1.

Înțelegerea acestui fenomen poate fi înțeles doar într-un context mai amplu, atât istoric, cât
și cultural. Promovarea intensă a sexualității vine ca o contrareacție în urma secolelor de
reprimare și blamare a tot ceea ce înseamnă sexualitate. Are loc o dinamică și o mișcare de
la o extremă, la o altă extremă.
Activitatea și fanteziile sexuale fac parte din procesele și nevoile biologice, ea nu ține cont
nici de cultură și nici educație, ea caută doar să se manifeste intens în variate forme posibile.
Însă cultura vine ca o forță care să reglementeze activitatea sexuală a indivizilor. Din variate
motive, în special de a introduce o ordine soială, cultura, prin sistemele de credințe
religioase, a blamat și a reprimat sexualitatea, promovând ideea unui singur partener. Acest
lucru a făcut ca omul să se simtă profund vinovat pentru fanteziile și dorințele sale sexuale.
Iar în cazul unor persoane, mai mult în cazul femeilor, s-a ajuns la o dezactivare totală a
dorinței sexuale.
În contextul noilor valori culturale, omul își formulează diverse mesaje și argumente că
totul este permis, că totul este natural și firesc, pentru a se elibera de sentimentul de
vinovăție și a-și dezlănțui comportamentele sale hedonice și fanteziile sexuale. A avea mai
mulți parteneri sexuali este visul ”biologic” al omului care a fost demult reprimat.
1.1 Ca două persoane să ajungă să se iubească poate porni de la diferite situații, de la o ciocnire
accidentală pe coridoarele unei companii sau de la o aventură sexuală. Nu există careva
condiții preferențiale pentru o relație durabilă și funcțională. Totul depinde de ce se
întâmplă după o aventură sexuală și în ce măsură partenerii ajung să se cunoască și să
conștientizeze că se simt bine împreună. Bineînțeles, se poate vorbi doar în termeni de
statistică despre modalitățile eficiente de a construi o relație funcțională și atunci am putea
vorbi că adesea aventurile sexuale au mai puține șanse să dezvolte o relație durabilă. După
cum spunea în glumă unul din mentorii mei că o aventură înseamnă ”a avea o tură”. Căci
însăși motivația indivizilor pentru aventuri pornește doar de la simple plăceri sexuali și nu
sunt porniți pe construirea unei relații durabile. Cazul în care oamenii își doresc ceva mai
mult, devin cu mult mai selectiv și mai atenți în alegerea partenerilor și atunci își croiesc
posibilități de a relaționa mai mult pentru o intercunoaștere mai bună.

2. Totul depinde de valorile persoanei. Faptul că femeile fac sex nu doar cu trupul, dar și cu
inima, ține mai mult de influențele culturale și mai puțin de cele biologice. Căci dacă acest
lucru ar fi determinat de natura femeii, atunci n-ar exista femei care ar face sex doar din
motivele plăcerilor trupești. Sentimentul unei femeie care are mai mulți parteneri sexuali
înainte de a deveni soție sau mamă va depinde de măsura în care acest lucru va intra în
conflict cu propriile valori morale. În acest caz, femeia poate simți remușcări de conștiință
sau sentimente de vinovăție, ajungând până la deterioarea imaginii și stimei de sine. Iar dacă
acest lucru nu contravine deloc cu propriul sistem de valori, atunci acest lucru nu poate lăsa
careva amprente negative. Totul depinde modul în care persoane își judecă acțiunile și prin
prisma căror valori.
3. Bărbații pot fi mai puțin afectați de trecutul lor amoros, întrucât cultura este mai permisivă
în privința lor, în legătură cu dorințele sexuale și partenere multiple, iar în anumite situații
chiar sunt încurajați, acest lucru fiind perceput ca fiind destoinic pentru un bărbat, ceea ce
nu se întâmplă în cazul unei femei. Din aceste motive, bărbații au mult mai puțin sentiment
de vinovăție sau remușcări de conștiință, iar atunci când întâlnesc adevărata dragoste, poate
fi nimic altceva decât un sentiment victorios sau poate un semn al maturizării emoționale.
Însă factorul care determina sentimentul bărbatului sau a femei în legătură cu experiențele
multiple, ține nemijlocit de sistemul de valori culturale la care se raportează și nimic mai
mult.
Omul este absolut liber să facă absolut orice cu viața sa și cu corpul său, dar să poată să-și
asume toate consecințile posibile, consecințele biologice și cele culturale.