Modul in care simtim, actionam si gandim despre „bine” si „rau” tine tot de

moralitate.
Cand vorbim de moralitate, ne putem referi la comportamente si actiuni
concrete, la rationamente si emotii, atitudinea fata de reguli si conventii
sociale. Specialistii sustin ca primele semne ale moralitatii incep sa apara la copii in
jurul varstei de 2 ani, cand traiesc sentimentul de a face bine sau rau. Cum se
dezvolta moralitatea la copii?

Studiile asupra dezvoltarii morale a copiilor sunt diverse: unele dintre ele se
concentreaza pe alegerile pe care copiii le fac in anumite situatii (daca
incalca sau nu regulile), altele se concentreaza pe felul in care copiii
interpreteaza anumite situatii teoretice (de exemplu, „Este moral ca un sot
sa fure medicamentul care ar salva viata sotiei lui?”), altele pe felul in care
reactioneaza atunci cand asista la o nedreptate.

Teoriile clasice formulate de Piaget si Kohlberg referitoare la dezvoltarea

morala a copiilor ii prezinta pe acestia ca fiind orientati catre consecinte si nu
catre intentie atunci cand evalueaza situatii morale (de ex. e mai vinovat un
copil care sparge 12 farfurii din greseala decat un copil care sparge o farfurie
cu intentie), catre pedeapsa si reguli exterioare (copiii asculta regulile pentru
ca altfel ar fi pedepsiti). Studii mai recente arata insa ca exista tendinte
innascute ale copiilor catre compasiune, empatie si identificarea situatiilor
nedrepte, chiar si in primul an de viata.

Primul an de viata
Experimente realizate cu bebelusi de 3 luni arata ca acestia reactioneaza
diferit atunci cand un personaj ajuta un alt personaj (are un comportament
moral) decat atunci cand un personaj face probleme altcuiva (are un
comportament imoral). De asemenea, in jurul varstei de 1 an, dupa ce devin
capabili sa isi coordoneze miscarile, copiii incearca sa ii linisteasca sau sa ii
mangaie pe cei aflati in suferinta.

Astfel, studii precum cele realizate de Paul Bloom si descrise in cartea „Just
Babies” arata ca moralitatea este innascuta si ca diferentele care apar intre
noi depind mai mult de experientele pe care le avem de-a lungul timpului.

La 2 ani
Intre 18 si 23 luni, copiii sunt mai dispusi sa ofere ajutor unui adult care a
fost ranit de catre o alta persoana decat unui adult care nu a fost ranit. De
asemenea, intre 18 si 24 luni, copiii prezentau tendinta de a oferi
recompense unei papusi care a avut un comportament de ajutorare fata de
alta papusa si sa pedepseasca o papusa care a avut un comportament
negativ. Asemenea studii indica faptul ca pana la 2 ani jumatate, copiii pot
detecta si evalua intentiile altor persoane in termeni de corectitudine si
egalitate.
 La 3-4 ani
La 3 ani, copiii pot decide sa distribuie recompense in functie de contributie
(cei care muncesc mai mult primesc mai multe recompense) si sa actioneze
conform principiului reciprocitatii directe (ofera recompense celor de la care
au primit recompense) si indirecte (ofera jucarii celor care au dat altor copii
jucarii). Totusi, la 3 ani, copiii inca prefera sa imparta in mod egal si nu
neaparat echitabil (dupa merite), daca au de ales intre aceste doua
modalitati.

Aceasta evolutie a copiilor indica relatia dintre moralitate si teoria mintii

(capacitatea copilului de a atribui altor oameni ganduri, intentii, scopuri,
atitudini – cu alte cuvinte, atribuirea unei lumi interioare distincte de a
celorlalti oameni).

Incepand cu varsta de 3-4 ani, copiii incep sa faca diferenta dintre regulile
morale si alte tipuri de reguli sociale. Copiii in varsta de 4 ani pot avea
interactiuni cu implicatii morale cu alti copii, in timpul jocurilor:
 Pot sugera modalitati de colaborare „Hai sa facem schimb”
 Pot explica situatii incorecte: „Nu este corect pentru ca...”
 Pot face compromisuri, acceptand, de exemplu, alte jucarii decat cele cerute
initial
 Pot negocia: „Iti dau mingea daca imi dai papusa”
 Pot apela la amenintari „Nu te mai invit la ziua mea”
Asadar, copiii de 4 ani stiu sa „lupte” pentru propriul interes, dar sunt si
motivati sa rezolve conflictele din grup intr-o maniera cat mai corecta. Un
studiu asupra 2000 de conversatii intre copii de 4 ani a arata ca majoritatea
acestora se refereau la colaborare sau negociere. Astfel, de la cele mai mici
varste, moralitatea copiilor include componente de negociere si analiza.

Intre 5 si 7 ani
Intre 4 si 10 ani, copiii incep sa ia din ce in ce mai mult in calcul intentia din
spatele actiunii atunci cand decid daca actiunea este sau nu morala si cat de
sever ar trebui pedepsita aceasta. (Sursa aici)

La 7 ani, copiii pot evalua moralitatea unei situatii independent de

sanctiunile care sunt aplicate de o persoana cu autoritate. De exemplu, copiii
de 7 ani vor fi de acord ca este bine ca un frate mai mare sa aiba grija si sa
il supravegheze pe fratele mai mic chiar daca parintele decide sa il
pedepseasca pentru ca a avut grija de el.

Copiii cu o relatie apropiata si deschisa fata de parinti vor alege sa aiba

comportamente morale pentru ca au incredere in ce au fost invatati de catre
parintii lor. Copiii mai putin apropiati de parinti pot alege sa se ghideze dupa
principiul „Pot sa fac orice atat timp cat nu sunt prins.”
 De la 7 la 10 ani
Copiii incep sa puna la indoiala ceea ce parintii si restul adultilor spun,
intelegand ca uneori si acestia se pot insela atunci cand e vorba de probleme
de moralitate. Ii respecta pe adultii care sunt corecti cu ei si care isi impun
autoritatea fara a folosi violenta..„Asa trebuie” si „asa nu trebuie” sunt
limitele intre care jongleaza copiii, iar regulile incep sa aiba o semnificatie
importanta pentru ei. Isi dezvolta simtul dreptatii si vor sa participe si ei la
stabilirea regulilor. De asemenea, simtul dreptatii ii ajuta in negocieri, fiind
dispusi sa negocieze cu parintii daca li se ofera schimburi „echitabile”.

Preadolescenta si adolescenta
Majoritatea copiilor cauta sa devina populari si astfel sunt vulnerabili la
presiunea prietenilor si valorile impartasite de acestia. Pe masura ce vor
descoperi ce valori merita sa fie internalizate, este posibil sa incerce
numeroase comportamente, ganduri si emotii pentru a le testa si a le alege
pe cele mai potrivite. Copiii sunt mult mai capabili acum de gandire
abstracta si devin mai interesati de ceea ce pare a fi moral si acceptat de
societate. Parintii au la aceasta varsta rolul de consultant in probleme
morale si nu mai sunt surse de neclintit de autoritate morala.

Cum pot parintii sa ajute dezvoltarea moralitatii copiilor?

 Manifestand compasiune si empatie, atat fata de copii, cat si fata de alti
oameni.
 Creand din primele zile de viata ale copilului o relatie sigura de atasament.
 Asigurand copilului conditii decente de viata (locuinta, hrana etc).
 Ajutand-l pe copil sa isi dezvolte gandirea critica.
 Crescand un copil curajos – uneori, deciziile corecte din punct de vedere
moral necesita curaj.