Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul Finanţe şi Bănci

STUDIU DE CAZ :Federația Rusă

la disciplina „Sisteme fiscale internaționale”

A elaborat:Gîrtopan Felicia
Gr.FB1501

Responsabil de disciplină:
Dr., conf. univ.
Lucia Castraveț

Chișinău 2018
Cuprins:
1. Caracteristicile sistemului fiscal a Federația Rusă.
2. Analiza tratului internațional de evidență a dublei impunere semnat între
Republica Moldova și Federația Rusă.
3. Rezolvarea Studiului de Caz.
4. Concluzie.
5. Bibliografie.
 Caracteristicile sistemului fiscal a Federația Rusă.

În ultimii 20 de ani, multe tentative au fost făcute în Rusia de a dezvolta un sistem federal
fiscal care să permită îndeplinirea sustenabilă a obligațiilor financiare la toate nivelurile de
guvernare și să creeze stimulente economice pentru diferiți actori. Dovada acestor încercări este
adoptarea numeroaselor programe guvernamentale în domeniul gestionării finanțelor publice pe
parcursul acestor ani. Scopul prezentului articol este de a identifica dacă implementarea
programelor guvernamentale este favorabilă sau în detrimentul dezvoltării federalismului fiscal în
Rusia. Subiectul articolului este corespondența dintre scopurile și obiectivele declarate oficial ale
programelor guvernamentale și situația reală a federalismului fiscal rusesc. Metodologia se
bazează pe analiza statistică descriptivă a indicatorilor majori ai sistemului bugetar și pe studiul
comparativ al problemelor, provocărilor și realizărilor menționate în programele guvernamentale.
Articolul colectează și analizează principalele tendințe în dezvoltarea federalismului fiscal în
Rusia - structura degenerativă a veniturilor bugetului federal, creșterea dependenței regiunilor de
transferurile fiscale federale și dezechilibrele dintre încasările de venituri și cheltuieli la nivel
regional și local. De asemenea, identificăm caracteristicile critice și contradicțiile acestor
documente. Analiza indicatorilor de performanță prezentați în ultimul Program de Stat (2014)
permite identificarea problemelor potențiale în formularea și măsurarea acestor indicatori și
propunerea de indicatori alternativi, precum și alte recomandări pentru îmbunătățirea
documentelor programului. Semnificația practică a articolului constă în elaborarea de propuneri
de ajustare a indicatorilor pentru gestionarea eficientă a finanțelor publice.
Descoperiți cercetarea din lume. Din 1998, guvernul a aprobat un proiect de guvernare regională,
în cadrul căruia sa desfășurat o activitate regională în domeniul dezvoltării regionale, în cadrul
cărora au fost elaborate programe de documentare, orientate spre forfecare și consolidare a
bugetului federal. S-au purtat aproape două zile.
Bugetul Federației Ruse este,federalism fiscal [Oates, 1999], include alocarea veniturilor și
alocarea resurselor între diferite departamente guvernamentale și, astfel, sistemul de finanțe
publice.
Principiile cheie ale federalismul fiscal - egalitatea regiunilor în relațiile sale cu centrul federal,
independența bugetelor de diferite niveluri, linii clare de autoritate, conformitatea cu resurse
financiare 1 guverne regionale pentru funcțiile lor, metodele formalizate de reglementare a
relațiilor inter-bugetare și existența unor proceduri pentru a preveni conflictele între Urs-nyami
sistemul bugetar. În studii recente, dedicate studiului „federalism protejarea piețelor»
(federalismul-conservare pe piață), constată că hrănite-ralizm, împreună cu democrația,
respectarea statului de drept și separarea NYM orizontală a puterilor este una dintre piață cele mai
eficiente-nisms de protecție din blană stimuli [Qian, Weingast, 1997]. Un sistem eficient de
federalism, inclusiv o descentralizare substanțială a responsabilităților de venituri-TION și
cheltuieli, care să poată susține stimulentele pozitive ale pieței (redare preferințelor companiilor
inovatoare, crearea condițiilor pentru investiții într-o regiune sau municipalitate specifică) și
pentru a reduce stimulentele negative de piață (din cauza închiderii întreprinderilor de stat și
municipale cu pierderi , suspendarea programelor de stat ineficiente).
Cu toate acestea, federalismul fiscal a devenit un NYM viabil și eficient , este necesar să se
îndeplinească o serie de condiții și prezența unora dintre premisele are:
• Este în stare de cel puțin câteva caracteristici diferite regiuni (heterogene) [Thiessen,
2003];
• Realizarea unui nivel ridicat dezvoltarea economică (PIB pe cap de locuitor) [Bahl, Linn,
1992; Martinez-Vazquez, McNab, 2003]
• O ierarhie a nivelurilor de guvernare cu responsabilități și responsabilități clar definite
pentru fiecare nivel [Weingast, 1995]
 Sistem fiabil și eficient al relațiilor interguvernamentale, inclusiv, aspiranții reguli și
proceduri clare pentru furnizarea de transferuri interguvernamentale, credite bugetare și
alte bugete subnatsi țional de asistență financiară pentru a preveni problemele de
constrângere bugetară moale [Kornai et al, 2003.];
• Transparența sistemului bugetar, autonomia subnațional (adică capacitatea de a oferi o
parte mai mare a cheltuielilor cu veniturile proprii) și instituțiile care funcționează bine
[Dabla-Norris, 2006].

