s pt mâna trecut .
Mi se p rea ciudat c în incint nu existau
camere de supraveghere, dar tiam c cl direa
fusese prev zut cu un sistem de alarm .
Am parcat, am urcat treptele verandei i
am sunat. Mi-a deschis Manuel Gomez i m-a
invitat în untru. Era un b rbat vânjos, nu prea
înalt, cu p rul negru i un chip ascu it. Am
intrat în vestibul i i-am mul umit c m-a
primit, de i nu m-am anun at din timp.
— Cât pe ce s nu ne g si i, domni oar
DeCarlo, spuse el în epat. Conform dispozi iei
surorii dumneavoastr , pân la ora unu vom fi
171
pleca i. Am scos deja lucrurile noastre
personale. So ia mea a cump rat alimentele pe
care le-a comandat doamna Spencer i acum
verific etajul. Dori i s inspecta i casa acum?
— Pleca i! Dar de ce? Cred c i-a dat
seama c uimirea mea era sincer .
— Doamna Spencer a zis c nu are nevoie
de ajutoare care s locuiasc tot timpul aici i
inten ioneaz s foloseasc ea aceast cas
pân se hot te dac s reconstruiasc sau nu.
— Dar de la incendiu a trecut doar o
pt mân . Ave i unde s sta i?
— Nu, n-avem. Vom pleca într-o scurt
vacan în Puerto Rico, s ne vizit m rudele.
Apoi vom sta la fiica noastr pân g sim alt
slujb .
În elegeam c Lynn voia s stea în Bedford
- eram sigur c avea prieteni aici -, dar s -i dai
afar pe oamenii tia f un preaviz rezonabil
mi se p rea aproape inuman.
Omul i-a dat seama c st team înc în
vestibul.
— Scuza i-m , domni oar DeCarlo. V
rog s pofti i în camera de zi.
În timp ce îl urmam, m-am uitat repede în
172
jur. O scar destul de abrupt ducea din hol la

etaj. În stânga se g sea ceea ce p rea a fi un
birou, cu rafturi pentru c i i un televizor.
Camera de zi spa ioas , cu un emineu i
ferestre cu geamuri fumurii, era mobilat
confortabil cu o canapea i fotolii adânci. Totul
amintea de o cas englezeasc de ar .
— V rog s lua i loc, spuse Gomez.
— Domnule Gomez, de când lucra i aici?
— De când s-au c torit domnul i
doamna Spencer - m refer ia prima doamn
Spencer -, acum doisprezece ani.
Doisprezece ani i un preaviz de nici o
pt mân ! Doamne Dumnezeule! M mânca
limba s întreb ce compensa ie pentru
concediere le d duse Lynn, dar n-am avut curaj
- cel pu in pentru moment.
— Domnule Gomez, n-am venit aici s
inspectez casa, ci pentru c vreau s discut cu
dumneata i cu so ia dumitale. Sunt jurnalist i
colaborez la scrierea unui articol despre
Nicholas Spencer pentru Wall Street Weekly.
Doamna Spencer este informat despre asta.
tiu c oamenii spun lucruri destul de urâte
despre Nicholas, dar eu inten ionez s fiu foarte
dreapt . Pot s i pun câteva întreb ri despre
173
el?
— L sa i-m s o aduc pe so ia mea, spuse
el încet. E la etaj.
În timp ce a teptam am cercetat parterul.
Am v zut un spa iu amenajat ca sufragerie i,
dincolo de el, buc ria. M-am întrebat dac nu
cumva destina ia ini ial a vili oarei fusese
cas de oaspe i, nu locuin pentru angaja i.
Am auzit pa i pe sc ri i m-am a ezat la
loc. Apoi m-am ridicat s-o întâmpin pe Rosa
Gomez, o femeie dr gu , durdulie. Ochii
umfla i îmi spuneau c plânsese.
— S ne a ez m, am spus i imediat m-am
sim it ca o proast . La urma urmei, asta fusese
casa lor.
N-a fost greu s -i fac s vorbeasc despre
Nicholas i Janet Spencer.
— Au fost foarte ferici i împreun , spuse
Rosa Gomez, luminându-se la fa în timp ce
vorbea. Când s-a n scut Jack, ai fi zis c nu
mai exist alt copil pe lume. E greu de
conceput c ambii lui p rin i au murit. Erau
ni te oameni minuna i.
Lacrimile care îi lic reau în ochi începur
curg . i le terse repede cu dosul palmei.
174
Mi-au spus c so ii Spencer cump raser

casa la câteva luni dup ce se c toriser i ei
doi fuseser angaja i imediat.
— Pe vremea aceea locuiam în cas , spuse
Rosa. Era un apartament foarte frumos de
cealalt parte a buc riei. Când domnul
Spencer s-a rec torit, sora dumneavoastr ...
“Sor vitreg ”, mi-a venit s strig. În loc
de asta, am spus:
— Trebuie s te întrerup, doamn Gomez,
i s i explic c tat l doamnei Spencer s-a
torit cu mama mea acum doi ani, în
Florida. Suntem practic surori vitrege, f a fi
îns apropiate. M aflu aici ca jurnalist , nu ca
rud .
S-a zis cu rolul de avocat al lui Lynn.
Trebuie s aud adev rul de la oamenii tia, nu
spunsuri politicoase, formulate cu grij .
Manuel Gomez se uit la so ia lui, apoi la
mine.
— Doamna Lynn Spencer nu a vrut ca noi
locuim în cas . I-a spus domnului Spencer
în cas erau cinci camere de oaspe i, mai
mult decât suficiente pentru musafirii pe care i-
ar fi avut. El a acceptat s ne mut m în
175
vili oar , iar noi am fost încânta i s locuim
singuri în casa asta minunat . Jack, fire te,
locuia la bunicii lui.
— Nicholas Spencer a r mas apropiat de
fiul s u? am întrebat.
— Categoric, r spunse prompt Manuel.
Îns el c torea mult i nu voia s -l lase pe
Jack cu o bon .
— Dup ce tat l lui s-a rec torit, Jack nu
a vrut s locuiasc împreun cu doamna Lynn
Spencer, zise Rosa cu fermitate. Mi-a spus o
dat c are impresia c ea nu-l place.
— i-a spus asta!
— Da, mi-a spus. Nu uita i c noi eram
aici când s-a n scut el. Se sim ea bine cu noi.
Considera c facem parte din familie. Îns el i
tat l lui... Zâmbi a aducere-aminte i cl tin din
cap. Erau prieteni. Ce tragedie pentru b ie el!
Mai întâi mama, apoi tat l. Am vorbit cu
bunica lui Jack. Mi-a spus c b iatul e sigur c
tat l lui tr ie te.
— Ce-l face s cread asta? am întrebat
repede.
— Domnul Spencer a f cut pilotaj
acrobatic când era în colegiu. Jack se aga de
176
speran a c a reu it s ias cumva din avion

înainte ca acesta s se pr bu easc .
Copiii spun adev rul? m-am întrebat. Am
ascultat un timp cum Manuel i Rosa se luau la
întrecere s povesteasc întâmpl ri hazlii din
anii petrecu i cu Nick, Janet i Jack, apoi am
trecut la întreb rile pe care voiam s le pun.
— Rosa, Manuel, am primit un e-mail de
la cineva care pretinde c un b rbat a p sit
conacul cu doar un minut înainte ca acesta s ia
foc. tie vreunul dintre voi ceva despre asta?
Amândoi p rur uimi i.
— Noi n-avem e-mail, dar dac am fi
zut pe cineva ie ind din conac înainte de
incendiu le-am fi spus poli tilor, spuse
Manuel pe un ton ferm. Crede i c persoana
care a provocat incendiul a trimis e-mail-ul?
— S-ar putea. Exist oameni bolnavi care
fac lucruri de genul sta. Totu i, nu tiu de ce
mi l-a trimis mie, i nu poli iei.
— M simt vinovat c nu m-am gândit s
ne uit m în garaj dup ma ina doamnei
Spencer, spuse Manuel. De obicei nu vine
acas atât de târziu, dar uneori se mai întâmpl .
— Cât de des foloseau casa? am întrebat.
177
Adic , în fiecare week-end, în timpul
pt mânii, sau când i când?
— Prima doamn Spencer adora casa. Pe
vremea aceea veneau în fiecare week-end, iar
înainte ca Jack s mearg la coal , st tea o
pt mân sau dou dac domnul Spencer era
plecat. Doamna Lynn Spencer voia s vând
casa asta i apartamentul. I-a spus domnului
Spencer c nu dorea s tr iasc într-o cas
aranjat dup gustul altei femei. Obi nuiau s
se certe pe tema asta.
— Rosa, nu cred c ar trebui s-o judeci pe
doamna Spencer, o aten ion Manuel.
Ea ridic din umeri.
— Spun ce e adev rat. Casa asta nu-i
pl cea. Domnul Spencer a rugat-o s a tepte s
se breveteze vaccinul înainte de a se implica
într-un proiect de construc ie. Am în eles c în
ultimele luni au fost probleme cu vaccinul, c ci
era teribil de îngrijorat. C torea foarte mult.
Când era acas , se ducea adesea la Greenwich
i st tea cu Jack.
— tiu c Jack locuie te cu bunicii lui, dar
când domnul Spencer era acas Jack venea aici
în week-end-uri?
178
Rosa d du din umeri.

— Nu prea. În preajma doamnei Spencer
iatul era întotdeauna t cut. Ea nu tie s se
poarte cu copiii. Jack avea cinci ani când a
murit mama lui. Doamna Lynn Spencer
seam oarecum cu ea, dar atât. Asem narea
asta cred c îl tulbur .
— Lynn i domnul Spencer erau foarte
apropia i? tiam c întindeam coarda, dar
trebuia s am o idee despre rela ia lor.
— Acum patru ani când s-au c torit, a
spune c da, rosti încet Rosa. Îns , dac nu m
în el, n-a durat prea mult. Ea venea des aici cu
musafirii ei, iar el era plecat sau la Greenwich,
cu Jack.
— A i spus c doamna Spencer nu avea
obiceiul s vin aici noaptea târziu, dar se mai
întâmpla din când în când. De regul , v suna
mai întâi?
— Uneori telefona dinainte i spunea c
voia s g seasc o gustare sau o cin rece.
Alteori telefona diminea a, de la conac, i ne
anun a la ce or voia micul dejun. Altfel ne
duceam acolo întotdeauna la nou i ne apucam
de treab . Era o cas mare i trebuia între inut ,
fie c era sau nu ocupat .
179
tiam c era timpul s plec. Sim eam c
Rosa i Manuel Gomez nu voiau s
prelungeasc durerosul moment al p sirii
acestei case. Am continuat, totu i, c ci mai
aveam multe probleme nel murite.
— Am fost surprins s v d c nu exist
camere de supraveghere pe proprietate.
— Familia Spencer avea un labrador, un
câine de paz bun. Jack l-a luat la Greenwich,
iar doamna Lynn Spencer nu a vrut alt câine,
spuse Manuel. Zicea c are alergie la animale.
Mi s-a p rut ciudat, deoarece în
apartamentul din Boca Raton tat l ei avea
fotografii de-ale ei cu câini i cai.
— Unde era inut câinele?
— Noaptea, când vremea nu era foarte
rece, afar .
— L tra la intru i? Amândoi zâmbir .
— Oh, da, spuse Manuel. Doamna Spencer
spunea c pe lâng faptul c îi provoac
alergie, Shep e prea zgomotos.
Prea zgomotos din cauz c anun a sosirile
ei nocturne, sau din cauz c alerta pe toat
lumea la sosirile nocturne ale altor vizitatori?
M-am ridicat.
180
— A i fost foarte amabili c a i acceptat s

st m de vorb . A fi vrut ca totul s ias mai
bine pentru toat lumea.
— Eu m rog, spuse Rosa. M rog pentru
Jack i pentru ca domnul Spencer s fie înc în
via . M rog ca vaccinul lui s ias pân la
urm i ca necazurile cu banii s dispar . Ochii
i se umplur iar i de lacrimi. i m mai rog s
se întâmple o minune. Mama lui Jack nu se
poate întoarce, dar m rog ca domnul Spencer
i fata aia frumoas care lucreaz cu el s fie
împreun .
— Taci, Rosa, porunci Manuel.
— Nu, nu tac, spuse ea sfid toare. Ce r u
fac dac o spun acum? Se uit la mine. Doar cu
câteva zile înainte de pr bu irea avionului,
domnul Spencer a venit într-o dup -amiaz
acas ca s ia o serviet pe care o uitase. Fata
era cu el. O cheam Vivian Powers. Era clar c
se iubeau i m-am bucurat pentru el. Prea multe
lucruri merseser prost în via a lui. Doamna
Lynn Spencer nu-i o persoan bun . Dac
domnul Spencer a murit, cel pu in a tiut c
cineva îl iubea foarte mult.
Le-am dat cartea mea de vizit i am
plecat, încercând s -mi dau seama de
181
implica iile a ceea ce tocmai aflasem.
Vivian renun ase la slujb , î i vindea casa
i î i l sa mobila într-un depozit, spre p strare.
Vorbise despre începerea unui nou capitol în
via a ei. În drum spre cas , am ajuns la
concluzia c acel capitol nu avea s se deschid
în Boston. i cum r mânea cu cele spuse de ea
despre scrisoarea de la o persoan care afirma
doctorul Spencer îi vindecase în mod
miraculos fiica? Oare scrisoarea, însemn rile
disp rute i povestea cu accelera ia blocat
ceau toate parte dintr-un plan minu ios
elaborat, menit s creeze iluzia c Nick
Spencer fusese victima unui complot?
M-am gândit la titlul din New York Post:
SO IA HOHOTE TE: “NU TIU CE S
CRED”.
fi putut oferi i eu un titlu: NICI SORA
VITREG NU TIE CE S CREAD .
22
Holurile sanatoriului din spitalul St. Ann’s

erau acoperite cu covoare moi, iar zona de
recep ie, confortabil , avea un perete de sticl
182
ce d dea spre un hele teu. Atmosfera era

calm , spre deosebire de cl direa central a
spitalului, în care o vizitasem pe Lynn.
Pacien ii care veneau aici tiau c n-or s
mai plece. Veneau pentru a li se u ura pe cât
posibil suferin a i pentru a avea o moarte
oar , înconjura i de cei iubi i i de personalul
care se afla acolo i pentru a-i consola pe cei
care r mâneau în urma lor.
Recep ionera s-a mirat c voiam s -l v d
pe director f programare, dar când am
pomenit numele Wall Street Weekly n-a mai
fost nici o problem . Am fost condus imediat
la doctori a Katherine Clintworth, o femeie
atr toare, în jur de cincizeci de ani, cu p r
lung i drept, de culoarea nisipului. Primul
lucru pe care îl remarcai la ea erau ochii - de un
albastru intens. Era îmbr cat cu o jachet
tricotat i pantaloni asorta i.
M-am scuzat pentru vizita neprogramat ,
explicându-i c lucram la un articol pentru Wall
Street Weekly. Ea trecu repede peste asta.
— Î i r spund bucuroas la întreb rile
despre Nicholas Spencer, spuse ea. Îl admiram
foarte mult. Î i dai seama c nimic nu mi-ar
pl cea mai mult decât s dispar sanatoriul
183
sta, adic s fie eradicat cancerul.
— De când lucra Nicholas Spencer ca
voluntar aici?
— De peste cinci ani, de când a murit so ia
lui. Personalul nostru ar fi putut s-o îngrijeasc
la domiciliu, dar, pentru c avea un copil de
cinci ani, ea a cerut s stea la noi în acele
ultime zece zile. Nick a fost foarte recunosc tor
pentru ajutorul pe care am putut s i-l acord m,
lui Janet, dar i fiului s u i p rin ilor so iei.
Câteva s pt mâni mai târziu s-a întors i i-a
oferit serviciile.
— Cred c a fost destul de greu s -i fixa i
un program, dat fiind c el c torea foarte
mult.
— Ne d dea cu dou s pt mâni înainte o
list cu zilele în care era disponibil, iar noi
ineam cont de ele i treaba mergea. Oamenii îl
pl ceau foarte mult pe Nick.
— Mai era voluntar la data când s-a
pr bu it avionul? Ea ezit .
— Nu. De fapt, nu mai era aici de vreo
lun .
— A existat vreun motiv anume?
— I-am sugerat s i ia liber un timp.
184
rea foarte stresat. Vedeam c î i alegea cu

mult grij cuvintele.
— Cum adic stresat?
— P rea nervos i foarte încordat. Lucra
toat ziua la vaccin i apoi venea aici i
pacien ii îl implorau s testeze vaccinul pe ei. I-
am spus c era o povar psihologic prea mare
pentru el.
— A fost de acord?
— N-a fost de acord, dar a în eles. În seara
aceea s-a dus acas i nu l-am mai v zut.
Mai mult ceea ce nu îmi spunea m-a f cut
devin atent .
— Doamn doctor, a testat vreodat
Nicholas Spencer vaccinul pe vreun pacient?
— Ar fi fost ceva ilegal, r spunse ea cu
fermitate.
— Nu asta am întrebat. Doamn doctor,
vreau s aflu dac în accidentul lui Nicholas
Spencer n-a fost vorba de o mân criminal . V
rog s fi i sincer cu mine.
Ea ezit , apoi r spunse:
— B nuiesc c a administrat vaccinul unei
persoane de aici. De fapt, sunt ferm convins
de asta, de i persoana în cauz nu vrea s
185
recunoasc . i mai e cineva care cred c l-a
primit, dar i aceast persoan neag cu t rie.
— Ce s-a întâmplat cu persoana c reia
sunte i sigur c i s-a administrat vaccinul?
— A plecat acas .
— S-a vindecat?
— Nu, dar am în eles c a avut o remisie
spontan . Evolu ia bolii a fost încetinit , lucru
care se mai întâmpl , dar numai rareori.
— Urm ri i progresul f cut de fiecare
pacient?
— Cum spuneam, el nu a recunoscut c
Nicholas Spencer i-a administrat vaccinul, dac
într-adev r i l-a administrat.
— Vre i s -mi spune i cine e?
— Nu pot s fac asta. Ar fi o violare a
intimit ii. Am c utat o carte de vizit i i-am
dat-o.
— Sunte i amabil s -l ruga i pe pacientul
acela s m contacteze?
— Am s -l rog, dar sunt sigur c n-o va
face.
— Dar cel lalt pacient?
— Acel caz e numai o b nuial de-a mea i
nu pot s-o confirm. i acum, domni oar
186
DeCarlo, trebuie s m duc la o edin . Dac

vrei s m citezi în leg tur cu Nicholas
Spencer, iat declara ia mea: “A fost un om
bun, animat de sentimente nobile. Dac s-a
cit cumva pe drum, sunt sigur c nu din
motive egoiste.”
23
Mâna îi zvâcnea atât de dureros încât Ned

nu se mai putea gândi la altceva. Încercase s o
in în ap cu ghea i se unsese cu unt, dar
zadarnic. Apoi, luni sear , la zece f zece,
chiar înainte de ora închiderii, se duse la o
farmacie din apropiere i se îndrept spre
raionul unde erau expuse medicamente pentru
arsuri, care se d deau f re et .
trânul domn Brown, patronul, tocmai
închidea farmacia. Singura angajat era Peg,
casiera, o femeie gure c reia îi pl cea la
nebunie s bârfeasc . Ned nu voia ca ea s -i
vad mâna, a a c puse unguentele în unul din
co urile de la intrare, îl ag de bra ul stâng, i
preg ti banii în mâna sting . Pe cea dreapt o
inea în buzunar. Bandajul era n cl it, de i îl
schimbase de dou ori în ziua aceea.
187
În fa a lui erau doi oameni i, în timp ce
tepta, Ned se muta de pe un picior pe cel lalt.
Afurisita asta de mân , se gândi el. Nu s-ar fi
ars, i Annie n-ar fi murit, dac el nu vindea
casa din Greenwood Lake i nu b ga to i banii
în compania aia fantom . Când nu se gândea la
Annie i la acele ultime minute, îi veneau în
minte cei pe care îi ura i se bucura de ce avea
le fac . So ii Harnik i doamna Schafley i
doamna Morgan i Lynn Spencer i Carley
DeCarlo.
Degetele nu-l duruser prea tare când se
arsese, dar acum erau atât de umflate încât
durerea îl s geta la cea mai mic atingere. Dac
nu se vindecau, nu va putea ine pu ca dreapt
i nici nu va fi în stare s apese pe tr gaci.
Imediat ce b rbatul din fa a lui î i lu
pachetul, Ned puse pe tejghea co ul, o
bancnot de dou zeci de dolari i se uit în alt
parte, în timp ce Peg aduna pre ul
medicamentelor lui.
Se gândi c ar fi trebuit s se duc la
serviciul de urgen i s roage un doctor s se
uite la mâna lui, îns îi era fric s-o fac . Parc
îl i auzea pe doctor întrebându-l: “Ce s-a
întâmplat? De ce ai a teptat pân acum?” Nu
188
voia s aib de a face cu astfel de întreb ri.

Dac ar fi spus c l-a consultat doctorul
Ryan la St. Ann’s, risca s fie întrebat de ce nu
se dusese iar acolo când v zuse c mâna nu se
vindeca.
— Hei, Ned, treze te-te!
Se uit la casier . Peg nu-i pl cuse
niciodat . Avea ochii prea apropia i;
sprâncenele groase i p rul negru, c runt la
cin , îl f ceau s se gândeasc la o
veveri . Era sup rat fiindc el nu observase
îi pusese medicamentele într-o pung i era
preg tit s -i dea restul. inea punga într-o
mân i restul în cealalt i îl privea încruntat .
El întinse mâna stâng dup pung i, din
reflex, scoase dreapta din buzunar i o întinse
ia restul. O v zu pe Peg holbându-se la
bandaj.
— Dumnezeule, Ned! Ce-ai f cut, te-ai
jucat cu chibriturile? Mâna aia e într-un hal
de hal. Ar trebui s te duci la un doctor.
Ned se blestem în gând c o l sase s -i
vad mâna.
— M-am ars când am f cut mâncare, spuse
el ar gos. Înainte s moar Annie n-am g tit
189
niciodat . Am fost la doctorul unde lucra
Annie. A zis s m întorc dup o s pt mân .
Mâine se face s pt mâna.
În clipa urm toare î i d du seama de
gre eala f cut . Îi spusese lui Peg c fusese la
doctor mar ea trecut , or, exact asta nu voise s
spun . tia c Annie obi nuia s stea de vorb
cu Peg când se ducea s cumpere ceva de la
farmacie. Ea spunea c Peg nu era b cioas ,
ci doar curioas .
Ce altceva îi mai spusese Annie lui Peg?
Despre pierderea casei din Greenwood Lake?
Despre banii investi i de el în Gen-stone?
Despre faptul c îi ar tase conacul familiei
Spencer din Bedford i îi promisese c , într-o
zi, avea s -i cumpere i ei unul la fel?
Peg se uit lung la el.
— De ce nu te duci la doctorul Brown? S-
ar putea ca el s aib ceva mai bun decât
chestiile astea pe care le-ai cump rat.
El îi sus inu privirea.
— i-am spus c diminea m duc la
doctor.
Expresia fe ei lui Peg era ciudat . A a se
uitaser la el i so ii Harnik i doamna
190
Schafley. Lui Peg îi era fric de el. Oare îi era

fric de el fiindc se gândea la tot ce îi spusese
Annie despre cas , despre bani i despre
conacul familiei Spencer i, punând totul cap la
cap, î i d duse seama c el provocase
incendiul?
Peg p ru fâstâcit .
— Oh, e bine c te duci mâine la doctor.
Apoi spuse: Îmi f cea pl cere când Annie
venea aici, Ned. Îmi dau seama ce dor trebuie
i fie de ea. Se uit pe deasupra lui. Scuz -
, Ned, trebuie s m ocup de Garret.
Ned î i d du seama c în spatele lui era un
tân r.
— Sigur, Peg, spuse el i se d du la o
parte.
Trebuia s plece. Nu mai putea r mâne
acolo. Dar mai trebuia s fac ceva.
Ie i afar , se urc în ma in i lu pu ca de
sub p tura aflat pe podea. Apoi a tept . De
unde st tea, vedea bine interiorul farmaciei.
Imediat ce tipul acela, Garret, plec , Peg goli
casa de marcat i îi d du re etele domnului
Brown. Apoi se duse fuga s sting luminile
din farmacie.
191
Dac avea de gând s -i sune pe poli ai, o
va face de acas , gândi Ned. Sau poate avea s
discute mai întâi cu so ul ei.
Domnul Brown i Peg ie ir împreun din
farmacie. Domnul Brown spuse noapte bun i
du col ul. Peg porni repede în direc ia opus ,
tre sta ia de autobuz. Ned v zu autobuzul
venind. Peg alerg s -l prind , dar ajunse prea
târziu. Era singur în sta ia de autobuz când el
opri lâng ea i deschise portiera.
— Te duc eu acas , Peg, se oferi el.
zu din nou expresia de pe fa a ei. De
data asta era cu adev rat speriat .
— Oh, e în regul , Ned, am s a tept. N-o
dureze mult. Se uit în jur. Nu era nimeni
prin preajm .
Ned deschise larg portiera, s ri din ma in
i o în . Îl duru mâna când i-o puse pe gur
ca s-o împiedice s ipe, dar rezist . Îi r suci
bra ul cu stânga, o târî în ma in i o împinse
pe podea. Bloc portierele când demar .
— Ned, ce s-a întâmplat? Te rog, Ned, ce
faci? se v it ea.
El lu pu ca într-o mân i o a inti spre ea.
— Nu vreau s spui cuiva c m-am jucat
192
cu chibriturile.
— Ned, de ce a spune cuiva? întreb ea,
plângând.
Se îndrept spre zona de picnic din parcul
districtual.
Patruzeci de minute mai târziu era acas . Îl
duruser degetul i mâna când ap sase pe
tr gaci, dar nu ratase. Avusese dreptate. Era
exact ca atunci când împu ca vr bii.
24
Dup ce am plecat de la sanatoriu m-am

oprit la birou, dar Don i Ken erau pleca i. Mi-
am notat câteva lucruri ca s le discut cu ei
diminea . M bazam pe ra ionamentul lor.
Existau câteva întreb ri la care speram s
sesc r spunsuri. Pl nuia Vivian Powers s se
întâlneasc undeva cu Nicholas Spencer?
Însemn rile de început ale doctorului Spencer
chiar disp ruser , sau fuseser men ionate doar
ca s provoace dubii în ce privea vinov ia lui
Spencer? Mai fusese cineva în conac în noaptea
aceea, cu doar câteva minute înainte de
incendiu? i, în sfâr it, întrebarea de o
193
importan covâr itoare: a testat Nick Spencer
vaccinul pe un bolnav în faz terminal , care
mai târziu a putut p si sanatoriul?
Eram hot rât s aflu numele acelui
pacient.
Oare de ce n-a spus el c boala d dea
înapoi? m-am întrebat. Din cauz c voia s
vad dac remisia va dura? Sau pentru c se
ferea de pres ? Parc i vedeam titlurile din
ziare dac s-ar fi auzit c vaccinul Gen-stone
avea, totu i, efect.
i cine era cel lalt pacient despre care
doctori a Clintworth nu era sigur , dar b nuia
i se administrase vaccinul? Exista vreun
mod de a o convinge s -mi spun numele lui?
Nicholas Spencer fusese în liceu într-o
echip de înot care participa la campionate.
Fiul s u se ag a de speran a c era în via
pentru c în colegiu f cuse pilotaj acrobatic.
Nu era prea greu de imaginat c , având
asemenea deprinderi, putea s i însceneze
propria moarte la câteva mile de rm i apoi s
înoate i s se pun la ad post.
fi vrut s pot discuta cu b ie ii toate
aceste aspecte cât îmi erau înc proaspete în
minte. Mi-am f cut însemn ri detaliate. Era
194
aproape ase i avusesem o zi plin , a a c am

plecat acas .
Pe robot erau mai multe mesaje, printre
care unul de la Casey care îmi spunea s -l sun
pe la apte dac aveam chef de paste la Il
Tinello. Aveam, am hot rât, i am încercat s -
mi dau seama dac trebuia s m simt flatat c
eram invitat la cin de dou ori în decurs de
apte zile, sau dac trebuia s m consider o
partener “bun la nevoie”.
N-avea importan . Am oprit robotul i l-
am sunat pe Casey pe celular. Am avut
obi nuita noastr conversa ie telefonic scurt .
— Doctorul Dillon.
— Casey, sunt eu.
— Paste disear - bune pentru tine?
— Grozave.
— La opt la Il Tinello?
— Îhî.
— Bun.
Clic.
L-am întrebat odat dac i în pat era atât
de rapid ca la telefon, dar m-a asigurat c nu.
— tii cât timp irosesc vorbind la telefon?
întrebase el. Am f cut un studiu despre
195
asta.
Am fost curioas .
— Unde ai f cut studiul?
— Acas , acum dou zeci de ani. Subiectul
a fost sora mea, Trish. Când eram amândoi la
liceu am cronometrat de dou ori cât vorbea la
telefon. O dat a petrecut o or i cincisprezece
minute spunându-i celei mai bune prietene a ei
cât de îngrijorat era c nu se preg tise la testul
pe care îl aveau a doua zi. Alt dat a stat la
telefon cincizeci de minute, spunându-i altei
prietene c nu f cuse nici pe jum tate un
proiect care trebuia predat în dou zile.
— Prostii, a trecut prin coal bine, îi
reamintisem eu în timpul conversa iei. Trish
ajunsese chirurg pediatru i acum locuia în
Virginia.
Zâmbind amintirii, am ap sat pe butonul
robotului ca s aud i ultimul mesaj.
Glasul celei care vorbea era stins i trist.
Nu s-a prezentat, dar am recunoscut-o - Vivian
Powers.
“Carley, e ora patru. Uneori îmi aduceam
de lucru acas . Îmi eliberam biroul. Cred c
tiu cine a luat însemn rile de la doctorul
196
Broderick. Sun -m , te rog.”

Îi scrisesem num rul de acas pe dosul
ii de vizit , pe care figura num rul
celularului meu. A fi vrut s m fi sunat pe
celular. La patru eram în drum spre ora . A fi
întors i m-a fi dus direct la ea. Mi-am luat
agenda din po et , am g sit num rul ei de
telefon i am sunat.
Mi-a r spuns robotul. Mi-am formulat cu
grij mesajul. “M-am bucurat s am ve ti de la
tine, Vivian. E apte f un sfert. Am s fiu
acas pân la apte treizeci, când trebuie s
plec. M întorc pe la nou treizeci. Sun -m , te
rog.”
Un du rapid înainte de a ie i seara în ora
ajut întotdeauna s scap de tensiunile
acumulate peste zi. Du ul pe care îl am în baia
mea minuscul e o combina ie de cad i du ,
dar î i face treaba. În timp ce m jucam cu
robinetele de ap cald i rece, mi-am adus
aminte de ceva ce citisem despre Elisabeta I:
“Regina face baie o dat pe lun , fie c are
nevoie sau nu.” Poate n-ar fi decapitat atâ ia
oameni dac ar fi putut s se relaxeze sub un
du fierbinte la sfâr itul zilei, mi-am zis.
Ca inut de zi prefer costumele cu
197
pantaloni, dar seara m simt bine într-o bluz
de m tase, pantaloni largi i pantofi cu toc
înalt. Îmbr cat a a, am impresia c sunt mai
înalt . Când am ajuns acas , temperatura
începuse s scad , dar în loc de o hain , am
optat pentru un al de lân pe care mi-l
cump rase mama din Irlanda.
M-am uitat în oglind i am decis c nu
ar t deloc r u. Zâmbetul mi s-a transformat în
încruntare, la gândul deranjant c m îmbr cam
cu atâta grij pentru Casey i c eram atât de
încântat c m sunase a a de repede dup
ultima întâlnire.
Am plecat de acas din timp, dar n-am
reu it s prind un taxi. Uneori m gândesc c
to i taximetri tii din New York City î i trimit
unul altuia un semnal s afi eze simultan “ie it
din tur ” când m v d stând în strad i
uitându-m dup ei.
În consecin , am întârziat cincisprezece
minute. Mario, patronul, m-a condus la masa
unde st tea Casey i mi-a inut scaunul. Casey
rea mult prea serios i m-am gândit:
“Doamne Dumnezeule, doar n-o s fac un
cap t de ar din faptul c am întârziat”. S-a
ridicat, m-a s rutat u or pe obraz i a întrebat:
198
— E ti bine?
Mi-am dat seama c era atât de obi nuit s
vin la timp încât î i f cuse griji pentru mine,
ceea ce m-a încântat din cale-afar . E de
teptat ca un doctor de succes, ar tos, de tept
i liber, precum Kevin Curtis Dillon, s aib
mare c utare printre femeile libere din New
York City i m tem c rolul meu este s fiu
prietena comod . E o situa ie dulce-amar .
Când eram în liceu, ineam un jurnal. Acum
ase luni, când m-am ciocnit de Casey la teatru,
l-am dezgropat. Mi-a fost jen s citesc ce
topit eram c urma s merg cu el la balul de
absolvire, dar i mai r u a fost când am citit
despre dezam girea amar de mai târziu c nu
mai sunase.
Mi-am propus s nu uit s arunc jurnalul
acela.
— Sunt bine, am spus. Doar c n-am g sit
nici un taxi.
Nu p ru prea u urat. Era limpede c îl
fr mânta ceva.
— Ce s-a întâmplat, Casey? Ce e?
A a teptat pân ce ni s-a turnat în pahare
vinul pe care îl comandase, apoi a spus:
199
— Am avut o zi cumplit , Carley.
Chirurgia are i ea limitele ei i e al naibii de
frustrant s tii c , oricât te str duie ti, uneori
nu po i face mare lucru. Am operat un pu ti
care a intrat cu motocicleta într-un camion. Are
noroc c a r mas cu un picior.
Ochii lui Casey erau întuneca i de
am ciune. M-am gândit la Nick Spencer care
spera cu disperare s salveze via a celor care
sufereau de cancer. Oare trecuse dincolo de
limitele de siguran încercând s demonstreze
putea s-o fac ? Nu-mi puteam scoate din
minte întrebarea asta.
Instinctiv, mi-am pus mâna pe cea a lui
Casey. M-a privit lung i mi s-a p rut c se
relaxeaz .
— E ti foarte reconfortant , Carley, spuse
el. Î i mul umesc c ai venit.
— Pl cerea e de partea mea.
— Cu toate c ai întârziat.
Momentul de intimitate zburase.
— Penurie de taxiuri.
— Cum merge articolul despre Spencer?
În timpul mesei, i-am povestit despre
întâlnirile mele cu Vivian Powers, Rosa,
200
Manuel Gomez i cu doctori a Clintworth de la

sanatoriu.
Nu i-a pl cut c Nicholas Spencer f cuse
experimente pe pacien ii de la sanatoriu.
— Dac e adev rat, nu e numai ilegal, ci i
imoral. Au fost medicamente care p reau
miraculoase, dar s-au dovedit dezastruoase. Un
exemplu clasic e talidomida. A fost brevetat în
Europa acum patruzeci de ani pentru a înl tura
gre urile femeilor gravide. Din fericire,
doctorul Frances Kelsey de la AAM, s-a opus
folosirii ei în SUA. Ast zi, mai ales în
Germania, exist oameni în jur de patruzeci de
ani cu malforma ii oribile din cauz c mamele
lor au luat acel medicament.
— Am citit c medicamentul este util în
tratarea altor boli, am spus eu.
— E adev rat. Dar nu se d femeilor
gravide. Medicamentele noi trebuie testate o
perioad lung înainte de a fi puse în circula ie.
— Casey, presupunând c ai avea de ales
între a muri în câteva luni i a r mâne în via
cu riscul unor efecte secundare cumplite, ce ai
alege?
— Din fericire, e o întrebare cu care nu m-
201
am confruntat. Ceea ce tiu în mod sigur este
eu, ca doctor, nu mi-a înc lca jur mântul
transformând pe cineva în cobai.
Dar Nicholas Spencer nu era doctor i
gândea altfel. În sanatoriu avea de-a face cu
oameni care erau în ultima faz a bolii. Ace tia
puteau alege doar s fie cobai, sau s moar .
La cafea, Casey m-a invitat s merg cu el
duminic dup -amiaz la un cocteil în
Greenwhich.
— O s i plac , spuse el.
Am acceptat, bineîn eles. Când am plecat
de la restaurant l-am rugat s -mi g seasc un
taxi, dar de data asta a insistat s m înso easc
pân acas . L-am invitat s bem un pahar, îns
el i-a spus taximetristului s a tepte i m-a
condus pân la u a apartamentului.
— M gândesc c ar trebui s locuie ti
într-o cl dire cu portar, spuse el. Treaba asta cu
intratul cu cheia nu-mi place. Cineva ar putea
te agreseze i s intre o dat cu tine.
— Cum de i-a venit ideea asta? am
întrebat eu mirat . M-a privit cu seriozitate.
Casey are în jur de un metru optzeci i cinci i
chiar când port tocuri m domin .
202
— Nu tiu, Carley. Dar m întreb dac cu

investiga ia asta legat de Spencer nu te-ai
gat în ceva mai periculos decât î i dai seama.
N-am b nuit cât de aproape de adev r erau
spusele lui. Se f cuse zece i jum tate când am
intrat în apartament. M-am uitat la robot, dar
becule ul nu clipea. Vivian Powers nu m
sunase. Am sunat-o eu, dar nu mi-a r spuns,
a c i-am mai l sat un mesaj.
A doua zi diminea a a sunat telefonul
tocmai când m preg team s ies pe u . Era
cineva de la departamentul de poli ie din
Briarcliff Manor. Un vecin care î i plimba
câinele în acea diminea observase c u a
casei lui Vivian Powers era întredeschis . A
sunat la u i, neprimind nici un r spuns, a
intrat. Casa era goal . O mas i o veioz
ceau pe podea, i luminile erau aprinse.
Omul chemase poli ia. Poli tii verificaser
robotul i g siser mesajul meu.
tiam cumva unde putea fi Vivian Powers
sau dac se afla în vreo încurc tur ?
25
203
Ken i Don au ascultat cu maxim aten ie
relatarea întâlnirilor mele din Westchester i
povestea cu telefonul primit în acea diminea
de la poli ia din Briarcliff Manor.
— Ce- i spune intui ia, Carley? întreb
Ken. E o punere în scen menit s conving
pe toat lumea c realitatea e alta? Îngrijitorii
casei i-au spus c Nick Spencer i Vivian
Powers erau îndr gosti i. E posibil s te fi
apropiat prea mult de adev r? Crezi c ea avea
de gând s se duc la Boston i s stea o vreme
la mami i la tati, pentru ca apoi s înceap o
via nou în Australia sau în alt parte dup ce
lucrurile se vor fi lini tit?
— Tot ce e posibil, am spus. De fapt, dac
a stau lucrurile, p rerea mea este c u a
sat deschis i masa r sturnat reprezint o
exagerare. Dup ce am spus asta, am ezitat.
— Ce e? întreb Ken.
— Dac m gândesc bine, cred c era
însp imântat . Când mi-a deschis u a, a inut
lan ul de siguran pus vreo dou minute
înainte de a-mi da drumul.
— Ai fost acolo pe la unsprezece i
jum tate?
204
— Da.
— i-a dat vreun indiciu de ce anume se
temea?
— Nu direct, îns mi-a spus c pedala de
accelera ie a ma inii lui Spencer se blocase cu
numai o s pt mân înainte de pr bu irea
avionului. Începuse s cread c în ambele
situa ii nu a fost vorba de accident. M-am
ridicat. M duc acolo, am spus. i pe urm dau
o fug pân la Caspien. Dac povestea asta nu
e o arad , faptul c Vivian Powers m-a sunat
pentru a-mi spune c b nuia cine e b rbatul cu
r castaniu-ro cat ar putea însemna c
deranjase pe cineva.
Ken d du din cap.
— D -i înainte. i eu am câteva piste. Sunt
pu ini oamenii care au intrat în sanatoriul St.
Ann’s ca s moar i mai târziu s-au externat.
Cu siguran c n-ar trebui s fie chiar atât de
greu s -l identific m pe tipul la.
Eram înc nou în slujba aceea, iar la
articolul pe care îl scriam, Ken era eful.
Totu i, nu m-am putut ab ine s nu-i spun:
— Ken, dac îl g se ti, vreau s fiu i eu
de fa când discu i cu el.
205
Ken se gândi o clip , apoi d du din cap.
— Mi se pare corect.
Am un sim al orient rii destul de bun. De

data asta n-am avut nevoie de hart ca s
sesc casa lui Vivian Powers. Poli istul de la
m-a privit b nuitor. I-am explicat c o
vizitasem ieri pe Vivian Powers i c primisem
un telefon de la ea.
— S verific, spuse el. Intr în cas i se
întoarse repede. Detectivul Shapiro zice s v
las s intra i.
Detectivul Shapiro se dovedi a fi un b rbat
cu vorba domoal i înf are de c rturar, cu
un început de chelie i ochi c prui p trunz tori.
Se gr bi s -mi explice c investiga ia
tocmai începuse. Fuseser contacta i p rin ii lui
Vivian Powers i se ob inuse de la ei
permisiunea de a intra în cas . Faptul c u a de
la intrare era deschis , veioza i masa
sturnate, iar ma ina ei sta ionat pe alee
sugerau c fusese victima unei agresiuni.
— A i fost ieri aici, domni oar DeCarlo?
întreb Shapiro.
— Da.
206
— Vede i pe aici ceva care vi se pare altfel

decât era ieri? Ne aflam în camera de zi. M-am
uitat în jur. Aceea i priveli te - înv lm eal de
cutii i mobil . Apoi mi-am dat seama c exista
ceva nou. Pe m su a de cafea se afla o cutie
care ieri nu fusese acolo. Am ar tat-o.
— Cutia aceea, am spus. Ieri nu era.
Detectivul Shapiro se duse i lu dosarul
care se afla deasupra.
— Lucra la Gen-stone, nu-i a a? întreb el.
— Da, am r spuns.
Apoi i-am spus c o intervievasem pe
Vivian Powers pentru c scriam un articol
despre eful ei, Nicholas Spencer.
— V-a sunat dup ce a i plecat?
— Da. Discutasem cu Vivian despre
dispari ia unor însemn ri privind ni te
experien e, însemn ri care îi apar ineau lui
Nicholas Spencer. Din câte tia ea, omul care le
ridicase, spunând c fusese trimis de Spencer,
nu era autorizat s-o fac . Scurtul mesaj pe care
mi l-a l sat pe robot mi-a creat impresia c
putea s identifice acea persoan .
Detectivul mai inea înc în mân dosarul
Gen-stone, îns în el nu se afla nici o hârtie.
207
— E posibil s fi f cut leg tura când s-a
uitat prin dosarul acesta?
— Nu tiu, dar e posibil.
— Acum dosarul e gol, iar ea a disp rut.
Ce v spune asta, domni oar DeCarlo?
— C s-ar putea s fi fost victima unei
agresiuni.
Îmi arunc o privire p trunz toare.
— În timp ce venea i aici, a i avut cumva
radioul din ma in deschis, domni oar
DeCarlo?
— Nu.
— Atunci n-a i auzit zvonul c Nick
Spencer a fost z rit la Zürich de c tre un b rbat
care îl cuno tea de la întrunirile ac ionarilor?
Mi-a luat un minut s diger tirea.
— Sunte i sigur c afirma ia este credibil ?
— Nu, doar c e un unghi de abordare nou.
Fire te, povestea va fi verificat în
am nun ime.
— Dac se confirm , eu nu mi-a face prea
multe griji pentru Vivian Powers, am spus eu.
nuiesc c în momentul de fa e în drum spre
Elve ia, dac n-o fi ajuns deja.
— Erau cupla i? întreb repede Shapiro.
208
— Perechea care are grij de casa lui Nick

