Sunteți pe pagina 1din 88

Ministerul Învăţământului, Educaţiei şi Sportului

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Ştiinţe Economice şi Relaţii Economice Internaţionale

Teza de Magistru

Probleme tehnico – economice ale energiei complimentare.


Referinţe, analize, sugestii.

Chişinău 2007
1
Cuprinsul
Introducere........................................................................................3

Capitolul I. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.


Analiza stării actuale a Infrastructurii
Ramurii Energetice
1.1 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE).........6
1.1.1 Constituirea ANRE.................................................................6
1.1.2 Activitatea ANRE în 2004. Formularea problemei……........9
1.1.3 Politica tarifară. Reglementare şi licenţierea.
Relaţii internaţionale .....................................................................10
1.2 Evoluţia pieţei energiei electrice. Evoluţia tarifelor la energia
electrică livrată consumatorilor finali....................................... .........23
1.3 Evoluţia pieţei gazelor naturale...................................................... ....31
1.4 Evoluţia pieţei produselor petroliere.............................................. ....34

Capitolul II. Surse Regenerabile de Energie (SRE).


Practica mondială
2.1 Viitorul Energiei în Relaţie cu Mediul...............................................39
2.2 Potenţialul surselor regenerabile de energie în Uniunea Europeană...41
2.3 Energia Eoliană...................................................................................44
2.4 Energia Solară.....................................................................................58
2.5 Energia Biomasei – Bioenergia...........................................................68
2.5.1 Biomasa..................................................................................68
2.5.2 Uniunea Europeană în contextul reducerii emisiilor de CO2........71
2.5.3 Protocolul de la Kyoto............................................................72

Capitolul III. Posibilităţi de implementare ale energiei


Complimentare în Republica Moldova
3.1 Eficientizarea conversiei, transportării şi utilizării energiei...............74
3.2 Energia Eoliană……………………………………………………...81
3.3 Energia Solară……………………………………………………….84
3.4Energia deşeurilor de biomasă provenită din viticultură
şi silvicultură………………………….……………………………...86
Concluzii……………………………………………………………………..87

Literatura…………………………………………………………………...…..89

2
Introducere
Actualitatea temei. Combustibilul fosil va continua sa joace rolul cel mai
important ca sursa de energie. Rezervele mondiale de cărbune sunt evaluate în
prezent ca 30 miliarde tone. Dacă consumul de cărbune se va menţine la nivelul
actual, aceste rezerve vor satisface rezervele de energiei a societăţii omeneşti
timp de 200 ani. Imense sunt şi rezervele de gaz, cele mai mari zăcăminte fiind
situate în Federaţia Rusă. Zăcămintele petroliere sunt exploatate la gradul cel
mai înalt, dar rezervele reale nu provoacă nelinişte pentru următorii 40-50 de
ani. Sumar cărbunele, ţiţeiul şi gazul constituie 84 procente din consumul
mondial de energie primă.
Din punct de vedere ecologic combustibilii se situează în felul următor
cărbunele produce cele mai multe deşeuri, multe dintre ele sunt toxice, la mijloc
se află derivaţii ţiţeiului (păcura, motorina, benzina), cel mai curat combustibil
este gazul care la ardere degajă bioxid de carbon şi apa, cantitatea de gaze
ofensive fiind minimală.
Energia nucleară constituie 6 procente din producerea mondială de
energie. La prima vedere ea este cea mai curată şi relativ ieftină, iar rezervele de
combustibil sunt nelimitate. Însă cum arată practica din ultimele decenii cele
mai periculoase pentru omenire sunt anume staţiile nuclearoelectrice. Impactul
catastrofei de la Cernobâl, a numeroaselor avarii de alte staţii de acest gen
asupra naturii şi societăţii umane sunt atât de negative încât specialiştii
recomandă refuzul de a utiliza energia nucleară pentru producerea electricităţii şi
căldurii. „Verzii” din Europa au elaborat chiar un plan de închidere treptată a
tuturor staţiilor nucleare până în anii 2020-2025, ceea ce nu este real după
părerea mea.
Cea mai bună perspectivă din punct de vedere ecologic o are creşterea
utilizării energiei renovabile, consumul căreia nu aduce la o posibilă epuizare a
resurselor, ce generează această energie. Din categoria surselor renovabile de
energie fac parte: solară, eoliană (a vântului), biomasa, hidraulică, geotermică,
fluxul şi refluxul, valurile mării. Aceste energii sunt pure, inepuizabile, dar

3
utilizarea lor în masă este dificilă, deoarece randamentul lor este scăzut. În plus,
ele necesită investiţii enorme pentru o unitate de energie obţinută. Oricum
aportul energiei renovabile în bilanţul energetic mondial este de 2,5 procente şi
tinde la 6 procente în cei mai apropiaţi ani. În Moldova există tradiţii seculare de
utilizare a energiei vântului. În anii 20-30 ai secolului trecut fiecare sat avea
mori de vânt ce permitea producerea pe loc a făinii şi nutreţurilor. Construirea
staţiilor electrice eolice ar putea fi o alternativă în cazul unor aşezări îndepărtate,
întreprinderi mici situate izolat de localităţi.
Energia viitorului apropiat este biomasa. Deşeurile forestiere şi agricole
de tip lemnos deseori sunt unica sursă de energie pentru o parte a populaţiei de
la sate. Plantarea unor specii de arbori cu creştere rapidă a masei biologice
(plopi, salcii şi altele) special pentru utilizarea lor ca lemn de foc este o cale
reală de satisfacere a necesitaţilor în combustibil.
Masa organica măruntă se întrebuinţează pentru obţinerea gazului biologic
prin metoda compostării. Bălegarul, frunze căzute, reziduuri menajere şi altele
se depozitează în gropi sau recipiente de diferite dimensiuni. Masa organică se
supune fermentării, eliminându-se gazul metan (CH4) care se utilizează în
calitate de combustibil ecologic pur. Compostul este folosit ca îngrăşământ
organic. Există tehnologii de obţinere din masa biologică a alcoolului etilic care
în amestec cu benzina (gazol) serveşte drept carburant pentru automobile. În
republică s-au efectuat experimente, obţinându-se rezultate promiţătoare privind
utilizarea uleiului de rapiţă în calitate de substituent al păcurei.
Întrucât deşeurile solide poartă în sine valoarea energetică esenţială, o cale
sigură de reducere a consumului de combustibil este reintroducerea reziduurilor
în procesul de producere. Astăzi în Moldova sunt reciclate doar 15-20 la sută din
deşeurile menajere pe când în multe ţări din Europa şi America se obţine
refolosirea a 80-90 procente de reziduuri.
Este bine cunoscută situaţia deplorabilă din complexul energetic al
R. Moldova: dependenţa totală de importul de surse energetice - circa 98% din
totalul necesar şi preţuri neadecvate puterii de cumpărare a populaţiei. Doar

4
circa 2% din necesarul de energie provine din surse proprii. În acelaşi timp, în
ţările UE cota parte a surselor regenerabile de energie (SRE) în consumul total
de surse primare de energie constituie circa 6%. În anul 2010 aceasta va atinge
cifra de 12%, ceea ce înseamnă că fiecare al 8-lea cetăţean din ţările UE nu va
consuma nici un KWh de energie de provenienţă fosilă sau nucleară.
Apar câteva întrebări fireşti: care sunt cauzele de utilizare neadecvata a SRE în
Moldova? Ce ar trebui sa facă factorii de decizie pentru a ameliora situaţia în
acest domeniu atât de important pentru ţară?
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări folosind experienţa ţărilor
UE şi informaţii acumulate din experienţa de activitate de cercetătorilor
ştiinţifici autohtoni – de la Institutul de Cercetări, Universitatea de Stat,
Universitatea Tehnică. Vom analiza câteva sectoare din domeniul SRE şi anume:
energia eoliană, energia solară, energia deşeurilor de biomasă provenită din
viticultură şi silvicultură.

5
Capitolul I.
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Analiza
stării actuale a Infrastructurii Ramurii Energetice

1. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.


1.1 Constituirea ANRE
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a fost
creată în august 1997 prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 767 în
calitate de autoritate permanentă a administraţiei publice cu statut de persoana
juridica ce nu se subordonează unei alte autorităţi publice sau private, cu
excepţia cazurilor stipulate în legislaţie.
Agenţia reglementează activităţile economice şi comerciale în sectoarele
electroenergetic, de gaze naturale şi produse petroliere prin acordarea de licente,
promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia drepturilor
consumatorilor.
În activitatea sa Agenţia se conduce de Constituţia Republicii Moldova, Legea
cu privire la energia electrica, Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la
energetica, regulamentul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetica
şi alte acte legislative şi normative ale Republicii Moldova.
septembrie 1997- septembrie 1998 - perioada de creare a ANRE, de angajare a
personalului, elaborare şi promovare a legislaţiei necesare pentru activitatea
ANRE şi a sectoarelor electroenergetice şi de gaze naturale, perioada de
reorganizare a întreprinderilor electroenergetice în societăţi pe acţiuni.
septembrie 1998 - Parlamentul Republicii Moldova a aprobat legile cu privire la
energia electrica şi cu privire la gazele naturale, care au legiferat activitatea
ANRE în domeniul reglementarii de stat a activităţilor de producere, transport,
dispecerat, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi de gaze naturale pe
teritoriul republicii.
iunie 1999 - Guvernului Republicii Moldova a aprobat Regulamentul Agentiei
Naţionale pentru Reglementare în Energetica.
6
1998–2000 - ANRE şi-a direcţionat activitatea spre organizarea în Republica
Moldova a unui sistem de reglementare a activităţilor din complexul
electroenergetic, elaborând şi implementând în practică actele normative
necesare pentru acordarea licenţelor, aprobarea şi aplicarea tarifelor, efectuarea
controlului activităţii titularilor de licenţă, protecţia drepturilor consumatorilor şi
soluţionarea petiţiilor parvenite de la consumatori. ANRE a început sa activeze
în domeniul politicii tarifare în urma adoptării la 16 ianuarie 1998 de către
Guvern a Hotărârii nr. 41, care a abilitat ANRE cu dreptul de a stabili tarifele la
energia electrică, termică şi gaze naturale, iar mai târziu această activitate a fost
facilitată şi de legile cu privire la energia electrica şi cu privire la gaze naturale
adoptate de Parlament în septembrie 1998. Reglementarea tarifelor la gaze
naturale, energia electrica şi energia termica produsa la Centralele electrice de
termoficare (CET) locale a fost una dintre principalele şi cele mai dificile funcţii
ale ANRE în perioada menţionată.
1999 - funcţia de stabilire a tarifelor la furnizarea energiei termice pentru SA
“Termocom” şi fosta ARP “Termocomenergo” este transmisă Primăriei
municipiului Chişinău şi autoritarilor publice locale în proprietatea cărora au
intrat întreprinderile de termoficare.
2001 - Conform Legii privind unele genuri de activitate şi Legii privind piaţa
produselor petroliere dreptul de acordare a licenţelor pentru activităţile în
domeniul menţionat a trecut de la Ministerul Finanţelor la ANRE.
2002 – ANRE începe activitatea de acordare a licenţelor pentru activităţile de pe
pata produselor petroliere.

7
ANRE este compusă din 3 direcţii şi o secţie în care activează 31
colaboratori - specializaţi în drept, energetica, economie şi finanţe, jurnalism şi
relaţii cu publicul.
•Direcţia Politica Tarifară şi Analiza Economică efectuează studii economice
şi de analiza a cheltuielilor în energetica, elaborează metodologii de calculare a
tarifelor, monitorizează investiţiile şi cheltuielile întreprinderilor reglementate,
acorda recomandări privind structura şi nivelul tarifelor, efectuează auditul
întreprinderilor energetice.
•Direcţia Reglementare şi Licenţiere elaborează reguli, regulamente şi norme
tehnice, acorda licenţe pentru activităţile reglementate şi monitorizează
îndeplinirea de către titularii de licenţe a regulilor şi regulamentelor aprobate de
ANRE precum şi respectarea de către ei a condiţiilor licenţelor.
•Direcţia Juridica şi Protecţia Consumatorilor îndeplineşte sarcini de
asigurare juridica a activităţii ANRE, perfecţionării legislaţiei de domeniu şi
protecţiei consumatorului.
•Secţia administrativă cu setul ei de obligaţiuni specifice.
Conducerea ANRE

8
Organul responsabil de luarea deciziilor este Consiliul de administraţie alcătuit
din trei directori:
 Postul de Director General este vacant
 Dl Nicolae Triboi - Director (desemnat în 2003)
 Dl Anatol Burlacov - Director (desemnat în 2003)
 Deciziile sunt luate cu votul majoritarii. Fiecare director are dreptul la un
singur vot. Directorii sunt desemnaţi de Guvern pentru o perioada de şase
ani. Nici unul dintre directori nu poate deţine aceasta funcţie mai mult de 12
ani.

1.2Activitatea ANRE în 2004. Formularea problemei.


Anul 2004 a reprezentat pentru ANRE o noua etapa de perfecţionare a
cadrului de reglementare din sectorul energetic, de gaze naturale şi cel al
produselor petroliere din Republica Moldova în direcţia armonizării acestuia cu
cerinţele societăţii şi legislaţiei în vigoare şi adaptări. sale continue la procesele
ce au loc în lume. Obiectivele urmărite de ANRE în anul 2004 s-au concentrat în
jurul susţinerii procesului d. reforma şi promovării concurenţei în sectorul
energetic, a creşterii eficienţei pieţei de energie electrică şi integrarea acesteia în
piaţa regională şi europeană. O atenţie specială a fost acordată protecţiei
consumatorului. Dovada servind şi creşterea gradului de încredere a populaţiei
in ANRE ca instanţă ce stă la straja drepturilor şi intereselor consumatorilor ce
s-a făcut observată prin majorarea cu 70 la sută a numărului de petiţii depuse la
ANRE în cazul litigiilor cu furnizorii de utilităţi. ANRE a emis noi reglementări
tehnice şi comerciale armonizate cu modificările din segmentele de producere,
distribuţie şi furnizare a energiei electrice, gaze naturale şi a activităţilor de pe
piaţa de produse petroliere. Prin aceste noi reglementari este încurajată
dezvoltarea pieţei concurenţiale. De asemenea a realizat ajustarea preţurilor şi
tarifelor la gaze naturale şi la producerea energiei termice, astfel incât acestea să
acopere costurile justificate ale agenţilor economici, in conformitate cu
înţelegerile semnate de Guvern cu instituţiile şi organismele internaţionale, a

9
dezvoltat aspectele de monitorizare a activităţii agenţilor economici
reglementaţi. O problema permanenta rămâne oferta de energie electrică foarte
redusă pe piaţa. Pe malul drept al Nistrului se produce numai 30 la suta din
necesarul de energie electrică, restul fiind achiziţionat din Ucraina şi de la
Centrala Electrică Moldoveneasca de la Cuciurgani. Această dependenţă face
dificilă asigurarea unei furnizări fiabile cu energie electrică a Republicii
Moldova. Fără suficiente surse proprii de energie electrică liberalizarea pieţei de
energie electric. nu va da rezultatele aşteptate şi nu vom avea nici conexiuni
reciproc avantajoase cu alte sisteme energetice. Pentru a aplica o politica tarifara
corectă, în anul 2004, ANRE a implementat o serie de noi metodologii privind
determinarea, aprobarea şi aplicarea tarifelor în sectoarele reglementate. În
consecinţa în anul 2004 tarifele la energia electrică s-au menţinut la un nivel
stabil, concomitent întreprinderile de distribuţie reducând consumul tehnologic
şi pierderile comerciale. În plan internaţional, ANRE a continuat participarea la
proiecte de cooperare în domeniu. sau de activitate, cum ar fi parteneriatul cu
IUB - Comisia Utilităţilor Publice din Iowa (SUA) şi schimbul de experienţă cu
reglementatorii din Europa Centrala şi de Est în cadrul Asociaţiei Regionale a
Reglementatorilor din domeniul Energiei (ERRA). Aceste cooperări au fost
sprijinite şi de National Association of Regulatory Utility Commissioners
(NARUC) din SUA. Realizarile obţinute au fost posibile cu contribuţia agenţilor
economici ce activează în sectoarele reglementate de ANRE. Ne exprimam
speranţa ca şi în anul 2005 efortul comun al tuturor parţilor implicate în bun.
activitate a sectoarelor reglementate de ANRE, va asigura atingerea scopului
comun propus şi anume creşterea eficienţei şi siguranţei în sectorul energetic.
Consiliul de Administraţie al ANR.

1.3 Politica tarifară. Reglementarea şi licenţierea. Relaţii internaţionale.


Politica tarifară. În domeniul politicii tarifare, activităţile principale ale
ANRE, reieşind din responsabilităţile sale legale, au fost orientate spre

10
fortificarea cadrului normativ ce ţine de activitatea economico-financiară a
întreprinderilor reglementate, concomitent cu perfecţionarea mecanismului de
formare a preţurilor. Având drept principiu includerea unor prevederi
investiţionale stimulatorii, aducerea în concordanţă cu Standardele Naţionale de
Contabilitate şi stabilirea pentru toate întreprinderile din sectoarele reglementate
a unor metode unice de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor la serviciile
prestate, specialiştii Agenţiei au elaborat un şir de normative metodologice noi,
sau într-o redacţie nouă. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al
ANRE nr. 122 din 25 martie 2004 a fost aprobată Metodologia de determinare,
aprobare şi aplicare a tarifelor la gazele naturale.
În acelaşi context, întru executarea legii serviciilor publice de gospodărie
comunală nr. 1402-XV din 24 noiembrie 2002, modificată şi completată prin
Legea nr. 130-XV din 29 aprilie 2004, articolul 13/1, în urma coordonării cu
Guvernul Republicii Moldova, au fost aprobate:
Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor de producere a
energiei termice şi apei de adaos şi Metodologia determinării, aprobării şi
aplicării tarifelor de livrare a energiei termice consumatorilor finali (Hotărîrea
nr. 147 din 25 august 2004);
Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile
publice de alimentare cu apa, de canalizare şi epurare a apelor uzate (Hotărârea
nr. 164 din 29 noiembrie 2004). Conceptul de bază al actelor metodologice
nominalizate constau în:
- sporirea fiabilităţii calităţii alimentării consumatorilor cu gaze naturale,
energie, prestării serviciilor publice de alimentare cu apă, de canalizare
şi epurare a apelor uzate la costuri rezonabile;
- stimularea activităţii de investiţii în domeniile corespunzătoare, ce ar
permite ca capacităţile de producţie şi reţele să fie dezvoltate din punct
de vedere al creşterii productivităţii şi/sau a duratei de funcţionare
utilă;

11
- acoperirea consumurilor şi cheltuielilor aferente exploatării eficiente a
unitaţilor de producţie şi cheltuielilor necesare pentru protecţia mediului
ambiant.
- asigurarea unei activităţi eficiente şi profitabile, care ar da posibilitate
întreprinderilor sa-şi recupereze mijloacele financiare investite în
dezvoltare şi reconstrucţie.

