CURSUL NR.

MATERIALE METALICE
 Metalele sunt materiale cu structură policristalină,
formate din grăunţi cristalini orientaţi diferit, separaţi de
substanţă intercristalină.
Grăunţii cristalini sunt formaţi din reţele compacte,
caracteristice stării metalice şi formate prin legătură
metalică.
Reţelele cristaline constituente sunt simple, dar
compacte, fiind bazate, în principal, pe structuri cubice cu
feţe centrate (Al, Cu, Ni, γ Fe, alamă α etc), cubice cu
volum centrat (α Fe) şi hexagonale (Zn, Cd, Mg).
Structura metalelor (simple şi aliaje) este neomogenă,
neorientată, cu defecte de reţea şi de structură.
 Ruperea materialelor metalice
Ruperea materialelor metalice poate avea loc sub acţiunea unor
eforturi interne sau exterioare.
Clasificarea ruperilor se poate face după tensiunea care le
precede, după aspect şi după deformaţia ce le produce.
Tensiunile ce produc ruperea metalului, deşi complexe, pot fi
reduse la eforturi normale - la tracţiune sau compresiune (±σ) şi
tangenţiale (τ). În realitate aceste eforturi acţionează simultan.
Ruperea prin tensiuni normale se numeşte rupere prin smulgere
sau prin clivaj. Ea se produce brusc, după un plan normal pe direcţia
de acţiune a forţei.
Ruperea prin tensiuni tangenţiale se numeşte rupere prin
forfecare şi decurge numai transcristalin.
După deformaţiile plastice care le preced, ruperile pot fi ductile
(plastice) şi fragile (casante).
Caracterul ruperii este determinat de natura şi structura
metalului, de natura efortului şi de condiţiile de încercare (forma şi
dimensiunile epruvetei, temperatura etc).
PROPRIETĂŢILE METALELOR
Proprietăţile metalelor sunt determinate de structură şi de
compoziţia chimică.
Pentru metale,ca materiale utilizate în industria
alimentară, interesează proprietăţile lor fizico-mecanice,
posibilitatea de a se alia între ele sau cu nemetalele şi
durabilitatea lor în timp, determinată de instabilitatea lor
chimică.
Proprietăţile fizico-mecanice ale metalelor
Proprietăţile fizico-mecanice ale metalelor se referă la
caracteristicile de rezistenţă, elasticitate şi plasticitate,
determinate la rândul lor de structură (compactitatea reţelei,
legătura metalică).
Sub acţiunea unor forţe externe, corpurile solide îşi
modifică forma. Caracterul deformaţiei (elastică, plastică)
depinde de natura, intensitatea şi direcţia de acţiune a forţei.
În anumite limite, între efort unitar δ şi deformaţie ε
există o dependenţă foarte apropiată de cea liniară:
  E  unde E=modul de elasticitate
 ALIEREA METALELOR
Aliajele metalice se obţin prin răcirea topiturilor formate din
amestecuri de metale sau de metale cu nemetale.

Structura unui aliaj solidificat, în condiţii cât mai apropiate de

echilibru, este determinată de natura chimică a componenţilor şi de
structura lor.
Aliaje cu compuşi intermetalici
Există sisteme de componenţi care, la compoziţii bine determinate,
pot forma compuşi chimici sau intermetalici (AnBm) care se menţin şi în
stare solidă şi intervin ca al treilea component în sistem.
Cu acest compus (AnBm) constituenţii puri ai aliajului (A şi B) pot
forma aliaje, fie soluţie solidă, fie amestec fizic de cristale, în funcţie de
natura participanţilor la proces.

