Anemia

BFKT an III

Studenți: Pantiuc Emanuel

Pîțu Cristina
 Anemia

Anemia la copii este destul de des întâlnită pentru că de multe ori

piticii refuză să mănânce carne, legume și fructe. De la alimentația
nepotrivitâ pornesc cele mai multe probleme legate de carențele de fier și
vitamine.
Cauzele anemiei la copii:

Anemia la copii este destul de des întâlnită pentru că de multe ori

piticii refuză să mănânce carne, legume și fructe.
De la alimentația nepotrivitâ pornesc cele mai multe probleme legate
de carențele de fier și vitamine.

Riscul anemiei feriprive:

-Sugarii mai mici de 12 luni care beau lapte de vacă. Este recomandat
ca bebelusul să fie hrănit la sân pentru ca fierul din laptele matern este mai
ușor de asimilat, sau formule de lapte praf îmbogățite cu fier și vitamine.
-Laptele de vacă are mai mult fier decât alte produse alimentare, dar
nu suficient pentru un sugar care nu mai mănâncă altceva decat lapte.
-De asemenea, la unii copii, laptele de vacă poate provoca sângerari
intestinale.
-Prematurii și nou-născuții cu greutate mică
-Copiii mai mari care beau numai lapte de vacă și niciun alt aliment
solid care conține fier
-Copiii care mănâncă prea multe făinoase (fierul nu este asimilat de
organism)
 -Alte cauze ale anemiei la copii pot fi deficiența de acid folic sau
deficiența de vitamina B12.
Acidul folic este un tip de vitamină B. Organismul are nevoie de acid
folic și Vitamina B12 pentru a produce noi celule, inclusiv celule roșii,
sănătoase, existente în sânge.

Simtomele anemiei la copii:

Din păcate, anemia la copii nu poate fi identificată imediat pentru că

simptomele nu sunt atât de evidente și directe.
Trebuie să fii foarte atent la pielea copilului și la starea lui generală.
Iata câteva semne care indică anemia:
- pielea devine palidă
- buzele și unghiile iși schimbă culoarea
- pielea uscată poate fi un semn de anemie
- pot apărea stomatite
- pot apărea fisuri în colțul gurii
- limba devine netedă și luceste
- poate exista diaree sau constipație
- poate avea probleme cu respirația
- bătăile inimii sunt mai repezi
- copilul devine irascibil, plângăcios
- mișcările copilului sunt mai lente și obosește ușor.
 Tratament

În caz de anemie, copilul va primi suplimente de fier și vitamine.

Dacă vorbim despre bebelușii alăptati la sân, este datoria mamei să
ia suplimentele indicate de medic și să mănânce mai multe alimente bogate
în fier.
De asemenea, în cazul în care bebelușul este anemic acesta va primi
supliment de lapte praf îmbogățit cu fier și vitamine.

Pentru copilul mai mare care sufera de anemie sunt

recomandate dietele pe bază de carne (mai ales ficat), galbenuș de ou,
legume și fructe.
Alimentele bogate în vitamina C ajută organismul copilului să
absoarbă mai mult fier.
Dacă vorbim despre anemie la un copil mai mare de 2 ani, adaugă în
dieta lui portocale, căpsuni, kiwi, roșii, și ardei gras.

Prevenția anemiei:

Dieta este cea mai bună metodă de prevenire a anemiei.

O listă cu alimente bogate în fier pentru copiii mai mari și
adolescenti cuprinde: caise; gulii, verdețuri; fulgi de ovăz; prune uscate;
stafide; spanac; ton; carnea de pui și alte tipuri de carne; fasole uscată și
linte; oua; pește; melasă; unt de arahide; soia.
Cele mai bune surse de fier pentru copiii mici sunt: formula de lapte
praf imbogățită cu fier, laptele matern, cerealele pentru sugari îmbogățite
cu fier și sucul de prune.
 Complicații:

Anemia feriprivă poate afecta performanțele școlare. Copilul

anemic nu se mai poate concentra, are dificultăți la învățare,îi scade
atenția.
Din cauza deficitului de fier plumbul este usor absorbit de
organism.
Analizele care confirmă această anemie la copii sunt:
hemograma(hemoglobina,hematocritul) și dozarea fierului din sânge.

Tipuri de anemii:

Anemii cauzate de distrugerea globulelor rosii

Anemia hemolitica apare cand hematiile sunt distruse prematur (mai
repede de 120 zile), iar maduva osoasa nu poate tine pasul cu necesarul
organismului pentru celule noi.
Aceasta problema este uneori cauzata de infectii sau de anumite
medicamente (antibiotice sau medicamente anticonvulsive).
In cazul anemiei hemolitice autoimune, sistemul imunitar confunda
hematiile cu agenti externi si incepe sa le distruga.
De multe ori copiii mostenesc de la parinti acest tip de anemie hemolitica
care include urmatoarele: siclemie, talasemie, glucozo-6-fosfat-
dehidrogenaza si sferocitoza ereditara.
Siclemia apare in special la cei cu origini africane si in cazul sau
hemoglobina formeaza legaturi lungi cand elimina oxigenul deformand
celulele (intr-o forma alungita); vasele de sange se infunda si apar episoade
recurente de durere si probleme care pot afecta orice organ din corp.
Talasemia este caracterizata de durata anormala si scurta a hematiilor; cea
 majora presupune distrugerea rapida a hematiilor si depozitarea fierului in
organele vitale, iar cea minora are simptome mai putin grave.
Glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza afecteaza mai des pe cei de origine
africana (baieti) si presupune insuficienta productie a enzimei G6PD care nu
functioneaza corespunzator, multe globule rosii fiind distruse prematur.
Sferocitoza ereditara este o boala genetica care cauzeaza si icter alaturi de
marirea splinei; hematiile au o suprafata mai mica decat in mod normal si se
descompun usor; este mai des intalnita in familiile nord-europene.

Anemia cauzată de hemoragii:

In acest caz trebuie sa fie vorba de o hemoragie semnificativa fie

datorata unei leziuni, interventii chirurgicale, fie unei probleme cu
coagularea sangelui.
Hemoragie apare si in cazul sindromului colonului iritabil sau
ulcerului, dar mai putin abundenta si pe termen lung. In cazul
adolescentelor anemia poate aparea din cauza unei menstruatii abundente.
In toate cazurile, creste nevoia de fier a organismului, necesar pentru
crearea de noi hematii.

Anemia cauzată de producerea inadecvată de hematii:

Anemia aplastica apare cand maduva osoasa nu poate produce

suficiente globule rosii din cauza unei infectii virale, expunerii la
chimicale, radiatii sau medicamente (antibiotice, anticonvulsive sau
citostatice), unele forme de cancer putand fi responsabile pentru aparitia
sa.
Anemia fiziologica este temporara si este caracterizata de scaderea
nivelului hemoglobinei la bebelusi dupa aproximativ 2 luni de la nastere.
 Fiind considerata un proces normal (cauzat de schimbarea mediului), nu
necesita niciun tratament, bebelusii revenindu-si singuri.
Cea mai des intalnita forma de anemie este corelata cu deficienta de fier,
care conduce la incapacitatea producerii de suficiente hematii. De obicei
este vorba de un aport alimentar redus (sau pierdere excesiva de fier din
organism) si apare uzual la copiii mai mici de 2 ani (mai ales la cei care
consuma cantitati excesive de lapte). Poate fi prezenta si la fetele aflate la
pubertate (pe perioada menstruatiei), fiind necesara o suplimentare a
aportului de fier.