În Rusia de astăzi, există unele premise ale unui sistem eficient de federalismului fiscal
(prezența de 85 sunt semnificativ diferite de fiecare alte discipline RF, atingerea unui nivel
relativ ridicat al PIB pe cap de locuitor în anumite regiuni), în timp ce majoritatea-TION a
condițiilor necesare nu sunt încă pe deplin mulțumiți (auto-bugetele sub-naționale nomiya,
separarea clară a puterilor între nivelurile sistemului bugetar, un sistem fiabil de transferuri
interguvernamentale). În ciuda scopurilor declarate și obiectivele programelor
guvernamentale privind o diviziune clară a competențelor și creșterea stimulentelor pentru
rambleu-vaniyu propria baza de venituri a regiunilor și municipalităților (a se vedea. Timp-
cazuri 3), în practică, de la mijlocul anilor 2000 este o restaurare a unui sistem fiscal
centralizat și o scădere a independenței bugetele subfederal [Da Silva et al., 2009].
Următoarele sunt fapte și tendințe caracteristice federalismului fiscal moderne rus cheie.
Analiza tratului internațional de evidență a dublei impunere semnat între Republica
Moldova și Federația Rusă
Acordul privind evidență a dublei impunere pe venit și pe proprietate și prevenirea
evaziuni fiscale întrea Guvernul Republica Moldova și Guvernul Federația Ruse a fost
semnat la data de 12.04.1996 la Moscova ,intrînd în vigoarae la data de 01.01.1998 ca
urmare să fie aplicat la data de01.01.1998.
Acordul dat se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor State
Contractante, la impozitele pe venit şi pe proprietatea percepută de statul contractat ,
indiferent de modul în care sînt percepute.
Prin urmare în cadrul achitarii impozitelor vor fii recunoscute spre impozitare ,impozite pe
venit şi pe proprietate, toate impozitele percepute pe venitul total ori pe valoarea
proprietăţii, sau din anumite elemente ale acestora.
În cadrul Statelor Contactate au o mica deviere impozitele asupta cărora se va aplica
adordul dat în cazul Federația Rusă ast aeste impozitul pe beneficiul (venitul)
întreprinderilor şi organizaţiilor; impozitul pe venitul persoanelor fizice; impozitul pe
proprietatea întreprinderilor; impozitul pe proprietatea persoanelor fizice,pe cînd în
Republica Moldova sunt aceleași numai ca impozitul pe proprietate nu se diferențiază ca
în Russia pe întreprinderi și persoanelor fizice este unul,la fel se vor achita impozitele a
tuturor categoriilor recunoscute de catre stat conform punctului 3 prezentului articol.
În ce priveşte aplicarea prezentului Acord de un Stat Contractant, orice termen care nu este
altfel definit în Acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe
care îl are în cadrul legislaţiei acestui Stat Contractant cu privire la impozitele la care
prezentul Acord se aplică. “rezident al unui Stat Contractant” înseamnă orice persoană
care, potrivit legislaţiei acestui Stat, este supusă impunerii 4 conform domiciliului său,
reşedinţei stabile, înregistrării, sediului organului de conducere efectiv sau oricărui alt
criteriu de natură similară. Acest termen însă nu include persoana care este supusă
impozitării în acest Stat Contractant numai pentru faptul că realizează venituri din sursele
aflate în acest Stat ori are proprietate situată acolo. În sensul prezentului Acord, termenul
“reprezentanţă permanentă” înseamnă locul de activitate permanent prin intermediul căruia
întreprinderea unui Stat Contractant îşi desfăşoară activitatea de antreprenoriat în celălalt
Stat Contractant. 2. Termenul “reprezentanţă permanentă” include în special:
a) locul administraţiei;
b) sucursală;
c) birou;
d) uzină;
e) atelier;
f) mină, sondă petrolieră sau de gaze, carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor
natural
Întreprinderea unui Stat Contractant nu va fi considerată că are reprezentanţă permanentă
în celălalt Stat Contractant, numai prin faptul că aceasta exercită activitate în acest celălalt
Stat Contractant prin intermediul brokerului, comisionarului sau oricărui alt agent cu statut
independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
Veniturile realizate de un rezident al unui Stat Contractant din proprietăţi imobiliare
(inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt Stat
Contractant, pot fi supuse impozitării în acest celălalt Stat. . În prezentul Acord termenul
“proprietăţi imobiliare” are înţelesul care este atribuit de legislaţia Statului Contractant în
care astfel de proprietate este situată. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare
şi rutiere nu vor fi considerate ca proprietăţi imobiliare.
Profitul obţinut într-un Stat Contractant de o întreprindere a celuilalt Stat Contractant se
impune în primul Stat menţionat, numai dacă el este obţinut prin reprezentanţa permanentă
