MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

ORDINUL Nr. 193

din 15.02.2005

pentru aprobarea reglementării tehnice

„Ghid de proiectare privind protecţia împotriva coroziunii
a construcţiilor din oţel", indicativ GP 111-04,

În conformitate cu art. 38 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, privind

calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
În temeiul art. 2 pct. 45 şi al art. 5 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificările
şi completările ulterioare,
Având în vedere procesul verbal de avizare nr. 16 /12.08.2004
al Comitetului Tehnic de Specialitate - CTS 12 şi procesul-verbal de
avizare nr. 51/15.10.2004 al Comitetului Tehnic de Coordonare
Generală,
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite
următorul:

ORDIN:
Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid de proiec-
tare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din
oţel", indicativ GP 111-04, elaborată de Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţii -
ÎNCERC Bucureşti, prevăzută în anexa1 care face parte integrantă din
prezentul ordin.

1
Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l bis şi în Buletinul
Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi
Economia Construcţiilor - INCERC Bucureşti.

479
 MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea l şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la
data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice

dispoziţii contrare îşi încetează aplicabilitatea. GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA
ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN
MINISTRU, Miron
OŢEL, INDICATIV GP 111-04
Tudor MITREA

Elaborat de:
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi
Economia Construcţiilor

Director general: prof. dr. ing. Dan LUNGU

Director Departament Fizica
Construcţiilor. Instalaţii: dr. ing. loan PEPENAR
Şef Laborator Protecţia
Construcţiilor împotriva Coroziunii: dr. ing. loan PEPENAR
Şefi de proiect: dr. ing. loan PEPENAR
Chim. Cristina RAŢĂ

Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII
Director: ing. Cristian Paul STAMATIADE
Responsabil de temă: ing. Paula DRAGOMIRESCU

481
480

CUPRINS
1. Prevederi generale .................................................................... 484
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare ........................................ 484
1.2. Terminologie .................................................................. 486
1.3. Lista documentelor normative de referinţă ................... 488
5. Sisteme de protecţie anticorozivă a construcţiilor
din oţel ........................................................................................ 512
5.1. Condiţii generale ............................................................ 512
5.2. Alcătuirea generală a sistemelor de protecţie
anticorozivă ...................................................... 514
5.3. Sisteme de protecţie anticorozivă pentru diferite
clase de coroziune ........................................................ 515
Anexa I - Clasificarea mediilor agresive asupra construcţiilor
din oţel supraterane .................................................... 560

2. Clasificarea mediilor agresive ................................................ 493

3. Principii, criterii şi condiţii privind prevenirea prin

proiectare a coroziunii construcţiilor din oţel ..................... 496
3.1. Principii şi criterii, privind concepţia şi proiectarea,
pentru protecţia împotriva coroziunii a
construcţiilor din oţel .................................................... 496
3.2. Condiţii la proiectare pentru protecţia împotriva
coroziunii ....................................................................... 498
3.3. Desfăşurarea procesului de proiectare pentru
protecţia împotriva coroziunii ...................................... 506

4. Criterii şi niveluri de performanţă pentru stratul suport

şi pentru sistemele de protecţie anticorozivă ..................... 506
4.1. Criterii şi niveluri de performanţă pentru
stratul suport .................................................................. 506
4.2. Criterii şi niveluri de performanţă pentru sistemele
de protecţie anticorozivă ............................................... 508

482 483
GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA l Indicativ 1.1.2. Protecţia împotriva coroziunii a elementelor/construc-
ÎMPOTRIVA COROZIUNII A GP 111-04 ţiilor supraterane din oţel se realizează, în etapa de proiectare, în
funcţie de clasa de corozivitate a mediului preconizat, astfel:
CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL înlocuieşte a) prin concepţia de ansamblu şi de detaliu şi prin alegerea
(Revizuire, modificare şi completare GP 035-98) GP 035-98 materialelor adecvate;
b) prin prevederea de măsuri constructive şi de condiţii
pentru modul de executare a lucrărilor;
c) prin prevederea unor sisteme de protecţie anticorozivă
1. PREVEDERI GENERALE aplicate pe suprafaţa elementelor, sisteme adecvate naturii şi
clasei de corozivitate a mediului.
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.3. Ghidul nu se referă la:
1.1.1. Prezentul ghid are ca obiect detalierea principiilor, - construcţiile/ elementele din oţel îngropate în teren;
criteriilor şi condiţiilor privind măsurile de protecţie împotriva - construcţiile/ elementele din oţel imersate parţial sau
coroziunii pentru construcţiile supraterane din oţel noi şi existente. total în soluţii sau lichide agresive.
Prevederile specifice din prezentul ghid se aplică, în faza de
proiectare, pentru a răspunde cerinţei implicite privind durabilitatea, 1.1.4. Ghidul nu prevede sisteme speciale de protecţie împotriva
cu referire în special la cerinţa esenţială "rezistenţă şi stabilitate",
coroziunii a construcţiilor din oţel, cum sunt: protecţia electrochimică
respectiv menţinerea valorilor caracteristicilor implicate în această
(catodică, anodică), inhibitori de coroziune ş.a.
cerinţă ale elementelor structurale din oţel, în condiţiile acţiunii
agenţilor agresivi din mediul înconjurător.
Cerinţa privind durabilitatea este prevăzută explicit în Legea 1.1.5. Ghidul se adresează în principal specialiştilor din unităţile
nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, precum şi în reglementarea de proiectare, precum şi verificatorilor de proiecte.
tehnică specifică pentru construcţiile din oţel, Eurocodul 3 (EN 1993)
"Calculul structurilor din oţel", preluat în ţara noastră, într-o primă 1.1.6. Prevederile prezentului ghid sunt obligatorii, în situaţiile
formă, prin NP 042-2000 "Normativ privind prescripţiile generale de în care prevederile conţin referirea la variante în funcţie de situaţia
proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor de construcţii preconizată pentru lucrarea respectivă, obligativitatea se referă la
metalice şi a îmbinărilor acestora". existenţa, în partea scrisă a proiectului, a analizărilor şi a concluziilor
motivate privind adoptarea soluţiei respective.
Elaborat de: Aprobat de: MINISTRUL
INSTITUTUL NAŢIONAL TRANSPORTURILOR,
DE CERCETARE-DEZVOLTARE CONSTRUCŢIILOR ŞI
ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA TURISMULUI cu ordinul
CONSTRUCŢIILOR - INCERC Bucureşti nr. 193 din 15.02.2005