Spencer crede c erau. În acest caz s-ar putea
ca furtul însemn rilor s fie o parte din planul
de a ascunde adev rul. N-a i auzit c u a din
fa era deschis ?
Shapiro d du din cap.
— E posibil s-o fi l sat deschis pentru a
atrage aten ia asupra absen ei sale. Ca s fiu
sincer cu dumneavoastr , domni oar DeCarlo,
ceva în afacerea asta nu-mi miroase bine i
cred c mi-a i spus ce. Pun pariu c în clipa de
fa zboar spre Spencer, indiferent unde se
afl el.
26
Am ajuns la braserie tocmai la timp pentru

un prânz întârziat i Milly m-a întâmpinat ca pe
o veche prieten .
— Le-am spus tuturor c scrii un articol
despre Nick Spencer, spuse ea zâmbindu-mi.
Cum e cu tirea de azi, c se afl în Elve ia?
Acum dou zile pu tii ia au pescuit bucata de
ma a pe care o purta i toat lumea a crezut
a murit. Mâine o s auzim altceva. Eu am
209
spus mereu c cine e destul de de tept s fure
atâta b net, o s g seasc i modalitatea de a
tr i suficient de mult ca s -i cheltuie.
— S-ar putea s ai dreptate, Milly. Cum e
azi salata de pui?
— Grozav .
Bazându-m pe recomandare, am luat
salat de pui i cafea. Fiind pauza de prânz,
localul era aglomerat. Am auzit de multe ori
pomenindu-se numele lui Nicholas Spencer la
diferite mese, dar nu i ce se spunea despre el.
Când Milly s-a întors cu salata, am
întrebat-o ce auzise despre starea doctorului
Broderick.
— E pu in mai bine, spuse ea, t nând
cuvântul astfel încât suna: “p-u-u-u- in”. Adic ,
starea lui e tot critic , dar am auzit c a încercat
vorbeasc cu so ia lui. Nu e bine?
— Ba da, e bine. M bucur mult. În timp
ce mâncam salata, care avea mai mult elin i
mai pu in pui, mintea mea lucra cu febrilitate.
Dac Broderick î i revenea, îl va putea
identifica pe cel care-l accidentase, sau nu- i va
aminti nimic?
În timp ce beam a doua cea de cafea,
210
braseria se golea rapid. Am a teptat ca Milly s

termine de strâns de la celelalte mese, apoi i-
am f cut semn s vin la mine. Adusesem
fotografia f cut în seara când Nick Spencer
era s rb torit i i-am ar tat-o.
— Milly, îi cuno ti pe oamenii tia?
i potrivi ochelarii i studie grupul adunat
pe podium.
— Sigur. Asta e Delia Gordon, i cel de
lâng ea so ul ei, Ralph. Ea e de treab , el cam
scor os. Asta e Jackie Schlosser. O femeie cu
adev rat cumsecade. sta e reverendul Howell,
preotul prezbiterian, iar acesta e escrocul,
fire te. Sper s pun mâna pe el. sta e
pre edintele comitetului director al spitalului. E
tare am rât c a convins comitetul s
investeasc a a de mult în Gen-stone. Din câte
am auzit, va fi dat afar din conducere la
urm toarele alegeri, dac nu mai devreme.
Mul i sunt de p rere c ar trebui s i dea
demisia. Sunt sigur c o va face dac se
dovede te c Nick Spencer tr ie te. Dac va fi
arestat, s-ar putea afla unde a ascuns banii.
Asta-i Dora Whitman cu so ul ei, Nils. Provin
amândoi din familii de vaz ale ora ului. Bani
grei. M refer la servitori care locuiesc în cas
211
i tot tacâmul. Locuiesc în Caspien, dar aud c
au i o cas de vacan formidabil în Martha’s
Vineyard. Oh, ultima din dreapta e Kay Fess,
efa voluntarilor de la spital.
Mi-am luat noti e, str duindu-m s in
pasul cu comentariile rapide ale lui Milly. Când
a terminat, am spus:
— Milly, vreau s vorbesc cu câ iva dintre
oamenii tia. Singurul la care am reu it s
ajung pân acum a fost reverendul Howell.
Ceilal i fie au telefoanele la secret, fie nu mi-au
spuns la mesajul l sat. Ai vreo idee cum pot
ajunge la ei?
— S nu spui c tii de la mine, dar Kay
Fess e probabil la biroul de informa ii de la
spital în clipa asta. Chiar dac nu i-a r spuns la
mesaj, e u or s intri în vorb cu ea.
— E ti o comoar , Milly, am spus. Mi-am
terminat cafeaua, am achitat nota de plat ,
sând un bac generos i, dup ce mi-am
consultat harta, am plecat spre spital.
Cred c m a teptam s g sesc un modest
spital al comunit ii locale, dar Caspien
Hospital era evident o institu ie în dezvoltare,
cu multe cl diri mai mici ata ate la cl direa
principal i o zon nou , împrejmuit i
212
marcat cu un indicator pe care scria LOCUL

VIITORULUI CENTRU DE PEDIATRIE.
Eram sigur c asta era construc ia pl nuit
care acum stagna din cauza investi iei la Gen-
stone.
Am parcat ma ina i am intrat în hol. La
biroul de informa ii se aflau dou femei, dar am
ghicit imediat care era Kay Fess. Foarte
bronzat , de i era abia luna aprilie, cu p rul
scurt u or înc run it, ochi c prui, ochelari de
bunicu , un nas frumos i buze înguste, ar ta
“st pân pe situa ie”. M îndoiam serios c
cineva ar fi putut s se strecoare pe lâng ea
permis de vizitator.
Când am intrat în hol, patru sau cinci
oameni a teptau s primeasc permise. Am
teptat i eu pân când cele dou femei s-au
eliberat i m-am dus s vorbesc cu Kay Fess.
— Domni oara Fess? am întrebat.
Ea s-a pus imediat în gard , de parc m
nuia c aveam s-o rog s m lase s aduc
zece copii s viziteze un pacient.
— Domni oar Fess, sunt Carley DeCarlo
de la Wall Street Weekly. vrea tare mult s
discut cu dumneavoastr despre dineul de
premiere a lui Nicholas Spencer de acum
213
câteva luni. Am în eles c a i fost pe podium i
i stat foarte aproape de el.
— Dumneata mi-ai dat telefon zilele
trecute.
— Da, eu.
Cealalt femeie de la birou se uita la noi
curioas ; apoi i-a îndreptat aten ia spre ni te
nou-veni i.
— Domni oar DeCarlo, faptul c nu i-am
spuns la mesaj nu i-a dat de în eles c nu
inten ionez s stau de vorb cu dumneata?
Tonul ei era pl cut, dar foarte ferm.
— Domni oar Fess, am în eles c v
petrece i mult timp în spital. i mai tiu c
spitalul a fost nevoit s opreasc o vreme
lucr rile la centrul de pediatrie din cauza
investi iei la Gen-stone. Vreau s discut cu
dumneavoastr pentru c nu cred c adev rata
poveste a dispari iei lui Nicholas Spencer a
ie it la suprafa ; dac iese, atunci s-ar putea da
de urma acelor bani.
Am citit pe chipul ei ezitare i îndoial .
— Nicholas Spencer a fost v zut în
Elve ia, spuse ea. M întreb dac î i va
cump ra un castel cu banii care ar fi putut salva
214
via a multor copii.

— Ceea ce p rea a fi dovada indubitabil a
mor ii lui a inut prima pagina a ziarelor cu
doar dou zile în urm , i-am reamintit. Acum a
ap rut tirea asta. Adev rul e c înc nu tim
toat povestea. V rog s -mi acorda i doar
câteva minute.
Domni oara Fess se întoarse spre colega
ei.
— Margie, m întorc imediat.
Ne-am a ezat într-un col al holului. Se
vedea clar c nu era dispus s lungeasc
vorba. La rândul meu, nu aveam de gând s -i
spun c m îndoiam c ceea ce i se întâmplase
doctorului Broderick fusese un accident. I-am
spus doar b nuiam c Nicholas Spencer
auzise ceva la dineul de premiere, ceva care-l
cuse s dea fuga în diminea a urm toare s ia
vechile însemn ri ale cercet rilor tat lui s u de
la doctorul Broderick. Apoi m-am hot rât s
mai fac un pas.
— Domni oar Fess, Spencer a fost vizibil
sup rat când a aflat c altcineva luase deja
acele însemn ri, spunând c el îl trimisese.
Cred c dac putem afla cine i-a dat informa ia
care l-a tulburat la dineu i la cine a fost a doua
215
zi dup ce a plecat de la doctorul Broderick, am
avea o idee despre ce i s-a întâmplat cu
adev rat i despre banii care lipsesc. A i stat
mai mult de vorb cu Spencer?
Kay Fess p ru s reflecteze. Aveam
sentimentul c era una din acele persoane
rora nu le scap nimic.
— Oamenii de pe podium s-au adunat cu o
jum tate de or mai devreme într-o sal de
recep ie privat , pentru ni te fotografii; s-au
servit cocteiluri. În centrul aten iei s-a aflat
Nicholas Spencer.
— Cum a i descrie comportamentul iui la
începutul serii? P rea destins?
— Era cordial, pl cut, cum îi st bine unui
rb torit. Îi prezentase pre edintelui un cec de
o sut de mii de dolari, destina i fondului de
construc ii, dar nu a vrut s se anun e asta la
dineu. A spus c , dup omologarea vaccinului,
va fi în m sur s fac o dona ie de zece ori
mai mare. Strânse buzele. Era un om foarte
conving tor.
— A i observat dac a vorbit cu cineva în
particular?
— Nu. Înainte de a se servi desertul a stat
216
la taclale cu Dora Whitman cel pu in zece

minute i p rea foarte atent la ce-i spunea ea.
— Ave i vreo idee despre ce vorbeau?
— Eu st team în dreapta reverendului
Howell, dar el se ridicase s salute ni te
prieteni. Dora se afla în stânga lui Howell, a a
o auzeam foarte bine. Cita pe cineva care îl
pre uise pe doctorul Spencer, tat l lui Nicholas.
Îi spunea lui Nicholas c femeia respectiv a
afirmat c doctorul Spencer îi vindecase copilul
de un defect din na tere, care altfel i-ar fi
distrus via a.
Am tiut imediat c asta era leg tura pe
care încercasem s-o g sesc. Mi-am dat seama
nu reu isem s -i contactez pe so ii Whitman
deoarece aveau telefonul ia secret.
— Domni oar Fess, dac ave i num rul
de telefon al doamnei Whitman, v rog s o
suna i i s întreba i dac a putea sta de vorb
cu ea cât mai repede cu putin , chiar imediat,
dac e liber .
I-am citit îndoiala din ochi. Nu i-am dat
prilejul s m refuze.
— Domni oar Fess, sunt reporter. Am s
aflu unde locuie te doamna Whitman i, într-un
217
fel sau altul, am s ajung s vorbesc cu ea. Dar
cu cât aflu mai repede ce i-a spus lui Nicholas
Spencer în seara aia, cu atât cresc ansele de a
afla ce l-a f cut s dispar i unde sunt banii
care lipsesc.
S-a uitat la mine i mi-am dat seama c nu
o clintisem din hot rârea ei. Dimpotriv , o
cusem s dea înapoi amintindu-i c eram
reporter. Înc nu voiam s vorbesc despre
doctorul Broderick ca posibil victim , îns am
mai jucat o carte:
— Domni oar Fess, m-am întâlnit ieri cu
Vivian Powers, asistenta personal a lui
Nicholas Spencer. Mi-a spus c la dineul de
premiere s-a întâmplat ceva care l-a tulburat
sau care l-a emo ionat teribil. Tot în cursul zilei
de ieri, la câteva ore dup ce am vorbit, tân ra
asta a disp rut i m tem c a p it ceva r u.
Este limpede c cineva vrea cu disperare s
împiedice ca informa ia despre însemn rile
disp rute s ajung la autorit i. i acum, vre i,
rog, s m pune i în leg tur cu Dora
Whitman?
Domni oara Fess se ridic .
— Te rog s a tep i aici cât o sun eu pe
Dora, spuse ea. Se duse la birou; am v zut-o
218
ridicând receptorul i formând num rul. Era

evident c îl tia pe dinafar . Începu s
vorbeasc i mi-am inut respira ia când am
zut-o notând ceva pe o bucat de hârtie. În
hol câ iva oameni se îndreptau spre biroul de
informa ii. Mi-a f cut semn i m-am gr bit s
duc la ea.
— Doamna Whitman e acas , dar pleac la
New York în jum tate de or . I-am spus c vei
pleca imediat spre ea i te a teapt . Ai aici
adresa ei i num rul de telefon.
Am dat s -i mul umesc domni oarei Fess,
dar ea privea pe deasupra mea.
— Bun ziua, doamn Broderick, spuse ea
cu solicitudine. Cum se simte ast zi domnul
doctor? Sper c mai bine.
27
Acum c Annie murise, nimeni nu mai

venea la el. A a încât mar i diminea , când
sun soneria de la u , Ned se hot rî s-o ignore.
Probabil c era doamna Morgan. Ce mai voia?
Nu avea nici un drept s -l deranjeze.
Soneria sun din nou, numai c de data
219
asta nu se mai opri. Auzi pe sc ri pa i grei.
Asta însemna c nu era doamna Morgan. Apoi
auzi vocea ei i pe cea a unui b rbat. Trebuia s
vad cine era, altfel doamna Morgan va descuia
cu cheia ei.
i aduse aminte c trebuia s i bage mâna
dreapt în buzunar. Chiar i cu unguentele pe
care le luase de la farmacie, mâna nu ar ta mai
bine. Probabil c b rbatul lui Peg raportase la
poli ie dispari ia ei, dac nu cumva i se g sise
deja cadavrul. Presupunea c Brown spusese
poli iei c el fusese unul dintre ultimii oameni
care fuseser în farmacie seara trecut .
Conform legitima iilor, tipul înalt era
detectivul Pierce, cel în negru era detectivul
Carson. Carson întreb dac puteau s stea de
vorb cu el câteva minute. Ned tia c nu era
cazul s refuze - ar fi p rut ciudat. Remarc
faptul c amândoi se uitau la mâna lui dreapt
i asta pentru c o inea în buzunar. Poate se
gândeau c avea un pistol. Bandajul avea s -i
împiedice s vad cât de urât era arsura.
Scoase încet mâna din buzunar, str duindu-se
nu arate cât de tare îl durea când o atingea de
ptu eal .
— Sigur, se poate, bomb ni el.
220
Detectivul Pierce îi mul umi doamnei

Morgan c îi înso ise la parter. Ned î i d dea
seama c ea murea de curiozitate s tie ce se
petrece i, înainte ca el s închid u a, o v zu
încercând s arunce o privire în apartament. Î i
du seama ce gândea - în cas era o mizerie
de nedescris. Doamna Morgan tia c Annie
strângea zilnic dup el ziare, farfurii i haine
murdare. Lui Annie îi pl ceau ordinea i
cur enia. Acum ea nu mai era, iar el nu se
deranja s fac ordine. Nu prea mânca, dar
când o f cea, trântea toate vasele în chiuvet i
sa s curg apa peste ele, când avea nevoie de
o farfurie sau de o cea .
i d dea seama c detectivii studiau
camera. Observaser perna i p tura de pe
canapea, teancurile de ziare de pe podea, cutia
de cereale i castronul de pe mas , al turi de
bandaje i unguente i leucoplast. Hainele pe
care le purtase în ultimul timp z ceau aruncate
pe un scaun.
— Putem s lu m loc? întreb Pierce.
— Sigur. Ned împinse p tura într-o parte
i se a ez pe canapea.
De o parte i de alta a televizorului era câte
un scaun. Detectivii le luar i le aduser mai
221
aproape de canapea. Se a ezaser prea aproape
de el ca s se simt bine. Încercau s -l fac s
se simt încol it. Fii atent ce spui, î i zise Ned.
— Domnule Cooper, asear , chiar înainte
de închidere, te aflai în farmacia domnului
Brown, nu-i a a? întreb Carson.
Ned î i d du seama c dintre cei doi
Carson era eful. Amândoi se uitau la mâna lui.
Vorbe te-le despre asta, î i spuse el. F -i s le
fie mil de tine.
— Da, eram acolo. So ia mea a murit luna
trecut . Eu n-am g tit niciodat . Mi-am ars
mâna la aragaz acum dou s pt mâni i nu s-a
vindecat înc . Asear m-am dus la farmacie s
iau ni te alifii cu care s m ung.
Se a teptau probabil ca el s -i întrebe de ce
erau aici. Se uit la Carson.
— Ce s-a întâmplat?
— O cuno teai pe doamna Rice, casiera lui
Brown?
— Peg? Sigur. Lucreaz de dou zeci de
ani la Brown. E o doamn cumsecade. Foarte
ritoare. Erau vicleni. Nu-i spuneau nimic
despre Peg. Oare chiar credeau c disp ruse,
sau îi g siser cadavrul?
222
— Dup spusele domnului Brown,

dumneata ai fost penultima persoan pe care a
servit-o doamna Rice. A a e?
— Cred c da. in minte c mai era cineva
în urma mea când am pl tit. Nu tiu dac a mai
intrat i altcineva dup ce am plecat. M-am suit
în ma in i am venit acas .
— Când ai ie it din farmacie ai observat pe
cineva învârtindu-se pe afar ?
— Nu. Cum am spus, m-am suit în ma in
i am venit acas .
— tii cine era în spatele dumitale la
farmacie?
— Nu. Nu i-am dat aten ie. Dar Peg îl
cunoa te. I-a spus... s m gândesc. I-a zis
“Garret”.
Ned îi v zu pe detectivi uitându-se unul la
altul. Asta veniser s afle. Brown nu tiuse
cine fusese ultimul client. Acum, îl vor c uta
pe acel tip.
Se ridicar .
— Nu te mai re inem, domnule Cooper,
spuse Carson. Ne-ai fost de mare ajutor.
— Mâna aia pare umflat , spuse Pierce.
Sper c a v zut-o un doctor.
223
— Da, da. E mai bine pe zi ce trece.
Se uitau ciudat la el. Sim ise asta. Abia
dup ce încuie de dou ori u a în urma lor î i
du seama c nu-i spuseser ce se întâmplase
cu Peg. Era sigur c remarcaser c îi l sase s
plece f s întrebe.
Probabil c acum erau în drum spre Brown
ca s -l întrebe de Garret. Ned a tept zece
minute, apoi sun la farmacie. Îi r spunse
Brown.
— Aici e Ned Cooper. Îmi fac griji pentru
Peg. Au fost aici doi detectivi i mi-au pus
întreb ri despre ea, dar nu mi-au spus ce s-a
întâmplat. A p it ceva?
— A teapt o clip , Ned.
i d du seama c Brown acoperise
receptorul cu mâna i vorbea cu cineva. Apoi,
pe fir intr detectivul Carson.
— Domnule Cooper, îmi pare r u c
trebuie s i spun: doamna Rice a fost ucis .
Ned era sigur c glasul lui Carson suna
acum mai prietenos. Avusese dreptate:
remarcaser c nu întrebase ce i se întâmplase
lui Peg. Îi spuse lui Carson c îi p rea foarte
u i îl rug s -i transmit i lui Brown
224
regretele sale. Carson îi spuse c dac î i

aminte te ceva, fie i un am nunt neimportant,
-i sune.
— Am s-o fac, îl asigur Ned pe detectiv.
Dup ce închise, se duse la fereastr . Se va
întoarce; era sigur de asta. Deocamdat îns nu
avea de ce s i fac griji. Trebuia s ascund
imediat pu ca. Nu era bine s-o lase în ma in i
nici în gr mada de vechituri din garaj. Dar
unde s-o ascund ? Trebuia s g seasc un loc
unde nu i-ar trece nim nui prin minte s-o caute.
Se uit în jos la peticul de iarb din fa a
casei. Era plin de noroi i îi amintea de
mormântul lui Annie. O îngropase în locul de
veci al mamei lui, în cimitirul vechi al ora ului.
Cimitirul nu prea mai era folosit. Nu era
între inut, i de altfel nici mormintele. Trecuse
pe acolo s pt mâna trecut . Mormântul lui
Annie era prea proasp t i p mântul nu se
ezase. Era moale i noroios, un morman de
rân .
Un morman de rân ... sta era r spunsul.
O s înf oare pu ca i gloan ele în plastic,
apoi într-o p tur veche i o s le îngroape în
mormântul lui Annie pân va veni vremea s le
foloseasc din nou. Dup ce se va fi terminat
225
totul, se va culca pe mormânt i se va sinucide.
“Annie”, strig el, a a cum obi nuia s-o strige
când era în buc rie, “Annie, în curând voi fi
cu tine, î i promit”.
28
Ken i Don nu se mai aflau la birou când

m-am întors de la Caspien, a a c am plecat
acas . Le-am l sat totu i mesaje amândurora, i
ei m-au sunat seara. Am c zut de acord s ne
întâlnim diminea , la opt, i s discut m cu
mintea limpede.
Am lucrat la rubrica mea i mi-am
reamintit de lupta zilnic a nou zeci i nou la
sut din popula ie pentru a- i echilibra
cheltuielile cu veniturile. M-am uitat pe noua
serie de e-mail-uri în speran a c voi g si i
altceva decât mesajul celui care a v zut pe
cineva p sind conacul Bedford înainte de
incendiu. Nu era nimic de la el. Sau de la ea,
am ad ugat în gând.
Am terminat rubrica i la unsprezece f
dou zeci m-am sp lat pe fa , mi-am pus
ma a de noapte i halatul, am sunat dup o
226
pizza mic i mi-am turnat un pahar de vin.

Restaurantul era chiar dup col , pe Third
Avenue, i pizza a sosit tocmai când începeau
tirile de la ora unsprezece.
Principala tire era despre Nicholas
Spencer. Presa f cuse leg tura dintre posibila
lui apari ie în Elve ia i dispari ia lui Vivian
Powers. “O întors tur nou i bizar în cazul
Spencer.” Reie ea c poli ia din Briarcliff
Manor se îndoia c Vivian Powers fusese
pit .
Am hot rât c era prea târziu s-o sun pe
Lynn, dar mi-am zis c , dac a a st teau
lucrurile, afirma iile c nu luase parte la
planurile so ului ei r mâneau în picioare. i
totu i, dac cineva chiar a p sit conacul cu
doar câteva minute înainte de incendiu,
însemna c ea a avut un plan propriu.
M-am dus la culcare cu sentimente
contradictorii i am avut nevoie de mult timp
ca s adorm. Dac Vivian Powers plecase la
Nick Spencer doar la câteva ore dup ce am
vorbit cu ea, înseamn c e o actri a naibii de
bun . Îmi p rea bine c nu tersesem mesajul
telefonic primit de la ea. Inten ionam s -l
strez i s m duc din nou la Gen-stone ca s
227
stau de vorb cu câteva dintre femeile care
spundeau la coresponden .
A doua zi la ora opt, Don i cu mine eram
în biroul lui Ken. inând în mâini c ni cu cafea
proasp , aburind , cei doi m priveau
ner bd tori.
— Cronologic? am propus.
Ken d du din cap.
Le-am povestit despre casa lui Vivian
Powers, despre aspectul fals, regizat al u ii
deschise i al mesei i veiozei r sturnate. Apoi
am ad ugat:
— Trebuie s ti i c p rea absolut
conving toare când m-a sunat s -mi spun c
nuie te cine a luat însemn rile doctorului
Spencer de la Broderick.
M-am uitat la ei i am continuat:
— Acum cred c tiu de ce au fost luate i
ce-ar fi putut s con in . Ieri m-am l murit. Am
pus pe birou fotografia de la dineul de premiere
i am identificat-o pe Dora Whitman. I-am
cut o vizit . Mi-a povestit c a stat de vorb
cu Nick Spencer la dineu. I-a spus c ea i cu
so ul ei au fost la începutul lui noiembrie trecut
într-o croazier în America de Sud i s-au
228
împrietenit cu un cuplu din Ohio, care le-a

povestit c nepoata lor a locuit o perioad
scurt în Caspien, în urm cu vreo treisprezece
ani. Ea a n scut la Caspien Hospital i copilul a
fost diagnosticat cu scleroz multipl . L-a dus
la doctorul Spencer pentru injec iile obi nuite
i, cu o zi înainte ca familia s se mute înapoi
în Ohio, doctorul Spencer a venit acas la ei i
i-a f cut bebelu ului o injec ie cu penicilin
pentru c avea febr mare.
Am luat o gur de cafea. Implica iile a
ceea ce aflasem înc m mai uluiau.
— Conform pove tii lor, câteva s pt mâni
mai târziu doctorul Spencer a sunat-o pe mam
în Ohio. Era foarte agitat. I-a spus c i-a dat
seama c îi administrase bebelu ului un vaccin
netestat la care lucrase mai demult i c purta
întreaga r spundere pentru orice problem
putea s apar .
— I-a administrat pruncului un vaccin
netestat... un vaccin vechi la care lucrase? E o
minune c nu l-a omorât, spuse Ken furios.
— Stai s auzi i restul. Mama i-a spus c
bebelu ul nu avusese nici o reac ie la injec ie.
i absolut neobi nuit în ziua de azi, nu a dat
fuga la un avocat. Pe de alt parte, copilul nu
229
dea nici un semn c ar avea vreo problem .
Câteva s pt mâni mai târziu, pediatrul din
Ohio i-a spus mamei c pruncului i se pusese
un diagnostic gre it, pentru c se dezvolta
normal i nu exista nici un semn de scleroz .
Fata are acum treisprezece ani i toamna
trecut a fost victima unui accident de ma in .
Radiologul a spus c dac n-ar ti c e
imposibil, ar zice c rezultatul arat urme
extrem de vagi de scleroz la câteva celule.
Mama s-a hot rât s cear la Caspien
radiografiile ini iale. Ele ar tau o scleroz
extins , atât la creier cât i la m duva spin rii.
— Probabil c radiografiile au fost
încurcate, spuse Ken. Asta se întâmpl foarte
des.
— tiu, i nimeni din Ohio nu a vrut s
cread c radiografiile nu au fost încurcate, cu
excep ia mamei. Ea a încercat s -i scrie
doctorului Spencer despre asta, îns el murise
de câ iva ani i scrisoarea i-a fost returnat .
Dora Whitman le-a spus noilor prieteni c
Nicholas Spencer era fiul doctorului Spencer i
era sigur c lui i-ar fi pl cut s aib ve ti de
la nepoata lor. Doamna Whitman a sugerat ca
nepoata lor s -i scrie la Gen-stone. Se pare c a
230
cut-o, dar n-a primit nici un r spuns.

— Asta-i povestea pe care i-a spus-o
doamna Whitman lui Spencer la dineu? întreb
Don.
— Da.
— Iar a doua zi el s-a întors în grab în
Caspien s ia însemn rile tat lui s u, dar a
descoperit c disp ruser , spuse Ken, jucându-
se cu ochelarii. M-am întrebat cât de des
trebuia s înlocuiasc urubelele care prindeau
toartele de ram .
— Dora Whitman i-a promis lui Spencer
îi d adresa i num rul de telefon ale
cuplului care îi povestise despre nepoata lor.
Bineîn eles c nu le avea la ea la dineu.
Spencer s-a dus la ea dup ce a plecat de la
doctorul Broderick, dup ce aflase c
însemn rile fuseser luate. Dora Whitman
spune c era vizibil sup rat.
Spencer a telefonat cuplului din Ohio din
casa so ilor Whitman, a primit num rul de
telefon al nepoatei lor i a vorbit cu ea. Numele
nepoatei e Caroline Summers. Dora Whitman l-
a auzit întrebând-o pe doamna Summers dac
are fax. Se pare c avea, pentru c el a spus c
va verifica la Caspien Hospital dac mai exist
231
în arhiv un set de radiografii ale fiicei ei i,
dac da, voia ca ea s -i transmit prin fax
permisiunea de a le lua.
— Deci acolo s-a dus dup ce a vorbit cu
Broderick?
— Da. Dup ce am plecat de la doamna
Whitman, m-am întors la Caspien Hospital. Mi
s-a spus c Nick Spencer fusese acolo, dar nu-l
putuser ajuta. Singurul set de radiografii îi
fusese trimis lui Caroline Summers.
— Succesiunea evenimentelor pare s
indice c doamna Summers i-a trimis
scrisoarea aia lui Spencer în noiembrie, dup
care cineva s-a gr bit s ia însemn rile tat lui
u, spuse Don.
Am observat c tot desena ni te triunghiuri
i m-am întrebat cum ar fi interpretat un
psiholog genul sta de mâzg leal . Eu tiam
cum s-o interpretez: o a treia persoan de la
Gen-stone luase acea scrisoare în serios i fie
ac ionase pe baza ei, fie o d duse altcuiva.
— Dar povestea nu s-a terminat. Nick
Spencer a plecat cu avionul în Ohio, s-a întâlnit
cu Caroline Summers i cu fiica ei, a examinat-
o pe fat i a luat radiografiile care fuseser
cute la Caspien Hospital. Apoi s-a dus cu
232
doamna Summers la spitalul din Ohio, unde

radiologul afirmase c v zuse urme de celule
cu scleroz . Raportul radiologului disp ruse.
Cineva se folosise de numele lui Caroline
Summers i luase raportul în s pt mâna de
dup Ziua Recuno tin ei. Nick a rugat-o pe
doamna Summers s nu vorbeasc cu nimeni
despre toate astea i i-a promis c va ine
leg tura cu ea. Bineîn eles c n-a mai f cut-o.
— Avea o cârti undeva în propria-i
companie i, dup o lun i un pic, avionul lui
s-a pr bu it. Ken i-a pus ochelarii, semn c
edin a avea s se încheie curând. Acum a fost
rit în Elve ia i iubita lui a disp rut.
— i au disp rut i milioanele de dolari,
spuse Don.
— Carley, zici c ai vorbit cu so ia
doctorului Broderick? Ai ob inut vreo
informa ie de la ea?
— Am vorbit cu ea doar o clip . tia c am
fost s pt mâna trecut la el la cabinet i
nuiesc c el m-a descris în culori favorabile,
pentru c a fost de acord s stea de vorb cu
mine imediat ce so ul ei va fi în afara oric rui
pericol. S sper m c el va putea spune ce s-a
întâmplat.
233
— Accidentul lui Broderick, un avion
pr bu it, însemn ri furate, un raport radiologic
furat, un conac incendiat, o secretar disp rut ,
un vaccin anticancer e uat, i un vaccin care s-
ar putea s fi vindecat scleroza multipl acum
treisprezece ani, spuse Don i se ridic . i când
te gânde ti c totul a început ca povestea unui
escroc fugar!
— Pot s v spun un lucru, nici o injec ie
cu un vaccin vechi n-a vindecat vreodat
scleroza multipl , conchise Ken.
Telefonul meu a sunat i am alergat s
spund. Era Lynn. Zvonurile c Nick fusese
zut în Elve ia, cuplate cu tirea ocant c el
avea o rela ie amoroas cu secretara lui, o
determinaser pe Lynn s preg teasc o
declara ie pentru pres i voia s-o ajut. Atât
Charles Wallingford cât i Adrian Garner se
chinuiau s redacteze una.
— Carley, chiar dac zvonul despre Nick
se dovede te a fi neadev rat, faptul c avea o
leg tur sentimental cu secretara lui m va
separa efectiv în mintea oamenilor de
activit ile lui. To i m vor considera o so ie
inocent . Asta vrem amândou , nu-i a a?
— Vrem adev rul, Lynn, am spus, dar am
234
acceptat cu re inere s m întâlnesc cu ea mai

târziu i s lu m masa la The Four Seasons.
29
The Four Seasons era aglomerat la ora

unu, or preferat de cel pu in jum tate din cei
care iau prânzul în ora . Am recunoscut multe
personaje ale c ror fotografii apar în sec iunea
“Style” a ziarului New York Times, precum i
în paginile de politic i afaceri.
Julian i Alex, patronii, erau amândoi la
birou. Am întrebat de masa doamnei Spencer i
Alex mi-a precizat:
— Rezervarea este pe numele domnului
Garner. Ceilal i au sosit. Sunt în Salonul
Piscinei.
adar, nu era vorba de o edin gen
“sora vitreg pune um rul s salveze o
reputa ie”, m-am gândit în timp ce urmam
înso itorul pe coridorul de marmur spre sala în
care se aflau ceilal i. M-am întrebat de ce nu-
mi spusese Lynn nimic despre Wallingford i
Garner. Poate s-a gândit c am s dau bir cu
fugi ii. Gre it, Lynn, m-am gândit. Abia a tept
235
m uit bine la ei, mai ales la Wallingford.
Dar trebuia s -mi înfrâng instinctele de
reporter. Aveam de gând s fiu numai urechi i
vorbesc foarte pu in.
Am ajuns în Salonul Piscinei, numit a a
pentru c are în mijloc o piscin mare, p trat ,
înconjurat de copaci specifici anotimpului.
Acum fiind prim var , piscina era înconjurat
de meri lungi i supli, cu crengile înc rcate de
flori. Era o înc pere vesel , pl cut i puteam
paria c aici se încheie printr-o strângere de
mân tot atâtea tranzac ii barosane ca i în
lile de consiliu.
Lynn ar ta minunat. Era îmbr cat cu un
costum negru cu guler i man ete albe.
Bandajele de la mâini disp ruser . Duminic
nu purta bijuterii, dar ast zi avea pe al treilea
deget de la mâna stâng o verighet lat de aur.
În drum spre mesele lor oamenii se opreau s o
salute.
Juca teatru, sau eram eu atât de predispus
s-o antipatizez încât m-am pomenit
dispre uindu-i zâmbetul afi at cu curaj i
cl tinarea copil reasc din cap atunci când un
rbat pe care l-am recunoscut a fi directorul
unei firme de brokeraj i-a atins mâna? “Înc m
236
doare”, îi explic ea, în timp ce înso itorul îmi

inea scaunul. M-am bucurat c era cu capul
întors. Asta m-a scutit de a juca scena cu
pupatul aerului.
Adrian Garner i Charles Wallingford
cur obi nuitul gest de a- i împinge scaunele
în spate i a se ridica atunci când am ajuns la
mas . Eu am schi at obi nuitul protest i ne-am
ezat pe locurile noastre în acela i timp.
Trebuie s spun c ambii ar tau foarte
bine. Wallingford era un b rbat cu adev rat
frumos, cu acele tr turi rafinate care rezult
prin continua încruci are a mai multor genera ii
cu sânge albastru. Nas acvilin, ochi alba tri, p r
aten închis, înc run it la tâmple, i mâini
frumoase - era tipul patricianului.
Costumul lui gri închis cu dungi înguste,
aproape invizibile, mi s-a p rut a fi un Armani.
Cravata ro u cu gri i o c ma alb , apretat
întregeau tabloul. Am observat mai multe
femei privindu-l cu admira ie în timp ce treceau
pe lâng mas .
Adrian Garner era cam de aceea i vârst cu
Wallingford, dar asem narea se oprea aici. Era
mai scund cu cinci centimetri i, dup cum
remarcasem duminic , nici trupul i nici fa a nu
237
aveau nimic din rafinamentul atât de vizibil la
Wallingford. Tenul ar miu l sa impresia c i
petrecea foarte mult timp în aer liber. Azi purta
ochelari, iar ochii c prui, cufunda i în orbite,
aveau o privire p trunz toare. Când s-a uitat la
mine, am sim it c putea s -mi citeasc
gândurile. Omul emana o for subliniat de
haina sport din antilop i pantalonii largi,
maro.
Cei doi beau ampanie i, la un semn din
cap f cut de rame, chelnerul a umplut paharul
din dreapta mea. În clipa aceea l-am v zut pe
Garner aruncând o privire iritat spre Lynn,
care înc mai vorbea cu tipul de la firma de
brokeraj. Se pare c ea a sim it-o, pentru c a
pus cap t conversa iei, s-a întors spre noi i a
cut pe încântata c m vede.
— Carley, îmi pare tare bine c ai venit. Î i
imaginezi în ce situa ie sunt.
— Da.
— Nu e o binecuvântare c Adrian m-a
avertizat privitor la declara ia pe care o
preg tisem duminic , când am crezut c se
sise o bucat din c ma a lui Nick? Acum,
dup ce am auzit c Nick a fost v zut în Elve ia
i c asistenta lui a disp rut, pur i simplu nu
238
mai tiu ce s cred.