Principiile de calculare a tarifelor.


La etapa actuala de dezvoltare, în procesul de reglementare a preţurilor şi
tarifelor în sectorul energetic este foarte important de a ţine cont de doua
principii de baza;
· consumatorii trebuie sa beneficieze de servicii din ce în ce mai calitative la
preţuri rezonabile;
· pentru întreprinderile energetice trebuie să fie asigurată o oportunitate raţională
de recuperare a cheltuielilor financiare suportate inclusiv costul capitalului
(randamentul echitabil de la investiţii).
Întemeiată pe practica mondiala, politica tarifară a ANRE este conformată
urmatoarelor principii de calculare a tarifelor
- corectitudine şi echitate intru asigurarea stabilitaţii tarifelor
- acoperirea costurilor reale şi minim necesare pentru procurarea resurselor
energetice, acoperirea cheltuielilor de producere, transport, distribuţie şi de
intreţinere a mijloacelor fixe.
- utilizarea eficienta a resurselor energetice, materiale şi umane în sector,
prevederea unei rate rezonabile de profit pentru întreprinderile energetice care
le-ar asigura o dezvoltare continua.
- încurajarea activităţii investiţionale în sector prin stabilirea unui nivel rezonabil
de rentabilitate în funcţie de mijloacele investite în dezvoltare, renovare şi
reconstrucţie.
- stimularea eficienţei managementului întreprinderilor energetice şi reducerii
pierderilor tehnice şi comerciale.

12
Activităţile de actualizare a tarifelor la gazele naturale, energia electrică şi
termică.
Pentru asigurarea securităţii energetice a statului, diminuarea subvenţiilor
încrucişate intre diferite categorii de consumatori, tarifele la gazele naturale au
fost ajustate în corespundere cu costurile reale pentru procurarea, transportarea,
distribuţia şi furnizarea acestora. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de
administraţie al ANRE nr. 118 din 19 februarie 2004 au fost aprobate noi tarife
cu punerea în aplicare de la 1 martie 2004. Acestea au constituit: pentru livrarea
gazelor naturale de la staţiile de distribuţie a gazelor (SDG) - 913,49 lei/1000
m3; pentru gazele naturale livrate centralelor electrice cu termoficare (CET) -
846 lei/1000 m3; pentru gazele livrate întreprinderilor specializate (comunale)
de producere şi aprovizionare centralizata a energiei termice pentru uz public -
1000 lei/1000 m3; luând în consideraţie situaţia social-economică şi în scopul
protecţiei sociale, s-a stabilit ca pentru gazele naturale livrate populaţiei, pentru
volumul de consum pana la 30 m3 se va aplica un tarif de 1080 lei/100 m 3, iar
pentru gazele naturale livrate consumatorilor casnici pentru volumul ce
depăşeşte 30 m3 şi altor consumatori finali un tarif de 1360 lei/1000 m 3 (făra
TVA.
Mai jos este arătată evoluţia tarifelor medii la gazele naturale în 1997-
2004

13
Diferenţierea tarifelor de livrare a gazelor naturale pe categorii de consumatori a
fost efectuata în limita tarifului mediu de 1083 lei/1000 m3, ce consta din
costurile şi rentabilitatea, incluse în tariful aprobat prin hotărârea Consiliului de
administraţie al ANRE nr.104 din 15 iulie 2003, actualizat reieşind din
contractul semnat cu S.A.D. „Gazprom” pentru anul 2004, care prevedea
reducerea volumului gazelor transportate în alte ţări de la 11 la 10 mlrd. m 3 şi,
respectiv, a venitului obţinut de la prestarea acestui serviciu.
O asemenea diferenţiere a fost posibila în rezultatul includerii în tariful de
livrare a gazului natural pentru întreprinderile din sectorul termoenergetic doar a
unei parţi din cheltuielile de distribuţie şi modificării repartizării veniturilor
obţinute de la serviciul de tranzit pe categorii de consumatori. Astfel, tariful la
gazele naturale, calculat din preţul de procurare este mai mare decât cel aprobat,
iar reducerea nivelului tarifelor este posibilă în rezultatul includerii veniturilor
obţinute de la transportarea gazelor naturale de către S.A. „Moldovagaz” în alte
ţări. De regulă, veniturile obţinute se repartizau pe categorii de consumatori
proporţional livrărilor efectuate. De această dată insă, veniturile obţinute de la
transportarea gazelor în alte ţări, intr-o proporţie mai mare au fost direcţionate
spre diminuarea costurilor şi respectiv a tarifelor: pentru CET-uri - circa 44%
din veniturile respective, în timp ce cota acestora întreprinderi în consumul de

14
gaze naturale constituie 41%; pentru centralele termice - circa 8% din veniturile
respective, cota acestor întreprinderi în consumul gazelor naturale constituind 6
la suta.
În acelaşi timp, tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor
finali, atât de către întreprinderile de distribuţie de stat „RED Nord” S.A. şi
„RED Nord-Vest” S.A., cît şi de către companiile privatizate de Grupul UNION
FENOSA - I.C.S. RE Chişinău S.A., RED Centru S.A., RED Sud S.A., pe
parcursul anului precedent nu au fost modificate, ramînînd la nivelul aprobat în
iulie 2003.
În legatura cu reducerea tarifelor la gazele naturale livrate centralelor
electrice cu termoficare şi intru ajustarea tarifelor la energie
electrică şi energia termică în conformitate cu costurile reale de producţie ale
CET-urilor şi ale centralei hidroelectrice, au fost aprobate şi au intrat în vigoare
de la 16 aprilie 2004: tariful nou la energia electrică livrată de I.S. „NHE
Costeşti” în mărime de 9,71 bani/KW, tarifele noi la livrarea energiei termice de
către S.A. „CET-1” în mărime de 13lei/Gcal şi de către S.A. „CET-2” - 110
lei/Gcal. Concomitent, s-a decis ca tarifele de livrare a aburilor de către S.A.
„CET-1” şi S.A. „CET”-2. pentru consumatori se stabilesc în baza contractelor
bilaterale.
Printre cauzele cu impact semnificativ asupra necesităţii ajustării tarifelor,
în afara de reducerea tarifelor la gazele naturale livrate CET-urilor, au mai fost:
modificarea volumelor de producţie a energiei, dar şi a consumului specific de
combustibil convenţionat pentru producerea energiei termice şi energiei
electrice; creşterea uzurii mijloacelor fixe în rezultatul modificării duratei de
funcţionare utilă calculata în baza Catalogului mijloacelor fixe şi activelor
nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 338 din
21 martie 2003; majorarea, conform hotărârilor Guvernului, a salariului tarifar
pentru categoria I de calificare angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară,
precum şi efectuarea noilor investiţii capitale - factor stimulator conform
Metodologiei noi adoptate.

15
În contextul activităţilor de actualizare a tarifelor de producere a energiei,
intru asigurarea alimentării fiabile a consumatorilor cu energie electrică şi
energie termică, în legătură cu creşterea consumului specific de combustibil la
producerea energiei electrice şi rebalansării costurilor de producţie , pe parcursul
anului 2004 au mai fost modificate de la 16 iulie tarifele de livrare a energiei
electrice de către S.A. „CET-1” (43,68 bani/kWh), precum şi de la 15 octombrie
- tarifele de livrare a energiei electrice (36,30 bani/kWh) şi a energiei termice
(102 lei/Gcal) de către S.A. „CET-2”.

Coordonatele activităţii ANRE în domeniul politicii tarifare în anul


2005.
Una din activitaţile de importanţă primordiala în domeniul politicii
tarifare consta în stabilirea unor tarife căt mai adecvate atât din punct de vedere
a reflectării costurilor de la activitatea corespunzătoare (de bază sau auxiliară),
cât şi a recuperării echitabile a consumurilor şi cheltuielilor de către fiecare din
categoriile de consumatori. Această abordare permite ca consumatorii conectaţi
la reţelele de tensiune inalta sau medie, în cazul livrărilor de energie electrică,
sau la cele de presiune înalta sau medie, în cazul livrărilor de gaze naturale, în
mare parte acestea fiind întreprinderile din sectorul energetic, să acopere cu
timpul o parte cât mai nesemnificativ din cheltuielile consumatorilor mici
conectaţi la reţelele de tensiune (presiune) mai joasă. Altfel spus, este necesar ca
treptat sa fie diminuate şi eventual excluse aşa numitele „subvenţii incrucişate”,
care mai persista la etapa actuala de dezvoltare a sectorului energetic şi a celui
de gaze naturale.
În contextul celor expuse este deosebit de actuală stabilirea de tarife
diferenţiate pe categorii de consumatori în funcţie de cheltuielile reale aferente
livrărilor pentru fiecare din aceste categorii, volumul de consum şi puterea
conectată, nivelul de tensiune a reţelelor electrice sau nivelul de presiune a
reţelelor de gaze la care sunt conectaţi consumatorii. De asemenea, este actuală
calcularea cât mai echitabilă a tarifelor pentru serviciile auxiliare, în costurile

16
cărora este necesar de a fi incluse doar consumurile şi cheltuielile aferente
nemijlocit prestării acestor servicii de către întreprinderile energetice şi din
sectorul de gaze naturale.
Deosebit de importantă este şi repartizarea corectă a mijloacelor pentru
producerea energiei electrice şi termice în condiţii de co-generare la centralele
electrice cu termoficare.
Astfel, drept obiective de activitate ale ANRE în anul 2005 vor fi
- elaborarea actelor metodologice necesare pentru implementarea în practica a
tarifelor diferenţiate (în dependenţă de nivelul de tensiune, de volumul energiei
consumate şi de puterea contractata, etc.), ce ar permite utilizarea mai raţionala a
energiei electrice.
- iniţierea unui cadru metodologic pentru adoptarea tarifelor diferenţiate în
dependenţă de nivelul de presiune a reţelelor de gaze la care sunt conectaţi
consumatorii, cantităţile de gaze naturale livrate acestora, ţinând cont şi de
aspectul social al problemei.
- perfectarea şi aprobarea Metodologiei de calcul a tarifelor pentru serviciile
auxiliare prestate de întreprinderile de distribuţie a gazelor naturale.
Având drept principiu constituirea unui sistem regulator în procesul de
calculare şi stabilire a tarifelor, adecvat realităţilor actuale, este preconizată
definitivarea şi aprobarea de către Agenţie a Regulamentului privind procedurile
şi regulile de ajustare a tarifelor la serviciile reglementate de ANRE. Procedurile
şi regulile menţionate vor include exigenţele standard privind solicitarea şi
prezentarea de către întreprinderile reglementate a materialelor şi informaţiilor
necesare ajustării tarifelor, procedurile unice de examinare a cererilor depuse de
întreprinderi, precum şi drepturile şi obligaţiile experţilor independenţi şi ale
părţilor interesate.
La compartimentul analiza economico-financiară a activităţii
întreprinderilor şi eficacităţii tarifelor în vigoare va fi efectuată monitorizarea şi
analiza comparativă şi în dinamică a principalilor indicatori economico-
financiari şi condiţii de activitate a întreprinderilor din sectorul energetic.

17
Activităţile descrise sunt facilitate prin utilizarea şi punerea în valoare a
informaţiei pentru evaluarea rezultatelor activităţii şi analizei situaţiei tehnice şi
financiare create la întreprinderi, obţinută conform sistemelor de raportare,
aprobate de ANRE în anul 2002 şi care se prezintă Agenţiei de către titularii de
licenţe din ramura electro-energetică şi de gaze naturale.

Reglementare şi acordarea licenţelor.


Activitatea ANRE în domeniul reglementărilor a avut drept scop
completarea şi perfecţionarea cadrului normativ în scopul funcţionării eficiente a
pieţelor de energie electrică, gaze naturale şi produse petroliere.
Una din cele mai importante reglementări elaborate în anul 2004 a fost
modificarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice.
Perfecţionarea acestui act normativ va contribui în primul rând la îmbunătăţirea
relaţiilor dintre furnizor şi consumator, precum şi la majorarea gradului de
protecţie a consumatorilor.
În scopul stabilirii obligativităţii şi principiilor de organizare a evidenţei
comerciale a cantităţilor de energie electrică produse, importate, exportate,
tranzitate, transportate, distribuite, furnizate şi consumate, a fost elaborat, avizat
şi pus în discuţie la şedinţa de lucru a Agenţiei proiectul Codului de organizare a
evidenţei comerciale a energiei electrice. Punerea în aplicare a acestui act
normativ va majora corectitudinea administrării şi comercializării fluxurilor de
energie electrică.
Pentru promovarea şi impunerea regulilor şi cerinţelor de ordin tehnic pentru o
funcţionare sigură, stabilă şi economică a reţelelor electrice de distribuţie, în
beneficiul tuturor utilizatorilor acestora, s-a elaborat proiectul Codului tehnic al
reţelelor de distribuţie care urmeaza a fi aprobat şi pus în aplicare pe parcursul
anului 2005.
În anul 2004 s-a făcut încă un pas spre îmbunătăţirea serviciului de
furnizare a gazelor naturale, prin elaborarea Regulamentului cu privire la
indicatorii de calitate a serviciului de furnizare a gazelor naturale, care are ca

18
scop disciplinarea furnizorilor de gaze, majorarea calităţii serviciilor prestate şi
protecţia consumatorilor.
Pentru nerespectarea parametrilor de calitate stipulaţi în acest act normativ
ANRE va putea sa aplice furnizorului sancţiuni exprimate prin reduceri de tarif.
Regulamentul urmează să fie pus în aplicare în prima jumătate a anului 2005.
Activitatea în decurs de doi ani în acest domeniu a creat premise pentru a iniţia
şi efectua modificări şi în Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor
naturale. Perfectarea acestuia va avea aceleaşi urmări ca şi la modificarea
regulamentului din sectorul energiei electrice.
Pe parcursul semestrului II al anului 2004, prin elaborarea proiectului
Regulilor pieţei de gaze, a fost pusă baza încă a unei reglementări din cadrul
actelor normative specifice sistemului de gaze naturale
În anul 2004 cadrul de reglementare în energetică a fost completat şi de
Regulamentele cu privire la licenţierea unor genuri de activitate desfăşurate pe
piaţa produselor petroliere, gazelor naturale şi energiei electrice. Acestea au
scopul de a stabili procedurile legale în procesul licenţierii agenţilor economici
ce activează pe piaţa de energie electrică şi gaze naturale, precum şi pe piaţa
produselor petroliere.
A fost iniţiat şi procesul elaborării Regulamentului cu privire la racordarea
surselor de energie electrică autonome ale consumatorilor.

Acordarea licenţelor pentru activităţile pe piaţa produselor petroliere,


energiei electrice, gazelor naturale.
Pe parcursul anului 2004 Agenţia Naţionala pentru Reglementare în
Energetică a acordat licenţe preponderent pentru activităţi pe piaţa produselor
petroliere. Celelalte genuri de activitate reglementate de Agenţie din sectorul de
energie electrică, gazel naturale au fost mai puţin solicitate de a fi licenţiate.

Au fost acordate în total 46 licenţe, inclusiv pentru genurile de activitate


Genurile de activitate Numărul licenţelor acordate în

19
anul 2000
 Comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei
la staţiile de alimentare certificate 6
 Importul şi comercializarea cu ridicata a gazului
lichefiat 2
 Comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la
staţiile de alimentare certificate 26
 Distribuţie de gaze naturale natural. 3
 Furnizare de gaze naturale la tarife reglementate 3
 Furnizare de gaze natural la tarife nereglementate 1

 Furnizare de energie electrică la tarife nereglementate 5


Total 46

În această perioadă au fost retrase 38 licenţe la solicitarea titularilor de


licenţe.
Pentru diferite încălcări ale Condiţiilor licenţei au fost retrase 7 licenţe din
iniţiativa Consiliului de administraţie al ANRE.
Pentru încălcarea condiţiilor licenţei, Agenţia a suspendat 29 licenţe,
dintre care după înlăturarea încălcărilor depistate a fost reluată acţiunea a 22
licenţe.
Listele agenţilor economici cărora li s-au acordat licenţa, şi a celor cărora
le-a fost suspendate sau retrase licenţele de activitate pe piaţă lunar au fost
prezentate Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Agenţia, trimestrial, a
publicat în revista „Energia” lista titularilor de licenţă ce activează pe piaţa
produselor petroliere, energiei electrice, gazelor naturale.
În prezent, la situaţia 15.02.2005 activează 306 agenţi economici, care
sunt arătaţi în tabele de mai jos
Pe piaţa de energie electrică
Genurile de activitate Numărul titularilor de licenţă
 Producere de energie electrică 5
 Transport de energie electrică 1
 Distribuşie de energie electrică 5
 Furnizare de energie electrică la tarife reglementate 5

20
 Furnizare de energie electricla tarife nereglementate 19
 Activitatea dedispecerat central 1
Total 59

Pe piaţa produselor petroliere

Genurile de activitate Numărul titularilor de licenţă


 Importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi
motorinei 21
 Comercializarea cu amănuntul a benzinei şi
motorinei la staţiile de alimentare certificate 111
 Importul şi comercializare cu ridicata a gazului
lichefia 10
 Comercializarea cu amănuntul a
gazului lichefiat la staţiile de alimentare certificate 69
Total 211

Pe piaţa de gaze naturale

Genuri de activitate Numărul titularilor de licenţă


 Transport de gaze naturale 1
 Distribuţie de gaze naturale 24
 Furnizare de gaze naturale la tarife reglementate 25
 Furnizare de gaze naturale la tarife nereglementat 9
Total 59

1.4 Relaţii internaţionale.


Agenţia este în permanentă colaborare cu Asociaţia Regională a Organismelor
de Reglementare a Energeticii din ţările Europei Centrale şi CIS (ERRA) în care
participă Slovacia, Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Macedonia,
Ţările Baltice căt şi cele din Comunitatea Statelor Independente (Ucraina, Rusia,
Kazahstan, Georgia, Armenia, Kârgâzstan). Organizaţiile internaţionale
21
menţionate îşi propun să contribuie la dezvoltarea unor autorităţi de
reglementare autonome prin facilitarea comunicării dintre membrii lor,
organizarea de întâlniri bilaterale, seminare, documentare şi schimb de
experienţă.
Începând cu anul 2000, în măsura posibilităţilor financiare, reprezentanţii
ANRE participă la conferinţele zonale organizate de ERRA unde sunt luate în
dezbateri probleme legate de liberalizarea pieţei de energie electrice şi gaze
naturale, tranzitul de energie şi gaze şi comerţul transfrontalier, reglementarea
activităţilor agenţilor economici de pe aceste pieţe, relaţiile dintre furnizori şi
consumatori, politica tarifara, implementarea tarifelor diferenţiate, dezvoltarea
reţelelor de distribuţie şi a celor de transport, politica investiţională, licenţiere şi
dezvoltarea concurenţei, rolul instituţiilor respective în protecţia consumatorului
şi mediului ambiant etc. investiţiile în sistemul energetic. Agenţia a iniţiat
legături directe cu reglementatorii din România, Ucraina, Rusia şi alte ţări.
În această perioada o deosebită atenţie s-a acordat conlucrării cu Forumul
energetic de la Atena privind dezvoltarea pieţei energiei electrice din Sud-estul
Europei, în special al posibilităţii Republicii Moldova de a participa la această
piaţă prin tranzitarea energiei din Est spre Europa, folosind liniile existente cât şi
fortificarea legăturilor intre sistemele vecine prin construcţia de noi căi de acces.
Pentru aceasta actualmente se duce un lucru intens intru aducerea actelor de
reglementare în conformitate cu cele europene.
Între ANRE şi Asociaţia Naţională a Comisiilor pentru reglementarea
Serviciilor Publice din Statele Unite (NARUC) există de mai mulţi ani o
colaborare stabilă şi fructuoasă. La iniţiativa acestui organism, anual se
abordează 3-4 probleme ce ţin de activitatea organelor regulatorii din Moldova
şi diferite state din SUA cu participarea specialiştilor ANRE, ceea ce le permite
specialiştilor sa-şi verifice nivelul profesional, să se consulte cu colegi din
statele respective care au depăşit dificultăţile cu care energetica Republicii
Moldova se confrunta în prezent.

