Ce este meditația?

A transforma mintea și a o aduce la o înțelegere corectă a realității nu este

o muncă ușoară. Acest lucru implica un proces lent și gradual de studiu al
cunostintelor despre minte și primirea de explicații despre natura mintii și a
gândirii; de observare a minții și analiza atentă a acesteia; iar în final de
transformarea a acesteia prin meditație.
Mintea poate fi divizată în conștiința simțurilor – vederea, auzul, mirosul,
gustul și atingerea – și conștiința mentală. Conștiința mentală cuprinde o gama
larga de trairi, de la experiențele noastre cele mai neplacute de furie și dorință, de
exemplu, până la cel mai subtil nivel de liniște și claritate. Include procesele
noastre intelectuale, sentimentele și emoțiile, memoria și visele noastre.
Meditația este o activitate a conștiinței mentale. Aceasta implică o parte din
minte care observă, analizează și se confruntă cu restul minții. Meditația poate lua
mai multe forme: concentrarea pe un obiect, încercarea de a înțelege niște
probleme personale, generarea unei iubiri plina de bucurie pentru umanitate,
rugaciunea fata de un obiect caruia îi suntem devotați, sau accesarea unei
întelepciuni interioare. Ținta finală este de a trezi un nivel foarte subtil al
conștiinței și de a-l folosi pentru a descoperi realitatea direct și intuitiv. Acest mod
direct, intuitiv despre cum sunt lucrurile, combinat cu iubire și compasiune pentru
toate ființele, este cunoscut sub numele de Iluminare și este rezultatul final al
practicii Budiste Mahayana. Scopul de a o atinge - și forța din spatele practicii per
ansamblu - este de a-i ajuta și pe alții să o obțină.
Termenul tibetan pentru meditație „gom” înseamna literal „a deveni
familiar”. Ce apare în mintea noastră sunt lucrurile cu care ce suntem cel mai
familiarizați. Dacă, în mometul în care cineva ne tratează urât sau cu lipsă de
respect, noi ne simțim ofensați sau furioși, este din cauză că noi suntem
familiarizați/ obișnuiți cu aceste reacții. Meditația Budistă implică a ne face
mintea să fie familiarizată cu stări pozitive cum este iubirea, compasiunea,
răbdarea, liniștea și înțelepciunea, astfel încât acestea să devină mai naturale și
spontane. Mai apoi, în momentul în care vom intalni o persoană aspră sau ostilă, va
fi cel mai probabil să rămânem calmi și răbdători si chiar să simțim compasiune
pentru ea. Exista multe tehnici de meditație; fiecare tehnică are funcții și beneficii
specifice, insa fiecare dintre ele contribuie la a aduce mintea noastră într-o stare
cât mai realistă, mai conforma cu felul in care exista lumea.
Cel mai bine este să începem prin a spune ceea ce nu este meditația,
deoarece exista multe neînțelegeri legate de acest termen. În primul rând,
meditația nu este o activitate a corpului: nu înseamnă doar să ne așezăm într-o
anumită postură și să respirăm într-un anume fel, nicidecum nu este făcută pentru
a trai experiențe fizice plăcute. Mai degrabă este o activitate a minții și este
făcută cu scopul de a transforma mintea, făcând-o mai pozitivă. Cu toate astea
cele mai bune rezultate vin de obicei în momentul în care medităm stând într-un
loc liniștit, desi putem de asemenea să medităm într-un spațiu zgmotos, în timp ce
lucrăm, ne plimbăm, mergem pe autobuz, sau chiar când gătim cina. Un meditator
tibetan a reusit să atingă starea ultima a mintii tăind lemne, iar altul a ajuns acolo
făcând curățenie în camera profesorului lui. Pentru inceput învățăm să dezvoltăm
starea de meditație în mod formal, așezați, dar odată ce ne perfecționăm, putem

