STABILIZATOARE

Sistemul electronic care menţine invariante în timp caracteristicile semnalelor de ieşire

în condiţii de variaţie, în domenii specificate, a mărimilor de intrare poartă numele de
stabilizator
Clasificări:
după mărimea stabilizată:
- de tensiune continuă sau alternativă
- de curent
- de frecvenţă
- de intensitate luminoasă
după metoda de comanda a elementului de stabilizare :
- cu acţiune continuă (liniare)
- cu acţiune discontinuă (în comutaţie)
după modelul de conectare a elementului regulator în raport cu sarcina
- cu element de reglare serie
- cu element de reglare paralel
după metoda de stabilizare distingem stabilizatoare :
- în buclă deschisă (parametrice)
- în buclă inchisă(cu reacţie)
Pot fi realizate şi alte clasficări în funcţie de performanţele obţinute la ieşirea
stabilizatorului (după numărul de semnale de ieşire, energia semnalului, precizia mărimilor de
ieşire în funcţie de reacţia mărimilor de intrare şi a temperaturii)
Principii : Vom analiza stabilizatoarele cu referire la stabilizarea tensiunilor.

Schema bloc ale unui stabilizator liniar de tensiune cu element de reglare serie, cu bucla
de reactie.
 Schema bloc ale unui stabilizator liniar de tensiune cu element de reglare paralel, cu
bucla de reactie.
In schemele bloc prezentate prin ER s-a notat elementul de reglare si daca se realizeaza
urmatoarele modificari :
• se elimina amplificatorul de eroare (AE),
• se elimina circuitul de masura a tensiunii de iesire (R1,R2),
• se conecteaza referinta (REF) direct la elementul de reglare,
se obtin schemele bloc ale stabilizatoarelor parametrice cu element de reglare serie respectiv
cu elementul de reglare paralel.

Parametrii stabilizatoarelor de tensiune liniare

Parametrii stabilizatoarelor de tensiune se pot clasifica în :
Valori limită absolută
• tensiunea maximă de intrare
• puterea disipată
• domeniul temperaturii ambiante de funcţionare
• domeniul temperaturii de stocare
• Caracteristici electrice :
a) limitele de intrare şi ieşire
- tensiune de intrare
- tensiune de ieşire
- diferenţa de tensiune intrare-ieşire
- curentul de vârf la ieşire
- curentul de ieşire în scurtcircuit
- curentul de consum în gol
b) precizia cu care se controlează nivelul semnalului de ieşire se apreciază în principal
după factorul de stabilizare în raport cu tensiunea de intrare şi factorul de stabilizare în raport
cu sarcina. Consideram:

U S = U S (U R , RS )
∂U S ∂U S
dU S = dU r + dRS
∂U R RS = ct
∂RS U R = ct

Pentru variaţii finite

∆U S ∂U S U R ∆U R ∂U S RS ∆RS
= + ⇒
US ∂U R RS = ct
US UR ∂RS UR = ct
U S RS
∆U S 1 ∆U R 1 ∆RS
= +
US Fu U R FR RS
∆U R ∆RS
UR RS
Fu = FR =
∆U S ∆U S
US Rs = ct
US U R = ct

La un stabilizator ideal acesti factorii de stabilizare sunt infiniţi.

Eficienţa unui stabilizator poate fi apreciată şi prin intermediul altor doi parametrii :
- coeficientul de stabilizare So
 - rezistenţa de ieşire a stabilizatorului Ro
Consideram ca :

U S = U S (U R , I S )
∂U S ∂U S
dU S = dU R + dI S
∂U R I S = ct
∂I S U R = ct

Pentru variaţii finite

∂U S ∂U S 1
∆U S = ∆U R + ∆I S = ∆U R − R0 ∆I S
∂U R I S = ct
∂I S U R = ct
S0

∆U R ∆U S
S0 = , R0 = −
∆U S I S = ct
∆I S U R = ct

( R0 are valoare negativă deoarece daca I S ↑⇒ U S ↓ )

Presupunem ca: RS = ct ,U S = RS I S , ∆U S = RS ∆I S ⇒
∆U R R0
∆U S = − ∆U S ⇒
S0 RS
⎛ ⎞
∆U R ⎜ 1 ⎟
∆U S = ⎜ ⎟⇒
S0 ⎜ 1 + R0 ⎟
⎜ RS ⎟⎠
⎝
Concluzie : Pentru o buna stabilitate trebuie ca: S 0 ↑ şi R0 ↓
Un alt parametru important, în special pentru sursele în comutaţie este randamentul de
alimentare :
P ⎧ P = puterea debitata
η = o unde ⎨ o
Pi ⎩ Pi = puterea consumata de la sursa de alimentare

Exemple de scheme de stabilizatoare implementate cu componente discrete

Datorita absentei reactiei negative prformantele stabilizatoarelor parametrice sunt
scazute (utilizarea reactiei negative reduce cu (1 − β r A) valoarea impedantei de iesire R0 si
multiplica cu acelasi factor factorul de stabilizare S0).
Stabilizator parametric cu element de reglare serie
 Tensiunea de iesire are valoarea : U 0 = U DZ − U BE , schema de regim dinamic fiind
prezentata in continuare:

Se pot scrie relatiile:

∆U R = R ( ∆I B + ∆I DZ ) + rDZ ∆I DZ
∆U R R
⇒ ∆I DZ = − ∆I B
R + rDZ R + rDZ
∆U 0 = rDZ ∆I DZ − rπ ∆I B
∆I S
dar ∆I B = ⇒
β +1
⎛ ∆U R R ∆I S ⎞ ∆I S ∆U R
∆U 0 = rDZ ⎜ − ⎟ − rπ = − ∆I S R0
⎝ R + rDZ R + rDZ β + 1 ⎠ β + 1 S0
R r + R || rDZ
unde: S0 = 1 + si R 0 = π
rDZ β +1
Concluzie: S 0 ↑⇒ R ↑ si R 0 ↓⇒ β ↑, rDZ ↓
Stabilizator parametric cu element de reglare paralel
Stabilizatoare integrate
In general stabilizatoarele cu bucla de reactie se implementeaza cu structuri integrate
(datorita pretului scazut al acestora). Schema bloc a unui stabilizator integrat din prima
generatie este prezentata in continuare.

Figura Structura circuitului integrat µA723

(din prima generatie)
Cu aceasta structura se pot implementa schemele de stabilizator cu reactie atat pentru
tensiuni pozitive cat si pentru tensiuni negative (pentru aceasta situatie structura a fost
prevazuta cu o dioda Zener), in configuratie cu element de control serie sau paralel. Structura
contine si un tranzistor pentru implementarea protectiei la supracurent (metodele de
implementare sunt tratate in capitolul Protectia stabilizatoarelor)
Parametrii:
• Referinta (UREF=7.15V , IREF=15mA)
• Dioda Zener (UDZ= 6.2V, IDZ=25mA)
• Amplifiactorul de eroare (A=74-86dB, tensiune diferendiala de intrare +/-5V)
• Curentul maxim al tranzistorului de reglare 150mA
• Tensiune diferentiala intrare –iesire 3-38V
• Domeniul tensiunii de iesire 2-37V
• Tensiune diferenriala de alimentare 40V
• Putere pe integrat 800mW

Configuraţia standard de stabilizator cu reactie de tensiuni mici (U o ≤ U REF )

 R2
uo = U REF
R1 + R2
(R1 si R2 se refera la cele doua valori precizate de pozitia potentiometrului)
(reglajul se realizeaza pe tensiunea de referinta)
Configuraţia standard de stabilizator cu reactie de tensiuni mari (U o ≥ U REF )

⎛ R ⎞
uo = ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟U REF
⎝ R1 ⎠
(R1 si R2 se refera la cele doua valori precizate de pozitia potentiometrului)
(reglajul se realizeaza pe tensiunea de iesire)
Configuraţia de stabilizator pentru tensiuni negative, cu reactie si element de
reglare serie
 ⎛ R2 ⎞⎛ R3 + R4 ⎞
uo = −U REF ⎜ ⎟⎜ ⎟
⎝ R1 + R2 ⎠⎝ R4 ⎠
Configuratie de stabilizator cu element de reglare paralel si cu reactie

R2
uo = U REF
R1 + R2
Stabilizatoare integrate cu trei terminale
Stabilizatoarele cu trei terminale pot fi clasificate în:
• stabilizatoare care pot furniza o tensiune de ieşire într-un anumit domeniu (pozitiv
sau negativ)
• stabilizatoare de tensiune fixă
 Figura Schema bloc a unui stabilizator din a doua generatie
Din prima categorie un tip reprezentativ sunt circuitele din seria µA78__ (pentru
tensiuni positive) şi µA7900 (pentru tensiuni negative) produse de firma Fairchild.
Ultimele două cifre înscrise pe integrat reprezintă tensiunea fixă pe care o furnizează
la ieşire. Prin caracteristicile tehnice şi prin specificul aplicaţiilor stabilizatoarele din această
categorie sunt o verigă de legătură între stabilizatoarele din prima şi a doua generaţie.
Comparativ cu stabilizatoarele din prima generaţie stabilizatoarele din a doua
generaţie prezintă suplimentar următoarele avantaje:
- conţin integrate circuitele de protecţie (termică, la suprasarcină, funcţionarea
tranzistorului de reglare serie în plaja de siguranţă)
- conţin integrate reţeaua de compensare în frecvenţă, furnizează la ieşire curenţi de
ordinul amperilor
- în aplicaţii uzuale necesită cel mult trei componente pasive.

Schema de principiu a seriei µA7800

Tot din această categorie se prezintă schema bloc a circuitelor LM317 (pentru tensiuni
positive) şi LM337 (pentru tensiuni negative) produse de firma National Semiconductor.
 ⎧
⎪
⎪VREF = 1.2V
⎪
Pentru LM317: ⎨ I ADJ = 50µA
⎪
⎪uo = VREF ⎛⎜1 + RB ⎞⎟ + RB I ADJ
⎪⎩ ⎜ R A ⎟⎠
⎝