484 485
 1.2. Terminologie
În prezentul ghid sunt utilizaţi următorii termeni de specialitate:
• agent agresiv: factor de mediu ce acţionează distructiv
asupra construcţiei sau a diverselor sale părţi componente, provo-
când degradarea prin coroziune a materialului de construcţie;
• acoperire metalică: termen generic pentru unul sau mai
multe straturi metalice (zinc, aluminiu), aplicat(e) pe suprafaţa
elementelor din oţel;
• acoperire organică: termen generic pentru unul sau mai
multe straturi compatibile între ele, alcătuite din materiale de
acoperire organice (grunduri, vopsele, emailuri, lacuri), aplicate
pe suprafaţa elementelor din oţel;
• clasă de corozivitate: caracteristică tehnică măsurabilă a
intensităţii acţiunii mediului agresiv asupra materialului de
construcţie;
• coroziune: interacţiune1 fizico-chimică între un material
(de construcţie) şi mediul său înconjurător, care conduce la
modificarea proprietăţilor materialului şi adeseori la degradarea
unor caracteristici şi/sau funcţională a acestuia, a mediului
înconjurător sau a sistemului constituit din cei doi factori;
• corozivitate: capacitate a unui mediu de a determina
coroziunea într-un sistem de coroziune dat;
• corozivitatea atmosferei: capacitatea atmosferei de a
provoca o coroziune într-un sistem de coroziune dat;
• degradare datorată coroziunii: efect al coroziunii consi-
derat dăunător pentru utilizările materialului de construcţie,
mediul sau sistemul pe care aceşti doi factori îl formează;
• durabilitatea protecţiei: durata de viaţă estimată2 a unui
sistem de protecţie anticorozivă aplicat pe suprafaţa din oţel
până la prima lucrare de refacere completă a protecţiei;
1
Această interacţiune este. în general, de natură electrochimică.
2
Durata de viaţă estimată nu constituie o durată de garanţie.
486
• durata de menţinere a umidităţii pe suprafaţă: interval de
timp în care o suprafaţă metalică este acoperită cu o peliculă
adsorbită şi/sau un lichid electrolitic, capabil să provoace
coroziunea atmosferică;
• mediu agresiv: mediu care conţine unul sau mai mulţi
agenţi agresivi (corozivi);
• protecţie împotriva coroziunii: modificare a unui sistem
de coroziune astfel încât să diminueze degradările datorate
coroziunii;
• rezistenţa la coroziune: capacitatea unui material de
construcţie (oţel) de a rezista la coroziune într-un sistem de
coroziune dat;
• sistem de coroziune: sistem format din unul sau mai
multe metale şi diferite elemente ale mediului 1 care pot
influenţa coroziunea;
• sistem de protecţie anticorozivă: ansamblu de straturi
aplicate pe o suprafaţă suport, pentru a realiza protecţia acesteia
împotriva coroziunii;
• tipul atmosferei: noţiune care caracterizează atmosfera pe
baza criteriilor de clasificare corespunzătoare, altele decât
corozivitatea (rurală, urbană, industrială, marină) sau factori
opţionali complementari (chimici etc.);
• viteză de coroziune: efect al coroziunii asupra materia-
lului de construcţie (oţel) raportat la unitatea de timp.2
1
Elemente ale mediului pot fi considerate: acoperirile, straturile superficiale etc.
2
Expresia utilizată pentru viteza de coroziune depinde de sistemul de
coroziune considerat şi de tipul acesteia. Astfel, viteza de coroziune poate fi
exprimată prin creşterea adâncimii coroziunii raportată la unitatea de timp, prin masa
de metal transformată în produşi de coroziune raportată la unitatea de suprafaţă şi
unitatea de timp etc. Efectul coroziunii poate varia în timp şi poate să nu fie acelaşi în
toate punctele suprafeţei care se corodează. De aceea, referirile la viteza de coroziune
trebuie să fie însoţite de informaţii despre tipul, dependenţa de timp şi localizarea
efectului coroziunii.
487
 1.3. Lista documentelor normative de referinţă
1. SR EN 971-1 :2001 -- Vopsele şi lacuri. Termeni şi definiţii
pentru produse de vopsire. Partea l: Termeni generali.
2. SR EN 10240:2000 - Acoperiri de protecţie interioare şi/sau
exterioare pentru ţevi de oţel. Condiţii tehnice pentru acoperiri
prin galvanizare la cald aplicate pe instalaţii automate.
3. SR EN 22063 : 1995 - Acoperiri metalice şi anorganice. Pulveri-
zare termică. Zinc, aluminiu şi aliajele lor.
4. SR EN 24624 : 1996 - Vopsele şi lacuri, încercarea la tracţiune.
5. SR EN ISO 1461 : 2002 - Acoperiri termice de zinc pe oţel.
6. SR EN ISO 1519 : 2003 - Vopsele şi lacuri, încercarea la îndoire
pe dorn cilindric.
7. SR EN ISO 1522 : 2002 - Vopsele şi lacuri, încercarea la amorti-
zarea pendulului.
8. SR EN ISO 2812-1 : 1996 - Vopsele şi lacuri. Determinarea
rezistenţei la lichide. Metode generale.
9. SR EN ISO 3231:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea
rezistenţei la atmosferă umedă care conţine dioxid de sulf.
10. SR EN ISO 4618-2:2002 - Vopsele şi lacuri. Termeni şi
definiţii pentru produse de vopsire. Partea 2: Termeni specifici
referitori la caracteristicile şi proprietăţile vopselelor.
11. SR EN ISO 4618-3:2002 -- Vopsele şi lacuri. Termeni şi
definiţii pentru produse de vopsire. Partea 3: Pregătire a
suprafeţei şi procedee de aplicare.
12. , SR EN ISO 6270/1 : 2002 -- Vopsele şi lacuri. Determinarea
rezistenţei la umiditate. Partea 1: Condensarea continuă.
13. SR EN ISO 6272 : 1995 - Vopsele şi lacuri, încercarea la căderea
unei mase.
488
14. SR EN ISO 7253:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea
rezistenţei la ceaţă salină neutră.
15. SR EN ISO 8044:2000 - Coroziunea metalelor şi aliajelor.
Termeni de bază şi definiţii.
16. SR EN ISO 8501/1 : 2002 - Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Evaluarea
vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 1: Grade de ruginire şi
grade de pregătire a suporturilor de oţel neacoperite şi a
suporturilor de oţel după îndepărtarea acoperirilor anterioare.
17. SR EN ISO 8501/2:2002 -- Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Evaluarea
vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 2: Grade de pregătire a
suporturilor de oţel acoperite anterior, după îndepărtarea locală a
acoperirilor.
18. SR EN ISO 8504-1 : 2002 - Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de
pregătire a suprafeţei. Partea 1: Principii generale.
19. SR EN ISO 8504-2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de
pregătire a suprafeţei. Partea 2: Decapare cu jet abraziv.
20. SR EN ISO 8504-3.:.2002 - Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare. Metode de
pregătire a suprafeţei. Partea 3: Curăţare manuală şi mecanică.
21. SR EN 12330 : 2002- Protecţie anticorozivă a metalelor. Acope-
riri electrochimice de cadmiu pe fontă sau oţel.
22. SR EN ISO 12944-2 : 2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin
sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii.
Partea 2: Clasificarea mediului.
23. SR EN ISO 12944-3 : 2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin
sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii.
Partea 3: Proiectare şi dispoziţii constructive.
489
24. SR EN ISO 12944-5 : 2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin
sisteme de vopsire a structurilor din oţel împotriva coroziunii.
Partea 5: Sisteme de vopsire.
25. SR EN 60068-2-5 : 2001 - Încercări de mediu. Partea 2: Încer-
cări - Încercarea Sa: Radiaţie solară artificială la nivelul solului.
26. SR EN 60068-2-14 : 2001 - Încercări de mediu. Partea 2: Încer-
cări - Încercare N: Variaţii de temperatură.
27. SR EN 60068-2-33 : 2002 - Încercări de mediu. Partea 2: Încer-
cări. Ghid pentru încercări la variaţii de temperatură.
28. SR HD 323.2.3 S2 : 2002 - Încercări de mediu. Partea 2: Încer-
cări - Încercarea Ca: Căldură umedă, continuă.
29. SR ISO 1 5 1 8 : 1994 - Vopsele şi lacuri, încercarea la zgâriere.
30 SR ISO 2409 : 1994 - Vopsele şi lacuri, încercarea la caroiaj.
31. SR ISO 4618-1 : 1994 - Vopsele şi lacuri. Vocabular. Termeni
generali.
32. SR ISO 6860 : 1997 - Vopsele şi lacuri, încercarea la îndoire
(mandrină conică).
33. SR ISO/TR 8502-1:1995 Pregătirea suporturilor de oţel
înaintea aplicării vopselelor şi produselor similare, încercări
pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea l: Analiza la
faţa locului pentru evaluarea produşilor solubili de coroziune ai
fierului.
34. SR ISO 8502-2 : 1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare, încercări pentru
aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 2: Determinarea
clorurilor pe suprafeţele curăţate.
35. SR ISO 8502-3 : 1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare, încercări pentru
aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 3: Evaluarea prafului
pe suprafeţe de oţel pregătite pentru vopsire.
490
36. SR ISO 8502-4 : 1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare, încercări pentru
aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 4: Principii directoare
pentru estimarea probabilităţii de condensare înainte de aplicarea
vopselei.
37. SR ISO 8503-1 : 1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile
rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate. Partea 1:
Precizări şi definiţii referitoare Ia plăcile de comparare ISO
pentru profilul suprafeţei în vederea evaluării suprafeţelor
decapate abraziv.
38. SR ISO 8503-2 : 1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile rugozi-
tăţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate. Partea 2: Metodă
pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate
abraziv - Procedeul prin comparare.
39. SR ISO 8503-3 : 1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile rugozi-
tăţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate. Partea 3: Metodă
pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate
abraziv - Procedeul cu microscop.
40. SR ISO 8503-4 : 1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea
aplicării vopselelor şi produselor similare. Caracteristicile
rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate. Partea 4:
Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel
decapate abraziv - Procedeul cu palpator.
41. SR ISO 9223 : 1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozi-
vitatea atmosferei. Clasificare.
42. SR ISO 9224 : 1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozi-
vitatea atmosferelor. Valori de referinţă pentru clasele de
corozivitate.
491
43. SR ISO 9225 : 1996 Coroziunea metalelor şi aliajelor. 2. CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE
Corozivitatea atmosferelor. Măsurarea poluării.
44. SR ISO 9226:1995 Coroziunea metalelor şi aliajelor. 2.1. Acţiunea mediilor agresive atmosferice asupra construcţii-
Corozivitatea atmosferelor. Determinarea vitezei de coroziune pe lor din oţel supraterane şi a elementelor lor componente se clasifică, în
epruvete de referinţă pentru evaluarea corozivităţii. şase clase de corozivitate:
• CI -foarte slabă;
45. SR ISO 11503 : 1997 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezisten- • C2-slabă;
ţei la umiditate (condensare repetată). • C3 -medie;
46. STAS 7221-90 - Acoperiri metalice. Acoperiri termice de zinc. • C4 - ridicată;
Condiţii tehnice generale de calitate. • C5-I - foarte ridicată - industrială;
47. STAS 8009-80 - Protecţia suprafeţelor metalice. Acoperiri prin • C5-M - foarte ridicată - marină.
vopsire. Metode de verificare.
În tabelul 2.1 se dau, cu caracter de exemplificare, diferite tipuri
48. STAS 10128-86 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din de medii corespunzătoare claselor de corozivitate.
oţel supraterane. Clasificarea mediilor agresive.
Tabelul 2.1
49. STAS 10166/1-77 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor
din oţel supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.
50. ISO 14713 : 1999 - Protecţia împotriva coroziunii a fierului şi
oţelului în construcţii. Acoperiri de zinc şi aluminiu -- Linii
directoare.
51. NP 039-2000 - Normativ privind criteriile de performanţă pentru
protecţia anticorozivă a construcţiilor supuse acţiunii mediilor
agresive industriale.
52. NP 042-2000 - Normativ privind prescripţiile generale de
proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor de construcţii
metalice şi a îmbinărilor acestora.