22
În probleme de licenţiere şi monitorizare specialiştii ANRE sunt interesaţi
îndeosebi de experienţa colegilor privind colaborarea autorităţilor regulatorii cu
organele de stat, aspecte ale privatizării în energetică, reglementarea eficientă a
sectorului, aplicarea penalităţilor, asigurarea stabilităţii şi transparenţei pieţelor
energetice, limitarea abuzurilor de putere financiară în sector şi alte probleme.
Nu mai puţin interes prezintă pentru ANRE şi metodologiile altor ţări la
calcularea tarifelor la energia electrică în condiţii de piaţă, experienţa de
implementare a unor tarife diferenţiate, protecţia consumatorilor, liberalizarea
pieţei de energie electrică, soluţionarea diferendelor dintre participanţii la pieţele
energetice etc.
Colaborarea internaţională se înscrie perfect şi în programul Republica
Moldova - Uniunea Europeana. La acest capitol Agenţia a elaborat paşii concreţi
pentru anii 2005-2007 prezentând programul respectiv Ministerului Afacerilor
Externe. Accentul s-a pus pe elaborarea metodologiei de diferenţiere a tarifelor
pe nivele de tensiuni, elaborarea regulilor pieţei de gaze naturale, elaborarea
codurilor de măsurare a energiei electrice şi gazelor naturale, a codurilor tehnice
ale reţelelor electrice şi de gaze naturale.

3. Piaţa energiei electrice. Evoluţia tarifelor la energia


electrică livrată consumatorilor finali.
Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor pe parcursul
întregului an 2004 au constituit pentru companiile de distribuţie private 78
bani/kWh (6,2 cenţi SUA) şi 70 bani/kWh pentru companiile de stat RED Nord
şi RED Nord-Vest (5,6 cenţi SUA). Deşi, în valuta naţională tarifele nu au fost
modificate şi au ramas la nivelul anului 2003, exprimate în dolari acestea au
înregistrat o creştere de 0,7 cenţi/kWh, datorată exclusiv aprecierii valutei
naţionale.

23
Fig. 1 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004
(bani/kWh)

Decizia de menţinere a tarifelor nominalizate la acelaşi nivel a fost luată de


ANRE în urma monitorizarii şi analizei situaţiei economico-financiare a tuturor
întreprinderilor de distribuţie a energiei electrice. Deşi, devieri financiare dintre
valorile admise la aprobarea tarifelor şi cele înregistrate efectiv în anul 2004 au
existat, graţie faptului ca influenţele factorilor obiectivi au avut sensuri opuse,
impactul general financiar nu a constituit premise pentru modificarea tarifelor de
livrare a energiei electrice consumatorilor finali.

24
Fig. 2 Tarifele de livrare a energiei electrice consumatorilor în 1997-2004
(cenţi/kWh)

Totuşi, pentru întreaga perioada între anii 1997 şi 2004 este valabilă
afirmaţia, că în cazul în care nu ar fi avut loc deprecierea valutei naţionale
practic nu s-ar fi majorat nici tarifele la energia electrică. Aceasta ne-o
demonstrează faptul, că valoarea tarifului stabilit în 1997 exprimat în valută
forte a constituit 5,22 cenţi/kWh, pe când tarifele de livrare a energiei electrice
aprobate în anul 2003 s-au aflat la un nivel ce nu variază mult de la cel iniţial,
şi doar aprecierea ulterioară a leului moldovenesc a generat situaţia, în care la
finele anului 2004 tarifele au constituit 5,6 şi 6,2 cenţi/kWh.

25
IndiciiP 1997P 1998P 1999P 2000P 2001P 2002P 2003P 2004
Producerea energiei
electrice (livrat la bare) 1159,2 973,5 886,6 719,7 1042,9 952,9 842,3 830,7
– total, (mii, kWh)
CET – 1 71,9 107,6 89,3 79,6 115,4 114,8 112,6 112,8
CET – 2 919,2 722,3 671,7 559,4 812,6 677,6 622,2 607,7
CET – Nord 64,7 47,0 26,8 15,2 31,5 27,7 38,7 45,1
NHE Costeşti 87,1 83,5 91,3 58,3 72,2 120,9 63,4 58,4
Alţi producători interni 16,3 13,1 7,5 7,2 11,2 11,9 5,4 6,7
Consumul de energie
electrică (livrat util
3316,9 2939,0 2356,4 2074,0 2166,0 2219,9 2347,5 2433,9
consumatorilor) – total,
(mii, kWh)
RED Nord 657,1 534,9 413,2 406,4 391,0 429,5 462,6 454,7
RED Nord-Vest 448,0 334,2 233,2 170,6 181,0 210,2 211,2 198,0
RED Union Fenosa 2211,8 2069,9 1710 1497 1594,0 1580,2 1673,7 1746,3
Consumatori eligibili 34,9
Tabelul 1 Producţia şi consumul de energie electrică în perioada 1997-2004

Conform informaţiei din tabel, în anul 2004 a avut loc o diminuare cu 1,4 la
sută a volumului de energie electrică produsă, ce se încadrează în tendinţa de
descreştere continuă a indicelui dat, începând cu anul 2001. De asemenea,
volumul de generare a energiei electrice rămâne a fi cu mult mai mic, de 2,9 ori
în raport cu consumul acesteia, ce denotă o stare de vulnerabilitate sporită a
sectorului energetic naţional.

Fig. 3 Producţia energiei electrice în 2004 (mil. kWh)

26
În anul 2004 pe piaţa energiei electrice din Republica Moldova s-a atestat o
creştere cu circa 3,7 la sută a consumului de energie electrică, comparativ cu
perioada anului precedent. Aceasta este o creştere medie din ultimii trei ani.
Astfel, în 2002 consumul de energie electrică a crescut cu 2,5 la sută, iar în 2003
- cu 5,7 la sută. Evoluţia descrisă se caracterizează şi prin reducerea esenţiala a
consumului de energie electrică de către instituţiile bugetare (cu 25,9 la sută) dar
şi de consumatorii agricoli (cu 13,9 la sută), în timp ce în sectorul industrial
consumul de energie electrică a crescut cu circa 14,7 la sută, la fel majorându-se
şi consumul de energie electrică în rândul populaţiei – cu 6,7 la sută.

Fig. 4 Structura consumului de energie electrică în anii 2001-2004

Creşterea consumului de energie electrică s-a înregistrat în special în zona


deservită de întreprinderile de distribuţie din cadrul grupului Union Fenosa (cu
4,3 la sută), inclusiv I.C.S. „RE Chişinău” S.A. a livrat cu 4,5% mai multă
energie, I.C.S. „RED Centru” S.A. – cu 4,4%, iar I.C.S. „RED Sud” S.A. cu
3,3%. În schimb la S.A. „RED Nord-Vest” volumul livrărilor utile s-a redus cu
6,2%, iar la S.A. „RED Nord” livrările practic nu s-au modificat (diminuare doar
cu 1,7%), însă pentru ultima, evoluţia se explică prin aceea ca de la 1 iulie 2004
consumatorul S.A. „Ciment” din Rezina, pe seama căruia revenea peste 1/10 din
consumul de energie electrică livrată de S.A. „RED Nord”, a devenit eligibil şi
în prezent procură energie direct de la producător. Astfel, în semestrul doi 2004

27
S.A. „Ciment” a procurat de sine stătător 36,5 milioane kWh de energie
electrică.

Fig. 5 Productia si consumul de energie electrică în perioada 1997-2004

Întreprinderile de Volumul de procurări prevăzut în tarif Procurat efectiv


la la la 2001 2002 2003 2004
distribuţie a energiei
01.10.2001 P01.08.2002 P01.07.2003
electrice
RED Nord 454,2 430,7 479,5 391,0 429,3 462,6 454,7
RED Nord Vest 234,9 313,2 279,7 181,0 210,2 211,2 198,0
RED Union Fenosa 2080,0 1689,0 1647,3 1459,8 1580,2 1673,7 1746,3
Total RED 2769,1 2432,9 2406,5 2031,8 2219,7 2347,5 2399,0
Tabelul 2 Volumul de procurari şi volumul livrarilor de energie electrică către
consumatori (mil. kWh)

Corelaţia dintre volumele de procurări de energie electrică prevăzute în tarif


şi cele înregistrate efectiv are o influenţă directă asupra rezultatelor economico-
financiare ale întreprinderilor electro-energetice. Indicii din tabel indicî un grad
28
înalt de coincidenţă a volumelor de procurări prevăzute în tarif şi a celor real
efectuate în ultimii ani, ceea ce, la rândul său, denotă o abordare adecvată în
politica tarifară a situaţiei economico-financiare a întreprinderilor de distribuţie
a energiei electrice. O stare de lucruri similară (grad înalt de coincidenţa a
volumelor prevăzute în tarif şi a celor real efectuate) este caracteristică şi relativ
la volumele de livrări utile a energiei electrice consumatorilor, cu excepţia S.A.
„RED Nord-Vest”.
Dupa cum rezultă din datele expuse, pe parcursul anului 2004 cele cinci
întreprinderi de distribuţie a energiei electrice au procurat cu 4,3% mai puţină
energie electrică (3218,3 mil. kWh), dar au livrat consumatorilor cu 2,2% mai
multă energie electrică decât în anul precedent (2399,0 mil. kWh). Diferenţele
descrise au fost generate în special de reducerile substanţiale, cu circa 200 mil.
kWh, a consumului tehnologic şi a pierderilor comerciale de energie electrică,
care au diminuat de la 893,6 mil. kWh în 12 luni ale anului 2003, până la 694,2
mil. kWh în perioada similara a anului 2004. În consecinţă, cota consumului
tehnologic şi a pierderilor comerciale la distribuţia energiei electrice s-a
micşorat cu 5,2 puncte procentuale - de la 27,6 la sută la 22,4 la sută.

Pierderile admise la calcularea


tarifului (în % faţă de energia
Companiile de distribuţie a electrică Pierderile efective (%)
energiei electrice intrată în reţelele de distribuţie)
2001 2002 2003 2004 2001 2002 2003 2004
RED Nord 19,2 18,0 17,2 16,31 28,4 24,4 20,1 16,9
RED Nord-Vest 19,2 18,0 17,2 16,31 39,9 35,4 31,0 25,6
RED Union-Fenosa 19,2 17,7 17,0 4,38 28,0 29,3 29,0 23,4
Tabelul 3 Consumul tehnologic şi pierderile comerciale înregistrate de companiile
de distribuţie a energiei electrice

Deşi în anul 2004, în comparaţie cu anii precedenţi, a avut loc o diminuare


substanţială a consumului tehnologic şi a pierderilor comerciale de energie

29
electrică în reţelele de distribuţie, datele prezentate ne demonstrează că toate
reţelele electrice au suportat pierderi peste normativele admise la calcularea
tarifului. Cele mai considerabile depăşiri au fost caracteristice pentru S.A. „RED
Nord-Vest” (9,3 puncte procentuale) şi pentru reţelele de distribuţie privatizate
de Grupul Union Fenosa (9,0 p. p.), pe cand pierderile inregistrate în perioada de
raport de către intreprinderea „RED Nord” S.A. practic au ajuns la cota admisa
de ANRE - 16,31% din volumul total de energie procurată la punctele de
delimitare. În expresie naturală cea mai esenţială reducere a înregistrat-o I.C.S.
„RE Chişinau” S.A. din cadrul Grupului Union Fenosa în Moldova. Pierderile
acestei intreprinderi s-au micşorat de la 390,1 mil. kWh în anul 2003 (25,3%) la
307,5 mil. kWh în anul 2004 (20,3%). Cele mai mari pierderi comerciale şi
consumuri tehnologice sunt înregistrate în continuare de către I.C.S. „RED Sud”
S.A. - 31,5 %, chiar dacă acestea s-au redus cu circa 6,7 puncte procentuale faţă
de aceeaşi perioadă a anului 2003. Cote mari de pierderi comerciale şi consum
tehnologic mai inregistrează I.C.S. „RED Centru” S.A. (28,1%) şi S.A. „RED
Nord-Vest” (25,6%). Mai jos aceste date sunt reprezentate grafic:

Fig. 6 Pierderile normative şi cele efective de energie electrică suportate de


reţelele electrice de distribuţie 2001-2004 (%)

30
Este necesar de menţionat că în pofida eforturilor depuse de intreprinderi
cota pierderilor supranormative rămâne a fi destul de înaltă şi reprezinta 7,6%
din volumul procurarilor la punctele de delimitare. Cantitatea de energie ce se
pierde este suficientă pentru asigurarea consumului anual în zona deservită de
I.C.S. „RED Sud” S.A., sau cel din zona deservită de S.A. „RED Nord-Vest”.
Totuşi, conform datelor prezentate, deşi pierderile de acest gen sunt
considerabile, ele se află în descreştere continuă în raport cu anii precedenţi,
graţie unor activităţi întreprinse pe parcursul ultimilor ani, cum ar fi raidurile de
combatere a furturilor din reţele, încasarea forţată a datoriilor, extinderea ariei de
facturare a consumului de energie de către întreprinderile de distribuţie, etc.

1.3. Evoluţia pieţei de gaze naturale


Este necesar, de remarcat faptul că în perioada de referinţă principalii
furnizori de gaze naturale pentru Republica Moldova au fost S.A.D. „Gazprom”,
de la care preţul de procurare a constituit 80 dolari SUA/1000 m 3, precum şi
S.R.L. „Gazexport”, ce a livrat gaze naturale la preţul de 65-68 dolari SUA/1000
m3.
Concomitent, pentru serviciile de tranzitare de către S.A.D. „Gazprom” a
gazelor naturale pe teritoriul ţarii este aplicată o plată în valoare de 2,5 dolari
SUA/1000 m3 la 100 km, direcţionată la diminuarea costurilor incluse în tarif.

Indicii Unitatea de 2001 2002 2003 2004 Devieri


2004/2003
măsură
Suma %
1. Volumul de gaze naturale – mil. m3 1127,0 1145,3 1238,1 1263,0 +24,9 +2,0
total
mil. m3 1136,8 1221,5 1227,5 1160,2 -67,3 -5,5

2. Volumul de gaze naturale mil. m3 1020,7 1032,2 1129,9 1145,1 +15,2 +1,3
livrate - total
mil. m3 943,9 937,0 1158,7 1330,6 +171,9 +14,8

Tabelul 4 Volumul de procurări şi volumul livrărilor de gaze naturale către


consumatori

31
La data de 1 ianuarie 2005 datoriile întreprinderii „Moldovagaz” pentru
gazele naturale procurate de la S.A.D. „Gazprom” în baza contractelor pentru
anii 1999-2004 au constituit 296,8 mil. dolari SUA, din care - penalitaşi 176,7
mil. dolari. În mare masură acestea sunt generate de achitarile insuficiente ale
centralelor electrice cu termoficare, în special, al celor din mun. Chişinău, faţă
de care, la rândul său, are datorii sistemul de termoficare a capitalei - S.A.
„Termocom”.

Fig. 7 Structura livrăriloe de gaze naturale în 2004

Cât despre ratele achitărilor curente pentru gazele naturale procurate de


S.A. „Moldovagaz”, este necesar de menţionat că în ultimul timp s-a profilat
tendinţa de majorare din an în an a acestora de la 69,8 la sută în 2002 până la
102,9 la sută - în 2004, astfel achitările curente în anul de referinţă depăşind atât
valoarea consumului curent, cât şi nivelul anului 2001 (97,8%).

Evoluţia livrarilor de gaze naturale pe intreprinderile de distribuţie


Nr. Denumirea Livrat util consumatorilor, mil. m3 Ponderea în livrările totale, %
2002 2003 2004 Devieri 2002 2003 2004 Devieri
d/o întreprinderilor
2004/2003 2004/2003
% %
1. Chişinau-gaz. S.R.L. 674,8 694,4 978,3 -2,3 65,4 62,5 60,4 -2,1
2. „Ialoveni-gaz” S.R.L. 45,68 63,9 6,5 +4,1 4,4 5,8 5,9 +0,1
3. „Balţi-gaz” S.R.L. 97,37 108,6 111,7 +2,9 9,4 9,8 10,0 +0,2
4. „Edineţ-gaz” S.R.L. 33,17 37,0 39,3 +6,5 3,2 3,3 3,5 +0,2
5. „Floreşti-gaz” S.R.L. 55,34 45,2 52,8 +16,9 5,4 4,0 4,7 +0,7
6. „Orhei-gaz” S.R.L 46,68 53,7 63,3 +17,8 4,5 4,8 5,7 +0,9
7. „Şt. Voda-gaz” S.R.L. 11,91 16,3 15,8 -2,9 1,2 1,5 1,4 -0,1
8. „Gagauz- gaz” S.R.L. 33,27 42,2 39,4 -6,6 3,2 3,8 3,5 -0,3
9. „Cahul-gaz” S.R.L. 14,06 18,9 17,6 -6,9 1,4 1,7 1,6 -0,1
10. „Taraclia-gaz” S.R.L. 8,41 10,2 11,3 +10,4 0,8 0,9 1,0 +0,1

32
11. „Cimişlia-gaz” S.R.L 8,73 13,2 13,9 +5,1 0,8 1,2 1,2 0,0
12. „Ungheni-gaz” S.R.L. 2,77 7,5 12,2 +63,3 0,3 0,7 1,1 +0,4
În total 1032,2 1111,0 1122,1 +1,9 100,0 100,0 100,0 0,0
Tabelul 5 Evoluţia livrărilor de gaze naturale pe întreprinderile de distribuţie

Datele prezentate în tabelul de mai sus arată că volumul total al consumului


de gaze din reţelele de distribuţie în anul 2004 a crescut în comparaţie cu 2003
cu 11,1 mil. m3 sau cu 1,9 %. La trei întreprinderi de distribuţie a avut loc o
micşorare cu 19,4 mil. m3 sau cu 2,6 % a livrărilor de gaze naturale la
consumatori. Cea mai însemnată reducere a livrărilor de gaze se observă la
„Chişinău-gaz” SRL - 16,1 mil. m3 sau cu 2,3 %, datorată în principal micşorării
consumului de gaze la CET-uri. În total pe ţară în 2004 CET-urile au consumat
pentru producerea energiei electrice şi termice 396,7 mil. m 3 de gaze naturale,
ceea ce este cu 14,7 mil. m3 mai puţin decât în anul 2003.