⎧
⎪
⎪VREF = 1.25V
⎪
Pentru LM337: ⎨ I ADJ = 65µA
⎪
⎪uo = −VREF ⎛⎜1 + RB ⎞⎟ − RB I ADJ
⎪⎩ ⎜ R A ⎟⎠
⎝
Extinderea domeniului curentului de ieşire cu un transistor extern
 Tranzistorul T2 si rezistenta RSC reprezinta protectia la supracurent. Tranzistorul T1
furnizează cea mai mare parte a curentului debitat în sarcină.
⎧I L = IC + Io
⎪I = I + I
⎪⎪ E B C ⎧I L = I B β + Io
⎪
⎨U BE + Rsc I E ⇒ ⎨U BE + Rsc I B (β + 1) ⇒
⎪ + I B = I i = I o + I ADJ ⎪ + I B = I o + I ADJ
⎪
RA ⎩ RA
⎪⎩ I C = β ⋅ I B
U BE
I o + I ADJ −
RA
⇒ I L = Io + β
Rsc
(β + 1) + 1
RA
În cazul în care nu se utilizează protecţia la supracurent valoarea curentuluiare
expresia:
⎛ U ⎞
I L = (β + 1)I o + β ⎜⎜ I ADJ − BE ⎟⎟
⎝ RA ⎠
Distribuţia curentului de ieşire pe cele două componente I o şi I C este dependentă de
β . Dispersia valorilor acestui parametru poate crea neplaceri care pot fi evitate utilizând
următoarea schemă:
 I RB RC
În ipoteza că U BE = U D avem: = ⇒ I L = I RB + I RC − I ADJ . Dacă
I RC RB
⎛ R ⎞⎛ U ⎞
β 〉〉1 ⇒ I L = ⎜⎜1 + C
⎟⎟⎜⎜ I o + I ADJ − BE ⎟⎟ − I ADJ
⎝ RB⎠⎝ RC ⎠

Extinderea domeniului tensiunii de intrare

Metode:
Alimentarea stabilizatorului cu o tensiune superioară tensiunii de intrare maximă
admisă se poate realiza în mai multe moduri dintre care specificam:
• O prima metoda presupune utilizarea unui prestabilizator de regulă parametric de
tip serie ca în figura urmatoare

Tensiunea de intrare în stabilizator trebuie să îndeplinească condiţia:

V1 = U DZ + U BE < Vi max .
• A doua metoda este utilizarea unei diode Zener de curent mare (simulata
electronic.)

U r − (U DZ + U BE ) < V1 max
• A treia metoda este de a utiliza un generator flotant de curent.Aceasta metoda
este cea mai des utilizata in aplicatiile industriale (echipamentele pot sa
opereze intr-o plaja larga de tensiuni- valori industriale: +24V/+48V).
Diferentele dintre tensiunea de alimentare si tensiunea maxima admisa, de
intrare, a stabilizatorului este suportata de elementul de reglare al generatorului
de curent.
Stabilizatoare de curent
 Cu ajutorul stabilizatoarelor de tensiune cu trei teminale se pot realiza stabilizatoare de
curent. Sunt prezentete cele mai uzuale scheme de aplicatie (generatoare de curent flotante).
Exemple de stabilizatoare de curent realizate cu LM317/337
• stabilizator de curent debitat

VREF ⎛ 1.2V ⎞
Io = + I ADJ = ⎜ + 0.05 ⎟mA
R ⎝ R[kΩ] ⎠
În mod similar utilizând LM337 se poate obţine un stabilizator de curent absorbit:

Stabilizatoare de tensiune duale (cu urmarire)

Reglajul se realizeaza numai pentru sursa de tensiune negativa (sursa de tensiune
pozitiva urmareste nivelul tensiunii negative (prin mentinerea punctului de masa, rezistentele
R1+ si R2+ avand valori identice)
Referinte de tensiune
Spre deosebire de stabilizatoarele de tensiune (la care se cere un R0 mic si un S0 relativ
mare, la referintele de tensiune accentul se pune stabilitatea tensiunii de iesire, impedanta de
iesire avind o importanta mai mica (referintele de tensiune nu furnizeaza de obicei curenti
importanti). Performantele de stabilitate ale referintei de tensiune (se cere in general un
coeficient de variatie <0.01%/gradC) influenteaza in mod direct performanta stabilizatorului.
Unul dintre parametrii cei mai importanti care influentaza stabilitatea referintelor de tensiune
este temperatura. Vor fi analizate cele mai importante metode de implementare a referintelor
de tensiune.
Referinta de tensiune tip dioda Zener
Se stie ca dioda Zener are un coeficient de variatie cu temperatura pozitiv, a carui
variatie este prezentata in figura urmatoare

Parametrii:
• IZmin – depinde de tipul diodei
• iZmax – depinde de puterea maximă disipată admisibilă
• Pd max = iZ max uZ
 ∆uZ
• rZ – rezistenţa dinamică rZ = < 100Ω
∆i z
• ϑ Uz – coeficientul de variaţie cu temperatura a tensiunii (acest coeficient are
valoare pozitiva si se remarca din diagrama ca acesta este mai mare cu cât
tensiunea UZ este mai mare, uzual 3.5mV/grad C)
• capacitatea de barieră Cb – de valoare mare (pF)
- zgomot – dioda Zener are un nivel mare de zgomot
- UZ ∈ (2,7 . . . 100)V – tensiunea Zener

Diodă Zener polarizată prin rezistenţă

Determinarea performanţelor de regim dinamic

• Variaţia curentului de ieşire i0
Presupunem că (∆ur = 0) ur=constant şi tensiunea pe dioda Zener UZ=constanta
( ∆U Z = 0) . Se pot scrie relaţiile:
0 = R ⋅ ∆ir + ∆u0 Se deduce
∆ir = ∆iZ − ∆i0 ⇒ impedanta de iesire
∆u0 = rZ ⋅ ∆iZ ∆u0 rZ ⋅ R ZZZZX
R0 = = YZZZZ rZ
∆i0 ∆ur = 0 rZ + R R >> rZ
∆uZ = 0