492

2.2. În tabelul 2.2 se arată echivalenţa între clasele de
corozivitate prevăzute în SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2 şi
clasele de agresivitate prevăzute în STAS 10128.
Tabelul 2.2
2.3. Clasificarea corozivităţii atmosferice se face, în conformi-
tate cu SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2, prin două metode de
determinare (Anexa I):
(i) - clasificare bazată pe măsurarea vitezei de coroziune
pe epruvete metalice etalon (SR ISO 9226);
(ii) - clasificare în funcţie de caracteristicile mediului
înconjurător (durata de menţinere a umidităţii şi gradul de
poluare) (SR ISO 9225).
Valorile de referinţă ale vitezei de coroziune pentru fiecare
clasă sunt prevăzute în SR ISO 9224.
2.4. Stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care se va
amplasa o construcţie nouă se face de către proiectant, pe baza anali-
zei mediului exterior şi a datelor furnizate de proiectantul tehnolog
privind existenţa, natura şi concentraţia agenţilor agresivi care vor
rezulta din procesul tehnologic, pentru mediu interior.
2.5. Pentru stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care
este amplasată o construcţie aflată în exploatare, vor fi precizate
rezultatele analizelor calitative şi cantitative de agenţi agresivi (noxe)
şi ale umidităţii relative a aerului, atât pentru interior, cât şi pentru
exterior, efectuate de un institut/laborator de specialitate în domeniu şi
înscrise în buletine de analiză.
2.6. În medii cu clasa de corozivitate mai mare de C5, se vor
prevedea măsuri pentru reducerea corozivităţii mediului prin
schimbarea sau modernizarea tehnologiei de fabricaţie sau, în caz de
imposibilitate, se va studia fiecare caz în parte. Studiul se va efectua
de un institut de specialitate.
495
3. PRINCIPII, CRITERII ŞI CONDIŢII
PRIVIND PREVENIREA PRIN PROIECTARE A
COROZIUNII CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
3.1. Principii şi criterii, privind concepţia şi
proiectarea, pentru protecţia împotriva
coroziunii a construcţiilor din oţel
3.1.1. La conceperea şi proiectarea construcţiilor din oţel, se vor
avea în vedere următoarele principii, pentru asigurarea durabilităţii
acestor construcţii prin măsuri de protecţie împotriva coroziunii:
a) Măsurile de protecţie împotriva coroziunii se referă la
ansamblul de acţiuni întreprinse începând de la conceperea şi
alcătuirea elementelor construcţiei şi continuate pe parcursul execu-
tării şi exploatării acesteia. Aceste măsuri se referă, în principal, la:
- conceperea, alcătuirea şi proiectarea elementelor/
construcţiei, cu luarea în considerare a acţiunii corozive asupra
acesteia;
- prevederea sistemelor adecvate de protecţie anticorozivă;
- asigurarea executării lucrărilor într-un mod în care să nu
fie favorizată iniţierea acţiunii corozive;
- întreţinerea sistemelor de protecţie anticorozivă pe durata
exploatării construcţiei;
- evitarea înrăutăţirii condiţiilor de mediu agresiv pe durata
exploatării, în special prin asigurarea funcţionalităţii tuturor
elementelor construcţiei (izolare hidrofugă, ventilaţii, instalaţii
ş.a.).
b) Măsurile de protecţie se stabilesc prin proiect, pentru toate
aspectele arătate, cu un grad de detaliere diferenţiat, determinat de
clasa de corozivitate a mediului şi de sensibilitatea la coroziune a
elementelor/construcţiei. Aceste măsuri trebuie să asigure o protecţie
uniformă pentru toate zonele elementelor sau construcţiei.
496
c) La fiecare proiect, măsurile privind protecţia împotriva
coroziunii sunt indisolubil legate de concepţia şi alcătuirea
elementelor şi a construcţiei în ansamblu şi, în consecinţă, acestea
trebuie să fie abordate şi rezolvate concomitent şi având în vedere
interdependenţa dintre ele.
La conceperea şi proiectarea construcţiilor din oţel trebuie
ca, din colectivul de proiectare, să facă parte -- direct sau prin
colaborare - personal de specialitate în problemele de coroziune. Este
necesar, de asemenea, ca pentru rezolvarea unor situaţii deosebite să
fie asigurată colaborarea unor laboratoare de specialitate, pentru
caracterizarea unor medii sau materiale.
d) Concepţia şi detalierea măsurilor de protecţie împotriva
coroziunii trebuie să ia în considerare toate aspectele, până la detaliu,
atât pe cele legate de manipulare, depozitare, transport, precum şi de
executare a lucrărilor (spre exemplu pentru unele zone ale sudurilor la
montare la poziţie), cât şi pe cele legate de întreţinere.
e) Soluţiile adoptate pentru sistemele de protecţie trebuie să
respecte prevederile legale privind:
- rezistenţa la foc (dacă este cazul);
- reacţia la foc;
- emisia de substanţe periculoase.
f) Eventualele cereri de înlocuire/modificare, la executarea
lucrărilor, a unor elemente constructive, produse sau tehnologii
utilizate, trebuie să fie analizate şi sub aspectul implicaţiilor şi
eventualelor modificări privind măsurile de protecţie împotriva
coroziunii. Acestea trebuie să fie stabilite de către proiectant, prin
aplicarea principiilor de mai sus la situaţia nou creată, după caz.
3.1.2. Principalele criterii pentru stabilirea şi alegerea soluţiilor
de protecţie împotriva coroziunii sunt următoarele:
a) - corelarea între caracteristicile implicate ale materiale-
lor şi clasa de corozivitate preconizată;
497
 b) - asigurarea protecţiei pentru o diversitate mai mare
privind natura mediului, pentru o aceeaşi clasă de corozivitate;
c) - durabilitatea sistemelor şi produselor de protecţie
anticorozivă utilizate;
d) - simplitatea verificării calităţii acestora la executare şi
a performanţelor în timp;
e) - raportul eficacitate/complexitate;
f) - accesibilitatea;
g) - raportul între executarea în atelier şi pe şantier (la
montare), în special sub aspectul asigurării calităţii;
h) - raportul eficacitate/cost total;
i) - raportul cost iniţial/cost întreţinere.
3.2. Condiţii la proiectare pentru protecţia
împotriva coroziunii
3.2.1. Principalele condiţii la proiectare pentru protecţia
împotriva coroziunii, se referă la:
- alegerea materialelor pentru elementele de construcţie;
- alcătuirea constructivă;
- accesibilitatea;
- alegerea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe
suprafaţa elementelor din oţel.
Aplicarea lor se face având în vedere principiile şi criteriile
arătate la pct. 3.1.1 şi 3.1.2.
3.2.2. Alegerea materialelor constitutive ale elementelor/
construcţiilor se referă la corelarea dintre clasa de corozivitate a
mediului şi categoriile de oţel, caracterizate prin rezistenţa la
coroziune, din care sunt constituite elementele de construcţie, precum
şi elementele de asamblare (şuruburi şi piuliţe, şaibe, nituri, electrozi
498
pentru sudură ş.a.). Având în vedere criteriile menţionate la pct. 3.1.2,
alegerea materialelor componente trebuie să constituie o bază pentru
prevenirea coroziunii, care răspunde îndeosebi criteriilor (a) - (c);
(h); (i).
3.2.3. Condiţiile privind alcătuirea constructivă au în vedere
următoarele:
- forma (deschisă sau chesonate) şi poziţia relativă a
elementelor componente în secţiuni;
- grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei perimetrale
(expusă);
- îmbinările şi zonele de rezemare;
- vecinătatea cu elemente din alte materiale.
3.2.4. Forma şi poziţia relativă a elementelor componente în
secţiuni, trebuie să fie astfel încât să nu favorizeze iniţierea şi
dezvoltarea coroziunii. Principalele condiţii, în acest sens, se referă la:
3.2.4.1. Evitarea posibilităţii de acumulare a apei/condensului şi
a materialelor pulverulente din aer. În acest scop :
a) - Profilele concave vor fi amplasate cu concavitatea
orientată astfel încât să nu reţină apa/condensul şi materialele
pulverulente (exemplificări de principiu în fig. 3.1).
b) - Profilele chesonate care nu permit accesul în interior
(ţevi, secţiuni închise realizate prin sudură ş.a.) vor fi prevăzute
cu găuri de ventilare interioară, având în vedere că închiderea
etanşă a acestor profile nu se realizează, de regulă, şi oferă
astfel, o probabilitate foarte mare de iniţiere şi dezvoltare a
coroziunii interioare, care nu poate fi depistată şi controlată.
Găurile de ventilare vor fi suficient de mari şi astfel amplasate
încât să asigure circulaţia permanentă a aerului, fără a permite
intrarea directă a apei.
499
 c) - Zonele de îmbinare a elementelor componente care
pot crea interstiţii de acumulare, vor fi evitate, astfel
(exemplificări în fig. 3.2):
- prin amplasarea corespunzătoare a plăcilor/
fururilor alăturate;
- prin suduri continue, având profilul corespunzător;
- prin adoptarea unor soluţii de îmbinare adecvate;
d) - La înglobarea elementelor metalice în beton sau
zidărie, se vor prevedea detalii de alcătuire care să asigure
îndepărtarea apei (exemplificare în fig. 3.3).
Aceste condiţii se aplică la elementele/construcţiile din oţel
indiferent de clasa de corozivitate a mediului.
3.2.4.2, Limitarea distanţei minime dintre profilele care
alcătuiesc o secţiune compusă, conferiţi precizărilor din fig. 3.4.
În cazul în care din calculul de rezistenţă rezultă că nu se poate
respecta această condiţie, se vor lua măsuri adecvate, ţinând seama de
inaccesibilitatea spaţiului dintre profile şi de clasa de corozivitate a
mediului.
3.2.4.3. Prelucrarea muchiilor sau reliefurilor datorită sudurii,
pentru a îmbunătăţi comportarea în timp a sistemelor de protecţie
anticorozivă prin acoperirea suprafeţelor (exemplificări de principiu în
fig. 3.5).
Această condiţie se aplică, în funcţie de clasa de corozivitate a
mediului şi în măsura în care este impusă de sistemul de acoperire
utilizat.
3.2.5. Grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei perimetrale
(expusă) a elementelor care alcătuiesc structura de rezistenţă
a construcţiei, inclusiv a celor care asigură contravântuirea, sunt
500
caracteristici ale secţiunilor elementelor, care rezultă din dimensio-
narea la rezistenţă şi stabilitate, dar trebuie să îndeplinească şi condiţiile
privind protecţia împotriva coroziunii, precizate în continuare.
3.2.5.1. Grosimea minimă a pieselor care alcătuiesc elementele
de rezistenţă, inclusiv rigidizările acestora, precum şi a celor care
realizează contravântuirea, va fi conform tabelului 3.1.
Tabelul 3.1.
3.2.5.2. La verificarea proiectelor, acestea trebuie să obţină un
aviz explicit, privind rezistenţa la coroziune, în cazurile în care:
a) — rezistenţa şi stabilitatea construcţiei este conferită de
elemente din tablă, profilată, având grosimea mai mică decât
cea prevăzută în tabelul 3.1;
b) - contravântuirea construcţiei este asigurată de
panourile de închidere (pereţi, învelitoare) din tablă sau cu
alcătuire sandwich.
Acest aviz, elaborat de un institut/laborator de specialitate în
domeniul coroziunii, are în vedere atât mediul în care se află şi
solicitările la care este supusă construcţia, cât şi sistemele de protecţie
anticorozivă aplicate, cu referire specială la zonele de îmbinare in situ
şi la cele de contact/vecinătate cu alte părţi/materiale ale construcţiei
(fundaţii, compartimentări ş.a.).
1 Viteza de coroziune, r cor . este definită în subcapitolul 1.2, valorile fiind
prevăzute în tabelul 1.1 din Anexa I.
501
 3.2.5.3. Suprafaţa perimetrală a elementelor de rezistenţă,
inclusiv a contravântuirilor, trebuie să fie minimă şi, în funcţie de
clasa de corozivitate a mediului în care se află expusă construcţia, să
fie astfel alcătuită încât să respecte şi următoarele prevederi:
a) - reducerea, la minimum, a numărului de îmbinări,
preferându-se secţiuni compacte, laminate sau sudate continuu;
b) - evitarea formelor complicate în secţiune care conţin
unghiuri intrânde şi îngreunează ventilarea şi aplicarea/
refacerea sistemului de protecţie anticorozivă prin acoperire;
c) - condiţionarea, pentru executarea lucrărilor, a stării
suprafeţei, în sensul de a fi lipsită de neregularităţi, bavuri,
ţunder ş.a., cu precizarea limitelor maxime ale acestora şi, dacă
este cazul, a modalităţilor de corectare a suprafeţei.
Se precizează că prin suprafaţa perimetrală se înţelege şi:
(i) - suprafaţa interioară, în cazul elementelor cu goluri
interioare (ţevi, profile cheson ş.a.);
(ii)- ambele suprafeţe, pe latura pe care profilele sunt,
eventual, lipite, dacă nu există certitudinea etanşării sigure şi
durabile a interspaţiului respective.
3.2.6. Îmbinările, care constituie zone sensibile la coroziune,
