Tema: Componentele și formele de organizare a studiului individual

2.1.Componentele studiului individual

Ele privesc într-o măsură mai mare sau mai mică atât activităţile didactice
bilaterale, cât mai ales cele independente personale, desigur în interacţiunea lor.
Cele mai importante se referă la: a) studiul cu cartea; b) pregătirea lecţiilor
(seminarilor, lucrărilor de laborator şi examenelor); c) îndeplinirea temelor
pentru acasă; d) folosirea informaţiilor oferite de mass media etc. a) Studiul cu
cartea. Această componentă este abordată pe larg în cadrul capitolului “Metode
de învăţământ”. Aici vom enumera numai tehnici ce trebuie însuşite pentru a
forma arta de studiu independent, personal, definită, în principal, de formarea
capacităţii de a învăţa cum să înveţi şi cum să investighezi singur. Printre aceste
tehnici menţionăm: de căutare în cataloage tematice. fişe bibliografice etc.; de
citire a cărţii, inclusiv prin citirea rapidă; de selectare, clasificare, sistematizare şi
sintetizare a informaţiilor; de consemnare, păstrare şi vehiculare a informaţiilor
(fişe, tabele, planuri de idei, rezumate, conspecte etc.); de renunţare la ceea ce ai
învăţat şi a deveni nefolositor, ce are uzură morală (fizică) etc.; de a învăţa cum să
înveţi, cu să integrezi o informaţie nouă; de a învăţa cum să înveţi în condiţiile
“învăţării asistate de calculator”, al proiectării asistate de calculator etc. Studiul
individual poate fi perfecţionat şi prin folosirea altor metode de învăţământ ca:
demonstrarea, modelarea, simularea, descoperirea, studiul de caz, brainstorming-
ul etc. b) Predarea pentru lecţii şi pentru evaluarea (examinare). În învăţământul
preuniversitar pregătirea temei predate în lecţie anterioară este o obligaţie
curentă a elevilor, aceasta atât pentru ca tema nouă ce se va preda să se bazeze
pe cunoştinţele asimilate, cât şi pentru evaluarea curentă a elevilor. În învăţământ
superior, pregătirea studenţilor asupra temelor predate este necesară pentru ca
la seminarii, lucrările de laborator, proiecte etc. studenţii să participe activ,
activităţile didactice dovedind un caracter bilateral, interactiv. Pregătirea elevilor
şi studenţilor asupra materiei predate este necesară pentru a face faţă unor
probe de control (teze) trimestriale (semestriale) – dup caz, precum şi susţinerii
examenelor la diferitele disciplini – cum este cazul în învăţământul superior sau a
examenelor finale (de diplomă) – în cazul absolvirii unui grad de învăţământ.
Pregătirea lecţiilor, probelor de control (tezelor) sau examenelor parţiale şi finale
se face studiind sursele de informaţii cum sunt: notele de curs, manualul şi
lucrările bibliografice. Este bine ca pregătirea elevilor (studenţilor) să înceapă ce
studiul de curs, care pregătesc elevii (studenţii) pentru studiul cărţii (manual şi
alte lucrări bibliografice), în ele fiind un model de studiu, care încorporează
eforturile şi capacităţile profesorului de selectarea şi acumulare de informaţii,
explicitare, de sistematizare etc. Studiul notelor de curs înseamnă şi economisire
de timp pentru elev (student). Desigur, cu toată valoarea şi eficienţa lor, notele de
curs nu sunt suficiente pentru pregătirea elevilor şi mai ales a studenţilor.
Pregătirea elevilor (studenţilor) trebuie să fie rezultatul unor eforturi
independente, personale de studiu cu cartea, cu manualul şi alte surse
bibliografice recomandate de profesor sau selectate de către tinerii studioşi.
Această pregătire cu cartea, pentru a fi efectuată, trebuie să respecte cerinţele
menţionate la “Studiul cu cartea” – că metodă de învăţământ. c) Îndeplinirea
temelor pentru acasă. Ca teme pentru acasă se dau, îndeosebi, exerciţii şi
