Materiale piezoelectrice pentru oscilatoarele traductorilor

ultrasonici

Sinteza: În prezent există o serie de materiale piezoelectrice deosebit de capabile să genereze

sunete în traductoare ultrasonice. Acestea se deosebesc substanţial între ele şi în funcţie de
domeniul de utilizare, sau al aşteptărilor noastre de la traductorul ultrasonic, se pot alege
materialele piezoelectrice cele mai potrivite, din punct de vedere tehnic, al posibilităţiilor de
prelucrare şi al competivităţii. Dacă cunoştinţele despre caracteristiciile exterioare ale unui
traductor ultrasonic şi eventual despre sonograma lui, sunt acum o proprietate generală, detalile
despre caracteristicile diferitelor materiale piezoelectrice sunt mai puţin cunoscute. Cunoaşterea
lor nu duce numai la înţelegerea tehnică a bazei funcţionării traductorului ultrasonic, dar permite
să se înţeleagă comportarea lui la diferite utilizări sau condiţii de cuplare, uşurându-se astfel
alegerea traductorului ultrasonic.

1. Întroducere

La toate procedeele de control nedistructiv, traductoarele ultrasonice utilizate sunt de fapt miezul
propriuzis al controlului: de ele depinde dacă un material poate fi controlat sau nu. În special la
geometrii dificile ale materialelelor, sau alte condiţii dificile de control, multe sarcini de control
se pot soluţiona numai datorită faptului că traductorii ultrasonici, adică, caracteristica lor acustică
de transmitere a sunetului, se poate adapta materialului de controlat sau condiţiilor de control. În
fiecare caz alegerea traductorului ultrasonic potrivit este determinantă pentru calitatea şi
siguranţa fiecărei semnalizări a controlului.
Traductoarele ultrasonice uzuale lucrează azi aproape exclusiv după efectul pieozoelectric.

1
Fig.1: Concepţia diferitelor tipuri de traductoare ultrasonice

În Fig. 1 se prezintă concepţia celor patru tipuri de bază ale traductoarelor ultrasonice. La
traductorul US vertical (Fig. 1a) elementul piezoelectric, care transformă energia electrică în
energie mecanică şi invers, este cuplat în spate cu un corp atenuator acustic, pe cât posibil
adaptat, care de fapt atenuează oscilaţiile elementului piezoelectric dar şi absoarbe com-
ponentele sunetului în spatele oscilatorului.Stratul de protecţie şi adaptare din faţa oscilatorului,
are rolul să asigure transmiterea şi pătrunderea a unei părţi cât mai mari din energia sunetului
produs în materialul de controlat, diminuează deteriorarea mecanică a traductorul ultrasonic la
deplasarea lui, deobicei pe suprafeţe rugoase, şi protejează la atacul chimic al cuplanţilor
corozivi.

La traductorul ultrasonic unghiular (Fig. 1b), la care sunetul se cuplează cu materialul de

controlat sub un anumit unghi şi la traductorul ultrasonic de emisie – recepţie (Fig. 1c), care se
compune din câte un element separat de emisie şi de recepţie, a căror caracteristici acustice de
emisie şi de recepţie se suprapun numai în materialul de controlat, elementele piezoelectrice sunt
fixate pe pene intermediare. Acestea sunt în majoritatea cazurilor din Plexiglas, Polystirol sau
alte materiale sintetice, bune conducătoare de sunet. Între oscilator şi pana intermediară se
găseşte un strat de adaptare acustică. Acesta asigură o transmitere bună a sunetului de la
elementul piezoelectric la pana intermediară, şi pe de altă parte o atenuare mecanică ridicată a
elementelor de oscilaţie. Se realizează ceace se doreşte, o formă scurtă a oscilaţiei şi o bandă