• Variaţia tensiunii de intrare ur

Presupunem că curentul de sarcină iS =constant (∆i0 = 0) şi tensiunea pe dioada
Zener este constantă UZ=const. (∆uZ = 0) .O variaţie a tensiunii de intrare produce o
variaţie a curentului care parcurge dioda Zener. Se pot scrie ecuaţiile :
⎧∆ur = R ⋅ ∆ir + ∆u0
⎪
⎨ ∆ir = ∆iZ
⎪ ∆u = r ⋅ ∆i
⎩ 0 Z Z

∆u r R ⋅ ∆ir + rZ ⋅ ∆ir R + rZ ZZZZX R

S0 = = = YZZZ Z
∆u 0 ∆i0 = 0 rZ ⋅ ∆ir rZ R >> rZ
rZ
∆uZ = 0

• Variaţia tensiunii Zener UZ

 Se presupunem că tensiunea de intrare ur (∆ur = 0) şi curentul de ieşire iS (∆i0 = 0)
sunt constante. O variaţie a tensiunii pe Zener UZ , în funcţie de temperatură se traduce
printr-o variaţie a tensiunii de ieşire. Se pot scrie relaşiile:
⎧0 = R ⋅ ∆ir + ∆u0
⎪
⎨∆ir = ∆iZ
⎪∆u = r ⋅ ∆i + ∆u
⎩ 0 Z Z Z

Se deduce deriva termica:

∆u0 ∆u0 ∆uZ − R ⋅ iZ R
KT = = ⋅ = αUz = αUz YZZZ
ZZZZX Z αUz
∆T ∆ur = 0 ∆uZ ∆T − ( R + rZ ) iZ R + rZ R >> rZ
∆i0 = 0

(deriva cu temperatura este identică cu cea a diodei Zener)

Obs. – acest tip de referinţă este foarte sensibil la variaţia tensiunii de polarizare (Ur) a
curentului de polarizare (ir) şi a temperaturii. Pentru a obţine performanţe mai mari este
necesara utilizarea unui etej de amplificare.

Diodă simulată electronic

R2
U REF ⋅ = U BE + U DZ
R1 + R2
⎛ R ⎞
⇒ U REF = ⎜1 + 1 ⎟ (U BE + U DZ )
⎝ R2 ⎠

Obs. 1) Se poate obţine U REF > U DZ

2) α TDZ > 0, α TUBE < 0 ⇒ se poate obţine o compensare cu temperatura
3) asocierea unui potentiometru reduce influenta cu temperatura
Diodă Zener asociată cu un generator de curent

Performanţe:
Pentru dioda DZp din generatorul de curent putem exploata rezultatul obţinut la dioda
polarizată prin rezistenţă (calculul lui S0 )
rZp rZp
∆U Zp ∆i0 =0 = ⋅ ∆ur  ⋅ ∆u r  ∆ U R
∆T = 0 R p + rZp Rp
(am facut aproximatiile : R p >>rZp ,U Zp =U R + U BE →0
)
Pentru variaţia curentului prin dioda Zener DZ
∆U R rZp
∆iZ ∆i0 =0 ≅  ⋅ ∆u r
∆T = 0 R Rp
Pentru tensiunea de ieşire obţinem
rZ ⋅ rZp rZ2
∆U 0 ∆i0 =0 = rZ ⋅ iZ  ⋅ ∆ur  ⋅ ∆ur
∆T = 0 R ⋅ Rp ( rZ = rZp ) R ⋅ R
p

R ⋅ Rp
S0 = /
⇒ rZ2
R0  rZ

Referinţe de tensiune in structuri integrate

În structurile integrate referinţele de tensiune se realizează prin mai multe metode
având la bază două principii de implementare.
A – înserierea unor tensiuni ale joncţiunilor BE ale tranzistorelor cu tensiunea unei
diode Zener (la diodele Zener coeficientul de variaţie cu temperatura este pozitiv 2,2.....3
mV/˚C şi depinde de mărimea lui UZ , iar la joncţiunile BE ale tranzistorelor NPN este
negativ -2,1 ..... -1,5 mV/˚C şi depinde de nivelul curentului de emitor care străbate joncţiunea
). Dioda Zener se obţine prin polarizarea inversă a unei joncţiuni BE.
 B – înserierea unor tensiuni ale joncţiunilor BE ale tranzistorelor cu diferenţa
tensiunilor BE ale unor tranzistore care funcţionează cu densităţi de curent diferite,
multiplicate cu un factor (referinţă de tip bandă interzisă, eng. : band – gap ).

În figura următoare este prezentată metoda A (metoda de principiu) , utilizată la

integratele stabilizatoare de tensiune ROB 305 (ICCE ), LM100 (Naţional Semiconductor)

U M = U DZ − m ⋅ U BE ; U N = n ⋅ U BE
Rn Rm
U REF = (VZ − mU BE ) + nU BE ⋅ =
Rm + Rn Rm + Rn
Rn
= [VZ − (m + n)U BE ] + nU BE
Rm + Rn
Înserierea unui număr de diode asigură nivelul de ieşire al tensiunii de referinţă.
Presupunând că rezistenţele au acelaşi coeficient de variaţie cu temperatura condiţia ca
∂U REF
= 0 impune condiţia :
∂T

⎧ Rn n
⎪R + R = m+ n−k
R m−k ⎪ n
⇒ m = ⇒⎨
m

Rn n ⎪ Rm m−k
=
⎪⎩ Rn + Rm m + n − k
⇒ VREF = ...
(stimati colaboratori … are semnificatia ca trebuie sa inlocuiti ultimile relatii in formula
initiala)
Tensiunea de referinţă care se obţine este mai mică decât UDZ (UDZ la tranzistor 6,2V .... 7V ),
de obicei se realizeaza tensiuni cu valori < 2 V.

