Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FINANȚE PUBLICE
– Suport de curs –
CUPRINS
INTRODUCERE .............................................................................................................................................................. 3
CAPITOLUL 1. EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE FINANȚE PUBLICE. FUNCȚIILE FINANȚELOR
PUBLICE .......................................................................................................................................................................... 5
1.1. Evoluția conceptului de finanțe publice ................................................................................................................... 5
1.2. Funcțiile finanțelor publice .................................................................................................................................... 10
1.3. Finanţe publice vs. finanțe private ......................................................................................................................... 12
CAPITOLUL 2. MECANISMUL FINANCIAR .......................................................................................................... 18
2.1. Mecanismul financiar – concept și componente .................................................................................................... 18
2.2. Sistemul fondurilor de resurse financiare publice .................................................................................................. 19
2.3. Componentele sistemului financiar........................................................................................................................ 21
CAPITOLUL 3. POLITICA FINANCIARĂ ............................................................................................................... 23
3.1. Conceptul de politică financiară ............................................................................................................................ 23
3.2. Obiectivele politicii financiare............................................................................................................................... 24
CAPITOLUL 4. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE ................................................................................... 27
4.1. Conținutul și caracterizarea cheltuielilor publice ................................................................................................... 27
4.2. Aprecierea economică și monetară a cheltuielilor publice .................................................................................... 29
4.3. Clasificarea cheltuielilor publice ........................................................................................................................... 30
4.4. Indicatorii de nivel ai cheltuielilor publice ............................................................................................................ 34
4.4.1 Volumul cheltuielior publice, în expresie nominală şi reală .......................................................................... 34
4.4.2 Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut .................................................................................. 35
4.4.3. Cheltuielile publice medii pe locuitor .......................................................................................................... 35
4.5. Indicatorii de structură ai cheltuielilor publice ...................................................................................................... 36
4.6. Indicatorii de dinamică ai cheltuielilor publice...................................................................................................... 36
4.6.1. Modificarea absolută şi relativă a cheltuielilor publice în expresie nominală şi reală ............................... 36
4.6.2. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut .............................................................. 38
4.6.3. Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor ............................................. 38
4.6.4. Modificarea structurii cheltuielilor publice .................................................................................................. 38
4.6.5. Indicatorul privind corespondenta dintre modificarea cheltuielilor publice si modificarea produsului
intern brut ............................................................................................................................................................... 38
4.6.6. Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu produsul intern brut ........................................................... 39
4.7. Caracterizarea generală a cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale .................................................................. 39
4.8. Studii de caz........................................................................................................................................................... 40
CAPITOLUL 5. SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE ................................................................ 53
5.1. Caracterizarea generală a resurselor financiare .................................................................................................... 53
5.2. Gruparea resurselor financiare publice ................................................................................................................ 54
5.3. Indicatori privind nivelul resurselor financiare .................................................................................................... 56
5.3.1 Volumul veniturilor publice, în expresie nominală şi reală ........................................................................... 57
5.3.2 Ponderea veniturilor publice în produsul intern brut ................................................................................... 58
5.3.3 Venituri publice medii pe un locuitor ............................................................................................................ 58
5.4. Structura veniturilor publice .................................................................................................................................. 58
5.5. Dinamica veniturilor publice ................................................................................................................................. 59
5.5.1 Modificarea absolută a veniturilor publice în expresie nominală şi în expresie reală .................................. 59
5.5.2 Modificarea relativă a veniturilor publice în expresie nominală şi în expresie reală ................................... 60
5.5.3 Modificarea ponderii veniturilor publice în produsul intern brut.................................................................. 61
5.5.4 Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor ........................................................................................ 61
5.5.5 Modificarea structurii veniturilor publice ..................................................................................................... 61
5.5.6 Indicatorul privind corespondenţa dintre modificarea veniturilor publice şi modificare produsului intern
brut .......................................................................................................................................................................... 61
5.5.7 Elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut ............................................................... 62
5.6. Studii de caz rezolvate ........................................................................................................................................... 63
CAPITOLUL 6. ÎMPRUMUTURILE DE STAT ........................................................................................................ 73
6.1. Conţinutul economic al creditului public .............................................................................................................. 73
6.1.1 Împrumuturile de stat - trăsături caracteristice ............................................................................................. 73
1
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
2
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
INTRODUCERE
Obiectivele cursului
Cursul de Finanțe Publice îşi propune drept obiectiv principal să „înarmeze” studenţii cu
elementele de bază ale teoriei şi practicii finanțelor abordate la nivel macroeconomic, astfel încât
aceştia să-şi întregească cunoştinţele economice şi abilităţile prin care să se adapteze cerinţelor
impuse de competiţia pe piaţă muncii.
Desigur, vom prezenta o serie de aspecte teoretice legate de conceptul, trăsăturile, rolurile şi
funcţiile finanțelor publice, mecanismului financiar, politica financiară. De asemenea, vom prezenta
împrumuturile de stat și datoria publică ca surse alternative de procurare a veniturilor. Cursul va fi
completat cu aspecte teoretice și exemple concrete privind bugetul public și procesul bugetar,
abordând trăsăturile și etapele derulării procesului bugetar.
Competenţe specifice
3
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
4
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: finanțe publice, funcțiile finanțelor publice, evoluția conceptului de finanțe publice,
finanțe private, bunuri publice, bunuri private, bunuri cvasipublice/cvasiprivate.
Ca instituţie şi funcţionalitate, finanţele publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii şi îşi
au originea legată de apariţia şi funcţionarea statului.
Primele elemente ale finanțelor publice (impozite, cheltuieli) au apărut odata cu instituția
statului. În măsura în care acesta și-a consolidat poziția și s-a extins atribuțiunile, s-au dezvoltat în
corelație și fluxurile de venituri și cheltuieli publice, depășind aspectul cantitativ al importanței în
plan financiar și acționând ca un instrument de intervenție în plan economic și social.
În orânduirile social-economice, finanțele s-au manifestat ca relații sociale, de natură
economică, apărute în procesul repartiției produsului social și mai ales al venitului național, în
strânsă legătură cu îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului, astfel:
în comuna primitivă – statul nu se formase, iar funcțiile publice erau îndeplinite de oameni
aleși de întreaga comunitate;
în orânduirea sclavagistă, predomina economia natural închisă, iar funcțiile publice erau
onorifice, cheltuielile statului erau acoperite prin prestațiile în muncă sau în natură la care
erau obligați supușii.
în orânduirea feudală, relațiile marfă-bani nu au devenit preponderente și, ca urmare, s-a
menținut forma naturală de acoperire a nevoilor statului (prestații în muncă, dări în natură,
etc.), veniturile bănești erau reduse ca pondere;
în orânduirea capitalistă , acoperirea cheltuielilor publice se realiza numai pe seama
resurselor bănești.
în prezent, nu numai că se mențin cele două condiții care au stat la baza apariției finanțelor,
dar, pe de o parte, asistăm la o amploare deosebită a producției de mărfuri, a schimbului și a
relațiilor marfă-bani, iar, pe de altă parte, la lărgirea și intensificarea activității statului, atât
pe plan intern, cât și extern, ceea ce a determinat ca veniturile și cheltuielile statului să
îmbrace în exclusivitate forma bănească.
Această caracteristică explică şi preocuparea pentru etimologia cuvântului finanţe. După câte
se pare, noţiunea de finanţe provine de la cuvintele latineşti fiare sau finis, care se traduc prin a
termina, a încheia un diferend, o acţiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la
aceste cuvinte s-a format financia sau financia pecuniaria, adică plata în bani. Se crede că din
aceste cuvinte latineşti s-a născut noţiunea finance folosită în Franţa în secolele XV-XVI, care avea
mai multe înţelesuri şi anume: sume de bani, resurse băneşti, venit al statului, iar les finances
echivala cu gospodaria publică, patrimoniul statului.
5
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Astfel, pentru statul modern, finanţele publice încetează de a mai fi doar un simplu mijloc de
acoperire a cheltuielilor strict necesare funcţionării sale şi îndeplinirii unor minime atribuţii, ci
devin un instrument activ de intervenţie în economie. Atenţia specialiştilor nu se mai limitează la
studiul mijloacelor de acoperire a cheltuielilor statului, ci se extinde şi se concentrează asupra
posibilităţilor de influenţare a proceselor economiceşi a relaţiilor sociale prin intermediul
cheltuielilorşi al veniturilor publice.
Maurice Duverger considera că „în secolul nostru, pentru stat finanţele publice nu mai
reprezintă doar un mijloc de acoperire a cheltuielilor sale de administraţie, ci, mai ales, un mijloc de
a interveni în viaţa socială, de a exercita o presiune asupra cetăţenilor, de a organiza ansamblul
naţiunii”.
Pierre Lalumière evidenţiază rolul intervenţionist al statului, arătând că atât impozitele, cât şi
cheltuielile publice reprezintă adevărate instrumente de politică financiară. Bugetul de stat are, în
concepţia sa, rolul unui imens filtru care prelevă o parte din venitul naţional pe calea impozitelor şi
distribuie acest segment de venit naţional prin intermediul cheltuielilor publice. Creşterea
accentuată a cheltuielilor publice în valoare absolută şi ca procent din produsul intern brut nu
reprezintă o decizie politică, ci este strâns legată de evoluţia tehnicii şi a societăţii, în general.
Statul modern ia asupra sa rezolvarea unor probleme majore precum eliminarea sărăciei,
asigurările sociale (pentru pensii) şi cele pentru sănătatea membrilor săi. Medicina modernă a
condus la prelungirea duratei medii de viaţă, iar costul său este în creştere. Drepturile revendicate în
prezent de cetăţeni presupun intervenţia statului cu privire la: dreptul la instrucţie, la sănătate, la
muncă, la pensie de vârstă etc. Această extindere a drepturilor omului a avut consecinţe majore în
redistribuirea veniturilor. Într-adevăr, statul, pentru a garanta anumite drepturi (dreptul la muncă,
asigurarea minimului mijloace- lor necesare unui trai decent), a fost nevoit să intervină direct în
economie.
infrastructură este în mod tradiţional în sarcina statului. Practic, nu se poate compara preţul unei
autostrăzi sau al căii ferate din zilele noastre cu cel al drumurilor pe care în trecut circulau căruţeşi
diligenţe. Tehnica militară modernă antrenează cheltuieli pe care armamentul de la începutul
secolului XX nu le necesita.
Noua abordarea liberală s-a concretizat, dupa cel de-al doilea razboi mondial prin revenirea
teoriilor economice keynesiene la doctrina (oreintarea) liberală.
Interesant de remarcat că, în această perioadă, tendinţa liberală precum și cea intervenţionistă
(divizate în subtendinţe) au coabitatşi/sau au alternat ca pregnanţă, dând naştere unor confruntări
permanente în planul ideilor şi al transpunerii lor în practică.
Mai mult, premiile Nobel acordate pentru economie s-au împărţit între adepţii liberalismului
(Fredrich A.von Hayek, Milton Friedman, George J. Stigler, James Buchanan) şi cei ai
intervenţionismului (P.A. Samuelson, K.J.Arrow, James Tobin, Franco Modigliani), ceea ce
confirmă afirmaţia lui Georges Corm: „Economia politică modernă a oscilat între două extreme pe
care le-am trăit în acest secol: totul pentru Stat şi prin Stat, totul pentru individ şi prin individ” şi
îndreptăţeşte întrebarea aceluiaşi autor: „De cine depind bogăţia şi sărăcia naţiunilor? De puterea
statului şi a mecanismelor colective care asigură crearea şi repartiţia avuţiilor, sau exclusiv de
dinamismul individului şi de libertatea de care se bucură?”
În continuare sunt prezentate câteva dintre curentele de gândire care sunt considerate ca
alcătuind o nouă ortodoxie liberală, dupa cum urmează:
individului (de violenţă, furt, înşelătorie) şi la asigurarea respectării contractelor. În opinia lor, doar
un asemenea stat are legitimitate morală, deoarece el nu încalcă „drepturile naturale” ale
individului, între care dreptul la viaţă şi la proprietate. Ei se pronunţă pentru reducerea fiscalităţiişi
a cheltuielilor publice, considerând că trebuie încurajată mai degrabă oferta,şi nu cererea.
3. Şcoala opţiunilor colective (sau a opţiunilor publice) este caracterizată pe scurt de unul
dintre adepţii săi - Denis C. Mueller- ca fiind „aplicarea principiilor economice la ştiinţa politică”,
astfel că obiectul de studiu îl constituie: statul, regimurile electorale, partidele, grupurile de
presiune, birocraţia ş.a. Dintre alţi adepţi ai acestui curent de gândire, enumerăm: James Buchanan,
G. Tullock, D. Black ş.a. Concepţiile acestei şcoli consideră că statul trebuie să se debirocratizeze şi
să se integreze în mecanismele pieţei; reducerea sectorului public să fie însoţită de o
descentralizare, astfel încât anumite sarcini să fie lăsate (conform principiului subsidiarităţii) acelor
instituţii apte să le realizeze mai bine. Administraţiile trebuie să devină mai eficiente, inspirându-se
din modelele de gestiune ale firmelor particulare. Statul nu numai că trebuie să-şi limiteze
implicarea în economie, ci trebuie să ajungă să se gestioneze în mod corespunzător, ceea ce implică
obligaţia de a-şi echilibra bugetul.
1
Public Finance in Theory and Practice, McGraw-Hill Book Company, New-York, 1989
9
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
relaţii băneşti. Noţiunea de finanţe publice sau relaţii financiare nu poate fi confundată cu
cea de bani sau relaţii băneşti. Banii reprezintă o marfă, iar finanţele sunt relaţii de
constituire, repartizare şi utilizare a mijloacelor băneşti.
– Sunt relaţii fără echivalent, adică nu presupun în mod necesar o contraprestaţie
directă din partea subiectului beneficiar al mijloacelor băneşti.
– Sunt relații care nu implică o contraprestație directă. Mijloacele băneşti repartizate
şi utilizate de subiectele beneficiare nu se rambursează.
– De la fondurile bugetare se efectuează plăţi cu titlu nerambursabil către unele regii
autonome sau către instituţiile publice din sfera nematerială care prestează servicii pentru
populaţie. Acelaşi caracter de nerambursabilitate îl poartă şi transferurile efectuate către
populaţie sub formă de pensii, burse, alocaţii de stat şi alte ajutoare pentru copii.
– Transferul de valoare la şi de la fondurile ce se constituie în economie se poate
realiza parţial, în condiţii de rambursabilitate. Un asemenea caracter poartă sumele de bani
vărsate de persoanele fizice şi juridice în contul împrumuturilor contractate de stat pe piaţa
internă; garanţiile depuse de administratorii şi cenzorii societăţilor comerciale, ca şi de
persoanele ce gestionează bani şi alte valori publice.
Finanţele publice sunt necesare, în mod subiectiv şi obiectiv, deoarece contribuie la realizarea
sarcinilor şi funcţiilor statului, care nu ar putea fi înfăptuite fără pârghiile financiare. Mijloacele
prin care finanţele publice, ca relaţii financiare îşi îndeplinesc acest rol, sunt funcţiile acestora:
– funcţia de repartiţie
– funcţia de control
În prima fază are loc formarea fondurilor publice de resurse băneşti, acţiune la care participă
societăţi comerciale, regii autonome, instituţii publice, alte persoane juridice şi persoanele fizice,
indiferent dacă sunt rezidente sau nerezidente.