De exemplu, în sistemul Fe - C, se formează compusul intermetalic Fe3C,

cu un conţinut de 6,67 % C, denumit cementită şi care se regăseşte ca şi
constituent structural al fontelor şi a unor oţeluri (hipereutectoide).
 Coroziunea metalelor

Coroziunea metalelor este un proces de distrugere parţială sau

totală a acestora, apărut în urma unor reacţii chimice sau
electrochimice.
Coroziunea se produce din cauza instabilităţii termodinamice a
metalelor în raport cu starea oxidată şi presupune o succesiune de
reacţii ce au ca rezultat trecerea metalului în stare ionica sau în
combinaţii, adică în stare naturală a metalului (termodinamic mai
stabilă).
Coroziunea este o reacţie de oxidare (metalul) şi reducere
(mediul agresiv) în sistem eterogen.
Modul de desfăşurare a proceselor de coroziune depinde de
natura, structura şi starea fazei metalice şi de compoziţia mediului
agresiv.
Procesele de coroziune pot fi clasificate după mai multe
criterii:
 După mecanismele de desfăşurare, coroziunea metalelor
poate fi
 chimică
 electrochimică.
Coroziunea chimică are loc sub acţiunea directă a mediului
agresiv fără schimb de sarcini electrice.
 După distribuţia direcţiei de atac ce depinde de natura şi
structura metalului precum şi de mediul agresiv, coroziunea
poate fi
 generală (continuă)
uniformă
neuniformă
 localizată (discontinuă). şi poate fi
• o coroziune în pete
• sub formă de puncte
 După modul de distrugere a structurii metalului coroziunea
poate fi intercristalină, selectivă sau transcristalină.
 Mijloace de protecţie împotriva
coroziunii metalelor
Având în vedere pericolul ce îl prezintă procesele de coroziune,
precum şi pierderile mari de metale prin degradare sunt necesare măsuri
de protecţie care să conducă la creşterea durabilităţii acestor materiale.
Pe baza principiilor de acţiune, metodele de protecţie pot fi clasificate
după cum urmează:
• protecţii anticorozive prin tratarea mediului pentru a-i micşora
agresivitatea;
• protecţii prin reducerea intensităţii de desfăşurare a proceselor
anodice şi catodice;
• protecţii prin metode electrochimice;
• protecţii prin acoperirea suprafeţelor.
Protecţii anticorozive prin acoperirea suprafeţelor de protejat
Pentru protecţii anticorozive se utilizează acoperirea suprafeţelor
metalelor de protejat cu pelicule ce pot fi metalice sau nemetalice.
Protecţiile se aplică pe suprafeţe curăţate perfect prin mijloace
mecanice (sablare, polizare etc.) şi chimice (decapare, degresare).
MATERIALE METALICE FEROASE

Metalele feroase au drept component principal

fierul, aliat cu unul sau mai mulţi componenţi
metalici sau nemetalici, formând două clase mari de
aliaje: fonte şi oţeluri.
Aliajele fierului cu carbonul, manganul, siliciul,
fosforul etc, în care rolul principal îl are carbonul, se
numesc aliaje fier - carbon.
După conţinutul în carbon, acestea se împart în
oţeluri (C < 2 %) şi fonte (2 % <C< 6,67 %).
 Fonte
Fontele sunt aliaje Fe - C cu peste 2 % C, obţinute în furnal,
conţinând de obicei Si, Mn, P şi sub 0,08% S, ce se folosesc pentru
piese turnate (fonte de turnătorie) şi pentru elaborarea oţelurilor
(fonte de afînare).
După conţinutul în carbon fontele pot fi hipoeutectice (2 - 4,3 %
C) şi hipereutectice (C > 4,3 %).
După structură şi modul de existenţă al carbonului fontele pot fi
albe (carbon sub forma de Fe3C) şi cenuşii (carbonul sub formă de
grafit).
Fontele albe pot fi brute sau de a doua topire. Au un conţinut
ridicat în Mn, care împiedică grafitizarea, măreşte fragilitatea şi
rezistenţele mecanice.
Au spărtură albă, sunt fragile, dure, rezistente la uzură. Se toarnă
şi se prelucrează greu.
Fontele cenuşii au un conţinut comparativ mai mare în siliciu,
care favorizează grafitizarea, şi mai redus în Mn. În fontele cenuşii,
carbonul se găseşte parţial sau total sub formă de grafit, sub formă
de incluziuni, ce dau culoarea cenuşie spărturii şi influenţează
proprietăţile.
 Oţeluri.
Oţelurile pot fi
► simple (oţeluri carbon) şi
► aliate.