• O referinţă de tensiune negativă (ex. : ROB 304 ) este prezentată in continuare:

 Dioda Zener polarizată rpin generatorul de curent ( I ) asigură o tensiune
VA = U DZ − U BE1 pentru generatorul de curent constant realizat cu Q2 , Q3 , R1 , R 2 , R 3
Curentul I3 produce valoarea tensiunii de referinţă VREF = − I 3 ⋅ R4
Mărimea curentului I3 se determină cu relaţia:
⎧ 3
I = I c3
⎪
⎪V = R ⎛ I + I c 3 ⎞ + U + U + R ⋅ I ⋅ ( β + 1)
1 ⎜ c2
⎪ A ⎝ β ⎟⎠ BE 3 BE 2 2 c2
β
⎪
⎨ ( β + 1) ⎛ ( β + 1) I c 2 ⎞
⎪Ic2 ⋅ ⋅ R2 + U BE 2 = R3 ⎜ I c 3 ⋅ −
⎪ β ⎝ β β ⎟⎠
⎪ q ⋅U BE 3 q⋅U BE 2
⎪ I = e kT ; I = e kT
⎩ c3 c2

Generatoarele prezentate prezintă impedanţe de ieşire de ordinul kΩ, valoare care nu

permite generarea unor curenţi foarte mari. Acest impediment poate fi înlăturat prin
introducerea diodei Zener în bucla de reacţie a unui amplificator.

Schema de principiu (utilizată sub diferite forme de implementare la stabilizatoare de

tensiune LM 723, MC 1468 sau βL100 – circuit pentru comanda în cascadă a diodelor) este
prezentată in figura următoare:
U REF = U DZ + U BE1
 Amplificatorul este tranzistorul Q1 care are în colector un generator de curent (sarcină
activă). Repetorul pe emitor Q2 asigură curentul de ieşire şi reduce impedanţa de ieşire de β2
ori. Rezistenţa R1 asigură polarizarea diodei DZ la un curent constant. Evitarea intrării în
oscilaţie la frecvenţe înalte (datorită valorii mari a amplificării) se realizează prin
introducerea unei reţele de compensare în frecvenţă ex.: βL100

Referinţă de tensiune de tip bandă interzisă

În stabilizatoarele de tensiune obţinerea tensiunii de ieşire cu o dispersie rezonabilă
constituie o problemă tehnologică. În consecinţă s-a apelat la un parametru de care să
depindă UREF uşor de controlat (tensiunea BE a unei joncţiuni polarizată direct). Deoarece
acest parametru are coeficient de variaţie cu temperatura negativ pentru compensarea
termică, tensiunea UBE trebuie însumată cu o tensiune cu coeficient de temperatură pozitiv.
Această tensiune este dată de diferenţa dintre tensiunile BE a doua tranzistore care
funcţionează la densităţi de curent diferite. Diferenţa de tensiune se multiplică cu un factor
pentru o echilibrare a coeficienţilor de temperatură.
 Tensiunea UBE – Cunoscând valoarea sa, UBE0 , măsurată la un curent de colector Ic0 şi
o anumită temperatură T0 , i se poate determina valoarea sa pentru orice curent IC şi orice
temperatură T prin relaţia:

Eg 0 ⎛ T ⎞ T kT T kT I
U BE = ⎜1 − ⎟ + U BE 0 + N ln + ln C
q ⎝ T0 ⎠ T0 q T0 q IC 0
unde :
- Eg0 – banda de energie interzisă a Siliciului la 0 grade Kelvin
- q – electronului
- k – constanta lui Boltzman

∆U BE = U BE1 − U BE 2 .
Pentru densităţi de curent diferite J1 > J2 prin joncţiunile BE ale tranzistorelor Q1 şi Q2
, (identice sub aspectul geometriei , al profilului de impurităţi şi al temperaturii ) se obţine:
kT J1
∆U BE = ln
q J2
Dacă R1 > R2 ⇒ J1 > J 2 şi ∆U BE are un coeficient de temperatură pozitiv. Căderea de
tensiune pe rezistenţa R1 are valoarea:
R R
U REF = ∆U BE 2 de unde se obtine U REF = U BE 3 + ∆U BE 2 =
R3 R3
Eg 0 ⎛ T ⎞ T R2 kT J1
= ⎜1 − ⎟ + U BE 0 + ln
q ⎝ T0 ⎠ T0 R3 q J2