2
largă a traductorului ultrasonic. Ca urmare la traductoarele ultrasonice unghiulare şi de emisie –
recepţie nu este necesar, în majoritatea cazurilor, corpul de atenuare din spatele oscilatorului, în
afara cazurilor în care sunt necesare oscilaţii asemănătoare cu “unde de şoc“, utilizate în general
la măsurarea grosimii pereţilor, sau la examinarea defectelor în materiale puternic absorbante, de
dispersie mare a sunetului.
Concepţia traductorului ultrasunic cu linie de întârziere “Delay – Line” (Fig. 1d), este
asemănătoare cu traductorul vertical. Aici sunetul este cuplat cu materialul de controlat prin
intermediul unei linii de întârziere suplimentare, deobicei din materiale sintetice bune
conducătoare de sunet. Aceasta poate fi fixă pe traductorul ultrasonic sau schimbabilă, montată
prin înşurubare. Datorită liniei de întârziere, lungirea timpului pănă la pătrunderea sunetului în
materialul de controlat, realizează în aparatul de control ultrasonic ca toate procesele de
suprapunere datorită impulsului electric de comandă a emiţătorului, să nu mai existe. Astfel se
obţine o rezoluţie bună şi aproape sub suprafaţa materialului de controlat.
Traductoarele ultrasonice diferă între ele în funcţie de utilizare prin dimensiuni, frecvenţă,
lăţimea benzii şi modul de construcţie. În Fig. 2 se prezintă câteva forme tipice de execuţie: în
stânga pentru controlul manual, în dreapta traductoare etanşe la apă pentru controlul în imersie,
şi în mijloc traductoare ultrasonice unghiulare.

În condiţii normale de control caracteristicile câmpului sonic al traductoarelor ultrasonice uzuale

pentru utilizatori, sunt determinate de diametrul oscilatorului şi de frecventă, detalii despre mate-

3
rialul piezoelectric utilizat pentru oscilator sunt puţin cunoscute. Cunoaşterea acestora poate con-
tribui nu numai la înţelegerea mai bună a influenţelor de bază asupra modului de lucu al traduc-
torului ultrasonic, ci expliciteaza mai bine comportarea traducto-
rului ultrasonic în condiţii speciale de utilizare şi cuplare. Se uşurează astfel alegerea tipului
traductorului ultrasonic potrivit.

2. Materiale piezoelectrice
Materialele din perioada de început a tehnicii de control ultrasonic ca: Quarţ, Sulfat de Litiu sau
Titant de Bariu, practic nu se mai utilizează în prezent. În locul lor dispunem de materiale pentru
oscilatoare piezoelectrice cu caracteristici net superioare, dar care diferă mult între ele prin
caracteristicile acustice şi electrice de bază. În funcţie de scopul utilizării un material sau altul
este mai avantajos din motive fizice precum şi din motive de prelucrare şi de competivitate.
În Tabelul 1 se prezintă caracteristicile cele mai importante pentru producerea sunetului ale
materialelor piezoelectrice utilizate în prezent. Plunb Zirconat Titanat (PZT) este materialul cel
mai cunoscut. Face parte înpreună cu Titanatul de Plumb (PT) şi Plumb Metaniobat (PbNb2O6)
din materialele piezoelectrice ceramice. Impedanţa acustică este de regulă ridicată, dar diferită,
ceace este important din punct de vedere tehnic, ca şi valoarea dielectrică εr şi a coeficienţiilor de
cuplare kp pentru oscilaţii transversale. Coeficientul de cuplare pentru oscilaţii transversale indică
în ce măsură se transformă energia unui piezoelement în oscilaţii transversale, la care şaiba
piezoelectrică se contractă şi se dilată perpendicular pe direcţia grosimii ei. Această formă de
oscilare are în celel mai multe cazuri o emisie de sunet nedorită, la o frecvenţă scăzută
corespunzătoare cu secţiunea transversală a şaibei piezolectrice. Este de remarcat valoarea
neglijabilă, foarte mică a kp la Titanatul de Plumb.