trebuie reduse, ca număr, la minimum şi trebuie să fie alcătuite având
în vedere condiţiile prevăzute în continuare, pe tipuri de îmbinări.
3.2.6.1. La îmbinările prin sudură:
a) - rezistenţă la coroziune, în mediul agresiv respectiv, a
materialului de adaos (electrozi, sârmă ş.a.), precum şi a zonei
influenţată termic ;
b) - prelucrarea suprafeţei, pentru îndepărtarea neregulari-
tăţilor (pct. 3.2.5.3.c) şi crearea condiţiilor optime de aplicare a
sistemelor de protecţie anticorozivă;
502
c) - precizarea condiţiilor speciale, după caz, pentru
protecţia în zona sudurilor de montaj, executate pe şantier
(pentru ambele feţe ale zonei sudate).
3.2.6.2. La îmbinările cu şuruburi (inclusiv pretensionate) sau
nituri:
a) - compatibilitatea între materialele în contact (piesele
îmbinate, şaibe, şuruburi, piuliţe, nituri), pentru a nu forma pile
de coroziune;
b) - precizarea condiţiilor pentru protecţia în zona
îmbinărilor definitive, precum şi a celor demontabile, dacă este
cazul (având în vedere şi condiţiile impuse de proiectarea de
rezistenţă, privind starea suprafeţelor în contact).
3.2.7. Zonele de rezemare sunt, de asemenea, sensibile la
coroziune, atât datorită expunerii la mediul agresiv, cât şi a faptului că
sunt supuse unor concentrări de eforturi şi deplasărilor relative între
elementele componente. Pentru aceste zone se vor avea în vedere
următoarele condiţii:
a) - compatibilitatea între materialele în contact pentru a
nu forma pile de coroziune;
b) - compatibilitatea între sistemele de protecţie anticoro-
zivă şi condiţiile, determinate prin calcul, privind presiunile
locale şi deplasările relative între piesele componente;
c) - accesibilitatea pentru verificarea periodică, prin
observare directă, a suprafeţelor pieselor componente.
3.2.8. Vecinătatea cu elemente din alte materiale se referă la
contactele directe cu acestea, cum sunt, spre exemplu: fundaţii sau
reazeme din beton; reazeme din neopren sau alte materiale; pereţi sau
tavane din cărămidă sau lemn (lipite de metal sau cu rosturi închise cu
materiale de etanşare, cum sunt spumele poliuretanice). Pentru aceste
zone se vor avea în vedere următoarele condiţii:
503
 a) - protecţia suprafeţelor metalice considerând cel puţin
situaţia în care umiditatea este de 100% (producerea conden-
sului, pe diferite perioade şi la diferite intervale de timp) pe
aceste suprafeţe;
b) - mediul agresiv care poate apare, în prezenţa umidităţii
şi a produselor din materialele alăturate (inclusiv, spre exemplu,
produse pentru tratarea lemnului, dacă este cazul);
c) - electricitatea statică sau curenţii de dispersie (vaga-
bonzi), care pot să apară datorită sau în prezenţa acestor materiale.
3.2.9. Accesibilitatea elementelor din oţel, a celor structurale în
orice situaţie, este o condiţie de bază pentru asigurarea întreţinerii
sistemelor de protecţie anticorozivă, deoarece:
a) - permite investigarea periodică, prin observare directă
şi efectuarea unor determinări/măsurări, pentru a stabili starea
sistemelor de protecţie anticorozivă;
b) - permite efectuarea lucrărilor de intervenţie, începând
cu remedierea sistemelor de protecţie anticorozivă, în cazul
în care se constată degradarea acestora, înainte de a încep e
procesul de coroziune a oţelului.
3.2.9.1. Accesibilitatea se realizează prin respectarea următoa-
relor condiţii:
a) - prevederea, pentru fiecare suprafaţă exterioară a
elementelor structurale (inclusiv contravântuirile), a unui spaţiu
liber care să permită efectuarea activităţilor precizate la pct.
3.2.9; spaţiul minim este de 350 mm, iar în cazul în care acesta
nu poate fi respectat, se vor specifica condiţiile şi sistemele de
protecţie anticorozivă şi de întreţinere aplicabile în situaţia
respectivă (având în vedere şi mediul agresiv respectiv);
b) - prevederea, pentru suprafeţele interioare ale elemen-
telor chesonate accesibile în interior, a posibilităţilor de intrare
în interior; aceste elemente sunt cele având secţiunea interioară:
- rotundă, cu diametrul de cel puţin 600 mm;
504
- dreptunghiulară sau ovală, având cele două
dimensiuni maxime, de cel puţin 700 x 500 mm.
c) - prevederea, pentru fiecare element, a mijloacelor de
acces pentru realizarea activităţilor precizate la pct. 3.2.9,
mijloace prin care se înţelege:
(i) mijlocul de a ajunge la nivelul elementelor
respective (schelă, platformă ridicătoare, scară ş.a.);
(ii) - platforma de lucru, de pe care să fie accesi-
bile toate suprafeţele elementelor respective.
3.2.9.2. Principalele condiţii, pentru aceste mijloace de acces,
sunt următoarele:
- asigurarea cerinţelor pentru desfăşurarea activităţilor
prevăzute (cotă, suprafaţă, stabilitate ş.a.);
- asigurarea condiţiilor privind igiena şi protecţia muncii
(rezistenţă, balustrade ş.a.).
Mijloacele de acces nu sunt lucrări permanente, dar ele trebuie
să fie proiectate şi executate, astfel încât să poată fi montate şi
utilizate ori de câte ori este necesar.
3.2.10. Alegerea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe
suprafaţa elementelor din oţel, are în vedere următoarele:
- criteriile şi condiţiile specifice prevăzute la pct. 3.1.2. şi
cap. 4 şi 5;
- utilizarea numai a produselor de protecţie având caracte-
risticile bine cunoscute şi definite în agremente tehnice sau
standarde de produs.
505
 3.3. Desfăşurarea procesului de proiectare pentru
protecţia împotriva coroziunii
3.3.1. Odată cu stabilirea datelor de intrare privind proiectarea
din punctul de vedere al rezistenţei şi stabilităţii (acţiunile, conceptul
privind alcătuirea construcţiei, a structurii acesteia şi a elementelor
componente), se vor stabili şi datele de intrare privind mediul în care
va fi exploatată construcţia (mediul interior şi mediul exterior),
respectiv clasele de corozivitate ale acestuia, precum şi agenţii
agresivi care se preconizează că vor acţiona asupra construcţiei.
Predimensionarea, care are la bază datele privind rezistenţa şi
stabilitatea, va avea în vedere şi condiţiile privind protecţia împotriva
coroziunii, precizate în subcapitolele 3.1 şi 3.2, precum şi criteriile şi
nivelurile de performanţă pentru sistemele de protecţie anticorozivă,
precizate în subcapitolul 4.2.