Fondurile publice de resurse se constituie în mai multe forme concrete cum sunt:
– impozite
– taxe
– contribuţii petru asigurări sociale
– amenzi
10
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice şi din
toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt. În proporţie covârşitoare, resursele băneşti
ale finanţelor publice sunt mobilizate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie.
Funcţia de control a finanţelor publice se justifică deoarece fondurile publice aparţin întregii
societăţi. Sfera de manifestare a funcţiei de control este mai larga decât cea a funcţiei de repartiţie,
deoarece vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor financiare publice, şi modul de
utilizare a resurselor.
Funcţia de control a finanţelor publice nu se limitează la modul de constiturire a fondurilor
publice şi la repartizarea acestora pe beneficiari, ci urmăreşte şi legalitatea, necesitatea,
oportunitatea şi eficienţa cu care instituţiile publice şi agenţii economici cu capital de stat utilizează
în concret resursele băneşti de care dispun.
În consecinţă, controlul se efectuează nu numai activităţilor specifice funcţiei de repartiţie, ci
el se exercită şi asupra producţiei realizate în sectorul de stat, a schimbului şi consumului ce are loc
în acest sector.
Richardşi Peggy Musgrave disting trei mari funcţii ale finanţelor publice, şi anume:
1. alocarea resurselor,
2. distribuirea veniturilor şi
11
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
În ceea ce priveşte funcţia de alocare (numită și funcție de repartizare sau funcție fiscală) a
resurselor prin politica fiscală a statului, se ştie că bunurile sociale nu pot fi obţinute prin
mecanismul pieţei, ci sunt distribuite prin intermediul autorităţilor publice. Aceste servicii sunt
finanţate pe seama resurselor publice mobilizate la bugetul statului şi au rolul de a asigura
satisfacerea unor nevoi sociale (apărare, justiţie, ordine publică, sănătate, învăţământ, cercetare
ştiinţifică etc.) fără ca membrii societăţii să achite statului „preţul” lor, ca în cazul bunurilor
achiziţionate pe piaţă. Prelevarea prin metode de constrângere a resurselor necesare finanţării
utilităţilor publice şi dirijarea acestora către instituţiile prestatoare constituie o formă de manifestare
a funcţiei alocative a finanţelor publice şi a rolului autorităţilor publice. Această funcție vizează
formarea veniturilor bugetului de stat şi utilizarea lor, efectuarea cheltuielilor prevăzute în acesta.
Distribuirea veniturilor şi averilor între persoane fizice şi juridice (numită și funcție socială)
depinde de forma de proprietate şi de modul de repartizare a factorilor de producţie. Din cauză că
această distribuire, în general, nu este în concordanţă cu dreptatea sau justiţia socială, apare
necesitatea atenuării discrepanţelor ce se manifestă, prin redistribuirea fondurilor publice, acţiune
care revine statului. Principalul instrument aflat la dispoziţia statului în acest scop este bugetul
public, prin impozite şi cheltuieli publice. Această funcție presupune transferul de putere de
cumpărare între diferite domenii de activitate economico-socială sau între diferite categorii socio-
profesionale. Această funcţie are un pronunţat caracter de redistribuire întrucât, cel puţin într-o
primă fază, resursele statului se formează pe baza veniturilor primare, adică a veniturilor obţinute
de factorii de producţie pe seama contribuţiei lor la rezultatele activităţii economice: producerea de
bunuri materiale, servicii, informaţii, inclusiv cele de natură social-culturală, cum sunt educaţia,
sănătatea, asigurările sociale etc. Pe seama acestor venituri, statul întreprinde activităţi de susţinere
fie cu caracter general (pregătire şcolară obligatorie, asistenţa categoriilor sau persoanelor
defavorizate, apărarea etc.), fie cu caracter punctual (încurajarea unui anumit gen de activitate,
susţinerea unei zone defavorizate etc.).
Finanţele publice se aseamănă cu cele private cel puţin sub urmatoarele aspecte:
– Şi unele şi altele operează cu categorii financiare de bază: monedă, credit, bani.
– Şi unele şi altele se confruntă cu probleme de echilibru financiar, de resurse
financiare în ultimă instanţă.
– Şi Finanţele Publice şi Finanţele Private trebuie să asigure un echilibru financiar
pentru a garanta funcţionarea normală a sectoarelor de activitate pe care le coordonează;
– Finanţele Publice şi Finanţele Private au un cadru organizatoric;
– Şi Finanţele Publice şi Finanţele Private funcţionează în baza reglementărilor legale
Între finanţele publice şi cele private există o serie de deosebiri după cum urmează:
1. Privind modul de colectare a resurselor
− Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului (Finanţele Publice), se procură
de la persoane fizice şi juridice în principal prin măsuri de constrângere şi într-o mică parte prin
împrumuturi şi relaţii contractuale.
− Resursele necesare întreprinderilor (Finanţele Private) pe lângă disponibilităţile proprii se
procură pe baze contractuale în condiţiile rezultate din confruntarea cererii şi ofertei (dobânda).
13
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
pe baze contractuale
Statul poate lua măsuri în Întreprinderile private nu pot
legătură cu moneda naţională influenţa în mod legal moneda în
în care se constituie fondurile care se constituie fondurile
Sunt folosite în scopul Se urmăreşte realizarea de profit,
satisfacerii nevoilor naţionale printr-o activitate rentabilă
Gestiunea este supusă
dreptului public Gestiunea este supusă dreptului
(administrativ şi commercial
constituţional)
La baza satisfacerii nevoilor individuale ale populației stau bunurile private care pot fi
procurate de pe piață într-o anumită cantitate și la un anumit preț, în condiții de concurență
(conform figurii 1.1.)
Nevoi individuale
Preț
Bunuri private
Piață 14
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Cerere ofertă
Aceste bunuri (precum: alimente, haine, locuință, transport, etc.) pot fi procurate de către
consumatori de pe piață, fie direct de la producători, fie de la cei care le comercializează
(intermediari). Prețul acestora este stabilit de piață, în funcție de raportul existent între cererea
consumatorilor și oferta producătorilor. Aceste bunuri nu se produc în cantități discreționare,
datorită limitelor existente atât la nivelul factorilor de producție, cât și la nivelul resurselor bănești
disponibile ale cumpărătorilor. Dacă un cumpărător consumă o unitate dintr-un anumit bun, atunci
cantitatea disponibilă se micșorează în mod corespunzător. În acest fel se poate spune că un
consumator intră în concurență cu ceilalți cumpărători, întrucât o unitate dintr-un bun, ce servește la
satisfacerea unor nevoi individuale, nu poate fi consumată decât de o singură persoană.
Pe lângă nevoile individuale, oamenii mai au și nevoi colective satisfăcute prin bunuri publice
asigurate de către autoritățile publice. Aceste bunuri prezintă anumite particularități în ceea ce
privește accesul la consumul lor, conform figurii de mai jos:
Nevoi colective
Consum neconcurențial
Bunuri publice și indivizibil
Autorități publice
De bunurile publice beneficiază întreaga colectivitate, indiferent dacă membrii acesteia au participat
sau nu la efortul de finanțare a acestor bunuri. Prin urmare, consumul este indivizibil și
neconcurențial.
Bunuri private vs. bunuri publice
Caracteristicile bunurilor publice și private, prezentate mai sus, pot fi sintetizate astfel:
Consum
Consum neconcurențial
concurențial
Bunuri Bunuri
private publice 15
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Bunuri private
Preț
Bunuri publice
16
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Întrebări de autoevaluare
1.Când au apărut primele elemente de finanţe publice?
2.Care sunt accepțiunile întâlnite în literatura de specialitate referitoare la conceptul de finanţe
publice?
3. Prezentaţi abordările privind evoluția conceptului de finanţe publice.
4. Care sunt trăsăturile caracteristice a finanţelor publice?
5. Prezentaţi cele trei funcţii ale finanţelor publice în viziunea lui Richard şi Peggy Musgrave.
6. Prezentaţi detaliat cele două funcţii ale finanţelor publice în viziunea majorităţii
specialiştilor.
7. Prezentați comparativ finanțele publice și finanțele private.
8. Detaliați conceptele de nevoi individuale, nevoi colective și nevoi cvasipublice.
9. Prezentați trăsăturile caracteristice ale bunurilor private, bunurilor publice și ale bunurilor
cvasipublice/cvasiprivate.
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Musagrave R.A., Musagrave P.B., (1989) Public Finance in Theory and Practice. 5th
Edition, Mc Grew Hill, New York
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
17
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: mecanism economic, mecanism financiar, pârghii financiare, relații financiare,
sistemul fondurilor de resurse financiare, sistem financiar, instituții financiare.
4. Cadrul instituţional este format din organe alese democratic, organe ale administraţiei de
stat centrale şi locale, organe specializate ale statului în domeniul financiar, care au atribuţii şi
răspunderi în domeniul finanţelor publice, respectiv: organele alese democratic (Parlament, Consilii
judeţene şi locale etc), organe ale administraţiei de stat şi centrale (Guvern, ministere, prefecturi),
organele specializate ale statului ce activează în domeniul financiar (Ministerul finanţelor Publice şi
organele din subordine).
5. Cadrul juridic este format din ansamblul actelor normative care reglementează domeniul
financiar.
19
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Asigurările sociale de stat. Protecţia salariaţilor şi a altor categorii sociale, în caz de pierdere
a capacităţii de muncă, la o anumită vechime în muncă şi la împlinirea unei vârste, în caz de şomaj
şi în alte situaţii, se realizează printr-un sistem de asigurări sociale.
Prestaţiile de asigurări sociale au forme multiple: pensii (pentru munca depusă şi limită de
vârstă, pentru pierderea capacităţii de muncă, de urmaş etc.), indemnizaţii (pentru prevenirea
21
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Întrebări de autoevaluare
1. Ce reprezintă mecanismul economic?
2. Ce reprezintă mecanismul financiar ?
3. Ce reprezintă sistemul financiar?
4. Care sunt componentele sistemului financiar?
5. Care sunt componentele mecanismului financiar?
6. Prezentaţi în detaliu fiecare componentă a mecanismului financiar.
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
22
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: politică economică, politică financiară, trăsăturile politicii financiare, domenii de
manifestare.
Politica financiară în sens restrâns este limitată la finanţele publice, având ca obiect numai
veniturile şi cheltuielile publice.
Politica financiară face parte din politica generală a statului şi îndeplineşte un rol important
în realizarea programelor de dezvoltare economică, a celor sociale, de apărare etc.
23
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Politica financiară prezintă o independenţă relativă faţă de politica statului din celelalte
domenii de activitate, deoarece are obiective proprii şi utilizează metode şi instrumente specifice
pentru atingerea acestora. În acelaşi timp, politica financiară nu constituie un scop în sine, ci, alături
de celelalte politici ale statului (economică, socială, monetară etc.), contribuie la realizarea
obiectivelor economice, sociale, din alte domenii de interes naţional.
Resursele financiare publice pot proveni din interiorul ţării sau pot fi atrase de pe plan extern.
Se recomandă ca resursele externe să fie utilizate numai în completarea celor interne, iar decizia de
a se apela la datorii externe trebuie riguros motivată, evitându-se îndatorarea, în condiţii oneroase,
pentru scopuri neproductive.
Resursele interne pot proveni, în proporţii diferite, de la sectoarele public şi privat, în funcţie
de structura de proprietate din economie. Prin politica financiară, statul poate trata în mod egal pe
toţi contribuabilii (persoane fizice şi juridice), indiferent de forma de proprietate, sau poate încasa
de la aceştia impozite şi taxe în cote şi cuantumuri diferite, chiar dacă veniturile impozabile sunt
egale în mărime absolută, avantajând una dintre formele de proprietate. Diferenţierea obligaţiilor
fiscale mai poate fi făcută în funcţie de forma juridică de organizare a contribuabilului (societate de
24
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
persoane sau de capital), dimensiunea întreprinderii (mică, mijlocie, mare), ramura sau subramura
în care îşi desfăşoară activitatea, de zona geografică în care acţionează, de rezidenţă etc.
Diferenţierea obligaţiilor fiscale (ca mărime absolută şi/sau relativă) se bazează pe diferite
criterii, precum: puterea contributivă a plătitorului (exprimată prin nivelul veniturilor sau mărimea
averii); situaţia personală a acestuia şi numărul persoanelor pe care le are în întreţinere; capacitatea
de muncă (integrală, parţială sau incapacitate totală); grupa socio-profesională (salariat, liber-
profesionist, proprietar imobiliar etc.).
Prin politica financiară se stabileşte numărul şi tipul impozitelor, taxelor, contribuţiilor etc.
Teoretic, s-ar putea folosi un singur impozit, dar practica tuturor ţărilor a infirmat această
modalitate de formare a veniturilor publice. Soluţia folosirii mai multor impozite, taxe şi contribuţii
care să alimenteze fondurile financiare permite o adaptare a obligaţiilor fiscale la natura agenţilor
economici, la mărimea veniturilor impozabile, asigurând diferenţierea şi echitatea impunerii.
25
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Se pot obţine rezultate pozitive şi prin înlocuirea finanţării directe din fondurile publice a unor
obiective sau acţiuni cu acordarea de stimulente fiscale (avantaje indirecte) celor care asigură
acoperirea anumitor categorii de cheltuieli pe seama resurselor proprii.
Întrebări de autoevaluare
1. Prezentați conceptul de politică financiară.
2. Care sunt trăsăturile politicii financiare?
3. Care sunt domeniile de manifestare ale politicii financiare?
4. Prezentaţi detaliat obiectivele politicii financiare pe fiecare domeniu de manifestare.
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
26
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: cheltuieli publice, cheltuieli bugetare, cheltuieli publice consolidate, cheltuieli
publice neconsolidate, clasificarea cheltuielilor publice, analiza cheltuielilor publice.
4.1. Conținutul și caracterizarea cheltuielilor publice
Într-o viziune tradițională a finanțelor publice, cheltuiala publica are o situatie paradoxala: pe
de o parte, i se confera o importanta hotaratoare pornind de la ideea ca ceea ce primeaza sunt
cheltuielile si apoi se cauta resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de alta parte insa, în viziunea
tradiționala asupra finantelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice si
influenta acesteia in viata social-economica.
În concepția modernă aupra finanțelor publice, cheltuiala publică este cercetată și apreciată, în
primul rând, prin prisma naturii sale; ceea ce conteaza nu este atat marimea ei, cat mai ales efectele
pe care le induce in viata social-economica.
Finanțele moderne delimitează noțiunea de cheltuială publică de noțiunea de cheltuială
privată. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferența dintre cheltuială publică și cea privata este
determinata de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul în calitate de stat-
autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli facute in baza unui contract reprezinta
cheltuieli private ale statului.
Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate
prioritare in fiecare perioada.
Cheltuielile publice inglobeaza:
- cheltuieli publice efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile bugetare si
extrabugetare;
- cheltuielilor colectivitatilor locale ale unitatilor administrativ teritoriale;
- cheltuielile finanțate din fondurile asigurarilor sociale de stat.
Cheltuielile publice nu înseamna același lucru cu cheltuielile bugetare.
Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate in domeniul public prin
interiorul institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii.
Cheltuielile bugetare înseamna numai acele cheltuieli care se acopera de la bugetul
administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat.
Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli
bugetare.
27
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă legatură cu destinaţia lor. Unele
cheltuieli publice reprezintă consum definitiv de PIB (plăţi materializate în cheltuieli curente) iar
altele avansare de PIB (investiţii, construcţii de drumuri, porturi, aeroporturi, clădiri etc.).