4
Tabelul Nr. 1: Caracteristiciile materialelor piezoelectrice

Materiale se utilizează pănă la max. 30 MHz. Coeficientul de cuplare electromecanic pentru

oscilaţii în grosime kt este o mărime pentru transformarea energiei electrice în energie mecanică
şi invers, adică un coeficient de eficienţă acustică a acestui mod de oscilare utilizat pentru
producerea sunetului în traductoarele ultrasonice. La materiale piezoelectrice ceramice este
foarte ridicat. La pierderi de sunet în lichide sau materiale sintetice cu o impedanţă acustică mică
între 1,5 şi 3x106 kg/m2sec, apar deja la suprafeţele de separare spre mediul de transmitere,
pierderi prin reflecţie, aşa că numai o fracţiune din energia sunetului produs ajunge în materialul
de controlat. Materiale sintetice piezoelectrice ca PVDF sau Copolymeri înrudiţi sunt mai
potrivite datorită impedanţelor acustice scăzute. În afara de aceasta sunt flexibile din punct de
vedere mecanic şi se pot utiliza şi la frecvenţe foate mari pănă la 160 MHz. Din păcate sunt însă
mai puţin sensibile decât materialele piezoelectrice ceramice, cum se poate vedea la coeficientul
de cuplare kt pentru oscilaţii în grosime, şi se pot utiliza pănă la max. 80 °C. Peste această
temperatură îşi pierd caracteristicile piezoelectrice.

Foarte promiţătoare sunt aşa zisele materiale1–3 Composite /1, 2/. La impedanţa acustică relativ
scăzută au un coeficient de eficienţă kt foarte ridicat pentru oscilaţii în grosime şi un coeficient
mic pentru oscilaţii transversale kp. În afara de aceasta reprezintă poziţia de mijloc între materiale
piezoelectrice ceramice şi Polymeri. Este vorba de elemente ceramice, în majoritatea cazurilor

5
PZT cu densitate foarte mare, orientate paralel între ele, fixate într-o matrice din răşină
epoxidică. Din această concepţie rezultă ca valoare medie o densitate de sinteză foarte scăzută şi
ca urmare o impedanţă acustică scăzută. Cuplarea transversală se face prin diferenţa mare a
impedanţei între beţele din ceramică şi umplutura din răşina epoxidică; o transmitere a sunetului
între beţele din ceramică este limitată de coeficienţii de reflecţie foarte ridicaţi la trecerea de la
ceramică la răşina epoxidică. Ca urmare nici pentru întregul element faţă de ceramică pură,
comparativ există o tendinţă mică pentru realizarea de oscilaţii transversale deranjante. Datorită
spaţiilor dintre beţele din ceramică umplute cu răşină epoxidică, aceste elemente 1–3
Piezocompozite sunt flexibile limitat. Temperatura admisă de lucru, este şi aici de max. 100 °C.
Deasemeni efectele de deteriorare şi contractarea răşinei epoxidice, duc la pierderea stabilităţii
mecanice a elementelor de oscilaţie.

Valorile din Tabelul 1 pentru 1–3 Piezocomposite, sunt valori pentru o formă specială de
execuţie. Prin alegerea ceramicii piezoelectrice, a răşinei de turnare, a dimensiunilor geometrice
ale beţelor composite şi a spaţiilor dintre ele, se pot modifica proprietăţilor piezocompozitelor în
domenii foarte largi şi pot fii adaptate la necesităţi speciale. Presupunând că un astfel de oscilator
1–3 Composite se comportă ca o şaibă piezoelectrica acustic omogenă, dar în ori ce caz,
dimensiunile transversale ale beţişoarelor sunt mici în comparaţie cu lungimea de undă, tipic în
domeniul de 0,1 – 0,2 mm. Din aceasta cauză procedeul de fabricaţie este acum încă foarte
costisitor şi traductoarele ultrasonice realizate pentru utilizarea generală sunt scumpe şi
necompetitive. Utilizarea lor este limitată încă la cazurile la care aspectele tehnice sunt
preponderente. Utilizarea unui traductor ultrasonic scump cu oscilator din materiale 1-3
Composite acolo unde traductoarele ceramice dau rezultate satisfăcătoare, încă nu se recomandă,
din motive economice. Aceasta se va modifica în viitor datorită cerinţelor în continuă creştere.

