Răbdarea şi Smerenia sunt virtuţi, însă aplicate dezvoltării
spirituale, ele sunt cu mult mai mult decât atât. Ele sunt „atitudine” pentru a începe dăruirea către fluxul Duhului Universal. Ele sunt atributele Iubirii Altruiste. Răbdarea „Răbdarea este în mod normal asociată cu aşteptarea. Însă Răbdarea ca atitudine spirituală nu înseamnă o stare de aşteptare sau o aşteptare pasivă ci mai degrabă o aşteptare ACTIVĂ – aşteptarea pentru a vedea ce va să vină atunci când eşti în supunere către Voinţa Universală. Pentru că supunerea către Voinţa Universală aduce manifestarea Duhului Universal. Corpurile cereşti exemplifică acest tip de răbdare. Astfel, şi natura are răbdare.” „Toate fiinţele au nevoie de hrana de sus. Însă darul hranei vine la timpul său, iar pentru asta trebuie să aştepţi. Ploaia va veni la timpul său. Noi nu o putem face să vină; noi trebuie să o aşteptăm. Ideea aşteptării este sugerată mai mult prin atributele celor două tri-grame, prin forţa lor interioară, pericolul de dinainte. Rezistenţa în faţa pericolului nu plonjează către înainte însă îşi aşteaptă timpul său, pe câtă vreme slăbiciunea în faţa pericolului creşte agitaţia şi nu are răbdarea să aştepte.” Din cartea Străin într-o Ţară Străină: „ Răbdarea există.” Din Biblie: „ Fi în aşteptare, şi să ştii că EU sunt Dumnezeu.” Michiel a avut multe de spus, lucrurile care au avut ecou la problemele mele de mai devreme în legătură cu concentrarea din timpul meditaţiei. „ Răbdarea este foarte adecvată pentru autodisciplină şi meditaţie. Aproape întotdeauna, o persoană care începe să mediteze va obţine frustrarea. Rebelul sine separat este împotriva încercării de a o depăşi, iar acesta va schimba mentalul într-un ritm accelerat, va pălăvrăgi mai departe şi va face tot ce poate pentru a-l distrage de la concentrare. Şi mai mult de atât, va aduce nerăbdare cu sine însuşi, din cauza lipsei de autodisciplină de orice fel, va oferi sinelui separat doar ceea ce acesta îşi doreşte. Astfel, frustrarea este însoţită de încetarea autodisciplinei şi alimentarea cu gânduri negative. Acesta este modul cum sinele separat reuşeşte să te distragă şi să te ţină departe de cursul tău. Acestea sunt trucurile sinelui, cele pe care le foloseşte împotriva ta, cele cu care te atrage iar acestea pot fi depăşite doar prin răbdare , prin a fi consecvent şi perseverent. În loc să irosim timp şi energie pentru sinele separat, prin ,supărarea pe tine însuţi’, începe pur şi simplu din nou meditaţia, sau începe-ţi autodisciplinarea din nou. Dacă faci aceste lucruri, te vei apăra de trucurile lui şi în cele din urmă vei învinge. Astfel este răsplătită răbdarea.” Din I Ching: (hexagrama 52 – Păstrarea calmului - Muntele) „... Când un om a devenit calm, el se poate întoarce către lumea exterioară. El nu se mai vede în lupta şi tumultul existenţelor individuale, şi prin urmare, are adevărata pace a minţii care este necesară pentru a acţiona în armonie cu acestea.” Egoismul a creat toate problemele noastre. Oricine strigă cu disperare după fericire. Toleranţa, smerenia şi răbdarea sunt lucrurile care fac fericirea, însă cei mai mult dintre oameni le evită. Şi puţini sunt cei dispuşi să plătească preţul fericirii – transcenderea sinelui separat prin trăirea unei vieţi a Iubirii Altruiste. Acesta este pur şi simplu cauza şi efectul: într-o zi, semănătura trebuie să fie culeasă. Am dezamăgit pe ceilalţi în trecut. Când vom găsi noi înşine dezamăgirea, atunci vom învăţa ce este răbdarea. Răbdarea ne oferă tot timpul şi spaţiul pentru a înţelege lucrurile. Când ne folosim mintea şi voinţa noastră liberă pentru a merge pe calea dezvoltării spirituale, întoarcerea noastră către Unitate este însoţită de suferinţă. Nu există nici o altă cale în jurul acesteia. Trebuie să îndurăm această suferinţă, cu răbdare, înţelegere şi smerenie – cu cât suntem mai smeriţi, cu atât este mai rapidă şi mai uşoară revenirea în cele din urmă la Unitate.