Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT ŞTIINŢIFIC
Chișinău 2021
Actualitatea temei
Ataşamentul este partea esențială a unei dezvoltări dinamice şi se constituie într-un fir roşu al
evoluţiei individuale fiind un factor de reglare a funcţiilor organismului, reprezentând
fundamentul sănătăţii mentale (normalităţii), influenţând stima de sine şi capacitatea de
socializare. Astfel, teoria ataşamentului are o importanţă fundamentală pentru înţelegerea
problemelor personalităţii. Există premize teoretice să considerăm că schimbarea modelelor
interne de lucru, din modele disfuncționale în modele funcționale, să influențeze la nivel general
percepția riscurilor într-o manieră corespunzătoare, angajarea în comportamente adaptabile și
creșterea rezilienței emoționale în diverse situații de risc, ceea ce face obiect de studiu al
prezentei cercetări.
Gradul de cercetare
Există mai multe concepte și teorii de referință care vizează această temă, dar care n-au fost
integrate într-un cadru teoretic mai larg. Aceste concepte fundamentale se referă la modelele de
lucru intern, costructivismul logic și neurocepția(teoria polyvagală).
Modelele de lucru intern ( Internal Working Models)
Modelul de lucru intern este un principiu central în teoria atașamentului și este evidențiat în mai
multe domenii de cercetare. Construcția modelului de lucru intern, deși neterminată, a fost inițial
propus de psihologul cognitiv Kenneth Craik (1943) și ulterior descoperit și observat de
neurologul Johnson-Laird (1983). Bowlby vede modelul ca pe o construcție generală care
funcționează ca un „sistem de reprezentare care ne permite… să ne imaginăm interacțiuni cu
ceilalți, pe baza experiențelor noastre anterioare cu ei ” [Bretherton & Munholland, 2008].
O mare parte a cercetărilor asupra acestor modele se bazează pe noțiunea că, începând cu primul
an de viață, indivizii sănătoși din punct de vedere mental dezvoltă un „script de bază sigur” care
oferă un prototip cauzal-temporal al modurilor în care evenimentele legate de atașament se
desfășoară de obicei (de exemplu, „Când sunt rănit, mă duc la mama și primesc confort”).
Conform lui Bretherton [Bretherton & Munholland, 2008], scripturile de bază securizate sunt
„elementele de bază” ale IWM-urilor. Teoretic, scenariile securizate pentru copii și adulți ar
trebui să le permită să creeze „povești” legate de atașament în care o persoană folosește cu
succes o alta ca bază sigură de unde să exploreze și ca un refugiu sigur în momente de nevoie sau
de primejdie. Persoanele nesigure ar trebui să prezinte lacune sau distorsiuni sau chiar absența
unui astfel de script. H. Waters și colegii [(H. Waters & Rodrigues-Doolabh, 2001].
Constructivismul rațional
Constructivismul rațional este una dintre teoriile principale în psihologia dezvoltării. Dar nu este
o teorie pur psihologică: constructivismul rațional face, de asemenea, o serie de afirmații
epistemologice substanțiale atât despre natura raționalității umane, cât și despre câteva principii
normative care intră direct în sfera epistemologiei.
Această viziune îl caracterizează pe copil ca pe un învățător constructiv rațional și vede învățarea
timpurie ca fiind rațională, statistică și inferențială. Dovezile empirice pentru această abordare s-
au acumulat rapid și s-au descoperit un set de mecanisme statistice și inferențiale generale pentru
a explica de ce sugarii și copiii mici învață atât de repede și atât de bine.
Constructivismul rațional despre modelele de lucru intern
O perspectivă conceptuală utilă, constructivism rațional, se bazează pe ideea că sugarii folosesc
raționament probabilistic atunci când integrează cunoștințele existente cu date noi pentru a testa
ipoteze despre lume [Xu și Kushnir, 2013]. au analizat dovezi că, până la vârsta de 18 luni,
sugarii folosesc raționamente probabiliste pentru a evalua ipoteze alternative [Gweon,
Tenenbaum și Schulz, 2010], revizuiesc ipotezele în lumina noilor date [Gerken, 2010], face
predicții și ghidează-le acțiunile [Denison & Xu, 2010]. Mai mult, sugarii sunt capabili să
integreze cunoștințele anterioare și multiplii factori contextuali în calculele lor statistice
[Denison & Xu, 2010]. Xu și Kushnir (2013) au propus în continuare că aceste capacități par a fi
generale, fiind evidente într-o varietate de domenii: limbaj, raționament fizic, raționament
psihologic, înțelegerea obiectelor și înțelegerea preferințelor individuale. Domeniul relațiilor
sociale, inclusiv al relațiilor de atașament, este absent în mod special de pe această listă.