O noţiune importantă în studiul cheltuielilor publice o reprezintă cheltuielile publice total
neconsolidate.
Cheltuielile publice totale neconsolidate se obţin prin însumarea cheltuielilor diferitelor
categorii de administraţii publice.
Cheltuielile publice totale neconsolidate din perspectiva nivelelor de organizare
administrativă, cuprind:
- cheltuielile publice ale administraţiei publice centrale, care, la rândul lor, înglobează:
- cheltuielile administraţiei publice centrale, finanţate de la bugetul de stat (din bugetul
guvernului central/federal)
- cheltuieli finanţate din fondurile securităţii sociale (din bugetul asigurărilor sociale de
sănătate)
- cheltuielile administraţiei publice centrale finanţate din fonduri speciale.
Cheltuielile publice efectuate de subdiviziunile politice şi administrative intermediare,
finanţate din: bugetele statelor, ale provinciilor şi ale regiunilor membre ale federaţiei.
Cheltuielile efectuate de colectivităţile locale, finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale.
Ecuaţia de calcul a cheltuielilor publice neconsolidate se prezintă conform relaţiei:
n
Cpt =
j 1
Cpj = Cpc + Cpi + Cpl
unde:
Cpc = Cheltuielile administraţiei publice centrale
Cpi = Cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare
Cpl = Cheltuielile colectivităţilor locale
Cpt = Cb + Acp
unde:
Cb = cheltuieli bugetare
28
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
29
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Primul criteriu
Cheltuieli curente (de întreţinere şi funcţionare) includ cheltuielile de personal, cheltuielile
materiale şi pentru prestări de servicii şi cheltuielile pentru subvenţii şi transferuri (de natură
economică sau socială) şi reprezintă un consum definitiv de PIB deoarece trebuie să se reînnoiască
anual.
Cheltuieli de capital (de investiţii) sunt destinate realizării de investiţii la unităţi economice
sau instituţii publice, cumpărării de terenuri, constituirii de stocuri de rezervă şi duc la dezvoltarea
şi modernizarea patrimoniului public.
Al doilea criteriu
Cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative cuprind, în general, remunerarea
serviciilor, a prestaţiilor şi a furniturilor necesare bunei funcţionări a instituţiilor publice sau
achiziţionării de mobilier, aparatură, echipamente.
Cheltuielile de transfer (de redistribuire) reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la
dispoziţia unor persoane juridice, fizice sau bugete ale administraţiilor locale; ele pot avea caracter
economic (subvenţii acordate agenţilor economici pentru acoperirea unor cheltuieli de producţie,
stimularea exportului, redresarea financiară, restrângerea unor activităţi economice) sau caracter
social (burse, pensii, ajutoare şi alte indemnizaţii definitive şi fără contraprestaţie), finanţarea unor
acţiuni de importanţă majoră efectuate prin intermediul administraţiilor publice locale.
C. Clasificaţia funcţională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de
activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaţii ale cheltuielilor
legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administraţiilor publice, plata
dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve. Ele reflecta obiectivele politicii financiare
a statului. Acest criteriu este important pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii
de activitate şi obiective, instituţiile care funcţionează în diverse domenii de activitate fiind
consumatorii de resurse bugetare, iar conducătorii lor ordonatori de credite bugetare.
D. Clasificaţia financiară grupează cheltuielile publice în:
- cheltuieli cu caracter definitiv prin care se realizeaza o repartizare şi utilizare definitivă a
resurselor financiare alocate (investiţii, subvenţii, pensii etc.) şi cuprind atât cheltuieli curente cât şi
de capital.
- cheltuielile cu caracter temporar sunt urmate de finalizarea prin plăţi cu scadenţe certe, adică
nu presupun o finalitate imediata ci temporizează efectuarea lor (avansurile pentru anumite
achiziţionari de marfuri, servicii); majoritatea dintre acestea reprezintă operaţiuni de trezorerie şi
sunt evidenţiate în conturile speciale ale trezoreriei. Cheltuielile temporare nu figurează în bugetele
publice, ci se gestionează separat prin trezoreria publică.
- cheltuielile virtuale sau posibile reprezintă cheltuieli pe care statul se angajează să le
efectueze în anumite condiţii sau se vor efectua în anumite condiţii (garanţii acordate de stat pentru
credite care ar putea să nu fie rambursate de către debitorii giraţi).
30
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
-universităţi şi colegii
-institute de cercetare fundamentală
-institute postuniversitare
SĂNĂTATE
-spitale şi clinici
-unităţi profilactice antiepidemice
-institute de cercetări.
SECURITATE SOCIALĂ ŞI BUNĂSTARE
-asistenţă socială
-asigurări sociale
-protecţie socială
ACŢIUNI ECONOMICE
-acţiuni în favoarea unităţilor economice de stat şi ale unităţilor private din unele ramuri
economice; combustibil şi energie; agricultură, minerit, industrie şi construcţii, transporturi şi
comunicaţii; alte afaceri economice
-subvenţii pentru export;
-participarea la organisme internaţionale economice;
-participarea la societăţi internaţionale economice;
-cheltuieli de cercetare în domeniul economic.
LOCUINŢE ŞI SERVICII COMUNALE
-locuinţe şi întreţinerea lor;
-alte servicii comunale.
RECREAŢIE, CULTURĂ ŞI RELIGIE
-instituţii şi acţiuni culturale
-spaţii de agrement
-instituţii de cult
ALTE CHELTUIELI
În legea bugetului de stat, în cadrul clasificaţiei economice, are loc următoarea grupare a
cheltuielilor publice:
CHELTUIELI – TOTAL
I. CHELTUIELI CURENTE
I.1 cheltuieli de personal
I.2 bunuri şi servicii
I.3 dobânzi
I.4 subvenţii
I.5 fonduri de rezervă
I.6 transferuri între unităţi ale administraţiei
publice
I.7 alte transferuri
32
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Conform acestei clasificaţii, relaţia de calcul a cheltuielilor publice totale neconsolidate este:
unde:
Sg = servicii publice generale
Aos = apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
Csc = cheltuieli social-culturale
Sdp = servicii, dezvoltare publică, locuinţe, mediu, ape
Ae = acţiuni economice
Cheltuielile publice din legea bugetului de stat mai sunt grupate şi după sursele de finanţare:
cheltuieli finanţate din bugetul de stat;
cheltuieli finanţate din intrări anuale de credite interne;
cheltuieli finanţate din venituri proprii ale instituţiilor publice;
cheltuieli finanţate din fonduri externe nerambursabile.
n
Cpt =
i 1
Cpi
34
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
indicator reprezintă volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preţurile curente ale
anului considerat, în moneda naţională ) notat cu C np.
Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Cnp) reprezintă totalitatea cheltuielilor
publice la nivelul tuturor bugetelor exprimate în preţurile curente ale anului de calcul.
Deoarece preţurile curente sunt influenţate de inflaţie, pentru exprimarea efortului financiar
real, cheltuielile publice se recalculează în preţuri constante, obţinându-se volumul cheltuielilor
publice în expresie reală (C rp).
Transformarea valorilor din preţuri curente în preţuri constante se efectuează cu ajutorul
indicelui preţurilor.
Relaţiile de calcul ale cheltuielilor publice în expresie reală sunt:
r C pno r C pn1
C p0 = ; C p1 = ;
Ip 0 Ip1
în care:
Cr p0 = cheltuielile publice reale ale anului 0;
Cr p1 = cheltuielile publice reale ale anului 1;
Ip0 = indicele preţurilor anului 0;
Ip1 = indicele preţurilor anului 1.
Indicatorul cheltuieli publice în expresie nominală sau reală este utilizat în special pentru
efectuarea de analize pe plan intern, naţional, fără a avea o putere de comparabilitate internaţională.
4.4.2 Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut
Indicatorul care exprimă partea din produsul intern brut realizat într-un an şi alocat pentru
acoperirea nevoilor colective în acelaşi an este ponderea cheltuielilor publice în PIB. Această
pondere a cheltuielilor publice în PIB diferă de la o ţară la alta şi de la o zona geografică la alta.
Calculul se efectuează pe baza relaţiei:
C pn
Cp/PIB = x100
PIB n
în care:
Cp/PIB = ponderea cheltuielilor publice în PIB;
C np = cheltuielile publice în expresie nominală (în preţuri curente);
PIBn = PIB în expresie nominală (în preţuri curente).
4.4.3. Cheltuielile publice medii pe locuitor
Un alt indicator sugestiv este reprezentat de cheltuielile publice medii pe locuitor, care
exprimă suma alocată fiecărui locuitor urmare redistribuirii fondurilor publice pe destinaţii, în
corelaţie cu politica financiară a fiecărui stat. Acest indicator reprezintă marimi variabile în ţările
dezvoltate faţă de ţările în curs de dezvoltare şi se poate calcula atât în moneda naţională, cât şi într-
o monedă care poate asigura comparabilitatea datelor (expl. dolari SUA ).
Se calculează pe baza relaţiei:
C pn
Cp/loc = ; exprimat în moneda naţională sau
N
C pn
Cp/loc = / Cs exprimat în altă monedă naţională
N
în care:
35
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
36
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
n
C p1 / 0 = C p1 - C pn 0 ;
n
unde:
Cp1/0 pentru n şi r reprezintă creşterea nominală sau reală a cheltuielilor publice în perioada 1
faţă de 0;
Cp1 si C p0 pentru n şi r reprezintă cheltuieli publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei
de bază (0) exprimate în preţuri nominale şi reale.
în care:
Crp1 = cheltuieli publice ale perioadei curente (1) în expresie reală (exprimate în preţuri
constante).
37
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
r
I Cp1/ 0
= indicele de modificare a preţurilor în perioada curentă faţă de perioada de bază
n
C p1 = cheltuieli publice ale perioadei curente (1) în expresie nominală (exprimate în preţuri
curente).
Prin intermediul indicelui creşterii preţurilor are loc transformarea indicatorilor supuşi analizei
în mărimi deflatoare, pentru a se putea asigura interpretarea ştiinţifică a evoluţiei cheltuielilor
publice şi a factorilor de influenţă.
4.6.5. Indicatorul privind corespondenta dintre modificarea cheltuielilor publice si modificarea produsului
intern brut
Analizând evoluţia ponderii cheltuielilor publice în PIB se constată fenomenul general de
creştere a proporţiei cheltuielilor publice în PIB.
Cp1
Icp1 / 0 Cp 0
K .
IPIB 1 / 0 PIB1
PIB 0
38
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
în care:
Icp 1/0 =indicele creşterii cheltuielilor publice;
IPIB 1/0 = indicele creşterii PIB;
K = Coeficientul de corespondenţă dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB
Când K>1, aceasta exprimă o modificare mai rapidă a cheltuielilor în raport cu produsul
intern brut.
Când K =1, rezultă modificarea cu aceeaşi marime a cheltuielilor publice şi a produsului intern
brut
Când K <1, aceasta exprimă o modificare a cheltuielilor publice inferioară modificării PIB.
4.6.6. Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu produsul intern brut
Acest indicator măsoară amploarea reacţiei cheltuielilor publice la modificarea PIB
(modificarea procentuală a chletuielilor publice la modificarea cu 1% a produsului intern brut). El
se calculează astfel:
Cp1 / 0 Cp1 Cp 0
Cp 0 Cp 0
ecp
PIB1 / 0 PIB1 PIB 0
PIB 0 PIB 0
în care :
- Cp şi Cp = cheltuieli publice şi modificarea acestora în perioada de referinţă;
- PIB şi PIB = produsul intern şi modificarea acestuia în perioada de referinţă;
- ecp = elasticitatea cheltuielilor publice.
Când ecp>1, aceasta exprimă tendinţa de utilizare într-o măsură mai mare a PIB, pentru
finanţarea cheltuielilor. Cheltuielile publice sunt elastice la creşterea PIB; când ecp =1, tendinţa
rămâne aceeaşi; când ecp <1, aceasta exprimă tendinţa de restrângere a proporţiei cheltuielilor
publice în PIB. Cheltuielile publice sunt inelastice faţă de creşterea PIB.
39
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
40
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
Cpt = Ccr + Ck + Opfin
Ccr = Cp + Cbs + Dob + Fr + Tap + At + As + Ac
Ccr = 8958 + 3992 + 4337 + 3118 + 345 + 4790 + 4942 + 7032 + 684 = 38 198 mii RON
Opfin = Im + Rc
Rc = Rcext + Rcint
Rc = 2440 + 8619 = 11 059 mii RON
Rezolvare:
Cpt = Sg + Aos + Csc + Sdp + Ae
Cpt = 9126 + 11229 + 12603 + 1103 + 9594 = 43 655 mii RON
Rezolvare:
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
Rezolvare:
n
Cpt =
i 1
Cpi
Cpt = Cp1 + Cp2 + Cp3 + Cp4 = 35 000 + 20 000 + 10 500 + 6 000 = 71 500 mii RON
Rezolvare:
A. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală:
n
Cpt = Ccr + Ck + Opfin
Ccr = Cp + Cbs + Dob + Fr + Tap + At + As + Ac
n
Cpt = volumul cheltuielilor publice în expresie nominală
Ccr = 23458 +56145 + 9875 + 4587 + 2578 + 5405 + 2500 + 20879 + 1600 = 127 027 mii RON
Opfin = Im + Rc
42
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rc = Rcext + Rcint
Rc = 3440 + 6819 = 10 259 mii RON
Rezolvare:
A. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală:
n
Cpt = Sg + Aos + Csc + Sdp + Ae
n
Cpt = 924 + 1104 + 709 + 269 + 1850 = 4 856 mii RON
Rezolvare:
A. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală:
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
Rezolvare:
A. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală:
n
n
Cpt = Cpi = Cp1 + Cp2 + Cp3 + Cp4
i 1
n
Cpt = Cp1 + Cp2 + Cp3 + Cp4 = 1 344 + 690 + 550 + 405 = 2 989 mii RON
fonduri externe
nerambursabile (Cp4)
Transferuri între bugete (T) 35 Mii RON
Intrări anuale de credite 15 Mii RON
externe (Crex)
Rambursări anuale de credite 5 Mii RON
externe (Ri)
Indicele preţurilor constante 118 %
(Ip)
Să se determine:
A. Volumul cheltuielilor publice totale consolidate în expresie nominală.
B. Volumul cheltuielilor publice totale consolidate în expresie reală.
Rezolvare:
A. Volumul cheltuielilor publice totale consolidate în expresie nominală
n n
CPTC = Cpt - Ti + Crex - Ri
n
n
Cpt = Cpi = Cp1 + Cp2 + Cp3 + Cp4
i 1
n
Cpt = Cp1 + Cp2 + Cp3 + Cp4 = 285 + 45 + 205 + 80 = 615 mii RON
n
CPTC = 615 – 35 + 15 – 5 = 590 mii RON
45
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
A. Cheltuielile publice medii pe locuitor în unitate monetară naţională:
Cp/loc = C np / N
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
Cp/loc = 2 625,19 mii RON / 22,9 mil loc = 2625,19 mii RON / 22900 mii loc = 0,12 RON/loc
Rezolvare:
gscpi/Cpt = (Cpi / Cpt) * 100
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RO
gsCpc/Cpt = (1 019,68/ 2 625,19) * 100 = 38,84 % - reprezintă cheltuielile administraţiei publice centrale în total
cheltuieli publice
gsCpi/Cpt = (607,44 / 2 625,19) * 100 = 23,14 % - reprezintă cheltuielile publice intermediare în total cheltuieli
publice
gsCcl/Cpt = (998,07 / 2 625,19) * 100 = 38,02 % - reprezintă cheltuielile colectivităţilor locale în total cheltuieli
publice
administraţiei publice
centrale (Cpc)
Cheltuieli publice 607,44 698,56 Mii RON
intermediare (Cpi)
Cheltuielile 998,07 1 147,78 Mii RON
colectivităţilor locale
(Ccl)
Să se determine:
A. Modificarea nominală absolută a cheltuiellor publice.
B. Modificarea nominală relativă a cheltuiellor publice.
Rezolvare:
A. Modificarea nominală absolută a cheltuiellor publice:
Cn p 1/0 = Cn p1 – Cn p0
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt(N) = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
n
Cpt(N+1) = 1 161,65 + 698,56 + 1 147,78 = 3 007,99 mii RON
Cn p 1/0 = 3 007,99 mii RON - 2 625,19 mii RON = 382,8 mii RON
Cheltuielile publice totale exprimate în preţuri curente (valoare nominală) au crescut în mărime absolută, în
anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 382,8 mii RON.