— Îns nu asta ai s declari, zise
Wallingford pe un ton ferm. Se uit la mine.
Toate astea sunt confiden iale. Am f cut câteva
cercet ri la firm . Unii angaja i sunt convin i
Nicholas Spencer i Vivian Powers aveau o
rela ie sentimental . P rerea general este c
Vivian a r mas la serviciu ca s fie la curent cu
desf urarea anchetei privitoare la pr bu irea
avionului. Cei de la procuratur fac cercet ri
bineîn eles, dar am angajat i noi o agen ie de
detectivi. Evident c pentru Spencer ar fi fost
grozav ca toat lumea s -l cread mort, dar o
dat ce a fost v zut în Europa, jocul s-a sfâr it.
Acum e declarat fugar i e de presupus c i
Vivian Powers va fi considerat la fel. Ea n-a
mai avut de ce s a tepte dup ce s-a aflat c el
a supravie uit accidentului Dac mai z bovea,
autorit ile ar fi luat-o la întreb ri.
— Singurul lucru bun pe care l-a f cut
femeia asta pentru mine este acela c oamenii
nu m mai trateaz ca pe o paria, spuse Lynn.
Cel pu in acum sunt încredin i c am fost
lit de Nick la fel ca i ei. Când m
gândesc...
— Domni oar DeCarlo, când v a tepta i
239
apar articolul dumneavoastr ? mi se adres
Adrian Garner.
M-am întrebat dac eu eram singura de la
mas iritat de modul arogant în care o
întrerupsese pe Lynn. Aveam impresia c
Garner î i f cuse un obicei din asta.
l-am dat în mod deliberat un r spuns în doi
peri, sperând s -l enervez la rândul meu:
— Domnule Garner, uneori avem de-a face
cu dou elemente opuse. Unul este aspectul de
tire al unui articol i, fire te, Nicholas Spencer
e o tire mare. Cel lalt aspect este tratarea
subiectului în mod cinstit, astfel încât articolul
nu devin doar o sintez a ultimelor zvonuri.
tim în momentul de fa întreaga poveste a lui
Nick Spencer? Nu cred. De fapt, pe zi ce trece
conving c n-am cercetat nici m car
ambalajul pove tii, a a c nu v pot r spunde la
întrebare.
Mi-am dat seama c reu isem s -l înfurii,
lucru care m-a încântat. O fi Adrian Napel
Garner un magnat cu succes uria , dar asta nu-i
dreptul s fie b ran.
Am în eles c eram pe picior de r zboi.
— Domni oar DeCarlo..., începu el. L-am
240
întrerupt:
— Prietenii îmi spun Carley. Nu era
singurul care putea s întrerup oamenii în timp
ce vorbeau, m-am gândit.
— Carley, cei patru oameni de la masa
asta, precum i investigatorii i angaja ii de la
Gen-stone sunt victimele lui Nicholas Spencer.
Lynn mi-a spus c dumneata îns i ai investit în
companie dou zeci i cinci de mii de dolari.
— Da, am investit. M-am gândit la tot ce
auzisem despre superba vil a lui Garner i m-
am decis s încerc s -l fac s se simt prost.
Erau banii pe care îi economisisem pentru a-mi
cump ra un apartament, domnule Garner. Am
visat ani de zile la el: o cl dire cu un ascensor
care s func ioneze, o baie în care du ul s
func ioneze, poate chiar o cl dire mai veche, cu
emineu. Întotdeauna m-am dat în vânt dup
eminee.
tiam c Garner se ridicase prin propriile
puteri, dar nu a vrut s înghit momeala i s
spun ceva de genul: “ tiu cum e s vrei un du
care func ioneaz ”. Mi-a ignorat umilele visuri.
— To i cei care au investit în Gen-stone au
o poveste personal , un plan personal care a
fost spulberat, spuse el nervos. Compania mea
241
i-a t iat craca de sub picioare anun ând
inten ia de a pl ti drepturile de distribuire a
vaccinului Gen-stone. Noi n-am avut de suferit
din punct de vedere financiar, pentru c
angajamentul nostru depindea de aprobarea
AAM dup testarea vaccinului. Cu toate astea,
compania a fost grav prejudiciat în ceea ce
prive te credibilitatea. Oamenii au cump rat
ac iuni Gen-stone în parte i pentru c Garner
Pharmaceutical are o reputa ie solid . În lumea
afacerilor, vinov ia prin asociere este un factor
foarte real, Carley.
Fusese cât pe ce s -mi spun domni oar
DeCarlo, dar ezitase i îmi spusese “Carley”.
Nu cred c am auzit vreodat o rostire mai
dispre uitoare a numelui meu. Brusc, mi-am dat
seama c , în ciuda atotputerniciei lui, Adrian
Garner se temea de mine.
Drace, asta era prea de tot. El respect
faptul c pot ajuta oamenii s în eleag c nu
numai Lynn, ci i Garner Pharmaceutical
Company era victima colosalei gogori e a lui
Spencer, vaccinul anticancer.
To i trei m priveau a teptând r spunsul.
Am decis c era rândul meu s a tept o mic
informa ie de la ei. M-am adresat lui
242
Wallingford.
— Îl cunoa te i personal pe ac ionarul care
pretinde c l-a v zut pe Nick Spencer în
Elve ia?
Înainte ca Wallingford s apuce s
spund , Garner ridic mâna:
— Poate c ar trebui s comand m, zise el.
Mi-am dat seama c eful de sal st tea
al turi de masa noastr . Eu am comandat sufleu
de homar i salat verde.
Nu mul i oameni comand în ziua de azi
biftec tartar. Carnea crud combinat cu ou
crude nu e considerat cea mai potrivit hran
pentru a tr i pân la o vârst înaintat . Iat de
ce mi s-a p rut interesant c biftecul tartar a
fost alegerea lui Adrian Garner.
Am repetat întrebarea:
— Îl cunoa te i pe ac ionarul care pretinde
l-a v zut pe Nick Spencer în Elve ia?
Wallingford ridic din umeri:
— Pentru mine, a cunoa te pe cineva
înseamn a ti cu adev rat suficient de multe
lucruri despre el, nu doar a-l vedea în mod
regulat la adun ri mari, precum întrunirea
ac ionarilor sau petrecerile de caritate. Numele
243
ac ionarului e Barry West. Face parte din
conducerea unui magazin universal i se pare
î i plaseaz destul de bine propriile
investi ii. În ultimii opt ani a venit de patru sau
cinci ori la întrunirile noastre i de fiecare dat
a inut s stea de vorb atât cu Nick cât i cu
mine. Acum doi ani, când Garner
Pharmaceutical s-a angajat s distribuie
vaccinul dac va fi omologat, Adrian l-a numit
pe Lowell Drexel s îl reprezinte în consiliul
nostru director. Barry West a încercat imediat
se vâre pe sub pielea lui Lowell.
Wallingford îi arunc o privire lui Adrian
Garner.
— L-am auzit întrebându-l pe Lowell dac
ai nevoie de un manager bun, Adrian.
— Dac Lowell a fost de tept, a spus nu,
se strop i Garner. Era clar c Adrian Garner nu
credea în por ia de bun voin de fiecare zi, dar
mi-am dat seama c , într-o oarecare m sur ,
eram dispus s -i trec cu vederea lipsa de
maniere. În lumea presei ai parte de atâtea
“ocoli uri”, încât cineva care spune lucrurilor
pe nume poate constitui o schimbare
revigorant .
— În tot cazul, spuse Wallingford, cred c
244
Barry West a avut ocazia s -l vad destul de

des i destul de aproape pe Nick, astfel încât s
nu-l confunde cu cineva care seam cu el.
Prima mea impresie de duminic din
apartamentul Iui Lynn fusese c b rba ii tia
se detestau cordial. Totu i, r zboiul duce la
alian e ciudate i la fel se petrec lucrurile i în
cazul unei companii falimentare, mi-am zis.
Oricum, îmi era clar faptul c nu m aflam aici
doar ca s-o ajut pe Lynn s explice lumii c
este victima neajutorat a ho iei i infidelit ii
so ului ei. Pentru cei trei era important s i
fac o idee despre ce avea s se scrie în
articolul din Wall Street Weekly.
— Domnule Wallingford...
El a ridicat mâna. Am tiut c urma s -mi
cear s -i spun pe numele de botez. A f cut-o.
Am acceptat.
— Charles, dup cum bine tii eu scriu
numai partea de interes omenesc a falimentului
lui Gen-stone i a dispari iei lui Nick Spencer.
i vorbit pe larg cu colegul meu, Don Carter,
nu-i a a?
— Da. În colaborare cu auditorii no tri, le-
am acordat investigatorilor accesul total la
registrele noastre.
245
— A furat to i banii ia i cu toate acestea
nici m car n-a vrut s mearg cu mine s vad
o cas din Darien, care era o afacere grozav ,
spuse Lynn. Eu îmi doream din tot sufletul ca
mariajul nostru s mearg , iar el nici m car n-a
în eles c nu puteam s tr iesc în casa altei
femei!
A trebuit s -i dau dreptate în privin a asta.
Dac a fi fost m ritat , nici mie nu mi-ar fi
pl cut s tr iesc în casa altei femei. Apoi, pre
de o frac iune de secund , m-am gândit c dac
eu i Casey sfâr eam prin a fi împreun , n-am
fi avut problema asta.
— Colegul dumitale, doctorul Page, a
primit acces liber la laboratorul nostru i la
rezultatele experien elor noastre, continu
Wallingford. Din nefericire pentru noi, la
început au existat unele rezultate promi toare.
Acest lucru nu e ceva neobi nuit atunci când se
fac cercet ri pentru un medicament sau vaccin
menite s împiedice sau s încetineasc
dezvoltarea celulelor canceroase, îns foarte
des s-a întâmplat ca speran ele s dispar din
cauz c rezultatele primelor cercet ri nu s-au
adeverit. Asta s-a întâmplat i la Gen-stone. De
ce o fi furat el atâ ia bani? Nu vom ti niciodat
246
de ce a început s -i fure. Când s-a convins c

vaccinul nu era bun i c ac iunile urmau s se
pr bu easc , n-a mai avut cum s acopere
furtul; probabil c atunci s-a hot rât s dispar .
În facultate, jurnali tii sunt înv i s pun
cinci întreb ri de baz : Cine? Ce? De ce?
Unde? Când? Eu am ales-o pe cea de la mijloc.
— De ce? am întrebat. De ce ar fi f cut
asta?
— Ini ial, poate ca s mai trag de timp
pentru a încerca s dovedeasc faptul c
vaccinul ar avea efect, spuse Wallingford.
Apoi, când i-a dat seama c nu se putea i el
falsifica rezultatele, a decis c nu-i r mânea
decât s fure destui bani ca s poat tr i i apoi
fug . Închisoarea federal nu e “clubul” pe
care îl descrie presa.
M-am întrebat dac cineva se gândise
vreodat serios la închisoarea federal ca la un
club. Ce spuneau Wallingford i Garner era c ,
în esen , m dovedisem zeloas în a r mâne
al turi de Lynn. Acum puteam c dea de acord
asupra modalit ii de a-i eviden ia acesteia
nevinov ia i a-i ajuta pe ei s i restabileasc
credibilitatea prin modul în care formulam
partea mea din articol.
247
Era timpul s spun din nou ceea ce
credeam c spusesem deja:
— Trebuie s repet ceva de care sper c v-
i dat seama, am început eu. Deoarece ni se
serveau salatele, am întârziat s -mi termin
declara ia. Chelnerul ne-a oferit piper m cinat.
Numai Adrian Garner i cu mine am acceptat.
Dup ce chelnerul a plecat, le-am spus c
aveam s scriu articolul a a cum vedeam eu
lucrurile, îns pentru a-l scrie bine i corect,
trebuia s îmi programez ni te întâlniri atât cu
Charles Wallingford cât i cu domnul Garner,
care, mi-am dat seama brusc, nu m încurajase
-i spun Adrian.
Amândoi acceptar . Cu re inere? Probabil,
dar asta era greu de dovedit.
Apoi, afacerea fiind oarecum încheiat ,
Lynn a întins mâinile peste mas , spre mine.
Am fost nevoit s -i r spund atingându-mi
vârfurile degetelor de ale ei.
— Carley, e ti atât de bun cu mine, spuse
ea cu un oftat adânc. M bucur tare mult c i
tu crezi c am mâinile arse, dar curate.
Mi-au venit în minte faimoasele cuvinte
ale lui Pilat din Pont: “M sp l pe mâini de
sângele acestui om nevinovat”.
248
Dar Nick Spencer, m-am gândit, oricât de

curate i-au fost la început inten iile, era vinovat
de furt i în el ciune, nu-i a a? Asta indicau în
mod clar majoritatea dovezilor.
Oare?
30
Înainte de a pleca de la restaurant am c zut

de acord asupra datelor întrevederilor mele cu
Wallingford i Garner. Am profitat de situa ie
i le-am propus s ne întâlnim la domiciliile
lor. Wallingford, care locuie te în Rye, una
dintre cele mai elegante suburbii din
Westchester County, a spus imediat c puteam
m duc la el fie sâmb , fie duminic dup -
amiaz , la trei.
— Mi-ar conveni sâmb , am spus,
gândindu-m la petrecerea la care urma s m
duc cu Casey. Apoi i-am strecurat o strâmb .
Vreau s merg la sediul dumitale i s vorbesc
cu câ iva angaja i, doar ca s aflu p rerea lor
despre pierderea banilor i faliment i despre
felul cum o s le afecteze toate astea via a.
Dându-mi seama c încearc s g seasc
249
rapid un mod politicos de a m refuza, am
ad ugat:
— Am luat numele ac ionarilor prezen i la
întrunirea de s pt mâna trecut i am s discut
i cu ei. De fapt, voiam, s aflu de la angaja i
dac tiau c Nicholas Spencer i Vivian
Powers aveau o leg tur sentimental .
Era limpede c lui Wallingford îi displ cea
cererea mea, îns a cedat pentru c dorea s -mi
fac o p rere bun despre el.
— Nu cred c va fi o problem , spuse el în
final, pe un ton rece.
— Atunci, mâine dup -amiaz , pe la trei,
am spus repede. Promit c n-o s dureze. Vreau
doar s v d reac ia general , ca s-o prind în
articol.
Spre deosebire de Wallingford, Garner a
refuzat scurt s fie intervievat acas la el.
— Casa omului este cetatea lui, Carley,
spuse el. Eu nu amestec niciodat c minul cu
afacerile.
Mi-ar fi pl cut s -i amintesc c pân i
Palatul Buckingham este deschis pentru turi ti,
dar mi-am inut gura. Un jurnalist nu trebuie
i lase emo iile s stea în calea unui articol,
250
îns am sim it c m cuprinde mânia. Mi se

rea c Lynn era de-a dreptul mul umit la
gândul c so ul ei fusese implicat într-o idil
serioas înainte de a disp rea. Asta o punea
într-o lumin mai bun . Mul i o vor comp timi
i pentru ea asta conta.
Wallingford i Garner se situau pe aceea i
pozi ie. i ei voiau s apar în fa a lumii în
postura de victime. Dintre noi patru, m-am
gândit eu, sunt singura care pare cât de cât
interesat de probabilitatea ca, în cazul în care
se d dea de urma lui Nick Spencer, s existe o
posibilitate de a recupera cel pu in o parte din
bani. Asta ar fi fost o veste grozav pentru
ac ionari. Poate c mi-a fi primit i eu înapoi
cei dou zeci i cinci de mii de dolari. Exista i
posibilitatea ca Wallingford i Garner s fie
convin i c Nick îngropase banii atât de adânc
încât nu aveau s fie g si i niciodat , chiar dac
el ar fi fost arestat.
Dup ce mi-a refuzat o vizit acas , Garner
a fost de acord s m duc la el la birou, în
Chrysler Building. Mi-a spus c putea s -mi
acorde un interviu rapid vineri diminea la ora
nou treizeci.
Dându-mi seama ce pu ini jurnali ti au
251
ajuns atât de departe cu Adrian Garner - era
renumit pentru faptul c nu d dea interviuri -, i-
am mul umit cu o c ldur rezonabil .
Chiar înainte de a ne ridica de la mas ,
Lynn mi-a spus:
— Carley, am început s sortez lucrurile
personale ale lui Nick. Am dat de placheta care
i-a fost acordat în februarie în ora ul lui natal.
O b gase într-un sertar. Tu ai fost la Caspien ca
aduni material despre el, nu-i a a?
— Da.
— Ce gândesc despre el oamenii de acolo?
— Exact ce gândesc to i ceilal i oameni. A
fost atât de conving tor încât conducerea
spitalului din Caspien a b gat o gr mad de
bani în Gen-stone i, ca urmare a pierderii, a
trebuit s amâne construirea aripii pentru copii.
Wallingford cl tin din cap. Garner p rea
trist, dar mi-am dat seama c devenea
ner bd tor. Masa luase sfâr it. El era gata de
plecare.
Lynn nu p ru afectat de pierderea banilor
de care ar fi beneficiat copiii bolnavi, în schimb
m-a întrebat:
— Adic , ce au spus despre Nick înainte
252
de izbucnirea scandalului?
— În ziarul local s-au publicat elogii i
ve nice regrete dup pr bu irea avionului. Se
pare c Nick a fost un elev eminent, un copil
bun i a excelat la sport, mai ales la înot.
— Ceea ce ar putea explica faptul c , dup
înscenarea accidentului de avion, a reu it s
înoate pân la rm, suger Wallingford.
S-ar putea, m-am gândit. Dar dac a fost
destul de de tept s realizeze asta, mi se pare
ciudat c n-a dovedit aceea i prezen de spirit
pentru a nu fi localizat în Elve ia.
M-am întors la birou i mi-am verificat
mesajele. Dou dintre ele erau destul de
deconcertante. Primul e-mail pe care l-am citit
spunea: “Când so ia mea i-a scris anul trecut,
nu te-ai deranjat s -i r spunzi la întrebare, iar
acum e moart . Nu e ti chiar atât de de teapt .
Ai aflat cine a fost în casa lui Lynn Spencer
înainte s fie incendiat ?”
Cine o fi tipul sta? m-am întrebat. Evident
era destul de dus cu sorcova. Dup adres ,
mi-am dat seama c era acela i tip care îmi
trimisese un mesaj ciudat cu dou zile în urm .
stram acel e-mail, dar mi-am dorit s -l fi
strat i pe cel lalt care mi se p ruse ciudat,
253
cel care spunea: “Preg te te-te pentru ziua
judec ii”. La vremea aceea crezusem c era o
form de nebunie religioas . Acum m-am
întrebat dac nu cumva toate trei aveau acela i
expeditor. Fusese cineva în cas cu Lynn?
tiam de la familia Gomez c obi nuia s
primeasc vizitatori seara târziu. M-am întrebat
ce-ar fi s -i trimit acest e-mail i s -i spun:
“Nu-i a a c e caraghios?” Ar fi interesant s -i
aflu reac ia.
Cel lalt mesaj care m-a tulburat era pe
robot i venea de la o doctori de la cabinetul
de radiologie al spitalului din Caspien. Spunea
era important s-o l muresc într-o privin .
Am sunat-o imediat.
— Domni oar DeCarlo, a i fost ieri aici i
i vorbit cu asistenta mea?
— Da.
— Am în eles c a i cerut o copie a
radiografiilor copilului Summers, spunând c
doamna Summers este dispus s v trimit
prin fax permisiunea de a le lua.
— A a este.
— Am în eles c asistenta mea v-a spus c
noi nu am re inut copii. I-am explicat so ului
254
doamnei Summers când le-a luat anul trecut, pe

28 noiembrie, c era ultimul nostru set i c
dac dorea îi puteam face duplicate. El a zis c
nu e nevoie.
— În eleg. A trebuit s -mi caut cuvintele.
Eram sigur c so ul lui Caroline Summers nu
ridicase acele radiografii, dup cum nu ridicase
nici rezultatele celor de la Ohio. Cel care citise
i luase în serios scrisoarea pe care i-a scris-o
Caroline Summers lui Nicholas Spencer
avusese grij de toate. Folosindu-se de numele
lui Nick Spencer furase de la Broderick
însemn rile doctorului Spencer, apoi
subtilizase de la Caspien Hospital radiografiile
care ar tau c pruncul avea scleroz multipl
i, la sfâr it, terpelise rezultatele controlului
radiologie de la spitalul din Ohio. Concluzia
era c avea un motiv serios ca s fac toate
astea.
Don era singur în birou. Am intrat.
— Ai un minut?
— Sigur.
I-am povestit de masa de la The Four
Seasons.
— Succes, spuse el. Garner e un tip greu
255
de definit.
Apoi i-am povestit de radiografiile pe care
cineva care se d duse drept so ul lui Caroline
Summer le luase de la Caspien Hospital.
— Indiferent cine e, i-a f cut bine temele,
ceea ce dovede te c Gen-stone are - sau a avut
- o “cârti ” în interior, spuse încet Carter. Ai
spus ceva despre asta la mas ?
L-am privit mustr tor.
— Scuze, spuse el. Bineîn eles c n-ai
spus.
I-am ar tat e-mail-ul.
— Nu m pot pronun a dac tipul sta e
rit de pe fix sau nu.
— Nici eu, dar cred c ar trebui s anun i
autorit ile. Poli tilor le-ar pl cea s dea de
urma lui, deoarece s-ar putea s fie un martor
important în cazul incendiului la. Se pare c
poli tii din Bedford au oprit un pu ti pentru
conducere sub influen a alcoolului. Familia lui
are un avocat foarte bun care vrea s fac un
târg. Târgul ar fi m rturia pu tiului împotriva
lui Marty Bikorsky. Pu tiul spune c se
întorcea acas de la o petrecere acum o
pt mân , mai precis mar i diminea a pe la
256
trei, i a trecut pe lâng casa familiei Spencer.

El jur c l-a v zut pe Marty Bikorsky la
volanul camionetei lui în fa a casei. Conducea
încet.
— Pentru Dumnezeu, de unde tia c era
camioneta lui Marty Bikorsky? am protestat.
— Pentru c pu tiul i-a bu it ma ina în
Mount Kisco i a ajuns la sta ia service unde
lucreaz Marty. I-a v zut ma ina i i-au pl cut
pl cu ele de înmatriculare. A vorbit cu el
despre asta. Pe pl cu e scrie M.O.B. Numele
complet al lui Bikorsky este Martin Otis
Bikorsky.
— De ce n-a vorbit pân acum?
— Bikorsky fusese deja arestat. Pu tiul a
plecat pe furi de la petrecere i a avut necazuri
cu p rin ii lui. Ei zice c , dac n-ar fi fost
arestat vinovatul, ar fi vorbit.
— Nu-i a a c sta e micul cet ean
model? am spus, dar în realitate eram r it
de ce aflasem de la Don. Mi-am amintit c îl
întrebasem pe Marty dac st tuse în ma in
când ie ise s fumeze. O prinsesem pe so ia lui
aruncându-i o privire de avertizare. Despre asta
fi fost vorba? m-am întrebat acum, la fel ca
atunci. F cuse o plimbare în loc s stea în
257
ma in cu motorul pornit? Casele din
vecin tate erau foarte apropiate una de alta. Un
vecin cu fereastra deschis ar fi putut auzi un
motor pornit în toiul nop ii. P rea firesc ca,
furios, tulburat i cu dou beri la activ,
Bikorsky s fi trecut pe lâng faimosul conac
Bedford i s se fi gândit la pierderea propriei
case. Probabil c în cazul acesta ar fi f cut
ceva.
E-mail-urile pe care le primeam p reau s
confirme versiunea asta.
Mi-am dat seama c Don m studia.
— Te gânde ti c nu m pricep la oameni?
l-am întrebat.
— Nu, îmi pare r u c n-ai nimerit-o cu
tipul sta. Din ce mi-ai spus, Marty Bikorsky e
într-o situa ie foarte nepl cut . Dac într-
adev r a luat-o razna i a incendiat casa aia, o
stea mult la r coare, pot s i garantez. Sunt
prea mul i mah ri în Bedford ca s lase pe
cineva s dea foc uneia dintre casele lor i s
scape u or. Crede-m , dac pledeaz vinovat, o
ias mult mai bine.
— Sper c nu o va face, am spus. Sunt
convins c nu e vinovat.
258
M-am dus la biroul meu. Un exemplar din

New York Post era înc acolo. Am c utat în
pagina trei articolul în care se scria c Spencer
fusese v zut în Elve ia i c Vivian Powers
disp ruse. Mai devreme citisem numai primele
dou paragrafe. Restul era în mare parte
reluarea pove tii Gen-stone, îns am g sit
informa ia care speram s fie acolo - numele
familiei lui Vivian Powers, din Boston.
Allan Desmond, tat l ei, d duse o
declara ie: “Sunt convins c fiica mea nu s-a
dus în Europa, la Nicholas Spencer. În aceste
ultime s pt mâni a vorbit des la telefon cu
mama ei, cu surorile ei i cu mine. Era profund
îndurerat de moartea lui i inten iona s se
întoarc la Boston. Dac el tr ie te, ea nu a
tiut. Sunt convins c nu i-ar fi pus cu bun
tiin familia într-o astfel de situa ie.
Indiferent ce s-a întâmplat cu ea, a fost f
cooperarea sau consim mântul ei.
i eu credeam acela i lucru. Vivian Powers
îl jelea pe Nicholas Spencer. E nevoie de mult
cruzime ca s dispari în mod deliberat i s i
la i familia s se fr mânte clip de clip i în
fiecare zi, întrebându-se ce i s-a întâmplat.
M-am a ezat la birou i m-am uitat peste
259
însemn rile pe care mi le f cusem despre vizita
la Vivian. Mi-a s rit în ochi un lucru. Ea mi-a
spus c scrisorii mamei copilului care fusese
vindecat i se r spunsese cu o scrisoare tip.
ineam minte c mama, Caroline Summers,
îmi spusese c nu a primit nici un r spuns.
adar, cineva de la dactilografie d duse
scrisoarea cuiva i distrusese orice urm c ea a
existat.
Am decis c aveam obliga ia s sun la
poli ia din Bedford i s le spun de e-mail-uri.
Detectivul de care am dat a fost cordial, dar n-a
rut foarte interesat. M-a rugat s -i trimit prin
fax câte o copie a fiec rui mesaj.
— O s transmitem informa ia
procuraturii, a spus el. Vom întreprinde i o
anchet s d m de urma celui care le-a trimis,
dar cred c e opera unui smintit, domni oar
DeCarlo. Suntem absolut siguri c am pus
mâna pe cine trebuia.
Nu avea nici un rost s -i spun c eu eram
convins c se în ela. Dup aceea l-am sunat pe
Marty Bikorsky. Mi-a r spuns din nou robotul.
I-am l sat un mesaj: “Marty, tiu c
circumstan ele î i sunt defavorabile, îns eu
mân de partea ta. Mi-ar pl cea s st m de
260
vorb .”
preg team s -i las num rul celularului
meu, când el a ridicat receptorul. A fost de
acord s ne întâlnim. Eram în drum spre ie ire
când mi-am adus aminte de ceva. M-am întors
i am deschis din nou computerul. tiam c
zusem în House Beautiful un articol în care
Lynn era fotografiat la conacul din Bedford.
Dac ineam minte bine, articolul era ilustrat i
cu alte fotografii ale conacului. Ce m interesa
pe mine în mod deosebit era o descriere a
domeniului. Am g sit-o i am scos o copie la
imprimant , felicitându-m c memoria nu m
în elase.
De data asta am nimerit în traficul de la ora
cinci i ara ajuns la familia Bikorsky abia la
apte f dou zeci. Dac sâmb , când îi
zusem, el i Rhoda ar tau descump ni i,
ast zi p reau de-a dreptul bolnavi. Ne-am
ezat în camera de zi. Am auzit televizorul
mergând în c ru a de lâng buc rie i am
presupus c Maggie era acolo.
— Am senza ia c n-ai stat în noaptea aia
în ma in cu motorul pornit, Marty. Ai f cut o
plimbare, nu-i a a? l-am întrebat eu direct.
Nu era greu de ghicit c Rhoda obiectase
261
cu t rie la venirea mea acolo. Se înro i la fa i
îmi spuse cu glas coborât:
— Carley, pari o persoan de treab , dar
ti ziarist i vrei un articol. Pu tiul la s-a
în elat. Nu pe Marty l-a v zut. Avocatul nostru
îi va demonta povestea. B iatul încearc s ias
din bucluc profitând de acuza ia adus Iui
Marty. Va spune orice ca s încheie un târg.
Am primit câteva telefoane de la ni te oameni
care nici m car nu ne cunosc. To i mi-au spus
e un mare mincinos. Marty nu a plecat de pe
alee în noaptea aia.
M-am uitat la Marty.
— Vreau s i ar t e-mail-urile astea, i-am
spus. L-am urm rit cât le-a citit, apoi i le-a
ar tat Rhodei.
— Cine e tipul sta? m-a întrebat el.
— Nu tiu. Poli ia mi-a promis c pune sub
urm rire mesajele astea. Îl vor g si. Eu am
impresia c e scrântit, dar nu-i exclus s se fi
învârtit pe acolo în noaptea aia. Poate chiar l-a
zut pe cel care a dat foc. Tu o ii una i bun
n-ai trecut pe lâng casa familiei Spencer cu
zece minute înainte de incendierea ei, dar dac
min i, i mai apar câ iva martori, chiar c e ti
terminat.
262
Rhoda începu s plâng . El o b tu u urel

pe genunchi i, pre de câteva clipe, nu spuse
nimic. În cele din urm , se hot rî s vorbeasc :
— Am fost acolo, spuse el cu glasul
sugrumat. Cum i-am spus, b usem dou beri
dup program, m durea capul i am ie it la o
plimbare cu ma ina. Eram înc furios -
recunosc asta. Nu numai din cauza casei, ci i
din cauz c vaccinul anticancer nu era bun de
nimic. Tu nu tii cât m-am rugat s ias la timp
ca s-o ajute pe Maggie.
Rhoda î i îngrop fa a în mâini. Marty o
cuprinse cu bra ul.
— Te-ai oprit vreo clip în fa a casei?
— M-am oprit atât cât s cobor geamul
camionetei i s scuip spre cas i pe tot ce
reprezenta ea. Apoi am venit acas .
L-am crezut. A fi jurat c spunea
adev rul.
— Marty, ai fost acolo cu câteva minute
înainte de izbucnirea incendiului. Ai v zut pe
cineva ie ind din cas sau vreo alt ma in ?
Dac pu tiul sta spune adev rul i chiar te-a
zut, înseamn c l-ai v zut i tu pe el?
— A trecut o ma in care venea din sens
263
opus. S-ar putea s fi fost pu tiul. În urma
primei ma ini, la distan de vreo jum tate de
mil , venea alt ma in , care a trecut i ea pe
lâng cas .
— Ai observat ceva la ea? El cl tin din
cap.
— Nu chiar. Poate mi-a trecut prin cap c ,
dup forma farurilor, era destul de veche, dar
n-a putea jura.
— Ai v zut pe cineva venind dinspre cas
pe alee?
— Nu, dar dac tipul care a trimis mesajul
sta a fost acolo, s-ar putea s aib dreptate.
in minte c în untru, lâng poart , era parcat
o ma in .
— Ai v zut o ma in acolo!
— Doar am z rit-o. Am observat-o când
am oprit i am coborât geamul, dar n-am stat
acolo decât câteva secunde.
— Cum ar ta ma ina aia, Marty?
— Era o berlin de culoare închis , asta-i
tot ce pot s spun. Se afla chiar lâng alee, în
spatele stâlpului din stânga al por ii.
Am scos din geant articolul de pe Internet
i i-am ar tat o fotografie a domeniului f cut
264
din osea.
— Arat -mi.
El se aplec i studie fotografia.
— Vezi, aici era parcat ma ina, spuse el,
ar tând un loc chiar în spatele por ii.
Sub fotografie scria: “O fermec toare alee
de piatr de râu duce la un hele teu”.
— Ma ina trebuie s fi fost pe aleea
pietruit . Stâlpul o ascundea vederii din strad ,
spuse Marty.
— Dac cel care a trimis e-mail-ul chiar a
zut un om pe alee, înseamn c ma ina era a
lui.
— De ce nu s-a dus cu ma ina pân lâng
cas ? întreb Rhoda. De ce a parcat-o acolo i a
mers pe jos?
— Pentru c cel care a fost acolo nu voia
ca ma ina s fie v zut , am spus. Marty, tiu c
trebuie s discu i cu avocatul t u despre asta.
Am citit cu foarte mare aten ie relat rile despre
incendiu. Nimeni nu a pomenit ceva despre o
ma in parcat la poart , a a c cel care a fost
acolo a plecat înainte de sosirea pompierilor.
— Poate c el a provocat incendiul, spuse
Rhoda cu o urm de speran în glas. Ce f cea
265
acolo i de ce î i ascundea ma ina?
— Exist o mul ime de întreb ri f
spuns, am spus în timp ce m ridicam.
Poli tii pot da de urma celui care a trimis e-
mail-urile. Asta ar putea fi salvarea ta, Marty.
Mi-au promis c îmi vor spune cine e.
În timp ce se ridica, Marty puse întrebarea
pe care o aveam i eu în minte.
— Doamna Spencer a spus c a avut
companie în noaptea aceea?
— Nu, n-a spus. Apoi, din loialitate, am
ad ugat: Ai v zut i tu ce mare e domeniul.
Putea s fie cineva acolo f ca ea s tie.
— Nu cu ma ina. Ar fi trebuit s tie
combina ia sistemului electric de deschidere a
por ii, sau ca cineva din cas s -i fi dat drumul.
a func ioneaz chestiile alea. Poli tii i-au
verificat pe oamenii care au lucrat acolo, sau se
concentreaz numai asupra mea?
— Nu pot s i r spund la asta, îns te
asigur c am de gând s aflu. S începem cu e-
mail-ul i s vedem unde ne duce.
Adversitatea Rhodei fa de mine
disp ruse.
— Carley, chiar crezi c exist o ans s
266
fie g sit tipul care a provocat incendiul?

— Da, cred.
— Se mai pot întâmpla minuni? Nu se
referea numai la incendiu.
— Eu cred în ele, Rhoda, am spus cu
convingere.
În drum spre cas mi-am zis c miracolul
pe care i-l dorea cel mult avea s -i fie refuzat.
Aici nu aveam cum s-o ajut, dar a fi f cut
orice s -l pot ajuta pe Marty s i dovedeasc
nevinov ia. Îi va fi cumplit de greu s accepte
moartea copilului, dar ar fi fost i mai r u dac
nu l-ar fi avut al turi pe so ul ei.
tiam cum este.
31
Am ajuns acas aproape de ora nou . Eram

obosit i fl mând . Nu voiam pizza. Nu voiam
mâncare chinezeasc . M-am uitat în frigider i
am fost de-a dreptul dezolat descoperind doar
o bucat de brânz uscat pe margini, dou
ou , o ro ie moale, o salat care din verde
devenise maronie i un sfert de pâine
fra uzeasc .
267
Julia Child ar transforma astea într-o mas
delicioas , mi-am spus. S vedem ce pot face
eu.
Cu gândul la acea buc reas
fermec toare i excentric m-am pus pe treab
i, pân la urm , n-a ie it tocmai r u. Mai întâi
mi-am turnat un pahar de vin ro u. Apoi am
cur at salata de frunzele maronii, am pus-o
într-un castron, am ad ugat pu in usturoi, ulei
i o et i am f cut o salat . Am t iat pâinea în
felii sub iri, am pres rat deasupra parmezan ras
i le-am b gat în cuptor. Din brânz , ou i
ro ie am f cut o omlet grozav .
Nu toat lumea tie s fac omlet , m-am
gândit, felicitându-m .
Am mâncat stând în fotoliu, cu tava în
bra e i cu picioarele pe perna de rug ciune; era
reconfortant acas , unde m sim eam la largul
meu. Am deschis o revist cu gândul s-o citesc,
dar am descoperit c nu m puteam concentra
din cauza evenimentelor de peste zi care îmi
asaltau mintea.
Vivian Powers. O vedeam stând în u a
casei ei. În elegeam de ce spusese Manuel
Gomez c era fericit c Nick o cunoscuse. Nu
tiu de ce, dar nu mi-i imaginam pe ace ti doi
268
oameni, care pierduser fiecare din cauza

cancerului persoana iubit , tr ind în Europa pe
banii care ar fi trebuit folosi i pentru cercet ri
în domeniul cancerului.
Tat l lui Vivian jurase c fiica lui nu i-ar
fi l sat familia s sufere, întrebându-se ce i se
întâmplase. Fiul lui Nick Spencer se ag a de
speran a c tat l lui era în via . Oare chiar ar fi
sat Nick un copil care î i pierduse mama s
tr iasc cu speran a c într-o zi va primi ve ti
de la tat l lui?
Primul buletin de tiri locale era la zece.
Am deschis televizorul, ner bd toare s v d
dac erau ve ti noi despre Spencer sau Powers.
Am avut noroc. Barry West, ac ionarul care
pretindea c îl v zuse pe Nick, urma s fie
intervievat. Abia a teptam.
West nu corespundea în nici un caz rolului
de Sherlock Holmes. Era un tip de statur
medie, durduliu, cu obrajii dolofani i început
de chelie. Interviul îi era luat în cafeneaua în
aer liber unde spunea c îl v zuse pe Nicholas
Spencer.
Corespondentul Fox News la Zürich a
trecut direct la subiect.
— Domnule West, aici st tea i când a i
269
crezut c îl vede i pe Nicholas Spencer?
— Nu am crezut c îl v d. L-am v zut,
spuse ap sat West. Nu tiu de ce m a teptam
aib un glas nazal sau plâng re . M-am
în elat - avea un glas puternic, dar modulat.
— So ia mea i cu mine a trebuit s
hot râm dac s renun m sau nu la vacan a
asta, continu el. E cea de a dou zeci i cincea
aniversare a c toriei noastre i am pl nuit-o
de mult, dar am pierdut o mul ime de bani cu
investi ia la Gen-stone. Oricum, am ajuns aici
i discutam despre cât de bine f cusem c nu
sesem acas când, întâmpl tor, ne-am uitat
într-acolo.
Indic o mas aflat la oarecare distan .
— El era chiar acolo. Nu mi-a venit s
cred. Am fost la destule întruniri ale
ac ionarilor la Gen-stone, a a c îl cunosc pe
Spencer. Î i schimbase culoarea p rului -
înainte era blond închis, iar acum e negru, dar
putea s poarte, de exemplu, un fes de schior i
tot i-a fi recunoscut chipul.
— A i încercat s vorbi i cu el, nu-i a a,
domnule West?
— Am vorbit cu el. I-am strigat: “Hei,
270
Spencer, vreau s stau de vorb cu tine!”