Oţelurile cu carbon puţin sunt mai maleabile, dar

cu rezistenţe mecanice mici; cele cu carbon mai mult
sunt rigide, casante, cu deformaţii mici sub sarcină.
Oţelurile cu C < 0,25 % sunt perfect sudabile: cu
creşterea conţinutului în carbon sudabilitatea scade,
peste 0,45 % ele devenind greu sudabile.
Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din aluminiu.
Oţelul se utilizează în producerea de recipiente pentru ambalarea
unei game largi de produse, cum sunt produsele alimentare,
vopselele, etc. Ambalajele din aluminiul se utilizează pentru
realizarea de recipiente pentru alimente şi băuturi, folii şi laminate.

Ambalajele din metal şi aliaje sunt folosite cu precădere în industria

alimentară la ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi
legume, băuturilor alcoolice şi nealcoolice. Opinia consumatorilor
este mai puţin favorabilă metalelor deoarece acestea pot influenţa
gustul produselor ambalate.

Ambalajele metalice se realizează din tabla de oţel cositorită,

aluminiu si materiale combinate (materiale plastice, carton si
metal). În ultima perioadă a crescut ponderea ambalajelor din
aluminiu şi aliaje din aluminiu datorită unor avantaje pe care le
oferă aceste materiale.
Avantajele utilizării ambalării în materiale
metalice sunt considerate a fi următoarele:

 au proprietăţi de barieră foarte bune;

 nu sunt toxice şi pot veni în contact cu
produse şi băuturi alimentare;
 se pot inscripţiona uşor;
 se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale
pentru ambalare.
Din material metalice se confecționează
următoarele ambalaje:
► cutiimetalice;
► doze de aluminiu;
► bidoane și butoaie metalice;
► ambalaje tip aerosol (spray);
► tuburi deformabile.
 Cutiile din metal
sunt folosite în industria alimentară pentru ambalarea şi conservarea
alimentelor. Sistemul de ambalare, materialul folosit şi tipul de ambalaj
trebuie să asigure stabilitatea alimentului, să nu permită transferul unor
substanţe toxice din materialul de ambalare sau în timpul procesului
ambalării către aliment, să evite schimbul de umiditate cu mediul,
impurificarea cu substanţe nedorite din mediu, contaminarea cu
microorganisme şi favorizarea unor reacţii fotochimice sau determinate de
contaminarea microbiologică.
► Cutiile metalice oferă avantajul rigidităţii, evitând riscurile de spargere
în timpul transportului.
 Bidoanele și butoaiele metalice