Rezolvare:
A. Modificarea reală absolută a cheltuiellor publice:
Cr p 1/0 = Cr p 1 - Cr p 0
47
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
Cr p = Cnp / Ip
n
Cpt(N) = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
Cr p(N) = 2 625,19 / 110% = 2 625,19 / 1,10 = 2 386,54 mii RON
n
Cpt(N+1) = 1 161,65 + 698,56 + 1 147,78 = 3 007,99 mii RON
Cr p(N+1) =3 007,99 / 115% = 3 007,99 / 1,15 = 2 615,64 mii RON
Cr p 1/0 = 2 615,64 mii RON - 2 386,54 mii RON = 229,1 mii RON
Cheltuielile publice totale exprimate în preţuri constante (valoare reală) au crescut în mărime absolută, în anul
curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 229,1 mii RON.
Cheltuielile publice totale exprimate în preţuri constante (valoare reală) au crescut în mărime relativă, în anul
curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 9,6%.
Rezolvare:
C p/PIB = (Cp1 / PIB1)*100 – (Cp0 / PIB0)*100
Cp/PIB = (C npt / PIBn )* 100
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt (N) = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
Cp/PIB(N) = (2 625,19/ 6 850) * 100 = 38,32%
n
Cpt(N+1) = 1 161,65 + 698,56 + 1 147,78 = 3 007,99 mii RON
Cp/PIB(N+1) = (3 007,99/ 7 877,5) * 100 = 38,18%
C p/PIB = 38,18% - 38,32% = - 0,12%
Ponderea cheltuielilor publice (exprimate în preţuri curente) în produsul intern brut a scăzut în anul curent, N+1
faţă de anul de bază, N cu 0,12%.
48
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
A. Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor în unitate monetară naţională:
Cp/loc = C np / N
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
n
Cpt (N) = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RON
Cp/loc (N) = 2 625,19 mii RON / 22,9 mil loc = 2625,19 mii RON / 22900 mii loc = 0,12 RON/loc
n
Cpt(N+1) = 1 161,65 + 698,56 + 1 147,78 = 3 007,99 mii RON
Cp/loc (N+1) = 3007,99 mii RON / 22,8 mil loc = 3007,9 mii RON / 22800 mii loc = 0,13 RON/loc
C p/loc = 0,13 RON/loc - 0,12 RON/loc = 0,01 RON/loc
Cheltuielile publice medii pe locuitor (exprimate în preţuri curente) în monedă naţională au crescut în anul
curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 0,01 RON/loc.
Cheltuielile publice medii pe locuitor (exprimate în preţuri curente) în USD au crescut în anul curent, N+1 faţă
de anul de bază, N cu 0,003 USD/loc.
Rezolvare:
gs Cpi = gs Cpi1 – gs Cpi0
gscpi/Cpt = (Cpi / Cpt) * 100
n
Cpt = Cpc + Cpi + Ccl
În anul N
n
Cpt = 1 019,68 + 607,44 + 998,07 = 2 625,19 mii RO
gsCpc/Cpt = (1 019,68/ 2 625,19) * 100 = 38,84 % - reprezintă cheltuielile administraţiei publice centrale în total
cheltuieli publice
gsCpi/Cpt = (607,44 / 2 625,19) * 100 = 23,14 % - reprezintă cheltuielile publice intermediare în total cheltuieli
publice
gsCcl/Cpt = (998,07 / 2 625,19) * 100 = 38,02 % - reprezintă cheltuielile colectivităţilor locale în total cheltuieli
publice
În anul N+1
n
Cpt = 1 161,65 + 698,56 + 1 147,78 = 3 007,99 mii RON
gsCpc/Cpt = (1 161,65/ 3 007,99) * 100 = 38,62 % - reprezintă cheltuielile administraţiei publice centrale în total
cheltuieli publice
gsCpi/Cpt = (698,56 / 3 007,99) * 100 = 23,22 % - reprezintă cheltuielile publice intermediare în total cheltuieli
publice
gsCcl/Cpt = (1147,78 / 3 007,99) * 100 = 38,16 % - reprezintă cheltuielile colectivităţilor locale în total cheltuieli
publice
50
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
K = 1,146/1,15 = 0,997 ~ 1
Cn p 1/0 = Cn p1 – Cn p0
51
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
382,8 1027,5
ecp = / = 0,146/015 = 0,973
2625,19 6850
ecp = 0,973<1 - aceasta exprimă tendinţa de restrângere a proporţiei cheltuielilor publice în PIB şi
cheltuielile publice sunt inelastice faţă de creşterea PIB.
Întrebări de autoevaluare
1. Ce reprezintă cheltuielile publice totale consolidate ?
2. Ce reprezintă cheltuielile publice totale neconsolidate din perspectiva surselor de finanţare?
3. Ce reprezintă cheltuielile publice totale neconsolidate din perspectiva nivelelor de
organizare administrativă?
4. Ce reprezintă cheltuielile bugetare ?
5. Ce reprezintă cheltuielile publice totale neconsolidate din perspectiva surselor formalede
finanţare?
6. Care sunt criteriile de clasificare a cheltuielilor publice?
7. Prezentaţi în detaliu cheltuielile publice conform fiecărui criteriu de clasificare.
8. Care sunt indicatorii de nivel ai cheltuielilor publice, cum se determină şi ce semnificaţie
au?
9. Care sunt indicatorii de structură ai cheltuielilor publice, cum se determină şi ce
semnificaţie au?
10. Care sunt indicatorii de dinamică ai cheltuielilor publice, cum se determină şi ce
semnificaţie au?
11. Care sunt criteriile de grupare a cheltuielilor publice?
12. Care sunt direcţiile de acţiune ale autorităţii publice conform doctrinei politice referitoare
la sistemele de intervenţie în direcţia satisfacerii nevoilor fundamentale ale cetăţenilor denumită
„Welfare State”?
13. Ce reprezintă cheltuielile pentru acţiuni social-culturale?
14. Ce reprezintă protecţia socială?
15. Care sunt sursele de finanţare a cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale?
16. Definiți sistemul cheltuielilor publice.
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
52
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: resurse financiare, resurse financiare publice, resurse financiare private, factorii
care influențează posibilitatea acoperirea cererii de resurse, clasificarea resurselor financiare
publice, analiza resurselor financiare publice.
Având în vedere distincţia dintre finanţele publice şi cele private, se pune problema raportului
dintre resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice. Ţinând cont de faptul că
resursele financiare ale societăţii au o sferă mult mai largă de cuprindere, acest raport este unul ca
de la întreg la parte.
RESURSELE RESURSE
FINANCIARE FINANCIARE
PUBLICE PRIVATE
Acestea pot fi contractate de catre autoritatea publică centrală, de către administraţiile locale şi de
către agenţii economici. Subscriitorii împrumutului de stat sunt, în general, persoane fizice şi
juridice care au disponibilităţi băneşti temporare şi le pun la dispoziţia statului pe anumite perioade,
cu caracter rambursabil şi purtătoare de dobânda.
Emisiunea bănească constă în emiterea de bani de către Banca Centrală. În fapt se
realizează contractarea unui împrumut de la Banca Centrală. Creşterea volumului resurselor
financiare pe această cale evidenţiază, pe lângă nivelul redus faţă de necesar al prelevărilor cu
caracter obligatoriu, şi existenţa unor dificultăţi ale trezoreriei. Este o cale simplă şi eficace de
creştere a resurselor financiare ale statului, dar în acelaşi timp periculoasă prin efectele ulterioare,
care se manifestă prin: creşterea artificială a veniturilor, în special salarii şi accentuarea
progresivităţii impozitelor directe, creşterea preţurilor, tarifelor având ca consecinţă creşterea
impozitelor indirecte asupra consumatorului accentuarea caracterului lor regresiv, precum şi
reducerea puterii de cumpărare a banilor, adâncind inflaţia.
Gruparea resurselor financiare din punct de vedere al structurii organizatorice este
influenţată de gruparea statelor în federale şi unitare, după cum urmează:
Resursele statelor de tip federal:
- resurse ale bugetului federal;
- resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre;
- resurse ale bugetelor locale.
Resursele statelor de tip unitar:
- resursele publice ale bugetului central;
- resursele publice ale bugetelor locale.
Gruparea resurselor financiare publice prin prisma sistemului de bugete este următoarea:
Resursele financiare ale bugetului de stat
Resursele financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat
Resursele financiare ale bugetelor locale
Resurse financiare ale fondurilor speciale
Resurse financiare ale trezoreriei statului
Resurse financiare ale instituţiilor publice autonome
Resurse financiare ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele de stat,
locale, asigurărilor sociale de stat sau fondurilor speciale
Resurse financiare ale instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
Resurse financiare ale fondurilor externe rambursabile sau nerambursabile
Gruparea resurselor financiare în funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget se prezintă
astfel:
Resurse financiare ordinare resurse pe care statul le încasează în mod obişnuit, au caracter
permanent şi un volum care poate fi estimat: impozite, taxe, contribuţii (venituri fiscale) sau
vărsăminte de la întreprinderile publice; de asemenea, resursele trezoreriei reprezentate de
disponibilităţile instituţiilor publice, fondurile speciale şi mijloacele extrabugetare.
Resurse financiare extraordinare resurse la care statul recurge în situatii excepţionale, când
practic resursele curente nu acoperă cheltuielile: impozite extraordinare, împrumuturi de stat interne
si externe, emisiune bănească, ajutoare şi alte transferuri primite din străinatate, sumele rezultate
din lichidarea participaţiilor de capital etc.
Gruparea resurselor financiare în funcţie de provenienţă este următoarea:
Resurse financiare interne cuprind veniturile fiscale, împrumuturile de stat interne,
emisiunea bănească, donaţiile interne.
Resurse financiare externe sunt cele care provin din împrumuturi externe sau din ajutoare
nerambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaţionale.
55
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Vt = Vcr + Vk + Opfin + S
Vcr = VF + CA + VNF
unde:
Vt = venituri publice totale
Vcr = venituri curente
VF = venituri fiscale
CA = contribuţii de asigurări
VNF = venituri nefiscale
Vk = venituri din capital
Opfin = operaţiuni financiare
S = subvenţii
PIB1
Ip1/cst = x100 ;
PIBcst
în care:
Ip0/cst = indicele preţurilor anului 0 faţă de anul cst
Ip1/cst = indicele preţurilor anului 1 faţă de anul cst
în care:
V rp 0 = veniturile publice reale ale anului 0
V rp1 = veniturile publice reale ale anului 1
Indicatorul volumul veniturilor publice în expresie nominală sau reală este util pentru a
reflecta volumul acestora în moneda naţională şi serveşte la efectuarea de analize pe plan intern,
naţional. El nu are putere de comparaţie internaţională.
57
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
V pt
Vp/PIB = x100 ;
PIB
în care:
Vp/PIB = ponderea veniturilor publice în PIB
V pt = venituri publice totale
PIB = produsul intern brut
Vpi
gsvpi= x100 ;
Vpt
în care:
gsvpi = greutatea specifică a categoriei de venituri publice în totalul veniturilor publice;
Vpi = venituri publice ale categoriei i;
Vpt = venituri publice totale;
i - 1…..n categorii de venituri.
Cu ajutorul ponderilor gsvi se poate da interpretarea structurii resurselor financiare ale statului.
Totodată, pe seama structurii veniturilor se pot efectua comparaţii între statele cu niveluri diferite de
dezvoltare.
V np 1/ 0
= V np1 – V np 0
V rp 1/ 0
= V rp1 – V rp 0 ;
59
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
unde:
Vp1/0 pentru n şi r reprezintă creşterea nominală/reală a veniturilor publice în perioada 1
faţă de 0;
Vp1 si Vp0 pentru n şi r reprezintă venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de
bază (0) în expresie nominală (preţuri curente)/ în expresie reală (preţuri constante) .
n
V pn1
I Vp1 / 0 = x100 ;
V pn0
r V pr1
I Vp1 / 0 = x100 ;
V pr0
în care:
1 / 0 - indicele creşterii nominale a veniturilor publice;
n
I Vp
r
I Vp1 / 0 - indicele creşterii reale a veniturilor publice.
n
V pn0 / 1
%V pr = x100
V pn0
Modificarea relativă a veniturilor publice în expresie reală (% V rpr ) exprimă modificarea
procentuală a veniturilor publice exprimate în preţurile constante ale perioadei analizate şi se poate
calcula utilizând cele două formule de mai jos:
r
% V rpr = I Vp 1/ 0
x 100–100 sau
r
V pr0 / 1
%V pr = x100
V pr0
în care:
1 / 0 - indicele creşterii nominale a veniturilor publice;
n
I Vp
r
I Vp1 / 0 - indicele creşterii reale a veniturilor publice.
Vp1 si Vp0 pentru n şi r reprezintă venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de
bază (0) în expresie nominală (preţuri curente)/ în expresie reală (preţuri constante) .
60
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Vp1 Vp 0
Vp/PIB = x100 - x100 .
PIB1 PIB 0
în care:
Vp1 si Vp0 reprezintă venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0)
PIB1 şi PIB 0 reprezintă produsul intern brut al perioadei curente (1) şi al perioadei de bază
(0)
Vpi1 Vpi0
gs Vpi = x100 - x100
Vpt1 Vpto
în care:
gsvpi = greutatea specifică a categoriei de venituri publice i în totalul veniturilor publice;
Vpi - categorii de venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0)
Vpt - venituri publice totale ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0)
i - 1…..n categorii de venituri.
61
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Vp1
IVp 1 / 0 Vp 0
K= =
IPIB 1 / 0 PIB1
PIB 0
în care:
Vp - venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0)
PIB1 şi PIB 0 - produsul intern brut al perioadei curente (1) şi al perioadei de bază (0)
Ivpt 1/0 - indicele creşterii veniturilor publice;
IPIB 1/0 - indicele creşterii PIB;
K -indicatorul privind corespondenţa dintre modificarea veniturilor publice şi modificare
produsului intern brut
Acest indicator poate avea valori subunitare, supraunitare sau egale cu 1.
În cazul în care K>1 atunci se constată o modificare mai rapidă a veniturilor publice în raport
cu modificarea produsului intern brut.
În cazul în care K<1 atunci se constată o modificare inferioară a veniturilor publice în raport
cu modificarea produsului intern brut.
