PARTIDUL NATIONAL TARANESC

Partidul National Taranesc se leaga strans de viata politica interbelica a Romaniei Mari.
Dupa Primul Razboi Mondial, perspectivele politice si socio-economice ale celor aflati la putere
se schimba in raport cu noul context. Pentru prima data, se organizeaza alegeri in spiritul votului
universal, reforma agrara devine o problema pentru intreg spatiul romanesc iar arena politica
romaneasca a fost dominata, in cea mai mare parte pana in 1926 de catre Liberalii condusi de
Bratianu.

Partidul National Taranesc a aparut in urma unei fuziuni politice in 1926, dintre Partidul
National Roman din Transilvania, condus de Iuliu Maniu si Partidul Taranesc din vechiul regat,
condus de Ion Mihalache. Filosofia politica si economica a partidului era unica, cei doi ilustri
oameni de stat fiind ferventi aparatori ai democratiei constitutionale romanesti. Trecuti printr-o
guvernare din timpul marii crize economice, continuand prin a tine piept autoritarismului lui
Carol al-II lea si in final prin a contesta sistemul sovietic din Romania, destinul partidului si al
elitistilor din interiorul sau sfarseste tragic in inchisorile comuniste.

In prezentarea de fata, voi incerca succint, sa prezint evolutia caracteristica Partidului

National Taranesc de la infiintare si pana la disparitia acestuia.

 Partidele Taraniste din Romania dupa Primul Razboi Mondial

Bazele Partidului Taranesc sunt puse in decembrie 1918 de catre invatatorul Ion
Mihalache la Bucuresti. Dupa cum afirma acesta, programul partidului mergea in directia
reprezentarii taranilor in politica. In Partid s-au inscris in 1919, nume grele ale invatamantului
universitar romanesc, cum ar fi: Prof. Ion Borcea, prof. Virgil Madgearu sau Prof. Ion Raducanu.
De la inceput noua grupare politica constituita a fost privita cu simpatie de Partidul National
Roman din Transilvania, condus de Iuliu Maniu, care urmarea indepartarea influentelor maghiare
din institutii.

In scurt timp, PT reuseste o fuziune cu Partidul Taranesc din Basarabia, care era la
vremea aceea cel mai vocal si bine organizat din zona. Mihalache incepe sa poarte tratative si cu
Partidul National din Transilvania.

Problema fundamental a Romaniei ramanea reforma agrara. Initial aceasta a intampinat

probleme organizatorice si politice, creind o serie de nemultumiri in randul taranilor. Mihalache
a reusit sa faca propriul program al reformei, insa neavand suficiente locuri in parlament, ideea s-
a nu a fost foarte vocala.

La alegerile partidul national liberal castiga 222 de locuri in timp ce Partidul Taranist 40.
Opozitia o formeaza cei din urma in colaborare cu basarabenii si Partidul Taranist din Bucovina.
In 1923, Taranistii fac o intelegere cu Partidul National pentru a stopa impunerea noii constitutii
de catre putere. Liberalii, avand o majoritate zdrobitoare parlamentara trec cu brio proiectul
constitutional. Stoparea acestuia tinea de viziunea diferita a taranistilor asupra politicii si
economiei in raport cu liberalii. Daca cei din urma sustineau cu ferventa “politica portilor
deschide”, primii s-au plasat intr-o pozitie mai moderata. Pe de alta parte, liberalii doreau ca
anumite sectoare economice sa treaca in posesia statului (carbunele, fierul, petrolul etc), taranistii
invinuindu-I ca acestea vor fi folosite in folosul partidului lor.

 Fuziunea
In 1924, Mihalache lanseaza propunerea partidelor de opozitie, de a crea o coalitie pentru
a opri aplicarea Constitutiei. Dintre toti, doar partidul lui Iuliu Maniu se arata interesat. In mai,
Constantin Stere, Vasile Goldis si Iuliu Maniu se intalnesc pentru a purta tratative in favoarea
fuzionarii. Partidul elaboreaza un program de zece puncte ,iar Maniu si Mihalache stabilesc ca
posturile de conducere sa fie impartite in mod egal intre cele doua partide. Cu toate acestea,
fuziunea esueaza din cauza unei probleme de ordin programmatic la care se adauga neacceptarea
prezentei lui Stere in partid. Divizate, cele doua obtin totusi, o victorie categorical la alegerile din
1925 pentru Camerele Agricole. Faptul implinit a oferit o mare incredere in fortele proprii in
lupta contra liberalilor, aici adaugandu-se si constientizarea faptului ca mandatul liberalilor se
apropie de sfarsit. Desi taranistii se apropiau de guvernare, regele a preferat sa numeasca in
functia de prim-ministru pe Alexandru Averescu, fiind cel mai probabil aflat sub influenta lui
Bratianu. Taranistii au observant astfel, ca dezbinati nu au nicio sansa la guvernare.