amplasată acolo şi numai în partea care se referă la această reprezentanţă permanentă.
Nici un profit nu se va atribui unei reprezentanţe permanente numai pentru faptul că această
reprezentanţă permanentă cumpără produse sau mărfuri pentru această întreprindere.
Veniturile (profiturile) obţinute de rezidentul unui Stat Contractant din exploatarea în trafic
internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi
impozabile numai în acest Stat Contractant.
În cazul cînd, în relaţiile comerciale şi financiare dintre două întreprinderi, se stabilesc
condiţii, altele decît cele de piaţă, atunci orice profit, care ar putea fi calculat uneia dintre
ele, dar care din cauza prezenţei acestor condiţii nu i s-a calculat, poate fi inclus de către
Statul Contractant în profitul acestei întreprinderi şi respectiv poate fi supus impozitului.
Dividendele plătite de o întreprindere care este rezidentă a unui Stat Contractant
rezidentului celuilalt Stat Contractant pot fi impuse în acest celălalt Stat Contractant.
Dobînzile apărute într-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat
Contractant pot fi impuse numai în acel celălalt Stat.
Termenul “dobînzi”, în sensul prezentului articol, înseamnă venitul obţinut din creanţele
de diferite tipuri, indiferent de asigurarea ipotecară şi dreptul de participare la profiturile
debitorului, în particular, veniturile din hîrtiile de valoare de stat şi creanţe, inclusiv
premiile şi cîştigurile din aceste hîrtii de valoare şi creanţe. Penalităţile pentru plata cu
întîrziere nu sînt considerate dobînzi în sensul prezentului articol. Veniturile din drepturile
autorului şi licenţe provenind dintr-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt
Stat Contractant pot fi impuse în acel celălalt Stat. Totuşi, aceste venituri pot fi, de
asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat
Contractant, dar dacă primitorul este persoană titulară de proprietate asupra acestor
venituri, atunci impozitul perceput nu va depăşi 10 la sută din suma brută al veniturilor.
Veniturile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcînd parte din activul unei
reprezentanţe permanente pe care o întreprindere a unui Stat Contractant le are în celălalt
Stat Contractant sau din proprietatea mobiliară aparţinînd unei baze permanente de care
dispune un rezident al unui Stat Contractant şi plasată în celălalt Stat Contractant pentru
prestarea unor servicii efectuate independent, inclusiv veniturile provenind din înstrăinarea
unei asemenea reprezentanţe permanente (separat sau cu întreaga întreprindere) sau a unei
asemenea baze permanente, pot fi impuse în acest celălalt Stat. Independent de prevederile
al prezentului articol, remuneraţia obţinută de rezidentul unui Stat Contractant pentru o
activitate salariată, exercitată în celălalt Stat Contractant va fi impusă numai în primul Stat
menţionat, dacă:
a) beneficiarul prestează servicii în celălalt Stat Contractant pentru o perioadă sau perioade
care nu depăşesc în total 183 zile calendaristice în decursul anului calendaristic;
b) remuneraţiile sînt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi
care nu este rezidentă a celuilalt Stat Contractant;
c) cheltuielile pentru remuneraţii nu sînt suportate de reprezentanţa sau baza permanentă
pe care cel ce angajează le are în celălalt Stat Contractant. Onorariile şi alte plăţi similare
obţinute de rezidentul unui Stat Contractant în calitate de membru al consiliului de
administraţie sau al unui organ similar al unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant pot
fi impuse în acest celălalt Stat. Nici una din prevederile prezentului Acord nu va afecta
privilegiile fiscale de care beneficiază colaboratorii misiunilor diplomatice şi instituţiilor
consulare, în virtutea normelor stabilite ale dreptului internaţional sau acordurilor speciale.
Prezentul Acord rămîne în vigoare pînă cînd acţiunea lui nu va fi denunţată de către unul
dintre Statele Contractante. Fiecare dintre Statele Contractante poate să 17 denunţe
prezentul Acord prin notificarea în scris pe canale diplomatice despre intenţia sa de a-l
 denunţa, cu cel puţin şase luni pînă la finele oricărui an calendaristic. În acest caz prezentul
Acord îşi încetează acţiunea:
a) în ce priveşte impozitele percepute de la sursă - din venitul realizat la sau după prima
zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost trimisă
notificarea;
b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe proprietate - pentru perioadele fiscale care încep
la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost
transmisă notificarea.
Concluzie.

Bibliografie.
1. www.Fisc.md
2. www.government.ru
3. www.budget.gov.ru
4. Acordul privind evitarea dublei impuneri între Republica Moldova și
Federația Rusă.