— Ce s-a întâmplat atunci?
— Am s v spun exact ce s-a întâmplat. A
rit în sus, a aruncat pe mas ni te bani i a
fugit. Asta s-a întâmplat.
Crainicul ar spre masa unde, chipurile,
st tuse Spencer.
— Îi vom l sa pe telespectatorii no tri s
judece. Acum când înregistr m, condi iile
meteorologice i ora sunt acelea i ca în seara
de mar i când Barry West crede c l-a v zut pe
Nicholas Spencer la masa aceea. Acum la mas
st cineva din echipa noastr , care are
aproximativ în imea i silueta domnului
Spencer. Cât de clar îl vede i?
De la distan a aceea, membrul echipei pe
care îl aleseser putea fi luat u or drept
Nicholas Spencer. Pân i tr turile p reau
identice. Totu i, cineva care se uita la el de la
distan a aceea i din acel unghi nu cred c
putea realiza o identificare dincolo de orice
dubiu.
Camera se întoarse spre Barry West.
— L-am v zut pe Nicholas Spencer, spuse
el cu convingere. Eu i so ia mea am b gat o
271
sut cincizeci de mii de dolari în compania lui.
Cer ca guvernul nostru s trimit oameni s dea
de urma acestui individ i s -l fac s spun
unde a ascuns banii. Am muncit din greu
pentru ei i îi vreau înapoi.
Corespondentul Fox News continu :
— Conform informa iilor pe care le avem,
mai multe organe de investiga ii urm resc
aceast pist , ocupându-se totodat i de
dispari ia lui Vivian Powers, femeia despre
care se spune c ar fi amanta lui Nicholas
Spencer.
A sunat telefonul i am închis televizorul.
Oricum eram pe cale s-o fac. M s turasem
pân peste cap s tot aud oamenii dându- i cu
rerea.
Am spus repede i iritat :
— Alo!
— Hei, te-ai sculat azi cu fa a la cear af?
Pari âfnoas .
Era Casey.
Am râs.
— Sunt un pic obosit . Poate i un pic
trist .
— Poveste te-mi, Carley.
272
— Doctore, vorbe ti de parc ai întreba:

“Unde te doare?”
— Poate c întreb.
I-am f cut un rezumat al zilei i am
încheiat cu:
— În concluzie, cred c Marty Bikorsky va
ajunge drept la zdup i mai cred c lui Vivian
Powers i s-a întâmplat ceva foarte r u. Tipul
care sus ine c l-a v zut pe Nick Spencer în
Zürich s-ar putea s gre easc . E pu in
probabil, foarte pu in probabil s -l fi întâlnit.
— Poli tii sunt capabili s descopere cine
a trimis e-mail-urile pe care le-ai primit?
— Exceptând cazul în care tipul e un geniu
cibernetic. Cel pu in, a a zic.
— Atunci, dac nu-i s rit de pe fix, cum
spui tu, s-ar putea s ai o solu ie nea teptat
care s -l ajute pe Bikorsky. În alt ordine de
idei, s-ar putea s nu mergem la Greenwich
duminic , a a c ce altceva i-ar pl cea s faci?
Dac vremea e bun , i-a sugera o plimbare cu
ma ina i un prânz undeva pe rm.
— Prietenii t i au anulat petrecerea? Parc
era o aniversare sau o zi de na tere?
Am sim it o ezitarea în glasul lui Casey.
273
— Nu, dar când l-am sunat pe Vince s -i
spun c vii i tu mâine, m-am l udat cu noua ta
slujb i cu faptul c scrii un articol despre
Nicholas Spencer.
— i?
— i mi-am dat seama c ceva nu e în
regul . Mi-a spus c el tia c ai o rubric de
sfaturi financiare. Problema e c p rin ii primei
so ii a lui Nick Spencer, Reid i Susan
Barlowe, sunt vecini cu el i vin i ei la
petrecere. Vince zice c , a a cum stau lucrurile
în ce-l prive te pe Spencer, nu sunt deloc într-o
situa ie roz.
— Fiul lui Nick e la ei, nu-i a a?
— Da. De fapt, Jack Spencer e prieten bun
cu fiul lui Vince.
— Ascult , Casey. Nu vreau ca din cauza
mea s nu te duci la petrecere. Du-te singur.
— Nici vorb .
— Putem ie i sâmb sau luni sau
alt dat . Nu- i ascund îns c a da tot ce am
mai scump ca s pot sta de vorb cu fo tii socri
ai lui Nick. Ei refuz s discute cu presa i
rerea mea e c nu-i fac un bine nepotului lor.
Pe cuvântul meu de onoare, nu voi men iona
274
numele lui Nick Spencer dac vin la petrecere

i n-am s le pun nici o întrebare, nici direct,
nici pe ocolite. S-ar putea, totu i, dac le fac o
impresie bun , s -mi dea un telefon mai târziu.
Casey nu r spunse i m-am auzit ridicând
glasul când am spus:
— La naiba, Casey, so ii Barlowe nu- i pot
vârî capul în nisip! Treaba e foarte serioas i
ar trebui s tie asta. Sunt gata s -mi pun gâtul
pe t ietor c javra de Barry West, care spune c
l-a întâlnit pe Spencer în Zürich, a v zut pe
cineva care întâmpl tor sem na pu in cu el!
Casey, Vivian Powers, asistenta lui Nick, a
disp rut. i-am povestit de doctorul Broderick.
E tot în stare critic . Casa lui Nick din Bedford
a fost incendiat . Nick se vedea tot timpul cu
fo tii lui socri. L-a l sat pe fiul s u în grija lor.
Nu crezi c e posibil s le fi spus ceva care s
fac pu in lumin în treaba asta?
— Ce spui tu e foarte logic, Carley. Am s
vorbesc cu Vince. Din câte mi-a spus, am
în eles c so ii Barlowe au cam ajuns la cap tul
puterilor din cauza zvonurilor contradictorii
despre Nick Spencer. Fiul lui, Jack, se va afla
în mare bucluc dac nu se rezolv ceva. Poate
Vince va putea s -i conving s stea de
275
vorb cu tine.
— Am s in pumnii strân i.
— Bine, într-un fel sau altul, ne vedem
duminic .
— Grozav, doctore.
— Înc ceva, Carley.
— Spune.
— Sun -m când afli cine a trimis e-mail-
urile alea. Cred c ai dreptate - a paria c toate
provin din aceea i surs , nu numai cel care
vorbe te despre ziua judec ii. Tipul la pare
scrântit i poate c s-a fixat asupra ta, ceea ce
îngrijoreaz . Fii atent !
Casey p rea atât de serios încât am vrut s -
l înveselesc.
— Nu judeca ca s nu fii judecat, am spus.
— Un cuvânt e de ajuns pentru cei
în elep i, contr el. Noapte bun , Carley.
32
Acum când pu ca era la loc sigur în

mormântul lui Annie, Ned se sim ea în
siguran . tia c poli aii se vor întoarce, a a c
nu se mir când sunar din nou la u a lui. De
276
data asta le deschise imediat. tia c ar ta mai

bine decât mar i. Mar i dup -amiaz , dup ce
îngropase pu ca, se întorsese acas , destupase o
sticl de whisky, se a ezase în fotoliu i b use
pân adormise.
Când îngropase pu ca, se gândise c , dac
pa în continuare, putea s ajung la sicriul lui
Annie, s -l deschid i s-o ating . F cu un efort
pentru a renun a i nivel p mântul. Trebuia s
renun e, îns îi era tare dor de ea.
A dou zi se trezise la cinci diminea a i cu
toate c fereastra era murdar v zuse soarele
rind. Camera se luminase i el observase
cât de murdare îi erau mâinile. Chiar i hainele
aveau urme de noroi uscat.
Dac poli aii ar fi venit atunci peste el, l-ar
fi întrebat: “Ai s pat undeva, Ned?” Poate le-ar
fi trecut prin cap s cerceteze mormântul lui
Annie i atunci ar fi g sit pu ca.
Se b gase sub du i se frecase îndelung cu
peria cu coad lung , pe care i-o cump rase
Annie. Apoi se sp pe cap i î i t ie unghiile.
Annie îi spunea întotdeauna c era important s
arate curat i respectabil.
“Ned, cine o s te angajeze dac nu faci
du , nu- i schimbi hainele i nu te piepteni, ca
277
nu ar i ca un s lbatic?”, îl certa ea. “Uneori
ar i groaznic i lumea te ocole te.”
Luni, când se dusese la biblioteca din
Hastings ca s -i trimit primele dou e-mail-uri
lui Carley DeCarlo, observase c bibliotecara îl
privea ciudat, de parc locul lui nu era acolo.
Miercuri, adic ieri, când se dusese la
Croton s trimit alte e-mail-uri, se îmbr case
cu haine curate i nimeni nu-i d duse nici o
aten ie.
Acum, de i dormise îmbr cat, tia c arat
mai bine ca mar i.
Când deschise u a constat c erau tot
Pierce i Carson. Î i d du seama imediat c
poli tii observaser c ar ta mai bine. Apoi îi
zu uitându-se la scaunul pe care z cuser
toate hainele lui murdare. Mar i, dup plecarea
lor, le aruncase în ma ina de sp lat. B nuise c
poli aii aveau s se întoarc .
Ned urm ri privirea lui Carson i observ
se uita la bocancii lui plini de noroi afla i
lâng scaun. La naiba! Uitase s îi ia de acolo.
— Ned, putem sta de vorb dou minute?
întreb Carson. Ned sesiz c încearc s -i
vorbeasc asemeni unui prieten vechi care
278
trecuse întâmpl tor pe acolo, îns nu se va l sa

lit. tia el cum lucreaz poli aii. În urm
cu vreo cinci ani, când se luase la b taie cu
licheaua aia din bar i fusese arestat, poli aii se
purtaser la început exagerat de frumos, pentru
ca apoi s spun c el era vinovat.
— Sigur, intra i, spuse el. Cei doi se
ezar pe acelea i scaune ca la vizita
precedent . Perna i p tura erau tot pe canapea,
cum le l sase el alalt ieri. Ultimele dou nop i
dormise în fotoliu.
— Ned, spuse detectivul Carson, ai avut
dreptate în privin a tipului care era în spatele
u în farmacia lui Brown. Îl cheam Garret.
i ce-i cu asta”?, îi veni lui Ned s spun ,
dar se mul umi s asculte.
— Garret spune c te-a v zut parcat în fa a
farmaciei când a plecat. A a e?
“S recunosc c l-am v zut?” Trebuia s -l
fi v zut, î i spuse Ned. Peg se gr bea s prind
autobuzul i terminase repede cu el.
— Sigur, eram înc acolo, spuse el. Tipul
la a ie it cam la un minut dup mine. M-am
urcat în ma in , am pornit motorul, am
schimbat postul de radio ca s prind tirile de la
279
zece, dup care am luat-o din loc.
— Garret unde s-a dus, Ned?
— Nu tiu. De ce s m fi interesat unde se
ducea? Am ie it din parcare, am f cut o
întoarcere în U i am venit acas . Vre i s m
aresta i c am f cut o întoarcere în U?
— i eu fac asta când circula ia e lejer ,
spuse Carson.
“Acum se poart exagerat de amical.
Încearc s m prind în capcan .” Se uit la
Carson i nu spuse nimic.
— Ned, tu ai vreo arm ?
— Nu.
— Ai tras vreodat cu o arm ?
“Fii cu b gare de seam ”, se aten iona
Ned.
— Când eram pu ti am tras cu un BB. Era
sigur c ei tiau deja asta.
— Ai fost arestat vreodat , Ned?
“Recunoa te”, î i spuse el.
— O dat . Totul a fost o neîn elegere.
— i ai stat la închisoare?
St tuse în pu ria districtual pân reu ise
Annie s adune banii de cau iune. Acolo
înv ase cum s trimit e-mail-uri care nu
280
puteau fi depistate. Tipul din celula de al turi

spunea c nu trebuie decât s te duci la o
bibliotec , s folose ti un computer de acolo, s
intri pe Internet i s accesezi “Hotmail”. “E un
serviciu gratuit, Ned”, îi explicase tipul. “Po i
bagi un nume fals. Dac cineva se uc re te,
poate depista c e-mail-ul a fost trimis de la
biblioteca aia, dar n-are cum s dea de urma
ta.”
— Am stat doar o noapte, spuse el în epat.
— Ned, v d c bocancii t i sunt plini de
noroi. Dup ce ai plecat de la farmacie, ai fost
cumva în parcul districtual?
— V-am spus, am venit direct acas . În
parcul districtual se descotorosise el de Peg.
Carson îi studia iar bocancii.
“În parc nu m-am dat jos din ma in . I-am
spus lui Peg s coboare i s se duc acas pe
jos. Când ea a rupt-o la fug , am împu cat-o.
N-au nici un motiv s vorbeasc despre
bocancii mei. N-am l sat urme de t lpi în
parc.”
— Ned, te deranjeaz dac ne uit m pu in
la camioneta ta? întreb Pierce, detectivul mai
înalt.
281
Nu-l aveau cu nimic la mân .
— Da, m deranjeaz , se strop i Ned. M
deranjeaz mult. M duc la farmacie i cump r
ceva. O doamn foarte de treab , care a avut
ghinionul s piard autobuzul, p te ceva, iar
voi încerca i s -mi spune i c eu sunt de vin .
Ie i afar .
zu cum privirea lor devine rece ca
ghea a. Spusese prea mult. De unde tia c ea
pierduse autobuzul? Asta gândeau ei. Am s
risc.
— S-a spus la radio c a pierdut autobuzul.
a a fost, nu? Cineva a v zut-o fugind s -l
prind . i, da, m deranjeaz s v uita i la
camioneta mea i m deranjeaz c veni i aici
i îmi pune i toate întreb rile astea. Ie i de
aici. A i auzit? Ie i de aici i s nu v mai
întoarce i!
Nu avusese de gând s -i amenin e cu
pumnul, dar o f cuse. Bandajul de la mâna
dreapt se sl bi i alunec dând la iveal arsura.
— Cum îl cheam pe doctorul care i-a
tratat mâna, Ned? întreb calm Carson.
33
282
Un somn bun este acela dup care toate

ile creierului meu se trezesc în acela i timp.
Asta nu se întâmpl prea des, dar când m-am
trezit în diminea a de 1 mai m-am sim it vesel
i vioaie, lucru care, pe m sur ce ziua înainta,
s-a dovedit a fi salutar.
Am f cut un du , apoi m-am îmbr cat cu
un costum u or, gri cu dungi fine, pe care îl
cump rasem la sfâr itul sezonului trecut i
muream de ner bdare s -l port. Am deschis
fereasta s intre pu in aer proasp t i s v d ce
temperatur e afar . Era o zi perfect de
prim var , cald i cu un vânt care adia u or. În
ghivecele de pe pervazul vecinei mele florile î i
eau tulpinile din p mânt, iar deasupra, pe cer,
câ iva nori ori pufo i pluteau pe întinderea
albastr .
Când eram copil, de 1 mai participam la o
ceremonie la biserica Our Lady of Mount
Carmel din Ridgewood, unde o încoronau pe
Sfânta Fecioar . Cuvintele imnului religios pe
care îl cântam atunci mi-au venit în minte în
timp ce m fardam.
O, M rie, azi te încoron m cu flori,
Regin a îngerilor, regin a lunii mai...
283
Mi-am dat seama de ce îmi revenise în
minte melodia. Când aveam zece ani am fost
aleas s încoronez statuia Fecioarei M ria. În
fiecare an, onoarea revenea alternativ unui
iat i unei fete de zece ani.
pt mâna viitoare Patrick ar fi împlinit
zece ani.
E ciudat cum, chiar i dup ce ai acceptat
durerea pierderii cuiva iubit i î i vezi cu
adev rat de via a ta, din când în când o voce î i
spune “te-am prins” i pre de o clip sau dou
cicatricea se desface i rana doare din nou.
Gata, mi-am spus, alungind gândurile care
n diser .
Am pornit-o pe jos la lucru i am ajuns la
birou la nou f dou zeci. Mi-am turnat o
can de cafea i m-am dus în biroul lui Ken,
unde se afla deja Don Carter. N-am apucat s
beau o gur de cafea i atmosfera a început s
se încing .
A sunat detectivul Clifford de la poli ia din
Bedford i ceea ce a spus a fost cu adev rat
ocant. Clifford ne-a informat c depistaser
sursele e-mail-urilor, inclusiv al celui pe care
nu-l p strasem, cel care îmi spunea s m
preg tesc pentru ziua judec ii.
284
Toate trei fuseser trimise din Westchester

County. Primele dou de la o bibliotec din
Hastings, cel lalt de la o bibliotec din Croton.
Expeditorul folosise “Hotmail”-ul, un serviciu
gratuit, îns ei credeau c introdusese
informa ii false în ceea ce privea cartea lui de
identitate.
— Asta ce înseamn ?
— Expeditorul i-a dat numele de Nicholas
Spencer i adresa casei familiei Spencer din
Bedford, cea care a ars s pt mâna trecut .
Nicholas Spencer! Am icnit to i i ne-am
uitat unul la altul. S fi fost cu putin ?
— Stai a a, spuse Ken. În ziare exist tone
de poze recente ale lui Nicholas Spencer. A i
ar tat bibliotecarelor câteva din ele?
— Da. Nici una nu l-a recunoscut pe
Spencer ca fiind o persoan care s fi folosit un
computer de acolo.
— Chiar i pe Hotmail trebuie s dai o
parol , spuse Don. Ce parol a folosit tipul
sta?
— A folosit un nume de femeie: Annie.
Am alergat s iau e-mail-urile originale din
biroul meu i l-am citit pe ultimul:
285
“ Când so ia mea i-a scris anul trecut, nu
te-ai deranjat s -i r spunzi la întrebare i
acum e moart . Nu e ti chiar atât de de teapt .
Ai aflat cine a fost în casa lui Lynn Spencer
înainte s fie incendiat ? “
— Pun pariu c numele so iei era Annie,
am spus eu.
— i mai e ceva ce credem c ar putea fi
interesant, continu detectivul Clifford.
Bibliotecara din Hastings î i aminte te clar c
un tip neglijent i murdar, care a folosit
computerul, avea o arsur urât la mâna
dreapt . Nu e absolut sigur c el a trimis e-
mail-urile, dar n-a putut s nu-l remarce.
Înainte s închid , Clifford ne-a asigurat c
va pune în alert bibliotecarele din celelalte
or ele din districtul Westchester, cerându-le s
se uite dup un tip de aproximativ cincizeci de
ani, înalt de un metru optzeci, posibil neglijent
îmbr cat, cu o arsur la mâna dreapt .
Avea o arsur la mân ! Eram sigur c cel
care îmi trimisese e-mail-ul în care afirma c
zuse pe cineva fugind pe aleea ce ducea la
locuin a familiei Spencer era cel cu arsura la
mâna dreapt .
Marty i Rhoda Bikorsky aveau nevoie de
286
un strop de speran . Le-am telefonat. Doamne,

car de ne-am da seama ce e cu adev rat
important în via , m-am gândit în timp ce le
ascultam reac ia.
— Or s pun mâna pe el, nu-i a a,
Carley? întreb Marty.
— S-ar putea s se dovedeasc a fi doar un
nebun, l-am prevenit, dar sunt sigur c îl vor
prinde. Ei cred c locuie te pe undeva pe acolo.
— Am mai primit o veste bun , spuse
Marty. Asta chiar ne-a t iat r suflarea.
Cre terea tumorii lui Maggie a fost mai lent
luna trecut . E tot acolo, tot o s ne-o ia, dar
dac nu se va mai dezvolta în ritm accelerat, e
aproape sigur c vom face înc un Cr ciun cu
Maggie. Rhoda a început deja s se gândeasc
la daruri.
— M bucur tare mult. Mi-am înghi it
nodul din gât. P str m leg tura.
Îmi venea s m a ez pe scaun i s
savurez bucuria pe care o remarcasem în glasul
lui Marty, îns trebuia s dau neap rat un
telefon. Allan Desmond, tat l lui Vivian, figura
în cartea de telefon din Cambridge,
Massachusetts.
287
La fel ca Marty Bikorsky, familia
Desmond l sa robotul s le filtreze mesajele.
La fel ca Marty, ridicar înainte s apuc s
închid. Am început prin a spune:
— Domnule Desmond, sunt Carley
DeCarlo de la Wall Street Weekly. Am
intervievat-o pe Vivian în dup -amiaza zilei în
care a disp rut. A vrea foarte mult s ne
întâlnim, sau m car s st m de vorb la telefon
dac sunte i dispus...
— Sunt Jane, sora lui Vivian, spuse un
glas încordat. tiu c tat lui meu i-ar pl cea
foarte mult s discute cu dumneavoastr . St la
hotelul Hilton din White Plains. Îl ve i g si
acolo. Tocmai am vorbit cu el.
— O s r spund la apelul meu?
— Da i-mi num rul dumneavoastr . Am
-l pun s v sune.
Telefonul meu sun în mai pu in de trei
minute. Era Allan Desmond. Glasul lui tr da
circumspec ie.
— Domni oar DeCarlo, am fost de acord
in o conferin de pres peste câteva clipe.
Putem sta de vorb pu in mai târziu?
Am f cut un calcul rapid. Era nou
288
treizeci. Mai aveam de dat ni te telefoane, iar

la trei treizeci trebuia s fiu la sediul Gen-stone
din Pleasantville ca s vorbesc cu angaja ii de
acolo.
— Dac vin acolo, putem bea împreun o
cafea pe la unsprezece?
— Da.
Am c zut de acord s -l sun din holul
hotelului Hilton.
Am f cut iar i un calcul. Eram sigur c
nu voi sta cu Allan Desmond mai mult de
patruzeci de minute. Dac plecam de la el pe la
dou sprezece, la unu puteam s fiu în Caspien.
Sim eam c era timpul s încerc s-o conving pe
so ia doctorului Broderick s stea de vorb cu
mine.
Am format num rul de la cabinetul
doctorului Broderick, gândindu-m c cel mai
u lucru care ar putea s mi se întâmple era un
refuz.
Asistenta, doamna Ward, i-a adus aminte
de mine i a fost chiar cordial .
— Sunt foarte fericit s v spun c
domnul doctor e pe zi ce trece mai bine, spuse
ea. S-a men inut mereu în form i e un b rbat
289
puternic, ceea ce îl ajut acum. Doamna
Broderick e convins c i va reveni.
— M bucur tare mult. ti i cumva dac e
acas ?
— Nu. E la spital, dar dup -amiaz o s fie
aici. A lucrat mereu la cabinet, iar de când
domnul doctor e mai bine, st zilnic câteva ore.
— Doamn Ward, eu am s vin în Caspien
i e foarte important s stau de vorb cu
doamna Broderick despre accidentul domnului
doctor. Prefer s nu spun mai mult deocamdat ,
dar am de gând s trec pe la cabinetul
dumneavoastr în jurul orei dou . Dac îmi
poate acorda cincisprezece minute, cred c nu
va regreta. V dau num rul celularului meu, cu
rug mintea s m suna i dac doamna
Broderick refuz categoric s m primeasc .
Mai aveam un telefon de dat - cuplului
Manuel i Rosa Gomez. Am dat de ei la fiica
lor, în Queens.
— Am citit despre dispari ia domni oarei
Powers, spuse Manuel. Ne e team c a p it
ceva.
— Deci nu crede i c s-a dus în Elve ia la
domnul Spencer?
290
— Nu, domni oar DeCarlo, nu credem,

dar cine s ne ia în seam ?
— Manuel, tii aleea aia de piatr care
duce la piscin , chiar dup stâlpul din stânga
por ii?
— Desigur.
— Putea cineva s i parcheze ma ina
acolo?
— Domnul Spencer î i parca ma ina acolo
în mod regulat.
— Domnul Spencer!
— Mai ales în timpul verii. Uneori când
doamna Spencer era cu prietenii la piscin , iar
el venea de la New York în drum spre
Connecticut pentru a-l vedea pe Jack, î i l sa
ma ina acolo s nu fie observat. Apoi se furi a
la etaj s i schimbe hainele.
— F s -i spun doamnei Spencer?
— Poate c ea tia, îns el spunea c dac
se apuca s stea de vorb cu oamenii, era greu
scape de ei.
— Ce ma in conducea domnul Spencer?
— O berlin BMV, neagr .
— Prietenii familiei Spencer parcau pe
aleea de pietre? Urm un moment de t cere,
291
apoi Manuel spuse încet:
— Nu în timpul zilei, domni oar
DeCarlo.
34
Allan Desmond ar ta de parc nu dormise

de trei zile i cred c a a st teau lucrurile. Era
trecut de aizeci i cinci de ani i avea un ten la
fel de cenu iu ca p rul. De felul lui era slab, iar
în diminea a asta ar ta împu inat i epuizat.
Purta un costum sobru i mi-am zis c era unul
dintre acei b rba i care nu renun la cravat
decât atunci când joac golf.
Cafeneaua nu era aglomerat . Am ales o
mas din col unde nu putea nimeni s trag cu
urechea la conversa ia noastr . Eram sigur c
nu mâncase nimic toat diminea a i am riscat,
spunând:
— A lua o pl cint danez , dar numai
dac lua i i dumneavoastr .
— Sunte i foarte subtil , domni oar
DeCarlo. Ave i dreptate, n-am mâncat nimic. O
pl cint danez s fie.
— Eu vreau cu brânz , i-am spus
292
chelneri ei.
— i eu la fel, zise el. Apoi m întreb : Ai
vorbit cu Vivian luni dup -amiaz ?
— Da. Îi telefonasem s m primeasc , dar
m-a refuzat. Cred c era convins c
inten ionam s -l demolez pe Nicholas Spencer
i nu voia s aib nici o contribu ie.
— De ce nu a vrut s profite de prilej ca
-l apere?
— Pentru c , din p cate, nu tia dac va
reu i. E trist, dar exist un segment media care,
eliminând fragmente de interviu, poate
transforma un sprijin într-o critic aspr . Eu
cred c Vivian era scârbit de presa
nefavorabil de care avea parte Nick Spencer i
nu voia s aib de-a face cu ea.
Tat l lui Vivian d du din cap.
— Întotdeauna a fost extrem de loial .
Apoi fa a i se crisp de durere. Ai auzit ce-am
spus, Carley? Vorbesc despre Vivian de parc
n-ar mai fi în via . Asta m îngroze te.
Mi-am dorit s pot min i conving tor i s
spun ceva reconfortant, dar pur i simplu n-am
fost în stare.
— Domnule Desmond, în declara ia pe
293
care a i dat-o presei a i spus c în cele trei
pt mâni care au urmat pr bu irii avionului
lui Nicholas Spencer a i vorbit în mod frecvent
la telefon cu Vivian. tia i c avea o rela ie
sentimental cu Nicholas Spencer?
El lu o gur de cafea înainte de a-mi
spunde. N-am avut impresia c încerca s
seasc un mod de a ocoli întrebarea; cred c
se str duia s priveasc în urm i s aleag un
spuns sincer.
— So ia mea spune c nu r spund
niciodat direct la o întrebare i are dreptate,
a c las -m s i spun câte ceva din trecut.
Vivian este cea mai mic dintre cele patru fete
ale noastre. L-a cunoscut pe Joel la colegiu i s-
au c torit acum nou ani, când ea avea
dou zeci i doi de ani. Din nefericire, dup
cum probabil tii, Joel a murit de cancer în
urm cu doi ani i ceva. Am încercat s-o
convingem s se întoarc la Boston, dar ea a
început s lucreze cu Nicholas Spencer. Era
foarte încântat c lucra la o companie care
avea s scoat un vaccin împotriva cancerului.
Nick Spencer se însurase cu Lynn cu mai
bine de doi ani înainte ca Vivian s lucreze
pentru el. Eram sigur c mariajul deja scâr âia.
294
— Am s fiu foarte sincer cu dumneata,

Carley, spuse Allan Desmond. Dac - i e un
dac de care trebuie inut seama - Vivian a
ajuns s aib o rela ie sentimental cu Nicholas
Spencer, asta nu s-a întâmplat imediat. Ea a
început s lucreze cu el la ase luni dup
moartea lui Joel. Venea acas în week-end cel
pu in o dat pe lun . În tot acest timp so ia mea
sau una dintre surorile lui Vivian vorbea în
fiecare sear cu ea. Ne îngrijora faptul c p rea
stea tot timpul în cas . Am sf tuit-o s
urmeze ni te cursuri, s i ia masteratul - pe
scurt, s fac ceva doar ca s ias din cas .
Sosiser pl cintele. E inutil s spun c
ar tau minunat. Parc vedeam i eticheta de
aten ionare care ar fi trebuit s le înso easc : o
mie de calorii; înfund venele; v-a i gândit la
nivelul colesterolului dumneavoastr ?
Mi-am t iat o bucat . Era nemaipomenit .
— Urmeaz s -mi spune i c , la un
moment dat, imaginea s-a schimbat, nu-i a a?
Allan Desmond confirm , dând din cap.
Mi-a p rut bine s v d c , în timp ce îmi
spundea la întreb ri, î i mânca absent
pl cinta.
295
— La sfâr itul verii trecute Vivian p rea
alta. Glasul ei era vesel, de i o îngrijora faptul
ap ruser ni te probleme neprev zute legate
de vaccin. Nu a intrat îns în am nunte. A spus
doar c Nicholas Spencer era profund
îngrijorat.
— A l sat s se în eleag c între ei se
statornicise o rela ie sentimental sau c era pe
cale s se înfiripe?
— Nu. Îns sora ei Jane, cea cu care ai
vorbit mai devreme, a intuit acest lucru. Ea a
spus la un moment dat: “Vivian a suferit
suficient. Sper c e destul de de teapt s nu se
îndr gosteasc de eful ei, care e însurat”.
— A i întrebat-o vreodat pe Vivian,
direct, dac avea o idil cu Nick Spencer?
— Am întrebat-o în glum dac exista la
orizont vreun b rbat interesant. Mi-a spus c
sunt un romantic incurabil i c , dac ap rea
cineva, m va anun a.
Am sim it c Allan Desmond se preg tea
-mi pun întreb ri, a a c i-am strecurat
repede una:
— F când abstrac ie de partea
sentimental , v-a spus Vivian vreodat ce
296
rere avea despre Nicholas Spencer?

Allan Desmond se încrunt , apoi m privi
în ochi.
— În ultimele apte sau opt luni, când
vorbea de Spencer ai fi zis c e vorba de un
sfânt. Dac ne-ar fi trimis un bilet în care s ne
anun e c se duce la el, în Elve ia, n-a fi
aprobat-o, dar a fi în eles-o din toat inima.
Am v zut lacrimile inundându-i ochii.
— Carley, a fi tare fericit s primesc
acum acel bilet, dar tiu c n-o s se întâmple.
Indiferent unde e Vivian, i m rog la
Dumnezeu s fie vie, nu poate s comunice cu
noi, altfel ar fi f cut-o pân acum.
tiam c are dreptate. În timp ce cafeaua se
cea, i-am povestit despre întâlnirea cu Vivian
i de faptul c avea de gând s locuiasc cu
familia pân î i g sea o cas . I-am spus i de
telefonul în care î i exprima încrederea c l-ar
putea identifica pe b rbatul care luase
însemn rile doctorului Spencer.
— i la scurt timp dup asta a disp rut,
spuse el cu triste e. Am dat din cap.
Ne-am l sat pl cintele pe jum tate
nemâncate. tiam c amândoi aveam în minte
297
imaginea acelei femei tinere i frumoase a c rei
cas nu fusese sanctuarul ei.
Acest gând mi-a inspirat o idee.
— În ultimul timp a b tut tare vântul. Avea
Vivian vreo problem cu u a din fa ?
— De ce întrebi?
— U a din fa deschis era aproape o
invita ie ca un vecin în trecere s fie curios s
vad ce s-a întâmplat. De fapt, a a s-au petrecut
lucrurile. Dispari ia lui Vivian n-ar fi fost
observat cel pu in înc o zi dac u a n-ar fi
fost stricat .
— S-ar putea s ai dreptate. tiu c u a din
fa trebuia bine închis pentru ca limba
broa tei s intre în loca ul ei, spuse Allan
Desmond.
— S presupunem c u a a fost deschis
de vânt, i nu sat deschis . Masa i veioza
sturnate au fost o încercare de a face ca
dispari ia ei s semene cu o spargere i o
pire?
— Poli ia crede c ea a înscenat totul. Te-a
sunat sâmb dup -amiaz , domni oar
DeCarlo. Cum i s-a p rut la telefon?
— Agitat , am recunoscut. Îngrijorat .
298
Cred c le-am sim it prezen a înainte s -i

d venind. Detectivul Shapiro, cel cu fa a
aspr , i mai era un ofi er de poli ie în
uniform . Se oprir la masa noastr .
— Domnule Desmond, spuse Shapiro, am
vrea s discut m cu dumneavoastr în
particular.
— A i g sit-o? întreb Allan Desmond.
— S spunem c am dat de urma ei.
Dorothy Bowes, care locuie te la trei case
distan de domni oara Powers, e prieten bun
cu fiica dumneavoastr . Era în vacan . Fiica
dumneavoastr avea o cheie de la casa ei.
Bowes a ajuns acas azi-diminea i a
descoperit c ma ina ei a disp rut din garaj.
Fiica dumneavoastr a avut vreodat probleme
psihice?
— A fugit pentru c era însp imântat , am
spus. Sunt convins de asta.
— Dar unde s-a dus? întreb Allan
Desmond. Ce a însp imântat-o atât încât s
fug ?
M-am gândit c s-ar fi putut s am
spunsul la aceast întrebare. Vivian b nuia c
telefonul lui Nick Spencer era ascultat. M-am
299
întrebat dac , imediat dup ce m-a sunat, ceva
a f cut-o s i dea seama c i telefonul ei era
ascultat. Asta ar fi explicat fuga determinat de
panic , îns nu i lipsa oric rei încerc ri de a- i
contacta familia. Apoi, mi-a venit în minte
întrebarea tat lui ei: Unde s-a dus? i a fost
urm rit ?
35
Sosirea ofi erilor a pus cap t conversa iei

noastre, a a c n-am stat mult cu Allan
Desmond. Detectivul Shapiro i ofi erul Klein
s-au a ezat la masa noastr câteva minute, timp
în care am reconfirmat întâmpl rile a a cum le
tiam noi:
Vivian se dusese acas la o vecin i îi
luase ma ina. Indiferent ce o speriase încât s-o
fac s fug de acas , cel pu in pân acum era
în siguran . Când îi v zuser m pe Shapiro i
Klein apropiindu-se de masa noastr , i eu i
tat l lui Vivian ne temuser m c aduceau ve ti
proaste. Acum m car exista o speran .
Vivian m sunase vineri pe la patru ca s -
mi spun c b nuie te cine luase însemn rile de
300
la doctorul Broderick. Conform spuselor lui

Allan Desmond, sora ei, Jane, îi d duse telefon
în aceea i sear , la zece. Nu o g sise, dar a
presupus - i a sperat - c Vivian avea ni te
planuri. Diminea devreme, vecinul care î i
plimba câinele observase c u a din fa era
deschis .
I-am întrebat dac credeau c era cu
putin ca Vivian s fi auzit sau v zut pe cineva
în spatele casei i s fi fugit afar prin fa ,
sturnând în graba ei masa i veioza.
Shapiro mi-a r spuns c orice era posibil,
inclusiv prima lui impresie, i anume c
dispari ia fusese regizat . Faptul c Vivian
plecase cu ma ina vecinei ei nu excludea
aceast posibilitate.
Comentariul lui Shapiro l-a enervat pe
Allan Desmond, dar n-a spus nimic. Ca i so ii
Bikorsky, care sperau ca feti a lor s mai prind
un Cr ciun, el se ag a de posibilitatea ca fiica
lui s fi plecat undeva din proprie voin .
L-am l sat pe Allan Desmond cu
anchetatorii, dup ce am c zut de acord s
str m leg tura.
301
Annette Broderick era o femeie frumoas
de vreo cincizeci i cinci de ani, cu p rul
grizonat, ondulat natural.
Când am ajuns, mi-a propus s mergem
sus, în apartamentul ce se afla deasupra
cabinetului medical.
Casa veche, dar frumoas , avea camere
spa ioase, cu tavane înalte, decora ii de ipsos i
podele de stejar lustruite. Ne-am a ezat în
birou. Soarele se rev rsa în untru, sporind
atmosfera confortabil a înc perii cu pere ii
plini de rafturi cu c i.
Mi-am dat seama c petrecusem ultima
pt mân în compania unor oameni foarte
interesan i, care se temeau de ce le rezerva
via a. So ii Bikorsky, Vivian Powers i tat l ei,
angaja ii de la Gen-stone, ale c ror vie i i
speran e fuseser spulberate, to i erau foarte
stresa i i nu mi-i puteam scoate din minte.
M-am gândit brusc c persoana care ar fi
trebuit s m preocupe era sora mea vitreg ,
Lynn.
Annette Broderick mi-a oferit o cafea, pe
care am refuzat-o, i un pahar cu ap , pe care l-
am acceptat. Î i aduse i pentru ea un pahar.
302
— Philip e mai bine, spuse ea. S-ar putea

dureze mult, dar doctorii se a teapt s i
revin complet.
Înainte s apuc s -i spun cât m bucuram
aud asta, ea continu :
— Sincer s fiu, la început m-am gândit
b nuiala ta referitoare la faptul c ce i s-a
întâmplat lui Philip nu a fost un accident era
nefondat , îns acum încep s -mi pun întreb ri.
— De ce? am întrebat eu, repede.
— Pur i simplu pentru c atunci când a
început s ias |; din com încerca s -mi spun
ceva. Singurul lucru pe care l-am priceput cât
de cât a fost “ma ina s-a întors”. Din cauza
unui indicator de derapaj, poli ia crede c e
posibil ca ma ina care l-a c lcat s fi venit din
cealalt direc ie i s fi f cut o întoarcere în U.
— Înseamn c poli ia accept
posibilitatea ca so ul dumneavoastr s fi fost
accidentat în mod deliberat?
— Nu, ei cred c a fost vorba de un ofer
beat. Aici avem o mul ime de probleme cu
minori care beau sau se drogheaz . Poli tii
cred c cineva care mergea în direc ie gre it a
întors i nu l-a v zut pe Phil decât atunci când a
303
fost prea târziu. Tu de ce sus ii c n-a fost un
accident, Carley?
M-a ascultat povestindu-i de scrisoarea
disp rut a lui Caroline Summers c tre Nick
Spencer i despre furtul fi elor fiicei acesteia,
nu numai de la doctorul Broderick, ci i din
spitalele din Caspien i Ohio.
— Vrei s spui c cineva a ajuns la
concluzia c era vorba de un leac miraculos?
întreb ea neîncrez toare.
— Nu tiu. Dar b nuiesc c cineva s-a
gândit c însemn rile doctorului Spencer erau
suficient de interesante ca s le fure, iar so ul
dumneavoastr putea s identifice acea
persoan . Cu publicitatea care se face în jurul
lui Nicholas Spencer, s-ar putea ca so ul
dumneavoastr s fi devenit un martor
incomod.
— Radiografiile acelea au fost luate din
spitalul din Caspien i din cel din Ohio de
aceea i persoan ?
— Am verificat, dar func ionarii pur i
simplu nu- i amintesc. Amândoi sunt îns
siguri c cel care a pretins c este so ul lui
Caroline Summers nu avea nimic care s atrag
aten ia. Pe de alt parte, din ce am priceput eu,
304
domnul Broderick i-l aminte te cu claritate pe

rbatul care a venit la el dup însemn rile
doctorului Spencer.
— Eram acas în ziua aceea i m-am uitat
Întâmpl tor pe fereastr când omul la s-a urcat
în ma in .
— Nu tiam c I-a i v zut. Domnul doctor
nu a men ionat lucrul sta. L-a i recunoa te?
— Categoric nu. Era noiembrie, i omul
avea gulerul paltonului ridicat. Dac m
gândesc mai bine cred c folosea un ampon
care-i d dea p rului o culoare ro ie-castanie.
tii cum arat la soare portocaliul la.
— Domnul Broderick nu a pomenit de asta
când am stat de vorb cu el.
— El n-ar fi spus a a ceva, mai ales dac
nu era sigur.
— A început domnul Broderick s
vorbeasc despre accident?
— I se administreaz multe sedative, dar
când e lucid vrea s tie ce s-a întâmplat cu el.
Pân acum nu pare s aib vreo amintire, în
afar de ceea ce a încercat s -mi spun când
ie ea din com .
— Am în eles de la so ul dumneavoastr
305
a f cut unele cercet ri de laborator împreun
cu doctorul Spencer, fapt pentru care Nick
Spencer a l sat aici însemn rile tat lui s u. Cât
a lucrat, de fapt, domnul Broderick cu doctorul
Spencer?
— Carley, probabil c so ul meu n-a f cut
tamtam pe seama faptului c a lucrat cu
doctorul Spencer, de i în realitate era foarte
pasionat de cercetare i îl considera pe domnul
Spencer un geniu. sta a fost unul din motivele
pentru care i-a l sat Nick însemn rile acelea.
Philip inten iona s continue unele cercet ri,
dar i-a dat seama c îi lua prea mult timp i c ,
ceea ce fusese o obsesie pentru doctorul
Spencer, pentru el r mânea un hobby. Nu uita
la vremea aceea Nick nu inten iona s i
fac o carier în cercetare. Pe urm , îns , acum
zece ani, a început s studieze dosarele tat lui
u i i-a dat seama c era în fa a unei
descoperiri, poate chiar a unei descoperiri
importante, precum un leac împotriva
cancerului. i, din ce mi-a spus so ul meu,
testele preclinice au fost promi toare. Pe
parcursul experien elor urm toare, rezultatele
n-au fost cele a teptate. i atunci m întreb de
ce ar fi furat cineva însemn rile doctorului
306
Spencer? Carley, eu sunt mul umit c so ul