1
fi mult mai liberi și creativi și ne putem genera această stare mentală oricând, în
orice situație. În acel moment, meditația a devenit un mod de viață.
Meditația nu este ceva străin sau nelalocul lui pentru mintea vestică. Sunt
diferite metode practicate de diferite culturi, dar toate impartasesc principiul
comun al unei minți care devine pozitivă și intră într-o stare benefică. Mintea
oricărei persoane, orientale sau occidentale, are aceleași elemente de bază,
aceleași probleme de bază și același potențial.
Meditația nu este o evadare sau o fuga de realitate. De fapt, înseamnă a fi în
totalitate sinceri cu propria persoană: să fim atenți la ceea ce suntem și să lucrăm
cu asta pentru a deveni mai pozitivi și mai de folos nouă și celorlalți. Mintea are
aspecte pozitive și negative. Aspectele negative sunt tulburările noastre mentale
inclusiv gelozia, furia, pofta, mândria și modul distorsionat în care vedem lucrurile.
Prin meditație ne putem recunoaște greșelile și putem influenta mintea să
gândească și să reacționeze mai realist, mai onest.
Scopul final, Iluminarea, este unul pe termen lung, insa meditațiile făcute cu
scopul acesta în minte pot și au beneficii pe termen scurt. Odata ce perceptia unui
sine limitat si izolat slabește, dezvoltăm o imagine mult mai realistă și pozitivă
despre propria persoană și devenim mai relaxați și mai puțin anxioși. Învățăm să
avem mai puține așteptări nerealiste de la oameni și lucrurile din jur, ceea ce va
duce la mai puțină dezamagire; relațiile se îmbunătățesc și viața devine mai stabilă
și mai satisfăcătoare.
Dar țineți minte, obiceiurile vechi se schimba greu. Este destul de dificil să
ne recunoaștem furia și gelozia, cu atât mai mult sa facem un efort de a lasa în
urmă vechile obiceiuri sau de a le analiza cauzele și efectele. A transforma mintea
este un proces lent și gradual. Este un fel de a ne dezvăța de obiceiurile
dăunătoare și de a ne familiariza cu obiceiuri care aduc rezultate pozitive nouă și
celorlalți.

Exista multe tehnici de meditație dar, dupa tradiția Tibetană, toate pot fi
clasate în două categorii: meditatii stabilizatoare și analitice.

Meditația stabilizatoare

În general, acet tip de meditație este folosit pentru a dezvolta concentrarea

și eventual de a obține „calmul statornic” (în Sanscrită: shamata), o atentie
specială care ne ajută să rămânem concentrati pe orice obiect ne dorim, atat timp
cat ne dorim, timp in care vom trai o stare de claritarea, pace si beatitudine.
Concentrarea și calmul statornic sunt necesare pentru orice transformare reală, de
durată a mintii. În meditația stabilizatoare, învățăm să ne concentrăm pe un obiect
- respirația, natura minții propriei persoane, un concept, o imagine vizualizată -
fără întrerupere. Concentrarea fără întrerupere este exact opusul stării noastre
mentale uzuale. Privind în interior pentru câteva momente vom observa că mintea
ne sare continuu de la un lucru la altul: ne gândim la ce o să facem mai târziu, la
un sunet, la un prieten, la ceva ce s-a întâmplat mai devreme, la o senzație fizică,
la o ceașcă de cafea. Nu trebuie să-i zicem niciodată minții „Gândește” sau
„Simte”. Este tot timpul ocupată să facă ceva, să alerge, dispunand de o energie
proprie. Cu o asemenea minte, risipită și necontrolată, sansele de succes în tot
ceea ce facem sunt mici, fie ca e să ținem minte un număr de telefon, să facem

2
mâncare sau să conducem o afacere. Bineînțeles, meditația cu succes este
imposibilă fără concentrare.
Meditația stabilizatoare nu este simplă, dar este esențială pentru a ține
mintea sub control. Cu toate că dezvoltarea meditației de concentrare și a
calmului statornic este munca meditatorilor de profesie, nu trebuie să ne retragem
în munți pentru a beneficia de acest tip de meditație. Chiar si în viața de zi cu zi
putem dezvolta o bună practica a meditației stabilizatoare, meditand o perioada
de 10-15 minute pe zi (spre exemplu folosind „meditația pe respirație”, pg. 37).
Acest lucru ne poate imbogatii spatiul interior și ne permite să vedem mult mai
clar cum ne funcționeaza mintea, atât în timpul meditației, cât si în restul zilei.

