Infectii localizate:

FOLICULITA: infectie stafilococica a foliculului pilos

 doar in regiunile piloase
 pielea capului, regiunea pubiana, brat, antebrat, foliculii de pe dorsul palmelor si
segmental proximal al falangelor, regiunea pelvina
 favorizata de microtraumatisme repetate, imbracaminte necorespunzatoare, conditii
precare de igiena corporala, contactul cu uleiuri minerale
 zona hiperemica, pruriginoasa, usor edematiata pe care apar mici pustule la radacina
firului de par ( mici flictene care centreaza firul de par )
 sunt pruriginoase => duc la raspandirea inflamatiei
 evolutie spontana catre necroza foliculului pilos => cicatrice punctiforma
 de obicei nu se asociaza cu fenomene generale : frison, febra
 mai frecvent la diabetici: poate sa recidiveze
 tratament: igiena corespunzatoare; de obicei se lasa liber, eventual prisnit
 cand apare necroza, firul se poate extrage
FURUNCULUL: stafilococie cutanata
 afecteaza foliculul pilos + glandele sebacee adiacente
 pot sa apara mai multe in aceeasi regiune => FURUNCULOZA
 mai frecvent la diabetic, anergici, deprimati imunitar
 debut clinic ca si foliculita
 timp de cateva zile: mica tumoreta rosietica => gangrena => se evacueaza spontan
 cand necroza e completa => tumoreta = burbion
 e mai profund
 eliminare spontana dupa 5-6 zile de evolutie; cu cicatrici
 se poate insoti de fenomene generale, mai ales la cei cu furunculoza
 caracter recidivant => se recomanda testarea ( stafilococul dezvolta foarte usor
rezistenta )
 trebuie diferentiat de :
 sancrul sifilitic: nedureros
 antrax: placard lucios pe care apare o zona centrala de necroza cenusiu-
negricioasa inconjurata de microvezicule
 complicatii:
 limfangita
 adenoflegmon secundar (supuratia ggl secundari )
 flegmon = inflamatie difuza a tesutului subcutanat
 erizipel
 la nivelul fetei: superior de comisura bucala: se poate complica cu tromboflebita
sinusului cavernos sau cu tromboflebita venei jugulare interne ( prin propagare
retrograda catre trunchiul venos tiro-lingo-jugal )
 tratamentul chirurgical: cand s-a constituit definitiv burbionul
 incizia: strict la zona de necroza
 pana la momentul supuratiei: prisnit rece, urmarirea evolutiei, antibioterapie; la cei cu
furunculoza repetate: autovaccin
 FURUNCUL ANTRACOIC = CARBUNCUL
 forma particulara de furunculoza, localizata la nivelul cefei si a toracelui dorsal
 in special la barbati, mai ales la varstnici, diabetici si cu igiena precara
 evolutie cu fenomene generale, sistemice
 in zone cu tegumente de grosime considerabila: apar si se dezvolta mai multe
furuncule de mari dimensiuni => toata zona apare cartonata, indurata
 evolueaza in profunzime => in profunzime va evolua un flegmon
 zona devine violacee, apoi furunculele fistulizeaza succesiv, in ‘’stropitoare’’
 intotdeauna: antibioterapie datorita caracterului difuz al flegmonului supraiacent
 chirurgical: incizie in cruce (multiradiara) pentru a expune flegmonul din
profunzime ( permite drenajul )
 anestezia locala: NU are eficacitate in tesutul inflamat din cauza acidozei locale
produse de supuratie
 dupa incizie: crater
HIDROSADENITA: stafilococul auriu
 secretia anexelor pielii e influentata de nivelul hh sexuali
 mai ales: axila, regiunea anoperineala, dar si la nivelul foliculilor ce inconjoara
areola mamara (mai ales la femei la pubertate)
 la nivelul areolei mamare se numeste abces tuberos al sanului
 mai ales la femei, la pubertate sau in momente de dezechilibru hormonal
 dispare la menopauza
 foarte dureroasa
 eritem, apoi succesiv tumorete rosii, ferme, foarte dureroase la orice miscare,
pruriginoase
 evolueaza catre necroze succesive
 in profunzime poate evolua un flegmon
 insotite de limfangita + limfadenita
 tratament: toaleta locala, antibioterapie
 in necroze: incizii ( lasa cicatrici )
 uneori: mici excizii in rondela
CHIST SEBACEU: orice leziune piloasa mai ales la supraponderali si la persoane cu secretie
seboree abundenta
 uneori: multiple; favorizate de microtraumatisme locale
 la nivelul capului: mici tumorete, aderente de scalp; tumoreta e centrata de un
punct negru = orificiul prin care se excreta secretia sebacee ( orificiul e infundat )
=> pseudochist
 pot fi mari: mai multi cm
 din cauza microtraumatismelor tind sa se infecteze si fistulizeaza spontan,
scurgandu-se sebum
 secretia: foarte urat mirositoare
 incizia pentru evacuarea continutului
 daca nu exista semne inflamatorii => excizia tegumentului in totalitate cu chistul
sebaceu in intregime
 daca se lasa o parte din camasa => recidiveaza
LIMFANGITA + LIMFADENITA: inflamatia trunchiurilor limfatice, ggl limfatici
determinata de piogeni banali : stafilococ, streptococ
 exista o poarta de intrare, apoi evolueaza catre ggl
 mai multe forme:
 reticulara: cea mai usoara; inflamatia capilarelor limfatice adiacente portii de
intrare; la inspectie: linii rosii fine ce evolueaza catre axila; formeaza o retea si
caracteristic dispare la presiune digitala
 tronculara: inflamatia trunchiurilor limfatice; evolueaza sub forma unei dungi
rosietice ( asemanator tromboflebitei superficiale ) catre proximal; mai
frecvent: tegumentele membrelor superioare ( mai ales pe fata volara );
dureroasa; asociata frecvent cu inflamatia ggl limfatici; data mai ales de
streptococ => febra, frison; evolutia catre rezolutie spontana sau flegmon (mai
rar ); diferentiata de forma reticulara a erizipelului respectiv tromboflebita
superficiala
 limfadenita acuta = inflamatia ggl, mai ales superficiali
 evolueaza cu limfadenita reticulara : ggl mariti de volum, durerosi la palpare,
tegumente hiperemice supraiacente, imobili, fara aderente la tegument