meu se mai afl în via .
— i eu, am încredin at-o. Nu-mi venea
-i spun acestei femei cumsecade c dac
doctorul Broderick fusese c lcat inten ionat de
o ma in m sim eam r spunz toare pentru
asta. Nu i-am pomenit nici de faptul c dup ce
am vorbit cu el m-am dus direct la sediul Gen-
stone din Pleasantville i m-am interesat de un
rbat cu p rul ro cat, iar în ziua urm toare
so ul ei a ajuns în spital i asta p rea s fie mai
mult decât o simpl coinciden .
Era timpul s plec. I-am mul umit doamnei
Broderick c m-a primit. M-am asigurat înc o
dat c avea num rul celularului meu.
Dac starea de spirit de la Gen-stone p rea
sumbr s pt mâna trecut , când fusesem acolo,
acum domnea o atmosfer de înmormântare.
Era limpede c efa de cabinet plânsese. Mi-a
spus c domnul Wallingford m rugase s trec
o clip pe la el înainte de a sta de vorb cu
vreun angajat. Apoi i-a dat telefon secretarei
lui, ca s m anun e.
Când a pus receptorul jos, am spus:
— V d c e ti sup rat . Sper c nu e ceva
care s nu poat fi îndreptat.
307
— Am primit preavizul azi-diminea .
Compania î i închide por ile în dup -amiaza
asta.
— Îmi pare teribil de r u.
Sun telefonul i ea ridic receptorul.
Trebuie s fi fost un reporter, pentru c femeia
spuse c nu-i era permis s comenteze, singurul
în m sur de a r spunde fiind avocatul
companiei.
Când a închis, secretara lui Wallingford se
afla la un metru de noi. Mi-ar fi pl cut s mai
stau de vorb cu efa de cabinet, dar nu se
putea. Mi-am amintit numele secretarei lui
Wallingford.
— Doamna Rider, nu-i a a? am întrebat.
Costumul ei bleumarin, ciorapii rezisten i
i pantofii cu toc jos erau în ton cu p rul aten
tuns scurt i absen a oric rui machiaj. Zâmbetul
ei era politicos, dar lipsit de c ldur .
— Da, domni oar DeCarlo.
Toate u ile de pe coridorul lung erau
deschise i, în timp ce o urmam, mi-am aruncat
privirea în untru: toate birourile erau goale.
Întreaga cl dire p rea pustie. Am încercat s-o
atrag într-o conversa ie.
308
— Îmi pare foarte r u s aud c aceast

companie se închide. ti i ce o s face i?
— Nu sunt sigur , spuse ea.
Mi-am imaginat c Wallingford o
aten ionase s nu stea de vorb cu mine, lucru
care o f cea cu atât mai interesant .
— De când lucra i pentru domnul
Wallingford? am întrebat eu încercând s par
deta at .
— De zece ani.
— Deci era i la el când avea compania de
mobil ?
— Da.
a de la biroul lui era închis . Am reu it
mai arunc o dat undi a:
— Atunci trebuie c îi cunoa te i pe fiii
lui. Poate c n-au gre it când l-au prevenit s
nu vând afacerea de familie.
— Asta nu le d dea dreptul s -l dea în
judecat , spuse ea cu indignare în timp ce b tea
la u cu o mân , iar cu cealalt o deschidea.
O informa ie interesant , m-am gândit. Fiii
lui l-au dat în judecat ! Ce i-a determinat s
fac asta? m-am întrebat.
Se vedea clar c Charles Wallingford nu
309
era încântat de vizita mea, dar încerca s nu se
tr deze. La intrarea mea se ridic i am
observat c nu era singur. În fa a lui la birou
st tea un b rbat. Acesta se ridic i se întoarse
când Wallingford m salut . Am avut impresia
m studia cu mult aten ie. B rbatul avea în
jur de patruzeci i cinci de ani, aproximativ un
metru cincizeci, p rul grizonat i ochii c prui.
La fel ca Wallingford i Adrian Garner, emana
autoritate i nu m-a mirat când mi-a fost
prezentat drept Lowell Drexel, membru în
consiliul director al Gen-stone.
Lowell Drexel - auzisem de curând numele
sta. Apoi mi-am adus aminte unde: la masa de
prânz, Wallingford îi spusese amuzat lui
Adrian Garner c ac ionarul care pretindea c îl
zuse pe Nick Spencer în Elve ia îl întrebase
pe Drexel de o slujb .
Glasul lui Drexel era cât se poate de rece.
— Domni oar DeCarlo, am în eles c ai
sarcina de neinvidiat de a scrie pentru Wall
Street Weekly un articol despre Gen-stone.
— De a contribui la un articol, l-am
corectat. Lucr m la el trei oameni. M-am uitat
la Wallingford. Am auzit c azi închide i. Îmi
pare foarte r u.
310
El d du din cap.
— De data asta nu va trebui s -mi fac griji
cu privire la un loc în care s -mi investesc
banii, spuse el mohorât. Îmi pare foarte r u de
to i angaja ii i ac ionarii no tri, îns tare a
vrea ca ei s în eleag c nu noi am fost
du manul, ci ne-am aflat al turi de ei pe
câmpul de lupt .
— Sper c r mâne valabil întâlnirea
noastr de sâmb , am spus eu.
— Da, bineîn eles. Trebuie s tii c , cu
câteva excep ii, precum secretara de cabinet i
doamna Rider, i-am l sat pe angaja ii no tri s
aleag între a r mâne pân la sfâr itul
programului i a pleca acas . Mul i dintre ei au
ales s plece imediat.
— În eleg. Ei bine, sunt dezam git , dar
poate c voi ob ine câteva comentarii de la cei
care mai sunt înc aici. Am sperat s nu- i dea
seama c m întrebam dac închiderea subit
avea vreo leg tur cu cererea mea de a veni azi
aici pentru interviuri.
— Poate v pot r spunde eu la întreb ri,
domni oar DeCarlo, se oferi Drexel.
— Poate, domnule Drexel. Am în eles c
311
lucra i la Garner Pharmaceuticals.
— Sunt eful compartimentului juridic de
acolo. Dup cum poate ti i deja, când
compania mea a decis s investeasc un miliard
de dolari în Gen-stone, domnul Garner a fost
rugat s intre în consiliul director. În astfel de
cazuri el îl deleag pe unul dintre asocia ii s i
apropia i s -i in locul.
— Domnul Garner pare foarte îngrijorat de
faptul c Garner Pharmaceuticals are parte de
aceea i pres defavorabil ca Gen-stone.
— Este extrem de îngrijor tor i s-ar putea
se fac ceva în privin a asta curând, dar nu
sunt în m sur s divulg ast zi ce anume.
— i dac nu se face nimic?
— Bunurile Gen-stone, a a cum sunt ele,
vor fi vândute la licita ie i banii vor fi
distribui i creditorilor. F cu un gest larg cu
mâna, care voia s semnifice i mobilierul.
— Ar însemna s sper prea mult ca, în
cazul unui anun , revista mea s ob in dreptul
de a publica prima tirea senza ional ?
— Ar însemna s spera i prea mult,
domni oar DeCarlo. Zâmbetul abia schi at
echivala cu o u închis în nas. Lowell Drexel
312
i Adrian Garner erau doi ghe ari, am hot rât

eu. Cel pu in, Wallingford afi a un soi de
cordialitate.
L-am salutat din cap pe Drexel, i-am
mul umit lui Charles Wallingford i am urmat-
o pe doamna Rider afar din înc pere.
— Au mai r mas aici câteva telefoniste,
operatorii i ni te oameni de serviciu, spuse ea.
Cu cine a i vrea s începe i?
— Probabil cu operatorii. A încercat s-o ia
înainte, dar mi-am potrivit pasul cu al ei.
Doamn Rider, pute i sta de vorb cu mine?
— A prefera s nu fiu citat .
— Nici m car în leg tur cu dispari ia lui
Vivian Powers?
— Dispari ie sau fug , domni oar
DeCarlo?
— Crede i c Vivian i-a regizat
dispari ia?
— A spune c decizia ei de a r mâne la
firm dup pr bu irea avionului e suspect . Eu
personal am v zut-o s pt mâna trecut c rând
dosare de la birou.
— De ce crede i c a luat acas
documente, doamn Rider?
313
— Pentru c voia s se asigure c dosarele
nu con ineau nimic care s ofere un indiciu
despre ce s-a întâmplat cu banii no tri. Doamna
Rider era furioas . Probabil c acum e în
Elve ia, împreun cu Spencer, i râd de noi. Eu
nu mi-am pierdut doar pensia, domni oar
DeCarlo. M num r printre pro tii care i-au
investit majoritatea economiilor în ac iuni Gen-
stone. Îmi doresc ca Nick Spencer s fi murit în
accidentul la de avion. S -i ard afurisita aia
de limb mieroas în focurile iadului pentru
toat nenorocirea pe care a provocat-o.
Dac voiam o reac ie a ceea ce sim ea un
angajat, o aveam cu siguran . Apoi se f cu
stacojie la fa .
— Sper c n-o s tip ri i asta, spuse ea.
Fiul lui Nick Spencer, Jack, obi nuia s vin
aici cu el. Se oprea întotdeauna s vorbeasc cu
mine. Are destule de îndurat i f s citeasc
ce-am spus eu despre tat l lui.
— Ce gândea i despre Nicholas Spencer
înainte s ias la iveal toate astea?
— Ce gândeam noi to i, c e un sfânt.
La fel îmi descrisese i Allan Desmond
reac ia lui Vivian fa de Nicholas Spencer.
Aceea i reac ie o avusesem eu îns mi fa de
314
el.
— Neoficial, doamn Rider, ce p rere
avea i despre Vivian Powers?
— Nu-s proast . Mi-am dat seama c între
ea i Nicholas Spencer se înfiripa o rela ie. M
gândesc c s-ar putea ca unii dintre noi s i fi
dat seama de asta înaintea lui. Nu tiu ce-o fi
zut el la femeia aia cu care s-a însurat.
Scuza i-m , domni oar DeCarlo. Am auzit c
e sora dumneavoastr vitreg , îns ori de câte
ori venea aici ne ignora pe to i. Trecea pe lâng
mine i intra în biroul domnului Wallingford de
parc avea tot dreptul s -l întrerup din ceea ce
cea.
tiam eu, m-am gândit. Era ceva între ei.
— Domnul Wallingford se sup ra când îl
întrerupea?
— Cred c îi era jen . E un b rbat foarte
demn, iar ea îi r ea p rul sau îl s ruta pe
cre tetul capului i râdea când el îi spunea ceva
de genul: “Nu face asta, Lynn”. V spun,
domni oar DeCarlo, pe de o parte ignora
oamenii, iar pe de alta se purta de parc putea
spun sau s fac orice dorea.
— A i avut ocazia s vede i cum se purta
315
Nicholas Spencer cu Vivian Powers?
Ea ridic din umeri.
— Biroul lui e în aripa cealalt , a a c nu-i
prea întâlneam. Ins odat , când plecam acas ,
l-am v zut conducând-o pe Vivian la ma in .
Din felul în care se uitau unul la altul mi-am
dat seama c între ei era ceva foarte, foarte
special, i la vremea aceea m-am gândit:
“Bravo lor. El merit ceva mai bun decât regina
de ghea .”
Ajunsesem în zona recep iei. Recep ionera
ne privea, încercând s prind fragmente de
conversa ie.
— Am s v las s pleca i, doamn Rider,
i v promit c tot ce mi-a i spus r mâne
neoficial. Înc ceva. Crede i c Vivian a r mas
la serviciu ca s acopere urma banilor. Imediat
dup pr bu irea avionului, p rea sincer
îndurerat ?
— To i eram îndurera i i nu ne venea s
credem ce se întâmplase. St team ca ni te
pro ti, plângeam, spuneam ce om minunat
fusese Nick Spencer. Ne uitam la Vivian cu
comp timire pentru c b nuiam c deveniser
aman i. Ea n-a scos o vorb i a plecat acas .
nuiesc c s-a gândit c nu putea s joace
316
teatru conving tor în fa a noastr .

Brusc, î i întoarse fa a de la mine.
— Ce rost mai are? se r sti ea. Ni te ho i
versa i! Ar spre recep ioner . V va conduce
Betty.
Nu m interesa s discut cu ni te oameni
care nu îmi fuseser pu i la dispozi ie. Eram
convins c nici unul nu de inea nici o func ie
care s îi fi permis s tie de scrisoarea lui
Caroline Summers adresat lui Nicholas
Spencer în noiembrie trecut. Am întrebat-o pe
recep ioner despre laborator:
— O s se închid i el?
— Oh, nu. Doctorul Celtavini, doamna
doctor Kendall i asisten ii lor mai r mân aici
un timp.
— Doctorii Celtavini i Kendall sunt azi
aici?
— Este doar doamna doctor Kendall.
— Domni oar DeCarlo, ai idee cât e de
greu s ob ii aprobarea pentru un medicament
nou? m întreb doctor Kendall. Practic, doar
unu din cincizeci de mii de compu i chimici
descoperi i de oamenii de tiin reu te s
ajung pe pia . C utarea unui leac pentru
317
cancer dureaz de zeci de ani. Când Nicholas
Spencer a înfiin at compania asta, doctorul
Celtavini a fost extrem de interesat i
entuziasmat de rezultatele consemnate în
dosarele doctorului Spencer i a renun at la
postul pe care îl avea la unul dintre cele mai
prestigioase laboratoare de cercetare din ar
pentru a i se al tura lui Nick Spencer — i mie,
de altfel.
Eram în biroul ei aflat deasupra
laboratorului. Când am cunoscut-o pe doctori a
Kendall cu o s pt mâna în urm , nu mi s-a
rut deosebit de atr toare, îns acum, în
timp ce m privea, mi-am dat seama c era
acolo un foc aproape mistuitor pe care nu-l
observasem. Remarcasem b rbia ferm , dar îmi
sc pase nuan a aparte a ochilor ei verzi-cenu ii.
pt mâna trecut îmi f cuse impresia unei
femei deosebit de inteligente, îns acum mi-am
dat seama c era i foarte atr toare.
— A i lucrat într-un laborator sau o
companie de distribuire a produselor
farmaceutice?
— Am lucrat la Centrul de Cercetare
Hartness.
Eram impresionat . La Hartness lucrau
318
numai speciali ti de prima mân . M întrebam

de ce renun ase la slujb i optase pentru o
companie nou . Chiar ea afirmase c numai
unul din cincizeci de mii de medicamente noi
ajung pe pia .
Am primit imediat r spuns la întrebarea
mea nerostit :
— Nicholas Spencer era extrem de
conving tor, atât în recrutarea personalului cât
i în atragerea fondurilor.
— De când sunte i aici?
— De mai bine de doi ani.
Fusese o zi lung . I-am mul umit c m-a
primit i mi-am luat “la revedere”. În drum, m-
am oprit s -i mul umesc i lui Betty. Am
întrebat-o dac p stra leg tura cu vreuna din
fetele care lucraser la registratur .
— Pat locuie te aproape de mine, spuse ea.
A plecat acum un an. Cu Edna i Charlotte nu
eram în rela ii strânse. Dar pute i lua leg tura
cu Laura. Întreba i-o pe doamna Kendall. Laura
e nepoata ei.
36
319
Nu se punea problema dac poli aii aveau
se întoarc . Ned se întreba când aveau s se
întoarc . Se gândi toat ziua la asta. Pu ca era
la loc sigur, dar dac ei veneau cu un mandat
de perchezi ie pentru camionet , probabil c ar
fi g sit acolo ceva din care s determine ADN-
ul lui Peg. Sângerase pu in când se lovise cu
capul de bord. Pe urm vor scotoci pân vor
si pu ca. Doamna Morgan le va spune c el
se ducea mereu la cimitir. Pân la urm vor
face leg tura.
Pe la patru, hot rî s nu mai a tepte.
Cimitirul era pustiu. Se întreb dac Annie
se sim ea singur , a a cum se sim ea el f ea.
mântul era înc atât de moale încât îi fu u or
dezgroape pu ca i cutia cu muni ie. Apoi se
ez pe mormânt. Nu-i p sa c hainele i se
murd reau de noroi. Simplul fapt c era acolo îl
cea s se simt mai aproape de Annie.
Mai avea ceva de rezolvat - câ iva oameni
de care trebuia s se ocupe. Imediat ce î i va
termina treaba va veni aici i nu va mai pleca.
Pre de un minut, Ned fu ispitit s o fac acum.
tia cum. B ga în gur eava pu tii i ag a
tr gaciul cu degetul mare de la picior.
Începu s râd , amintindu- i c f cuse asta
320
o dat , cu pu ca neînc rcat , doar ca s râd de

Annie. Ea ipase, izbucnise în lacrimi i apoi
alergase la el i îl tr sese de p r. Nu-l duruse.
Se amuzase la început, dar pe urm i se f cuse
mil v zând-o cât de nec jit era. Annie îl
iubea. Ea era singura fiin care îl iubise
vreodat .
Ned se ridic încet. Hainele îi erau atât de
murdare încât oriunde s-ar fi dus oamenii s-ar
fi holbat la el. Se întoarse la camionet ,
înf ur pu ca în p tur i porni c tre cas .
Doamna Morgan avea s fie prima.
cu un du , se b rbieri i se piept ,
apoi scoase din dulap costumul bleumarin i îl
ez pe pat. I-l cump rase Annie de ziua lui,
în urm cu patru ani. Îl purtase doar de dou
ori. Nu putea suferi s se îmbrace atât de
elegant. Cu toate acestea se îmbr i î i puse
cravat . O f cea pentru Annie.
Se duse la comod , unde toate erau a a
cum le l sase Annie. Cutia cu perlele pe care i
le d duse el de Cr ciun se afla în sertarul de
sus. Annie fusese încântat de cadou. Spusese
n-ar fi trebuit s dea o sut de dolari pe ele,
dar le adora. Ned lu cutia.
O auzea pe doamna Morgan umblând la
321
etaj. Ea îi repro a mereu c este dezordonat. I
se plânsese lui Annie de harababura din garaj.
Se plânsese de felul în care arunca el gunoiul,
spunând c nu lega sacii, ci doar îi arunca în
benele mari de lâng cas . O nec jise tare mult
pe Annie, iar acum voia s -l azvârle în strad .
Ned înc rc pu ca, urc sc rile i b tu la
.
Doamna Morgan deschise, dar nu scoase
lan ul de siguran . Ned tia c îi era fric de el,
îns când îl v zu, zâmbi i spuse:
— Vai, Ned, ar i minunat! Te sim i mai
bine?
— Da. i curând am s m simt i mai
bine.
inea pu ca pe lâng corp astfel încât ea s
n-o vad prin u a întredeschis .
— Încep s sortez lucrurile din apartament.
Annie v pl cea foarte mult i a vrea s lua i
perlele ei. Pot s intru s vi le dau?
zu expresia b nuitoare din ochii
doamnei Morgan i î i d du seama c era
nelini tit din felul în care î i mu ca buza. Pe
urm auzi lan ul lunecând.
Deschise repede u a cu um rul i o
322
împinse înapoi pe doamna Morgan. Aceasta se

împiedic i c zu. În timp ce intea, v zu pe
fa a ei expresia pe care i-o dorea - expresie
care îi confirma c ea tia c va muri, expresia
pe care o v zuse pe fa a lui Annie când el
alergase spre ma in dup ce camionul o
lovise.
Îi p rea r u doar c doamna Morgan
închisese ochii înainte ca el s-o împu te.
Nu o vor g si pân mâine, poate chiar pân
poimâine, ceea ce îi oferea timpul necesar s le
vin de hac celorlal i.
si portmoneul doamnei Morgan i lu
cheile de la ma in i banii. O sut dou zeci i
ase de dolari.
— Mul umesc, doamn Morgan, spuse
uitându-se la ea. Acum fiul t u va avea toat
casa la dispozi ie.
Se sim ea lini tit i împ cat. O voce
interioar îi opti: Ned, ia- i camioneta i
parcheaz-o undeva unde s nu fie g sit un
timp. Pe urm ia ma ina doamnei Morgan,
frumoasa i curata ei Toyota neagr pe care
nimeni nu o va remarca.
323
O or mai târziu se afla la volanul Toyotei.
Dusese camioneta în parcarea spitalului, unde
spera s nu bat la ochi, apoi se întorsese pe
jos. Aruncase o privire spre etaj i, gândindu-se
la doamna Morgan, se sim i împ cat.
La col opri la semafor. În oglinda
retrovizoare v zu o ma in oprind în fa a casei
i pe cei doi detectivi coborând din ea. Voiau
vorbeasc iar i cu el, sau s -l aresteze, se
gândi Ned.
Oricum era prea târziu. Semaforul ar ta
acum verde i Ned porni spre nord. Tot ce
cea, f cea pentru Annie. În amintirea ei voia
viziteze ruinele conacului care îl f cuse s
spere c -i va putea oferi o cas ca aceea. Pân
la urm , visul se transformase într-un co mar
care-i luase via a lui Annie, a a c i el luase
via a conacului.
Dup vizita la ruine, se va duce în
Greenwood Lake, unde el i Annie î i vor lua
“la revedere” de la so ii Harnik i doamna
Schafley.
37
324
La întoarcerea din Pleasantville am dat

drumul la radio, dar n-am auzit nimic din ceea
ce se transmitea. Nu puteam sc pa de
sentimentul c a teptata mea prezen la Gen-
stone contribuise la decizia brusc de a închide
poarta companiei. În plus, aveam impresia c
indiferent de ce alte afaceri avea de discutat
Lowell Drexel cu Charles Wallingford, el se
afla acolo i pentru a m studia.
puteam considera norocoas c Betty
men ionase întâmpl tor faptul c una dintre
femeile care sortau coresponden a i expediau
scrisorile tip era Laura, nepoata doamnei doctor
Kendall. Dac ea fusese cea îns rcinat s
spund la scrisoarea lui Caroline Summers,
lucrul sta i s-ar fi p rut suficient de interesant
ca s -i vorbeasc m tu ii sale despre el?
Dar chiar dac o f cuse, de ce nu
spunsese la scrisoare? Conform politicii
companiei, toate scrisorile primeau r spuns.
Vivian spusese c dup ce Nick Spencer
aflase de furtul însemn rilor tat lui s u nu î i
mai nota în calendar întâlnirile. Dac el i
Vivian erau atât de apropia i cum li se p rea
oamenilor de la firm , de ce nu-i spusese i ce
anume îl fr mânta?
325
Nu avea încredere în ea?
Asta ar fi fost o pist nou i interesant .
Sau o proteja prin t cerea lui?
“Vivian Powers a fost...”
Mi-am dat seama brusc c nu m gândeam
doar la numele ei, ci îl i auzeam la radio. Am
rit volumul i am ascultat cu stupoare
ve tile. Vivian fusese g sit , în via , dar
incon tient , în ma ina vecinei ei. Ma ina se
afla parcat afar din osea, într-o zon
împ durit , la distan de o mil de casa ei din
Briarcliff Manor. Se credea c încercase s se
sinucid , presupunere bazat pe faptul c pe
scaunul de lâng ea fusese g sit un flacon de
pastile gol.
Dumnezeule! Ea a disp rut în noaptea de
sâmb spre duminic . Oare st tuse în ma in
în tot timpul sta? Am decis imediat s m abat
de la traseu.
Patruzeci i cinci de minute mai târziu
st team cu tat l lui Vivian în sala de a teptare
din fa a sec iei de terapie intensiv a spitalului
din Briarcliff Manor. El plângea, de u urare,
dar i de team .
— Carley, are momente când iese din
326
starea de incon tien , dar pare s nu- i

aminteasc nimic. Au întrebat-o câ i ani are i a
spus aisprezece. Crede c are aisprezece ani.
Oare ce i-a f cut?
Sau ce i-au f cut? m-am gândit, punându-
mi mâna pe mâna lui. Am c utat vorbe care s -
l aline.
— Tr ie te, am spus. E o minune c dup
cinci zile în ma in mai tr ie te.
Detectivul Shapiro era la u a s lii de
teptare.
— Am stat de vorb cu doctorii, domnule
Desmond. Spun c e exclus ca fiica
dumneavoastr s fi stat în ma in cinci zile.
tim c nu mai departe decât acum dou zile
forma num rul celularului lui Nick Spencer.
Crede i c o pute i determina s fie sincer cu
noi?
38
Am stat cu Allan Desmond patru ore, pân

a sosit de la Boston fiica lui, Jane. Era cu un an
sau doi mai mare ca Vivian i sem na atât de
mult cu ea încât am r mas mut de uimire când
327
a intrat în sala de a teptare.
Amândoi au insistat s fiu de fa când
Jane a vorbit - sau a încercat s vorbeasc - cu
Vivian.
— Ai auzit ce a spus poli ia, Carley, zise
Allan Desmond. E ti ziarist . Hot te tu
singur .
Am stat în picioare al turi de el, la cap tul
patului. Jane s-a aplecat i a s rutat-o pe frunte
pe Vivian.
— Bun , Viv, ce-a fost în capul t u? Ne-
am f cut griji pentru tine.
Un aparat de perfuzie era ata at de bra ul
lui Vivian. Pulsul i tensiunea se puteau urm ri
pe un monitor aflat deasupra patului. Era alb
ca varul; p rul negru contrasta puternic cu tenul
ei i cu a ternutul de spital. Când a deschis
ochii încerc na i am remarcat din nou cât de
catifelat era privirea ochilor ei c prui.
— Jane? Timbrul glasului ei era diferit.
— Sunt aici, Viv.
Vivian se uit în jur, apoi se concentr
asupra tat lui ei. Pe fa îi ap ru o expresie de
nedumerire.
— De ce plânge tata?
328
Pare atât de tân ! m-am gândit.

— Nu plânge, tat , spuse Vivian în timp ce
ochii ei începeau s se închid .
— Viv, tii ce i s-a întâmplat? Jane
Desmond î i trecea degetul pe fa a surorii ei,
încercând s o in treaz .
— Mi s-a întâmplat? Era limpede c
Vivian încerca s se concentreze. Pe fa îi
ap ru din nou o expresie derutat . Nu mi s-a
întâmplat nimic. Tocmai am venit acas de la
coal .
Dup câteva minute, când am plecat, Jane
Desmond i tat l ei m-au condus la ascensor.
— i poli ia mai are tupeul s cread c
simuleaz ? rosti cu indignare Jane.
— Gre esc profund. Nu simuleaz , am
spus cu triste e.
Se f cuse ora nou când, în sfâr it, am
deschis u a apartamentului meu. Casey îmi
sase mesaje pe robot la patru, la ase i la opt.
Identice: “Sun -m , indiferent când ajungi
acas , Carley. E foarte important.”
L-am sunat.
— Tocmai am intrat, am spus ca o scuz .
De ce nu m-ai apelat pe celular?
329
— Te-am sunat. De dou ori.
supusesem afi ului din spital care-mi
cerea s închid telefonul i uitasem s -l deschid
i s verific dac aveam mesaje.
— I-am transmis lui Vince mesajul t u
despre discu ia cu socrii lui Nick. Ori am fost
foarte conving tor, ori ceea ce au auzit despre
Vivian Powers i-a zguduit. Vor s discute cu
tine, oricând î i convine. Presupun c ai auzit
de Vivian Powers.
I-am spus c am fost la spital.
— A fi putut s aflu mult mai multe de la
ea, Casey. Cred c voia s -mi vorbeasc , dar îi
era fric . Apoi s-a hot rât s se încread în
mine. Mi-a l sat mesajul la. Cât timp a stat
ascuns în casa vecinei ei? Sau a v zut-o
cineva ducându-se acolo?
Vorbeam atât de repede încât m
împiedicam în cuvinte.
— De ce n-a dat telefon de la vecina ei ca
cear ajutor? A reu it s ajung pân la
ma in , sau a dus-o cineva în ma in ? Casey,
eu cred c era speriat . Indiferent unde era, a
tot încercat s -l sune pe Nick Spencer pe
celular. Credea zvonurile potrivit c rora fusese
330
zut în Elve ia? Când am vorbit cu ea, puteam

jur c îl credea mort. Nu se poate s fi stat în
ma ina aia cinci zile. De ce n-am oprit-o? La
vremea aceea tiam c ceva nu era în regul .
Casey m întrerupse:
— Opre te-te, opre te-te! Ba i câmpii. În
dou zeci de minute sunt acolo.
De fapt i-au trebuit dou zeci i trei de
minute. Când am deschis u a, m-a cuprins în
bra e i, cel pu in în acel moment, chiar i
teribila povar de a nu fi reu it s-o ajut pe
Vivian Powers mi-a disp rut de pe umeri.
Cred c a fost clipa în care am încetat s
lupt s nu m îndr gostesc de Casey,
spunându-mi c poate i el m iube te. La urma
urmelor, cea mai mare dovad de dragoste este
fii al turi de cineva când are mai mult
nevoie de tine, nu-i a a?
39
Asta e piscina lor, Annie, spuse Ned.

Acum e acoperit , dar ast var , când am lucrat
aici pentru tipul care a amenajat terenul, nu era.
Pe terasele alea se aflau mese. Gr dinile erau
331
cu adev rat frumoase. Am vrut s ai i tu a a
ceva.
Annie îi zâmbi. Începea s în eleag c el
nu inten ionase s-o fac s sufere vânzându-i
casa.
Ned se uit în jur. Se întuneca. Nu
inten ionase s vin pe proprietate, dar inea
minte codul de deschidere a por ii de serviciu.
a intrase când d duse foc casei. Poarta era
departe, în stânga propriet ii, dincolo de
gr dina englezeasc . Bog ta ii nu doreau s i
vad angaja ii. Nu voiau ca ma inile sau
camionetele rablagite ale acestora s zdr ng ne
pe aleile lor.
— De asta au o zon -tampon, Annie.
Planteaz copaci doar ca s fie siguri c nu ne
d când intr m sau ie im. i-au f cut-o cu
mâna lor - putem intra i ie i, f ca ei s tie.
Cuno tea perfect locul, lucrase acolo. Când
intr cu ma ina, îi explic lui Annie:
— Vezi, noi trebuia s folosim poarta asta,
când lucram aici. Uite, pe indicator scrie
INTRARE DE SERVICIU. Noi parcam în fa a
garajului la, folosit pentru depozitarea
mobilierului de gr din . Cred c anul sta n-o
fie folosit... În fundul garajului e o baie
332
mic , cu o chiuvet i o toalet , pentru cei ca

mine. Crezi c or s ne lase s intr m în casa
lor, sau m car în pavilionul de la piscin ?
Categoric nu, Annie!... Perechea care avea grij
de locul sta era de treab . Dac am fi dat peste
ei, a fi spus ceva de genul: “Am trecut doar ca
v spun c îmi pare r u de incendiu”. Azi
ar t bine, a a c ar fi fost în regul . Dar am
presim it eu c n-o s d m de ei i iat c am
avut dreptate. Se pare c au plecat. Nu e nici o
ma in . Casa în care locuiau e cufundat în
întuneric. Storurile sunt coborâte. i ei trebuia
foloseasc poarta de serviciu, s tii. To i
copacii ia sunt acolo ca s nu vezi poarta sau
garajul... Annie, acum doi ani lucram aici i l-
am auzit pe Spencer spunând la telefon c
vaccinul e bun i c avea s schimbe lumea. Pe
urm , anul trecut, când am fost aici, dar n-am
stat decât dou s pt mâni, îi tot auzeam pe
ceilal i tipi spunând c ei cump raser ac iuni
i c valoarea lor se dublase i continua s
creasc .
Ned se uit la Annie. Uneori o vedea foarte
limpede, alteori, ca acum, îi ap rea doar ca o
umbr .
— Oricum, a a s-a întâmplat, spuse el.
333
du s o ia de mân , dar cu toate c tia
mâna era acolo, nu o sim ea. Fu dezam git,
dar nu vru s-o arate. Probabil c Annie mai era
înc sup rat pe el.
— E timpul s mergem, Annie, spuse el în
cele din urm . Ned trecu pe lâng piscin , pe
lâng gr dina englezeasc i prin zona
împ durit , îndreptându-se spre drumul de
serviciu ce ducea în fa a garajului, locul în care
se depozita mobilierul de gr din .
— Vrei s arunci o privire înainte s
plec m, Annie? U a garajului nu era încuiat .
Cineva uitase s-o fac , se gândi el. Oricum, ar
fi putut u or s sparg un geam dac ar fi fost
nevoie. Ned intr în untru. Mobilierul de
gr din era depozitat astfel încât s lase un
spa iu unde îngrijitorii casei obi nuiau s i
in ma ina. Pernele mobilierului era stivuite pe
rafturile din spate.
— Vezi, Annie, i-ar fi pl cut pân i
garajul pentru muncitori. E curat i ordonat.
Îi zâmbi. Ea tia c el glume te.
— OK, iubito. Acum s mergem la
Greenwood Lake i s ne ocup m de oamenii
ia care au fost a a de r i cu tine.
334
Greenwood Lake era în New Jersey i lui

Ned îi lu o or i zece minute s ajung acolo.
La tiri nu auzi nimic despre doamna Morgan,
deci poli ia nu aflase înc de ea. În schimb auzi
de dou ori c fusese g sit iubita lui Nicholas
Spencer. O so ie i o iubit , se gândi Ned.
Exact ce te-ai fi a teptat de la el.
— Iubita e de-a dreptul bolnav la cap, îi
spuse el lui Annie. Î i prime te i ea partea.
Nu voia s ajung prea repede la
Greenwood Lake. So ii Harnik i doamna
Schafley se culcau abia dup tirile de la ora
zece. Opri la o circium i mânc un
hamburger.
Era zece fix când parc în fa a locului unde
fusese casa lor. La doamna Schafley se vedea
lumina aprins , dar casa familiei Harnik era
cufundat în întuneric.
— O s ne mai plimb m pu in, iubito.
Se f cuse miezul nop ii, dar so ii Harnik
tot nu sosiser acas . Ned hot rî c nu putea
risca s mai a tepte. Dac b ga pu ca pe
fereastra doamnei Schafley, putea s -i fac de
petrecanie, îns nu se mai putea întoarce s -i
ucid pe so ii Harnik.
335
— Va trebui s mai a tept m, iubito. Unde
mergem acum?
— Înapoi la conac, o auzi spunând. Bagi
ma ina în garaj i î i faci patul pe una din
canapelele alea lungi. Acolo vei fi în siguran .
40
Vineri diminea am ajuns prima la sediul

Wall Street Weekly. Aranjasem s m întâlnesc
la opt cu Ken i Don ca s revedem totul
înainte de întrevederea mea de la nou i
jum tate cu Adrian Garner. Ei au sosit imediat
dup mine i, cu ce tile de cafea în mâini, am
intrat în biroul lui Ken i ne-am apucat de
treab . Cred c to i sim eam c ritmul
evenimentelor se schimbase i asta nu numai
pentru c Gen-stone î i închisese por ile.
Sim eam instinctiv c întâmpl rile se vor
derula rapid i c trebuia s le facem fa .
Am început prin a le povesti cum am dat
fuga la spital când am auzit c Vivian Powers
era acolo i le-am descris cum am g sit-o. Am
constatat c Don i Ken priveau i ei ancheta cu
al i ochi, dar concluziile lor erau total diferite
336
de ale mele.
— Eu v d derulându-se un scenariu care
începe s aib logic , spuse Ken, i nu e unul
dr gu . Ieri dup -amiaz mi-a telefonat
doctorul Celtavini i m-a întrebat dac ne
putem întâlni seara la el acas . Se uit la noi,
cu o pauz , apoi continu : Doctorul Celtavini
are multe rela ii în comunitatea tiin ific din
Italia. Acum câteva zile a primit un pont
potrivit c ruia mai multe laboratoare de acolo
sunt finan ate de o surs necunoscut i se pare
urm resc diferite faze ale cercet rilor f cute
de Gen-stone pentru vaccinul anticancer.
M-am uitat lung la el.
— Ce surs necunoscut ar finan a asta?
— Nicholas Spencer.
— Nicholas Spencer!
— Nu a uzat de numele sta, bineîn eles.
Dac e adev rat, s-ar putea ca el s fi folosit
banii Gen-stone pentru a finan a cercet ri în
laboratoare diferite. Apoi i-a înscenat
dispari ia. Gen-stone d faliment, iar Nick î i
face rost de o nou identitate, probabil i de o
fa nou , i devine unicul proprietar al
vaccinului. Poate c , la urma urmei, vaccinul
337
nu e compromis, i el a falsificat în mod
deliberat rezultatele ca s distrug compania.
— În cazul sta s-ar putea s fi fost v zut
în Elve ia? m-am întrebat cu voce tare. Nu pot
cred asta, mi-am zis, pur i simplu nu pot.
— Încep s cred c nu e numai posibil, ci
i probabil... începu Ken.
— Dar, Ken, am protestat eu întrerupându-
l, sunt sigur c Vivian Powers crede c Nick
Spencer a murit. Cred c erau serios implica i
într-o rela ie sentimental .
— Carley, tu mi-ai spus c ea n-a fost de
sit timp de cinci zile, dar doctorii sus in c n-
ar fi putut sta în ma in atâta timp. A adar, ce
s-a întâmplat? Exist dou r spunsuri: fie e o
actri grozav , fie, oricât de exagerat ar p rea,
are o personalitate multipl . Asta ar explica
amnezia i convingerea c are aisprezece ani.
Începeam s m simt ca un glas care strig
în pustiu.
— Scenariul meu este total diferit, am
spus. S începem dintr-un alt punct, bine?
Cineva a furat de la doctorul Broderick
însemn rile doctorului Spencer. Cineva a furat
radiografiile i fi a radiologic a copilului lui
338
Caroline Summers. i dac e s-o credem pe

Vivian, scrisoarea pe care i-a scris-o Caroline
Summers lui Nick a disp rut, iar r spunsul pe
care trebuia s -l primeasc Caroline n-a fost
trimis. Vivian mi-a spus c a l sat o func ionar
se ocupe de el. A fost foarte clar în privin a
asta.
Începusem s m înfierbânt.
— Vivian mi-a mai spus c , dup ce
însemn rile doctorului Spencer au disp rut,
Nick Spencer a devenit foarte secretos cu
privire la întâlnirile lui i c disp rea câte o zi
întreag de la birou.
— Carley, cred c tu demonstrezi punctul
meu de vedere, spuse calm Ken. A reie it c a
cut dou sau trei c torii în Europa între
cincisprezece februarie i patru aprilie, ziua în
care s-a pr bu it avionul lui.
— Poate c Nick Spencer a sim it c se
petrecea ceva în compania lui, am spus eu.
Ascult -m cu aten ie. Doctor Kendall are o
nepoat în vârst de dou zeci de ani, Laura
Cox, care lucra la secretariatul Gen-stone. Asta
mi-a spus-o ieri Betty, recep ionera. Am
întrebat-o dac se tia c cele dou erau rude i
ea mi-a spus c nu. A zis c într-o zi a remarcat
339
în prezen a Laurei Cox c aceasta avea acela i
prenume ca doamna Kendall, iar r spunsul a
fost: “La botez, mi s-a dat numele ei. E m tu a
mea.” Dup un timp, a implorat-o pe Betty s
nu spun o vorb nim nui. Se pare c m tu a ei
nu voia s se tie c sunt rude.
— Ce putea fi r u în asta? întreb Don.
— Betty mi-a spus c una dintre regulile
companiei interzicea s fie angaja i membrii
familiilor personalului existent. Doamna
Kendall tia asta.
— Este clar c a înc lcat regulile, spuse
Don. M-a fi a teptat de la ea s fie mai
corect .
— Mi-a spus c a lucrat la Centrul de
Cercetare Hartness înainte de a veni la Gen-
stone. Ce reputa ie o fi avut acolo?
— Am s verific. Ken î i not ceva în
carnet.
— i în timp ce faci asta, nu uita c tot ce
spui despre Nicholas Spencer este valabil i
pentru al ii.
— De exemplu?
— Charles Wallingford, pentru început. Ce
tii cu adev rat despre el?
340
Ken ridic din umeri.