În cazul în care K = 1 atunci se constată o modificare cu acceaşi mărime a veniturilor publice
şi a produsului intern brut.
Vp1 / 0 Vp1 Vp 0
Vp 0 Vp 0
evp = = ;
PIB1 / 0 PIB1 PIB 0
PIB 0 PIB 0
în care :
Vp şi Vp = venituri publice şi modificarea acestora în perioada de referinţă: perioada
curentă (1) şi perioada de bază (0)
PIB şi PIB = produsul intern brut şi modificarea acestuia în perioada de referinţă: perioada
curentă (1) şi perioada de bază (0)
e = elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut
Când evp>1 atunci veniturile publice sunt elastice la creşterea produsului intern brut.
Când evp =1, tendinţa rămâne aceeaşi.
Când evp <1 atunci veniturile publice sunt inelastice faţă de creşterea produsului intern brut.
62
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
A. Volumul veniturilor publice în expresie nominală:
V np = ∑ V ni = Vascl + Vass + Viapa
V np = 25 650 + 23 200 + 11 300 = 60 150 mii RON
2. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE UM
Impozit pe venit, profit şi câştiguri 8.853,6 Mii um
din capital de la persoane juridice
(Ipj)
Impozit pe venit, profit şi câştiguri 1.532,3 Mii um
de la persoane fizice (Ipf)
Impozite şi taxe pe proprietate (Ipp) 480 Mii um
Să se determine:
63
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
A. Volumul veniturilor publice în expresie nominală:
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Vcr = VF + CA + VNF
VF = Id + Iid
Id = Ipj + Ipf + Ipp
Iid = Ibs + Icext
Ibs = TVA + Taxe pe utiliz bunurilor +Accize
Icext = Taxe vamale + Comision vamal
Id = 8853,6 + 1532,3 + 480 = 10 865,9 mii um
Iid = 27743,7 + 1877 = 29 620,7 mii um
VF = 10 865,9 + 29 620,7 = 40 486,6 mii um
Vcr = 40 486,6 + 271 + 2 003,9 = 42 761,5 mii um
V np = 42 761,5 + 56,1 + 5 + 9 = 42 831,6 mii um
V r p = V np / Ip
3. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE UM
Venituri curente (Vcr) 42 761,5 Mii um
Rezolvare:
Vp/PIB = (Vp n / PIBn )* 100
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
4. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE UM
Venituri curente (Vcr) 42 761,5 Mii um
Rezolvare:
A. Veniturile publice medii pe locuitor exprimate în monedă naţională:
Vp/loc = Vp n / N
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Unde:
Vp/loc – venituri medii publice pe locuitor
V pn – venituri publice nominale anuale
N = numarul de locuitori ai anului pentru care se efectuează calculul
5. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE UM
Venituri curente (Vcr) 42 761,5 Mii um
Venituri din capital (Vk) 56,1 Mii um
Venituri din operaţiuni 5 Mii um
financiare (Opfin)
Subvenţii (S) 9 Mii um
Să se determine indicatorii privind structura veniturilor publice totale (ponderea fiecărei categorii
de venituri în total venituri publice).
Rezolvare:
gsvpi/vpt = (vpi / vpt) * 100
gsS/vpt = (9/42831,6) *100 = 0,02% - reprezintă ponderea subvenţiilor în total venituri publice
6. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE VALOARE UM
N N+1
Venituri curente (Vcr) 35 673 42 761,5 Mii um
Venituri din capital (Vk) 48,5 56,1 Mii um
Venituri din operaţiuni 12,3 5 Mii um
financiare (Opfin)
Subvenţii (S) 5,1 9 Mii um
Să se determine:
A. Modificarea absolută a veniturilor publice totale în expresie nominală.
B. Modificarea relativă a veniturilor publice totale în expresie nominală.
Rezolvare:
A. Modificarea absolută a veniturilor publice totale în expresie nominală
Van p1/0 = Vn p1 – Vn p0
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Veniturile publice totale exprimate în preţuri curente (expresie nominală) au crescut în mărime
absolută, în anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 7 092,7 mii um.
Veniturile publice totale exprimate în preţuri curente (expresie nominală) au crescut în mărime
relativă, în anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 19,85%.
66
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare:
A. Modificarea absolută a veniturilor publice totale în expresie reală
Var p1/0 = Vr p1 – Vr p0
V r p = V np / Ip
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Veniturile publice totale exprimate în preţuri constante (expresie reală) au crescut în mărime
absolută, în anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 3 198,92 mii um.
Veniturile publice totale exprimate în preţuri constante (expresie reală) au crescut în mărime
relativă, în anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N cu 8,95%.
8. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE VALOARE UM
N N+1
Venituri curente (Vcr) 35 673 42 761,5 Mii um
Venituri din capital 48,5 56,1 Mii um
(Vk)
Venituri din operaţiuni 12,3 5 Mii um
financiare (Opfin)
Subvenţii (S) 5,1 9 Mii um
Produsul intern brut 65 890.3 70 560,3 Mii um
(PIB)
Să se determine modificarea ponderii veniturilor publice în produsul intern brut .
Rezolvare:
Vp/PIB = Vp1 / PIB1*100 - Vp0 / PIB0*100
67
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Ponderea veniturilor publice în produsul intern brut a crescut în anul curent, N+1 faţă de anul de
bază, N cu 6,45%.
9. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE VALOARE UM
N N+1
Venituri curente (Vcr) 35 673 42 761,5 Mii um
Venituri din capital (Vk) 48,5 56,1 Mii um
Venituri din operaţiuni 12,3 5 Mii um
financiare (Opfin)
Subvenţii (S) 5,1 9 Mii um
Populaţie (N) 22,9 22,9 Mil loc
Curs de schimb (Cs) 2,7 2,9 um /USD
Să se determine:
A. Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor exprimate în monedă naţională.
B. Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor exprimate în altă monedă naţională (USD).
Rezolvare:
A. Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor exprimate în monedă naţională :
V p/loc = Vp /loc1 - Vp /loc0
Vp/loc = Vp / N
V np = Vcr + Vk + Opfin + S
Vp/loc (N) =35738,9 mii um /22,9 mil loc = 35738,9 mii um / 22900 mii loc = 1,56 um /loc
Vp/loc(N+1) =42831,6 mii um /22,9 mil loc = 42831,6 mii um / 22900 mii loc = 1,87 um /loc
V p/loc = 1,87 RON/loc - 1,56 RON/loc = 0,31 um /loc
Veniturile publice medii pe locuitor în monedă naţională au crescut în anul curen, N+1 faţă de
anul de bază, N cu 0,31 um /loc.
B. Modificarea veniturilor publice medii pe locuitor exprimate în altă monedă naţională (USD).
V p/loc(USD) = Vp /loc1(USD) - Vp /loc0(USD)
Veniturile publice medii pe locuitor în USD au crescut în anul curent, N+1 faţă de anul de bază, N
cu 0,06 USD/loc.
10. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
În N
Vp n = 35 673 + 48,5 + 12,3 + 5,1 = 35 738,9 mii um
gsVcr/vpt = (35 673/35 738,9) *100 = 99,82% - reprezintă veniturile curente în total venituri publice
gsVk/vpt = (48,5/35 738,9) *100 = 0,14% - reprezintă veniturile din capital în total venituri publice
gsOpfin/vpt = (12,3/35 738,9) *100 = 0,03% - reprezintă veniturile din operaţiuni financiare în total
venituri publice
gsS/vpt = (5,1/35 738,9) *100 = 0,01% - reprezintă subvenţiile în total venituri publice
În N+1
n
Vp = 42761,5 + 56,1 + 5 + 9 = 42 831,6 mii um
gsVcr/vpt = (42761,5/42831,6) *100 = 99,84% - reprezintă veniturile curente în total venituri publice
gsVk/vpt = (56,1/42831,6) *100 = 0,13% - reprezintă veniturile din capital în total venituri publice
gsOpfin/vpt = (5/42831,6) *100 = 0,01% - reprezintă veniturile din operaţiuni financiare în total
venituri publice
gsS/vpt = (9/42831,6) *100 = 0,02% - reprezintă subvenţiile în total venituri publice
11. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
Rezolvare:
K = Ivp 1/0/ IPIB 1/0
12. Se dau următoarele date referitoare la resursele financiare publice ale unui stat:
INDICATORI VALOARE VALOARE UM
N N+1
Venituri curente (Vcr) 35 673 42 761,5 Mii um
Venituri din capital (Vk) 48,5 56,1 Mii um
Venituri din operaţiuni 12,3 5 Mii um
70
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
financiare (Opfin)
Subvenţii (S) 5,1 9 Mii um
Produsul intern brut 65 890,3 70 560,3 Mii um
(PIB)
Să se determine coeficientul de elasticitate a veniturilor publice în raport cu PIB (E).
Rezolvare:
Întrebări de autoevaluare
1. Ce includ resursele financiare publice?
2. Care sunt elementele componente ale veniturilor nefiscale? Dar a celor fiscale?
3. Care sunt factorii care pot influenţa posibilitatea acoperirii cererii de resurse?
4. Care sunt elementele componente ale veniturilor curente?
5. Care sunt criteriile de clasificare a resurselor financiare publice? Prezentaţi în detaliu fiecare
categorie de venit public.
6. Care sunt indicatorii de nivel ai resurselor financiare publice, cum se determină şi ce
semnificaţie au ei?
7. Care sunt indicatorii de structură ai resurselor financiare publice, cum se determină şi ce
semnificaţie au ei?
8. Care sunt indicatorii de dinamică ai resurselor financiare publice, cum se determină şi ce
semnificaţie au ei?
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
71
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
72
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: imprumutul de stat, creditul public, criterii de clasificare a împrumuturilor, tehnica
împrumuturilor de stat, operațiunile de plasare a împrumuturilor de stat.
73
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
74
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Suma înscrisă pe titlul unui împrumut de stat, denumită valoare nominală, exprimă mărimea
creanţei pe care deţinătorul o are de încasat de la stat (sau, invers, datoria statului faţă de
deţinătorul înscrisului respectiv).
75
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
La scadenţă, statul achită deţinătorului valoarea nominală a titlului. Dacă deţinătorul doreşte
să-şi recupereze banii înainte de scadenţa titlului, el poate să-l vândă la bursă.
Suma cu care se cumpără (se vinde) un înscris la bursă se numeşte valoare reală, şi poate fi
egală, mai mare sau mai mică decât valoarea nominală.
Mărimea valorii reale depinde de cursul cu care se cotează titlurile publice la bursă, curs care
depinde de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut, de nivelul dobânzii, precum şi
de alte avantaje oferite de stat deţinătorilor de înscrisuri etc.
Cursul exprimă preţul cu care se cumpără şi se vând 100 de unităţi monetare valoare nominală.
Termenul de rambursare
Împrumuturile publice pot fi: cu termene precise de rambursare şi fără termene precise de
rambursare. Cele cu termene precise pot fi pe termen scurt (sub 1 an), pe termen mijlociu (între 1 şi
5 ani) sau pe termen lung (peste 5 ani).
La împrumuturi pe termen scurt statul apelează atunci când, deşi echilibrat pe întregul an,
bugetul prezintă neconcordanţe între momentul încasării veniturilor prevăzute şi momentul
efectuării cheltuielilor aprobate. La fel procedează în cazul în care veniturile nu se realizează în
cuantumul prevăzut în buget, sau când apare necesitatea efectuării unor cheltuieli neprevăzute.
Împrumuturi pe termene mijlocii şi lungi sunt contractate de stat atunci când acesta are nevoie
de de resurse băneşti pentru acoperirea deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finanţarea
unor cheltuieli de investiţii de mare valoare.
Pentru împrumuturile contractate:
statul emite înscrisuri pe care le înmânează creditorilor (bonuri de tezaur, poliţe de
trezorerie, certificate de datorie, certificate de impozite, obligaţiuni sau titluri de rentă etc.);
se foloseşte, de obicei, atunci când statul se împrumută de la un număr mare de creditori.
statul le înregistrează în evidenţele datoriei publice (creanţe de cont); se foloseşte
atunci când este vorba de împrumuturi obţinute de la un număr limitat de creditori.
Înscrisurile emise de stat poartă denumiri diferite, în funcţie de termenul pentru care s-a
contractat împrumutul şi de caracteristicile înscrisurilor respective care, de asemenea diferă de la o
ţară la alta.
Pentru împrumuturile pe termen scurt se emit bonuri de tezaur, poliţe de tezaur, certificate de
trezorerie, certificate (bonuri de impozite) etc.
a) Bonurile de tezaur pot fi lombardate la bănci şi vândute la licitaţie la cursuri
variabile.
b) Poliţele de tezaur, spre deosebire de celelalte înscrisuri pe termen scurt, sunt supuse
dreptului cambial, care reglementează condiţiile în care pot fi scontate la bănci, executate silit,
etc.
c) Certificatele (bonurile de impozite) sunt înscrisuri nepurtătoare de dobânda, pe care
statul le înmânează creditorilor săi pentru plata unor furnituri sau alte angajamente; deţinătorii
lor le pot folosi pentru achitarea impozitelor datorate statului.
76
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Pentru împrumuturile pe termen mijlociu şi lung se emit înscrisuri cunoscute sub denumirea
de obligaţiuni sau titluri de rentă, iar pentru cele fără termen titluri de rentă perpetuă.
Dobânda este preţul pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru folosirea sumei
împrumutate şi îmbracă forma:
dobânzii (venit fix de care benficiază toţi deţinătorii de înscrisuri, proporţional cu
valoarea nominală a sumelor împrumutate);
câştigurilor (venit diferenţiat ca mărime, de care beneficiază numai un număr
restrâns de deţinători);
forma combinată a dobânzii şi a câştigurilor sau forma altor avantaje.
De regulă, rata dobânzii la împrumuturile de stat se menţine la un nivel apropiat, dar mai mic
faţă de ratele la creditele bancare, diferind de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. Alteori,
confruntat cu dificultăţi seriose în finanţarea deficitului bugetar, statul consimte să acorde dobânzi
mai mari persoanelor fizice şi juridice dispuse să-l împrumute, decât cele acordate de banci la
depozitele constituite la acestea.
În ţările şi în perioadele în care procesele inflaţioniste sunt mai accentuate, nivelul dobânzilor
nominale este mai ridicat decât în cele care prezintă o mare stabilitate. Evident, cu cât termenul de
rambursare a împrumutului este mai îndepărtat, cu atât rata dobânzii este mai mare.
Rata de emisiune a dobânzii se calculează la valoarea nominală a înscrisurilor emise, purtând
numele de rată nominală a dobânzii.
Dacă titlul se plasează pe piaţă la un curs inferior valorii nominale, valoarea reală (suma
încasată de subscriitor) va fi mai mică decât valoarea nominală şi în acest caz rata nominală a
dobânzii va fi mai mică decât rata reală.
Noţiunea de rată reală a dobânzii mai are şi sensul de venit net care revine creditorului de pe
urma unei sute de unităţi monetare (u.m.) ca împrumut pe termen de un an şi se determină prin
corectarea ratei dobânzii nominale (r nd ) cu influenţa creşterii (descreşterii) preţurilor pe piaţă,
formula fiind următoarea:
Deoarece în acest caz r rd < r nd , statul va înregistra un câştig, în detrimentul creditorului. Atunci
când preţurile de pe piaţa internă înregistrează o creştere de la un an la altul, acesta diminuează,
practic, venitul realizat de creditor sub formă de dobânda; în schimb scăderea preţurilor majorează
venitul real ce revine creditorului din dobânzi.
Avantaje şi facilităţi
Pentru a face mai atractive împrumuturile, statul poate proceda la:
înlocuirea dobânzii cu câştiguri;
plasarea împrumuturilor la un curs sub valoarea nominală şi acordarea unei prime de
rambursare; prima de rambursare reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a unui titlu
de stat, la care se rambursează împrumutul şi valoarea (reală) la care acesta a fost plasat,
atunci când :
77
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
atrage dupa sine reducerea cursului acestora, ceea ce ar micşora randamentul financiar al
împrumutului.
Titlurile publice se emit, de regulă, la purtator sau, în cazul unui numar mic de creditori,
acestea pot fi nominale. În asemenea cazuri, sumele împrumutate şi dobânzile datorate creditorilor
se înscriu în cartea datoriei publice.
Modificarea nivelului dobânzii se realizeaza prin operaţiunea de conversiune, statul dorind să
câştige prin rata dobânzii, în cazul unor situaţii economice favorabile.
În practică sunt întâlnite trei tipuri de conversiune:
forţată - statul oferă numai alternativa preschimbării titlurilor împrumutului vechi,
contra titlurilor unui nou împrumut; la expirarea termenului stabilit, titlurile vechi işi pierd
valabilitatea;
facultativă - deţinătorii de înscrisuri au două alternative: să accepte preschimbarea
înscrisurilor vechiului împrumut în condiţiile stabilite de stat sau să păstreze înscrisurile
vechiului împrumut;
anticipată - deţinătorii de înscrisuri au de optat între a accepta preschimbarea
înscrisurilor vechiului împrumut sau de a o refuza şi a solicita rambursarea anticipată. Dintre
cele trei modalităţi, acesta din urma este cea mai frecventă.
Modificarea termenului de rambursare se realizează prin preschimbarea titlurilor pe termen
scurt în titluri pe termen lung.
Angajarea de credite frecvente pe termen scurt, pentru acoperirea deficitelor financiare
temporare, poate conduce statul la acumularea unui volum mare de datorie flotantă, care ajunsă la
scadenţă poate depăţi posibilităţile financiare ale statului. Pentru ieşirea din impas se procedează la
consolidarea datoriei publice, care constă în preschimbarea titlurilor pe termen scurt în titluri pe
termen lung, acceptând prin aceasta majorarea ratei dobânzii. Pe termen scurt, consolidarea este
avantajoasă pentru statul debitor, însă pe termen lung creditorii, în general băncile, beneficiază de
avantaje semnificative.
Rambursarea împrumuturilor de stat semnifică răscumpărarea titlurilor de către stat de la
deţinătorii acestora, adică restituirea sumelor împrumutate.
Rambursarea poate avea un caracter facultativ sau obligatoriu, la o anumită scadenţă unică sau
în mod eşalonat. De regulă, se practică următoarele modalităţi de rambursare:
- prin anuităţi, constând în aceea că, începând cu al doilea sau al treilea an de la
contractare, statul începe să achite pe lângă dobânzi şi o parte din suma datorată;
- prin tragere la sorţi, când există un număr mare de creditori, statul stabilind, în
momentul lansării împrumutului, valoarea titlurilor amortizabile în fiecare an;
- prin răscumpărarea la bursă, realizată numai la scadenţă.
Rambursarea împrumutului poate avea ca surse: fondul special de amortizare, resurse
prevăzute în buget cu această destinaţie, excedente bugetare.
Împrumuturile publice se pot amortiza nu numai prin rambursare, ci şi în urma incapacităţii de
plată a statului, a deprecierii monetare, a repudierii obligaţiilor financiare anterior asumate. Un stat
poate să ajungă în incapacitate de plată din cauze politice sau economice. Astfel, participarea unui
stat la un război, din care a ieşit învins sub raport militar şi ruinat economic, poate să conducă la
insolvabilitatea acestuia.
În aceste condiţii, creditorii se mulţumesc cu promisiunea statului de a le achita în decursul
unei perioade de timp o anumită parte din datoria restantă cu titlu de arierate financiare. De
asemenea, un stat poate să ajungă în stare de încetare de plăţi ca urmare a unei crize economice
profunde, a unei conjuncturi economice internaţionale nefavorabile, a unei politici economice,
79
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
financiare ori valutare nechibzuite; în acest caz, statul solicită creditorilor săi acordul pentru
reeşalonarea datoriei restante.
Obligaţiile unui stat, izvorând dintr-un împrumut exprimat într-o monedă supusă deprecierii,
neprotejat prin indexare, se pot stinge treptat ca urmare a inflaţiei. Aceasta, deoarece statul este
obligat să ramburseze împrumutul la valoarea nominală a acestuia, indiferent de gradul de
depreciere a monedei în perioada scursă de la emisiune până la scadenţă. Aşadar, deprecierea
monedei în care este exprimat un împrumut uşurează efortul financiar al statului împrumutat, în
timp ce aprecierea acesteia are efecte diametral opuse.
Deci, în caz de repudiere, statul este solvabil, dar refuză să plătească din considerente politice.
Împotriva statelor care repudiază obligaţiile asumate prin împrumuturi externe, statele creditoare
exercită presiuni pe cale diplomatică, interzic băncilor lor să le mai acorde noi împrumuturi, le
blochează disponibilităţile aflate în conturi la băncile având sediul pe teritoriul lor, interzic importul
de măfuri originare din ţara respectivă sau instituie embargou asupra exporturilor unor mărfuri către
aceste ţări, folosesc forţa armată sau ameninţarea cu forţa etc.
Rezolvare
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
Ss = VN * Cc
Ss = 900 mld um * 90% = 810 mld um
Rezolvare
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
Ss = VN * Cc * ½
Ss = 900 mld um * 90% * ½ = 405 mld um
3. Un consorţiu bancar ia cumpără obligaţiunile unui împrumut de stat pentru a le plasa prin
ghişeele proprii. Valoarea nominală totală (VN) a împrumutului este de 900 miliarde um.
Consorţiul bancar preia înscrisurile de la stat la un curs (Cc) de 90% şi reuşeşte să plaseze întregul
împrumut la un curs (Cv) de 95%.
Să se determine:
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
B. Suma ce –i revine consorţiului bancar, în urma acestei operaţiuni (Sc).
C. Suma totală plătită de subscriitori la ghişeu (Sps).
Rezolvare
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
Ss = VN * Cc
Ss = 900 mld um * 90% = 810 mld um
4. Un consorţiu bancar ia cumpără obligaţiunile unui împrumut de stat pentru a le plasa prin
ghişeele proprii. Valoarea nominală totală (VN) a împrumutului este de 900 miliarde um.
Consorţiul bancar preia înscrisurile de la stat la un curs (Cc) de 90% şi reuşeşte să plaseze jumătate
din împrumut la un curs (Cv) de 95%.
Să se determine:
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
B. Suma ce –i revine consorţiului bancar, în urma acestei operaţiuni (Sc).
81
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Rezolvare
A. Suma ce –i revine statului, în urma acestei operaţiuni (Ss).
Ss = VN * Cc
Ss = 900 mld um * 90% = 810 mld um
Întrebări de autoevaluare
1. Care sunt metodele de realizare a împrumuturilor de stat?
2. Care sunt instrumentele de procurare a împrumuturilor în economie şi trăsăturile lor
caracteristice?
3. Care sunt trăsăturile caracteristice împrumuturilor de stat?
4. Care sunt criteriile de clasificare a împrumuturilor de stat?
5. Prezentaţi detaliat elementele tehnice ale împrumuturilor de stat.
6. Prezentaţi operaţiunile prilejuite de împrumuturile de stat.
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
82
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: datoria publică, datoria publică internă, datoria publică externă, indicatori de analiză
ai datoriei publice interne/externe.
unde:
gsDpi/ gsDpe = greutatea specifică a datoriei publice interne/externe
Dpi/ Dpe = datoria publică internă/externă
Dpt = datoria publică totală
Cu cât gradul de dezvoltare este mai ridicat, cu atât piaţa internă a capitalului de împrumut
este mai extinsă şi mai diversificată, cu cât exportul este mai activ şi excedentar importului, cu atât
mai mult ţara respectivă îşi procură resursele financiare de pe piaţa internă.
Structura datoriei publice este următoarea:
- datorie pe termen lung, compusă din datorii care, la data la care sunt contractate, sunt
exigibile după mai mult de 5 ani, fiind remunerate cu rate ale dobânzii apropiate de cele practicate
pe pieţele financiare;
- datorie pe termen scurt sau mediu, care regrupează datoriile exigibile în mai puţin de 5 ani,
remunerate cu rate apropiate de cele ale pieţei monetare, în această categorie intrând bonurile de
tezaur şi împrumuturile Băncii Centrale;
- datorie la vedere, care înglobează sumele colectate de Trezorerie prin circuitul său propriu,
reunind depozitele corespondenţilor trezoreriei şi moneda divizionară.
Referitor la datoria pe termen lung, în ţările occidentale, politica de apropiere a titlurilor de
stat de celelalte tipuri de împrumuturi, graţie armonizării tehnicilor de plasament şi suprimării
83
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
unde:
DIum/loc = datorie publică internă în unitate monetară naţională pe locuitor
DIUSD/loc = datorie publică internă în altă unitate monetară naţională (USD) pe locuitor
Cs = curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD)
Gradul de îndatorare (Gî) a ţării la un moment dat se determină prin raportarea soldului
datoriei publice interne la produsul intern brut, astfel:
Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată de
datoria publică. Sau, altfel spus, dacă datoria publică a ţării ar trebui rambursata integral în anul de
referinţă, ce procent din produsul intern brut ar trebui utilizat. Acest indicator are o valoare pur
teoretică, deoarece nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei
84
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
publice, ci numai partea din aceasta rămasă după efectuarea prelevărilor absolut indispensabile la
fondul de consum şi la formarea brută de capital.
Alături de aceşti indicatori, un interes deosebit îl prezintă indicatorii care caracterizează efortul
financiar anual, pe care datoria publică îl reclamă. Acest efort se materializează în serviciul datoriei
publice interne.
Efortul financiar se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, după cum urmează:
mărimea absolută a serviciului datoriei publice interne
mărimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice
raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut
raportul dintre serviciul datoriei publice şi total cheltuieli publice
ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare.
Mărimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice se determină, atât în unitate monetară
locală cât şi într-o altă unitate monetară a altei ţări, pentru efectuarea unor studii comparative la
nivel internaţional, după cum urmează:
unde:
SDIum/loc = serviciul datoriei publice interne în unitate monetară naţională pe locuitor
SDIUSD/loc = serviciul datoriei publice interne în altă unitate monetară naţională (USD) pe
locuitor
Cs = curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD)
Raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut se calculează conform
relaţiei:
unde:
SDI = serviciul datoriei publice interne
PIB = produsul intern brut
Raportul dintre serviciul datoriei publice şi total cheltuieli publice se determină astfel:
85
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
unde:
SDI = serviciul datoriei publice interne
Cp = cheltuieli publice
unde:
SDI = serviciul datoriei publice interne
Cb = cheltuieli publice
unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne
PIB = produsul intern brut
unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne
Cp = cheltuieli publice
unde:
Dob = dobânzi aferente datoriei publice interne
Cb = cheltuieli bugetare
86
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
87
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
- sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută, bunuri sau servicii cu o perioadă
de rambursare mai mare de un an;
- sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică.
- În această interpretare, datoria externa nu cuprinde:
- datoria persoanelor private către străinătate negarantată de autorităţile publice;
- datoria din tranzacţiile cu FMI;
- datoria care poate fi achitată, la opţiunea debitorului, în moneda ţării sale;
- sumele datorate unor creditori rezidenţi în străinătate, pentru care nu au fost stabilite
termene de plată.
d) datoria externă netă, care cuprinde diferenţa dintre activele publice şi private ale
rezidenţilor unei ţări în străinătate (disponibilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii directe,
titluri, diverse alte creanţe şi valori) şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara considerată
(împrumuturi primite de la guvern, agenţii guvernamentale şi alte entităţi publice, credite primite de
la bănci private, organisme financiare şi alţi creditori, investiţii de capital, titluri, disponibilităţi
străine.
Acest indicator se foloseşte în cazul ţărilor care apar în dubla ipostază: de creditoare şi de
debitoare faţă de străinătate. În timp, în raportul dintre creanţele şi angajamentele externe pot apare
mutaţii, astfel încât o ţară din creditor mondial (per sold) să devină debitor mondial sau invers. Este
cazul SUA, care până în anul 1984 era primul creditor al lumii, din anul următor devenind cel mai
mare debitor net al lumii.
În legătură cu datoria externă a unei ţări, se folosesc diverşi indicatori care reflectă gradul de
îndatorare faţă de străinătate, precum şi efortul valutar pe care acesta îl reclamă. Astfel gradul de
îndatorare al unei ţări faţă de străinătate se exprimă cu ajutorul următorilor indicatorilor:
Mărimea absolută a datoriei publice externe reprezintă suma împrumutată de autorităţile
publice centrale, de untităţile administrativ-teritoriale şi de alte entităţi publice, de la persoane fizice
sau juridice de pe piaţa externă şi rămasă de rambursat la un moment dat, calculată prin
transformarea valutelor în care a fost determinată datoria externă într-o valută de largă circulaţie.
unde:
DEum/loc = datorie publică externă în unitate monetară naţională pe locuitor
DEUSD/loc = datorie publică externă în altă unitate monetară naţională (USD) pe locuitor
Cs = curs de schimb um/altă unitate monetară naţională (USD)
Mărimea raportului dintre datoria externă şi produsul intern brut arată cât din produsul
intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acestei datorii şi se stabileşte astfel:
Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată de
datoria publică externă. Acest indicator are o valoare pur teoretică, deoarece nici o ţară nu ar putea
88
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice externe, ci numai partea din aceasta
rămasă după efectuarea prelevărilor absolut indispensabile la fondul de consum şi la formarea brută
de capital.
Raportul dintre datoria externă şi încasările din exportul de bunuri şi servicii arată în cât
timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei ţări faţă de străinătate pe seama valutei încasate
din vânzările de bunuri şi prestările de servicii peste graniţă, astfel:
unde:
DE = datoria publică externă
Vexp = încasările (veniturile) din exportul de bunuri şi servicii
Şi acest indicator are o valoare teoretică, deoarece o parte din valuta încasată se foloseşte
pentru achitarea importurilor de bunuri şi servicii, plăţii dobânzilor şi comisioanelor aferente şi
pentru alte plăţi.
Gradul de îndatorare a ţării faţă de exterior trebuie completat cu efortul financiar-valutar
reclamat de datoria externă, care indică povara respectivei datorii în anul considerat.
Efortul financiar-valutar generat de datoria externă este indicat de serviciul datoriei externe,
care include rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite şi rate de capital), exigibile în
anul considerat, precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi altor cheltuieli aferente datoriei
externe, exigibile în acelaşi plan.
Serviciul datoriei publice externe (SDE) se determină astfel:
unde:
SDEum/loc = serviciul datoriei publice externe în unitate monetară naţională pe locuitor
SDEUSD/loc = serviciul datoriei publice externe în altă unitate monetară naţională ( USD) pe
locuitor
Cs = curs de schimb um/USD
unde:
SDE= serviciul datoriei publice externe
Cb = cheltuieli bugetare
89
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
unde:
SDE= serviciul datoriei publice externe
Cp = cheltuieli publice
unde:
SDE= serviciul datoriei publice externe
PIB = produsul intern brut
Raportul dintre serviciul datoriei publice externe şi încasările (veniturile) din exportul de
bunuri şi servicii se determină astfel:
unde:
SDE= serviciul datoriei publice externe
Vexp = încasările (veniturile) din exportul de bunuri şi servicii
Rezolvare
gsDpi = (Dpi/Dpt) * 100
gsDpe = (Dpe/Dpt) * 100
gsDpi = (100 mld um / 800 mld um) * 100 = 12,5% - reprezintă datoria publică internă din
totalul datoriei publice
gsDpe =(700 mld um / 800 mld um) * 100 = 87,5% - reprezintă datoria publică externă din
totalul datoriei publice
Rezolvare
Rezolvare
A. Serviciul datoriei publice interne (SDI).
SDI = Amortizarea DPI + Cheltuieli cu plata dobânzilor şi alte cheltuieli
SDI = A+ D = 200 + 150 = 350 mld um
SDI/loc = 350 mld um / 22,9 mil loc = 350 000 mil um / 22,9 mil loc = 15 284 um/loc
91
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Întrebări de autoevaluare
1. Ce reprezintă datoria publică?
2. Prezentaţi structura datoriei publice (internă-externă, datorie pe termen lung, mediu sau
scurt, la vedere).
3. Care sunt indicatorii de analiză ai datoriei publice interne, cum se determină şi ce
semnificaţie au?
4. Care sunt indicatorii de analiză ai datoriei publice externe, cum se determină şi ce
semnificaţie au?
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
94
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
95
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Noţiuni cheie: buget public, buget consolidat, bugete anexe, principii bugetare, metode clasice și
moderne de dimensionare a veniturilor și cheltuielilor bugetare.
96
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
venituri şi cheltuieli. Pentru eliminarea unora dintre aceste dezavantaje, practica financiară din
multe state moderne acceptă o seamă de abateri, pentru a da o mai mare supleţe bugetului public.
Astfel s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii
publice figurează cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile. Printre veniturile si cheltuielile
ce se pot înscrie în buget numai cu soldul, se numără: veniturile de la întreprinderile publice sau
subvenţiile către acestea; vărsămintele către bugetul de stat sau subvenţiile primite de la acesta, în
relaţiile dintre bugetele locale şi bugetul general al statului; subvenţiile primite în completare de
unele instituţii din sfera nemateriala (institutele de cercetare ştiinţifică, universităţi, şcoli, spitale
etc.) ce realizează unele venituri pe care le reţin în vederea acoperirii unei părţi a cheltuielilor lor.
99
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
100
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
101
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
În legătură cu stabilirea operaţiunilor bugetare ale unui an, este de menţionat că practica
financiară a consacrat două modalităţi, cunoscute sub numele de sistemul de gestiune şi sistemul de
exerciţiu.
Sistemul de gestiune presupune că durata executării bugetului public este limitată strict la
un an, astfel că, la finele anului luat în considerare, operaţiunile bugetare încetează automat, iar în
contul de încheiere a exercitiului bugetar se înscriu doar veniturile efectiv încasate, precum şi
alocaţiile şi cheltuielile bugetare efectuate. Veniturile neîncasate şi cheltuielile nelichidate se
reportează în bugetul anului urmator. Acest sistem are avantajul simplităţii, dar e susceptibil de a
crea o imagine falsă asupra echilibrului bugetar şi nu permite cunoaşterea exactă a tuturor
veniturilor şi a tuturor utilizărilor aferente unui an bugetar.
Sistemul de exerciţiu presupune o durată de execuţie a bugetului mai mare decât un an,
exerciţiul presupunând şi o perioadă complementară de 3 sau 6 luni, în vederea lichidării tuturor
operaţiunilor, conform autorizaţiei bugetare date de parlament. Corespunzator acestui sistem,
veniturile bugetare şi utilizările aferente unui an bugetar se reflectă integral în bugetul respectiv,
chiar dacă acestea nu s-au realizat în perioada de 12 luni a anului bugetar. Dezavantajele sistemului
se referă la unele complicaţii privind evidenţa contabilă pentru funcţionarea paralelă, pe timp de 3-6
luni, a doua bugete, existând doua categorii de venituri şi de utilizări. În acest fel, contul de execuţie
a bugetului expirat se încheie mai târziu, având drept rezultat temporizarea efectelor controlului
parlamentar.
În România, conform prevederilor legale în vigoare, se aplică sistemul de gestiune.
În teoria financiară actuală, există numeroase păreri care apreciază că principiul anualităţii
bugetului are un caracter artificial, pornind de la faptul că viaţa financiară a statului este continuă şi
este artificial să se dorească decuparea ei în tranşe anuale. De aceea principiul anualităţii trebuie să
devină mai suplu, în sensul că anumite autorizări de cheltuieli pot fi date pentru o perioada ce
depăşeste cadrul unui an sau este sub un an.
2 Prin credit bugetar se înţelege suma limită înscrisă în bugetul public şi aprobată de Parlament, până la care se poate efectua o anumită cheltuială. Aceasta este o noţiune convenită
tradiţional pentru procedeul practic al alocării bugetului, înţelesul său fiind total diferit de ceea ce se desemnează în mod propriu-zis prin credit. Astfel, în timp ce creditul (bancar,
comercial sau public) este expresia unei relaţii contractuale, prin care o persoană dă celeilalte sume de bani sau bunuri, în condiţiile rambursării (restituirii sau plăţii) acestora şi ale
perceperii de dobânzi, creditele bugetare sunt “drepturi bãneşti” ale instituţiilor şi organelor finanţate de la bugetul public. Aceste credite nu sunt restituibile, spre deosebire de cele
bancare, a căror trăsătură esenţială este rambursabilitatea.
102
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
n n
Dacă Venituri / publice >
i 1
Cheltuieli / publice
i 1
atunci se înregistrează excedent
bugetar
n n
Dacă Venituri / publice
i 1
= Cheltuieli / publice
i 1
atunci avem de-a face cu un buget
echilibrat (balansat)
n n
Dacă Venituri / publice <
i 1
Cheltuieli / publice
i 1
atunci se înregistrează deficit bugetar
În vederea analizării soldului fiecărui buget în parte se mai calculează şi soldul ansamblului
bugetelor (SAB), după cum urmează:
103
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Pentru perioada contemporană, teza deficitului sistematic a fost abandonată treptat, fiind de
reţinute teoria bugetelor ciclice şi doctrina impasului.
Conform teoriei bugetelor ciclice, se încearcă acreditarea ideii că, în condiţiile actuale, se
poate renunţa la cerinţa tradiţională a echilibrării an de an a bugetului, trecându-se la aplicarea unor
programe de echilibrare pe termen lung, reflectate în întocmirea unor bugete plurianuale, echilibrate
ciclic. Conform acestei concepţii realizarea echilibrului la nivelul unui ciclu economic ar fi posibilă
prin folosirea unor tehnici specifice, cum ar fi : constituirea unor fonduri de rezervă, a unor
fonduri de egalizare, şi folosirea amortizării alternative a datoriei publice.
Doctrina impasului a adoptat o poziţie mai nuanţată, teoretizând acceptarea unei descoperiri
de tezaur, în anumite limite şi anumite condiţii. Suma impasului admisibil este dată de valoarea
ansamblului bunurilor suplimentare obtenabile pe calea majorării cheltuielilor publice. Acest impas
se acoperă în perioadele de expansiune prin creaţia de monedă care se distribuie în economie pe
calea operaţiunilor bugetare, fără a provoca inflaţie. Desigur, acceptarea şi acoperirea impasului
sunt condiţionate şi de stabilitatea economiei. Aceste proceduri devin periculoase când sunt
practicate într-o conjunctura inflaţionistă, riscând să ducă la creşterea ratei inflaţiei.
În perioada actuală, când se susţin atât neutralitatea finanţelor publice, cât şi renunţarea la
echilibrarea anuală a bugetului, politica bugetară este astfel concepută încât să realizeze o corelare
între un ansamblu de indicatori macroeconomici şi nivelul deficitului bugetar. Urmărirea
sistematică a nivelului şi a evoluţiei indicatorilor macroeconomici permite stabilirea unui diagnostic
conjuctural şi, implicit, adoptarea unor măsuri bugetare în concordanţă cu starea şi evoluţia
economiei reale.
Sistemul de indicatori de semnalizare include:
- indicatori specifici nivelului şi evoluţiei preţurilor, care permit măsurarea ecartului între
evoluţia preţurilor interne şi externe şi a diferenţialului ratei inflaţiei;
- indicatori de comerţ exterior, prin care se măsoară gradul de acoperire a importurilor de
către exporturi;
- indicatori de utilizare a resurselor, urmărindu-se corectarea variaţiilor sezoniere;
- indicatori care reflectă nivelul şi evoluţia productivităţii muncii şi a producţiei industriale;
- indicatorii privind structura pieţei naţionale, care să evidenţieze aportul capitalului autohton
şi a celui străin la realizarea producţiei naţionale;
- indicatori ai creşterii economice sau indici ai produsului intern brut;
- indicatori monetari şi financiari diverşi (evoluţia ratei dobânzii, cursul de schimb, cursul
bursier, masa monetară etc.).
Aceşti indicatori pun în evidenţă conjuctura economică la un moment dat şi contribuie la
adaptarea politicii bugetare în condiţiile unui deficit suportabil.
cheltuielilor publice. Pentru aceasta, în practica financiară, se folosesc atât metode clasice cât şi
metode moderne bazate pe analiza cost-avantaje şi alte studii de eficienţă.
Metodele clasice de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare sunt:
- metoda automată sau a penultimei;
- metoda majorării sau a diminuării;
- metoda evaluării directe.
Metoda automată - potrivit acesteia, se iau drept bază la întocmirea bugetului pentru anul
urmator (t +1), veniturile şi cheltuielile penultimului an (t -1), an al cărui exerciţiu a fost încheiat.
Metoda este simplă, dar prezintă dezavantajul că adesea este departe de realitate, deoarece condiţiile
economice, sociale şi politice existente cu doi ani în urmă nu se pot menţine ca atare şi în anul
pentru care se elaborează bugetul.
Metoda majorării (diminuării) constă în aceea că se iau în calcul rezultatele exerciţiilor
bugetare pe un interval de cinci sau mai mulţi ani consecutivi premergători anului pentru care se
întocmeşte proiectul de buget. Pe baza acestor date se determină ritmul mediu anual de creştere (sau
descreştere) a veniturilor şi cheltuielilor bugetare şi acest ritm se aplica asupra veniturilor şi
cheltuielilor anului bugetar în curs. Şi această metodă este aproximativă, deoarece în fiecare an
intervin noi factori de influenţă. În plus, procedeul transpune în viitor influenţele negative ale unor
fenomene economico-financiare ce s-au manifestat în anii trecuţi.
Metoda evaluării directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit şi
fiecare categorie de cheltuieli. În acest scop se au în vedere execuţia preliminată a bugetului pe anul
în curs şi previziunile în domeniul economic şi social pentru anul următor. Deşi mai apropiată de
realitate, nici această metodă nu asigură o evaluare riguroasă a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Având în vedere limitele metodelor clasice de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor
bugetare, multe state au renunţat la unele procedee tradiţionale, în favoarea unor metode moderne,
bazate pe analiza costuri-avantaje sau cost-eficacitate. Aceste metode se clasifică în:
- metode de tip american
- metode de inspiraţie franceză
Metodele de tip american sunt următoarele:
Metoda de planificare, programare şi bugetizare (P.P.B.S - Planned Programmed
Budgeting System) practicată o vreme în SUA, presupune identificarea şi cuantificarea obiectivelor
ce urmează a se finanţa de la buget pe termen lung, estimarea costurilor şi avantajelor soluţiilor
propuse pentru realizarea obiectivului şi determinarea mărimii creditelor bugetare ce trebuie
înscrise anual în buget. Studiile prospective cu orizont îndepărtat sunt aprofundate în cadrul unor
programe pe termen mijlociu şi concretizate în lucrările specifice bugetului fiecărui an, asigurând o
corelare mai judicioasă a acţiunilor, deciziile având la bază analiza cost-avantaje. Fazele metodei
P.P.B.S sunt : planificarea, programarea şi bugetizarea. Metoda permite identificarea “opţiunilor
verticale” în cadrul aceluiaşi minister, ţinându-se cont de specificitatea criteriilor decizionale
elaborate.
Metoda Managementului prin obiective (M.B.O- Management by objectives). Esenţa
metodei constă în aceea că se pune accentul pe identificarea finalităţilor sau ţintelor pentru fiecare
domeniu de activitate. Fiecare gestionar de resurse publice defineşte propriile obiective contribuind,
astfel, la realizarea finalităţilor propuse. Metoda M.B.O. a fost concepută în contextul unei
planificări globale pe termen de cinci ani, având drept scop identificarea opţiunilor orizontale
privind diferenţierea mărimii creditelor bugetare pe ministere.
Alta metodă, bazată tot pe analiza costuri-avantaje, denumită Baza bugetară zero, (Z.B.B -
Zero Base Budgeting) a început să fie practicată în SUA după 1980. Scopul metodei este de a
preîntâmpina creşterea cheltuielilor publice de la un an la altul. Aplicarea metodei presupune o
multitudine de programe alternative, grupate în aşa-numitele decizii-pachet. Opţiunea pentru unul
sau altul dintre programele propuse depinde de efectele ce pot fi obţinute la un nivel dat al
cheltuielilor.
Metodele de inspiraţie franceză:
106
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
unde:
PSi/Cpi = ponderea soldului bugetului i în cheltuielile bugetului i
Si = soldul bugetului i
Cpi = cheltuielile bugetului i
107
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
SAB = (-22 mld um) + (-20 mld um) + (-10 mld um) + (-40 mld um) = - 92 mld um →
deficitar
n
Cpt =
i 1
Cpi
Cpt = 310 mld um + 174 mld um + 22 mld um + 129 mld um = 635 mld um
Întrebări de autoevaluare
1. Prezentaţi conceptul de buget public şi trăsăturile acestuia sub aspect juridic.
2. Prezentaţi conceptul de buget public sub aspect economic.
3. Ce este bugetul public?
4. Ce este bugetul economiei naţionale?
108
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
5. Prezentaţi sistemul bugetar pe cele două tipuri de structuri organizatorice: state de tip
federal, state de tip unitar.
6. Prezentaţi detaliat principiile bugetare.
7. Care sunt metodele clasice de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare?
8. Care sunt metodele moderne de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare?
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
109
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
110
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
de larg impact public, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, care se manifestă atât
în plan economic, cât şi social. Fundamentarea bugetului se înscrie ca o componentă esenţială a
procesului de stabilizare macroeconomică durabilă, prin aceea că soldul bugetului influenţează,
direct sau indirect, atât evoluţia creşterii economice, a nivelului preţurilor, a somajului, cât şi
evoluţia ratei dobânzii şi a soldului contului curent al balanţei de plăţi.
Transpunerea în practică a etapelor procesului bugetar în ţările democratice din punct de
vedere politic, economic şi social se realizează prin sistemul instituţiilor publice specifice statului
de drept. Caracteristica fundamentală a acestui sistem instituţional o reprezinată, pe de o parte,
separarea, pe orizontală, în subsisteme instituţionale ale celor trei puteri din stat (legislativă,
excutivă şi judecatorească), iar pe de alta parte, subordonarea, pe verticală, a instituţiilor în cadrul
fiecăruia din aceste subsisteme. Acest mod de organizare şi funcţionare a instituţiilor care participă
la realizarea procesului bugetar, asigură prevenirea abuzului de putere din partea uneia sau a alteia
dintre instituţii.