(ultimii doi termeni din relaţia lui UBE au fost neglijaţi, influenţa lor fiind mică)
În domeniul temperaturii de funcţionare a CI variaţia cu temperatura a lui Eg0 este
neglijabilă (2,4 10-4 eV/K). Derivând ultima relaţie se găseşte condiţia :
Eg 0 R kT J1
= U BE 0 + 2 ln
q R3 q J2
 Un alt tip de referinta de tensiune integrata este prezentata in figura urmatoare, schema
avand prezentat si circuitul de initializare.Initializarea schemei este asigurata de dioda Zener
Dz1 polarizata prin rezistenta R1. Ca efect tensiunea de pe aceasta dioda polarizeaza
tranzistorul Q1. Curentul de colector al tranzistorului Q1 prin intermediul tranzistoarelor Q2 si
Q3 (care formeaza o “oglinda de curent”) asigura polarizarea diodei zener Dz2. In momentul
in care tensiunea pe Dz2 devine mai mare ca tensiunea pe dioda Dz1 dioda D1 se blocheaza si
sistemul de initializare (Dz1) este deconectat. Aplicand principiul superpozitiei asupra
divizorului format de rezistentele RA si RB se poate exprima valoarea tensiunii de referinta

Pentru ca tensiunea de referinta sa nu depinda de temperatura (in ipoteza ca valoarea

rezistentelor nu variaza cu temperature), trebuie indeplinita conditia impusa de relatia
urmatoare:

Admitand ca sunt indeplinite conditiile:

deducem conditia pe care trebuie sa o indeplineasca cele doua rezistente:

 Se stie ca coeficientul de variatie cu temperature pentru diode si jonctiunile BE ale
tranzistoarelor are valoarea de –2mV/°C, pentru diodele zener acest coeficient fiind de
3.5mV/°C. De remarcat ca coeficintul de variatie cu temperatura a tensiunii de referinta este
nul diodele D2 si D3 prezinta un coefficient de variatie cu temperatura global de -4mV/°C. De
asemena se stie ca in circuitele integrate rezistentele difuzare prezinta un coeficient de variatie
cu temperature pozitiv aspect care conduce la stabilizarea curentului prin rezistenta RB si prin
dioda zener Dz

Protectia stabilizatoarelor
In functionarea echipamenteloe electronice sunt situatii in care pot aparea regimuri de
suprasarcini , supracurenti sau supratensiuni cu efecte care conduc la defectarea sarcinilor sau
a sistemelor de alimentare. In continuare vor fi analizate cele mai importante fenomene care
pot apare si cele mai eficiente metode de prevenire, cu referire in principal la metodele care
sunt aplicate la stabilizatoarele din a doua generatie. In general nu vor fi prezentate metodele
in care dispozitivele de protectie au o actiune lenta sau au o fiabilitate mica. Evident nu se iau
in discutie nici metodele neeconomice (prioectare supradimensionata sau care disipa energie
termica). Principalele cauze care produc situatiile specificate tin de operarea gresita a
echipamentelor, defectarea unor componente, fenomene aleatoare.

Protectia termica
Metodele de protectie termica ale circuitelor integrate se bazeaza in principiu pe
variatia parametrilor unui tranzistor in functie de temperatura. Principalii parametrii care au o
variatie importanta cu temperatura sunt:
• ICB0, are o variatie exponentiala, mai mare la tranzistoarele cu Ge
• UBE, valoarea sa se diminueaza in functie de temperatura variatia fiind mai mare la
tranzistoarele cu siliciu
• β.
Variatia aestor parametrii cu temperatura are drept consecinta deplasarea in sus, pe
caracteristica a punctului static de functionare. Unul dintre principiile de protectie termica
(comanda directa asupra elementului de reglare) care se aplica la stabilizatoare este prezentat
in urmatoarea schema.

Functia de senzor este indeplinita de tranzistorul TT plasat pe integrat in vecinatatea

tranzistorului TER care indeplineste functia de element de reglare (principala sursa de caldura).
Baza tranzistorului TT este prepolarizata la o tensiune de circa UB=300-400mV. La
temperatura camerei (T=25 grad C) curentul de colector al acestui tranzistor este de circa 4
ordine de marime mai mic decat curentul I debitat de generatorul de curent. In aceasta situatie
se poate afirma ca tranzistorul TT este practic blocat. Considerand marimile I si UB
independente de temperatura curentul IB de polarizare a bazei trazistorului TER scade odata cu
cresterea temperaturii dupa o lege de tip exponential:
I B (T ) = I − I C ( 250 C ) aT n − 4 e − b / T
unde a, b, n sunt constante care depind de factori tehnologici ai tranzistorului TT
(material, geomeria sa, tipul procesului tehnologic prin care a fost realizat, etc.).
In momentul in care temperatura jonctiunii atinge valoarea maxima admisibila ( 150-
200 grad C) curentul IB devine suficient de mic pentru a bloca tranzistorul TER. Introducera
unui hysterezis elimina oscilatiile in jurul temperaturii maxime admisibile.Cea mai simpla
metode de introducere a hysterezisului consta in cresterea tensiunii UB cu cateva zeci de
milivolti in momentul blocarii tranzistorului TER.