Meditația analitică

Acest tip de meditație are ca si scop dezvoltarea înțelegerii, sau corectarea felului
in care înțelegem realitatea și eventual dobandirea unei „vederi speciale”
(sanscrită: vipashyana) care vede natură ultima a lucrurilor. Meditația analitică
dezvolta capacitatea de cunoastere cognitiva și este crucială în dezvoltarea
noastră: primul pas este câștigarea unei înțelegeri reale a felului în care exista
lucrurile cu adevărat. Această claritate conceptuală se dezvoltă într-o convingere
fermă care, combinată cu meditația stabilizatoare, duce la cunoaștere directă și
intuitivă.
Oricum, înainte de a „știi cum sunt lucrurile” trebuie să identificăm
concepțiile noastre greșite. Folosirea gândirii clare, penetrative, descoperă
complexitatea atitudinilor și comportamentului nostru. Gradual, putem elimina
acele gânduri, sentimente și idei care ne cauzează, nouă și celorlalți, nefericire,
iar în locul lor să cultivăm gânduri, sentimente și idei care aduc fericire și pace.
În acest mod devenim familiari cu realitatea, spre exemplu, a cauzei și
efectului - că experiențele noastre din prezent sunt rezultatul acțiunilor noastre
din trecut si cauza experiențelor noastre viitoare- sau cu faptul că tututor
lucrurilor le lipsește natura inerentă. Putem medita punct cu punct asupra
beneficiilor răbdării și asupra dezavantajelor furiei, asupra valorii dezvoltării
compasiunii si asupra bunătății altora.
Într-un anume sens, o sesiune de meditație analitică este o sesiune intensă
de studiu. Cu toate astea, nivelul gândirii conceptuale care poate fi atins în timpul
acestor meditații este mult mai subtil și așadar mult mai puternic decât
capacitatea noastra de gandire obisnuita. Pentru ca simțurile noastre nu sunt
bombardate de stimulii uzuali, putem să ne concentrăm mai mult și să dezvoltăm o
intelegere mai profunda despre modul în care ne funcținează mintea.
Meditația analitică poate fi de asemenea folosită ca și terapie a propriei
persoane. Lama Yeshe spunea: „Fiecare dintre noi ar trebui să își cunoască mintea;
ar trebui să devenim proprii nostri psihologi”. Când avem o problemă sau când
suntem supărați, putem să ne așezăm și să ne calmăm mintea, meditand câteva
minute pe respirație. Apoi, făcând un pas înapoi de la gândurile și emoțiile noastre,
putem să înțelegem ce se întâmplă. „Ce fel de gânduri sunt în mintea mea? Ce
emoții se dezvoltă?” Cu calm, in spatiul creat de meditație, ne este mai usor sa
recunoastem unde gîndirea noastră este eronată și să o ajustăm conform unor idei
mai realiste și benefice, învățate prin studiul și practica noastră spirituală.

3
 Unii oameni cred ca meditația este neaparat una de concentrare, și că
atunci când medităm mintea noastră ar trebui să fie liberă de toate gândurile și
conceptele. Acest lucru nu este corect: meditația de concentrare nu e singura
formă de meditație care există, și gândurile și conceptele, când sunt folosite cu
abilitate, joacă un rol crucial în transformarea pozitivă a minții noastre. La
rădăcina problemelor și confuziilor noastre sunt concepte greșite despre realitate
și singura modalitate de a fi liber de acestea este, în primul rând, identificarea și
transformarea lor folosind meditația analitică. A sta concentrat pe aceste noi
înțelegeri ajută mintea să devină complet familiară cu ele. Acesta este modul în
care are parte transformarea reală și de durată.
Meditația stabilizatoare și cea analitică sunt de fapt complementare și pot fi
folosite împreună într-o singura sensiune de meditatie. Când facem o meditație
despre vacuitate, de exemplu, analizăm obiectul (vacuitatea) folosind informații pe
care le auzim sau citim, împreună cu toate gândurile. sentimentele și memoriile
noastre. Într-un anumit punct al meditatiei se dezvoltă o experiență intuitivă si o
convingere puternica. Ar trebui atunci să nu mai analizam și să ne îndreptăm
atenția numai la aceasta experienta cât mai mult timp posibil. Ar trebui să ne
confundam mintea cu această experiență. Când aceasta traire dispare putem relua
analiza sau să încheiem sesiunea de meditatie. Această metodă de a combina
ambele tipuri de meditație face mintea să devină una cu obiectul meditației. Cu
cât ne concentrăm mai mult, cu atât va fi mai mare înțelegerea. Trebuie să
repetăm procesul din nou și din nou cu tot ceea ce vrem să înțelegem pentru a
putea transforma înțelegerea în experiența reală.
Meditația stabilizatoare cum este meditația pe respiratie va fi mai eficienta
daca folosim abil si capacitatea noastra analitica. Când ne așezăm să medităm, ar
trebui să începem prin a analiza starea noastră mentală și să clarificăm motivația
pentru a practica, iar acest lucru implică gândirea analitică. În timpul meditației
am putea să ne concentrăm mai greu și în acele momente este bine să analizăm
problema câteva momente, după care să reorientam mintea pe respirație.
Câteodată este folositor să verificăm mintea în timpul meditației, pentru a ne
asigura că nu visăm cu ochii deschiși, si facem ceea ce trebuie să facem.

Este important să ne grabim și să adoptăm noi metode de meditatie doar când

suntem pregătiți. Nu are sens să practicam meditații care par stranii sau
complicate, sau ale căror scop nu ne este clar. Este mai bine să rămânem la una
sau două metode din ale căror beneficii putem câștiga experiența.

EXTRAS DIN „HOW TO MEDITATE” DE KATHLEEN MACDONALD. TRADUCEREA DE ALINA SANDOR.