111
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
parlamentarii din comisiile avizatoare. În măsura în care nu există elemente vizând atingerea unor
interese naţionale care recomandă păstrarea secretului, la aceste dezbateri pot fi invitaţi şi
reprezentanţi ai presei. În final, comisiile reunite întocmesc un raport comun care concluzionează
asupra adoptării celor doua proiecte sau asupra respingerii lor, daca este cazul.
Etapa a doua se derulează în cadrul şedinţei comune a celor două camere. Reprezentantul
Guvernului prezintă expunerea de motive vizând elaborarea proiectului bugetului de stat şi a legii
bugetare anuale, conţinutul acestor proiecte şi situaţia economico-financiară a ţării.
Dupa aceea se trece la dezbaterea generală. Daca prin raportul comun al comisiilor permanente
s-a propus respingerea proiectelor, dupa încheierea dezbaterilor generale, preşedintele şedinţei
comune poate cere acesteia să se pronunţe prin vot asupra respectivei propuneri. Dacă, însă,
raportul comun a propus adoptarea proiectelor, se trece la faza a doua, consacrată dezbaterii şi
aprobării pe articole a proiectului legii bugetare şi a fiecărei prevederi din proiectul bugetului de
stat.
Pe parcursul dezbaterilor din Parlament, membrii acestuia, grupaţi în cadrul diferitelor
formaţiuni politice, propun amendamente la proiectul de buget. Prin acestea parlamentarii încearcă
să satisfacă cât mai multe din solicitările cetăţenilor care-l reprezintă şi care le-au acordat votul în
baza unei anumite platforme politice electorale.
Tranşarea setului de amendamente care sunt aprobate de Parlament se face prin negocieri
politice între partidele parlamentare, cu respectarea principiului majorităţii. Astfel, partidul sau
coaliţia de partide care formează majoritatea politică parlamentară îşi poate impune propriile
amendamente în mai mare măsură decât partidele aflate în opoziţie. Dupa încheierea acestor
dezbateri, urmează procedura votării de ansamblu a legii bugetare şi a cifrelor bugetare din anexele
acesteia.
Pentru a deveni lege, proiectele bugetare se înaintează Preşedintelui României pentru
promulgare.
În practica parlamentară se poate întâlni şi situaţia când dezbaterile se prelungesc peste durata
limită prevăzută, iar legea bugetară să nu fie votată pâna la începutul exerciţiului financiar următor.
Pentru depăşirea unui astfel de impas, s-au configurat două variante practice:
Varianta aprobării şi execuţiei unor douăsprezecimi bugetare provizorii
Douăsprezecimile bugetare provizorii sunt bugete ale căror venituri şi cheltuieli reprezintă a
douăsprezecea parte din cifrele înscrise în proiectul încă nevotat. Aceste douăsprezecimi se pun în
executare odată cu începerea noului an bugetar, recunoscându-se vocaţia lor bugetară (spre exemplu
în Belgia, Franţa, Italia).
Varianta încuviinţării trecerii la execuţia bugetară, conform cifrelor înscrise în bugetul
exerciţiului în curs de expirare
Varianta a doua este mai simplă şi mai operativă şi constă în trecerea la execuţia bugetară în
limita cifrelor din legea bugetară a anului în curs de expirare, Guvernul având încredinţarea legală
pentru aceasta.
În România, în conformitate cu prevederile articolului nr.37 din Legea nr. 500/2002 privind
finanţele publice, dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele
lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu
excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după
caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât
cele din anul precedent.
115
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
116
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Plata este operaţiunea prin care are loc stingerea obligaţiei băneşti a statului faţă de
persoanele îndreptăţite. Aceasta se efectuează prin instrumente de plată fără numerar, prin mandat
poştal sau în numerar, după caz.
Primele trei operaţii - angajarea, lichidarea şi ordonanţarea - cad în sarcina ordonatorilor de
credite, iar plata se efectuează numai de gestionarii banilor publici -având calitatea de casieri sau
contabili plătitori.
Această distincţie de funcţii are rolul de a garanta execuţia bugetului în conformitate cu
prevederile legale, de a preîntâmpina delapidările, deturnările de fonduri, risipa sau fraudele.
Execuţia părţii de venituri a bugetului statului se realizează prin aparatul fiscal al
Minsterului Finanţelor Publice şi constă în derularea mai multor faze procedurale succesive.
În cazul impozitelor directe fazele execuţiei bugetare sunt următoarele: aşezarea impozitelor,
lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitelor şi perceperea propriu-zisă a acestora.
Aşezarea impozitului se referă la stabilirea obiectului impunerii, la constatarea existenţei
materiei impozabile, precum şi la evaluarea mărimii acesteia.
Lichidarea este operaţiunea prin care se determină cuantumul impozitului datorat de o
persoana fizică sau juridică. Pe baza acestei operaţiuni are loc deschiderea rolului pentru fiecare
persoană fizică sau juridică desemnată de lege, prin care se înscrie suma datorată cu titlu de impozit
în debitul fiecărui contribuabil.
Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului impozitului
datorat, calculat prin operaţiunea de lichidare anterioară, într-un act sau dispoziţie, pe baza căreia se
autorizează perceperea sa ca venit al bugetului de stat. Forma şi denumirea actului legal vizând
perceperea impozitului sunt diferite în funcţie de situaţia concretă a contribuabililor. Astfel, pentru
contribuabilii debitori care achită spontan se emit titluri de încasare.
Perceperea propriu-zisă a impozitului presupune încasarea efectivă a acestuia, în cuantumul
şi la termenul stabilit. Prin această operaţiune are loc stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor
faţă de bugetul de stat. În cazul în care contribuabilii nu-şi achită obligaţiile fiscale la termenele
stabilite, în cadrul operaţiunii de percepere a impozitului se include şi urmărirea, care antrenează
executarea silită a debitorilor rău-platnici ai statului.
Pentru impozitele indirecte, ca şi pentru celelalte venituri bugetare, există proceduri specifice
de execuţie.
În execuţia practică a veniturilor bugetare, fazele de natură administrative (aşezarea
impozitului, lichidarea şi emiterea titlului de percepere) sunt delimitate instituţional de operaţiunea
gestionară de percepere a impozitului (încasarea efectivă).
Astfel, primele trei operaţiuni se realizează de către organele specializate ale Ministerului
Finanţelor Publice, care formează aparatul fiscal, iar cea de-a patra operaţiune se efectuează de
contabili-încasatori aflaţi în serviciul Trezoreriei publice sau al băncilor care au mandatul executării
de casă a bugetului de stat.
117
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi situaţii privind
angajamentele legale.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
precum şi conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale se întocmesc în structura
bugetelor aprobate şi au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor ordonatorilor principali
de credite, inclusiv anexele acestora.
Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare Parlamentului contul general anual de execuţie a
bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie, până
la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie.
Competenţa aprobării contului general anual de execuţie a bugetului de stat revine
Parlamentului.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi
celelalte conturi anuale de execuţie se aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea de
Conturi.
Contul general anual de execuţie bugetară reflectă totalitatea operaţiunilor privind încasarea
veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetului de stat. La finele anului bugetar, pe baza soldului
acestui cont rezultă situaţia de echilibru bugetar, de excedent sau deficit.
Operaţiunile aferente unui an bugetar sunt reflectate în contul de execuţie bugetară, în funcţie
de soluţia adoptată pentru durata execuţiei bugetului. Astfel, aceasta durată poate fi limitată strict la
un an (în cazul sistemului de gestiune) sau poate fi de 15-18 luni (în cazul sistemului de exerciţiu).
În cadrul sistemului de gestiune, contul general anual de execuţie bugetară şi anexele sale
cuprind numai operaţiile care s-au realizat efectiv pâna la finele anului bugetar. Veniturile
neîncasate şi cheltuielile neefectuate, deşi au fost autorizate de Parlament pentru anul respectiv, vor
fi evidenţiate în contul de încheiere a execuţiei bugetare din anul următor. Acest sistem nu oferă o
situaţie clară pentru analiza execuţiei bugetului fiecărui an, ca urmare a reportării în anul următor a
operaţiunilor neefectuate în anul expirat.
Sistemul de exerciţiu presupune reflectarea în contul general anual de execuţie a tuturor
operaţiunilor aferente fiecărui buget, chiar dacă acestea se realizează după data încheierii anului
bugetar. Potrivit acestui sistem, o perioada de 3-6 luni vor funcţiona două conturi bugetare - cel
referitor la anul bugetar precedent şi cel pentru bugetul în curs. Sistemul este mai avantajos întrucât
în contul de încheiere a execuţiei bugetare sunt reflectate rezultatele finale ale bugetului anului la
care se referă.
Prin examinarea şi adoptarea contului general de execuţie bugetară, Parlamentul exercită
controlul său asupra modului în care a fost adusă la îndeplinire autorizaţia bugetară şi ajunge să
cunoască situaţia financiară a statului şi a structurilor sale componente.
În situaţia înregistrării unui deficit bugetar, Parlamentul are competenţa să decidă asupra
modului şi termenelor de acoperire a acestuia, analizând propunerile Guvernului. Ministerul
Finanţelor Publice întocmeşte anual contul general al datoriei publice a statului. Contul general al
datoriei publice a statului va fi anexat la contul general anual de execuţie a bugetului de stat, ce se
depune la Parlament, potrivit prevederilor prezentei legi. Contul general al datoriei publice a
statului cuprinde conturile datoriei publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi
situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către
alte persoane juridice.
120
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Trezoreria îndeplineşte două functii de bază, atribuite de către finanţele clasice: de casier
public (se depun şi se gestionează fondurile statului) şi de bancher (activitatea de creditare pe
termen scurt, pentru echilibrarea în orice moment a intrărilor şi ieşirilor de fonduri).
Prin funcţia de casier public, trezoreria efectuează:
o toate operaţiunile propriu-zise de încasare şi de plăţi de la buget, în numerar sau prin
decontări fără numerar;
o controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget şi asigurarea informaţei
necesare privind execuţia de casă a bugetului, în vederea întocmirii conturilor de execuţie a
bugetului şi a elaborării rapoartelor periodice asupra acesteia;
o gestionează poziţia zilnică de casă a bugetului şi asigură lichidităţile necesare prin
cunoaşterea fluxurilor de încasări şi plăţi şi sincronizarea acestora.
Factorul temporal conferă trezoreriei un caracter dinamic. Astfel, încasările şi plăţile sunt
obiectul fluctuaţiilor monetare în cursul anului. La cheltuieli, există o anumită regularitate în ceea
ce priveşte nivelul lor lunar, cu excepţia lunii decembrie, în care se utilizează cea mai mare parte a
creditelor bugetare neconsumate. La venituri, regularitatea este mai puţin realizabilă, deoarece
aceasta depinde de ritmicitatea activităţii economice, mai ales în cazul impozitelor directe.
În cursul anului, pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:
utilizarea fondurilor corespondenţilor, emisiunea bonurilor de tezaur şi avansurile acordate de banca
de emisiune.
1. Utilizarea fondurilor corespondenţilor. Fondurile cele mai mari provin din depozitele
corespondenţilor. Trezoreria are posibilitatea să dispună de aceste fonduri în intervalul până când
corespondenţii îşi retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea plăţilor proprii. În ciuda
centralizării fondurilor, disponibilităţile astfel procurate pot fi insuficiente pentru asigurarea
lichidităţilor necesare şi se creează goluri în casieria trezoreriei.
2. Emisiunea bonurilor de tezaur. Bonurile de tezaur sunt înscrisuri ale împrumuturilor pe
termen scurt şi mediu. Se face distincţie între bonurile de tezaur destinate publicului şi cele
destinate băncilor sau altor organisme financiare. De asemenea, se face distincţie între: “bonurile în
formular” şi “bonurile în cont curent”.
o Bonurile în formular sunt plasate în public la ghişeul deschis, adică fără limitarea nivelului.
Ele constituie unul din elementele esenţiale ale politicii de economisire, regimul lor de emisiune
variind în funcţie de obiectivele urmărite.
o Bonurile în cont curent sunt bonurile cumpărate de diferitele instituţii financiare, bănci care
doresc să-şi înscrie valoarea lor într-un cont girat de Banca Centrală.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se referă la alternativele operaţiunilor trezoreriei
posibile de folosit pentru a influenţa masa subscrierilor şi acestea sunt:
o Mecanismul plafonului, care constă în proporţia stabilită de autoritatea monetară, ca
procentaj din disponibilităţile băncilor, care poate fi plasată în bonuri de tezaur. Acest plafon
reprezintă un împrumut forţat pe care băncile trebuie să-l asigure, prin bonuri de tezaur, pentru o
anumită masă a subscrierilor.
o Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilită ca raport între activele lichide ale băncilor,
inclusiv bonurile de tezaur, şi ansamblul resurselor. În acest sistem trezoreria nu este singurul
beneficiar al blocării activelor bancare, ca în mecanismul plafonului, deoarece efectele comerciale
mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul coeficientului.
o Mecanismul rezervelor obligatorii prin care băncile sunt constrânse să conserve, într-un
cont creditor neremunerat, de la Banca Centrală, active reprezentând o anumită fracţiune a
depozitelor. Deşi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur în sistemul
bancar, totuşi băncile continuă să subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea disponibilităţilor.
o Mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare. Aceasta presupune
stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu nivelul total al resurselor
bugetare. Împrumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat şi de o manieră permanentă. Ele
generează o datorie pe termen scurt, cunoscută sub denumirea de datorie flotanta.
121
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
122
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
Trezoreria este considerată un serviciu al statului care asigură marile echilibre monetare şi
financiare ale statului, atât prin operaţiunile de casierie, bancare şi de contabilitate publică, precum
şi prin activitatea de tutelă de finanţare şi de impulsionare în domeniul economic şi financiar.
Întrebări de autoevaluare
1. Ce reprezintă procesul bugetar?
2. Cât durează procesul bugetar?
3. Care sunt trăsăturile procesului bugetar?
4. Prezentaţi în detaliu fiecare fază a procesului bugetar.
5. Ce este execuţia de casă a bugetului?
6. Care sunt obiectivele specifice execuţiei de casă?
7. Ce presupune execuţia de casă prin sistemul bancar? Care sunt dezavantajele?
8. Prezentaţi în detaliu toate funcţiile trezoreriei?
9. Care sunt categoriile de resurse utilizate pentru echilibrarea trezoreriei?
Bibliografie
Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti
123
Finanțe Publice – Sinteza Lect.univ.dr. Trandafir Adina
BIBLIOGRAFIE
1. Mosteanu T. (2011), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa,
revizuita, Editura Universitara, Bucuresti
2. Musagrave R.A., Musagrave P.B., (1989) Public Finance in Theory and Practice. 5th
Edition, Mc Grew Hill, New York
3. Ristea L., Trandafir A., (2005), Finanţe publice - între teorie şi practică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
4. Ristea L., Trandafir A., (2006), Introducere în știința finanțelor publice. Aplicaţii şi soluţii,
Editura Muntenia, Constanţa
5. Trandafir A., (2014), Finanțe publice, Editura FRM, București
6. Văcărel I., (2007), Finanţe publice. Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti
124