In 1926 tratativele asupra fuziunii revin intre Maniu si Mihalache. In 10 octombrie

congresele celor doua partide voteaza fuziunea, nemultumindu-l in acest fel pe Iorga care
paraseste partidul. Noua formatiune politica ia numele de Partidul National Taranesc. Nu toti au
fost de accord cu noul partid, iar unii membri cu influenta foarte mare (ca Nicolae Lupu)
parasesc si ei formatiunea. La scurt timp, taranistii elaboreaza si un manifest care incorporeaza
cele zece principi si se adauga o puternica opozitie fata de liberali si Averescu.

In 1927, pregatiti pentru a face o mare manifestare la Alba-Iulia contra liberalilor,

taranistii au aflat de moartea lui Bratianu. In acest caz, regenta il pune in fruntea guvernului pe
Vintila Bratianu. Bratianu a incercat initial sa ajunga la o intelegere cu Iuliu Maniu, oferindu-I
concesii substantiale. Taranistii, insa, au inteles ca acest parteneriat ar fi dus la prelungirea
guvernarii liberale. Manifestarea de la Alba-Iulia a dus la demisia guvernului Bratianu si
instaurearea, prin acordul Regentei a guvernului Iuliu Maniu.
  Prima Guvernare National- Taranista (1928-1931)
Ca prim-ministru, Iuliu Maniu creeaza noi ministere si acapareaza intregul sistem
birocratic. Avand o majoritate absoluta in parlament cu o opozitie infima, taranistii au putut trece
la implementarea programului lor politic. Insa, totul s-a dat peste cap datorita unui eveniment
nefericit de natura externa- Marea Criza Economica.

Primul demers pe care l-a facut guvernul Maniu pentru a stabiliza situatia economica a
fost goana dupa credite straine gigantice cu dobanzi nu foarte avantajoase pentru statul roman.
Imprumuturile au fost directionate inspre stabilizarea monetara si, conform filosofiei partidului,
inspre dezvoltarea agriculturii. Cu toate acestea, taranistii nu au reusit sa faca fata iar situatia
economica a Romaniei se degradase pana la cote sumbre. Partidul a luat in aceasta perioada mai
multe masuri privitoare la transferal si vanzarea pamanturilor, a creat fonduri pentru ajutorarea
somerilor, s-a creat creditul Funciar Rural, Creditul Agricol, se introducea contractul colectiv de
munca.

Pe plan extern PNT a acordat o atentie deosebita intaririi Micii Intelegeri care se
transforma acum intr-o alianta deschisa si spre alte state

In 1930 Carol II revine in tara, iar Maniu are un conflict cu acesta, cauza fiind Elena
Lupescu; Maniu i-a propus reintrarea in Regenta, insa doar cu conditia mariajului sau cu
Principesa Elena si renuntarea sa la Elena Lupescu. Bineinteles, a primit un raspuns categoric
negative din partea regelui.Vazand relatia tensionata cu Carol, Maniu isi depunde mandatul, insa
este repus in functie de catre rege, urmand sa demisioneze din nou la 8 octombrie, invocand
probleme de sanatate. In locul sau vine cabinetul lui Gheorghe Mironescu, dar care demisioneaza
si el la 6 aprilie 1931. Acest eveniment marcheaza sfarsitul guvernarii liberale.

Dupa demisia guvernului Mironescu, se formeaza un guvern de “tehnocrati” in frunte cu

Nicolae Iorga. La alegerile parlamentare din 1931, taranistii ies pe locul 2, insa nu la distanta
mare de liberali care castiga alegerile. Cu toate acestea cabinetul Iorga nu are sprijin politic, este
scindat iar diferentele doctrinaire din cadrul gruparii duce la tensiuni. Astfel, ilustrul istoric isi
depune mandatul. In locul este numit Alexandru Vaida-Voievod.

 A doua guvernare National-Taranista.

Guvernul Voievod organizeaza alegeri pe care le va castiga la limita. Va lua masuri in
ceea ce priveste coruptia functionatilor publici. In economie, a promovat o conceptie
protectionista, de inspiratie national-taranista.Pana in 1933 se vor succeda mai multe guverne
Vaida-Maniu, insa confruntat cu opozitia regelui si ostilitatea liberalilor, cabinetul Vaida
demisioneaza definitiv la 9 noiembrie 1933.
  Perioada 1933-1938
Alegerile din 1933 se soldeaza cu trecerea PNT in opizitie. Partidul National Liberal
obtine 50% din voturi. Vaida-Voievod hotaraste sa paraseasca partidul la scurt timp, formand
Frontul Romanesc.