— Un aristocrat. Nu unul foarte eficient,
totu i cu sânge albastru i foarte mândru de
asta. Str mo ul lui a înfiin at compania de
mobil în scop filantropic, pentru a oferi de
lucru imigran ilor, dar ca om de afaceri a fost
execrabil. Domeniile familiei s-au mic orat, a a
cum se întâmpl uneori, dar afacerea cu mobil
a devenit înfloritoare. Tat l lui Wallingford a
extins-o, îns dup ce el a murit a preluat-o
Charles i a dus-o de râp .
— Ieri, când am fost la Gen-stone,
secretara lui era indignat c fiii lui l-au dat în
judecat pentru c a vândut compania.
Lui Don Carter îi place s fac pe
imperturbabilul, dar la informa ia asta nu i-a
putut st pâni uimirea.
— Interesant, Carley. S v d ce pot afla
despre asta.
Ken mâzg lea iar i. Am sperat s fie un
semn c începea s accepte i posibilitatea unui
alt scenariu pentru cele întâmplate la Gen-
stone.
— Ai reu it s afli numele pacientului care
s-a externat din sanatoriul St. Ann’s? l-am
341
întrebat eu.
— Sursa mea de la St. Ann’s încearc în
continuare s -l afle. Se strâmb . Probabil c
numele tipului a ap rut deja la rubrica
necrologuri.
M-am uitat la ceas.
— Trebuie s plec. Fereasc Dumnezeu s -
l fac pe atotputernicul Adrian Garner s
tepte. Poate cedeaz i îmi spune care e
planul de salvare la care f cea aluzie ieri
Lowell Drexel.
— Las -m pe mine s ghicesc care e,
spuse Don. Departamentul de rela ii publice al
lui Garner va anun a cu mare tam-tam c
Garner Pharmaceuticals va prelua Gen-stone i,
ca un gest de bun voin fa de angaja i i
ac ionari, va pl ti opt sau zece cen i pentru
fiecare dolar pierdut. De asemenea, va preciza
Garner Pharmaceuticals va continua lupta
pentru eradicarea cancerului.
M-am ridicat.
— Te anun eu dac scenariul sta se
verific . La revedere, b ie i. Am ezitat, dar mi-
am înghi it vorbele pe care nu eram înc
preg tit s le rostesc, i anume c , viu sau
342
mort, Nick Spencer putea fi victima unei

conspira ii din interiorul companiei lui i c al i
doi oameni fuseser deja viza i: doctorul Philip
Broderick i Vivian Powers.
Birourile conducerii companiei Garner

Pharmaceuticals se afl în blocul Chrysler, acel
minunat punct de reper din vechiul New York,
aflat la intersec ia Lexington cu 42nd Street.
Am ajuns cu zece minute mai devreme, dar nici
n-am intrat bine în zona de recep ie c am i
fost condus în loca ul sfânt, biroul personal al
lui Adrian Garner. Nu tiu de ce nu m-a mirat
-l v d acolo pe Lowell Drexel. M-a surprins
îns prezen a celei de a treia persoane: Charles
Wallingford.
— Bun diminea a, Carley, spuse el cu o
blânde e care p rea absolut autentic . Eu sunt
musafirul-surpriz . Aveam o edin
programat mai târziu, iar Adrian a avut
amabilitatea s m invite i pe mine aici.
Am avut dintr-o dat imaginea lui Lynn
rutându-l pe cre tet pe Wallingford i
indu-i p rul, a a cum îmi spusese ieri
secretara lui. Cred c , în subcon tient, am tiut
dintotdeauna c Charles Wallingford era de
343
categorie u oar , dar acea imagine mental mi-
a înt rit convingerea. Dac Lynn era cuplat cu
el, f îndoial c asta reprezenta pentru ea
înc o crest tur pe r boj.
E inutil s mai spun c biroul lui Adrian
Garner ar ta nemaipomenit. Priveli tea pe care
o oferea se întindea de la East River pân la
Hudson River i îngloba cea mai mare parte a
centrului New York-ului. Sunt pasionat de
mobila frumoas i puteam jura c biroul care
domina înc perea era un Thomas Chippendale
autentic, un model Regency. Capetele siluetelor
egiptene de pe stâlpii afla i pe margini i în
centru ar tau exact ca cele de pe biroul pe care
îl v zusem într-un muzeu din Anglia.
Am riscat i l-am întrebat pe Adrian
Garner dac a a era. A avut bunul-sim s nu
par mirat c tiam câte ceva despre mobila
antic , dar a inut s adauge:
— Thomas Chippendale cel Tân r,
domni oar DeCarlo.
Cel care zâmbi fu Lowell Drexel.
— Ai un spirit de observa ie foarte
dezvoltat, domni oar DeCarlo.
— Sper! Asta mi-e meseria.
344
În cap tul cel lalt al înc perii erau o

canapea i mai multe fotolii, dar n-am fost
invitat acolo. Garner se a ez la biroul s u
Thomas Chippendale cel Tân r. Când intrasem,
Drexel i Wallingford st teau în ni te fotolii de
piele, dispuse în semicerc în fa a biroului.
Acum Drexel îmi indic fotoliul aflat între ei.
Adrian Garner trecu imediat la subiect,
lucru pe care sunt sigur c -l f cea i în somn.
— Domni oar DeCarlo, n-am vrut s
anulez întâlnirea noastr , dar hot rârea de a
închide Gen-stone a gr bit luarea unui num r
de alte decizii pe care tocmai le discutam.
Era clar c nu avea s fie interviul
atotcuprinz tor la care sperasem.
— Pot s întreb ce alte decizii ve i lua,
domnule Garner? M-a privit i am sim it brusc
for a formidabil pe care o emana Adrian
Garner. Charles Wallingford ar ta de o sut de
ori mai bine, îns adev rata for dinamic din
aceast înc pere era Garner.
Garner se uit la Lowell Drexel.
— Las -m s r spund eu la întrebarea
asta, domni oar DeCarlo, interveni Drexel.
Domnul Garner consider c are o mare datorie
345
fa de miile de investitori care au cump rat
ac iuni la Gen-stone numai pentru c Garner
Pharmaceuticals i-a anun at decizia de a
investi un miliard de dolari în companie.
Domnul Garner nu are nici o obliga ie legal s
le rezolve situa ia, îns a f cut o ofert care
sper m s fie acceptat cu bucurie. Garner
Pharmaceuticals le va da tuturor angaja ilor i
ac ionarilor zece cen i pentru fiecare dolar pe
care l-au pierdut ca urmare a fraudei i furtului
vâr ite de Nicholas Spencer.
Era discursul la care îmi spusese Don
Carter s m a tept, cu deosebirea c Garner îl
delegase pe Lowell Drexel s -l livreze.
Apoi fu rândul lui Wallingford:
— Anun ul va fi f cut luni, Carley. Sper c
vei în elege necesitatea de a amâna vizita ta.
Desigur, îmi va face mare pl cere s ne
întâlnim la o dat ulterioar .
La o dat ulterioar n-o s mai fie nici un
articol, m-am gândit. To i trei vre i s îngropa i
cât mai repede cu putin povestea asta.
N-aveam de gând s m las cu una-cu
dou .
— Domnule Garner, sunt sigur c
346
generozitatea companiei dumneavoastr va fi

foarte apreciat . În ce m prive te, m pot
tepta ca, la un moment dat, s primesc un cec
de dou mii cinci sute de dolari drept
compensa ie pentru cei dou zeci i cinci de mii
de dolari pe care i-am investit.
— Corect, domni oar DeCarlo, spuse
Drexel.
L-am ignorat i m-am uitat lung la Adrian
Garner. El mi-a sus inut privirea i a dat din
cap afirmativ. Apoi deschise gura:
— Dac asta e tot, domni oar DeCarlo...
L-am întrerupt:
— Domnule Garner, a vrea s tiu, în
mod oficial, dac dumneavoastr personal
crede i c Nicholas Spencer a fost v zut în
Elve ia.
— Eu nu fac niciodat comentarii “în mod
oficial” f a cunoa te faptele. În cazul sta,
dup cum probabil tii, nu am informa ii
concrete i directe.
— A i avut vreodat ocazia s o întâlni i
pe asistenta lui Nicholas Spencer, Vivian
Powers?
— Nu, n-am avut. Întâlnirile mele cu
347
Nicholas Spencer au avut loc în biroul lui, nu
în Pleasantville.
M-am întors spre Drexel:
— Dar dumneavoastr era i în consiliul
director, domnule Drexel, am insistat. Vivian
Powers era asistenta personal a lui Nicholas
Spencer. Nu se poate s nu o fi întâlnit cel
pu in o dat sau de dou ori. Trebuie s v
aduce i aminte de ea. E o femeie foarte
frumoas .
— Domni oar DeCarlo, fiecare director
pe care îl cunosc are cel pu in o asistent
personal , i multe dintre ele sunt atr toare.
Nu obi nuiesc s fiu familiar cu ele.
— Nu sunte i nici m car curios ce i s-a
întâmplat?
— Am în eles c a încercat s se sinucid .
Se zvone te c ar fi avut o rela ie sentimental
cu Spencer. Probabil c sfâr itul acestei rela ii,
indiferent care a fost, i-a provocat o depresie
grav . Se mai întâmpl . Se ridic . Domni oar
DeCarlo, va trebui s ne scuzi. Avem o edin
în sala de conferin e peste mai pu in de cinci
minute.
Cred c m-ar fi târât din fotoliu dac a fi
348
încercat s mai scot o vorb . Garner nu se

deranj s i ridice fundul de pe scaun când
spuse vioi: “La revedere, domni oar
DeCarlo”. Wallingford îmi lu mâna i îmi
spuse ceva despre Lynn, care avea nevoie de
companie, eu fiind cea care trebuia s am grij
de ea. Apoi Lowell Drexel m escort afar din
sfântul l ca .
Pe peretele cel mai mare din zona de
recep ie era o hart a lumii care st tea m rturie
a impactului global pe care îl avea Garner
Pharmaceuticals. rile i loca iile-cheie erau
simbolizate prin repere familiare: Turnurile
Gemene, Turnul Eiffel, Forumul, Taj Mahal,
Palatul Buckingham. Aceast hart transmitea
mesajul c Garner Pharmaceuticals era o
companie interna ional puternic .
M-am oprit s m uit la ea.
— E înc dureros s te ui i la o fotografie a
Turnurilor Gemene. Cred c întotdeauna va fi,
i-am spus lui Lowell Drexel.
— De acord.
Mâna lui se afla sub cotul meu. “Car -te”,
era mesajul.
Pe peretele de lâng u se afla un tablou a
349
ceea ce am numit eu atunci superga ca de la
conducerea Garner Pharmaceuticals. Dac a fi
vrut s m uit ceva mai bine, i nu doar în
trecere, nu mi s-ar fi dat ocazia. N-am avut nici
ansa de a lua ni te pliante publicitare care se
aflau pe o mas . Drexel m-a condus cu o mân
ferm în coridor, ba chiar a stat cu mine ca s
fie sigur c iau ascensorul.
Ap pe buton i p ru s i piard
bdarea când u a nu se deschise ca prin
minune la atingerea lui. Apoi ascensorul sosi.
— La revedere, domni oar DeCarlo.
— La revedere, domnule Drexel.
Era un ascensor rapid i am plonjat pân în
hol. Am a teptat cinci minute, apoi am urcat iar
cu acela i ascensor.
— Îmi pare foarte r u, i-am b lm jit eu
recep ionerei. Domnul Garner m-a rugat s am
grij s iau în drum ni te pliante publicitare. I-
am f cut cu ochiul, ca între fete. S nu-i spui
barosanului c am uitat.
— Promit, spuse ea solemn în timp ce eu
culegeam pliantele. Am vrut s studiez tabloul
cu mah rii de la Garner, dar am auzit pe
coridor glasul lui Charles Wallingford i am
350
ters-o repede. De data asta, nu m-am dus

direct la ascensor, ci am tulit-o dup col i am
teptat.
Un minut mai târziu am scos capul cu
precau ie i l-am v zut pe Wallingford ap sând
ner bd tor butonul de apel. Gata cu marea
edin din sala de conferin e, Charles, m-am
gândit. Dac are loc una, tu nu e ti invitat.
car fusese o diminea interesant .
*
i avea s fie o sear i mai interesant . În
taxi, în drum spre birou, am verificat mesajele
de pe celular. Unul era de la Casey. Asear
când a venit la mine, a considerat c era prea
târziu s le dea telefon fo tilor socri ai lui Nick
Spencer, familia Barlowe. Vorbise îns cu ei în
diminea a asta. Vor fi acas pe la cinci. Casey
întreba dac îmi convenea ora. “Sunt liber
dup -amiaz ”, încheia el. “Dac vrei, te duc eu
acolo. Cât vorbe ti tu cu so ii Barlowe, eu pot
beau ceva al turi, la Vince. Apoi vom g si
un loc unde s lu m cina.”
Mi-a pl cut ideea. Unele lucruri nu au
nevoie s fie transpuse în cuvinte, îns , în clipa
când i-am deschis u a lui Casey, am sim it c
totul se schimbase între noi. Amândoi tiam
351
încotro ne îndreptam i ne bucuram c
mergeam într-acolo.
L-am sunat scurt pe Casey, i-am spus s
vin la patru i m-am întors la birou ca s încep
conturez o schi preliminar a articolului
despre Nicholas Spencer. Aveam o idee de titlu
grozav : Victim sau escroc?
M-am uitat la una dintre cele mai recente
fotografii ale lui Nick, f cut înainte de
pr bu irea avionului, i mi-a pl cut ce-am
zut. Era un prim-plan i reda expresia
serioas i gânditoare a ochilor i buzele ferme.
Era fotografia unui om care p rea profund
îngrijorat, dar demn de încredere.
Astea erau cuvintele: demn de încredere.
Nu-l vedeam pe b rbatul care m impresionase
atât de tare în aceea seara la cin , i care acum
privea din fotografie drept în ochi, min ind,
în elând i regizându- i un accident de avion.
Gândul sta m-a f cut s m întorc la un
lucru pe care îl acceptasem f discu ie.
Pr bu irea avionului. tiam c Nick îi
transmisese pozi ia sa controlorului de trafic
aerian din Puerto Rico cu numai câteva minute
înainte de întreruperea comunic rii. Din cauza
furtunii puternice, oamenii care îl credeau mort
352
presupuneau c avionul fusese lovit de un

fulger sau prins într-un vârtej de vânt Cei
convin i c tr ia se gândeau c reu ise cumva
ias din avion înainte de pr bu irea pe care o
aranjase.
Exista i alt explica ie? Cât de bine fusese
între inut avionul? Manifestase Spencer vreun
semn de boal înainte de a pleca? Oamenii
stresa i, chiar i b rba ii mai tineri, pot avea un
atac de cord subit.
Am ridicat receptorul. Era timpul s -i fac o
vizit surorii mele vitrege, Lynn. Am sunat-o i
i-am spus c voiam s trec pe la ea ca s st m
de vorb .
— Doar noi dou , Lynn, am precizat eu.
Ea tocmai pleca i mi s-a p rut iritat .
— Carley, îmi petrec week-end-ul în casa
de oaspe i din Bedford. Vrei s vii i tu
duminic dup -amiaz ? Acolo e lini te i o s
avem suficient timp s vorbim.
41
În drumul de întoarcere la Bedford, Ned

opri i f cu plinul cu benzin ; apoi lu de la un
353
magazin modest de lâng benzin rie ap
mineral , covrigei, pâine i unt de arahide. Asta
îi pl cea s m nânce când se uita la televizor,
la emisiuni precum Roata Norocului. De
regul , Annie ghicea r spunsurile înaintea
concuren ilor.
— Ar trebui s participi la concurs, îi
spunea el. Ai câ tiga toate premiile.
— Dac m-a vedea acolo, a deveni de-a
dreptul tâmpit . N-a mai putea s scot o vorb ,
tiind c to i oamenii ia se uit la mine.
— Sigur ai putea.
— Sigur n-a putea.
În ultimul timp, de multe ori era de ajuns
se gândeasc la ea i o auzea vorbindu-i.
Acum, de exemplu, când se preg tea s pun
cump turile pe tejghea, o auzi pe Annie
spunându-i s ia lapte i cereale pentru
diminea .
“Trebuie s m nânci bine, Ned.”
Lui îi pl cea când ea îl certa.
Fusese cu el când oprise pentru benzin i
mâncare, dar restul drumului pân la Bedford
nu o v zu, nici n-o sim i în ma in . Nu-i mai
zu nici m car umbra, dar asta poate pentru c
354
era întuneric.
Ajungând la casa Spencer avu grij s se
asigure c nu mai era nimeni pe osea. Când
duse foc casei, purtase m nu i ca s nu lase
amprente pe panou. Acum nu mai conta. Când
va pleca de acolo pentru totdeauna, toat lumea
va ti cine era i ce f cuse.
i parc ma ina în garajul de serviciu, a a
cum pl nuise. Înc perea avea un bec fixat în
tavan i cu toate c tia c nu avea cum s fie
zut din osea nu risc s -l aprind . Putea
folosi lanterna g sit în torpedoul ma inii
doamnei Morgan, dar nu era nevoie. La lumina
lunii care intra pe fereastr vedea gr mezile de
mobil . Se duse la stiva de ezlonguri, îl lu pe
cel de deasupra i îl puse între ma in i
peretele cu rafturi.
Pernele lungi se aflau pe raftul de sus i se
chinui pu in pân s dea jos una din ele. Era
groas i grea, i când se a ez pe ea se sim i la
fel de bine ca în fotoliul din apartamentul lui.
Totu i, nu era gata de culcare. Desf cu o sticl
de whisky.
Când, în sfâr it, i se f cu somn, era
coare, a a c se duse la camionet , lu p tura
de pe pu i se înveli.
355
tia c acolo era în siguran , a a c putea
i permit s adoarm .
“Trebuie s dormi, Ned”, îi optea Annie.
Când se trezi, î i d du seama dup umbre
era dup -amiaz târziu; dormise toat ziua.
Se ridic i se duse în partea dreapt a
garajului, unde exista un spa iu ca o debara în
care se aflau o chiuvet i o toalet .
Deasupra chiuvetei atârna o oglind . Ned
se uit în ea i î i v zu ochii ro ii i barba
neras . Se b rbierise nu mai departe de ieri, dar
barba îi crescuse la loc. Î i sl bise cravata i î i
desf cuse nasturele de sus de la c ma când se
culcase, dar ar fi trebuit s i le scoat . Acum
erau cam ifonate i ar tau ca naiba.
În fond, ce mai conta? se întreb el.
Se sp cu ap rece pe fa i se uit iar în
oglind . Imaginea era înce at . În loc de fa a
sa, vedea ochii lui Peg i ochii doamnei
Morgan, mari, holba i i speria i; ca atunci când
i d duser seama ce aveau s p easc .
Apoi, în oglind , începur s prind contur
imaginea doamnei Schafley i cea a so ilor
Harnik. i în ochii lor se citea spaima. tiau c
li se va întâmpla ceva. Î i d deau seama c el
356
venise dup ei.

Era prea devreme s se duc în Greenwood
Lake. Hot rî s nu plece din garaj pân la zece
- asta însenina c avea s ajung acolo pe la
unsprezece i un sfert. Asear f cuse r u c
bovise a teptându-i pe so ii Harnik s ajung
acas . Putea s fie remarcat de poli ai.
Apa mineral nu mai era rece, covrigeii

prea s ra i, dar nu-i p sa. Nu se atinse de pâine,
de untul de arahide sau de cereale. D du
drumul la radioul din ma in i c ut tirile.
Atât la tirile de la nou cât i la cele de la nou
i jum tate nu era nimic despre o propriet reas
rea din Yonkers care fusese g sit
împu cat mortal. Probabil c poli aii sunaser
la u a ei, v zuser c ma ina nu era i se
gândiser c plecase în vizit , î i zise Ned.
Totu i, s-ar putea ca mâine s fie mai
curio i. i se mai putea ca fiul ei s înceap s
se întrebe de ce nu primise nici o veste de la ea.
Dar asta va fi mâine.
La zece f un sfert, ridic u a garajului.
Afar era r coare, genul acela de r coare
pref cut care vine dup o zi cu mult soare. Se
hot rî s i dezmor easc picioarele câteva
357
minute.
O lu pe potec , printre copaci, pân ie i în
gr dina englezeasc . Dincolo de ea era piscina.
Se opri brusc. Ce-a fost asta? se întreb .
În casa de oaspe i storurile erau trase, dar
de sub ele se vedea lumin . Era cineva în cas .
Nu pot s fie cei care au lucrat aici, se
gândi el. Ei ar fi încercat s i bage ma ina în
garaj. inându-se în umbr , trecu pe lâng
piscin , ocoli irul de brazi i se îndrept tiptil
spre casa de oaspe i. V zu storurile de la o
fereastr lateral ridicate pu in. F zgomot, se
furi pân la acea fereastr i se aplec .
În untru o v zu pe Lynn Spencer ezând
pe canapea, cu un pahar în mân . Vizavi de ea
st tea acela i tip pe care îl v zuse alergând pe
alee în noaptea incendiului. Nu auzea ce
spuneau, dar, dup expresia de pe fe ele lor, î i
du seama c erau îngrijora i de ceva.
Dac ar fi ar tat ferici i, s-ar fi dus imediat
dup pu i ar fi terminat cu ei. Îi f cea îns
pl cere s -i vad îngrijora i. Î i dori s poat
auzi ce î i spuneau.
Lynn ar ta de parc avea de gând s
mân acolo un timp. Era îmbr cat în
358
pantaloni largi i jerseu, genul de haine pe care

le purtau bog ta ii la ar . “Îmbr minte
lejer ” - asta era expresia. Armie citea despre
îmbr mintea “lejer ” i râdea. “Hainele mele
sunt cu adev rat lejere, Ned, spunea ea. Când
fac curat i când sap în gr din nu am decât
haine lejere.”
Gândul sta îl întrist iar. Dup ce vânduse
casa din Greenwood, Annie aruncase la gunoi
nu ile i uneltele de gr din rit. Nu voia s -l
asculte când îi promitea c o s -i ia alt cas ;
plângea întruna.
Ned se îndep rt de fereastr . Era târziu.
Lynn Spencer nu se va duce acas . O va g si
aici i mâine. Era sigur de asta. Era timpul s se
duc la Greenwood Lake s se ocupe de ceea
ce avea de f cut în seara aceea.
a garajului nu f cu nici un zgomot când
o deschise i nici poarta de la intrarea de
serviciu. Cei din casa de oaspe i habar n-aveau
el fusese aici.
Când se întoarse, dup trei ore, b
ma ina în garaj, încuie u a i se întinse pe
divan, cu pu ca lâng el. Sim ea mirosul de
praf de pu ars, un miros pl cut, aproape ca
cel al fumului din emineu când ard butucii.
359
Trase p tura i o petrecu pe dup pu ,
învelind-o i pe ea. Îi era cald i bine i se
sim ea în siguran .
42
Reid i Susan Barlowe locuiau într-o cas

de c mid alb în stil federal, situat pe o
proprietate fermec toare de la grani a cu Long
Island. Casey se înscrise pe aleea circular i
l în fa a casei. Cât timp vorbeam eu cu
so ii Barlowe, el va fi al turi, la prietenul s u
Vince Alcott.
Reid Barlowe deschise u a i m salut
curtenitor, apoi îmi spuse c so ia lui era în
solar.
— De acolo avem o priveli te frumoas ,
îmi explic el în timp ce îl urmam pe holul
central.
Când am intrat, Susan Barlowe punea pe
su o tav pe care erau o carafa cu ceai cu
ghea i trei pahare înalte. Am f cut cuno tin
i i-am rugat s -mi spun Carley. M-a mirat c
erau atât de tineri - nu aveau mai mult de
cincizeci i apte, cincizeci i opt de ani. P rul
360
lui era grizonat, al ei blond închis, cu fire

argintii. Erau o pereche frumoas , înal i,
amândoi supli, cu tr turi atr toare,
dominate de ochi. Ai lui erau c prui, ai ei de un
cenu iu-alb strui, dar i în unii i în ceilal i
citeai o triste e persistent . M-am întrebat dac
amprenta durerii de pe chipurile lor se datora
dispari iei fiicei lor care murise în urm cu opt
ani sau fostului lor ginere, Nicholas Spencer.
Solarul î i merita numele. Soarele de dup -
amiaz se rev rsa în untru, înveselind i mai
mult tapi eria cu flori galbene a canapelei i
fotoliilor. Aranjamentul camerei î i d dea
senza ia c te afli în aer liber.
Au insistat s m a ez pe canapeaua care
oferea o priveli te panoramic a Long Island-
ului, iar ei au luat loc în fotolii. Am acceptat cu
bucurie un pahar de ceai cu ghea , apoi le-am
mul umit c m-au primit i m-am scuzat
dinainte pentru întreb rile care ar fi putut p rea
indiscrete sau lipsite de sensibilitate.
O clip am crezut c m voi confrunta cu o
problem . S-au uitat unul la altul, apoi Reid
Barlowe s-a ridicat i a închis u a dinspre
foaier.
— Asta în caz c vine Jack i nu-l auzim.
361
Prefer s nu prind crâmpeie din conversa ia
noastr , spuse el când se a ez din nou.
— Nu c Jack ar trage cu urechea
inten ionat, spuse repede Susan Barlowe, ci
pentru c e i a a foarte dezorientat, s rmanul
copil. Îl adora pe Nick. Îl jelea i se descurca
bini or; i apoi au ap rut toate pove tile alea.
Acum ar vrea s cread c Nick tr ie te, dar
asta e o sabie cu dou t uri pentru c ridic
întrebarea de ce nu l-a contactat.
M-am hot rât s vorbesc direct.
— ti i c Lynn Spencer i cu mine
suntem surori vitrege. Amândoi d dur din cap.
fi jurat c la auzul numelui ei pe fe ele lor
ap ruse o expresie dispre uitoare. Dac mi s-a
rut c o v d, asta se datora faptului c o
anticipam.
— Adev rul e c m-am întâlnit cu Lynn
doar de câteva ori. Nu-s nici sus in toarea, nici
detractoarea ei, am precizat. M aflu aici în
calitate de jurnalist, pentru a afla tot ce pot
despre felul în care l-a i perceput pe Nick
Spencer.
Le-am povestit apoi cum l-am cunoscut eu
pe Nick i am descris propriile mele impresii.
362
Am discutat mai bine de o or . Era evident

îl iubeau pe Nicholas Spencer. Cei ase ani
cât fusese însurat cu fiica lor, Janet, se
comportase impecabil. Boala ei venise exact în
momentul când el inten iona s i transforme
compania într-o firm de cercetare
farmaceutic .
— Când Nick a tiut cu certitudine
diagnosticul i faptul c ea nu avea anse, a
devenit aproape obsedat, spuse Susan Barlowe,
vorbind aproape în oapt .
mâna în buzunar dup ochelarii de
soare, motivând c lumina era prea puternic .
De fapt, nu voia s -i v d lacrimile pe care se
str duia s i le re in .
— Tat l lui Nick încercase s pun la
punct un vaccin anticancer, continu ea. Sunt
sigur c tii asta. Nick luase ultimele
însemn ri ale tat lui s u i începuse s le
studieze. Pe atunci îl interesa foarte mult
microbiologia i avea deja cuno tin e solide în
domeniu. A intuit c tat l lui fusese pe punctul
de a descoperi un leac i s-a hot rât s strâng
bani pentru a finan a Gen-stone.
— Dumneavoastr a i investit la Gen-
stone?
363
— Da, am investit. Cel care r spunse fu
Reid Barlowe. i a face-o din nou. Indiferent
de ce n-a mers, nu a fost din cauz c Nick a
vrut s ne în ele pe noi sau pe oricine altcineva.
— Dup moartea fiicei dumneavoastr a i
strat o rela ie strâns cu Nick?
— Categoric. Dac a existat vreo
încordare, ea a început s apar dup ce s-a
torit cu Lynn. Buzele lui Reid Barlowe se
strânser devenind o linie sub ire. Î i jur c
asem narea fizic dintre Janet i Lynn a fost
factorul hot râtor în atrac ia pe care a sim it-o
fa de ea. Prima ei vizit a fost o lovitur
pentru so ia mea i pentru mine. i nici lui Jack
nu i-a f cut bine.
— Jack avea atunci ase ani?
— Da, i o inea foarte bine minte pe
mama lui. Dup ce Lynn i Nick s-au c torit,
i Jack venea aici în vizit , a început s
manifeste tot mai multe re ineri în a se întoarce
acas . În cele din urm Nick a propus s -l
înscriem la coal aici.
— De ce nu s-a desp it pur i simplu de
Lynn? am întrebat.
— Cred c pân la urm la asta s-ar fi
364
ajuns, îns Nick era atât de implicat în

experimentarea vaccinului încât a amânat
rezolvarea problemelor personale. Un timp a
fost foarte îngrijorat din cauza lui Jack, dar
dup ce s-a mutat la noi i ar ta cu siguran
mai fericit, Nick s-a concentrat exclusiv pe
Gen-stone.
— A i întâlnit-o vreodat pe Vivian
Powers?
— Nu, r spunse Reid Barlowe.
Bineîn eles, am citit despre ea, dar Nick n-a
pomenit niciodat de ea în fa a noastr .
— A dat de în eles vreodat c la Gen-
stone ar putea exist o problem , în afar de
faptul c multe medicamente promi toare
ueaz în ultimele stadii de testare?
— Nu încape îndoial c în ultimul an
Nick era foarte fr mântat. Reid Barlowe se uit
la so ia lui, i aceasta d du din cap. Ne-a
rturisit c Gen-stone împrumutase din cota
aferent ac iunilor lui pentru c trebuia s
suplimenteze cercetarea.
— Împrumutase din ac iunile lui, nu din
fondurile companiei? am întrebat repede.
— Nu din fondurile companiei. Noi
365
suntem asigura i din punct de vedere financiar,
domni oar DeCarlo, i, cu o lun înainte de
pr bu irea avionului, Nick ne-a întrebat dac
putem s -i acord m un împrumut personal
pentru cercetarea suplimentar necesar .
— l l-a i acordat?
— Da, i l-am acordat. Nu î i voi spune
suma. Dac Nick a luat banii ia de la
companie a f cut-o pentru a-i cheltui pe
cercetare, i nu pentru c pl nuia s -i bage în
propriul buzunar.
— Crede i c a murit?
— Da, cred. Nick nu i-ar fi abandonat
niciodat fiul. Reid Barlowe ridic mâna în
semn de avertizare. Cred c Jack tocmai a
intrat. A terminat antrenamentul la fotbal.
Am auzit pa i alergând pe hol, apoi
oprindu-se în fa a u ii închise. B iatul se uit
prin geamul glasvandului i ridic mâna s
bat . Reid Barlowe îi f cu semn s intre i se
ridic s -l îmbr eze.
Jack era un pu ti sl bu , cu p r epos i
ni te ochi albastru-cenu ii enormi. Când s-au
cut prezent rile, zâmbetul lui larg se
transform într-un surâs sfios i dulce.
366
— Sunt foarte încântat s v cunosc,

domni oar DeCarlo, spuse el.
Am sim it un nod în gât. Mi l-am amintit
pe Nick Spencer spunând “Jack e un copil
grozav”. Avea dreptate. Î i d deai imediat
seama c era un copil grozav. i avea vârsta pe
care ar fi avut-o Patrick dac ar fi tr it.
— Bunico, Bobby i Peter m-au rugat s
mân peste noapte la ei. Se poate? Au pizza.
Mama lor spune c vrea s r mân.
So ii Barlowe se uitar unul la cel lalt.
— Dac promite i c nu v culca i prea
târziu, spuse Susan Barlowe. Nu uita c mâine
ai antrenament devreme.
— Promit. u! spuse el serios.
Mul umesc, bunico. Am s le spun c m duc
chiar acum. Se întoarse spre mine. Mi-a f cut
mare pl cere s v cunosc, domni oar
DeCarlo.
Merse lini tit pân la u , dar o dat ajuns
pe culoar o lu la fug . M-am uitat la bunicii
lui. Amândoi zâmbeau. Reid Barlowe ridic
din umeri.
— Dup cum vezi, Carley, pentru noi el
înseamn a doua tinere e. Partea nostim e c
367
Bobby i Peter sunt gemeni, dar p rin ii lor
sunt doar cu doi ani mai tineri decât noi.
Am sim it nevoia s fac o remarc :
— În ciuda a tot ce i s-a întâmplat, Jack
pare un copil foarte echilibrat, i asta, cu
siguran , datorit dumneavoastr .
— Are i zile proaste, fire te, spuse încet
Reid Barlowe. Dar cum s nu aib ? Era foarte
apropiat de Nick. Incertitudinea asta l-ar putea
distruge. E un copil de tept. Fotografia lui Nick
i pove tile despre el au fost în toate ziarele i
la televizor. Nu mai tie ce s cread - ba tat l
lui a murit, ba a fost v zut în Elve ia.
Am mai discutat câteva minute, apoi m-am
ridicat.
— A i fost foarte amabili i promit c
duminic , când ne vom revedea, am s fiu un
musafir ca oricare altul, nu un ziarist.
— M bucur c am avut timp s discut m
în lini te, spuse Susan Barlowe. Noi am
considerat c e absolut necesar ca pozi ia
noastr s fie cunoscut . Nicholas Spencer a
fost un om cinstit i un adev rat savant. Ezit .
Da, îl numesc savant, chiar dac n-a avut
doctoratul în microbiologic Indiferent ce a
368
mers prost la Gen-stone, n-a fost din vina lui.

conduser amândoi pân la u . În
timp ce Reid Barlowe o deschidea, so ia lui
spuse:
— Carley, acum îmi dau seama c nici nu
te-am întrebat ce face Lynn. i-a revenit
complet?
— E pe cale.
— Trebuia s o fi contactat. Sincer s fiu,
nu mi-a pl cut de la început, dar am s -i fiu
mereu recunosc toare. i-a spus c Nick avea
de gând s -l ia pe Jack cu el în c toria la
Puerto Rico i c ea l-a convins s renun e?
Atunci Jack a fost teribil de dezam git. Dac
era cu Nick în ziua aceea, s-ar fi aflat în
avionul care s-a pr bu it.
43
Mi-au pl cut imediat prietenii lui Casey,

Vince i Julie Alcott. Vince i Casey fuseser
colegi de grup la Facultatea de Medicin
Johns Hopkins.
— N-am s -mi dau seama niciodat cum
de am avut curajul s ne c torim înc din
369
facultate, spuse Vince râzând. Nu-mi vine s
cred c duminica asta anivers m zece ani.
Am stat cu ei la un pahar de vin. Nici unul
nu m-a întrebat de vizita pe care o f cusem la
vecini. Tot ce le-am spus a fost c so ii
Barlowe erau oameni de treab i c îmi f cuse
mare pl cere s -l cunosc pe Jack.
Casey îns i-a dat seama c eram teribil
de fr mântat pentru c , dup câteva minute, s-
a ridicat.
— Musafirii pleac , spuse el. Carley are de
lucru la rubrica ei; a tept m cu ner bdare s ne
întoarcem duminic .
Drumul pân în Manhattan l-am f cut într-
o t cere aproape total . Abia pe la apte i un
sfert, în timp ce ne apropiam de centru, Casey
spuse:
— Trebuie s m nânci, Carley. Ce i-ar
pl cea?
De i nu m gândisem la asta, mi-am dat
seama brusc c eram lihnit de foame.
— Un hamburger. E în regul ?
P.J. Clarke’s, renumitul restaurant din
vechiul New York aflat pe Third Avenu se
redeschisese recent dup renovare. Ne-am oprit
370
acolo i dup ce am comandat Casey mi-a spus:

— E ti cu adev rat întoars pe dos, Carley.
Vrei s discut m despre asta?
— Nu înc . Mai întâi vreau s m
limpezesc.
— Te-a dat peste cap întâlnirea cu Jack?
— Da i nu. E un copil cu adev rat bun.
Când sosir hamburgerii, am ad ugat: Poate ar
fi mai bine s discut m. Vezi tu, treaba e destul
de urât i pu in însp imânt toare, dac e ceea
ce cred eu.
44
Duminic diminea Ned se afla în ma in .