3.3.2. La dimensionarea definitivă, pentru mediile având clasa

de corozivitate C2 - C5, sistemele de protecţie anticorozivă, precum şi
condiţiile speciale, dacă este cazul, vor fi detaliate de către un
institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii.

4. CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

PENTRU STRATUL SUPORT ŞI PENTRU
SISTEMELE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ

4.1. Criterii şi niveluri de performanţă pentru

stratul suport
Principalele criterii şi niveluri de performanţă care trebuie
satisfăcute de stratul suport de oţel (oţel zincat) pe suprafaţa căruia
se aplică sistemele de protecţie anticorozivă sunt prezentate în
tabelul 4.1.

506
 4.2. Criterii şi niveluri de performanţă pentru
sistemele de protecţie anticorozivă
4.2.1. Principalele criterii şi niveluri de performanţă pe care
trebuie să le îndeplinească sistemele de protecţie anticorozivă aplicate
pe suprafeţele de oţel (oţel zincat), în funcţie de clasa de corozivitate a
mediului, precum şi metodele de determinare (evaluare şi/sau
verificare a performanţelor acestora), sunt prezentate în tabelul 4.2.
În tabelul 4.2 sunt prezentate nivelurile de performanţă sub
formă de valori concrete pe care trebuie să le îndeplinească sistemul
de protecţie. Experienţa a impus aceste valori ca fiind minimale,
pentru a obţine o protecţie anticorozivă eficientă.

508
5. SISTEME DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ
A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
5.1. Condiţii generale
5.1.1. Sistemele de protecţie anticorozivă a construcţiilor din
oţel se vor alege în funcţie de clasa de corozivitate a mediului, de
starea suportului de oţel, de durabilitatea estimată a protecţiei şi de
considerente economice.
Protecţia împotriva coroziunii este, de regulă, cu atât mai
economică, cu cât are o durabilitate mai ridicată, deoarece astfel se
reduc la minimum lucrările de întreţinere/refacere a protecţiei pe
durata de serviciu a construcţiei.
5.1.2. Durabilitatea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate
pe suprafeţele de oţel se clasifică în trei clase de durabilitate:
- durabilitate limitată (L): 2...5 ani;
- durabilitate medie (M): 5... 15 ani;
- durabilitate ridicată (R): peste 15 ani.
Principalii factori care determină durabilitatea sistemelor de
protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel sunt următorii:
- concepţia structurii;
- calitatea produselor folosite pentru protecţie;
- starea iniţială a suportului;
- eficacitatea pregătirii suportului;
- condiţiile de aplicare;
- calitatea aplicării;
- condiţiile de expunere după aplicare.
5.1.3. Elementele de construcţii din oţel expuse la acţiunea
corozivă a mediului şi care, după montaj, nu mai sunt accesibile, se
vor proteja împotriva coroziunii în aşa fel încât, pe durata de serviciu
512
a construcţiei să nu afecteze durabilitatea acesteia, în cazul în care
accesul pentru aplicarea sistemului de protecţie anticorozivă pe
suprafaţa suportului de oţel nu este posibil, se vor prevedea alte
măsuri, ca de exemplu: execuţia elementelor de construcţii dintr-un
materia! rezistent la coroziune, supradimensionarea elementelor
pentru compensarea pierderilor prin coroziune, asigurarea posibilităţii
înlocuirii elementelor degradate datorită coroziunii.
5.1.4. În cazul reperelor din oţel protejate exclusiv prin zincare
se va prevedea tratamentul îmbinărilor sudate prin polisare şi aplicarea
unei paste de zincare la rece.
5.1.5. Principalele criterii şi niveluri de performanţă care trebuie
satisfăcute de stratul suport de oţel (oţel zincat) pe suprafaţa căruia se
aplică sistemele de protecţie anticorozivă sunt precizate la pct. 4.1
(tabelul 4.1).
5.1.6. Principalele criterii şi niveluri de performanţă pe care
trebuie să le îndeplinească sistemele de protecţie anticoroziv ă, în
funcţie de clasa de corozivitate a mediului, sunt precizate la pct. 4.2
(tabelul 4.2).
5.1.7. La aplicarea sistemelor de protecţie anticorozivă trebuie
să se respecte reglementările în vigoare privind protecţia mediului
înconjurător, măsurile de protecţia muncii şi măsurile privind preveni-
rea incendiilor.
513
 5.2. Alcătuirea generală a sistemelor de protecţie
anticorozivă
În tabelul 5.1 sunt prezentate tipurile, alcătuirea generală a
sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor
de construcţii din oţel, precum şi domeniul de utilizare a acestora.
Tabelul 5.1

5.3. Sisteme de protecţie anticorozivă pentru

diferite clase de corozivitate
La pct. 5.3.1 ...5.3.6 se prezintă alcătuirea detaliată a sistemelor
de protecţie anticorozivă prevăzute în tabelul 5.1, precizându-se o
serie de caracteristici principale, care permit îndeplinirea criteriilor şi
nivelurilor de performanţă menţionate în tabelul 4.2.
Sistemele de protecţie anticorozivă prevăzute în prezentul ghid
nu exclud utilizarea altor sisteme alcătuite din alte produse de
protecţie sau din produse noi pentru care există agremente tehnice,
dacă aceste sisteme îndeplinesc criteriile şi nivelurile de performanţă
menţionate în tabelul 4.2, corespunzătoare clasei de corozivitate a
mediului şi durabilităţii estimate a protecţiei. Aplicarea acestora,
pentru medii având clasa de corozivitate egală sau mai mare decât C 3
va trebui să fie avizată, pe proiect, de un specialist de la un institut/
laborator de specialitate în domeniul coroziunii.