4. Evoluţia pieţei produselor petroliere


Piaţa produselor petroliere din Republica Moldova în anul 2004 a continuat
tendinţa de creştere, atât a consumului de produse petroliere, a importurilor şi
vânzărilor, cât şi a extinderii reţelei de staţii de comercializare a produselor
petroliere. Totuşi în 2004 cel mai mult a influenţat această Piaţă, evoluţia
ascendentă a preţurilor. Dacă în anii 2002-2003 preţurile de comercializare a
produselor petroliere pe Piaţa Republicii Moldova au rămas practic stabile,
înregistrandu-se unele oscilaţii sezoniere, apoi pe parcursul anului 2004 preţurile
au avut o tendinţă de creştere mai pronunţată. Astfel în 2004 preţurile la benzină
au fost în medie cu 15,8 la sută mai mari decât în 2003, cele la motorina cu 16,7
la sută, iar preţurile la gazul lichefiat au crescut cu 18 la sută.

33
Fig. 8 Cantitatea produselor petroliere importate în anul 2004 comparativ cu
anul 2003

Toate aceste evoluţii se datorează în primul rând creşterii substanţiale a


preţului petrolului pe Piaţa mondială. La bursele internaţionale barilul de petrol
(160 de litri) a ajuns să coste la finele anului 2004 circa 50 de dolari, practic
dublu faţă de anul 2003 şi în prezent preţurile la petrol şi produsele petroliere
continuă să se menţină la cotele cele mai mari din ultimii 25 de ani.

Fig. 9 Preţul mediu al produselor petroliere principale cu amănuntul

Creşterea preţului la bursele internaţionale s-a facut simţită imediat şi pe


Piaţa Republicii Moldova prin creşterea preţului de import a produselor
petroliere. Astfel pe parcursul anului 2004 preţul de import al benzinei a crescut
cu 76 de dolari tona, s-au cu 29,5 la sută, cel al motorinei cu 105 dolari, s-au cu
45,2 la sută, iar al gazelor lichefiate cu 101 dolari tona, s-au cu 38,5 la sută. E
adevarat că atunci când calculăm preţurile de import în lei apoi creşterea a fost
34
ceva mai mică, de 14,7 la sută la benzina, 27,7 la sută la motorină şi cu 23,1 la
sută la gaze lichefiate.
Preţul mediu de import a benzinei a fost în anul 2004 de 335,3 dolari tona,
în timp ce în anul 2003 era de 259 dolari tona, iar în anul 2002 de 227,3 dolari
tona. Cele mai ieftine au fost importurile de benzina din trimestrul I – 300,9
dolari tona, în timp ce în trimestrul II o tona de benzină a ajuns să se importe la
un preţ mediu de 355,8 dolari tona. În acelaşi timp în anul 2004 motorina chiar a
ajuns sa fie importată la un preţ mai mare decat benzina. Astfel acest
combustibil a fost importat în 2004 la un preţ mediu de 337,0 dolari tona, în
timp ce în anul 2003 cu un preţ mediu de 232,1 dolari tona, iar în 2002 cu 203,8
dolari tona. Creşterea preţului de import este evidentă când comparăm datele pe
trimestre. În trimestrul I bunăoară o tonă de motorină se importă la un preţ
mediu de 258,9 dolari, în timp ce în trimestrul II cu 293,4 dolari, iar în trimestrul
IV cu 408 dolari tona, adică cu circa 150 dolari mai scump decât în primul
trimestru.

2004 2003
Raport de Raport de
Denumirea Preţ Preţ Preţ Preţ Cantit.
Cantit., Valoarea, Valoarea, Cantit., Valoarea, Valoarea, preţ mediu preţ mediu
produsului Mediu Mediu Mediu Mediu 2004/2003,
tone mii lei mii USD tone mii lei mii USD 2004/2003 2004/2003
petrolier lei/tonă USD/tonă lei/tonă USD/tonă %
(lei), % (USD), %
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Benzină, total 241840 994420 81100 4112 335 202735 726883 52510 3585 259 119 115 130
Trimestrul I 35644 138134 10726 3875 301 32426 113439 990 3498 246 110 111 122
Trimestrul II 53986 230028 19210 4261 356 48799 167707 11661 3437 239 111 124 149
Trimestrul III 67993 283179 23544 4165 346 58784 215513 15577 3666 265 116 114 131
Trimestrul IV 84216 343079 27619 4074 328 62725 230225 17281 3670 276 134 111 119
Motorină,
298553 1232910 100613 4130 337 282624 913629 65608 3233 232 106 128 145
total
Trimestrul I 55788 185424 14441,5 3324 259 41393 131267 9008 3171 218 135 104,8 119,0
Trimestrul II 70205 246794 20595,0 3515 293 80133 261064 18077 3258 226 88 107,9 130,0
Trimestrul III 79716,0 330863 27695,8 4151 347 69233 217186 15699 3137 227 115 132,3 153,2
Trimestrul IV 92844 469829 37880,5 5060 408 91866 304112 22824 3310 248 101 152,9 164,2
Gaz lichefiat
52556,3 235704 19118 4485 364 52515 191378 13795 3644 263 100 123 138
total
Trimestrul I 11494,4 43667 3402 3799 296 7390 26869 1905 3636 258 155 104 115
Trimestrul II 8128,4 27742 2320 3413 286 15375 55549 3856 3613 251 53 95 114
Trimestrul III 16638,3 65600 5462 3943 328 14454 4907 3560 3418 246 115 115 133
Trimestrul IV 16295,2 98695 7934 6057 487 15296 59552 4474 3893 292 107 156 166
Tabelul 6 Importurile de produse petroliere

35
Datorită faptului că acciza percepută la importul de motorină este mai mică
decât la importul de benzină, preţurile interne de comercializare a motorinei au
continuat sa fie mai mici decât cele pentru benzină. Evident ca preţurile mari la
importul de produse petroliere nu puteau sa nu influenţeze şi preţurile cu
amănuntul de pe Piaţa internă. Ele au crescut în medie cu 15,8 la sută în cazul
benzinei şi cu 16,7 la sută în cazul motorinei. Majorările s-au facut simţite în
special în lunile mai-iunie, septembrie şi noiembrie. În septembrie, bunăoară
preţurile la motorină s-au modificat de trei ori.
Cât despre import apoi pe parcursul anului 2004 s-a inregistrat o creştere
semnificativă a importului de benzină - cu 19,3%, faţă de anul 2003. În aceeaşi
perioadă importul de motorină a înregistrat o creştere cu 5,6%, iar importul de
gaze lichefiate practic a stagnat. E adevarat ca dacă luăm în consideraţie faptul
că circa 4,8 mii tone de gaze lichefiate au fost importate de firme ce nu deţin de
licenţă eliberată de ANRE pentru acest domeniu de activitate, apoi şi în cazul
importurilor de gaz lichefiat s-a înregistrat o creştere de circa 7-8 la sută.
Specificăm că firmele ce nu deţin licenţa eliberată de ANRE nu prezintă dări de
seamă la Agenţie şi în consecinţă datele privind activitatea lor nu sunt incluse în
rapoartele ANRE.
Astfel în aceastăperioada titularii de licenţe au importat 241 840,2 tone de
benzină, 298 552,7 tone de motorină şi 52 556,3 tone de gaze lichefiate. Cei mai
mari importatori de benzină sunt companiile ICS „Lukoil-Moldova”SRL, ICS
„Petrom-Moldova” SA, IM „Tirex Petrol” SA şi ICS „Mabanaft” SRL.
La importul motorinei poziţiile de lider sunt deţinute de ICS „Lukoil-
Moldova” SRL. ICS „Petrom-Moldova” SA, IM „Tirex Petrol” SA şi ICS
„Mabanaft” SRL.
Cotele cele mai mari la importul de gaze lichefiate aparţin firmelor ICS
„Lukoil-Moldova” SRL, „Gazflaur” SRL, „Tezed-S” SRL şi „Gaz-Taf-
Grup”SRL.
Conform datelor de la 1 ianuarie 2005 pe Piaţa produselor petroliere din
Republica Moldova activează 214 agenţi economici titulari de licenţe dintre care

36
21 de agenţi economici practică importul şi comercializarea cu ridicata a
produselor petroliere principale, 118 – comercializarea cu amanuntul a
produselor petroliere principale, 12 – importul şi comercializarea cu ridicata a
gazelor lichefiate şi 63 de agenţi economici practică comercializarea cu
amănuntul a gazelor lichefiate.
De asemenea, în republică sunt atestate 420 staţii certificate de alimentare
cu benzină şi motorină, şi 156 de staţii de alimentare cu gaze lichefiate.
Pe parcursul anului 2004 Agenţia Naţională pentru Reglementare în
Energetică a acordat 34 licenţe la genurile de activitate prevăzute în Legea
privind Piaţa produselor petroliere, inclusiv:
 importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei – 0
licenţe;
 comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de
alimentare certificate – 6 licenţe;
 importul şi comercializarea cu ridicata a gazului lichefiat – 2 licenţe;
 comercializarea cu amanuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare
certificate – 26 licenţe.
În anul 2004 au fost retrase 45 de licenţe, din care 38 de licenţe au fost
retrase la solicitarea titularilor de licenţe, iar 7 licenţe din iniţiativa Consiliului
de administraţie al ANRE. Totodată, pe parcursul anului 2004 Agenţia a
suspendat 29 de licenţe pentru încălcarea condiţiilor licenţei. Din acest număr,
ulterior, la 22 de agenţi economici acţiunea licenţei a fost reluată. Menţionăm că
ANRE în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, trimestrial a publicat
în presă, lista titularilor de licenţă ce activează pe Piaţa produselor petroliere şi
datele privind evoluţia preţurilor şi a importurilor de combustibil.

37
Capitolul II. Surse Regenerabile de Energie (SRE). Practica
momondială
2.1 Viitorul Ernergiei în Relaţie cu Mediul
Combustibilul fosil va continua sa joace rolul cel mai important ca sursa
de energie. Rezervele mondiale de carbune sunt evaluate in prezent ca 30
miliarde tone. Daca consumul de carbune se va mentine la nivelul actual, aceste
rezerve vor satisface rezervele de energiei a societatii omenesti timp de 200 ani.
Imense sunt si rezervele de gaz, cele mai mari zacaminte fiind situate in
Federatia Rusa. Zacamintele petroliere sunt exploatate la gradul cel mai inalt,
dar rezervele reale nu provoaca neliniste pentru urmatorii 40-50 de ani. Sumar
carbunele, titeiul si gazul constituie 84 procente din consumul mondial de
energie prima.
Din punct de vedere ecologic combustibilii se situeaza in felul urmator.
Carbunele produce cele mai multe deseuri, multe dintre ele sunt toxice. La
mijloc se afla derivatii titeiului (pacura, motorina, benzina). Cel mai curat
combustibil este gazul care la ardere degaja bioxid de carbon si apa, cantitatea
de gaze ofensive fiind minimala.
Energia nucleara constituie 6 procente din producerea mondiala de
energie. La prima vedere ea este cea mai curata si relativ ieftina, iar rezervele de
combustibil sunt nelimitate. Insa cum arata practica din ultimele decenii cele
mai periculoase pentru omenire sunt anume statiile nuclearoelectrice. Impactul
38
catastrofei de la Cernobal, a numeroaselor avarii de alte statii de acest gen
asupra naturii si societatii umane sunt atat de negative incat specialistii
recomanda refuzul de a utiliza energia nucleara pentru producerea electricitatii si
caldurii. „Verzii” din Europa au elaborat chiar un plan de inchidere treptata a
tuturor statiilor nuclearo-electrice pana in anii 2020-2025.
Cea mai buna perspectiva din punct de vedere ecologic o are cresterea
utilizarii energiei renovabile, consumul careia nu aduce la o posibila epuizare a
resurselor, ce genereaza aceasta energie. Din categoria surselor renovabile de
energie fac parte: solara, eoliana (a vantului), biomasa, hidraulica, geotermica,
fluxul si refluxul, valurile marii. Aceste energii sunt pure, inepuizabile, dar
utilizarea lor in masa este dificila, deoarece randamentul lor este scazut. In plus,
ele necesita investitii enorme pentru o unitate de energie obtinuta. Oricum
aportul energiei renovabile in bilantul energetic mondial este de 2,5 procente si
tinde la 4,5 procente in cei mai apropiati ani. In Moldova exista traditii seculare
de utilizare a energiei vantului. In anii 20-30 ai secolului trecut fiecare sat avea
mori de vant ce permitea producerea pe loc a fainii si nutreturilor. Construirea
statiilor electrice eolice ar putea fi o alternativa in cazul unor catune indepartate,
intreprinderi mici situate izolat de localitati.
Energia viitorului apropiat este biomasa. Deseurile forestiere si agricole
de tip lemnos deseori sunt unica sursa de energie pentru o parte a populatiei de
la sate. Plantarea unor specii de arbori cu crestere rapida a masei biologice
(plopi, salcii si altele) special pentru utilizarea lor ca lemn de foc este o cale
reala de satisfacere a necesitatilor in combustibil.
Masa organica marunta se intrebuinteaza pentru obtinerea gazului biologic
prin metoda compostarii. Balegarul, frunze cazute, reziduuri menajere si altele
se depoziteaza in gropi sau recipienti de diferite dimensiuni. Masa organica se
supune fermentarii, eliminandu-se gazul metan (CH4) care se utilizeaza in
calitate de combustibil ecologic pur. Compostul este folosit ce ingrasamant
organic. Exista tehnologii de obtinere din masa biologica a alcoolului etilic care
in amestec cu benzina (gazol) serveste drept carburant pentru automobile. In

39
republica s-au efectuat experimente, obtinandu-se rezultate promitatoare privind
utilizarea uleiului de rapita in calitate de substituent al pacurei.
Economisirea pe toate caile a energiei este sarcina numarul unu a tuturor.
Diminuarea consumului energetic va reduce cheltuielile directe si indirecte ale
intreprinderilor si cetatenilor, fapt extrem de important in perioada de criza
economica si saracie adanca.
Intrucat deseurile solide poarta in sine valoarea energetica esentiala o cale
sigura de reducere a consumului de combustibil este reintroducerea reziduurilor
in procesul de producere. Astazi in Moldova sunt reciclate doar 15-20 la suta din
deseurile menajere pe cand in multe tari din Europa si America se obtine
refolosirea a 80-90 procente de reziduuri.

2.2 Potenţialul surselor regenerabile de energie în Uniunea


Europeană
Definiţii, concepte şi noţiuni de specialitate
• surse regenerabile de energie - surse de energie din categoria ne fosile,
cum sunt sursele solare, sursele eoliene, hidroenergia, biomasa, sursele
geotermale, energia valurilor, biogazul, gazele rezultate din fermentarea
deşeurilor (gazul de depozit), gazul de fermentare a nămolurilor în instalaţii de
epurare a apelor uzate;
• energia solară provine din radiaţia solară, din care se obţine energie electrică
pe baza tehnologiei fotovoltaice sau energie termică prin metode de conversie
termo-solară;
• energia eoliană provine din transformarea şi livrarea în sistemul energetic sau
direct către consumatorii locali a energiei electrice provenite din potenţialul
energetic al vântului;
• energie hidro este energia furnizată de unităţi hidroenergetice cu puterea
instalată mai mică sau egală cu 10 MW (categoria "hidroenergie mică"),

40
respectiv unităţi hidroenergetice cu puterea instalată mai mare de 10 MW
(categoria "hidroenergie mare");
• biomasa reprezintă fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultură, silvicultură sau sectoare industriale conexe, inclusiv
a materiilor vegetale şi animale, precum şi a deşeurilor industriale şi urbane;
• energia geotermală rezultă din energia înmagazinată în depozite şi zăcăminte
hidrogeotermale subterane, exploatabile în condiţii de eficienţă economică;
• energia electrică produsă din surse regenerabile de energie - energia electrică
furnizată exclusiv din surse regenerabile de energie, precum şi cota de energie
electrică produsă din surse regenerabile în centrale hibride, care utilizează şi
surse convenţionale de energie, incluzând energia electrică consumată de
sistemele de stocare a purtătorilor de energie convenţională şi excluzând energia
electrică obţinută din aceste sisteme;
• consumul de energie electrică - cantitatea de energie utilizată, rezultată din
producţia de energie electrică, inclusiv energia electrică furnizată de
autoproducători, la care se adaugă importurile din care se scad exporturile.
Premise de valorificare a surselor regenerabile de energie în Uniunea
Europeană
În sectorul energetic din majoritatea statelor europene are loc o reconsiderare a
priorităţilor privind creşterea siguranţei în alimentarea consumatorilor şi
protecţia mediului înconjurător, iar în cadrul acestui proces, sursele regenerabile
de energie oferă o soluţie accesibilă şi garantată pe termen mediu şi lung.
Siguranţa alimentării cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii
Europene este susţinută, inclusiv, pe baza importurilor de resurse energetice, în
condiţiile liberalizării pieţei de energie şi în conformitate cu cerinţa imperativă
de atenuare a impactului asupra mediului înconjurător al planetei.
Obiectivul strategic propus în Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară constă
în dublarea, până în anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al
ţărilor membre ale Uniunii Europene, care trebuie să ajungă treptat, de la 6% în
anul 1995, la 12% în consumul total de resurse primare.

41
Uniunea Europeană, în Cartea Albă pentru o Strategie Comunitară şi Planul de
acţiune "Energie pentru viitor - sursele regenerabile" promovează o strategie
denumită "Campania de demarare a investiţiilor", în care se stabileşte realizarea
a următoarelor capacităţi energetice:
> 1 milion sisteme energetice de tip solar - fotovoltaic;
> 15 milioane m2 colectoare solare pentru apă caldă;
> 10.000 MW (putere instalată) în aerogeneratoare cu turbine eoliene;
> 10.000 MW(t) în instalaţii energetice de cogenerare cu combustibil pe bază de
biomasă;
> 1 milion gospodării individuale cu încălzire pe bază de biomasă;
> 1.000 MW (putere instalată) în instalaţii energetice pentru producere de
biogaz;
> 5 milioane tone biocombustibil lichid;
> 100 comunităţi umane izolate (aşezări locale), cu consum energetic din surse
regenerabile.
În Cartea Verde "Spre o strategie europeană pentru siguranţa în
alimentarea cu energie" se precizează că sursele regenerabile de energie pot să
contribuie efectiv la creşterea resurselor energetice interne, ceea ce conferă
acestora o anumită prioritate în adoptarea politicii energetice comunitare.
În Programul de acţiune "Energie inteligentă pentru Europa" obiectivul
fundamental constă în creşterea ponderii surselor regenerabile în producţia totală
de energie electrică. Implementarea măsurilor оnscrise în Cartea Verde prin
Programul "ALTENER" (cu un buget estimat la circa 86 milioane euro)
urmăreşte accelerarea procesului de valorificare a potenţialului energetic al
surselor regenerabile.
Prioritatea programelor de utilizare a surselor regenerabile se
concentrează pe creşterea eficienţei energetice în baza unui management adecvat
al cererii de energie ("demand side management"). În ţările cu economie în curs
de dezvoltare, la propunerea Comisiei Europene, se urmăreşte promovarea

42
permanentă a surselor regenerabile şi conştientizarea rolului eficienţei energetice
prin derularea unor programe specifice.
"Directiva 2001/77/EC", din 27 septembrie 2001, privind "Promovarea
energiei electrice produsă din surse regenerabile pe piaţa unică de energie"
fixează ţintele indicative care, dacă sunt atinse, ponderea energiei electrice din
surse regenerabile va fi de 22% în anul 2010.
Principalele direcţii de acţiune оnscrise în "Directiva 2001/77/EC"
constau în:
• creşterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie în
producţia de energie electrică şi termică;
• stabilirea unei cote-ţintă privind consumul de energie electrică produsă din
surse regenerabile de energie, în mod diferenţiat de la o ţară la alta;
• adoptarea de proceduri adecvate pentru finanţarea investiţiilor în sectorul
surselor regenerabile de energie;
• simplificarea şi adecvarea procedurilor administrative de implementare a
proiectelor de valorificare a surselor regenerabile de energie;
• accesul garantat şi prioritar la reţelele de transport şi distribuţie de energie;
• garantarea originii energiei produse pe bază de surse regenerabile de energie.
În statele Uniunii Europene, promovarea energiei electrice din surse
regenerabile se asigură pe baza a două scheme-suport distincte, şi anume:
• preţul energiei produse din surse regenerabile se determină pe cale
administrativă, iar cantitatea produsă se stabileşte pe piaţa energiei;
• cantitatea de energie produsă sau consumată din surse regenerabile ("energie
verde") se determină pe cale administrativă, iar nivelul preţului certificatelor de
"energie verde" se stabileşte pe piaţa energiei.

2.3 Energia Eoliană


Ce este energia vântului? Energia vântului reprezintă conversia energiei
mecanice a acestuia în diverse forme de energie cum ar fi: energie electrica,
termica sau chiar mecanica.

43
Vântul este sursa de combustibil, dar energia primara este cea solară.
Radiaţia solară creează curenţi de aer care conţin energie mecanică. Turbinele
eoliene pot transforma aceasta energie în alte forme utile de energie.
Turbinele eoliene folosesc această energie pentru scopuri practice cum ar fi
generarea de electricitate, încărcarea bateriilor, pomparea apei sau măcinarea
boabelor de cereale.
Cea mai uşoara cale este să ne imaginam că turbina eoliană lucrează exact
în direcţia opusă unui ventilator. În loc să se folosească electricitate pentru a
produce vănt, că în cazul unui ventilator, turbinele folosesc vântul pentru a
produce electricitate.

Caracteristicile energiei eoliene:


 Combustibil gratuit
 Supliment de combustibil intermitent
 Supliment previzibil de combustibil pentru o zona mare
 Supliment previzibil de combustibil pentru perioada lunga de timp
 Un capital relativ ridicat pentru KW instalat
 Nivele relativ scăzute de infrastructură ireversibilă
 Pierderi neglijabile la nivel de ciclu
 Emisii de CO2 neglijabile la nivel de ciclu.

Principiile turbinei eoliene


Turbinele eoliene, că şi morile de vânt, sunt montate pe un turn, pentru a putea
capta majoritatea energiei vântului.
Vântul este mai intens şi mai puţin turbulent la înălţimi mai mari faţă de pământ.
Aerul mai rapid conţine mai multă energie mecanică, iar un curent de aer sigur
(ferm, regulat) este mai uşor de transformat în energie mecanică.
Turbinele sunt montate pe turnuri care sunt pe cât se poate de înalte.
Turnurile de pe ţărm au o înălţime intre 20-50m, iar celelalte între 50-100m.

44
Turbinele captează energia eoliană cu ajutorul unei palete sub formă de elice. De
obicei sunt montate doua sau trei palete pe o tijă care formează rotorul turbinei.
Paletele rotorului : O paletă foloseşte principiul liftului (ridicării),
comportându-se că o aripă de avion intr-un curent de aer mascator. Când bate
vântul, se formează sub aripă aer la presiune joasă. Punga de aer la presiune
joasă trage apoi paleta spre ea, făcând rotorul să se întoarcă.
Acesta este principiul ridicării. Forţa ridicării este de fapt mult mai puternică
decât forţa vântului împotriva părţii din faţă a paletei, care este numita piedică.
Combinarea ridicării şi a piedicii face că rotorul să se învârtă, iar tija învârte un
generator pentru a produce electricitate.
Turbinele eoliene pot fi folosite că aplicaţii de sine stătătoare, sau pot fi
conectate la o reţea de energie utilitară, sau chiar pot fi combinate cu un sistem
fotovoltaic (celule solare). Pentru surse utilitare de energie eoliană, un număr
mare de turbine sunt de obicei construite una lângă alta, pentru a forma o
instalaţie eoliană. Numeroşi furnizori de electricitate folosesc instalaţiile
eoliene pentru a suplimenta nevoia de electricitate a clienţilor lor.
Turbinele de sine stătătoare sunt folosite pentru pomparea apei sau
comunicaţii. În orice caz, proprietarii de case, fermierii din zonele cu vânt pot
folosi turbinele eoliene pentru a-şi reduce facturile la curent.
Sistemele eoliene mici au de asemenea potenţial că resurse energetice
distribuite. Resursele energetice distribuite se referă la o varietate de mici
tehnologii modulare generatoare de curent care pot fi combinate pentru a
îmbunătăţi funcţionarea sistemului de transport a electricităţii.
Deoarece, în fiecare regiune, viteza vântului este variabilă, vântul este o
sursă intermitentă de electricitate. În perioadele în care nu suflă vântul, turbinele
eoliene nu pot genera electricitate. Atâta timp cât vântul rămâne o mică parte din
totalul de electricitate generată, nu există nici o problema în integrarea energiei
eoliene într-o reţea de surse de energie electrică.
Cererea de electricitate variază în funcţie de ora din zi şi de ziua din săptămână,
astfel că în orice reţea de electricitate este luat în calcul un surplus de energie.

45
Când bate vântul, electricitatea de la turbinele eoliene poate fi folosită pentru
înlocuirea centralelor cu combustibil fosil. Când nu este vânt, alte surse de
electricitate pot acoperi partea de energie electrică necesară (că surse de
rezervă).
De aplicaţiile legate de energia vântului pot beneficia diferiţi
utilizatori:
• proprietari de case
• ţărani şi fermieri
• comunităţi locale, mici afaceri(mici birouri, clădiri comerciale, şcoli,etc.)
Alte motive pentru folosirea energiei eoliene :
• O mică centrală de energie eoliană produce energie regenerabilă fără emisii
de CO2- fiind o sursa de energie curată;
• Preţul energiei eoliene este comparabil cu preţul surselor de energie
convenţionale;
• Turbinele eoliene nu sunt zgomotoase. Este posibil să stai sub o turbină şi
să porţi o conversaţie fără să fie nevoie să ridici vocea. În cazul turbinelor
moderne mari, zgomotul produs de acestea nu se mai aude după o distanta de
300-500m;
• Uitilzarea energiei vântului în agricultură este agreată de fermieri deoarece
pământul lor poate fi folosit în continuare pentru cultivarea cerealelor sau pentru
îngrijirea animalelor;
• Energia eoliană este una dintre cele mai populare tehnologii de producere a
energiei. Statisticile afirmă că peste opt din zece oameni sunt în favoarea ei şi
mai puţin de unu(în jur de 5%) împotriva.

Planificarea. Procesele de planificare bazate pe control tind să favorizeze


contestatarii în raport cu cei care doresc dezvoltarea. Propunerile de a se face
planificarea mai “proactivă” vor face posibile noi dezvoltări ulterioare.

46
Obiecţiile estetice. Multe nivele extreme de evaluare estetica sunt axate pe
construcţia instalaţiilor eoliene în raport cu instalaţiile industriale şi cele pentru
producerea energiei convenţionale.
Există multe idei preconcepute referitoare la limitarea consumului din
cauza unui combustibil inconstant, cum este energia vântului precum şi din
cauza eficientei conversei.
Producţia de energie eoliană şi cerinţa de electricitate. Capacitatea
energiei eoliene în Europa. Europa este liderul mondial în energie eoliană, cu o
capacitate mai mare decât orice regiune a globului. Este o tendinţă care se
dezvolta şi se aşteaptă să se dezvolte în continuare. Energia eoliană este sectorul
care se dezvoltă cel mai rapid, din întreaga lume.
Energia eoliană instalată în Europa până la sfârşitul anului 2003 este
de cca. 28542 MW
28440 MW acoperă 2.4% din totalul consumului de electricitate pentru
Uniunea Europeană -15, echivalent cu consumul de electricitate casnică pentru
mai mult de 35 milioane de locuitori ai Europei.
Stocarea energiei
Pentru o sursă intermitentă de energie cum este vântul, stocarea energiei
este critică atunci când energia produsă trebuie să fie aceeaşi cu cererea de
energie.
În unele cazuri, potenţialul unei surse de energie non-fosilă, nu poate fi
conştientizat decât dacă energia poate fi stocată, deoarece fluctuaţiile în rezervă
de energie nu coincid cu cererea. Radiaţia solară, de exemplu, variază în funcţie
de ciclurile zilnice şi anuale că şi de starea vremii. Energia eoliană este extrem
de schimbătoare şi nu poate fi prevăzută minut cu minut, deşi şabloane pe
termen lung pot fi prezise.
Pentru un nivel de contribuţie de până la aproximativ 20% din cererea
totală, sistemele de energie eoliană pot fi efectiv folosite că sisteme de stocare.
Disponibilitatea stocării de energie poate totuşi afecta fiabilitatea tehnică şi
financiară a unui proiect legat de energia eoliană.

47
Pentru puteri scăzute ale vântului, energia poate fi depozitată în baterii
pentru a fi folosită în perioadele cu condiţii meteo nefavorabile (în special când
viteza vântului este mai mică de 3m/s şi turbina eoliană nu poate funcţiona).
Sisteme de stocare a energiei de capacităţi mari, au fost construite pe baza
stocării energiei potenţiale . Apa poate fi pompată dintr-un lac de mica adâncime
intr-un lac de adâncime mai mare în timpul unor perioade de cerere scăzuta,
permiţând funcţionarea prin turbine de apa când există un vârf al cererii de
energie electrică.
Sunt folosite de obicei bateriile cu Pb, dar şi bateriile Ni-Cd sau Ni-Fe, au
fost utilizate în aplicaţiile din aria surselor de energie regenerabila. Este de notat
că bateriile Ni-Cd vor fi scoase treptat din uz, deoarece utilizarea lor intră sub
incidenţa Directivei UE privind manipularea substanţelor periculoase.
Cat costă?
Scăzând piaţa de desfacere, preţul energiei eoliene a suferit o scădere dramatica
în ultima vreme. Costul de producţie a unui kilowatt oră, de energie eoliană
reprezintă o cincime din ceea ce era acum 20 de ani.
În locaţii favorabile, vântul este deja în competiţie cu noi centrale pe baza de
cărbune şi în alte locuri poate să fie în concurenţă cu gazul. Turbinele eoliene
individuale au crescut de asemenea în capacitate, cele mai mari generatoare
ajungând la peste 3500 kW.
Energia eoliană este o sursa de energie globala, ajutand la satisfacerea cererilor
de energie care cresc din ce în ce mai mult.
Costurile de producţie de electricitate de la vânt.
Energia eoliană este una dintre cele mai ieftine tehnologii regenerabile.
Este la fel că preţ cu noile centrale de energie electrică pe baza de cărbune şi
este mai ieftină decât energia nucleară.
Costul energiei eoliene variază în funcţie de mai mulţi factori. Costul mediu
pentru o nouă instalaţie eoliană intr-o locaţie bună este de 0.07 Euro pe KWh.
Electricitatea de la instalaţiile eoliene mai mici poate fi mai scumpă.
Cat cost electricitatea produsă de o turbina eoliană?

48
De exemplu, o turbină eoliană de 600 kW poate produce o cantitate de energie
electrică anuală care să asigure necesarul de electricitate pentru 375 locuinţe
(aproximativ 600MWh/an).
Costurile energiei depind în principal de: costurile de investiţie, costurile de
întreţinere şi operare, perioada de depreciere şi cantitatea de energie produsa
intr-un an.
O relaţie simplă de calculul costurilor poate fi: P = C R/E + c e
unde :
P = costul energiei,
C = costul investiţiei,
R = factorul de recuperare al capitalului şi dobanzile aferente pentru un an de
zile
E = energia produsă,
c e = cota cheltuielilor anuale de exploatare şi întreţinere
Care sunt avantajele?
Avantajele energiei vântului sunt:
 Costuri mici – energia eoliană putând fi competitivă în raport cu
energia nucleară, şi cu cea bazată pe cărbune şi gaze naturale;
 Securitatea şi diversitatea alimentarii;
 Amplasare modulară şi instalare rapidă;
 Sursa de energie este abundentă, fără interdicţie şi nelimitată.
Costurile pot fi anticipate şi nu pot fi influenţate de fluctuaţiile la preţul de
petrol.
Ghid pas cu pas
Daca doriţi să folosiţi energia eoliană că o sursă de energie electrică,
trebuie să luaţi în considerare următorii paşi trebuie să se ştie insă că numai cele
mai mici şi mai simple sisteme ar trebui considerate că un proiect de genul “fa-l
singur”, numai daca ai experienţă considerabilă în energia eoliană. Proiectele
mari cu turbine eoliene implică echipe numeroase şi oameni foarte calificaţi.
Paşi de urmat:

49
 Culegerea de informaţii privind potenţialul natural local şi
disponibilitatea energiei eoliene de la staţiile meteorologice locale sau
evaluarea potenţialului eolian local pe baza consultării unor hărţi de vânt.
 Determinarea consumului anual energetic pentru aplicaţia d-voastră
(inventarierea consumatorilor electrici care vor fi conectaţi la sistemul
eolian) ;
 Utilizând tabelul de mai jos, se poate alege tipul de generator eolian
adecvat aplicaţiei d-voastre;
 Contactarea diferiţilor furnizori de echipamente, transmiterea unor
cereri de oferte bazate pe cerinţe definite clar;
 Analiza ofertelor primite şi selectarea ofertei cu cele mai bune
preturi şi cu echipamentele de înaltă calitate tehnică;
 Comanda echipamentelor, recepţia şi verificarea livrării;
 Stabilirea celui mai adecvat loc pentru instalare;
 Însuşirea unui minim de cunoştinţe tehnice pe baza datelor tehnice
transmise de furnizorii de echipamente, care să permită ulterior operarea
şi întreţinerea sistemului în bune condiţii;
 Realizarea montajului; instalaţiile de putere mică pot fi realizate
prin forţe proprii; în cazul instalaţiilor de puteri mai mari şi mai complexe
din punct de vedere tehnic se va apela la persoane şi firme calificate,
pentru consultanţă şi realizarea investiţiei;
 Punerea în funcţiune, operarea şi întreţinerea sistemului.
Energia Eoliană Anuală a unei turbine de vânt pentru instalaţiile mici de
energie eoliană (diametrul rotorului intre 1 -16 m) presupunând că rotorul este
montat pe un turn cu înălţimea de 10m.
Energia furnizata depinde de:
 dimensiunea turbinei de vânt
 viteza vântului V10 (masurată la 10m deasupra pământului)

Practica Mondială

50
Ferma eoliană Windy Standard
Ferma eoliană Windy Standard este una dintre cele mai mari
amplasamente eoliene din Scoţia. Este localizată în Galloway pe dealurile de
deasupra pădurii Carsphairn.
Locul de construire a fost autorizat în Septembrie 1996 şi constă în 36 de
turbine, care produc un total maxim de 21.6MW. Instalaţia eoliană este în
proprietatea şi întreţinerea Regiei Naţionale a Vântului Ltd.
Instalaţia eoliană ocupa 350 de hectare de pământ, dar actualele turbine
eoliene ocupă singure aproximativ 1% din aceasta zonă. Terenul este un pământ
cu ierburi şi este localizat la o altitudine de 500-600m deasupra nivelului marii.
http://www.esru.strath.ac.uk/EandE/Web_sites/01-02/RE_info/wind1.htm
Parcul eolian de la Melanio , Grecia
Parcul eolian de la Melanio este o investiţie privată al PPC(Corporaţia
Publică de Energie) şi este în operare începând cu Ianuarie 1993. Acest parc
constă din 11 turbine eoliene cu o capacitate unitară de 225kW. Turbinele sunt
fabricate de compania Vestas – DWT(Danemarca).

ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_11.pdf

Ferma eoliană la Kappel, Denmarca


Ferma eoliană consta din 24 turbine, fiecare avand o capacitate de livrare de
400kW. Inaltimea turnului este de 32 m. Productia de energie electrica estimata

51
este de 1GWh/an/turbine.Turbinele sunt fabricate de compania Vestas A/S şi
sunt în proprietatea SEAS .

52
ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_01.pdf

Ferma eoliană la Ijsselmij, Olanda


Ferma eoliană de la Ijsselmij este amplasată la est de aceasta localitate. Aceasta
consta din 50 de turbine în linie, de tipul WindMaster de 300kW. Turnurile au o
înălţime de 30m. Producţia anuală a fermei eoliene este de 188Gwh/an.

53
ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_16.pdf

Ferma eoliană APSA Monte Chaos, Portugalia


Ferma eoliană consta din 12 turbine eoliene, fiecare avand 150 kW şi este situata
în Estul oraşului Sines la o distanţă de 3km faţă de ţărm. Turbinele eoliene au
turnul înalt de 31m şi rotorul cu un diametru de 28m. Turbinele sunt
interconectate la un panou de control conceput pentru monitorizarea fermei
eoliene, conectarea fiind făcută prin fibre optice. Producţia anuală este de 2,53
GWh.

54
ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/we_20.pdf

O mica centrala eoliană în Istinka, Rusia


Regiunea de lângă Leningrad are un sector producător de curent foarte mare şi o
reţea de electricitate deasemenea mare, dar aşezările fermierilor din zona, că
Istinka, de exemplu , nu sunt încă conectate la reţea. Aici, cea mai apropiată
reţea de energie electrică se afla la 5km depărtare. Fermierii sunt nevoiţi să caute
surse de energie autonomă, ceea ce în mod frecvent însemna folosirea bateriilor
de maşină.
În ianuarie 1996 , o familie de fermieri din Istinka au pus în funcţiune o
mică centrala cu energie eoliană pentru a produce electricitate pentru ferma lor.
Costurile materiale au fost de 800 USD, şi au fost suportate de o companie
locala, producătoare de centrale eoliene, care şi-a schimbat profilul, fiind înainte
o companie care producea echipament militar. Generatorul eolian este mic, cu o
putere de aproximativ 300W. Cântăreşte aproape 40 kg, incluzând şi unitatea de
control. Doi oameni l-au instalat în mai puţin de trei ore.
Proprietarii sunt încântaţi şi mulţumiţi de centrala proprie de energie electrică.
Cum spun ei , “Centrala eoliană şi-a scos deja banii, că o soluţie confortabilă, şi
nu mai este nevoie să cărăm baterii de maşină grele pentru a le reîncărca în
fiecare săptămână”.
55
O mare ferma eoliană
Marea ferma eoliană de la Bruck şi Leitha , Austria livrează electricitate la reţea
şi produce electricitatea necesară pentru un interval de 1,5 ore unui număr de
3.500 locuitori din Bruck.
Danemarca înainte de 2000: Cadrul legislativ major, care a sprijinit
dezvoltarea pieţii de energie eoliene au fost în special legile privind distribuţia
de energie. Aceste legi au fost în vigoare în Danemarca pana la 1 Ianuarie 2000,
iar preţul era de 0.60 DK/kWh (0.80 Euro/kWh).
Ele au funcţionat pe baza a doua principii, şi anume:
• Fixarea unui preţ unic pentru electricitate
• Accesul garantat la reţea şi obligativitatea pentru distribuitor să cumpere
toata energia electrica provenită de la sursele de energie regenerabila.
Proiectele deja existente vor menţine acest preţ timp de 12.000 de ore
(aproximativ 6 ani).După zece ani preţul se va stabili în raport cu preţul existent
pe piaţa energiei electrice, plus un certificat verde de energie regenerabilă.
2003 : Implementarea pieţii libere de energie. De la 1 Ianuarie 2003, o piaţă
liberă de energie a fost introdusă în Danemarca. De la 1 Ianuarie 2001 şi pană pe
1 Ianuarie 2003, înţelegerile de tranzacţie au prelungit preturile fixate şi accesul
la reţea.
De la 1 Ianuarie 2003, acest lucru s-a schimbat pentru noile proiecte.
Parlamentul a fost de acord cu un preţ minim de 0.26 DDK/kWh (0.0035
Euro/kWh) şi un preţ maxim de 0.36DK/kWh (0.0048 Euro/Kwh) pentru toate
proiectele noi, demarate după 1 Ianuarie 2003.
Inainte de 1995, majoritatea turbinelor eoliene erau stabilite de
cooperative de turbine eoliene. Pentru început, ele erau organizate în companii
acţionare cu responsabilităţi limitate. Legea taxelor a făcut acest lucru dificil,
astfel că majoritatea cooperativelor din ziua de azi sunt organizate că
parteneriate, însemnând că turbinele sunt deţinute personal de câtre toţi
acţionarii. Un parteneriat nu limitează responsabilitatea, lucru ce impune
anumite cereri care trebuiesc înfăptuite prin proiecte.

56
După 1995, piaţa producerii de turbine a fost dominată de producerea de
turbine unicat, în raport cu cerinţele fermierilor. Au existat anumite motive
pentru acest lucru. Turbinele mai mari au devenit realizabile şi a fost mai uşor
pentru producător să proiecteze şi să vândă cate o singură turbină fiecărui
fermier. Permisiunea de proiectare a fost greu de obţinut şi acest lucru a
contribuit de asemenea la promovarea acestui mod de livrare a turbinelor
(modele unicate în funcţie de cerinţele utilizatorului).
Numeroşi acţionari din cadrul asociaţiilor turbinelor eoliene şi-au plătit
partea în bani ches şi numai 10% din acţionari au făcut împrumut în bancă. O
propunere de împrumut/ofertă pentru potenţialii acţionari este o practică
normală în Danemarca.
În timp ce sistemul de taxe era în acţiune, nu era nici o problemă în
finanţarea noilor proiecte cu energie eoliană. Noua piaţă liberă de energie de la 1
Ianuarie 2003 face mult mai dificilă finanţarea noilor proiecte bazate pe energie
eoliană.
Spania. În 1995 a fost publicat Decretul Regal, prin care utilităţile sunt
obligate să plătească un preţ garantat furnizorilor de electricitate pe baza de vânt
şi alte surse verzi, pe o perioada de 5 ani.
În decembrie 1998, o altă lege regală a intrat în vigoare, prin care este
ajustat atât preţul cât şi bonusul pentru electricitatea produsă de centralele de
energie regenerabilă şi prevede că preţul va fi revăzut în fiecare an de câtre
Ministerul Spaniol de Energie şi Industrie în conformitate cu variaţia preţului
pieţei , fixat anual.
Preţul fixat pentru plata de electricitatea generată de centralele eoliene în
2000 a fost de 0.0626 Euro/kWh.

2.4 Energia Solară


57
O cantitate imensă de energie solară ajunge la suprafaţa pământului în
fiecare zi. Această energie poate fi captată, şi folosita sub formă de caldură în
aplicaţii termo-solare, sau poate fi transformată direct în electricitate cu ajutorul
celulelor fotovoltaice(CF) .
Pentru a înţelege cum CF şi sistemele termo-solare captează energia solară, este important
să înţelegem cum aceasta îşi urmează cursul de la soare spre Pământ şi cum acest flux se
schimbă periodic.

Cum produce soarele energie

Soarele este o sferă cu diametrul de aproximativ 1.4 milioane


de km, formată din gaze cu temperaturi foarte mari(temperatura
interioră a soarelui este de aproximativ 15 milioane de grade
Kelvin). Această temperatură imensă, combinată cu o presiune de 70 miliarde de
ori mai mare decât aceea a atmosferei Pământului creează condiţiile ideale
pentru reacţiile de fuziune.
Reacţiile de fuziune din soare au loc între atomi de hidrogen, care se
combină şi formează atomi de helium. În urma acestui proces se degajă energie
sub forma unor radiaţii cu energie mare, mai cu seamă raze gamma. În timp ce
aceaste radiaţii migrează din centrul spre exteriorul sferei solare, ele
reacţionează cu diferite elemente din interiorul soarelui şi se transformă în
radiaţii cu energie mica. Soarele a produs în acest fel energie timp de
aproximativ 5 miliarde de ani, şi va continua să facă la fel pentru înca 4-5
miliarde.
Cum este transportată energia pe Pământ.
Pământul se roteste în jurul soarelui la o distanţă de aproximativ 150
milioane de km. Radiaţiile se extind la viteza de 300.000 de km pe sec, viteza
luminii. Timpul necesar pentru a ajunge pe Pământ este de aproximativ 8 min.

58
Cantitatea de radiaţii ce ajung pe Pământ.

Cantitatea de energie solară ce atinge la un moment dat un anumit loc de


pe suprafaţa Pământului se numeşte constantă solară, valoarea ei depinzând de
mai mulţi factori. Dacă soarele este la amiază şi cerul este senin, radiaţia pe o
suprafaţă orizontală este de aproximativ 1000 de W pe metru patrat. Se observă
scăderea constantei solare când suprafaţa nu este orientată perpendicular pe
razele soarelui.

Variaţia sezonieră
Pămâtul se învârte în jurul axei sale o dată
pe zi şi se roteşte, într-o orbită eliptică, în jurul
soarelui, o dată pe an. Axa în jurul căreia se
învârte Pământul este înclinată cu aproximativ 23
de grade de la verticală. Această înclinare a dat nastere anotimpurilor: când
axa Pământului este înclinată spre soare, emisfera nordică primeşte mai multe
radiaţii solare (vara). Şase luni mai târziu, când axa nu este înclinată spre soare,
în emisfera sudică este vară, deci cantitatea de radiiaţii solare ce va atinge
Pământul este mai mare.
Înălţimea la care se găseşte soarele pe cer afecteaza şi ea valoarea
constantei solare.

Energia termo-solară
Tehnologiile "termo-solare" folosesc căldura razelor de soare pentru a
produce apă caldă, energie electrică şi pentru a încălzii unele locuinţe.

59
Aplicaţiile termo-solare se întind de la un simplu sistem rezidenţial de încălzire
a apei până la staţii foarte mari de generare a energie electrice.
Isotria energiei termo-solare
Pe parcursul isotriei, oamenii au
folosit căldura soarelui pentru diferite
întrebuinţări casinice. Astăzi, energia
termo-solara este folosită aproape în orice
climat pentru a furniza o sursă sigură şi
ieftină de energie. În ultimii ani energia
termo-solară este folosită pentru creearea
aburilor ce alimentează turbine generatoare de energie electrică.
Oamenii au folosit razele solare pentru diferite întrebuinţări de secole dar
conceptul proriu-zis de energie termo-solară a aparut în anul 1767 când omul de
stiinţa elveţian Horace de Saussure a inventat primul colector solar, sau "cutia
fierbinte". Renumitul astrolog Sir John Hershel a folosit în anul 1830 aceste
"cutii fierbinţi" pentru a găti în timpul expediţie sale în sudul Africii. Energia
termo-solară a devenit foarte importantă în unele părţi ale Africii pentru gătit şi
pentru distilarea apei. Încălzirea solară a început să ia amploare când Clarence
Kemp a patentat primul sistem comercial de încalzire a apei în anul 1891. Ideea
a prins repede în regiunile unde trebuia importat combustibil pentru încălzirea
apei.
În anul 1987, aproape 30% din casele din Pasadena, California (S.U.A.)
aveau un sistem termo-solar de încălzire. Încălzirea solară a apei a înflorit (în
S.U.A.) în timpul anilor în care preţul energiei era mare (anii ‘70). Datorită
faptului că încălzirea apei într-o reşedinţă poate însemna până la 40% din
consumaţia totală de energie, încălzirea solară joacă un rol important în multe
ţării. De exemplu, aproximativ 1.5 mil de clădiri din Tokyo, Japonia şi peste
30% dintre cele din Israel au sisteme de încălzire solară a apei. Energia termo-
solară mai poate fi folosită şi indirect pentru alimentarea cu aburi a unei turbine
generatoare de electricitate. Această metodă este foarte eficientă şi competitivă.

60
Prima aplicaţie comercială a acestui sistem a apărut la începutul anilor ‘80. În
Statele Unite această industrie este coordonată de către Departamentul American
de Energie şi a crescut foarte mult datorită proiectelor iniţiate de acesta.
Energia electrică termo-solară se obţine cu ajutorul tehnologiilor ce
folosesc radiaţiile solare pentru a obţine aburi. Aceşti aburi
alimentează turbine generatoare de electricitate.
Sistemele de încălzire a apei de dimensiuni mici folosesc colectori
cu taler plat pentru a capta căldura soarelui, în timp ce uzinele electrice
alimentate de energia termo-solară folosesc procedee mai complexe pentru
captarea radiaţiilor.
Colectori cu taler plat

Colectorii cu taler plat transferă căldura soarelui


către apă fie direct, fie cu ajutorul altor lichide şi a unui
sistem de schimbare a căldurii.

Componentele unui colector cu taler plat

Colectorul este acoperit cu sticlă, sau


cu un alt material transparent, pentru a
menţine căldura solară în el. Partea
posterioară a colectorului se acoperă cu un
matrial izolator pentru a nu lăsa căldura să se
degaje. Între materialul transparent şi izolator se află un material de absorbire a
căldurii.

Există 3 tipuri de sisteme termo-solare de


încălzire a apei ce folosesc colectorul cu taler
plat:

61
A: Sistemul este format dintr-o pompă, un colector şi un bazin de stocare.
Pompa trece apa prin colector, acesta o încălzeşte, după care este stocată în
bazin
B: Sistemul este format dintr-un colector ce reprezintă în acelaşi timp şi
bazinul de stocare.
C: Sistemul este format dintr-un colector şi un bazin de stocare a apei.
Centralele electrice termo-solare produc electricitate folosind o turbină
alimentată cu aburii produşi prin clocotirea unui lichid cu ajutorul radiaţiilor
soarelui.
Sisteme de captare a energiei termo-solare.
Centralele electrice termo-solare folosesc mai multe metode pentru
captarea razalor de soare:
1. Sisteme cu receptor central:
Aceste sisteme concentrează razele de soare spre un colector
central cu ajutorul unor oglizi plasate radiar.

2. Sisteme cu albii:
Albiile sunt lungii, formate din oglinzi curbate ce
concentrează razele soarelui pe nişte ţevi umplute cu un
lichid. Acest lichid poate atinge temperaturi foarte mari,
de exemplu in centralele din Sudul Californiei poate ajunge până la 400 grade C.

3. Sisteme cu parabolă:
Folosesc o parabolă ce concentrează radiaţiile solare spre un
colector montat în punctul focal al acesteia.
Aplicaţii:
Apa caldă poate fi produsă la o scară mică pentru utilizări casinice sau la
o scară mare pentru alimentarea centralelor electrice termo-solare. Aplicaţiile la
scară mică folosesc în general colectori cu taler plat, în timp ce centralele
electrice folosesc sisteme de concentrare a radiaţiilor solare:

62
1. Apa caldă pentru uz cansnic
Instalarea unui sistem ce foloseşte energia solară pentru încălzire este
economic şi poate satisface 60-80% din totalul necesar de apă caldă.
SRCC sau Solar Rating & Certification Corporation este o organizatie non
profit ce se ocupă cu asigurarea calităţii sistemelor termo-solare casnice.
2.Încălzirea piscinei;
3.Întrebuinţări comerciale şi casnice;
4.Centrale electrice termo-solare.
Folosind albii, parabole sau receptori centrali uzinele electrice termo-
solare concentrează razele soarelui spre colectori care ating temperaturi foarte
mari(uneori până la 600 de grade C). Astăzi, există un număr mare de centrale
comerciale active, altele mai mari urmând să fie construite.
Cazuri particulare:
1.Spitalul St. Rose din San Antonio, Texas foloseşte un sistem
termo-solar de încălzire pentru 90% din totalul de apa caldă necesară. Sistemul
are un bazin de 30000 de L şi un colector cu o suprafaţă de 5000 de metri
pătraţi. Acest mod de obţinere a apei calde ajută spitalul să economisească
17.000$ pe an.

2. Locatarii acestui bloc din Honolulu, Hawai au optat în anul


1984 pentru folosirea energiei termo-solare la încălzirea apei
datorită preţurilor mari ale petrolului. Sistemul foloseşte
aproximativ 50 de colectori cu taler plat de 48 metri pătraţi şi un
bazin de 13500 l pentru asigurarea a 70% din totalul necesar de apă caldă.

3. Această centrală termo-solară foloseşte un sistem cu receptor central


si are o putere de 10 MW.

4.În California de Sud (S.U.A.) există 9 centrale cu sisteme de albii,


numite şi SEGS(Solar Electric Generating Systems) ce genereaza în

63
total 354 de megawaţi. Sistemele cu albii sunt cele mai fiabile şi economice
sisteme termo-solare.

Avantajele energiei electrice termico-solare:


 se obţine electricitate şi apă caldă în acelaşi timp
 centralele pot fi adaptate la aplicaţiile pentru care sunt folosite
 poluarea este foarte mică sau inexistentă
 construirea centralor termo-solare se face mult mai repede decât a
centralelor conevenţionale
Viitorul energiei termo-solare.
Pentru a creşte eficienţa sistemelor trebuie folosite materiale mai uşoare
în construcţia colectorilor termo-solari. Oamenii de stiinţa ai Departamentului
American de Energie au constatat că sarea topită absoarbe şi stochează foarte
eficient căldura soalară. Deasemenea s-au făcut experimente la Universiatea din
Chicago pentru dezvoltarea unui sistem de concentrare ce creşte intensitatea
soarelui de 60.000 de ori. Guvernul american a planificat în anii următori
construirea unor centrale de 100 MW ce folosesc sisteme de colectare cu
receptor central.
Celulele fotovoltaice.
Celulele fotovoltaice transformă razele solare în electricitate. În ultimii
ani au apărut noi tehnologii de conversie fotovoltaică cu o eficienţă mare şi preţ
redus. Panourile fotovoltaice sunt în ziua de azi din ce în ce mai folosite, mai
ales în zonele izolate, în care nu se poate produce energie electrică prin metode
convenţionale. Sistemele fotovoltaice sunt uşor de mânuit, au nevoie rar de
întreţinere şi nu poluează mediul înconjurator.
Celuele fotovoltaice(CF) folosesc materiale semiconductoare pentru a
capta energia solară. Pentru a creşte cantitatea de radiiaţii ce alimentează
panourile fotovoltaice se folosesc sisteme de concentrare şi căutare a razelor
solare.

64
Conversia fotovoltaică
Acest capitol prezintă felul în care celulele fotovoltaice captează radiaţiile
solare şi le transformă în energie electrică. Se va explica numai cazul în care
celulele sunt fabricate din cristale de siliciu, deşi există şi cazuri în care acestea
sunt formate din alte materiale semiconductoare. Totuşi principiile de bază sunt
aceleaşi.
Alcătuirea dispozitivelor fotovoltaice

O celula solară conventională constă într-o


napolitană de siliciu de o grosime de
aproximativ 0.5 mm. Celulele tipice au un
diametru de 10 cm, produc 1 W de energie
şi sunt grupate în module de 12. Modulele
sunt la rândul lor grupate în panouri, care
formează dispozitive de captare a energiei solare.
Modul de functionare al celulelor fotovoltaice

Când un cristal pur de siliciu(A-B) este luminat de o rază de soare, unul


sau mai mulţi electroni sunt îndepărtaţi de nucleu(C), în locul acestora
formându-se "găuri". Aceste “găuri” sunt umplute ulterior cu alţi electroni,
proces în urma căruia se degajă energie(D).
Randamentul celulelor fotovoltaice
CF conventionale transformă între 5 si 15% din energia solară în energie
electrică. Unele celule experimentale, fabricate din materiale foarte scumpe, au
o eficienţă aproape dublă dar numai în anumite condiţii de laborator.
Tipuri de celule fotovoltaice:
1.CF conventionale
2.CF subţiri
3.CF sferice
4.CF multijuncţionale

65
5.CF policristaline
6.CF fără siliciu

1.Cele mai multe CF din ziua de azi sunt celule cu un singur cristal de
siliciu. Celulele de siliciu sunt relativ ieftine, eficiente şi fiabile.
2. Sunt alcătuite tot din siliciu dar sunt fabricate printr-o metodă avansată.
CF subţiri folosesc mult mai puţin siliciu decât celulele convenţionale dar sunt
mai puţin eficiente şi mai scumpe.
3.Sunt fabricate cu ajutorul
unei tehnologii noi dezvoltată
de Texas Instruments
Corporation. Celulele sferice
funcţionează în acelaşi fel ca şi cele convenţionale dar diferă prin forma lor. Ele
sunt formate din mai multe sfere de siliciu acoperite cu aluminiu pentru a
asigura între ele un contact electric. Celulele sferice sunt uşor de fabricat, sunt
relativ ieftine şi nu necesită o puritate mare a siliciului.
6.Multe metale pot fi transformate în semiconductoare şi folosite în CF.
Unele dintre ele sunt deja folosite în timp ce altele sunt în fază experimentală.
Aplicaţiile CF.
Piaţa CF s-a dezvoltat rapid, astfel că, în ziua de azi, există foarte multe
aplicaţii ale acestora. Cu cât preţurile vor scădea mai mult cu atât sistemele
fotovoltaice se vor înmulţii.