Bidoanele metalice se folosesc în industria

alimentară pentru cantităţi mai mari de produse
transportate precum lapte, smântână, brânză
proaspătă, îngheţată, frişcă, etc. confecţionate din
aluminiu. Tabla este tratată termic 30-60 minute la
525˚ C ±5˚C, tratare urmată de revenire 4h la
175˚C. Astfel se obţine o tablă foarte maleabilă din
care se confecţionează, prin ambutisare, bidoane
monobloc.
Butoaiele metalice se confectionează din
aluminiu, oţel inoxidabil sau tablă decapată.
Pot fi cilindrice sau bombate, situaţie în care
sunt prevăzute cu două inele din cauciuc,
pentru a uşura rostogolirea. Se folosesc
pentru bere sau pentru vin precum și pentru
produse petroliere.
 Ambalaje de tip aerosol
(spray)
sunt folosite la ambalarea de: substanţe
aromatizante, creme, frişcă, îngheţată, sosuri,
maioneză, brânză topită, muştar etc.
Produsul este ambalat şi se evacuează sub presiune.
Un ambalaj de tip spray are trei părţi componente:
- recipientul sau doza;
- agentul propulsor şi substanţa activă;
- dispozitivul de comandă.
Recipientul este partea constitutivă de bază a
ambalajului în care se găseşte amestecul şi este
confecţionat din tablă de oţel protejată sau
neprotejată sau din aluminiu.
 Tuburi deformabile
Sunt ambalaje folosite la produsele păstoase,
creme, geluri cum ar fi: maioneza, muştarul, paste
condimentate, pastă de dinţi.
Evacuarea conţinutului se face prin mărirea presiunii
interioare la deformarea manuală a ambalajului.
Dacă capacul ambalajului este deschis, conţinutul se
revarsă în exterior
 METALE NEFEROASE
Dintre metalele neferoase, se utilizează aluminiul şi
aliajele sale, cuprul şi aliajele sale, zincul şi aliajele sale,
staniu si aliajele sale.
Aluminiul. Aluminiul este un metal uşor (ρ= 2700
kg/m3), uşor fuzibil (ttop = 658°C), casant la 600°C, ductil,
maleabil, cu plasticitate mare şi rezistenţă mică.
Are conductivitate termică şi electrică bune
Din cauza rezistenţei mici nu se utilizează ca atare, ci
numai sub formă de aliaje, dintre care mai importante sunt:
• duraluminiu - aliaj conţinând (Cu+Mg+Mn+Si).
Are rezistenţă la întindere şi duritate mai mare, fără
reducerea plasticităţii.
Se utilizează sub formă de table, profile, bare, ţevi etc.
• siluminuri (1,5 - 13,5 % Si) au proprietăţi bune de turnare,
rezistenţe mecanice şi duritate relativ mari. Se folosesc
pentru turnare de piese cu profil complicat.
Sortimente
de
aluminiu Mai rezistent la coroziune (intercristalina si superficiala)
Pur
decat aluminiul tehnic.

Impurificat cu fier, siliciu, cupru, zinc si titan.

Impuritatile au influenta mai redusa daca sunt uniform
repartizate, dar la aluminiu elementele straine se asaza in
Tehnic
cantitate mai mare intre cristale decat in reteaua
acestora, explicand coroziunea mai avansata a aluminiului
impur fata de cel pur.

Rezistenta redusa la coroziune, plasticitate si

prelucrabilitate micsorata Datorita actiunii catalitice de
Impurificat
distrugere a vitaminelor este neutilizabil in contact cu
cu fier
produsele alimentare la care se urmareste pastrarea
vitaminelor (in special vitamina C).

Impurificat Rezistenta la coroziune mult mai coborata decat cel

cu cupru impurificat cu fier.
Utilizarea aluminiului si aliajelor sale
Folia de Grosime: 0,004 Substrat pentru ambalarea produselor de
aluminiu -0,2 mm tutun, produselor zaharoase, ciocolatei,
(alfol) 0,02 si0,025 mm zaharului pudra, untului, branzeturilor,
0,02-0,05 mm inghetatei, concentratelor alimentare,
0,12-0,2 mm produselor congelate si a altor produse ca:
ceai, cafea, piper, boia, cacao, paine,
biscuiti, napolitane, pesmeti etc.
Obtinerea materialelor complexe desti
nate ambalarii concentratelor de supe
deshidratate.
Confectionare de capsule pentru butelii din
sticla, în special pentru produse alimentare
lichide destinate unei scurte pastrari
(lapte, produse din lapte pasteurizat si
insamantat cu culturi pure, suc de portocale
etc.).
Confectionare capace pentru inchidere sub
vid a diverse produse (gemuri, marmelade
etc.)
Asociate cu rasini sau hartie se folosesc la
acoperiri inferioare sau exterioare pentru
ambalarea produselor congelate (carne tocata
congelata, specialitati de carne etc.)
Confectionare capsule pentru lichide sub
presiune sau capsule cu diametru mare.
Tabla de Grosime: Confectionarea cutiilor de conserve, cutiilor
aluminiu 0,22-0,25 mm pentru bauturi (bere), capacelor pentru borcane
de sticla utilizate in industria conservelor (tip
OMNIA) sau capsulelor filetate pentru diverse
tipuri de butelii (pentru bauturi alcoolice).