Pot fi ridicate mai multe întrebări cu privire la inferențele probabilistice: sugarii fac astfel de
inferențe cu privire la comportamentul probabil al anumitor figuri de atașament și această
capacitate ar putea explica atașamente calitativ diferite față de diferiți indivizi (de exemplu,
mama diferită de tată)? Utilizează sugarii raționamentul probabilistic atunci când trag inferențe
legate de rezultatele propriilor lor comportamente de atașament? (Acest lucru este legat de
contingențe dacă-atunci: „Dacă plâng, care este probabilitatea ca χ să apară?”) Cât de complex
poate deveni acest raționament infantil și în ce traiectorie de dezvoltare? „Dacă fac χ,
probabilitatea rezultatului y este de 80%, dar dacă fac w, probabilitatea de y este de doar 30%.”
Copiii iau în considerare contextul? „Dacă fac χ, probabilitatea lui y este de 90% în contextul q,
dar doar 20% în contextul r”. Cum calculează sugarii variabilitatea acestor probabilități între
cifrele atașamentului? Se pare că sugarii folosesc inferențe statistice pentru a-și înțelege lumile
sociale. Această abilitate pare să fie adaptativă din punct de vedere evolutiv, deoarece sugarii ar
putea încorpora inferențe probabilistice în IWM-urile lor și le pot folosi pentru a-și îndruma
comportamentul în raport cu figura de atașament.
Sistemul nostru nervos preia în mod constant informații senzoriale atât din mediul extern, cât și
din interior, din interiorul corpului nostru. Prin procesarea acestor informații, sistemul nostru
nervos evaluează continuu riscul. Porges, profesor de psihiatrie și director al Centrului Brain-
Body de la Universitatea din Illinois din Chicago, a propus termenul de neurocepție pentru a
descrie modul în care circuitele neuronale disting dacă situațiile sau persoanele sunt sigure,
periculoase sau care pun viața în pericol, „Din cauza moștenirii noastre ca specie, neurocepția are
loc în părțile primitive ale creierului, fără conștientizarea noastră conștientă” [Porges, 2011, p.
11]. Detectarea unei persoane ca fiind sigură sau periculoasă, un mediu la fel de sigur sau
periculos sau chiar starea internă a corpului nostru ca sigură sau periculoasă declanșează
comportamente prosociale sau defensive determinate neurobiologic.
Având aceste modele teoretice de referință, deja elaborate și cercetate, ne putem întreba dacă
modelele de lucru intern influențează la nivel global al calclulul statistic în perceperea riscurilor
și amenințărilor în domeniile precum: social, financiar, sănătate, etică și recreare și felul în care
determină comportamente funcționale sau disfuncționale. Conform teoriei polyvagale
(neurocepție), tulburările afective se datorează a unei percepții distorsionate a riscului
(amenințărilor) in diverse domenii ale vieții, fie exagerearea riscului, fie neglijarea totală al
acestuia, deciziile indivizilor fiind difuncționale în raport cu sănătatea emoțională si fizică a
individului.
percepție a riscurilor.
Rezultate scontate
1. Studiu teoretic și empiric complex privind relația dintre modelele interne de lucru, percepția și
comportamentul riscant.
Ipoteze
Metodologia cercetării
Bretherton I, Munholland KA. Internal working models in attachment relationships. In: Cassidy
J, Shaver PR, editors. The Handbook of attachment: Theory, research, and clinical
applications. 2nd. New York, NY: Guilford Press; 2008. pp. 102–127.
Cassidy J, Jones JD, Shaver PR. Contributions of attachment theory and research: a framework
for future research, translation, and policy. Dev Psychopathol. 2013;25(4 Pt 2):1415-1434.
doi:10.1017/S0954579413000692
Gerken LA. Infants use rational decision criteria for choosing among model of their
input. Cognition. 2010;115:362–368.
Gweon H, Tenenbaum JB, Schulz LE. Infants consider both the sample and the sampling process
in inductive generalization. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United
States of America. 2010;107:9066–9071.
Waters HS, Rodrigues-Doolabh L. Are attachment scripts the building blocks of attachment
representations? Paper presented at the meetings of the Society for Research in Child
Development. 2001 Apr; Retrieved
www.psychology.sunysb.edu/attachment/srcd2001/srcd2001.htm.