La guvernare vin liberalii prin guvernul Gheorghe Tatarascu. Intre timp conflictul dintre
Carol si Iuliu Maniu escaladeaza. Inca din 1934, Carol incepe sa manifeste tendinte autoritare,
Maniu concluzionand ca este influentat de Elena Lupescu. Aici, opiniile lui Gheorghe Bratianu si
Maniu se intersecteaza. PNT incepe sa puna presiune pe guvernul Tatarascu care, isi da demisia
in 1937. Carol ii ofera mandatul de prim-ministru lui Ion Mihalache insa acesta refuza.
Campania electorala care a urmat nu a oferit niciunui partid majoritatea, lucru benefic pentru
Carol care il alege ca premier pe Octavian Goga (partidul sau era pe locul 4 in alegeri). Pentru a
contracara autoritarismul regelui, Maniu incheie o alianta cu liberalii lui Bratianu si Garda de
Fier a lui Codreanu. Decizia este una controversata, insa fara ea, Maniu nu ar fi avut forta
politica necesara pentru a se opune regelui. Cu toate acestea, Carol a fost prompt in decizii,
dandu-i impresia lui Goga ca nu mai are sprijinul sau. Cu aceasta ocazie, Goga isi da demisia.
Carol da decrete-lege prin care desfiinteaza partidele si elaboreaza o constitutie autoritara,
marindu-si puterile semnificativ.

Dupa acest fapt membrii partidelor raman activi, nu insa vocali. In 1944, se readuce
partial in discutie Constitutia din 1923. Iuliu Maniu devine un puternic anticomunist. Dupa ce
puterea comunista a castigat puterea prin fraudarea alegerilor din 1946 si devenit mai opresiva cu
inamicii sai, Maniu a dorit sa fuga in strainatate pentru a-si continua, de acolo, opozitia fata de
sistem. Lui si celorlalti membri ai partidelor le sunt inscenate procese prin care sunt condamnati
la inchisoare pe viata. Este astfel, exterminata intelectualitatea politica interbelica romaneasca.

Partidul Taranesc reapare dupa 1989, sub conducerea lui Corneliu Coposu si sub numele
de Partidul National Taranesc Crestin Democrat. Insa evident, acesta nu mai are aproape nicio
legatura cu predecesorul sau dinainte de 1938.

 Conceptii Politice
Filosofia politica a partidului porneste cu categoria sociala pe care o apara si dupa care
este denumit si partidul –Taranii. Numele este din start orientat spre a aduna cat mai multe
voturi, deoarece taranii reprezentau cea mai larga categorie sociala (care cuprindea la randul ei
alte subcategorii sociale). Militau pentru un regim pur constitutional, pentru dezvoltarea
democratiei si respingerea oricarei forme de dictatura. Activitatea politica intensa a liderilor
taranisti, dar in special cea a lui Iuliu Maniu, este relevanta aici.

 Conceptii Economice
 Cu ajutorul lui Virgil Madgearu in special, conceptia economica a partidului exista in
formula “portilor deschise”, fiind oposa formulei liberalilor –“ prin noi insine”. Conceptia
liberalilor se lega de ideea ca in economia romaneasca doar capitalul romanesc conteaza si poate
exista, in timp ce in viziunea taranistilor (pe care o consider mult mai realista) exista o
coexistenta a capitalurilor straine cu cele romanesti. Principalul arugment aici, este acela al
existentei unui capital autohton foarte neproductiv si insuficient. Se axau in special pe agricultura
si corporatism. Considerau ca statul este dator sa ii ajute pe cei care fac uz de bratele si materiile
prime romanesti.

Ce a reprezentat pana la urma, Partidul National Taranesc? A fost in primul rand, o

grupare elitista care aduna in slujba idealului constitutional si al democratiei romanesti formata
din mai multe cadre universitare si intelectuali. Pe de alta parte, a fost o grupare remarcabila din
punct de vedere patriotic si moral, opunandu-se cu virulenta oricaror manifestari dictatoriale si
autoritare, avand un program politic bine structurat si practic. Romania insa nu a reusit sa profite
din plin de pe urma guvarnarilor taranistilor, deoarece perioadele lor de guvernare au avut printre
cele mai complicate contexte politico-economice.

Ce este interesant la cele doua personalitati fondatoare tine de propria lor educatie, de un
model interbelic al politicianului care este in antiteza cu modelul politicianului postbelic si chiar
cu cel postdecembrist. Cei doi ilustri lideri reprezinta, fiecare in parte cate o lume specifica
Romaniei interbelice- orasul, cultura universitara, activismul politic (Iuliu Maniu) si lumea
rurala, modesta, marcata puternic de razboi (Ion Mihalache). Desi erau personalitati diferite, un
lucru este cert, ceea ce a i-a unit a fost patriotismul. In fine… originalitatea cu care si-au
elaborate propriile puncte de vedere, dar si fermitatea si increderea ca pot oferi Romaniei o baza
social-politica solida nu pot sa faca, decat sa ma indemne la urmatoarea afirmatie: mi-as dori sa
locuiesc in Romania lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache.

Bibliography
Scurtu, I. (1994). Istoria Partidului Naţional-Ţărănesc. Bucureşti: Ed. Enciclopedică.

Scurtu, I. (1983). Din Viaţa Politică a României 1926-1947. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică Şi Enciclopedică

Scurtu, I. (1999). Istoria românilor în secolul XX 1918-1948. Bucureşti: Ed. Paideia