5.3.1. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de

corozivitate CI
In medii cu clasa de corozivitate CI nu este necesară protecţia
împotriva coroziunii a suprafeţelor de oţel.
In cazul în care din criterii estetice/de finisare rezultă
necesitatea acoperirii suprafeţelor de oţel, se vor prevedea sistemele
de protecţie menţionate la pct. 5.3.2 pentru clasa de corozivitate C2.

515
 5.3.2. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa
de corozivi tate C2

5.3.2.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire

Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii
cu clasa de corozivitate C2 sunt prezentate în tabelul 5.2 (SR EN
ISO 12944-5).

5.3.2.2. Sisteme de acoperiri metalice

Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice
pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt prezentate în tabelul 5.3
(ISO 14713).

5.3.2.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)

Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de
corozivitate C2 sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct.
5.3.2.2 şi sisteme de acoperire prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.4, pentru acoperirile de
zinc depuse termic;
b) sistemele 11...16 din tabelul 5.2 (pct. 5.3.2.1), pentru
acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi
acoperirile de zinc depuse electrochimie.

Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire

va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care
trebuie să asigure aderenţa la suport şi să fie compatibil cu straturile
ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.

516
 1
în medii cu clasa de corozivitate C2. viteza de coroziune a zincului este
în general < 0,7 m/an sau  5g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului este
 0,6 g/(m2, an) (SR ISO 9223).
2
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN
ISO 1461).
J
Grosimea acoperirii depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru
ţeava din oţel (conform SR EN 10240).
4
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de
zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).

520
 5.3.3. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de
corozivitate C3

5.3.3.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire

Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii
cu clasa de corozivitate C3 sunt prezentate în tabelul 5.5 (SR EN
ISO 12944-5).

5.3.3.2. Sisteme de acoperiri metalice

Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice
pentru medii cu clasa de corozivitate C3 sunt prezentate în tabelul 5.6
(ISO 14713).

5.3.3.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)

Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de
corozivitate C3 sunt realizate din acoperiri metalice prevăzute la pct.
5.3.3.2 şi sisteme de acoperire prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.7, pentru acoperirile de
zinc depuse termic;
b) sistemele 9... 17 din tabelul 5.5, pentru acoperirile de
zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi acoperirile de zinc
depuse electrochimie.

Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire

va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care
trebuie să asigure aderenţa la suport şi să fie compatibil cu straturile
ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.

522
 5.3.4. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de
corozivitate C4

5.3.4.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire

Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu
clasa de corozivitate C 4 sunt prevăzute în tabelul 5.8 (SR EN ISO
12944-5).

5.3.4.2. Sisteme de acoperiri metalice

Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice
pentru medii cu clasa de corozivitate C4 sunt prevăzute în tabelul 5.9
(ISO 14713).

5.3.4.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)

Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de
corozivitate C4 sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la pct.
5.3.4.2 şi sistemele acoperiri prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.10, pentru acoperirile de
zinc depuse termic;
b) sistemele 4... 11 din tabelul 5.8 (pct.5.3.4.1), pentru
acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi
acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire
va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care
trebuie să asigure aderenţa la suport şi să fie compatibil cu straturile
ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.

530
 1 Î
n medii cu clasa de corozivitate C4, viteza de coroziune a zincului este în
general de 2,1...4,2 m/an sau 15...30 g/(m 2 , an), iar viteza de coroziune a
aluminiului este de 2...5 g/(m2. an) (SR ISO 9223).
2
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN
ISO 1461).
Grosimea depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava de oţel
(SREN 10240).
4
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de
zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).

537
 5.3.5. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de
corozivitate C5-I

5.3.5.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire

Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii
cu clasa de corozivitate C5-I sunt prevăzute în tabelul 5.1 l (SR EN
ISO 12944-5).

5.3.5.2. Sisteme de acoperiri metalice

Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice
pentru medii cu clasa de corozivitate C5, în funcţie de viteza de
coroziune a zincului/aluminiului, sunt prevăzute în tabelele 5.12 şi
5.13 (ISO 14713).

5.3.5.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)

Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de
corozivitate C5-I sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la
pct. 5.3.5.2 şi sisteme de acoperiri prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.14, pentru acoperirile de
zinc depuse termic;
b) sistemele 1...4 din tabelul 5.11 (pct.5.3.5.1.), pentru
acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi
acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire
va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care
trebuie să asigure aderenţă la suport şi să fie compatibil cu straturile
ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.

539
 În medii cu clasa de agresivitate C5 (1), viteza de coroziune a zincului
este în general 4,2...6,3 (m/an sau 30...40 g/(m2, an), iar viteza de coroziune a
aluminiului este de 5...7,5 g/(m2, an) (SR ISO 9223).
2
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN
ISO 1461).
3
Grosimea depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava de oţel
(SREN 10240).
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de
zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).

543
 1
în medii cu clasa de agresivitate C5 (1), viteza de coroziune a zincului
este în general 4,2...6,3 m/an sau 30...40 g/(m 2 , an), iar viteza de coroziune a
aluminiului este de 5...7,5 g/(m2, an) (SR ISO 9223).
1
2
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de În medii cu clasa de agresivitate C5 (2), viteza de coroziune a zincului este
zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare). în general 6,3...8,4 m/an sau 40...60 g/(m2, an) (SR ISO 9223).
3
în medii cu clasa de agresivitate C5 (2), viteza de coroziune a zincului este
2
Grosimea depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava de oţel
în general 6,3...8,4 m/an sau 40...60 g/(m2, an) (SR ISO 9223). (SREN 10240).
4
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN
3
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de
ISO 1461). zinc şi aluminiu depuse prin metalizare (pulverizare).

544 545
 5.3.6. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa
de corozivitate C5-M

5.3.6. 1. Sisteme de acoperiri prin vopsire

Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii
cu clasa de corozivitate C5-M sunt prevăzute în tabelul 5.15 (SR EN
ISO 12944-5).

5.3.6.2. Sisteme de acoperiri metalice

Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice
pentru medii cu clasa de corozivitate C5, în funcţie de viteza de
coroziune a zincului/aluminiului, sunt prevăzute în tabelele 5.12
şi 5.13.

5.3.6.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)

Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de
corozivitate C5-M sunt realizate din acoperirile metalice prevăzute la
pct.5.3.6.2 şi sistemele de acoperiri prin vopsire, după cum urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.16, pentru acoperirile de
zinc depuse termic;
b) sistemele 1...6, 11 din tabelul 5.15 (pct.5.3.6.1), pentru
acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin metalizare şi
acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire
va fi un strat de grund specific pentru suportul de zinc/aluminiu, care
trebuie să asigure aderenţa la suport şi să fie compatibil cu straturile
ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.