> 1 mm Ambalaje de dimensiuni mai mari, recipiente,

cisterne.
Butoaie pentru transportul berii - aliaj Al-Mg-Si
sau aliaj mai dur Al-Mn captusite la interior cu Al
cu puritate 99,5%.
Bidoane pentru pastrare lapte, smantana, frisca,
inghetata si branza de vaci (nu schimba gustul si
mirosul) - aliaj Al-Si-Mg sau Al-Si-Mg-Mn
captusite la interior cu Al pur.
Bidoane pentru lapte proaspat - aliaj Al-Mn ssu
Al-Mg care au duritate suficienta, dar nu rezista
fata de laptele acid.
 Coroziunea: folia de aluminiu utilizata la
Deficiente ambalarea branzeturilor topite sau fermentate
sufera o coroziune locala cand este in contact
cu produsul ambalat, datorita fosfatului
disodic folosit la fabricarea acestora. Viteza
de coroziune creste sub influenta oxigenului,
coroziunea capatand un caracter perforant si
distrugand ambalajul. Se evita prin
asigurarea integritatii ambalajului si lacuirea
fetei inferioare a foliei sau a tuburilor de
aluminiu folosite pentru ambalare.
 Cuprul. Este un metal greu (ρ = 8940 kg/m3), greu
fuzibil (1083°C), ductil, maleabil, cu proprietăţi mecanice
moderate, cu conductivitate termică şi electrică bune, instabil
faţă de acizi şi oxigen. Se utilizează ca atare sau sub formă
de aliaje, precum şi pentru cuprarea tablelor de oţel. Aliajele
mai importante sunt:
• alamele - sunt aliaje ale cuprului cu zincul (30 - 40 %) şi
alte elemente (Pb, Mn, Fe etc).
Faţă de cupru, au rezistenţe mecanice şi chimice
superioare, plasticitate egală sau mai mare, conductivitate
electrică mai mică. Se utilizează ca aliaje de turnare şi ca
aliaje deformabile (sârme, bare, table, profile, ţevi, elemente
pentru industria electrochimică, pentru instalaţii şi construcţii
de maşini);
• bronzurile sunt aliaje cu Sn (10 - 14 %) şi alte elemente
(Zn, Pb, Al etc. în cantităţi mici). Au rezistenţe mecanice şi
duritate mai mari ca a cuprului. Se folosesc în turnătorie şi
pentru laminate.
Aliaje Proprietati Bronzurile (bronzuri de staniu) - cele cu maximum
Cu-Sn 13% Sn sunt relativ ductile, la un continut mai mare
de 13% Sn sunt dure sifragile.
Unele bronzuri au in compozitie Zn si Pb.

Utilizare Lagare, melci si roti melcate solicitate puternic, axe,

armaturi presiune, pompe etc.

Aliaje Proprietati Bronzurile de aluminiu- pot contine Ni sau Fe.

Cu-Al Se folosesc numai aliaje cu 7-11% Al, deoarece la un
continut mai mare de Al duritatea este prea mare.

Utilizare Bronzul BzAI9T (cu 9%Al, turnat) - diferite piese

turnate.
Bronzul BzAI10FeT armaturi rezistente in medii acide
si care necesita rezistenta mecanica mare.
Bronzul BzAI19FeNiT si BzAI10MnT- roti dintate, melci,
roti melcate, armaturi pentru abur supraincalzit.
Aliaje Proprietati Bronzurile de siliciu - contin si cantitati
Cu-Si apreciabile de Zn, Fe, Mn.
Si in proportie
de pana la 4% formeaza cu Cu o solut
ie omogena cu o rezistenta mecanica mare.

Utilizari Constructia aparatelor ce functioneaza la

presiuni inalte.

Aliaje Proprietati Cel mai utilizat este 70% Cu - 30% Ni.

Cu-Ni

Utilizare Construirea condensatoarelor,

evaporatoarelor, schimbatoarelor
de caldura etc.
 Zincul. Este un metal greu (ρ=7140 kg/m3), uşor fuzibil (420°C),
cu comportare la deformare determinată de temperatură (maleabil între
100-200° C şi casant în afara acestui interval). Se foloseşte ca atare
(bare, benzi, table, profile etc), la protecţia anticorozivă a oţelurilor
(zincare), ca element de aliere pentru aliaje de lipit şi de turnare.

Plumbul. Este un metal foarte greu (ρ=11.400 kg/m3), uşor

fuzibil (327°C), moale (HB 4 daN/mm2), care se toarnă şi prelucrează
uşor. Are rezistenţa bună la agenţi agresivi (apă rece, acizi), cu excepţia
celor de natură bazică (motiv pentru care nu trebuie să vină în contact cu
mortarele de var, şi cu betonul de ciment).
Se utilizează ca atare pentru elemente de instalaţii (ţevi de scurgere,
sifoane, instalaţii pentru apă rece etc), pentru protecţii antiacide,
etanşeizări etc. ca element de aliere pentru aliaje moi de lipit (Pb+Sn=20-
90 %).
Îtrucât materiale metalice se obţin din materii prime scumpe şi se
fabrică cu consum mare de energie ele trebuiesc depozitate, puse în
operă şi exploatate în condiţii corecte pentru a reduce pierderile şi prin
aceasta preţul de cost al construcţiilor.
► Staniul
► Datorita proprietatilor sale, elasticitate si rezistenta la coroziune,
staniul este folosit mult in industria alimentara ca material de ambalare. Totusi,
fiind un metal scump, nu permite folosirea sa pe scara larga. Mai jos sunt
prezentate proprietatile, aspectele toxicologice si utilizarile staniului ca material
pentru constructia utilajelor sau la confectionarea materialelor destinate
ambalarii produselor alimentare.
► Proprietatile si utilizarile staniului in industria alimentara

Proprietati
Metal de culoare gri, foarte stralucitor
cand este pur (cantitati mici de impuritati ca plumbul,
arsenul si stibiul reduc mult stralucirea).
Densitatea 7280 kg/m3 si temperatura de topire 2320C.
Foarte maleabil, ceea ce permite obtinerea de foi cu
grosimea de 0,002 -0,003 mm.
Prezinta duritate si tenacitate redusa.
Caracter amfoter, reactionand atat in mediu acid cat si
mediu alcalin.
Acizii organici ataca putin staniul in absenta aerului, dar in
prezenta acestuia este puternic; este rezistent la
umiditate.
Toxicologie Metal netoxic, ceea ce favorizeaza folosirea sa la
ambalajele pentru alimente.

Utilizare Aliaje staniu - plumb (2%Sn si 96% Pb cu

temperatura de topire de peste3000 C) folosite la
lipit in tehnologia confectionarii cutiilor de
conserve.
Aliaje staniu-plumb antifrictiune, folosite la
construirea utilajelor pentru turnarea cuzinetilor pe
lagare de otel.
Tabla cositorita, folosita la confectionarea cutiilor
de conserve - staniul este material de protectie a
tablei de fier.
Folii de staniu (staniol) cu grosimi variabile
Pentru ambalarea anumitor branzeturi, a unor
mezeluri etc.