!! ggl dur, aderent => neoplazie

 evolutie: rezolutie sau supuratie si fistulizare

 uneori inflamatia evolueaza ca adenoflegmon
 uneori poarta de intrare e vindecata spontan
 adenoflegmonul ggl profunzi ( retrofaringieni, pectorali, mediastinali,
retroperitoneali, inghinali profunzi ) : tendinta la fistulizare => complicatii in
sfera cavitatilor serosae uneori insotite de hemoragii prin erodarea vaselor
 ggl superficiali => fistulizarea => limforagii persistente
 la nivelul mb pelvin : o adenita masiva poate duce la edeme limfatice
ABCES CALD:
 acut, localizat, bine delimitat de o membrana piogena
 abcesul: membrana + continut purulent
 dupa localizare: superficial / profund
 pot fi in tt scheletice sau viscerale
 dat de agenti piogeni banali si deseori flora polimorfa ( asocieri dismicrobiene )
 peretele:
 intern: retea de fibrina + germeni
 mijlociu: tesut de reparatie, neoformat
 extern: fibros, scleros cu atat mai gros cu cat abcesul e mai voluminos si mai
vechi stratul format pe seama tesutului sau organului in care s-a localizat
abcesul
! in cazul abceselor parenchimatoase, vechi: stratul se poate ingrosa, chiar
calcifica
  continutul : amestec de PMN, leucocite, elemente tinere rotunde, germeni partial
viabili sau fagocitati

 puroiul de stafilococ: cremos, vascos, fara miros

 puroiul de streptococ: filant, fluid, sero-purulent
 puroiul de pneumococ: verzui, lipicios, vascos, cu miros special
 puroiul de G-, mai ales asociat cu anaerobi : cenusiu, gros, cu miros
pestilential
 clinic: durere locala, febra vesperala ( scad in intensitate in momentul in care s-a
constituit abcesul ) => febra poate sa devina in platou
 in abcesele superficiale abordabile palparii : bombarea elastica e inlocuita de
fluctuenta
 orice abces are tendinta de fistulizare:
 extern : la tegument
 in cavitatile seroase, in viscere, organe cavitare, cai urinare/ biliare