548

ANEXA I
CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE ASUPRA
CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL SUPRATERANE
1.2.1.1. În tabelul 1.1 sunt prezentate, pentru fiecare clasă de
corozivitate, vitezele de coroziune determinate după un an de
expunere, pentru metale de referinţă (oţel nealiat, zinc).
Tabelul 1.1

1.1. Mediile agresive atmosferice se clasifică în cinci clase de

corozivitate (SR ISO 9223):
• C l -foarte slabă;
• C2 -slabă;
• C3 -medie;
• C4 -ridicată;
• C5-foarte ridicată.
sau în şase clase de corozivitate (SR EN ISO 12944-2), clasa C5
divizându-se în C5-I pentru medii industriale şi în C5-M pentru medii
marine:
NOTE:
• C l -foarte slabă; (i). Metodele de determinare a vitezei de coroziune a epruvetelor de
• C2 -slabă; referinţă sunt stabilite în SR ISO 9226.
• C3 -medie; (ii). Vitezele de coroziune exprimate în grame pe metru pătrat şi an în g (m2,
an) sunt exprimate şi în micrometri pe an (m/an), rotunjite,
• C4 -ridicată; (iii). Materialele pentru epruvete sunt caracterizate în SR ISO 9226.
• C5-I - foarte ridicată - industrială; (iv). Vitezele de coroziune care depăşesc limita superioară a clasei C5
• C5-M - foarte ridicată - marină. reprezintă medii care ies din cadrul prezentului ghid.

1.2.1.2. Valorile din tabelul 1.1 nu pot fi extrapolate pentru a

1.2. Clasa de corozivitate se stabileşte în funcţie de:
a) viteza de coroziune determinată pe epruvete etalon,
conform pct. 1.2.1; sau
b) durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi de
nivelul de poluare cu dioxid de sulf (SO 2) şi cu cloruri (Cl),
conform pct. 1.2.2.
7.2.7 Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de viteza de
coroziune determinată pe epruvete etalon
prevedea comportarea la coroziune pe termen lung.
Valorile de referinţă şi informaţii- suplimentare asupra
coroziunii sunt cuprinse în SR ISO 9224.
7.2.2. Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de durata de
menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi de nivelul de poluare cu dioxid
de sulf (SO2) şi cu cloruri (Cl-).

561
560
 1.2.2. l. Umezirea suprafeţelor poate fi determinată de numeroşi
factori, de exemplu condensul, ploaia, zăpada topită şi un grad ridicat
de umiditate. Pentru estimarea duratei calculate de menţinere a
umidităţii (T) pe suprafeţele corodate, se ţine seama de durata în care
umiditatea relativă (RH) depăşeşte 80 % la o temperatură  mai mare
de 0° C.

1.2.2.2. Durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe se poate

determina experimental direct, cu ajutorul diverselor sisteme de
măsurare. Durata de menţinere a umidităţii depinde de zona
macroclimatică şi de categoria de amplasament considerată.

1.2.2.3. Clasificarea duratelor de menţinere a umidităţii pe NOTE:

(i), În anexa B din SR ISO 9223 sunt prezentate valori calculate ale menţinerii
suprafeţe în funcţie de tipul de atmosferă este prezentată în tabelul 1.2 umidităţii şi caracteristicile climaterice alese ale unor zone macro-
climatice.
Tabelul 1.2 (ii). Durata de menţinere a umidităţii ( ) dintr-o localitate dată depinde
de relaţia temperatură-umiditate a atmosferei în aer liber şi de categoria de
amplasament. Aceasta se exprimă în ore pe an (h/an) sau în procentaj al
duratei de menţinere a umidităţii (%).
(iii). Valorile duratei de menţinere a umidităţii exprimate în procente se
rotunjesc şi se dau cu titlu informativ,
(iv). Coloana în care sunt indicate situaţiile corespunzătoare nu ţine seama de
toate posibilităţile de adăpost care se pot realiza.
(v). Suprafeţele protejate în atmosfere marine, pe care pot apare depuneri de
cloruri pot avea durate de menţinere a umidităţii substanţial mărite, în
funcţie de prezenţa sărurilor higroscopice. Ele trebuie să fie încadrate în
clasa 5.
(vi). Atmosferele interioare fără climatizare, se încadrează în clasele de durată
de menţinere a umidităţii de la 3 la S în cazul în care conţin surse de
vapori de apă.
(vii), în clasele , şi 2, probabilitatea de coroziune este mai mare în
cazul suprafeţelor cu depuneri de pulberi.

1.2.2.4. Poluarea atmosferică se împarte în două categorii:

poluare cu dioxid de sulf (SO2) şi poluare cu săruri (cloruri) conţinute
în aer.

563
 Aceste două categorii de poluare sunt reprezentative pentru
atmosferele rurale, urbane, industriale şi marine.

1.2.2.5. O clasificare a poluării cu dioxid de sulf (SO 2) a

atmosferelor exterioare este prezentată în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3

NOTE:
(i). Metodele de determinare a vitezei de acumulare şi a concentraţiei
dioxidului de sulf (SO2) sunt stabilite prin SR ISO 9225.
(ii). Pentru clasificare sunt echivalente cantităţile de dioxid de sulf (SO2)
determinate prin metoda acumulării (Pd) şi prin metoda volumetrică
(Pc.). Raportul dintre valorile obţinute prin cele două metode se poate
exprima prin următoarea relaţie de echivalenţă: Pd= 0,8 Pc.
(iii). Viteza de acumulare a SO 2 şi concentraţia sa se calculează prin
determinări realizate continuu timp de cel puţin un an. Ele se exprimă
sub forma unei medii anuale. Rezultatele determinărilor pe termen scurt
pot să difere considerabil faţă de rezultatele pe termen lung.
Determinările pe termen scurt sunt doar orientative.
(iv). Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) din categoria P0. se consideră ca fiind
reziduală, nesemnificativă din punct de vedere al corozivităţii.
NOTE:
(i) Clasificarea conţinutului de săruri din aer se bazează pe metoda numită
"metoda cu fitil umed" stabilită în SR ISO 9225. (ii) Rezultatele obţinute
prin diferite metode de măsurare a conţinutului în săruri ale atmosferei
nu sunt întotdeauna direct compatibile şi convertibile,
(iii). Viteza de acumulare a clorurilor se exprimă sub forma de medie
anuală. Rezultatele determinărilor pe termen scurt sunt foarte variabile şi
depind foarte mult de precipitaţii,
(iv) Poluarea cu cloruri din categoria S 0. se consideră ca fiind
reziduală, nesemnificativă din punct de vedere al corozivităţii.
(v) O poluare intensă cu cloruri, de tip stropire cu apă de mare nu
se încadrează în prezenta clasificare,
(vi) Cantitatea de săruri din aer depinde de factorii care influenţează
transferul sărurilor marine în interiorul continentului, şi anume direcţia şi
viteza vânturilor, topografia locală, distanţa dintre locurile de expunere şi mare
ş.a.
1.2.2.7. Clasele de corozivitate care corespund claselor de durată
de menţinere a umidităţii şi categoriilor de poluare sunt prezentate în
tabelul 1.5.

1.2.2.6. Clasificarea poluării cu cloruri (Cl-) se referă la mediile

poluate în special cu sărurile conţinute în aerul atmosferelor marine.
Această clasificare este prezentată în tabelul 1.4.

565
564
 1.2.2.8. în anexa A din SR ISO 9223 sunt prezentate exemple de
determinare a corozivităţii atmosferelor pentru diferite metale.

1.3. Echivalenţa între clasele de corozivitate şi

clasele de agresivitate

1.3.1. În tabelul 1.6 se prezintă clasele de corozivitate prevăzute

în SR ISO 9223 şi SR EN ISO 12944-2 şi clasele de agresivitate
prevăzute în STAS 10128, în funcţie de valorile vitezelor de coroziune
a oţelului corespunzătoare.

Tabelul 1.6
 7.3.2. În tabelul 1.7 se arată echivalenţa între clasele de corozivi-
tate şi clasele de agresivitate, rezultată prin compararea valorilor
vitezelor de coroziune a oţelului prezentate în tabelul 1.6.

Tabelul 1.7