6
3. Posibilităţi de utilzare a materialelor piezoelectrice în traductoare
ultrasonice

Caracteristicile diferite ale materialelor piezoelectrice disponibile prezentate în secţiuna 2, se pot

utiliza avantajos la fabricarea diferitelor tipuri de traductoare ultrasonice.
Metaniobatul de Plumb are cea mai mică impedanţă acustică în cadrul piezocearmicelor (Tabelul
1). El se poate atenua mecanic, cel mai simplu dintre toate materialale piezoelectrice ceramice.
Impedanţa acustică a corpului de atenuare, care se compune de obicei din materiale sintetice
chimice şi pubere din metale grele, trebuie să fie cât mai apropiată de impedanţa acustică a
materialului oscilatorului. Cu cât este mai ridicată cu atât umplutura corpului de atenuare cu
pulbere grea trebuie să fie mai mare şi fabricarea corpului de atenuare este mai dificilă.
Metaniobatul de Plumb este deosebit de potrivit pentru construcţia traductoarelor ultrasonice cu
rezoluţie mare, cu impulsuri extrem de scurte, aşa zisele unde de şoc, practic numai cu o
perioadă de oscilaţie, asemănător ca la traductoarele ultrasonice cu oscilatoare din PVDF, la care
corpul de atenuare Fig. 4 se prezintă impulsurile scurte, care se pot realiza la utilizarea
Metaniobatului de Plumb şi la PVDF în tehnica de imersie. La aceaşi frecvenţă este numai
dintrun material sintetic absorbant. În cazul frecventei egale şi acelaşi diametru al oscilatorului

7
traductoarele de bandă largă (unde de şoc) în imersie din PVDF şi Metaniobat de Plumb au
sensibilitatea Comparabilă.

De regulă traductorul ultrasonic din Metaniobat de Plumb este puţin mai sensibil.
Pentru traductoare cu unde de şoc la cuplarea directă pe oţel şi la materiale metalice sau
ceramice, datorită adaptării impedanţei la aceste materialele compacte, intră în discuţie numai
Metaniobatul de Plumb. Fig. 5 arată forma scurtă şi curată a oscilaţiei unui traductor ultrasonic
de 5 MHz cu oscilatorul din Metaniobat de Plumb cu diametrul de 6 mm. O astfel de transmitere
cu bandă largă este greu de realizat cu materialele PZT.

8
Impedanţa relativ scăzută a Metaniobatului de Plumb se utilizează acum şi pentru construc-ţia de
traductoare ultrasonice unghiulare cu bandă largă şi de emisie–recepţie ER. Cu cât este mai
apropiata impedanţa acustica a materialului osciltorului, de impedanta penei intermediare pe care
se fixeaza oscilatorul, cu atât acţionează pana inremediară ca atenuator mecanic al oscilatorului.
Deoarece Niobatul de Plumb are impedanta acustică de 6 – 7 ori mai mare ca Plexiglas sau
Polistirol, se întroduc straturi de adaptare acustică între oscilator şi pana intermediară. (fig. 1b şi
1c). Astfel se realizează o transmitere în trepte de la impedanta mai mare la impedanţă mai mică,
care are ca urmare o atenuare mai mare a oscilaţiei piezoelementului, precum şi o transmitere
mai bună a energiei de la piezoelement la pana intermediară. Ipedanţa stratului de adaptare ZA se
alege în cele mai multe cazuri astfel să se respecte condiţia:

în care ZS şi ZV sunt impedanţele acustice ale materialului oscilatorului, respectiv al penei

intermediare. În acest caz transmiterea energiei este maximă, adică acţiunea stratului de adaptare
este optimă. În Fig. 6 se prezintă forma scurtă a oscilaţiei şi spectrul larg care
se obţine astfel, de exemplu la un traductor ultrasonic unghiular de 4 MHz. O comportare
asemănătoare o au azi toate traductoarele ultrasonice unghiulare şi emisie–recepţie ER uzuale.

9
Dispariţia aproape completă a cuplării transver-sale la Titanatele de Plumb se poate utiliza,
pentru producerea de traductoare ultrasonice cu dimensiuni foarte mici. În Fig. 7 se prezintă un
traductor unghiular subminiatural.

