ACŢIUNEA PENALĂ

Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Acţiunea penală are următoarele trăsături:
- aparţine statului. Numai statul are dreptul să acţioneze împotriva celor vinovaţi, fiind singurul titular al
acţiunii penale, exercitarea ei fiind încredinţată procurorului
- este obligatorie. In momentul în care se săvârşesc infracţiuni, statul intervine prin mijloace de drept penal
în scopul restabilirii ordinii de drept, iar exercitarea acţiunii penale devine obligatorie. Există şi anumite cazuri
în care obligativitatea acţiunii penale încetează, respectiv, situaţiile ce constituie excepţii de la principiul
oficialităţii.
- este irevocabilă şi indisponibilă. Odată pusă în mişcare, acţiunea penală nu mai poate fi oprită şi nici
limitată de cel care a declanşat-o; ea nu mai depinde de voinţa organului care o exercită, urmând a fi epuizată
doar la soluţionarea cauzei penale. Ea se poate stinge numai în cazurile prevăzute de lege.
- este indivizibilă. Caracterul indivizibil al acţiunii penale decurge din unitatea infracţiunii, neavând nicio
relevanţă faptul că la săvârşirea ei au participat mai multe persoane.
- este personală. Acţiunea penală poate fi exercitată numai împotriva persoanei care are calitatea de subiect
activ al infracţiunii (autor, coautor, instigator, complice).
Momentele exercitarii actriunii penale:
- punerea în mişcare a acţiunii penale
- exercitarea acţiunii penale
- stingerea acţiunii penale
Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt următoarele:
- fapta nu există. Pentru a exista infracţiune, trebuie să existe o faptă. Dacă, din punct de vedere
material, fapta nu există, nu va exista nici infracţiune. În cursul urmăriri penale dacă procurorul constată acest caz
dispune clasarea, iar în cursul judecăţii instanţa dispune achitarea.
- fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege .
Acest caz are legătură directă cu principiul legalităţii încriminării, deoarece numai legea poate dispune care fapte
sunt infracţiuni. Cu toate că fapta există, ea nu poate constitui temei al tragerii la răspundere penală, deoarece nu
este prevăzută de legea penală. Sunt unele infracţiuni pentru care legea prevede o anumită formă de vinovăţie
(intenţie, culpă). Pentru a exista infracţiunea, autorul trebuie să acţioneze cu forma de vinovăţia prevăzută de
norma de incriminare. În cazul în care autor nu acţionează cu forma de vinovăţie prevăzută de lege fapta nu
constituie infracţiune. În cursul urmăriri penale dacă procurorul constată acest caz dispune clasarea, iar în cursul
judecăţii instanţa dispune achitarea.
- nu există probe că o persoană a săvârşit o infracţiune. În faza de urmărire penală se administrează
probe pentru a se lămuri cauza sub toate aspectele. Fiind o activitate care necesită timp pentru a putea fi lămurită
cauza, pe parcursul anchetei unele suspiciuni nu se confirmă. Dacă procurorul constată acest caz dispune clasarea
, iar în cursul judecăţii instanţa dispune achitarea.
- există o cauză justificativă sau de neimputabilitate.
Cauzele justificative sunt următoarele:
 Legitima apărare (art.19),
 Starea de necesitate (art20), -
 Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii (art.21),
 Consimţământul persoanei vătămate (art.21).
Cauzele de neimputabilitate sunt următoarele:
 Constrângerea fizică (art. 24),
 Constrângerea morală (art. 25),
 Excesul neimputabil (art.26), Minoritatea făptuitorului (art.27),
 Iresponsabilitatea (art. 28), Intoxicaţia (art.29),
 Eroarea (art.30),
 Cazul fortuit (art.31).

1
 Spre deosebire de cauzele justificative care produc efect in rem (au efect asupra tuturor participanţilor
la infracţiune), cauzele de neimputabilitate au efect in personam, adică acţionează numai asupra participantului
care a acţionat datorită acelei cauze. Ca si excepţie putem reţine cazul fortuit care produce efecte in rem. Dacă
procurorul constată acest caz dispune clasarea, iar în cursul judecăţii instanţa dispune achitarea.
- lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie
prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. În cazul unor infracţiuni, care
prezintă un grad de pericol social mai redus, persoana vătămata are dreptul de a alege dacă doreşte ca făptuitorul
să fie tras la răspundere pentru fapta comisă. Pentru alte infracţiune este necesar să existe o sesizare a organului
competent (de exemplu sesizarea comandantului în cazul unor infracţiuni săvârşite de militari), iar în cazul altor
infracţiuni să existe autorizarea organului competent (de exemplu, aplicarea legii penale române pentru infracţiuni
săvârşite în afara teritoriului ţării pe baza principiului realităţii, unde este necesară autorizarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). În lipsa acestor elemente expuse, acţiunea
penală nu poate fi pusă în mişcare. Dacă procurorul constată acest caz dispune clasarea, iar în cursul judecăţii
instanţa dispune încetarea procesului penal.
- a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului sau inculpatului persoană fizică sau s-a
dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică. Amnistia antecondamnatorie şi prescripţia
răspunderii penale sunt cauze care înlătură răspunderea penală. Atunci când intervin în cursul procesului penal
procurorul dispune clasarea, iar instanţa dispune încetarea procesului penal. Cunoscând faptul că răspunderea în
materie penală este una personală, singurele persoane care pot fi trase la răspundere penală sunt participanţii la
infracţiune. Atunci când intervine această cauză procurorul dispune clasarea, în timp ce instanţa dispune încetarea
procesului penal. Răspunderea persoanei juridice este una directă, pentru fapta proprie şi personală fiind distinctă
de răspunderea persoanei fizice. Atunci când intervine radierea persoanei juridice, procurorul dispune clasarea în
cursul urmăririi penale, iar instanţa în cursul judecăţii dispune încetarea procesului penal.
- a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia
înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile
legii. Persoana vătămată, în cazul infracţiunilor care prezintă un grad de pericol social mai redus, are dreptul de a
alege dacă doreşte ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală, prin introducerea plângerii prealabile. Odată ce
şi-a manifestat opţiunea în sens pozitiv, în cazul anumitor infracţiuni persoana vătămată are dreptul să retragă
plângerea introdusă sau să se împace cu făptuitorul. Prin Legea 192/2006 a fost reglementată instituţia medierii.
Părţile raportului de drept procesual penal au dreptul să se adreseze unui mediator, în cazul infracţiunilor la care
este posibilă retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor, în scopul de a încheia un acord de mediere.
Atunci când părţile doresc să recurgă la procedura medierii, procesul penal început se suspendă, pe perioada
desfăşurării procedurii medierii, dar nu mai mult de 3 luni. Procurorul dacă constată acest caz, în cursul urmăririi
penale, dispune clasarea, iar instanţa în cursul judecăţii dispune încetarea procesului penal.
- există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege. Fapta există, a fost săvârşită de făptuitor, însă
intervin anumite elemente exterioare, care prin voinţa legiuitorului reprezintă o cauză de nepedepsire. De exemplu
în cazul infracţiunii de nedenunţare, nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii
penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente
despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a
autorului sau a participanţilor. În cursul urmăririi penale, dacă procurorul constată acest caz dispune clasarea, iar
în cursul judecăţii instanţa dispune încetarea procesului penal.
- există autoritate de lucru judecat. Pentru a ne afla în acest caz trebuie să existe două hotărâri
referitoare la aceeaşi persoană şi având acelaşi obiect. În cursul urmăririi penale dacă procurorul constată acest caz
dispune clasarea, iar în cursul judecăţii instanţă dispune încetarea procesului penal.
- a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii