Egipt

Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, care s-a dezvoltat în zonele
joase de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a statului modern Egipt. Civilizația
egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.Hr. (în conformitate cu cronologia egipteană
convențională), prin unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub conducerea
primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul Regat
Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de
instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare.
Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale în timpul Noului Regat, în perioada Ramesside
care rivaliza cu Imperiul Hitit, Imperiul Asirian și Imperiul Mitanni, după care a intrat într-o
perioadă de declin lent. Egiptul a fost invadat și cucerit de o succesiune de puteri străine
(canaaniți/hicsoși, libieni, nubieni, asirieni, babilonienii, perși, macedoneni și romani), în a treia
perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul
acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a
condus Egiptul până în anul 30 î.Hr., când, sub domnia Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de
romani și a devenit o provincie romană.
Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de a exploata eficient
zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul de recolte provenit din exploatarea inundațiilor
naturale previzibile și a sistemului de irigații au facilitat dezvoltarea unui surplus de populație
care a contribut la dezvoltarea socială și culturală. De asemenea, resursele alimentare bogate au
putut susține exploatarea mineralelor din vale și din regiunile deșertice din jurul văii Nilului,
dezvoltarea un sistem de scriere timpuriu, dezvoltarea construcțiilor și proiectelor agricole,
dezvoltarea comerțului și dezvoltarea forțelor militare necesare pentru apărare și pentru
campaniile militare care au dus la afirmarea dominației civilizației egiptene în regiune.
Organizarea și conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o birocrație de elită formată
din scribi, preoți și administratori sub controlul unui faraon cu puteri divine care asigura
cooperarea și unitatea poporului egiptean.
Multele realizări ale vechilor egipteni includ tehnicile de extracție a mineralelor,
măsurătorile topografice, tehnicile de construcție care au facilitat construirea unor monumente
grandioase precum piramidele, templele și obeliscurile; un sistem matematic și un sistem
practic și efectiv de medicină, sistemele de irigații și tehnicile de producție agricolă, producția
navală, tehnicile de producție a faianței și a sticlei, noi forme de literatură și primul tratat de
pace cunoscut, întocmit cu Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și
arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în
toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor
scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din
perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene, punându-se
bazele unei noii științe: Egiptologia.
Arhitectura Egiptului antic include unele dintre cele mai renumite structuri din lume: de
la Marile Piramide din Giza la templele de la Teba. Au fost organizate proiecte de construcții
finanțate de către stat pentru scopuri religioase și comemorative, dar, de asemenea, pentru a
consolida puterea faraonului. Vechii egipteni au fost constructori calificați, folosind unelte
simple, dar eficiente și instrumente de reparare, arhitecții putând construi mari structuri de
piatră cu acuratețe și precizie. Locuințele interne ale egiptenilor de rând cât și ale nobililor, erau
construite din materiale perisabile, cum ar fi chirpici și lemn, care nu au supraviețuit. Țăranii
trăiau în case simple, în timp ce palatele de elita au fost structuri mai elaborate din cărămizi.
Câteva au supraviețuit ca palatele din Noul Regat , cum ar fi cele din Malkata și Amarna, ce
arată zidurile și podele bogat decorate, sculptate și pictate cu scene de oameni, păsări, bazine
de apă, divinități, desene și modele geometrice. Structuri importante, cum ar fi templele și
mormintele erau destinate să reziste pentru totdeauna, fiind construite din piatră în loc de
cărămizi. Prima clădire din piatră de mari dimensiuni a fost complexul mortuar al faraonului
Djoser. Cele mai vechi temple egiptene conservate, cum ar fi cele de la Giza, constau în săli
simple, închise cu dale de acoperiș susținute de coloane. În Regatul Nou, arhitecții au adăugat
coloane înalte, curtea deschisă și sălile hipostile-încăperi mari cu plafonul susținut de coloane,
fiind un stil standard până în perioada greco-romană. Cea mai veche și mai populară arhitectură
funerară în Vechiul Regat a fost Mastaba, o structură dreptunghiulară plată construită din
cărămizi. Piramida lui Djoser este o serie de mastabale stivuite una peste alta. Piramidele au
fost construite în Regatul Vechi și Regatul Mijlociu, dar faraonii din Regatul Nou le-au
abandonat, în favoarea mormintelor tăiate în piatră.
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află,
astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate
până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida
se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii
de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa
era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.Vârful piramidei era acoperit cu
aur. Azi, în Egipt, doar câteva piramide mai sunt întregi, din păcate.
Donald Redford, profesor de studii clasice, sustine ca desi complicat, procesul
construirii unor astfel de monumente nu este imposibil, chiar si pentru vremurile in care acestea
au fost ridicate. Conform spuselor lui Redford, faraonii incepeau constructia unei piramide in
momentul urcarii pe tron. Acesta stabilea inca de la inceput membrii de baza ai echipei care
aveau sa ii ridice mormantul, formata dintr-un architect, un inginer si un sef-constructor. Felul
in care muncitorii egipteni taiau pietrele pentru a le folosi in constructii este inca subiect de
studiu pentru cercetatori. Instrumentele folosite pentru modelarea materialelor mai putin dure
au fost identificate, dar inca se mai incearca identificarea instrumentelor folosite pentru pietre
dure, cum ar fi granitul sau dioritul. Forța oamenilor era de ajuns pentru a misca pietrele foarte
grele, in proces intervenind si inventivitatea inginerilor, creatorii unor mini-sisteme menite sa
usureze munca fizica a muncitorilor. Pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii
făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niste sănii de lemn. În felul acesta, ei
puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând
piramida singură, în toată splendoarea ei.\
Potrivit unor savanți olandezi blocurile de piatră (cele mai utilizate având 2,5 tone, dar
și blocuri megalitice de 40 de tone) erau transportate prin deșert tot cu ajutorul unor sănii de
lemn, cărate de robi.
Egiptenii aveau puternice cunoștințe astronomice. S-a descoperit că toate piramidele de
pe platoul Gizeh sunt aranjate exact ca o oglindă pe Pământ a constelației Orion. Egiptenii
credeau că acolo este casa lui Osiris, zeul morților și al lumii de dincolo.
 Egiptenii au creat standardele unei piramide clasice: un monument masiv cu o baza
patrata si patru laturi care se unesc intr-un punct.
Motivele pentru care egiptenii au ales sa isi construiasca piramide cu varful ascutit sunt
de natura religioasa. Zeul egiptean al soarelui, Ra, era considerat tatăl tuturor faraonilor. Despre
acesta se spune ca s-a autocreat dintr-o movilă de pamant care avea forma unei piramide, dupa
care i-a creat și pe ceilalți zei.
Timp de secole, misterul care înconjoară piramidele a înfierbântat spiritele în rândul
oamenilor de știință, dând naștere unor puternice controverse.
Pentru că tehnica necesara construirii unor astfel de giganți este complexa, multi au
susținut ca piramidele au fost construite de extratereștri sau de catre egiptenii deținători ai unei
tehnologii avansate, care a fost pierduta cu vremea, dar aceasta ipoteză nu a fost confirmată.
Scopul acestor piramide era de a îngropa faraonii, pentru a-i ajuta să treacă în lumea de
dincolo. Aceste piramide erau aranjate intr-un anumit mod astfel încât să se reflecte Luna în
acestea. Dar înainte de a fi ingropați în aceste morminte, faraonii erau împodobiți cu bunuri de
preț, pentru că ei credeau că vor învia în lumea de dincolo și trebuiau să aibă tot ce le trebuie.
Egiptenii munceau din greu pentru a putea construi aceste piramide.
Pietrele din cariere erau transportate cu plutele pe Nil, apoi înălțate pe țărm cu ajutorul
unor frânghii și pârghii. De aici erau târâte pe o rampă de sute de muncitori. În fața blocurilor
se turna apă sau ulei, pentru a aluneca mai ușor. Un supraveghetor bătea din două plăci de lemn,
pentru a ritma efortul muncitorilor.