Protectia la supracurent sau la suprasarcina

Protectia stabilizatorului la scurt circuit la iesire sau la suprasarcina se realizeaza prin
limitarea curentului de iesire.
Cea mai simpla metoda de protectie (utilizata la schemele din prima generatie) se
bazeaza pe utilizarea unor elemente semiconductoare (diode sau tranzistoare) care limiteaza
curentul prin elementul de reglare. O schema care utilizeaza diode este prezentata in
continuare

Curentul de scurtcircuit este limitat la valoarea U BE + RSC I SC = 2U D

O schema care utilizeaza un tranzistor Tp este prezentata in continuare

Tranzistorul Tp se deschide la UBE=0,6 - 0,7V. În această situaţie joncţiunea BE a

tranzistorului TER este scurtcircuitată.
 U BE
I SC ≈
RSC
astfel se obţine următoarea caracteristică :

Dezavantaje:
• puterea disipata de elementul de reglare este mare :
Pd = u i I SC
• marirea nejustificata a impedantei de iesire fapt care conduce la diminuarea stabilizarii
de sarcina.
• marirea diferentei de tensiune minima intrare–iesire necesara cu UBE

Metoda de protecţie a elementului de reglaj la scurtcircuit si la putere disipata

O schema de protectie care poate fi utilizata la stbilizatoarele din prima generatie
(structuri integrate in care nu avem acces la baza trenzistorului element de reglare) este
prezentata in continuare:

Analizand schema de protecţie se pot scrie următoarele relaţii :

⎧ R2`
⎪ B
V = V
R1` + R2`
X
⎨
⎪V = R I + u U BET ` = V B − u 0
⎩ X SC 0 şi
de unde se deduce expresia curentului :
 ⎛ R` ⎞
U BE + u 0 ⎜⎜1 − ` 2 ` ⎟⎟
⎝ R1 + R2 ⎠ R2` U ⎛ R` ⎞
I= ⇒ I OM = u 0 ` + BE ⎜⎜1 + 1` ⎟⎟
R `
R1 + R2 RSC
`
⎝ R2 ⎠
RSC ` 2 `
R1 + R2
caracteristica tensiunii funcţie de curent va arăta astfel :

U BE ⎛ R` ⎞
I SC = ⎜⎜1 + 1` ⎟⎟
R SC ⎝ R2 ⎠
se remarcă faptul ca ISC<IOM.
La stabilizatoarele de tensiune din a doua generatie dezavantajele prezentare sunt
atenuate prin reducerea caderii de tensiune pe rezistenta de scurt circuit necesara deschiderii
tranzistorului Tp. Sunt prezentate cateva solutii:

1 R
I SC = [(1 + 1 )U BE _ Tp −U BE _ ER ]
RSC R2
Se remarca reducerea dependentei cu temperatura a curentului maxim de iesire (raportul
rezistentelor R1/R2 este subunitar)
Pentru limitatorul de curent prezentat in figura urmatoare:
expresia curentului maxim de iesire are expresia:
1 R2
I SC = [U BE _ Tp − U BE _ ER ]
RSC R1 + R2
Dependenta cu temperatura a curentului de iesire se elimina complet cu schema de
principiu prezentata in continuare (stabilizatoarele din seria 7900):

Generatorul de curent I’ polarizeaza baza tranzistorului T2. Curentul de emitor al

acestui tranzistor se are doua componente (curentii de polarizare ai tranzistoarelor T1 (si
prinrezistenta RB) si TER. Cand curentul I absorbit de generatorul comandat este nul
tranzistorul T1 este blocat, intregul curent al lui T2 contribuie la curentul Io. Sesizarea
curentului maxim prin rezistenta Rsc comanda cresterea curentului I. Ca urmare are loc o
diminuare a curentului de baza al tranzistorului TER prin doua efecte:
• cresterea curentului prin RB
• limitarea curentului prin tranzistorul T1 (o parte din curentul I’ va fi deturnat de T1)
Prin urmare se va atinge o valoare limita maxima a curentului de polarizare a
tranzistorului regulator si implicit a curentului de iesire.
 Controlul ariei de functionare sigura (Safe Operating Area)
Puterea consumata de circuitul de stabilizare este foarte mica in comparatie cu puterea
disipata de elementul de stabilizare. Planul caracteristicii Ic(Uce) al elementului de reglare
este aproximativ identic cu planul caracteristicii Io(Ui-Uo) al stabilizatorului. Limita de
putere a capsulei imparte acest plan prin hiperbola
P
I 0 = D max
U I −U0

Cu cat punctul static de functionare al tranzistorului serie este in aria de sub curba
PDmax cu atat mai mult capsula tranzistorul este capabila sa elimine caldura produsa prin
disipatia de putere interna. De obicei aceasta zona contine si zona de siguranta a tranzistorului
(SOA). A proteja tranzistorul la depasirea puterii interne disipate maxime admise revine la a
asigura functionarea acestuia in aria de functionare sigura. Constructia circuitelor care
indeplinesc aceasta functie se bazeaza pe o schema de protectie la supra curent ,care au fost
descrise.
Cand tensiunea intrare- iesire depaseste valoarea Uz+Ube prin rezistentele R1, R2
incepe sa circula un curent care reduce caderea de tensiune care este necesara pe rezistenta
Rsc, de a deschide tranzistorul de protectie Tp . Ca urmare curentul maxim furnizat de
stabilizator se reduce si implicit si puterea interna disipata de elementul de reglare serie.
1 R2
I SC = [U BE _ Tp − (U r − U DZ − U 0 )]
RSC R1 + R2
 O alta varianta de schema de protectie care nu utilizeaza tranzistorul din protectie de
supracurent este prezentata in continuare. Tranzistorul T1 in functionarea corecta este blocat.
In momentul in care tensiunea diferentiala intrare iessire depaseste valoarea Udz+Ube
tranzistorul se descide blocand elementul de reglare.