probleme; proiectele, unele referate etc. pot fi considerate teme pentru acasă,
acestea, însă, fiind mai complexe şi de mai lună durată, ele necesitând şi cerinţe
specifice. Temele date a fi efectuate acasă contribuie la aprofundarea,
îmbogăţirea şi fixarea cunoştinţelor, precum şi la formarea şi dezvoltarea
priceperilor şi deprinderilor, ele constituind o componentă activă a studiului
individual. Pentru a-şi îndeplini obiectivele, temele pentru acasă trebuie să
îndeplinească unele condiţii, printre care se pot menţiona: să fie strâns legate de
materia predată şi recomandată în bibliografie, determinând elevii să apeleze la
ele pentru efectuarea de acte didactice eficiente: calcule, rezolvări de probleme,
efectuarea de exerciţii etc.; să asigure gradarea treptată a complexităţii şi
dificultăţilor de rezolvare, până la cel mai complexe şi mai dificile teme prevăzute
de programa analitică; să asigure formarea de priceperi şi deprinderi de aplicare,
fără să supraîncarce activitatea elevului (studentului) în timpul său liber; să
stimuleze rezolvarea independentă, personală şi creativă a problemelor de către
elevi (studenţi); în cazul unor dificultăţi mari de rezolvare, sunt necesare
îndrumări prealabile din partea profesorului; pentru ca temele pentru acasă să fi
efectuate de elevi (studenţi) ele trebuie controlate şi apreciate; pentru stimularea
elevilor (studenţilor) foarte buni se pot da, în limita prevederilor programei
analitice, teme pentru acasă cu caracter facultativ, într-un număr mai redus, dar
de o complexitate şi dificultate de rezolvare mari, precum şi teme cu caracter
obligatoriu, într-un număr mai mare, dar cu complexitate şi dificultate reduse,
precizându-se că cei care le rezolvă pe cele facultative nu mai au obligativitatea să
le rezolve pe cele obligatorii. O astfel de abordare, aşa cum s-a mai arătat, poate
duce la o emulaţie în rândul elevilor (studenţilor) căci mulţi vor încerca să rezolve
temele facultative, iar, dacă vor reuşi, vor dovedi o pregătire superioară, vor
obţine satisfacţie pentru eforturile depuse. d) Folosirea informaţiilor oferite de
mass media. Conţinuturile informaţionale sunt vehiculate în proporţii anumite şi
prin mijloacele de comunicare în masă – mass media (radioul, şi televiziunea în
primul rând),, dar şi prin simpozioanele, mesele rotunde, expoziţiile de profil etc.
Aceste conţinuturi au calitatea deosebită de a aduce la zi, într-o formă relativ
sintetică, cele mai noi informaţii, tehnologii, sisteme tehnice etc. Desigur, mass
media (radioul, televiziunea, sateliţii didactici) oferă şi conţinuturi informaţionale
specifice, relativ complete, pentru anumite teme din cadrul unor discipline de
învăţământ, prin emisiuni didactice speciale. Tineretul studios trebuie să fie
receptiv şi să beneficieze de aportul didactic al mass media, ca o acţiune
suplimentară de pregătire generală, profesională, moral-civită etc. Dar tineretul
studios trebuie să fie conştient şi responsabil că pregătirea lui temeinică, de înaltă
performanţă şi eficienţă, este dată, în primul rând, de o activitate susţinută în
învăţământ, bazată pe studiul individual. Pentru alte consideraţii privind
contribuţia didactică a mass media se recomandă a se studia şi capitolul “Mass
media – ca factor educativ”.

2.2.Clasificarea formelor de organizare a procesului de învăţământ

1. După contingentul de elevi: a) temporare b) stabile

2. După locul desfăşurării: a) în clasă (şcolară) b) în afara şcolii (acasă, excursie,

vizită)

3. După durata de timp: a) lecţii b) întreceri, facultative, cercuri pe interese

4. După caracterul coordonării activităţii de învăţare: a) reproductive, b)

problematizate, c) investigaţionale

5. După scopul didactic: a) practice b) lecţii c) seminare