Oscilatorul din Titanat de Plumb are dimensiunea de numai 2x3 mm la o frecvenţă de 10 MHz.
Nici aici nu se poate utiliza PZT: la cuplarea transversală a materialului piezoelectric iau naştere,

10
ca de exemplu la PZT, oscilaţii transversale parazitare, deranjante înspecial la dimensiuni mici.
Atunci grosimea şi dimensiunile transversale ale elementului piezoelectric au aproape aceleaşi
valori. În astfel decazuri, frecvenţele de rezonanţă sunt foarte apropia-te şi de fapt grosimea
oscilatorului utilizată pentru transmiterea sunetului este deranjată de aşa zisele modulaţii radiale
şi transversale. Ca urmare se deformează forma semnalului, variază frecvenţa şi apar
componente deranjante de joasă frecvenţă ale semnalului. Utilizarea unui astfel de traductor
subminiatural se face pentru găsirea de defecte de legătură la sudarea cu flux de electroni sau
Laser, a materialelor de dimensiuni mici, de exemplu ţevi subţiri din Titan. La dimensiuni mai
mari ale materialelor de controlat se urmăreşte în special un sunet reflectat cu o intensitate
puternică. Aici se mai utilizează Titanat– Ziconat de Plumb (PZT), pentru coeficientul pentru
coeficientul său mare de cuplare. Un exemplu pentru aceasta este traductorul ultrasonic prezentat
în Fig. 8 pentru penetrarea sonică a materialelor care dispersează puternic sunetul, materiale ca
Beton sau Grafit. Este construit pentru frecvenţa de control de 40 kHz Aici se utilizează tehnica
suprapunerii, aşa ca la coborârea frecvenţei de rezonanţă la PVDE /3/, cunoscută de mult din
literatura tehnică. Pentru producerea unei frecvenţe de 40 kHz este necesar un un oscilator cu
grosimea de 50 mm. Cu emiţătoare uzuale de impulsuri electrice nu se poate realiza oscilarea
efectivă a unui astfel de element piezoelectric. În locul lui se utilizează N oscilatoare subţiri
suprapuse unul peste altul cu o grosime totală de 50 mm. Un astfel de pachet cu piezoelemente
stivuite, se prezintă demontat lăngă traductotorul ultrasonic din Fig. 8.

11
Şaibele piezoelectrice se cuplează electric în paralel, dar posedă o succesiune
alternativă de polarizare. La realizarea unui câmp electric oscilează întraga stivă astfel ca, şi cum
ar fi o singură şaibă acţionată de o tensiune de N ori mai mare. La aceaşi tensiune de emisie,
presiunea sunetului realizată cu stiva de piezo-elemente este de N ori mai mare. Un astfel de
traductor ultrasonic poate fi utilizat cu ori ce aparat de control ultrasonic a cărui amplificator de
recepţie este echipat pentru acest domeniu de frecvenţă. O astfel de stivă piezoelectrică poate fi
deasemeni atenuată cu un corp de atenuare corespun-zător. La recepţie este mai bun un oscilator
cu un piezoelement dintr-o bucată.

12
La fabricarea traductoarelor ultrasonice focalizate liniar pentru controlul în imersie (Fig. 11).
Suprafaţa de emisie este curbată, cilindric exact. Se obţine astfel o adaptare geometrică bună
pentru produse cilindrice. Folia din PVDF se găseşte sub un strat de protecţie cu grosimea de 120
μm, care are rolul şi de filtru de frecvenţă pentru semnal de înaltă frecvenţă produs de folia
subţire. La o frecvenţă de bază a foliei de cca. 28 MHz, aceasta se reduce astfel la 4 MHz,
valoare care este prevăzută în majoritatea normelor de control pentru ţevi. Astfel de traductoare
ultrasonice se execută din 1990 şi se utilizează în unstalaţii automate de control ultrasonic cu
viteze mari pentru materiale rotunde. Sunt cuprinse şi în alte comunicări /4, 5/.