Aceste scheme prezinta cateva deficiente dintre care specificam urmatoarele:

• scaderea cu temperatura a curentului maxim de la iesire care poate fi furnizat
• posibilitatea producerii unor fenomene de “agatare” in caz de scurt circuit la iesire
(tensiunea de iesire devine zero, tranzistorul TER se satureaza puternic iar circuitul
stbilizator nu ii asigura o cale rezistiva de a elimina sarcina stocata in baza sa)
• neutilizarea eficienta a performantelor capsulei tranzistorului de reglare serie (aria
cuprinsa intre 1 si curba PDmax reprezinta un procent semnificativ din aria de siguranta)
Aceste deficiente pot fi inlaturate cu schema din figura urmatoare:

Se remarca prezenta prezenta protectiei la supracurent care asigura o invarianta a

curentului de iesire in functie de temperatura. Ideea consta in utilizarea unui tranzistor
compus, format din doua tranzistoare T1, T2, intre care raportul ariilor emitoarelor este in
raport de 9:1. La o diferenta de tensiune diferentiala intrare –iesire mai mica decat 2Udz+Ube
cele doua tranzistoare sunt saturate, functionarea limitatorului de curent fiind identica cu
metoda prezentata anterior.Cand U i − U 0 > 2U DZ − U BE un curent IDZ proportional cu
depasirea va circula prin rezistenta R4, ceea ce va produce o diminuare a curentului de
colector al tranzistorului T1. Aceasta diminuare se produce dupa o lege neliniara si are ca
efect apropierea de deschidere a tensiunii UBE a tranzistorului Tp. In consecinta aceasta lege
neliniara, asociata cu caracteristica Io(Ui-Uo) aproximeaza foarte bine caracteristica lui PDmax.
Fenomenele de agatare dispar deoarece la disparitia scurt circuitului de la iesire comutatorul
se satureaza.

Protectia stabilizatoarelor la supratensiune

In unele situatii tensiuna de iesire a stabilizatorului poate avea valori care depasesc
valoarea maxima admisa, cu consecinte dezastruase pentru sarcina. Cele mai frecvente cauze
care pot produce o crestere atensiunii de iesire sunt:
• scurtcircuitarea elementului de reglare
• defectarea referintei de tensiune a carei valoare poate lua valoarea tensiunii de
intrare
• defectarea unor componente din circuitul de reactie negativa
Protectia la supratensiune se bazeaza pe ipoteza ca stabilizatorul are protectie la supra-
curent realizata cu siguranta ultrarapida sau cu o schema electronica care actioneaza asupra
elementului de reglare. Metoda consta in realizarea unui scurt pe iesirea sau intrarea (in cazul
protectiei cu siguranta) stabilizatorului. Componenta electronica utilizata pentru a genera
supra-curentul este tiristorul sau triacul. Metodele sunt prezentate in continuare.
Protectia cu fuzibil pe intrare si iesire (protectie Crow-bar)
Aceasta metoda este cea mai des utiliza si consta in dintr-un ansamblu compus din
siguranta, element de scurcircuitare, detector de supratensiune. Metoda se poate implementa
in doua variante ;

Figura Protectie la supra-tensiune cu fuzibil pe intrare

Figura Protectie la supra-tensiune cu fuzibil pe intrare

Implementarea electronica a detectorului de supratensiune si a protectiei
Daca U S > U DZ atunci tiristorul se va deschide (tens. aprox 1,2V ). Acest lucru va
conduce fie la arderea sigurantei fie la intrarea in functiune a protectiei de scurtcircuit a
stabilizatorului, caz in care tensiunea de iesire se va reduce la aproximativ 1.2V intr-un timp
de 1…2 µ sec .
 Sub aceasta structura aceasta protectie nu este recomandata datorita faptului ca schema
asigura un curent mic de poarta pentru tiristor scazand capacitatea acestuia de a suporta
variatia dI/dt, cauzand distrugerea sa. Se recomanda utilizarea unui amplificator de eroare
pentru comanda tiristorului.
Solutii:
Implementare cu amplificator realizat cu un trazistor

Implementare cu amplificator diferential realizat cu componente discrete

Implementare cu circuitul integrat, stabilizator de tensiune LM723

Implementarea cu circuite specializate

 Pentru anumite scheme de comanda a stabilizatoarelor (in special in aplicatiile
industriale la care blocul de reglare este realizat cu microcontroler) se pot utiliza circuite
specializate, spre exemplu MC34064, MC34164 produse de firma MOTOROLA, a carui
structura este prezentata in figura urmatoare

Circuitul are in structura sa un sesizor de supratensiune (realizat cu un divizor

rezistiv), o referinta de tensiune de 1.2V si un comparator de tensiune cu histerezis care
indeplineste si functia de monostabil (furnizeaza un singur impuls pozitiv), circuitul furnizand
la iesire un impuls de reset

Protectia la supratensiune si la inversarea tensiunii de alimentare

Principalele metode de protectie la inversarea polaritatii tensiunii de alimentare consta
din utilizare unui transistor MOS (metoda dedistructiva) sau a unei diode polarizata polarizata
invers (metoda care presupune exsistenta unei protectii la supracurent sau a unei sigurante in
circuitul de alimentare)
 Metodele de protectie prezentate se pot identifica usor pentru stabilizatoarele din seria
7800 si 7900 ale caror scheme de principiu sunt prezentate in continuare