Leucemia la copii:

Leucemia la copii reprezinta o boala grava, potential fatala, care

impune adeseori un tratament de lunga durata. Inovatiile medicale, alaturi
de o atenta monitorizare, sporesc din fericire rata de supravietuire in mod
considerabil. Haideti sa aflam impreuna care sunt cauzele, simptomele si
metodele de tratament pentru leucemia la copii.

Definiție:

Termenul leucemiei desemneaza cancerul globulelor albe din sange

(denumite leucocite sau WBC).
Cancerul apare in principiu cand celulele dintr-o parte a corpului
incep sa se dezvolte necontrolat, dezvoltarea lor fiind diferita de cea
normala.
In loc sa dispara dupa un anumit timp (cum se intampla cu restul
celulelor), celulele canceroase continua sa creasca si sa formeze altele noi.
 Acestea pot creste in cadrul altor tesuturi, invadandu-le (ceea ce niste
celule normale nu pot face).
In cazul leucemiei, un numar mare de leucocite sunt produse in maduva
osoasa.
Aceste celule anormale aglomereaza maduva si inunda fluxul
sanguin dar nu isi pot realiza rolul corespunzator de protejare a organismului
impotriva bolilor, deoarece sunt defecte.
Pe masura ce leucemia avanseaza, este afectata productia altor tipuri de
globule, inclusiv globule rosii si trombocite, ducand la anemie (numar scazut
de globule rosii) si probleme de coagulare, in plus fata de riscul crescut de
infectie cauzat de anormalitatile leucocitelor.
Din punct de vedere statistic, varsta la care apare cel mai des este intre 2-
8 ani, cu o incidenta de varf la 4 ani (dar poate aparea si la alte varste),
procentul copiilor afectati de leucemie fiind de 25%, dar beneficiaza de un
prognostic extrem de favorabil odata identificata boala.

Tipuri de leucemii:

In general, leucemiile sunt clasificate in doua categorii principale: acute-

care presupun o dezvoltare rapida si cronice - presupun o dezvoltare lenta. In cazul
copiilor, aproximativ 98% sunt acute.
Apoi, leucemiile acute sunt impartite in leucemii limfocitare si leucemii
acute mieloide, in functie de tipul de leucocite implicat: limfocite si, respectiv,
mielocite (exista si posibilitatea aparitiei tipului hibrid care presupune implicarea
ambelor tipuri de leucocite).
Aproximativ 60% din copii prezinta leucemie limfocitara acuta. Desi poate
aparea si leucemia mieloida cronica, este extrem de rara la copii.
Cauze:

Factorii de risc in cazul leucemiei la copii includ:

- boli ereditare cum sunt sindromul Li-Fraumeni, sindromul Down sau
sindromul Klinefelter.
- probleme ereditare ale sistemului imunitar, cum sunt ataxia
telangiectasia sau anemia Fanconi.
- un frate sau sora cu leucemie, in special un geaman identic (20-25%
sanse de aparitie pentru gemeni identici, in alte cazuri riscul este de 2-4
ori mai mare cel mediu).
- un istoric de expunere la nivele ridicate de radiatii, chimioterapie (pentru
cancer, riscul este prezent in special in primii 8 ani dupa tratament) sau
chimicale cum este benzenul (un solvent).
- un istoric de suprimare a sistemului imunitar, cum este in cazul unui
transplant de organe.
In majoritatea cazurilor, nici parintii si nici copiii nu pot controla
factorii declansatori, desi se investigheaza posibilitatea ca factorii de
mediu sa sporeasca riscul de aparitie.
Majoritatea leucemiilor apar din mutatii nedobandite in gene, erorile
aparand aleatoriu si imprevizibil, prin urmare nu pot fi prevenite.
Singura situatie in care este posibil un oarecare control implica
expunerea la radiatii in perioada prenatala si limitarea, cand este posibil,
in ceea ce priveste radiatiile sau substantele nocive in decursul copilariei.

Simtome:

Deoarece globulele albe ale copiilor afectati de leucemie sunt defecte,

acestia pot experimenta episoade de temperatura crescuta si infectii care nu se
pot trata cu antibiotic deoarece nu sunt suficiente leucocite pentru a combate
infectia.
Acestia pot prezenta si anemie deoarece boala afecteaza productia de globule
rosii din maduva care transporta oxigen, prin urmare apare si o paloare specifica,
cei mici devenind anormal de obositi si prezentand o scurtare a respiratiei in
timpul jocului.
De asemenea, pot fi prezente si vanatai si sangerari usoare, epistaxis
(sangerare nazala) sau sangerare pentru un timp neobisnuit de lung, chiar dupa o
leziune minora, deoarece leucemia distruge abilitatea maduvei de a produce
trombocite.

Diagnostic:

O examinare fizica se impune in primul rand pentru a identifica daca

exista inflamatii ale organelor sau nodulilor limfatici.
Apoi, se ia in considerare istoricul medical ce include simptome,
probleme anterioare de sanatate, medicatie curenta, alergii si alte aspecte
importante.
In general, o hemoleucograma completa este necesara in prima faza
pentru a evidentia cantitatea de leucocite si hematii (globule albe si rosii),
incercandu-se identificarea celulelor anormale de catre laborator la
microscop.
In functie de rezultatele testelor de sange, se impune adesea o biopsie a
maduvei spinarii (o portiune de la nivelul soldului este indepartata pentru
testare), o punctie lombara (o mostra de lichid spinal este indepartata si
examinata indicand daca leucemia s-a extins la nivelul sistemului nervos
central) si, in cele din urma, o biopsie a nodulilor limfatici (se indeparteaza
o portiune pentru analiza la microscop).
 Aceste testari implica sedarea copiilor, deoarece sunt proceduri destul de
dureroase.
Suplimentar pot fi efectuate si investigatii de tipul radiografiilor
toracale (pentru evidentierea nodulilor inflamati sau a unei infectii asociate) sau
osoase (pentru a evidentia daca boala s-a extins la nivelul sistemului
osos), RMN (pentru examinarea creierului si a maduvei
spinarii), tomografii (vizeaza daca organele sunt afectate) si ecografii (noduli si
organe marite).

Tratament:

Inainte de inceperea efectiva a tratamentului, adeseori se impune o

tratare a complicatiilor asociate bolii, cum sunt infectiile.
Astfel, pot fi necesare transfuzii de sange sau chiar administrarea
de antibiotic, ceea ce poate afecta compozitia sangelui in ceea ce priveste
cantitatea de oxigen transportata de celule.
Apoi, cel mai des, este utilizata chimioterapia, care presupune
adiministrarea unor medicamente extrem de puternice cu scopul de
a impiedica raspandirea celulelor canceroase.
Trebuie ca medicul oncolog care monitorizeaza copilul sa ia in
considerare in special reactiile adverse pe care medicatia prescrisa le poate
presupune, diminuand pe cat posibil riscul de aparitie a problemelor
suplimentare.
Medicatia este adesea administrata intratecal (introdusa direct in
maduva spinarii) pentru a reduce riscul de invadare a sistemului nervos.
Uneori se apeleaza la tratamentul cu radiatii in cadrul caruia nivele
ridicate de radiatii sunt intrebuintate pentru a micsora tumorile si a
impiedica raspandirea celulelor.
 Dupa inceperea tratamentului, odata cu aparitia remisiei (nu mai este
evidentiata prezenta celulelor canceroase), se impune mentinerea
chimioterapiei pentru o perioada suplimentara pentru a preveni reaparitia
bolii (in cicluri de 2-3 ani se repeta), in caz cotrar aproape intotdeauna fiind
recurenta. Exista din pacate situatii in care, chiar daca este urmata terapia,
leucemia reapare; in aceste situatii sau in loc de o noua chimioterapie (in
funtie de tipul de leucemie), medicii apeleaza la un transplant de maduva,
in cazul caruia un tesut sanatos de maduva spinala este introdus in corpul
copilului (chimioterapia intensiva distruge maduva osoasa, locul unde noi
globule rosii se formeaza).
Efectele nedorite ale chimioterapiei includ caderea parului, greata si
varsaturi si risc crescut de infectie sau sangerare pe termen scurt, precum si
alte probleme posibile asociate, prin urmare toate trebuie luate in
considerare de medicul curant.