! fistulizarea spontana NU ofera vindecare pentru ca nu se elimina intregul continut

purulent si prin fistulizare cavitatea restanta e conditia necesara si suficienta pentru
cronicizarea supuratiei => tratamentul : incizia larga cu drenaj ( mai usor:
superficial; profund: necesita drenajul extern al cavitatii restante )
 antibioterapia: justificabila doar pentru profilaxia infectiei si cazurile care au
fistulizat spontan
 uneori necesita diagnostic diferential cu abcesul rece, morbul Pott
CELULITA + FLEGMONUL : inflamatii acute, difuze ale tesutului conjunctiv cu caracter
necrozant progresiv
 fara tendinta la autolimitare ca in abces
 mai ales in tesutul subcutanat si al interstitiilor conjunctive ce se apara cu
dificultate impotriva infectiei datorita vascularizatiei precare => difuzibilitatea e
crescuta
 flegmoane profunde: retropectoral, retromamar, submandibular, retrofaringian,
pelvisubperitoneal, retrovisceral
 determinate de stafilococ, streptococ, dar si orice agent banal
 mai frecvent la debilitati, diabetici, plagi contaminate, fracturi deschise, dar si in
context post-operator ( urologice, genitale )
 evolutia: in etape:
 invazia: tesuturi infiltrate, edematiate, tesut ‘’slaninos’’, modificat; mm si
aponevrozele pot deveni verzui; daca e superficial: edematiat, violet, cu
tendinta catre gangrene
 inflamatia: necroza celulara cu evolutie catre sfarceluri
 necroza constituita: toate tesuturile grase si musculo-aponevrotice se
mortifica; necroza diseca structurile osoase, tendoanele, restul tesuturilor
moi se modifica; apar hemoragii importante
 faza de reparatie: dupa eliminarea si scurgerea puroiului; vindecare foarte
lenta, intotdeauna cu cicatrici vicioase si grade diverse de afectare
functionala (sechele functionale )
  semne generale; tablou infectios sever
 forme particulare:

a. flegmonul lemnos al gatului : fasciile cervicale sunt inextensibile => pot

duce la compresie traheala
b. flegmoane difuze cervico-toracice: se complica cu mediastinita, pleurezii,
endocardite
c. flegmon retrofaringian: greu de rezolvat; abord riscant

 diferentiat de : gangrena gazoasa la debut; sarcoame ( in anumite conditii dpdv

clinic pot sa apara similar )
 tratament: incizii si debridari largi: expunerea tuturor tesuturilor cu tendinta la
mortificare; interventii repetate
 plaga: irigata, inspectata cat mai des
ERIZIPEL: streptococie a limfaticelor tegumentului
 mai ales de streptococul beta hemolytic
 in vecinatatea orificiilor naturale sau ca urmare a unei supuratii locale (in vecinatatea
ei )
 al mb pelvine: exemplul tipic: ulcerele varicoase
 obisnuit saprofit, dar devine pathogen
 poate fi recidivant
 evolueaza ca o dermita acuta: placard rosietic => albicios => indurate => foarte
pruriginos
 placardul are la margine un burelet: eritematos, flictenular, bulos, necrotic
 bureletul avanseaza => trage placardul
 intotdeauna tumefactia e insotita de adenita si limfangita
 mai multe zile: roz-rosietic => lucios => dur => centrul paleste, tinde sa se vindece, iar
bureletul se descuameaza : descuamarea are streptococi vii => e contagioasa; bolnavul
trebuie izolat
 dureaza aproximativ 2 saptamani; faza contagioasa e foarte scurta : 12-24 h; fenomene
de stare: 5-6 zile; remisia: 1 saptamana
 poate lasa sechele : edem cronic, eritrodermia ( tulburari vasomotorii )
 NU e o boala chirurgicala; tratament doar in formele gangrenoase
 Tratament: toaleta locala, topic, antibiotic (penicilina)