1.Aplicaţii casnice
Unele locuinţe folosesc sistemele fotovoltaice pentru a înlocui sau
suplimenta sursele de energie electrică convenţionale. Un sistem casnic
independent este format din panouri solare(A), o baterie(B) care stochează

66
energie pe timpul nopţii, şi un mecanism(C) ce permite aparatelor casnice
convenţionale să fie alimentate cu electricitate solară. Unele locuinţe folosesc
aparate casnice speciale pentru energia electrică solară.
2.Alimentarea sistemelor izolate
Sistemele fotovoltaice alimentează la ora actuală, în toata lumea, mii de
sisteme de comunicaţii izolate. Ele pot fi reprezentate de sisteme radio,
telefoane, sisteme de control şi multe altele.
În fiecare an coroziunea metalelor aduce pagube de milioane de dolari în
toată lumea. Pentru a prevenii aceste coroziunii se foloseşte protecţia catodică,
adeseori alimentată de panouri fotovoltaice. Cele mai multe sisteme de protecţie
catodica au nevoie de mai puţin de 10 kW de energie electrică.
Capacitatea bateriilor scade dacă acestea nu sunt folosite o perioadă mai
lungă de timp. Pentru a prevenii această problemă sistemele fotovoltaice pot
furniza bateriilor un curent mic şi constant.
Sistemele de avertizare izolate pot fi deasemenea alimentate de
electricitatea solară.
În Statele Unite există peste 6000 de sisteme de iluminat alimentate cu
panouri fotovoltaice.
Pentru a menţine unele sisteme de irigaţii se foloseşte energia electrică
solară obţinută cu ajutorul celulelor fotovoltaice.
Cazuri particulare:
1. În Republica Dominicană s-a demarat un program de promovare a
energiei electrice solare în mediul rural. În urma acestui program, început în
anul 1985, s-au instalat peste 1000 de sisteme fotovoltaice.
2. Panourile fotovoltaice pot oferi o sursă de energie sigură şi pentru
perioade scurte de timp, sau în cazul în care este nevoie neapărată de
electricitate. Acesta a fost cazul în SUA, Florida, dupa ce uraganul “Andrew”
a distrus aproape toate posibilităţiile de alimentare cu energie electrică.
3. O instalaţie fotovoltaică alimentează sistemul de comunicaţii de pe
vârful Onyx în SUA,California. Staţia se află la 3300 de metri altitudine,

67
condiţiile meteo fiind adeseori foarte aspre cu vânturi ce ating o viteza de
200 km/h şi zăpezi ce depăşesc 2 metri. Înainte de instalarea sistemului de
alimentare solară, staţia folosea 3 generatoare diesel de 7.5 kW ce consumau
26500 L de combustibil anual.
4. În Mali, Africa au fost instalate în jur de 100 de sisteme de extragere a
apei alimentate fotovoltaic. Acest proiect a ajutat foarte mult societăţiile
sărace africane.

2.5 Energia Biomasei – Bioenergia


2.5.1 Biomasa. Biomasa reprezintă componentul vegetal al naturii. Că
formă de păstrare a energiei Soarelui în formă chimică, biomasa este unul din
cele mai populare şi universale resurse de pe Pământ. Ea asigură nu doar hrana,
ci şi energie, materiale de construcţie, hârtie, ţesături, medicamente şi substanţe
chimice. Biomasa este utilizată în scopuri energetice din momentul descoperirii
de către om a focului. Astăzi combustibilul din biomasă poate fi utilizat în
diferite scopuri – de la încălzirea încăperilor până producerea energiei electrice
şi combustibililor pentru automobile.
Date generale:
Masa totală (inclusiv umiditatea) - peste 2000 mld. tone;
Masa totală a plantelor terestre - 1800 mld. tone;
Masa totală a pădurilor - 1600 mld. tone;
Cantitatea energiei acumulate în biomasa terestră - 25.000*1018 J;
Creşterea anuală a biomasei - 400.000 mil. tone;

68
Viteza acumulării energiei de către biomasa terestră - 3000*1018 J pe an
(95TWt);
Consumul total anual a tuturor tipurilor de energie - 400*1018 J pe an (22TWt);
Utilizarea energiei biomasei - 55*1018 J pe an (1,7TWt).
Compoziţia chimică a biomasei poate fi diferenţiată în câteva tipuri. De
obicei plantele conţin 25% lignină şi 75% glucide (celuloză şi hemiceluloză) sau
zaharide. Fracţiunea glucidică este compusă dintr-o mulţime de molecule de
zaharide, unite între ele prin lanţuri polimerice lungi. Una din cele mai
importante glucide este celuloza.
Componenta ligninică este compusă din molecule nezaharizate. Natura
utilizează moleculele polimerice lungi de celuloză la formarea ţesuturilor, care
asigură integritatea plantelor. Lignina apare în plante că ceva de genul lipiciului,
care leagă moleculele celulozice între ele.
Cum se formează biomasa? Bioxidul de carbon din atmesferă şi apa din
sol participă în procesul obţinerii glucidelor (zaharidelor), care formează
„blocurile de construcţie” a biomasei. Astfel, energia solară, utilizată la
fotosinteză, îşi păstrează forma chimică în structura biomasei. Dacă ardem
efectiv biomasa (extragem energia chimică), atunci oxigenul din atmosferă şi
carbonul din plante reacţionează formând dioxid de carbon şi apă. Acest proces
este ciclic, deoarece bioxidul de carbon poate participa din nou la procesul de
formare a biomasei.
Că adăugare la sensul său estetic de floră pământească a planetei, biomasa
prezintă o rezervă resursă util şi important pentru om. Pe parcursul a mii de ani
oamenii extrăgeau energia soarelui, păstrată în formă de energiei legăturilor
chimice, arzând biomasa în calitate de combustibil sau utilizând-o în alimentaţie,
utilizând energia zaharidelor şi celulozei. Pe parcursul ultimelor secole omenirea
a învăţat să obţină tipurile fosile de biomasă, în deosebi, în formă de cărbune.
Combustibilii fosili prezintă rezultatul reacţiei chimice foarte încete de
transformare polizaharidelor în compuşi chimici asemănătoarei fracţiei ligninice.
În rezultat compusul chimic al cărbunelui asigură o sursă de energie mai

69
concentrată. Toate tipurile de combustibil fosil, utilizate de către omenire –
cărbune, petrol, gaze naturale – reprezintă (prin sine) biomasă străveche. Timp
de milioane de ani pe Pământ resturile plantelor (vegetale) se transformă în
combustibil. Deşi combustibilul extras constă din aceleaşi componente –
hidrogen şi carbon - că şi biomasa ”proaspătă”, el nu poate fi atribuit la surse
energetice renovabile, pentru că formarea lui necesită o perioadă îndelungată de
timp.
Utilizarea biomasei creşte cu tempuri rapide. În unele state dezvoltate
biomasa este utilizată destul de intens, spre exemplu, Suedia, care îşi asigură
15% din necesitatea în surse energetice primare. Suedia planifică pe viitor
creşterea volumului biomasei utilizate concomitent cu închiderea staţiilor
atomo- şi termo-electrice, care utilizează combustibil fosil. În SUA 4%, unde din
energie este obţinută din biomasă, aproape de cantitatea obţinută la staţiile
atomo-electrice, astăzi funcţionează instalaţii cu capacitatea totală de 9000 MW,
unde se arde biomasa cu scopul obţinerii energiei electrice. Biomasa cu uşurinţă
poate asigura peste 20% din necesităţile energetice a ţării. Altfel spus, resursele
funciare existente şi infrastructura sectorului agrar permite înlocuirea completă a
tuturor staţiilor atomice, fără a influenţa preţurile la produsele alimentare. De
asemenea utilizarea biomasei la producerea etanolului poate micşora importul
petrolului cu 50%.

Cota parte a biomasei în volumul total a energiei utilizate în unele ţări:


>Nepal-94%;
>Kenia-95%;
>Malazia-94%;
>India-50%;
>China-33%;
>Brazilia-25%;
>Egiptul-20%.

70
În ţările în curs de dezvoltare biomasa este utilizată neefectiv, obţinându-se,
că regulă, 5-15% din necesitatea totală. În plus, biomasa nu este atât de comodă în
utilizare că combustibilul fosil.
Utilizarea biomasei poate fi periculoasă pentru sănătate şi mediu. Spre
exemplu, la prepararea bucatelor în încăperi puţin aerisite se pot forma CO, NO 2,
formaldehide, particule solide, alte substanţe organice, concentraţia cărora poate
întrece nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În plus, utilizarea
tradiţională a biomasei (de obicei arderea lemnului) este favorizează deficitul în
creştere a materiei lemnoase: Sărăcirea de resurse, de substanţe hrănitoare,
problemele legate de micşorarea suprafeţelor pădurilor şi lărgirea pustiurilor.
La începutul anilor '80 aproape 1,3 mld. oameni îşi asigurau necesitatea în
combustibil pe baza micşorării rezervelor forestiere.
Există un potenţial enorm a biomasei, care poate fi inclus în circuit în cazul
îmbunătăţirii utilizării resurselor existente şi creşterea productivităţii.
Bioenergetica poate fi modernizată datorită tehnologiilor moderne de transformare
a biomasei iniţiale în purtători de energie moderni şi comozi (energie electrică,
combustibili lichizi şi gazoşi, solid finisat) – în rezultat biomasa.

2.5.2 Uniunea Europeană în contextul reduceri emisiilor de CO2.


Uniunea Europeană ar putea să reducă în ţările membre, în proporţie de 4-6 la sută,
emisiile de dioxid de carbon, principalul gaz care produce efectul de seră, utilizând
reziduurile rezultate în urma tăierilor de păduri pentru producerea de energie
electrică (aşchii fine, ramuri etc.), informează AFP, care citează un studiu
internaţional.
O treime din aceste resturi ar fi suficiente pentru producerea unei cantităţi de
electricitate echivalentă cu cea produsă de opt milioane tone de petrol, ceea ce
reprezintă aproximativ consumul anual al unor ţări ca Irlanda, Finlanda, sau
Danemarca, se arată în acelaşi studiu realizat de Universitatea Naţiunilor Unite,
Institutul finlandez de cercetare forestieră şi Institutul European al Padurii.
Potrivit previziunilor Agenţiei Europene de Mediu, Protocolul de la Kyoto
privind modificările climatice impune Uniunii Europene o reducere cu circa 8 la
sută, comparativ cu anul 1990, a emisiilor sale de bioxid de carbon şi de alte cinci
gaze cu efect de seră până în 2010. Fără un efort mai susţinut, UE nu va putea să-şi
reducă emisiile, până în 2010, decât cu 4,7 la sută.
Exploatarea biomasei forestiere nu va antrena creşterea emisiilor de gaze cu
efect de seră, pentru că CO 2 rezultat în urma procesului de descompunere a
materiei în pădure sfârşeşte, de asemenea, prin a se regăsi în atmosferă, subliniază
cei 149 cercetători care au contribuit la întocmirea studiului.
Aceste reziduuri rezultate în urma tăierilor forestiere nu furnizează, în
prezent, decât circa 3 la sută din energia consumată în UE.
"Este, deja, clar că o serie de ţări vor avea mari dificultăţi în atingerea
obiectivelor proprii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzută
prin protocolul de la Kyoto", a afirmat rectorul Universitarii Naţiunilor Unite,
Hans van Ginkel, citat de AFP.
"Utilizarea biomasei forestiere ca sursă de energie alternativă ar putea
contribui într-un mod semnificativ la eforturile de a fi reduse emisiile de gaze cu
efect de seră", a mai precizat acesta.

2.5.3 Protocolul de la Kyoto. Protocolul de la Kyoto este un acord


internaţional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către
160 de ţări.