Deschise aparatul de radio ca s asculte tirile
de la ora apte. În timp ce asculta, începu s
zâmbeasc . În Greenwood Lake, New York,
trei oameni, care locuiau acolo de o via ,
fuseser împu ca i mortal în somn. Poli ia
credea c moartea lor avea leg tur cu cea a
doamnei Elva Morgan din Yonkers, New York.
Chiria ul ei, Ned Cooper, de inuse anterior o
cas în Greenwood Lake i se tia c , recent, le
amenin ase pe victime. Raportul mai spunea c
371
Ned Cooper era considerat suspect i în cazul
mor ii lui Peg Rice, casiera care fusese
împu cat în urm cu patru zile. Acum se
efectuau testele balistice. Se credea c
suspectul conducea fie o camionet Ford veche
de opt ani, fie o Toyota neagr , model recent.
Era considerat înarmat i periculos.
a i sunt, se gândi Ned: înarmat i
periculos. Se întreba dac s se duc acum la
casa de oaspe i i s -i termine pe Lynn Spencer
i pe iubitul ei, dac mai era pe acolo. Nu,
poate c nu. Aici era în siguran . Va a tepta.
Trebuia s g seasc o cale de a-i veni de hac i
surorii vitrege a lui Lynn Spencer, Carley
DeCarlo. Abia atunci Annie i el puteau s se
odihneasc . Totul se va termina în clipa în care
i va scoate pantofii i ciorapii i se va culca
pe mormântul lui Annie, cu pu ca lâng el.
Era un cântec pe care-i pl cea lui Annie
-l fredoneze, “P streaz ultimul dans pentru
mine...” Ned scoase din ma in pâinea i untul
de arahide i, în timp ce î i f cea un sandvi ,
începu s -l fredoneze. Apoi zâmbi, c ci Annie
începu s cânte cu el.
— P streaz ... ultimul... dans... pentru
mine.
372
45
Sâmb diminea am dormit pân la opt

i, când m-am trezit, m sim eam mai bine.
Fusese o s pt mân înc rcat i avusesem
nevoie s m odihnesc. De i capul mi-l
sim eam mai limpede, nu m ajuta s m simt
mai bine gândindu-m la tot ce aflasem. Cred
-mi doream din toat inima s m în el.
În timp ce f ceam cafeaua, am dat drumul
la televizor s prind tirile i am auzit
vorbindu-se despre focurile de arm care în
ultimele câteva zile se soldaser cu cinci mor i.
Apoi mi-a atras aten ia cuvântul “Gen-
stone” i am ascultat cu groaz crescând
detaliile tragediei. Am auzit cum Ned Cooper,
un rezident din Yonkers, î i vânduse casa din
Greenwood Lake f tirea so iei i apoi
investise banii în Gen-stone. Aceasta murise
într-un accident în ziua în care s-a aflat c
ac iunile nu aveau valoare.
Pe ecran a ap rut o fotografie a lui Cooper.
Îl cunosc, m-am gândit, îl cunosc! L-am v zut
de curând undeva. La întrunirea ac ionarilor?
373
Era posibil, dar nu aveam certitudinea.
Crainicul spunea c so ia lui Cooper
lucrase la spitalul St. Ann’s din Mount Kisco i
el fusese tratat ani de zile în clinica de
psihiatrie.
Spitalul St. Ann’s. Acolo l-am v zut! Dar
când? Am fost de trei ori la St. Ann’s: a doua
zi dup incendiu, câteva zile mai târziu i înc
o dat când am vorbit cu directoarea în aripa cu
sanatoriul.
Pe ecran ap ru locul crimelor din
Greenwood Lake. “Casa lui Cooper se afla
între cea a familiei Harnik i cea a doamnei
Schafley”, spunea crainicul. “Dup spusele
vecinilor, el a fost aici în urm cu dou zile i
le-a acuzat pe victime c au complotat ca s
scape de el. Sus inea c so ia nu l-ar fi l sat s
vând casa dac ei ar fi anun at-o de planurile
lui.”
Urm locul crimei din Yonkers.
“Fiul Elvei Morgan a declarat poli iei c
mama sa îi spusese c se temea de Ned Cooper
i c îl va evacua din apartament.”
Pe toat durata tirilor, fotografia lui
Cooper r sese inserat într-un col al
374
ecranului. Am tot studiat-o. Când l-am v zut la

St. Ann’s? m-am întrebat.
Relatarea continu : “În urm cu trei zile,
Cooper a fost penultimul client din farmacia
Brown înainte de închidere. Conform spuselor
lui William Garret, un student care era în
spatele lui la cas , Cooper cump rase ni te
unguente pentru arsura de la mâna dreapt i
devenise agitat când casiera, Peg Rice, îl
întrebase de ran . Garret este sigur c Ned
Cooper edea în ma in când el a ie it din
farmacie la zece fix.”
Se arsese la mâna dreapt ! Cooper avea o
arsur la mâna dreapt !
M-am dus la Lynn la spital prima dat în
ziua urm toare incendiului. Am fost
intervievat de un reporter de la Channel 4, m-
am gândit. Acolo I-am v zut pe Cooper. St tea
afar i se uita Ia mine. Sunt sigur .
Arsura de la mâna dreapt !
Aveam impresia c îl v zusem i alt dat ,
dar nu era important s m chinuiesc acum s -
mi amintesc când i unde.
O cuno team pe Judy Miller, unul dintre
produc torii de la Channel 4, i i-am telefonat.
375
— Judy, cred c l-am v zut pe Ned Cooper
în fa a spitalului St. Ann’s a doua zi dup
incendierea conacului Spencer. Mai ai interviul
meu din 22 aprilie? S-ar putea s fie i Cooper
în imagine.
Apoi am sunat la procuratura din
Westchester County i am cerut s mi se fac
leg tura cu detectivul Crest de la incendieri.
Când i-am spus de ce am sunat, a zis:
— Am verificat la camera de urgen de la
St. Ann’s, i Cooper n-a fost tratat acolo, îns
era bine cunoscut în spital. Poate c n-a trecut
pe la urgen . Te vom ine la curent cu tot ce
afl m, Carley.
M-am plimbat de pe un canal pe altul
culegând diverse informa ii despre Cooper i
so ia lui, Annie. Se spunea c fusese distrus
când el vânduse casa din Greenwood Lake. M-
am întrebat în ce m sur contribuise la
accidentul ei vestea c ac iunile Gen-stone n-
aveau valoare. S fi fost o simpl coinciden
anun ul se f cuse în ziua mor ii ei?
La nou treizeci m-a sunat Judy.
— Ai avut dreptate, Carley. Îl avem pe
Ned Cooper în fa a spitalului în ziua în care te-
am intervievat.
376
La zece m-a sunat detectivul Crest.

— Doctorul Ryan de la St. Ann’s l-a v zut
pe Cooper în hol mar i diminea i a observat
avea o arsur grav la mân . Cooper a
pretins c s-a ars la aragaz. Doctorul Ryan i-a
dat o re et .
Sufeream pentru victimele lui Cooper, dar
totodat îmi era mil i de el. Într-un fel, i el i
so ia lui fuseser victimele e ecului Gen-stone.
Îns mai era cineva care, cel pu in într-o
privin , nu mai trebuia victimizat.
— E mai mult ca sigur c nu Marty
Bikorsky a dat foc conacului Spencer, i-am
spus detectivului Crest.
— Neoficial, redeschidem ancheta, mi-a
zis el. Se va face un anun mai târziu, în
diminea a asta.
— Spune i-o oficial, m-am r stit. De ce nu
spune i direct - Martin Bikorsky nu a provocat
acel incendiu?
Apoi l-am sunat pe Marty. Urm rise tirile
de la televizor i vorbise cu avocatul lui.
I-am deslu it speran a i emo ia în glas.
— Carley, nebunul sta are o arsur la
mân . În cel mai r u caz se vor ridica semne de
377
întrebare la proces. A a spune avocatul meu.
Oh, Doamne, Carley, tii ce înseamn asta?
— Da, tiu.
— Ai fost grozav , îns trebuie s i spun
m bucur c nu te-am ascultat când mi-ai
spus s recunosc în fa a poli tilor c am fost
în Bedford în noaptea incendiului. Avocatul
meu crede i acum c m-a fi ales cu o
condamnare dac recuno team.
— i eu m bucur c n-ai f cut-o. Nu i-am
spus îns c motivele pentru care m bucuram
nu recunoscuse prezen a lui în fa a conacului
în noaptea aceea erau altele. Voiam s discut
mai întâi cu Lynn despre ma ina parcat lâng
poart .
Am c zut de acord s p str m leg tura,
apoi am pus întrebarea pe care îmi era fric s-o
pun:
— Ce face Maggie?
— M nânc mai bine, i asta îi d un pic
de putere. Cine tie, s-ar putea s-o avem lâng
noi pu in mai mult decât au spus doctorii.
Continu m s ne rug m s se întâmple o
minune. Roag -te i tu pentru ea.
— Sigur c am s m rog, Marty.
378
— Dac rezist suficient de mult, s-ar

putea ca într-o bun zi s se g seasc un leac.
— Vreau s cred asta, Marty.
Dup ce am închis, m-am dus la fereastr
i m-am uitat afar . Nu aveam o priveli te
grozav din apartamentul meu, dar în acel
moment nici nu m interesa. M gândeam la
micu a Maggie i la posibilitatea ca, din cauza
comiei, cineva s fi întârziat în mod deliberat
punerea la punct a vaccinului anticancer.
46
Duminic , Ned ascult din or în or tirile

la radioul din ma in . Îi p rea bine c Annie îl
determinase s cumpere alalt sear alimentele.
Ar fi riscat ducându-se la magazin acum. Era
convins c fotografia lui ap ruse la televizor i
pe Internet.
Înarmat i periculos. a spuneau.
Uneori, dup cin , Annie se întindea pe
canapea i adormea, iar el se ducea i o
îmbr a. Ea se trezea i, o clip , p rea
speriat . Apoi râdea i spunea: “E ti periculos,
Ned”.
379
Dar atunci totul era altfel.
Nefiind inut la frigider, laptele se acrise,
dar pe Ned nu-l deranja s m nânce cereale
uscate. De când o împu case pe Peg, pofta de
mâncare îi revenise. Era ca i cum o piatr
mare i se luase de pe umeri. Dac n-ar fi avut
cerealele, pâinea i untul de arahide, s-ar fi dus
la casa de var , ar fi omorât-o pe Lynn Spencer
i ar fi luat mâncare din buc ria ei. Ar fi putut
chiar s plece de aici cu ma ina ei i nimeni n-
ar fi tiut.
Era adev rat îns c , dac iubitul ei se
întorcea i o g sea, s-ar fi aflat c ma ina
disp ruse. Poli aii ar fi c utat-o peste tot. Era o
ma in care î i lua ochii i costa o gr mad de
bani. Ar fi fost u or de localizat.
— A teapt , Ned, îi spunea Annie.
Odihne te-te un timp. Nu e nici o grab .
— tiu, opti el.
La trei, dup ce dou ore tot a ipise i se
trezise, se hot rî s ias . În garaj nu avea loc s
se plimbe i î i sim ea gâtul i picioarele
amor ite. Deschise u a lateral i ie i tiptil,
ascultând s vad dac era cineva afar . Totul
rea în regul . În partea aceea a propriet ii nu
era nimeni. Ar fi pariat c oricum Lynn
380
Spencer nu venea aici niciodat . Totu i, pentru

orice eventualitate, î i lu pu ca.
O porni prin spatele pavilionului de la
piscin i ajunse pân la copacii care formau un
paravan între bazin i casa de oaspe i. Storurile
de la cas erau ridicate i dou dintre ferestre
deschise. Decapotabila argintie a lui Lynn
Spencer se afla pe alee. Capota era coborât .
Ned se a ez pe p mânt, cu picioarele
încruci ate. Sim i umezeala, dar asta nu-l
deranja.
Deoarece timpul nu mai însemna nimic
pentru el, nu putea aprecia de când era acolo
când u a casei se deschise i Lynn Spencer ie i.
Urm rit de privirile lui Ned, trase u a i se
duse la ma in . Era îmbr cat cu pantaloni
negri i o bluz negru cu alb. Ar ta bine. Poate
se întâlnea cu cineva la un pahar, î i zise el.
Lynn intr în ma in i porni motorul. Ma ina
demar silen ios i ocoli ruinele conacului.
Ned a tept trei sau patru minute,
asigurându-se c ea plecase, apoi travers
repede spa iul deschis i ajunse la cas . Merse
din fereastr în fereastr . Toate storurile erau
ridicate i, din câte vedea, casa p rea pustie.
Încerc s deschid ferestrele de pe partea
381
lateral , dar erau z vorite. Dac voia s intre,
trebuia s o fac pe o fereastr din fa , dar
putea fi v zut de oricine s-ar întâmpla s vin
pe alee.
i frec bine t lpile pantofilor de asfaltul
aleii ca s nu lase urme de p mânt pe pervaz
sau în cas . Apoi, cu o mi care rapid , împinse
în sus fereastra din stânga fa i, rezemându- i
pu ca de cas , se s lt în mâini. Î i trecu un
picior peste pervaz i se întinse dup pu . O
dat ajuns în untru, coborî fereastra atât cât
fusese când o deschisese.
Verific repede casa. Cele dou dormitoare
de la etaj erau pustii. Era singur, dar tia c nu
se putea baza pe faptul c Lynn Spencer avea
stea mult în ora , de i se îmbr case elegant
când plecase. S-ar fi putut chiar s fi uitat ceva
i s se întoarc într-un minut.
Se afla în buc rie când ârâitul strident al
telefonului îl f cu s strâng pu ca i s i
lipeasc degetul pe tr gaci. Telefonul sun de
trei ori înainte ca robotul s intre în func iune.
Ned deschise i închise sertarele de la dulapuri
în timp ce asculta mesajele înregistrate. Apoi
auzi un glas de femeie spunând: “Lynn, sunt
Carley. Disear am s fac o schi a articolului
382
i vreau s i pun o întrebare scurt . Am s

revin. Dac nu dau de tine, ne vedem mâine la
trei în Bedford. Dac i-ai schimbat planurile i
te întorci la New York mai devreme, d -mi un
telefon. Num rul celularului meu este 917-555-
8420.”
Carley DeCarlo vine aici mâine, î i zise
Ned. De asta îi spusese Annie s a tepte i s se
odihneasc . Mâine totul va fi terminat.
“Mul umesc, Annie”, opti Ned. Se hot rî s se
întoarc în garaj, dar mai întâi trebuia s
seasc ceva.
Majoritatea oamenilor in prin cas un set
de chei de rezerv , î i zise.
În cele din urm le g si în penultimul
sertar pe care îl deschise. Erau într-un plic pe
care scria “Casa de oaspe i”.
Deschise u a din spate i se asigur c una
din chei se potrivea în broasc . Mai avea
nevoie de câteva lucruri înainte s se întoarc
în garaj. În frigider erau ase cutii de Coca-
Cola i ase sticle de ap mineral . Nu i-ar fi
stricat, dar tia c muierea Spencer ar fi
observat dac lipsea vreuna. Apoi descoperi
într-un dulap suspendat cutii cu biscui i, pungi
cu covrigei, chips de cartofi i cutii cu alune.
383
Ea nu- i va da seama c lipse te una din ele.
i dulapul de b uturi era plin: patru sticle
de whisky nedesf cute. Ned lu una din spate
ca s nu se observe.
Înainte de plecare mai f cu un lucru. În
eventualitatea c cineva va fi în buc rie
atunci când se va întoarce el, l o fereastr
lateral nez vorât în camera cu televizorul.
În timp ce se îndep rta mergând gr bit pe
hol, se uit dac l sase urme de pa i. Nu l sase.
Cum spunea Annie: “Când vrei, po i s fii
ordonat, Ned”.
Dup ce termin tot ce avea de f cut,
deschise u a din spate. Înainte de a o închide,
se uit înapoi. Privirea îi fu atras de clipitul
becule ului ro u de la robot. “Ne vedem mâine,
Carley”, spuse el încet.
47
Am inut toat diminea a televizorul cu

volumul la minim, dându-l tare numai când se
transmiteau informa ii noi despre Ned Cooper
sau despre victimele lui. A fost i un reportaj
dedicat lui Annie. Mai mul i colegi de serviciu
384
de la spital au vorbit despre energia ei, despre

blânde ea i r bdarea ei cu pacien ii, despre
disponibilitatea ei de a lucra peste program
când era nevoie.
Îmi p rea tot mai r u pentru ce p ise pe
sur ce povestea se derula. C ra t vi, cinci
sau ase zile pe s pt mân , apoi se ducea
acas , într-un apartament închiriat, dintr-un
cartier urât, unde tr ia cu un so cu tulbur ri
psihice. Singura bucurie din via a ei p rea s fi
fost casa din Greenwood Lake. O infirmier a
vorbit despre asta. “Annie abia a tepta s
munceasc prim vara în gr din . Aducea
fotografii cu gr dina, care de la an la an era mai
frumoas . Noi o tachinam c î i pierdea timpul
aici. Îi spuneam c ar fi trebuit s lucreze într-o
ser .”
Annie nu spusese nim nui de la spital c
Ned vânduse casa, îns un vecin intervievat a
declarat c Ned se l udase c de inea ac iuni
Gen-stone i c î i va permite s -i cumpere lui
Annie un conac ca cel pe care îl avea în
Bedford eful de la Gen-stone.
Comentariul sta m-a f cut s dau fuga la
telefon i s o sun iar pe Judy ca s-o rog s -mi
trimit o copie a acelui interviu, precum i una
385
a interviului meu. Interviurile sugerau înc o
leg tur direct între Ned Cooper i incendiul
din Bedford.
Cât am trimis prin e-mail rubrica la revist ,
m-am tot gândit la Annie. Eram sigur c
poli ia verifica bibliotecile, ar tând poza lui
Ned Cooper, pentru a afla dac el era cel care
trimisese e-mail-urile. Dac da, se plasa singur
la locul incendiului. M-am hot rât s -l sun pe
detectivul Clifford de la sec ia de poli ie din
Bedford, cel cu care vorbisem s pt mâna
trecut despre e-mail-uri.
— Tocmai eram pe cale s v sun,
domni oar DeCarlo, spuse el. Bibliotecarele
au confirmat c Ned Cooper a fost b rbatul
care a folosit calculatoarele. Noi lu m în serios
mesajul pe care vi l-a trimis i în care spunea s
preg ti i pentru “ziua judec ii”. În unul
spunea c nu i-a i r spuns so iei lui în rubrica
dumneavoastr , ceea ce ne face s credem c s-
ar putea s fi i vizat .
Nu era deloc un gând pl cut ceea ce
auzeam.
— Poate ar trebui s cere i protec ia
poli iei pân punem mâna pe tipul sta. Un
ofer de camion a raportat c a v zut acum o
386
or , la un popas din Massachusetts, o Toyota

neagr . La volan era un b rbat cu
semnalmentele lui Cooper. Omul e sigur c
ma ina avea pl cu e de New York. De i nu a
re inut numerele, s-ar putea s se dovedeasc o
pist bun .
— Nu am nevoie de protec ie, m-am gr bit
spun. Ned Cooper nu tie unde locuiesc i,
oricum, voi fi plecat cea mai mare parte a
zilei, i azi i mâine.
— Pentru a nu avea vreo surpriz
nepl cut , i-am telefonat doamnei Spencer la
New York i am pus-o în gard . Ea st aici, în
casa de oaspe i, pân îl prindem. I-am spus c e
pu in probabil ca Ned Cooper s se întoarc ,
totu i st m cu ochii pe oselele din apropierea
propriet ii ei.
Mi-a promis c m sun dac mai prime te
vreo veste despre Cooper.
Îmi adusesem de la birou dosarul gros
despre Nick Spencer i dup ce am terminat de
vorbit la telefon am început s -l r sfoiesc. De
data asta m interesau relat rile despre
pr bu irea avionului, de la primele titluri i
pân la scurtele referiri din articolele ulterioare
privitoare la ac iuni i vaccin.
387
Subliniam pe m sur ce citeam. Relat rile
erau clare. Vineri, patru aprilie, la ora dou
p.m., Nicholas Spencer, un pilot experimentat,
a decolat cu avionul s u de pe Westchester
County Airport, cu destina ia San Juan, Puerto
Rico. Inten iona s participe la un seminar de
afaceri i urma s se întoarc duminic dup -
amiaz . Previziunile meteorologice indicau
ploaie moderat în zona San Juan. So ia lui îl
dusese cu ma ina la aeroport.
Cu cincisprezece minute înainte de ora la
care trebuia s aterizeze în San Juan, avionul
lui Spencer a disp rut de pe ecranul radarului.
Nu existase nici un indiciu c ar fi avut o
problem , îns ploaia se transformase într-o
furtun puternic , cu multe fulgere. S-a b nuit
avionul fusese lovit de fulger. A doua zi, apa
a început s aduc la mal fragmente din epava
avionului.
Numele mecanicului care se ocupase de
avion chiar înainte de decolare era Dominick
Salvio. Dup accident, el a declarat c Nicholas
Spencer era un pilot experimentat i mai
zburase în condi ii de vreme proast , dar c un
fulger ar fi putut trimite avionul în picaj.
Dup izbucnirea scandalului, în ziare au
388
început s apar întreb ri cu privire la zbor. De

ce nu folosise Spencer avionul companiei Gen-
stone, a a cum proceda când c torea în
interesul companiei? De ce num rul de apeluri
expediate i primite pe telefonul s u celular
sc zuse atât de drastic în s pt mânile dinaintea
pr bu irii avionului? Apoi, când cadavrul lui n-
a fost recuperat, au ap rut alte întreb ri. Fusese
pr bu irea regizat ? Chiar se afla în avion când
acesta a c zut? De obicei, mergea la aeroport
cu ma ina lui. De ce ziua în care a plecat spre
Puerto Rico a rugat-o pe so ia sa s -l conduc ?
Am sunat la aeroportul Westchester.
Dominick Salvio era la serviciu i mi s-a f cut
leg tura cu el. Am aflat c ie ea din tur la ora
dou . A fost de acord, de i cu re inere, s ne
întâlnim în terminal.
— Dar numai cincisprezece minute,
domni oar DeCarlo, spuse el. Pu tiul meu are
azi meci în liga mic i vreau s -l v d.
M-am uitat la ceas. Se f cuse ora
unsprezece i patruzeci i cinci i eu eram tot în
halat. Trebuia s m mi c repede.
Cincisprezece minute mai târziu, din cauza
zgomotului f cut de feon era cât pe ce s nu
aud telefonul. Era Ken Page.
389
— L-am g sit pe pacientul nostru bolnav
de cancer, Carley.
— Cine e?
— Dennis Holden, un inginer de treizeci i
opt de ani. Locuie te în Armonk.
— Cum se simte?
— N-a vrut s -mi spun la telefon. A
manifestat mari re ineri când l-am rugat s stea
de vorb cu mine, dar l-am convins i m-a
invitat acas la el.
— i cu mine cum r mâne? am întrebat.
Ken, mi-ai promis...
— Stop. A fost nevoie de pu in munc de
convingere, dar pân la urm a acceptat s vii
i tu. Avem de ales: azi sau mâine la trei. Tu ce
zici? Eu pot oricând. Trebuie s -l sun imediat
-i dau r spunsul.
A doua zi trebuia s m întâlnesc cu Lynn
la ora trei i nu voiam s renun .
— Azi e perfect, i-am spus lui Ken.
— Sunt sigur c ai urm rit tirile despre
Cooper. Cinci oameni au murit din cauz c
Gen-stone a dat chix.
— ase, l-am corectat eu. i so ia lui a fost
o victim .
390
— Da, ai dreptate. Bine, îl sun pe Holden,

apoi pe tine.
Ken m-a sunat dup cinci minute. Mi-am
notat adresa lui Holden i num rul de telefon,
m-am fardat la repezeal , am îmbr cat un
costum cu pantaloni, albastru închis, i am luat-
o din loc.
Dup tot ce aflasem despre Ned Cooper,
am sim it nevoia s m uit cu mare grij în jur
când am deschis u a exterioar . N-am v zut
nimic care s m sperie. Strada p rea destul de
sigur .
Westchester County Airport este situat la

grani a cu Greenwich, or elul pe care îl
vizitasem cu mai pu in de dou zeci i patru de
ore înainte i unde aveam s m întorc mâine
cu Casey. tiam c la începuturile sale
aeroportul fusese un aerodrom oarecare menit
-i serveasc pe reziden ii boga i din zon .
Apoi lucrurile se schimbaser . Aeroportul
devenise un terminal important, preferat de mii
de c tori, inclusiv de cei care nu se num rau
neap rat printre bog ta i. M-am întâlnit cu
Dominick Salvio în holul terminalului la ora
dou i patru minute. Era un b rbat masiv, cu
391
ochi c prui i cu un surâs sincer. Avea aerul
unui tip care tie precis cine e i ce face. I-am
dat cartea mea de vizit i i-am explicat c mi
se spunea Carley.
— Marcia DeCarlo i Dominick Salvio
transforma i în Carley i Sal. Imagineaz i,
zise el zâmbind.
Con tient c timpul se scurgea, am trecut
direct la subiect. Am fost absolut sincer cu el.
I-am spus c scriam un articol i c îl
cunoscusem pe Nick Spencer. Apoi i-am
explicat pe scurt rela ia mea cu Lynn. I-am
spus c nu credeam varianta potrivit c reia
Nick Spencer supravie uise pr bu irii i acum
se ascundea în Elve ia, dând lumii cu tifla.
În acel moment între Carley i Sal s-a
stabilit o leg tur .
— Nick Spencer a fost un prin , spuse cu
rie Sal. Nu mai g se ti tipi ca el. Tare mi-ar
pl cea s pun mâna pe mincino ii ia care îl fac
escroc. Le-a t ia limba.
— De acord, îns ce vreau eu s aflu de la
tine, Sal, este cum i s-a p rut Nick în ziua
aceea când s-a suit în avion. tiu c avea numai
patruzeci i doi de ani, dar tot ce descop r
despre el, mai ales lucrurile care s-au întâmplat
392
în acele ultime luni, pare s sugereze c era

foarte stresat. Chiar i b rba ii tineri asemeni
lui pot face un atac de cord, unul care te
omoar înainte s apuci s reac ionezi în vreun
fel.
— E posibil s se fi întâmplat asta, spuse
Sal. Ce m sup pe mine e c se creeaz
impresia c Nick Spencer a fost un pilot de trei
lulele. Era bun, al naibii de bun, i în plus
de tept. Zburase de multe ori pe timp de
furtun i tia s se descurce - doar dac nu l-a
lovit un fulger. În astfel de situa ii e greu s te
descurci.
— L-ai v zut sau ai vorbit cu el, înainte de
decolare?
— Întotdeauna m ocupam personal de
avionul lui. L-am v zut.
— tiu c Lynn l-a adus la aeroport. Pe ea
ai v zut-o?
— Am v zut-o. St teau la o mas în
cafeneaua cea mai apropiat de locul în care
sunt inute avioanele particulare. Apoi l-a
condus la avion.
— P reau tandri unul cu cel lalt? Am
ezitat, apoi am vorbit f ocoli uri: Sal, e
393
important s tiu care era starea de spirit a lui
Nick Spencer. Dac era sup rat sau preocupat
de ceva ce se întâmplase între ei i dac e
posibil ca asta s fi avut o influen asupra
st rii lui fizice sau a concentr rii.
Sal privi dincolo de mine. Am sim it c î i
cânt rea cuvintele, nu atât pentru a fi precaut,
cât pentru a fi cinstit. În cele din urm spuse:
— Carley, oamenii ia doi n-au fost
niciodat ferici i împreun , te rog s m crezi.
— Ai sesizat ceva deosebit în
comportamentul lor din ziua aceea?
— De ce nu vorbe ti cu Marge? E
chelneri a care i-a servit în cafenea.
— E aici azi?
— Lucreaz de vineri pân luni. E aici.
Luându-m de bra , Sal m conduse pân la
cafenea.
— Aceea e Marge, spuse el, indicându-mi
o femeie de vreo aizeci de ani, cu aspect de
matroan . Îi f cu semn i ea veni zâmbind spre
noi.
Zâmbetul îi disp ru când Sal îi spuse de ce
eram acolo.
— Domnul Spencer a fost cel mai
394
cumsecade om, iar prima lui so ie o fiin

fermec toare, declar Marge. Ast lalt e rece
ca un pe te. Trebuie c l-a sup rat cu adev rat
în ziua aceea. Se tot scuza, dar el era negru de
sup rare. N-am auzit tot ce spuneau, dar am
în eles c ea se r zgândise i nu mai mergea cu
el la Puerto Rico. El a spus c dac ar fi tiut
mai devreme l-ar fi luat pe Jack. Jack e fiul
domnului Spencer.
— Au mâncat sau au b ut ceva? am
întrebat.
— Amândoi au luat ceai cu ghea . ti i
ceva? Bine c nici ea, nici Jack n-au fost în
avionul la. Mare p cat c domnul Spencer n-a
fost la fel de norocos.
I-am mul umit lui Marge i am plecat cu
Sal.
— L-a s rutat lung în fa a tuturor când s-
au desp it, spuse Sal. Mi-am imaginat c o
ducea bine în c snicie, dar pe urm Marge mi-a
spus ce i-a spus i ie. S-ar putea ca sup rarea
-i fi afectat judecata. Asta li se poate
întâmpla i celor mai buni pilo i. Cred c nu
vom afla niciodat adev rul.
395
48
Am ajuns devreme în Armonk i am stat în

ma in în fa a casei lui Dennis Holden,
teptându-l pe Ken Page. Am sunat-o pe Lynn
la num rul din Bedford. Voiam s o întreb
direct de ce îl convinsese pe Nick Spencer s
nu-l ia pe Jack în Puerto Rico i de ce se
zgândise ea ulterior. Îi sugerase cineva c nu
era bine s urce în avionul la?
Fie era plecat , fie nu a vrut s r spund .
Gândindu-m la asta, am hot rât c era mai
bine a a. Preferam s o v d cu ochii mei cum
reac ioneaz când îi pun întrebarea, mi-am zis.
Profitase de c toria mamei mele cu tat l ei ca
fac din mine purt toarea ei de cuvânt. Ea
era v duva îndurerat , mama vitreg
abandonat , so ia uluit a unui om care s-a
dovedit a fi un escroc. De fapt, pu in îi p sa de
Nick Spencer i de fiul lui. Probabil c tr ia de
mult cu Charles Wallingford.
Ken sosi, parc în spatele meu i dup ce
am coborât ne-am îndreptat împreun spre
cas . Construc ia în stil Tudor, din c mid i
cu stucaturi, precum i peluza verde i
catifelat spuneau fie c Dennis Holden era un
396
inginer de succes, fie c avea o familie bogat .

a ne-a fost deschis de un b rbat slab cu
r aten tuns scurt i cu ni te ochi c prui, mari
i blânzi.
— Sunt Dennis Holden, spuse el. Intra i.
Casa era la fel de frumoas i pe din untru.
Ne-a dus în camera de zi, unde dou canapele
albe încadrau, fa în fa , emineul. Covorul,
un minunat amalgam de culori, în nuan e de
ro u i albastru, auriu i grena, era o pies de
valoare. Când m-am a ezat al turi de Ken pe
una dintre canapele, m-am gândit c în urm cu
câteva luni Dennis Holden p sise aceast
cas f speran a de a se mai întoarce, pentru a
se interna într-un sanatoriu. Oare ce sim ise
când revenise acas ?
Ken i-a întins lui Holden cartea sa de
vizit . Am f cut i eu acela i lucru. Holden le-a
examinat cu aten ie.
— Doctore Page, i se adres el lui Ken,
practica i medicina?
— Nu. Scriu despre cercet rile medicale.
Holden se întoarse spre mine.
— Marcia DeCarlo. Nu scrie i i o rubric
de sfaturi financiare?
397
— Ba da.
— So ia mea o cite te i îi place foarte
mult.
— M bucur.
Se uit la Ken.
— Domnule doctor, la telefon mi-a i spus
dumneavoastr i domni oara DeCarlo
scrie i un articol despre Nicholas Spencer.
Crede i c mai este în via , sau cel care afirm
l-a v zut în Elve ia l-a confundat?
Ken se uit la mine, apoi la Holden.
— Carley a intervievat familia lui Spencer.
S-o l m pe ea s r spund .
I-am relatat lui Holden vizita f cut so ilor
Barlowe i întâlnirea cu Jack i am încheiat
spunând:
— Din tot ce am auzit despre Nick
Spencer, el nu i-ar fi abandonat niciodat fiul.
Era un om bun preocupat de g sirea unui leac
împotriva cancerului.
— Adev rat! Nick nu era un om care s i
însceneze dispari ia. Consider c moartea lui
elibereaz de promisiunea pe care i-am
cut-o. Sperasem ca trupul lui s fie g sit
înainte de a mi-o înc lca, dar a trecut aproape o
398
lun de la pr bu irea avionului i s-ar putea s

nu ias niciodat la suprafa .
— Care a fost acea promisiune, domnule
Holden? întreb Ken.
— C n-am s dezv lui nim nui c mi-a
administrat vaccinul s u anticancer când m-am
aflat în sanatoriu.
i eu i Ken speraser m c lui Dennis
Holden i se administrase vaccinul i c avea s
o recunoasc în fa a noastr . Dar când l-am
auzit confirmând, a fost ca i cum am fi venit
cu mare vitez la vale pe panta abrupt a unui
montagne russe. Ne-am holbat amândoi la el.
rbatul era slab, dar nu p rea deloc fragil.
Pielea lui avea o culoare s toas . Mi-am dat
seama de ce avea p rul a a de scurt - abia
începuse s -i creasc .
Holden se ridic , travers înc perea i lu
de pe poli a emineului o fotografie înr mat
care st tea cu fa a în jos. Veni cu ea i i-o
întinse lui Ken. M-am uitat i eu.
— Asta e fotografia pe care mi-a f cut-o
so ia mea la ceea ce ar fi trebuit s fie ultima
mea cin acas .
Holden era numai piele i os. Vl guit.
399
Chel. St tea la mas , cu un simulacru de
zâmbet pe fa . C ma a îi atârna pe corp.
— Ajunsesem s am patruzeci de
kilograme, spuse el. Acum am aptezeci. Am
avut un cancer de colon, operat cu succes, dar
care ulterior s-a r spândit. Doctorii spun c e o
minune c mai tr iesc. Este o minune, dar ea a
venit de la Dumnezeu prin mesagerul s u, Nick
Spencer.
Ken nu- i putea lua ochii de la fotografie.
— Doctorii dumneavoastr tiu c vi s-a
administrat vaccinul?
— Nu. N-au nici un motiv s b nuiasc
asta, fire te. Se mir doar c n-am murit. Prima
mea reac ie la vaccin a fost teama de moarte.
Pe urm a început s -mi revin pofta de
mâncare i am început s m îngra . Nick m
vizita o dat la trei, patru zile i nota progresele
cute de mine. Am o copie. M-a pus s jur c
voi p stra secretul. Mi-a spus s nu-l sun
niciodat la birou i nici s nu-i las un mesaj
acolo. Doamna doctor Clintworth, de la
sanatoriu, a b nuit c Nick mi-a administrat
vaccinul, îns eu am negat. Nu tiu dac m-a
crezut.
— Domnule Holden, v-au f cut doctorii
400
raze X sau radiografii? întreb Ken.

— Da. Ei numesc asta remisie spontan .
Se întâlne te o dat la un miliard de cazuri. Doi
dintre ei scriu comunic ri tiin ifice despre
mine. Când a i sunat azi, primul meu gând a
fost s v refuz, dar am citit fiecare num r al
Wall Street Weekly. Sunt atât de scârbit încât
m-am gândit c e timpul s vorbesc. Poate c
vaccinul nu are efect la toat lumea, dar mie
mi-a salvat via a.
— Vre i s -mi ar ta i însemn rile f cute de
Nick cu privire la progresele înregistrate de
dumneavoastr ?
— Am f cut deja copii în caz c m
hot ram s vi le dau. Ele arat c vaccinul a
atacat celulele canceroase, înconjurându-le i
apoi distrugându-le. În zonele respective au
început imediat s apar celule s toase. Am
intrat în sanatoriu în zece februarie. Nick era
voluntar acolo. Citisem tot ce inea de
cercetarea cu privire la posibila tratare a
cancerului. tiam cine era Nick i citisem
despre cercet rile lui. L-am implorat s încerce
vaccinul pe mine. Mi l-a administrat în ziua de
doisprezece februarie i pe dou zeci am venit
acas . Dup dou luni i jum tate boala
401
disp ruse.
Dup o or , în timp ce ne preg team s
plec m, u a din fa se deschise i intrar o
femeie dr gu i dou adolescente. Toate trei
aveau p rul ro u i bogat. Erau so ia i fetele
lui Holden.
— Bun , spuse el, zâmbind. A i venit
devreme, fetelor. A i terminat banii?
— Nu, n-am terminat banii, spuse so ia lui,
luându-l de bra . Am vrut doar s ne asigur m
e ti tot aici.
Am discutat cu Ken în timp ce ne

îndreptam spre ma in .
— S-ar putea fie o remisie spontan
întâlnit o dat la un miliard de cazuri, spuse el.
— tii c nu a a stau lucrurile.
— Carley, medicamentele i vaccinurile
ac ioneaz diferit la persoane diferite.
— Tot ce tiu e c s-a vindecat.
— Atunci de ce testele de laborator au ie it
anapoda?
— Nu m întreba pe mine, întreab -te pe
tine i vei g si r spunsul: Cineva a vrut s par
vaccinul a dat gre .
402
— Da, m-am gândit la posibilitatea asta.

Cred c Nicholas Spencer b nuia c testele cu
vaccinul erau în mod deliberat modificate. Asta
ar explica testele secrete pe care le finan a în
Europa. Ai auzit ce a spus Holden. Nick nu
avea încredere în nimeni.
— Avea încredere în Vivian Powers, am
spus. Se îndr gostise de ea. Cred c nu i-a spus
de Holden sau de b nuielile lui pentru c s-a
gândit c ar putea s fie periculos pentru ea s
de in acea informa ie - i n-a gre it. Ken,
vreau s vii cu mine i s-o vezi cu ochii t i pe
Vivian Powers. Fata nu simuleaz . De altfel,
am o idee referitor la ce i s-a întâmplat.
*
Tat l lui Vivian era în sala de a teptare de
lâng sec ia de terapie intensiv .
— Jane i cu mine facem cu rândul aici,
spuse el. Nu vreau ca Vivian s fie singur
când se treze te. E derutat i însp imântat ,
dar o s i revin .
— i-a rec tat memoria?
— Nu. Tot mai crede c are aisprezece
ani. Doctorii spun c s-ar putea s nu
recupereze niciodat ultimii doisprezece ani.
403
Va trebui s accepte acest fapt când se va sim i
destul de bine ca s în eleag . Important e c
tr ie te i c vom putea s-o lu m acas curând.
Asta e tot ce ne intereseaz .
L-am informat c Ken lucra cu mine la
articolul despre Spencer i c era doctor.
— E important ca el s-o vad pe Vivian,
am spus. Încerc m s punem cap la cap ce i s-a
întâmplat.
— Pentru asta, da, pute i s-o vede i,
domnule doctor Page. Peste câteva minute o
infirmier intr în sala de a teptare.
— S-a trezit, domnule Desmond, spuse ea.
Când Vivian deschise ochii, tat l ei se afla
lâng ea.
— Tati, spuse ea înceti or.
— Sunt aici, drag . Îi lu mâinile în ale lui.
— Mi s-a întâmplat ceva, nu-i a a? Am
avut un accident.
— Da, drag , ai avut, dar ai s te faci bine.
— Mark e teaf r?
— E bine.
— Conducea prea repede. I-am spus-o.
Ochii ei se închideau din nou. Allan
Desmond se uit la Ken i la mine i opti:
404
— Vivian a avut un accident de ma in

când avea aisprezece ani. S-a trezit la urgen .
Am ie it din spital i ne-am dus în parcare.
— Ai pe cineva pe care l-ai putea consulta
în leg tur cu medicamentele care afecteaz
mintea? l-am întrebat eu pe Ken.
— tiu unde ba i cu întrebarea asta i, da,
am. Carley, între companiile farmaceutice se
duce o lupt pentru g sirea medicamentelor
care s vindece boala Alzheimer i s redea
memoria. În acela i timp laboratoarele
descoper multe lucruri despre distrugerea
memoriei. Nu e un secret prea mare c timp de
aizeci de ani medicamentele care afecteaz
mintea au fost folosite pentru ob inerea de
informa ii de la spionii captura i. În zilele
noastre ele sunt infinit mai sofisticate.
Apoi am dat glas b nuielii care prindea
contur în mintea mea de la o vreme.
— Ken, vreau s i spun care e ipoteza
mea. Eu cred c Vivian a intrat în panic i a
fugit la vecina ei. I-a fost fric s cear ajutor
chiar i la telefon. A luat ma ina i a fost
urm rit . Este posibil s i se fi administrat
medicamente care afecteaz mintea în
încercarea de a se afla dac Nick Spencer a
405
supravie uit pr bu irii avionului. Am aflat c
mul i oameni de la Gen-stone b nuiau c între
ea i Nick exist o rela ie amoroas . Se poate
ca cei care au r pit-o s fi sperat c , dac Nick
tr ie te, îi va r spunde la apelul telefonic. Cum
asta nu s-a întâmplat, i-au dat un drog care s -i
tearg memoria imediat i au l sat-o în
ma in .
Am ajuns acas o or mai târziu i primul
lucru pe care l-am f cut a fost s deschid
televizorul. Ned Cooper era de neg sit. Dac
plecase în zona Boston, dup cum se specula,
probabil c reu ise s i g seasc o
ascunz toare. Pe urmele lui fusese trimis un
num r impresionant de poli ti.
M-a sunat mama. Era îngrijorat .
— Carley, în ultimele dou s pt mâni
aproape c n-am vorbit cu tine, or, asta nu- i st
în fire. S rmanul Robert nu prime te aproape
deloc ve ti de la Lynn, dar noi dou am fost
mereu apropiate. S-a întâmplat ceva?
— S-au întâmplat multe, mam , dar nu
între noi. Bineîn eles c nu puteam s -i spun ce
fr mânta cu adev rat. Am calmat-o
explicându-i c articolul îmi ocupa tot timpul,
dar era s m înec la propunerea ei ca eu i
406
Lynn s ne ducem într-un week-end la ei i s

petrecem to i patru dou zile pl cute.
Dup ce am închis mi-am f cut un sandvi
cu unt de arahide i un ibric de ceai. Le-am pus
pe o tav i m-am a ezat la birou pentru dou
ore de munc . Al turi aveam teancul de dosare
Spencer i decupajele din ziare cu referiri la
pr bu irea avionului. Cum acestea din urm
erau împr tiate, le-am adunat, le-am pus la loc
în dosarul lor, apoi am luat pliantele pe care le
în casem la Garner Pharmaceuticals.
Am decis c merita s le r sfoiesc s v d
dac exista vreo referire la Gen-stone. Când am
ajuns la cel din mijlocul teancului, am tres rit.
Era ceea ce înregistrasem involuntar în biroul
de recep ie, f ca la vremea respectiv s -mi
dau seama ce v d.
Pre de câteva minute, poate chiar o
jum tate de or , am stat sorbind din cea ca de
ceai, f s observ c se r cise deja.
Aveam în mân cheia întregii afaceri. Era
ca i cum a fi deschis un seif i a fi g sit
în untru tot ce c utam. Sau ca i cum a fi avut
un pachet de c i pe care le aranjam în suit .
Poate c exemplul acesta era mai bun pentru c
la c i jokerul poate fi pus oriunde. În pachetul
407
de c i cu care jucam noi, Lynn era jokerul, i
locul în care se afla ea avea s ne afecteze
amândurora via a.
49
Când se întoarse în garaj, Ned se a ez în

ma in i st tu acolo bând whisky i, din când
în când, ascultând radioul. Îi pl cea s aud ce
se spunea la tiri despre el, îns nu voia s
consume bateria. Dup un timp începu s
mo ie i, treptat, adormi. Zgomotul unei
ma ini care venea pe drumul de serviciu i
trecea pe lâng garaj îl trezi brusc i îl f cu s
întind mâna dup pu . Dac erau poli aii i
încercau s -l prind , m car s rad câ iva
înainte s moar .
tept aproape o jum tate de or , dar nu
auzi nici o ma in întorcându-se. Se întreba
dac nu cumva ap ruse iubitul, tipul care
fusese cu ea în noaptea în care el provocase
incendiul.
Ned se hot rî s arunce o privire ca s vad
dac ghicise. Cu pu ca sub bra , deschise f
zgomot u a lateral i parcurse traseul, de-
408
acum familiar, pân la casa de oaspe i. Berlina

neagr era parcat în locul în care îngrijitorii
obi nuiau s i lase ma ina. Toate storurile de
la cas fuseser coborâte, în afar de cel de la
birou, ridicat un centimetru sau doi de la
pervaz. Probabil c s-a în epenit, î i zise el.
Fereastra era deschis , a a c atunci când se
aplec reu i s vad pân în camera de zi, unde
st tuser seara trecut Lynn Spencer i tipul.
Se aflau iar i acolo, numai c de data asta
mai era cineva cu ei. Auzea i o alt voce, o
voce de b rbat, dar nu-i vedea fa a. Dac
iubitul lui Spencer i cel lalt tip vor fi aici
mâine când va veni în vizit muierea DeCarlo,
însemna c vor avea ghinion. Lui îi convenea.
Nici unul dintre ei nu merita s tr iasc .
În timp ce se str duia s asculte
conversa ia, o auzi pe Annie spunându-i s se
întoarc în garaj i s doarm pu in.
— i nu mai bea, Ned, spuse ea.
— Dar...
Ned închise repede gura. Începuse s
vorbeasc cu Annie cu voce tare. B rbatul care
vorbea, amantul, nu auzi, dar Lynn Spencer
ridic mâna i le ceru s fac lini te.
409
i d du seama c ea le spunea c auzise
ceva afar . Ned se îndep rt pe furi i ajunse
dup brazi înainte ca u a s se deschid . Nu
vedea fa a tipului care ie ise, dar era mai înalt
decât amantul. Dup ce arunc o privire rapid ,
acesta intr înapoi în cas . Înainte s închid
a, Ned îl auzi spunând:
— E ti nebun , Lynn.
Nu e nebun , rosti Ned, de data asta în
gând. T cu pân ajunse înapoi în garaj. Apoi,
în timp ce deschidea o sticl de whisky, începu
râd . Îi spuse lui Annie c nu avea
importan c bea whisky pentru c nu mai lua
medicamente. “Continui s ui i, Annie, mereu
ui i.”
50
Duminic diminea m-am sculat devreme.