1-3 Piezocomposite se utilizează deasemeni datorită impedanţei acustice relativ scăzute, în

special pentru emisia de sunete în fluide şi materiale sintetice. Realizarea unui astfel de traductor
ultrasonic este mai simplă decât fabricarea elementului piezoelectric. Astfel cu mijloace mai
simple decât la materiale piezoceramice suntem în măsură să producem corpuri de atenuare
pentru traductoarele verticale schiţate în Fig. 1a; Astfel de corpuri de atenuare nu trebuiesc
umplute atât de sus, ca la cele ceramice. De acea se pot fabrica deasemenea şi traductoare
ultrasonice de bandă largă pentru controlul în imersie. În Fig. 12, se prezintă forma impulsului cu
cu spectrul frecvenţei aferent al unui astfel de traductor ultrasonic. Sensibilitatea de bază a unor
astfel de traductoare ultrasonice pentru imersie, se situează cu cca. 6 dB peste traductoarele cu
oscilatoare piezoceramice. Acest material este potrivit şi pentru realizarea de traductoare
ultrasonice pentru imersie focalizate liniar.

Din păcate materialul pentru oscilator este acum încă aproape aşa de scump ca un traductor
ultrasonic complet din PVDF. Utilizarea 1–3 Composite este justificată numai atunci când
sensibilitatea traduc-toarelor din PVDF nu ar fi suficientă. Nu am avut astfel de cazuri pănă
acum. În Fig. 13 se prezintă forma impulsului şi spectrul unui traductor ultrasonic cu oscilatorul
din piezocomposite cu o distanţă focală de 85 mm. Faţă de un traductor obişnuit din PVDF
sensibilitatea este aici de cca. 18 dB mai mare.

Deosebit de avantajos din punct de vedere a tehnicii de fabricaţie, este utilizarea oscilatoarelor
din 1–3 piezocomposite, la traductoare ultrasonice unghiulare şi emisie–recepţie ER. Deoarece
impedanţa materialului oscilatorului este dublă faţă de impedanţa materialelor sintetice, numai
lipirea elementului piezoelectric pe pana intermediară, dacă se execută cu mijloacele potrivite,
fără a mai face ceva, realizează deja o caracteristică de transmitere în bandă largă. Din motive

13
tehnice materialele 1–3 piezocomposite sunt deosebit de avantajoase pentru realizarea unui
fascicol lat la traductoare emisie–recepţie ER. În acest caz se urmăreşte în primul rând să se
capteze o urmă de control cât mai mare. Dacă relaţia dintre ecoul defectului şi mărimea
oscilatorului devine prea mare, se pierde în zgomotul de fond electronic. În timp ce la
traductoarele ultrasonice uzuale cu oscilatoare piezoceramice sau PVDF, exte necesară o
suficientă rezervă de amplificare, sensibilitatea ridicată a oscilatoarelor din 1–3 composite vine
în ajutor în aceste cazuri speciale. Mărimea oscilatoarelor în acest se pot majora faţă de
oscilatoarele piezoceramice, cu ca. 30 % la aceaşi sensibilitate de evidenţierea defectelor.

4. Concluzii
Materialele piezoelectrice disponibile acum, au caracteristici fizice complementare. La realizarea
traductoarelor ultrasonice este important să se utilizeze materialul piezoectric cu caracteristicile
cele mai potrivite. Ca urmare există posibilitatea să se realizeze traductoare ultrasonice speciale
pentru sarcini de control în condiţii dificile. Pe lăngă aspectele tehnice joacă şi un rol important
punctele de vedere economice, nu numai pentru producător ci şi pentru utilizator. Astfel în
decursul anilor PZT a devenit un material piezoelectric foarte competitiv. Aceasta nu a fost
mereu aşa. De aici ne aşteptăm, ca piezocompositele promiţătoare tehnic pentru utilizatori, să
aibe o evoluţie asemănătoare. Încă de acum se pot utiliza la rezolvarea multor probleme de
control, nu numai la probleme speciale.

5.Bibliografie:

14