Hemofilia:

Hemofilia este o tulburare de sangerare rara, care previne ca

sangele sa se coaguleze in mod corespunzator. Deci, o persoana care
sufera de hemofilie va sangera mai mult fata de una care nu sufera de
aceasta boala. Hemofilia este o tulburare genetica, ceea ce inseamna ca ea
este un rezultat al schimbarilor din gene, care fie a fost mostenita (de la un
parinte catre copil), fie a aparut in timpul dezvoltarii din pântec.

Hemofilia afecteaza, in general, baietii – aproximativ 1 din 5.000 –

10.000 de persoane se naste cu ea. Fetele sunt afectate mult mai rar. Un
barbat nu poate transmite gena catre fiii lui, desi toate fiicele vor fi
purtatoare. Fiecare baiat va avea o sansa de 50% de a avea hemofilie, daca
mama lui poarta gena.
 Semne și simptome:

Semnele si simptomele hemofiliei variaza, depinzand de severitatea

deficientei de factor si de locul in care are loc sangerarea. Putini copii sunt
diagnosticati cu hemofilie in primele 6 luni din viata, deoarece acestia nu sunt
predispusi sa sufere de o leziune care va duce la sangerare. De exemplu, doar
50% dintre baietii care sufera de hemofilie sangereaza excesiv atunci cand sunt
circumcisi si doar 3% - 5% dintre nou nascutii care sufera de hemofilie
sangereaza in interiorul craniului (numita hemoragie intracraniana)

Odata ce copiii cu hemofilie incep sa se taraie sau sa se plimbe singuri prin

casa, parintii pot observa vanatai umflate pe stomac, piept, fund sau spate.
Uneori, datorita vanatailor care apar in locuri mai putin probabile, parintii pot fi
suspectati de abuz, inainte ca fiul sau fiica lor sa fie diagnosticata cu hemofilie.

Diagnostic:

Doctorul tau poate suspecta ca fiul sau fiica ta are hemofilie daca
exista un patern al vatamarilor sau al sangerarilor, in special daca acest
lucru include sangerarea articulatiilor. Pentru a diagnostica aceasta
conditie este nevoie de un set de teste de sange, inclusiv o hemograma
completa, timpul de protrombina, timpul de tromboplastina partial activat,
nivelul de factor VIII si de factor IX.

Tratament:

Desi hemofilia este o conditie care nu are leac si dureaza toata viata (alta
decat transplantul de ficat, o procedura care poate duce, uneori, la probleme de
sanatate mult mai serioase decat hemofilia), aceasta poate fi gestionata cu succes
prin terapia de inlocuire a factorului de coagulare – infuzii periodice cu factorul
de coagulare deficient in fluxul de sange al copilului.

Inlocuirea de factor poate fi facuta intravenos, fie la o clinica de hematologie, fie

acasa de o asistenta medicala sau chiar de parinti (si, de asemeni, de pacientii
care sufera de aceasta conditie) care au urmat un curs special. Echipa de
hemofilie a copilului tau (doctorii numiti hematologi, care sunt specializati in
tratarea tulburarilor de sange, asistentele medicale si asistentii sociali) te vor
invata cum sa prepari factorul de coagulare concentrat si, de asemeni, cand si
cum sa ii administrezi injectia in vena copilului tau.

Odata ce factorul de coagulare este „perfuzat”, acesta va incepe sa actioneze

rapid si va ajuta in prevenirea leziunilor la nivelul articulatiilor.