Pur i simplu nu mai puteam dormi. i nu
numai pentru c îmi era groaz s dau ochii cu
Lynn, ci i din cauza unei senza ii ciudate c
avea s se întâmple ceva cumplit. Am b ut
repede o cea de cafea, am îmbr cat ni te
pantaloni confortabili i un jerseu u or i m-am
410
dus la catedral . Slujba de la ora opt era pe cale

înceap i m-am strecurat într-o stran .
M-am rugat pentru oamenii care î i
pierduser via a din cauz c Ned Cooper
investise în Gen-stone. M-am rugat pentru to i
cei care aveau s moar din cauz c vaccinul
lui Nick Spencer fusese sabotat. M-am rugat
pentru Jack Spencer, al c rui tat îl iubise atât
de mult, i m-am rugat pentru b ie elul meu,
Patrick, care acum era înger.
Aproape de ora nou enoria ii începur s
ias . Înc nelini tit , m-am dus în Central Park.
Era o diminea de aprilie minunat , care
promitea o zi însorit i copaci proasp t
înflori i. În parc erau deja oameni care se
plimbau sau mergeau pe biciclet . Al ii st teau
întin i pe iarb , preg tindu-se de picnic sau de
plaj .
M-am gândit la cei din Greenwood Lake
care s pt mâna trecut mai tr iau, iar acum
erau mor i. Oare avuseser vreo premoni ie c
le expira timpul? Tata a avut. El s-a întors i a
rutat-o pe mama înainte s i înceap
obi nuita plimbare de diminea . Niciodat nu
mai f cuse asta.
Oare de ce m gândeam la toate astea? A
411
fi vrut ca ziua s se termine repede i s vin
seara, când voi fi cu Casey. Ne era bine
împreun . O tiam amândoi. Atunci de unde
aceast triste e cople itoare când m gândeam
la el, de parc mergeam în direc ii diferite, de
parc drumurile ni se desp eau iar?
Am pornit înapoi spre cas i pe drum m-
am oprit la o cafea i un corn. Asta m-a mai
înviorat pu in i, când am v zut c Casey
sunase deja de dou ori, m-am sim it i mai
bine. Seara trecut se dusese cu un prieten la un
meci, a a c nu vorbiser m.
L-am sunat.
— Începeam s -mi fac griji, spuse el.
Carley, tipul acesta, Cooper, este înc liber i e
periculos. Nu uita c te-a contactat de trei ori.
— Fii f grij , sunt cu ochii-n patru. În
mod sigur nu e în Bedford i m îndoiesc c se
afl în Greenwich.
— De acord. Nici eu nu cred c e în
Bedford. Cred c o caut pe Lynn Spencer în
New York. Poli ia din Greenwich st cu ochii
pe casa familiei Barlowe. Dac el îl învinuie te
pe Nick Spencer de e ecul vaccinului, s-ar
putea s fie destul de nebun s se duc dup
fiul lui Nick.
412
Vaccinul anticancer nu e un e ec, îmi

venea s -i spun lui Casey, dar nu puteam, nu la
telefon, nu acum.
— Carley, m gândeam c am putea merge
împreun la Bedford dup -amiaz .
— Nu, am spus repede. Nu tiu cât am s
stau cu Lynn, i tu trebuie s ajungi la timp la
petrecere. Am s vin i eu dup aceea. Casey,
n-am s intru acum în detalii, dar ieri am aflat
ni te lucruri care vor duce la acuza ii grave i
rog ca Lynn s nu fie implicat . Dac ea
tie sau b nuie te ceva, a sosit timpul s
vorbeasc . Trebuie s-o conving s-o fac .
— Ai grij . Apoi repet cuvintele pe care
le auzisem pentru prima dat cu dou seri în
urm : Te iubesc, Carley.
— i eu te iubesc, am optit.
Am f cut un du , m-am sp lat pe cap i am
acordat mai mult aten ie ca de obicei
machiajului meu. Am scos din ifonier un
costum de m tase verde deschis cu pantaloni
largi. Era una din inutele în care m sim eam
întotdeauna bine i în care, spunea lumea,
ar tam excelent. M-am hot rât s pun în po et
colierul i cerceii pe care îi port de obicei la
acel costum. P reau prea festivi pentru discu ia
413
pe care urma s-o am cu sora mea vitreg . Am
optat pentru ni te cercei de aur, simpli.
La unu patruzeci i cinci m-am suit în
ma in i am pornit spre Bedford. La trei f
zece am sunat i Lynn mi-a deschis poarta. A a
cum procedasem s pt mâna trecut , când îi
intervievasem pe îngrijitori, am ocolit ruinele
conacului i am parcat în fa a casei de oaspe i.
Am coborât din ma in , m-am dus la u i
am sunat. Mi-a deschis Lynn.
— Intr , Carley, spuse ea. Te a teptam.
51
La ora dou , Ned se afla dup copacii din

apropierea casei de oaspe i. La dou i un sfert,
un b rbat pe care nu-l mai v zuse pân atunci
venea pe aleea care ducea la poarta de serviciu.
Nu ar ta a poli ai - avea haine prea scumpe.
Purta o hain albastru închis, pantaloni cafenii
i o c ma cu guler r sfrânt. Aspectul i
atitudinea lui, reflectate în felul în care mergea,
spuneau c se sim ea de parc ar fi st pânul
lumii.
Dac mai e ti pe aici vreo or , n-ai s-o mai
414
st pâne ti, se gândi Ned. Se întreb dac tipul

era cel de seara trecut - nu iubitul, cel lalt. S-
ar putea, hot rî el. Erau cam de aceea i statur .
Ned o v zu iar pe Armie stând lâng el. Îi
întindea mâna. tia c el va veni curând la ea.
— Nu va dura mult, Annie, opti el. D -mi
dou ore, bine?
Îl durea capul atât din cauza b uturii cât i
pentru c înc nu g sise modalitatea s ajung
la cimitir. Nu putea s ia Toyota - poli aii o
utau peste tot. Ma ina lui Lynn Spencer era
prea elegant - oamenii ar fi remarcat-o.
Tipul ajunse la cas i b tu la u . Îi
deschise Lynn Spencer. Ned hot rî c era
probabil un vecin care venise s-o vad .
Probabil c tia codul de la poarta de serviciu
sau Lynn îi deschisese din cas .
Dou zeci de minute mai târziu, la trei f
zece, o ma in intr pe aleea din fa i parc
lâng casa de oaspe i.
Ned v zu o femeie tân coborând din
ma in . O recunoscu imediat - era Carley
DeCarlo. Sosise la timp - poate chiar pu in mai
devreme. Totul avea s se întâmple exact cum
pl nuise el.
415
Tipul cel nou era înc în untru. Ghinionul
lui.
DeCarlo era îmbr cat de parc mergea la
o petrecere, se gândi Ned. Purta un costum
frumos, unul pe care i el ar fi vrut s i-l
cumpere lui Annie. DeCarlo î i permitea s
poarte asemenea haine pentru c era de-a lor -
de-a punga ilor care luaser banii tuturor i
frânseser inima lui Annie ca apoi s spun
lumii: “Eu n-am nici o leg tur cu asta. i eu
sunt o victim .”
Sigur c e ti! De asta vii aici într-o Acura
verde închis, îmbr cat într-un costum elegant
care cost o gr mad de bani.
Annie spusese mereu c dac i-ar fi putut
permite vreodat o ma in ar fi vrut s fie
verde închis. “Ia gânde te-te, Ned. Negrul e
cam sumbru, i multe ma ini albastru închis
arat de parc ar fi negre, a a c ce diferen e?
Dar verde închis arat cu adev rat elegant.
Când vei câ tiga la loterie, Ned, te rog s -mi
cumperi o ma in verde închis.”
— Annie, iubito, nu i-am cump rat-o, dar
azi am s vin s te întâlnesc într-o ma in verde
închis, bine?
— Oh, Ned. O auzi râzând. Era pe
416
aproape. Îi sim i s rutul. O sim i masându-i

ceafa, a a cum f cea când era foarte încordat.
sase pu ca rezemat de un copac. O lu
i începu s se gândeasc cum s procedeze.
Cel mai bine era s intre în cas . În felul sta
risca mai pu in ca împu turile s fie auzite
din osea.
sându-se în patru labe, se furi de-a
lungul gardului viu pân ajunse pe partea
lateral a casei, sub fereastra camerei cu
televizorul. U a care d dea în camera de zi era
aproape închis , a a c nu vedea în untru. În
schimb, îl v zu pe tipul care tocmai sosise. Era
în camera cu televizorul i st tea în picioare
dup u .
— Cred c DeCarlo nu tie c el e aici,
spuse Annie. M întreb de ce.
— S afl m, propuse Ned. Am o cheie de
la u a de la buc rie. Hai s intr m.
52
Lynn e cu adev rat o femeie frumoas . De

obicei î i strânge p rul la spate într-un coc
fran uzesc, dar azi î i l sase cârlion ii aurii s -i
417
încadreze fa a, i asta îndulcea privirea de
ghea a ochilor ei de un albastru închis. Era
îmbr cat cu pantaloni albi de m tase, croi i
impecabil, i o bluz de m tase alb .
Preocuparea mea de a nu ar ta prea festiv
pentru discu ia noastr serioas nu era
împ rt it i de ea. Purta un colier îngust din
aur pres rat cu diamante, cercei de aur cu
diamante i inelul cu diamant pe care îl
remarcasem la întrunirea ac ionarilor.
Am complimentat-o pentru felul în care
ar ta, iar ea mi-a explicat c mai târziu mergea
la un cocteil la un vecin. Am urmat-o în camera
de zi. Nu i-am spus c nu mai departe de acum
o s pt mân fusesem în camera asta. Eram
sigur c i-ar fi displ cut vizita mea la Manuel
i Rosa Gomez.
Se a ez pe canapea, tol nindu-se astfel
încât s sugereze c avea s fie o discu ie
relaxat i am în eles c m a teptau momente
grele. Bineîn eles c nu voiam s beau nimic,
nici chiar ap , dar din faptul c nu a f cut nici
car un gest simbolic de ospitalitate am
în eles c mesajul era s -mi spun lec ia i s m
car.
Tu ai vrut-o, m-am gândit, i am inspirat
418
adânc.
— Lynn, n-o s fie o conversa ie lejer i,
sincer, singurul motiv pentru care m aflu aici
i încerc s te ajut e c mama s-a c torit cu
tat l t u.
i a inti privirea asupra mea i d du din
cap. Suntem de acord, m-am gândit, i am
continuat:
— tiu c nu ne omorâm una dup
cealalt , i asta e în regul , dar te-ai folosit de
leg turile noastre de familie - dac se pot numi
astfel - ca s faci din mine avocatul t u. Tu erai
duva trist care habar n-avusese ce punea la
cale b rbatul ei, erai mama vitreg care tânjea
dup fiul vitreg. Erai f slujb , f prieteni,
pe punctul de a r mâne lefter . Totul a fost o
minciun , nu-i a a?
— A fost, Carley? întreb ea politicoas .
— Eu cred c a fost. ie pu in î i p sa de
Nick Spencer. Singurul lucru cinstit pe l-ai
spus a fost c el s-a însurat cu tine pentru c
sem nai cu prima lui so ie. Cred c asta e
adev rat. Dar, Lynn, m aflu aici ca s te
avertizez. Va începe o anchet referitoare la
problemele care au ap rut brusc în leg tur cu
vaccinul. Întâmplarea face s tiu c vaccinul e
419
bun - am v zut ieri cu ochii mei dovada clar a
acestui lucru. Am v zut un om care, acum trei
luni, era in anticamera mor ii, iar acum e
vindecat sut la sut .
— Min i, se r sti ea.
— Ba nu, nu mint. Oricum, n-am venit aici
vorbesc despre omul acela. Sunt aici pentru
a- i spune c Vivian Powers a fost r pit i c ,
probabil, i s-au administrat substan e care
afecteaz mintea.
— Asta-i caraghios!
— Nu, nu e, i nici faptul c dosarele
tat lui lui Nick au fost furate de la doctorul
Broderick. Sunt convins c tiu cine le-a luat.
l-am g sit fotografia ieri într-un pliant al
companiei Garner Pharmaceuticals. E vorba de
Lowell Drexel.
— Lowell? Glasul ei tr da încordarea care
o cuprinsese.
— Doctorul Broderick a spus c cel care a
luat dosarele era un b rbat cu p rul aten-
ro cat. Cred c treaba cu vopsitul a fost bun
deoarece nu i-a dat seama c nu era culoarea
lui natural . Fotografia a fost f cut anul trecut,
înainte ca Drexel s înceteze s se vopseasc .
420
Am de gând s -i sun pe anchetatori i s le

spun despre asta. Doctorul Broderick era cât pe
ce s fie omorât de o ma in , i asta s-ar putea
nu fi fost un accident. Cel pu in eu nu cred
a fost. Acum se afl în convalescen i i se
va ar ta fotografia aia. Dac îl va identifica pe
Drexel, urm torul lucru pe care îl vor face
anchetatorii va fi s înceap s cerceteze
cauzele pr bu irii avionului. Ai fost auzit
certându-te cu Nick în cafeneaua de la
aeroport, chiar înainte ca el s decoleze.
Chelneri a l-a auzit întrebându-te de ce te-ai
zgândit în ultimul moment s mergi cu el. Ar
fi bine s ai ni te r spunsuri când poli ia va
veni la tine.
Lynn era acum vizibil agitat .
— Speram s cârpesc c snicia noastr - de
asta i-am spus la început c merg cu el. Am
vorbit despre asta cu Nick i l-am rugat s -l
lase acas pe Jack. A fost de acord, de i nu i-a
convenit. Apoi s-a r stit la mine toat ziua de
vineri, a a c în momentul în care am plecat la
aeroport m-am hot rât s -mi las geamantanul
acas . I-am spus abia în ma in i de asta a
explodat.
— E o poveste sub iric , i-am spus. Eu
421
încerc s te ajut, dar tu îmi îngreunezi sarcina.
tii ce specula ii vor începe s se fac ? î i spun
eu. Vor începe s se întrebe dac ai strecurat
ceva în b utura lui Nick, în cafeneaua de la
aeroport. i eu încep s m întreb.
— E ridicol!
— Atunci începe s te gânde ti cât de
grav e situa ia ta. Anchetatorii se concentreaz
asupra lui Nick. Ai avut noroc c nu i-au g sit
cadavrul. Dar o dat ce se va aduce vorba
despre vaccin, acesta va trece pe primul plan i
atunci nu te v d deloc bine. În consecin , dac
tii ceva despre ce se petrecea în laborator sau
dac ai fost avertizat s nu-l înso ti pe Nick
în acel zbor, ar fi bine s vorbe ti acum i s
închei o în elegere cu procurorul.
— Carley, mi-am iubit foarte mult so ul.
Am vrut s salvez c snicia noastr . Toate astea
sunt inventate de tine.
— Ba nu sunt inventate. Nebunul la de
Ned Cooper, care a împu cat atâ ia oameni, e
cel care a dat foc conacului. Sunt sigur de
asta. El a v zut pe cineva p sind casa în
noaptea aceea. Mi-a trimis e-mail-uri despre
asta, iar eu le-am predat poli iei. Cred c e ti
cuplat cu Wallingford, iar când va ie i la
422
iveal lucrul sta alibiul t u nu va mai face doi

bani.
— Crezi c sunt cuplat cu Charles?
începu s râd , un râs nervos, strident. Te
credeam mai de teapt , Carley. Charles nu e
decât un escroc care fur de la propria sa
companie. A f cut-o i înainte, de asta fiii lui
nu vor s vorbeasc cu el. A început s-o fac i
la Gen-stone când i-a dat seama c Nick lua
împrumuturi din cota sa de ac iuni.
M-am uitat lung la ea.
— Wallingford a fost l sat s fure! Tu tiai
ce face i n-ai spus nimic?
— Nu era problema ei, Carley, spuse un
glas profund de b rbat.
Glasul venea din spatele meu. Am icnit i
am s rit în sus. Lowell Drexel st tea în prag. În
mân avea un pistol.
— Stai jos, Carley. Glasul lui era egal,
lipsit de emo ie. Mi s-au înmuiat brusc
genunchii, m-am pr bu it la loc în fotoliu i m-
am uitat la Lynn, c utând o explica ie.
— Speram s nu se ajung atât de departe,
Carley, spuse ea. Z u c îmi pare r u, dar...
Brusc, se uit pe lâng mine, spre fundul
423
camerei i expresia de dispre pe care o avea pe
fa se transform într-una de groaz .
Am întors repede capul. Ned Cooper st tea
în picioare în zona destinat sufrageriei, cu
rul r it, neras, cu hainele p tate i
mototolite, cu ochii mari i pupilele dilatate. În
mân inea o pu i, în timp ce îl priveam, îi
modific abia vizibil pozi ia i ap pe tr gaci.
Zgomotul strident, mirosul de fum acru,
ip tul îngrozit al lui Lynn i bufnitura corpului
lui Drexel pe podeaua de lemn mi-au paralizat
sim urile. Trei! atât am putut gândi. Trei în
Greenwood Lake; trei în camera asta. Am s
mor!
— Te rog, gemea Lynn, te rog ...
— Nu. De ce ai tr i? Am ascultat tot, e ti
un gunoi. Ned mi arma. Mi-am îngropat fa a
în mâini.
— Te ro...
Am auzit din nou zgomotul exploziei, am
sim it mirosul de fum i am tiut c Lynn era
moart . Urmam eu. Acum o s m omoare, mi-
am spus, i am a teptat impactul glon ului.
— Ridic -te. M zgâl âia de um r. Vino.
Lu m ma ina ta. E ti norocoas . Ai s mai
424
tr ie ti vreo jum tate de or .

M-am ridicat împleticindu-m . N-am putut
m uit la canapea. Nu voiam s v d cadavrul
lui Lynn.
— S nu- i ui i portofelul, spuse el cu un
calm sinistru. Era pe podea, lâng fotoliul în
care ezusem. M-am aplecat i l-am ridicat.
Apoi Cooper m-a în cat de bra i m-a împins
în buc rie.
— Deschide u a, Carley, porunci el.
O trase dup noi i m îmbrânci spre
ma in , pe partea oferului.
— Urc . Tu conduci.
rea s tie c nu încuiasem ma ina. M
urm rise? m-am întrebat. Oh, Doamne, de ce
am venit aici? De ce n-am luat în serios
amenin area lui?
Ocoli ma ina prin fa , neluându- i ochii
de la mine i inând pu ca preg tit . Se a ez
pe scaunul din dreapta.
— Deschide portofelul i scoate cheile.
Abia am reu it s -l deschid. Aveam
degetele amor ite i tremuram atât de tare încât
cu greu am reu it s bag cheia în contact.
— Ia-o pe drumul sta. Codul pentru
425
poart este 2808. Formeaz -l când ajungem
acolo. Când se deschide poarta, fa dreapta.
Dac e vreun poli ai prin preajm , s nu încerci
ceva.
— N-am s încerc, am optit.
Ned se aplec pentru a nu fi v zut de pe
strad . Când poarta s-a deschis i am ie it, pe
osea nu se vedea nici o ma in .
— La col , f la stânga.
Când am trecut de ruinele conacului am
zut o ma in de poli ie mergând încet pe
lâng ele. Am continuat s m uit drept înainte.
tiam c Ned Cooper nu glumea.
Cooper r mase ghemuit în ma in , cu
pu ca între picioare. Vorbea numai ca s dea
directive. “Aici f la dreapta. Aici fa la stânga.”
Apoi spuse pe un cu totul alt ton:
— S-a terminat, Annie. Sunt pe drum.
Cred c te bucuri, scumpo.
Annie. So ia lui moart . I se adresa de
parc era în ma in . Poate c dac încercam s -
i vorbesc despre ea, dac vedea c îmi era mil
de ei amândoi, mai aveam o ans . Voiam s
tr iesc. Voiam s am o via cu Casey. Voiam
alt copil.
426
— Aici fa la stânga, apoi mergi drept un

timp.
— Bine, Ned, am r spuns. Glasul îmi
tremura atât de tare încât mi-am mu cat buza
ca s m pot controla. Ieri am auzit la televizor
ni te oameni vorbind despre Annie. To i
spuneau c au iubit-o.
— Nu i-ai r spuns la scrisoare.
— Ned, când primesc aceea i întrebare de
la mai mul i oameni r spund la scrisoare, dar
nu folosesc un nume anume pentru c n-ar fi
corect fa de to i ceilal i. Sigur am r spuns la
întrebarea lui Annie, de i n-am specificat
numele ei.
— Nu tiu.
— Ned, i eu am cump rat ac iuni la Gen-
stone i am pierdut bani, exact ca tine. De asta
scriu un articol pentru revist , s tie toat
lumea de noi cei care am fost în ela i. tiu ce
mult ai vrut s -i oferi lui Annie o cas mare i
frumoas . Banii cu care am cump rat ac iuni
erau banii pe care îi economisisem pentru un
apartament. Tr iesc într-o cas închiriat exact
ca cea în care a i tr it voi.
Oare m asculta? m-am întrebat. Nu-mi
427
deam seama. Sun celularul meu. Era în
po eta pe care o aveam înc în poal .
— Trebuia s te sune cineva?
— Probabil c e iubitul meu. Trebuie s
întâlnesc cu el.
— R spunde. Spune-i c ai s întârzii.
Era Casey.
— Totul e în regul , Carley?
— Da. Am s i povestesc eu.
— Când ajungi aici?
— Oh, în vreo dou zeci de minute.
— Dou zeci de minute?
— Tocmai am pornit. Cum s -i dau de
tire c aveam nevoie de ajutor? Spune-le
tuturor c sunt pe drum, am spus. Îmi face bine
tiu c am s -l v d pe Patrick curând.
Cooper îmi lu telefonul din mân i îl
arunc pe scaun.
— Pe Annie ai s-o vezi curând, nu pe
Patrick.
— Ned, unde mergem?
— La cimitir. S fim cu Annie.
— Unde e cimitirul, Ned?
— În Yonkers.
De unde ne aflam pân la Yonkers nu
428
ceam mai mult de zece mile.

Oare în elesese Casey c aveam nevoie de
el? Va suna poli ia ca s le cear s fie cu ochii
dup ma ina mea? îns chiar dac poli tii o
vedeau i ne urm reau, asta însemna doar c i
unii dintre ei vor fi uci i.
Acum eram sigur c Ned Cooper avea de
gând s se sinucid în cimitir, dup ce m va
omorî pe mine. Singura mea ans de a sc pa
era ca el s se hot rasc s m lase în via .
— Ned, cred c tot ce s-a spus ieri despre
tine la televizor e o ru ine. N-a fost corect.
— Annie, ai auzit? Nici ea nu crede c e
corect. Ei nu tiu cum e s i pierzi casa, i asta
numai din cauz c am crezut minciunilor lor.
Ei nu tiu ce am sim it când te-am v zut
murind atunci când camionul la de gunoi a
intrat în ma ina ta. Ei nu tiu c oamenii ia cu
care tu ai fost a a de bun tot timpul n-au vrut
afli c hot râsem s le vând casa noastr . Ei
nu m pl ceau, a a c am vrut s scap de
amândoi.
— Mi-ar pl cea s scriu despre toate astea,
Ned. Încercam s nu par c îl imploram. Nu
era u or.
429
Am trecut prin Yonkers. Traficul era
aglomerat i Cooper se aplec i mai mult.
— Mi-ar pl cea s scriu despre gr dina lui
Annie, cum planta ea în fiecare an flori, am
continuat.
— Mergi drept înainte. Aproape am ajuns.
— i a spune tuturor c pacien ii din
spital o iubeau. A scrie despre cât de mult te-a
iubit ea pe tine.
Traficul sc zuse. Am v zut în dreapta un
cimitir.
— L-a intitula “Povestea lui Annie”, Ned.
— Cote te pe drumul la de p mânt. Trece
prin cimitir. Î i spun eu când s opre ti. Glasul
lui era egal.
— Annie, am spus, tiu c m auzi. Spune-
i lui Ned c ar fi mai bine ca voi doi s fi i
singuri, i eu s m duc acas , s scriu despre
tine i s le spun tuturor cât de mult v-a i iubit
tu i Ned. Nu vrei s v stau în cale când, în
sfâr it, ai s -l cuprinzi în bra e pe Ned, nu-i
a?
Ned nu p rea s asculte.
— Opre te aici i coboar din ma in ,
ordon el.
430
M-a pus s merg în fa a lui pân la un

mormânt proasp t s pat. P mântul începuse s
se a eze i în mijloc era o adâncitur .
— Cred c mormântul lui Annie ar trebui
aib o piatr frumoas cu flori sculptate în
jurul ei, am spus. Am s fac eu asta pentru ea.
— Stai jos. Acolo, spuse el ar tând un
spa iu aflat la vreun metru i jum tate de baza
mormântului.
El se a ez pe mormânt i a inti pu ca spre
mine. Cu mâna stânga î i scoase pantoful drept
i oseta.
— Întoarce-te, spuse el.
— Ned, sunt sigur c Annie vrea s fie
singur cu tine.
— Am spus s te întorci.
va omorî. Am încercat s m rog, dar
n-am putut s optesc decât cuvintele pe care
Lynn încercase s le spun în clipa mor ii: “Te
rog”.
— Tu ce crezi, Annie? spuse Ned. Ce-ar
trebui s fac? Spune tu.
— Te rog. Eram prea amor it de groaz ca
car s -mi mi c buzele. În dep rtare am auzit
urletul sirenelor apropiindu-se pe osea. Prea
431
târziu, m-am gândit. Prea târziu.
— Bine, Annie. O s facem ca tine.
Îmi amintesc un poli ist spunând: “E în

stare de oc” i trupul lui Ned z când pe
mormântul lui Annie. Apoi cred c am le inat
din nou.
M-am trezit la spital. Nu fusesem
împu cat . Am tiut c tr iam i c Annie îi
spusese lui Ned s nu m omoare.
Cred c mi se administraser multe
sedative, pentru c am adormit din nou. Când
m-am trezit, am auzit pe cineva spunând: “E
aici, domnule doctor”. Dou secunde mai târziu
eram în bra ele lui Casey.
432
EPILOG
Când a fost confruntat cu cele recunoscute

de Lynn în fa a mea înainte de a muri, Charles
Wallingford s-a gr bit s coopereze cu
anchetatorii. A recunoscut c el furase to i
banii care lipseau, exceptând sumele
împrumutate de Nick din cota aferent
ac iunilor Iui. Furtul urma s fie r splata lui
pentru cooperarea la planul de a trimite Gen-
stone în faliment. Cea mai uluitoare declara ie
a lui Charles a fost c miliardarul Adrian
Garner, Garner Pharmaceuticals, pusese la cale
întregul plan i dirijase pas cu pas tot ce se
întâmplase.
Garner era cel care o recomandase pe
Kendall ca asistent a doctorului Celtavini i o
trimisese acolo pentru a sabota experimentele.
Când Garner a aflat c vaccinul anticancer
chiar avea efect, nu s-a mul umit s -l distribuie,
a vrut s -l i de in . Dup ce se p rea c
vaccinul a e uat i Gen-stone a intrat în
faliment, inten iona s cumpere brevetul cu o
sum derizorie. În felul acesta Garner
Pharmaceuticals ar fi de inut un vaccin care în
realitate se dovedise promi tor i, dup toate
433
probabilit ile, avea s fie i foarte profitabil.
Gre eala a fost c l-a pus pe Lowell Drexel
ridice personal însemn rile doctorului
Spencer. Telefonul lui Vivian Powers era
ascultat. Când ea mi-a l sat mesajul în care
spunea c tia cine a luat însemn rile, a fost
pit i drogat pentru a nu-l identifica pe
runtul Drexel cu omul care luase dosarele de
la doctorul Broderick.
Garner i-a dat lui Lynn tableta pe care ea a
pus-o în ceaiul cu ghea pe care l-a b ut Nick
la aeroport. Era un drog nou, unul care avea
efect dup câteva ore, iar când ac iona d râma
victima f avertizare. Nick Spencer n-a avut
nici o ans .
În baza declara iilor lui Wallingford,
Garner a fost acuzat de crim . O alt companie
farmaceutic important a intrat în joc i a
absorbit Gen-stone printr-un schimb de ac iuni.
Investitorii, care ini ial credeau c au fost
escroca i, au acum ac iuni care valoreaz
aproape cât au investit i perspectiva ca într-o
bun zi s se îmbog easc dac vaccinul î i va
demonstra eficacitatea.
Dup cum b nuiam, nepoata spioanei lui
Garner era cea care f cuse s ajung la el
434
scrisoarea lui Caroline Summers despre fiica ei

vindecat de scleroz multipl . Dup ce a citit-
o, Adrian Garner l-a trimis pe Drexel s ia
însemn rile doctorului Spencer de la doctorul
Broderick.
În prezent, noua companie farmaceutic
recruteaz microbiologi de frunte din toat
lumea pentru a studia acele însemn ri i a
încerca s stabileasc ce combina ie de
substan e a putut produce acel leac miraculos.
Înc mi-e greu s cred c Lynn a ajutat la
uciderea so ului ei i c l-ar fi l sat pe Lowell
Drexel s m omoare în acea zi cumplit în
casa de oaspe i. Tat l lui Lynn a fost nevoit s
suporte nu doar moartea ei, ci i durerea i
umilin a provocate de articolele din pres .
Mama i-a dat toat silin a s -l ajute, dar n-a
fost u or.
Casey a în eles ce încercam s -i spun când
eram în ma in cu Ned i a luat leg tura cu
poli ia. Poli tii pândeau cimitirul pentru c
nuiau c Ned ar putea s se întoarc acolo.
Când Casey le-a explicat c Patrick era fiul
meu care murise, tiind cât de des se ducea Ned
la mormântul lui Annie i-au dat seama unde
aflu i au alergat imediat acolo.
435
Azi este 15 iunie. În dup -amiaza asta s-a
inut o slujb în memoria lui Nick Spencer, la
care am participat i eu împreun cu Casey.
Ac ionarii i angaja ii de la Gen-stone, cei care
îl contestaser cel mai zgomotos pe Spencer, au
dovedit respect i aten ie când s-au adus omagii
geniului i devotamentului fostului lor patron.
Dennis Holden a electrizat adunarea când a
vorbit. Fotografia pe care ne-o ar tase lui Ken
i mie a fost proiectat pe un ecran.
— M aflu aici pentru c Nick Spencer i-
a asumat riscul i mi-a administrat vaccinul
u, a declarat el. Fiul lui Nick, Jack, a luat
ultimul cuvântul.
— Tat l meu a fost cel mai bun tat din
lume, a început el. Ochii tuturor s-au umplut de
lacrimi când a spus: Mi-a promis c , dac va
reu i s i transpun visul în realitate, nici un
copil nu- i va mai pierde mama din cauza
cancerului.
Era cu certitudine demn de tat l s u. M-am
uitat cum Jack i-a reluat locul între bunicii s i.
tiam c în ciuda a tot ce se întâmplase era
binecuvântat c se afla în grija unor oameni ca
ei.
436
Apoi se produse o agita ie când Vince

Alcott spuse:
— Se crede c Nicholas Spencer a mai
administrat unei persoane vaccinul anticancer.
Acea persoan se afl aici.
Pe scen au urcat Marty i Rhoda
Bikorsky, având-o între ei pe fiica lor, Maggie.
Cea care s-a apropiat de microfon a fost Rhoda.
— L-am cunoscut pe Nicholas Spencer la
spitalul St. Ann’s, spuse ea, luptându-se cu
lacrimile. Îmi vizitam o prieten . Auzisem de
vaccin. Feti a mea era pe moarte. L-am
implorat s -i administreze vaccinul. Am adus-o
la el cu o zi înainte de accidentul de avion. Nici
car so ul meu n-a tiut. Când am auzit c
vaccinul nu era bun de nimic, mi-a fost team
o vom pierde chiar mai curând. Asta a fost
acum dou luni. De atunci, tumoarea din
creierul lui Maggie a dat încet-încet înapoi.
Înc nu tim care va fi rezultatul final, îns
Nick Spencer ne-a dat mult speran .
Marty a ridicat-o în bra e pe Maggie pentru
ca cei prezen i s o vad . Copila care era atât
de palid i fragil în urm cu ase s pt mâni
avea acum culoare în obraji i se îngr ase.
— Ni s-a promis c de Cr ciun va mai fi
437
împreun cu noi, spuse Marty. Acum am
început s credem c o vom vedea mare.
În timp ce mul imea ie ea de la slujb , am
auzit pe cineva repetând cuvintele spuse de
mama lui Maggie: “Nick Spencer ne-a dat
mult speran ”.
Nu-i r u pentru un epitaf, m-am gândit.
SFÂR IT
438

Escrocheria-Higgins Clark, Mary

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Escrocheria-Higgins Clark, Mary

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mary Higgins Clark – Escrocheria

Întrunirea ac ionarilor, sau, mai bine zis,

Întrucât cadavrul lui Nicholas Spencer nu

i a ajuns repede în vârf, devenind partener.

Spencer despre el.

ni te foi de hârtie care ar tau de parc , fuseser

Întrunirea nu a durat mai mult de patruzeci

recuperat cadavrul. Acum, la fel ca aproape to i

bunicul meu din partea mamei. Am cump rat

mai numi sora mea vitreg .

care i-am mo tenit de la tata sunt tot aceia i. N-

dumneavoastr vitreg , Lynn Spencer, e

În cele patruzeci de minute necesare s

Termometrul de pe bord înregistra

rul ei blond era dat pe spate i p rea tuns

— Carley, spuse ea cu glas istovit, am

cauza? Închise ochii. i a lui, opti ea. Te

Ned st tea în holul spitalului, cu un ziar

Ned. Pierzi slujb dup slujb din cauza

prinsese mâna. sta era pretextul c se afla

spun c cel care d foc unei case, f s tie

M-am dus acas nici pe departe mul umit

sugerat Sam? Sau avionul s-a pr bu it din

tii bine c pot, m-am gândit.

de Palm Beach, dar pe el nu-l interesase.

La interviul din diminea a urm toare,

Pe biroul lui Kirby erau dou copii ale

Mi-am dat seama c avea s -mi fac

confirmarea întâlnirilor cu cei de la Gen-stone

Procuratura General . Jason Knowles, un

pu in avizat. Uneori colaborez i la alte reviste,

interviul dumneavoastr de la spital. A i spus,

A doua zi la ora unsprezece am intrat în

copil: “Oh, s fii în Anglia, acum, c a venit

preia laboratorul de la Gen-stone, convins c

— Domnule Wallingford, crede i c a i

vaccinul care avea s previn cancerul i,

s-a auzit o b taie în u i a intrat doctorul

Când Ken s-a dus cu doctorul Celtavini în

Ned remarcase c doctorul Ryan se uitase

Dac f cea asta, poate c nu va mai vedea

care amenaja gr dinile pe proprietatea Bedford.

Nu avusesem de gând s o vizitez pe Lynn

ascensor, mi-am dat seama c etajul era

de la prieteni care n-au mai vorbit cu mine

un articol am nun it despre el pentru Wall

În drum spre cas am auzit la radio c

obicei poart tocuri înalte. Sunt sigur c atunci

inven ii care au f cut ca lumea s se mi te mai

Connecticut este un stat frumos. Verii

tat lui meu tr iau acolo când eram copil. Pe

secolului, asemeni celei în care crescusem i

cunoa tere i o vecin care spunea c el se

cei care au inventat premiul i l-au adus pe

Uneori am noroc. Doctorul Philip

a fi foarte sincer. Am acceptat s stau de vorb

când s-a însurat Nick. M-am oferit imediat s

Avusesem de gând ca urm toare mea

Dup ce p si spitalul, Ned se duse acas

imediat ce ajunse acas i adormi pe canapea.

O or mai târziu, f cu un drum la

zu refuzul instantaneu din ochii ei.

acumulase începeau s se transforme într-un

Annie c avea s-o r zbune. Lynn Spencer,