Termeni ai acordului:
Acordul prevede, pentru ţările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu
5,2% în perioada 2008-2018 în comparaţie cu cele din 1990.
Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni
(condiţie deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de
carbon. Această ultimă condiţie a fost îndeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea
de către Rusia a protocolului.
Ţări participante:
După Conferinţă de la Marrakech (noiembrie 2001), a şaptea conferinţă a
părţilor semnatare, 40 de ţări au ratificat Protocolul de la Kyoto.
În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de
seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru
intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 ţările participante erau în
număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zelandă, Rusia, cei 25
de membri ai Uniunii Europene împreună cu România şi Bulgaria, precum şi
Republica Moldova.
Ţări neparticipante:
Printre ţările care nu au ratificat acest protocol se află Statele Unite,
responsabile pentru 36,1% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunţ făcut în
martie 2001).
Capitolul III. Posibilităţi de implementare ale energiei
complimentare în Republica Moldova
3.1 Eficientizarea conversiei, transportării
şi utilizării energiei
Actualitatea problemei
Complexul energetic constituie baza economiei naţionale şi este destinat
producerii, conversiei, transportului şi distribuţiei energiei electrice, termice şi a
resurselor energetice primare.
Republica Moldova este lipsita, practic de resurse energetice naturale
proprii, importând 95,5% din ele, la preţuri mondiale, cheltuind anual circa 50%
din venitul sau naţional. Astfel în condiţiile unei înalte dependenţe de importul de
energie şi resurse energetice naturale eficientizarea producerii, conversiei,
transportului şi utilizării energiei, în prezent este o problema actuala pentru
sectorul energetic al Republicii Moldova.
Astfel noi importăm 70 la sută din necesarul de energie electrică. Ultimii ani
au scos la iveala o problema majora a sectorului electroenergetic, deficitul de surse
generatoare de curent electric şi dependenta în proporţie de 70 la sută de energia
electrică de import, care şi provoacă energeticienilor aceasta stare de coşmar. E
greu de explicat cum de s-a întâmplat că dintr-un exportator de energie electrică,
cum era Republica Moldova la începutul anilor '90, să se transforme intr-un
importator după 10-12 ani de tranziţie. La ora actuala importam 70 la sută din
energia electrică, în timp ce în 1990 exportam aproximativ 8 miliarde de kW/h, sau
circa 40 la sută din volumul produs. Aici e nevoie de o specificare că în prezent şi
livrările de energie electrică de la Centrala Termoelectrica Moldoveneasca de la
Cuciurgan sunt indicate în documentele oficiale emise de ministerul Energeticii sau
de statistică, drept import. Asta pentru că autorităţile de la Chişinău nu controlează
aceasta centrală, iar energia livrata este plătita în valută forte. Altfel spus, daca
Centrala de la Cuciurgan ar fi administrata de Chişinău, situaţia ar fi puţin alta în
privinţa securităţii energetice a Republicii Moldova, deşi problema securităţii
energetice chiar şi în acest caz rămâne actuală.
Totul a început după războiul de pe Nistru când sistemul electroenergetic al
Republicii Moldova a fost practic rupt în doua, ceea ce a dus la reducerea
viabilităţii lui. Astfel, din anul 1994, întreprinderile din stânga Nistrului activează
în cadrul companiei "Dnestrenergo", acolo fiind concentrate circa 85 la sută din
sursele generatoare de energie electrică ale Republicii Moldova. În special e vorba
de Centrala de la Cuciurgan, care are o putere instalata de 2520 MW, sau 83 la sută
din totalul de 3008 MW, cât erau la momentul destrămării Uniunii Sovietice, şi
Centrala Hidroelectrica de la Dubăsari. În acelaşi timp CET-1 şi CET-2 din
Chişinău, CET-Nord din Bălţi, Centrala hidroelectrică de la Costeşti şi centralele
electrice cu termoficare de la fabricile de zahar au o putere instalata de circa 350
MW ceea ce era şi este insuficient pentru a acoperi cererea de energie electrică de
pe malul drept. Or, iarna sunt necesare 1100-1200 MW de energie electrică, iar
vara de circa 600-700 MW. Sigur, partea dreapta a Nistrului continua să cumpere
energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, dar în condiţiile în care
administraţia de la Tiraspol putea să ordone în orice moment stoparea livrărilor,
nici nu se putea vorbi despre asigurarea securităţii energetice. De altfel, în acea
perioada, întreprinderile mari din dreapta Nistrului, dar şi administraţiile unor
raioane, cumpărau păcura din Rusia sau Ucraina şi o trimiteau la Cuciurgan în
schimbul energiei electrice. Totodată sectorul energetic este afectat de neplata
consumului de energie electrică, lucru care a devenit către anii 1995-1998 o boală
cronică a sectorului, de implicarea structurilor criminale ce obţineau profituri
uriaşe de la tranzacţiile dubioase cu resurse energetice. Au fost ani când Republica
Moldova exporta energie electrică în România, deşi se confrunta cu un deficit mare
de energie electrică, banii de la aceste exporturi ajungând în conturi din Malta,
Elveţia sau Cipru.
În acelaşi timp statul promova o politica tarifara anapoda, fără a fi luate în
calcul costurile reale de producere a energiei. Că rezultat, din 1993 şi pănă în 1997
producţia de energie electrică s-a redus de 4 ori. O alta boala cronică ce afecta
sectorul energetic erau tranzacţiile în regim barter, care au favorizat realizarea unor
afaceri dubioase de proporţii. Către anii 1997-1998, sistemul energetic ajunsese să
fie înglodat în datorii. Suma totală a datoriilor pentru livrările de gaze naturale şi
energie electrică, depăşise 3 miliarde de lei (peste 600 milioane de dolari),
majoritatea fiind garantate de stat.
Criza din sector a forţat autorităţile să caute posibilitatea de diversificare a
importului de resurse energetice şi de atragere a investiţiilor în sector. Aşa a apărut,
în 1995, proiectul de construire a Terminalului petrolier de la Giurgiuleşti, care
trebuia să devina o poarta pentru importul de produse petroliere mai ieftine din
Iran şi alte state din Golful Persic. Deşi urma să fie finalizat în 1999, proiectul a
fost realizat abia recent, şi nu se ştie care va fi potenţialul lui real. Premierul de
atunci, Ion Sturza, bunăoară, nu susţinea ideea construcţiei terminalului, poziţia lui
fiind motivata şi din cauza că Republica Moldova nu-şi putea onora angajamentele
financiare faţă de proiect, dar şi pentru că era deja clar că acesta nu va fi profitabil.
Totodată autorităţile au demarat un program ambiţios de restructurare a
sectorului energetic, în acest sens fiind spriginite şi de organismele financiare
internaţionale. În primul rând, compania de stat "Moldenergo" a fost
descentralizată şi divizată după principiul funcţional în trei categorii de
întreprinderi ce urmau să fie privatizate, cu excepţia dispeceratului general şi
transportului de energie electrică. Astfel au apărut întreprinderile "CET-1" şi "CET-
2" din Chişinău, "CET-Nord" din Bălti, "RED Sud", "RED Centru", "RE
Chişinău", "RED Nord" şi "RED Nord-Vest". A fost creată şi Agenţia Naţională de
Reglementare în Energetica, structura chemată să exercite funcţia de reglementare
economică în sectorul energetic şi să protejeze consumatorul.
Privatizarea în sector însă a demarat foarte greu, abia în 1999 fiind anunţat
concursul de privatizare a trei reţele electrice de distribuţie "RED Sud", "RED
Centru" şi "RE Chişinău", concurs câştigat la începutul anului 2000 de compania
spaniolă "Union Fenosa". Încercările ulterioare de a privatiza reţelele electrice
ramase în proprietatea statului însă au eşuat. Şi mai lamentabil s-au terminat toate
proiectele de atragere a investiţiilor străine în construcţia de centrale electrice. În
1999, bunăoară, compania franceza SIIF a obţinut acordul executivului de la
Chişinău de a construi o centrală electrică în comuna Budeşti, municipiul Chişinău,
dar proiectul de construcţie până la urma nu a fost realizat. Principala cauza a
eşecului se pare că a fost refuzul guvernului de atunci de a acorda o garanţie
companiei SIIF că va cumpăra toata energia electrică produsa la centrala şi, cel mai
important, la un preţ de 4,5 cenţi pentru un kWh. Acceptarea unui asemenea preţ ar
fi fost o curata sinucidere în condiţiile în care în acea perioada un kWh era
cumpărat de la producătorii locali sau de la cei străini la un preţ de 2,9--3,2 cenţi.
În anii următori, şi alte companii străine şi-au anunţat intenţia de a investi în
construcţia de centrale electrice cu termoficare -"Celtica Ambiente" din Elveţia la
Ciadâr-Lunga, "Bresson International" din Spania la Bălti, "Invest Consult" din
Elveţia la Căuşeni etc. În unele cazuri a fost puse şi pietrele de temelie cum s-a
întâmplat la Ciadâr Lunga, dar mai departe lucrurile nu au mers.
În opinia ministrului Energeticii, Iacob Timciuc, majoritatea acestor proiecte
au eşuat pentru că nu aveau la bază analize serioase şi deseori nu luau în
consideraţie infrastructura existentă sau necesităţile zonei unde urmau a fi
construite. Din aceste considerente la finele anului trecut a fost creata o comisie
speciala alcătuita din specialişti de la ministerul Energeticii, de la IS
"Moldelectrica", de la Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe şi de la
Institutul "Energoproiect", care au studiat situaţia privind sursele de generare a
energiei electrice. Concluziile comisiei însă aşa şi nu au fost date publicitării în
totalitate, dar, după cum susţine Timciuc acestea au stat la baza Concepţiei privind
dezvoltarea surselor de generare a energiei electrice în R. Moldova şi zonele de
amplasare a noilor staţii electrice şi de reconstrucţie a celor existente aprobate
recent de minister. Intre altele conform acestei concepţii, în următorii 3-5 ani
urmează să fie construită o staţie electrică cu o capacitate de 200 MW la Burlaceni,
judeţul Cahul, iar alta, în imediata apropiere de CET-Nord din Bălti, cu o
capacitate de 130 MW. Guvernul a aprobat proiectul de construcţie a centralei
electrice de la Burlăceni, prezentat de "Celtica Energy", care este filiala italiană a
companiei elveţiene "Celtica". Centrala electrică privată va fi construită de
"Celtica Energy" cu propriile mijloace, fără garanţii din partea Guvernului
Moldovei, şi va costa peste 90 milioane de dolari.
Locul ales pentru construcţie este extrem de avantajos, pentru că se află în
apropiere de staţia de pompare a gazelor naturale, ceea ce va permite centralei să
fie mai uşor asigurata cu gaze naturale în calitate de combustibil de baza. În afara
de aceasta, centrala va putea funcţiona şi cu păcura, drept combustibil de
alternativă. În imediata apropiere trec liniile de cale ferată, iar reţelele electrice
existente oferă posibilitatea ca energia electrică produsă să fie livrată şi
consumatorilor aflaţi la mare depărtare. Anterior, în anul 2000, reprezentantul în
Republica Moldova al companiei "Celtica", Fabrizio Granero, îşi anunţase
disponibilitatea de a construi în Republica Moldova trei centrale electrice.
Concepţia prevede că necesităţile zonei centrale a Republicii Moldova vor fi
acoperite prin extinderea capacitaţilor de producere la CET-1 şi CET-2 cu cate 60
MW. De asemenea, se prevede că la centralele termice Est, Vest şi Sud din
municipiul Chişinău vor fi instalate turbine cu gaze naturale ce au o capacitate de
50 MW, care astfel se vor transforma în centrale electrice cu termoficare. Ca
rezultat, nodul energetic Chişinău va dispune de o capacitate de producţie de
energie electrică de peste 550 MW faţă de actualele circa 300 MW.
În total, conform Concepţiei, până în 2010 se preconizează majorarea
capacitaţilor de generare (în prezent, de 350 MW) cu circa 550-580 MW, până la
960 MW. Această cantitate, potrivit Strategiei energetice aprobate de guvern, va fi
suficienta pentru a acoperi circa 70 la sută din necesarul de energie electrică, ceea
ce va asigura un nivel sporit de securitate energetică a Republicii Moldova.
Un alt compartiment al Concepţiei adoptate de ministerul Energeticii îl
constituie construcţia de centrale electrice mici cu o capacitate de 1-3 MW, care ar
putea asigura cu energie electrică şi termică unele sate şi oraşele din Republica
Moldova. Costă aceste centrale relativ puţin, intre 400 şi 900 mii dolari, bani care
ar putea fi obţinuţi prin atragerea unor investitori străini, sau chiar din resursele
financiare proprii, susţin autorii concepţiei. În acelaşi timp pentru construcţia unor
centrale electrice mari e nevoie de investiţii de circa 100 milioane de dolari.
Un simplu calcul arată că pentru realizarea celor expuse în concepţie sunt
necesare investiţii în valoare de minimum 500 milioane de dolari, suma ce pare
astronomică în condiţiile în care până în prezent în sectorul energetic au fost atrase
investiţii străine în valoare de circa 250 milioane de dolari, majoritatea fiind făcute
în domeniul distribuirii de gaze naturale şi curent electric. Investiţiile în domeniul
surselor de generare de energie electrică fiind limitate şi în marea lor majoritate au
fost făcute din contul propriilor resurse de către centralele electrice locale. Potrivit
experţilor de la Direcţia atragerea investiţiilor din cadrul Organizaţiei pentru
Promovarea Exporturilor din Moldova, faptul că investitorii au preferat să
investească în special în sectorul de distribuire se explică prin riscul minim de
recuperare a investiţiei. Altfel spus, investitorii au preferat să nu rişte şi prefera să
arate interes doar pe hârtie faţă de sectorul energetic. Acest lucru denotă un anumit
scepticism al acestora faţă de posibilităţile pe care le oferă Republica Moldova.
Scepticismul este motivat prin faptul că piaţa Republicii Moldova este mică şi pe
de-asupra mediul de afaceri este unul restrictiv; şansa de a putea recupera rapid
banii investiţi este mică.
De notat că autorităţile, deşi vorbesc despre investiţii în sectorul energetic, nu sunt
gata să aloce bani pentru a investi în centralele electrice ce aparţin statului. Mai
mult, managerii de la CET-uri riscă mult atunci când fac investiţii în centralele pe
care le administrează, folosind mijloacele financiare obţinute de pe urma
comercializării energiei electrice şi termice. Aşa a păţit-o Mihai Cernei, care a fost
demis din funcţia de director al SA "CET-2", pentru că a cumpărat nişte utilaje,
ministrul energeticii considerând că pentru aceasta era nevoie de acordul său.
Zilele trecute, în cadrul şedinţei comisiei guvernamentale pentru redresarea
situaţiei din sectorul energetic, premierul Vasile Tarlev i-a apostrofat pe mai mulţi
manageri, cerându-le în mod imperativ ca toate resursele financiare să fie orientate
spre achitarea datoriilor pentru consumul de gaze. Chiar şi mijloacele prevăzute
pentru realizarea unor investiţii în întreprinderi, în opinia lui Tarlev ar trebui să ia
aceasta direcţie. Pe de alta parte, acelaşi Tarlev insistă ca CET-urile să reducă
pierderile, ca mai apoi să fie redus şi tariful pentru o gigacalorie. Dar cum pot
acestea reduce pierderile dacă nu li se permite realizarea de investitii? Un adevărat
cerc vicios.
Chiar dacă CET-urile găsesc parteneri străini pentru realizarea unor proiecte
de modernizare, aceştia vor cere anumite garanţii că îşi vor putea recupera
investiţia, lucru imposibil în condiţiile pe care le stabileşte guvernul.
Se creează impresia că atât Strategia de dezvoltare a sectorului energetic
adoptata de Guvern în 2001, cât şi Concepţia privind dezvoltarea surselor de
generare a energiei electrice în Moldova, aprobată de ministerul Energiei, au fost
elaborate mai mult pentru a raporta că uite ce planuri măreţe avem pentru a ne
asigura securitatea energetică.
3.2 Energia eoliană
Acest sector este unul din cele mai dezvoltate şi cunoaşte cea mai mare rată
de creştere anuală: la scara mondială - o creştere de 38% în 1999, în UE - 43%. La
sfârşitul anului 1999 capacitatea totală de putere eoliană instalată a constituit
13.500 MW din care peste 9000 MW revenea tarilor din UE. Pentru comparaţie:
capacitatea totală a puterii instalate a celor două centrale, CET-1 şi CET-2, care
alimentează Chişinăul cu energie electrică, după cum am menţionat anterior,
constituie 300 MW. Coeficientul de utilizare a puterii instalate a unui agregat
eolian modern este de circa 0,3. Deci instalaţiile eoliene din UE ar putea alimenta
cu energie electrică mai mult de 9 oraşe echivalente cu Chişinăul.
În mediul ştiinţific şi cel decizional deseori se declară că pe teritoriul
Moldovei potenţialul energetic eolian este mic şi de aceea nu este rentabil
valorificarea acestuia.
Este evident, că pentru a lua o decizie cu privire la realizarea oricărui proiect
în orice domeniu, inclusiv şi cel ce ţine de domeniul energeticii eoliene, trebuie de
demonstrat fezabilitatea acestuia. Pentru a demonstra dacă proiectul va fi profitabil
sau nu, trebuie să calculăm energia medie anuală care va fi produsă de o turbina
eoliană, amplasată într-un punct dat. În acest caz noi trebuie să cunoaştem viteza
vântului la înălţimea axei turbinei. Cu alte cuvinte, trebuie să cunoaştem Cadastrul
Energetic Eolian al teritoriului interesat. Republica Moldova nu dispune de un
astfel de cadastru şi discuţiile în jurul problemei existenţei sau lipsei unui potenţial
energetic eolian pronunţat sunt lipsite de temei.
Pentru a modela potenţialul energetic eolian în prezent se utilizează doua modele.
Modelul elaborat de tarile UE, cunoscut sub denumirea WAsP, se bazează pe teoria
curenţilor de aer, cere enorme baze de date despre viteza vântului pe parcursul a
minimum 10 ani (aceste date pot fi obţinute de la staţiile meteorologice) şi date
despre caracteristicile teritoriului în jurul staţiei meteo şi a localităţii unde va fi
amplasat agregatul eolian. Modelul american elaborat de NASA şi Forţele Aeriene
ale SUA este bazat pe teoria dinamică a climei şi cere cu mult mai puţine date, în
schimb o mare putere de calcul a calculatoarelor.
În prezent toate ţările UE şi a Europei centrale, SUA şi altele dispun de cadastre
energetice eoliene. Estimarea potenţialului energetic eolian cere un volum mare de
lucru şi conform datelor specialiştilor americani, pentru teritoriul RM costul
acestor lucrări este de cel puţin 50.000$. După elaborarea cadastrului şi
identificarea amplasamentelor cu un potenţial energetic pronunţat se efectuează
măsurători a vitezei vântului pe parcursul unui an. Costul aparatajului specializat şi
a manoperei este de circa 5000 $ pentru un amplasament.
Centrul "ENERGIE plus" a UTM a procurat din surse proprii pachetul
necesar de programe WAsP (2500 $) cu scopul de a crea cadastrul energetic eolian.
În 1999 UTM a depus la concursul republican proiectul "Elaborarea cadastrului
energetic eolian" preconizat pe o perioada de 3 ani. În 2001 Consiliul suprem de
Cercetare şi Dezvoltare tehnologică a luat decizia de-a finanţa aceste lucrări.
Astfel, primul pas care trebuie de făcut în domeniul energeticii eoliene este
estimarea potenţialului energetic pe întreg teritoriul ţării. Este evident că aceste
lucrări trebuie să fie iniţiate de organele statale şi finanţate din buget sau din
ajutorul tehnic acordat de diferiţi donatori. După cum menţionează aici,
Conferenţiar Doctor inginer Ion SOBOR, că există argumente că pe teritoriul
Moldovei pot fi identificate zone în care viteza medie anuală a vântului la
înălţimea de 40-50 m deasupra nivelului solului este egală sau mai mare de 7m/s
(viteza de 7m/s este considerată graniţa de jos pentru care agregatele eoliene sunt
rentabile). Că exemplu, vom aduce experienţa Germaniei. Circa 50% din puterea
agregatelor eoliene revine celor amplasate în zonele centrale şi de sud a tarii.
Conform datelor de la staţiile meteo amplasate în aceste zone, viteza medie anuala
a vântului nu depăşeşte 4,7 m/s, adică nu sunt mai mari decât cele înregistrate de-a
lungul multor ani de observări meteorologice din Moldova. Conchidem, că
specialiştii germani, estimând potenţialul energetic eolian, au identificat localităţi
în care viteza medie anuala a vântului este mai mare de 7 m/s.
Al doilea pas care trebuie făcut după estimarea potenţialului energetic
eolian, este realizarea unei centrale eoliene pilot amplasată în localitatea cu cel mai
mare potenţial. Puterea instalată trebuie să fie mai mare de 250 kW după cum
propune Ion SOBOR şi conectă la reţeaua electrică publică. Astfel de agregate nu
se produc la noi, însă le putem procura din Ucraina, Federaţia Rusă, tarile UE.
Exemplu:
 Puterea nominala - 600 kW
 Înălţimea turnului - 50 m
 Diametrul elicei - 48 m
 Costul agregatului - 600.000$
 Cantitatea de energie produsa în an la viteza medie a vântului 7,5m/s -
2.054.000 kWh
 Durata de recuperare a investiţiilor la preţul de livrare a energiei electrice de
0,05$/kWh - 5,8 ani
 Durata de viata a agregatului - mai mare de 20 ani.
Numai după un an de exploatare cu succes şi verificare a caracteristicilor impuse
prin proiect, vor apărea investitori locali şi străini care vor dori să devină
producători individuali de energie electrică eoliană.
Despre agregatele eoliene de mică putere. Acestea sunt agregatele cu
puterea instalată de până la 5 kW. Destinaţia lor principală este alimentarea cu
energie electrică a consumatorilor izolaţi, care nu sunt conectaţi la reţelele electrice
publice şi în viitorul apropiat nu vor fi conectaţi din cauza consumului mic de
energie şi distanţei mari până la punctul de transformare. Pentru a asigura calitatea
necesară a energiei electrice produse, aceste agregate se dotează cu acumulator,
regulator încărcare - descărcare, convertor de frecventă. Din această cauză costul
total a unui kW de putere instalată este mai mare de 4-5 ori decât a unui kW din
exemplul de mai sus, adică este de 1000-1500 $/kW. Totodată, menţionam că în
RM sunt foarte puţini consumatori izolaţi de energie electrică. Cu regret în ultimii
5 ani au fost cheltuiţi din buget bani pentru realizarea a unor astfel de proiecte. În
primul rând, nici un agregat nu a fost elaborat şi în al doilea, din cauzele expuse
mai sus astfel de agregate nu pot fi recomandate deoarece nu sunt rentabile.
În viziunea noastră, agregatele eoliene de mica putere pot fi recomandate pentru:
· pomparea apei cu pompe mecanice;
· producerea energiei termice pentru încălzirea apei sau spaţiului locativ.
În acest caz nu sunt necesare componentele costisitoare numărate mai sus,
acumularea apei sau a energiei termice costă mult mai puţin. Că rezultat costurile
scad de 3 - 4 ori. Mai mult, aceste agregate vor avea o piaţă sigură de desfacere
deoarece există mulţi potenţiali consumatori de apă pentru irigare şi consumatori
de energie termică pentru prepararea apei calde, încălzirea spatiilor locative. De
exemplu, o instalaţie eoliană cu puterea nominala de 2,5kW (la viteza vantului6
m/s) ar putea produce în perioada noiembrie - martie circa 9000 kWh de energie
termică şi ar asigura încălzirea a unui spaţiu locativ de 50 m2. Se va economisi
circa 1500 m3 de gaz natural. Durata de recuperare a investiţiilor este de 10 ani.

3.3 Energia solară


Cele mai dezvoltate tehnologii de conversie a energiei solare şi mai pe larg
folosite sunt: conversia termică şi fotovoltaică. Conform primei tehnologii energia
solara se transforma în energie termica cu ajutorul captatorului cu efect de sera. În
cea de - a doua tehnologie - energia solara se transformă în energie electrică cu
ajutorul celulelor sau modulelor fotovoltaice (PV). Ambele tehnologii au atins un
grad avansat de dezvoltare industrială. Captatoarele solare se utilizează pentru
prepararea apei calde menajere sau pentru încălzirea aerului cu scopul uscării
fructelor, legumelor, plantelor medicinale.
Doar câteva cifre: în 1998 în tarile UE erau instalate circa 10 mln. m2 de
captatoare solare. În 2010 această cifra trebuie să crească de 10 ori şi va atinge 100
mln. m2 din care 55 mln. m2 revine Germaniei. Menţionam aici, că un metru pătrat
de captator solar asigura cu apa caldă o persoană pe o perioada de 6-7 luni. În
condiţiile climaterice ale Moldovei se pot acoperi circa 65% din necesarul anual de
apă caldă utilizând energia solară.
Că instalaţiile solare pentru încălzirea apei să fie atractive din punct de vedere
economic trebuie că costul unui m2 instalat să nu depăşească 75$. În prezent
preturile la instalaţiile de producţie autohtonă sunt de trei ori mai mari, iar a celor
de import şi mai mari. Pentru a impulsiona dezvoltarea în RM acestui sector, este
necesar de făcut următoarele:
 De realizat în fiecare judeţ cate un proiect pilot - instalaţie solară de
preparare a apei calde pentru un obiect de menire socială - grădiniţa de copii,
şcoala, baie, etc.
 S. A. Incomaş este unica întreprindere care fabrica instalaţii solare pentru
încălzirea apei. Dar din cauza preturilor relativ mari volumul de realizări nu
depăşeşte câteva sute de m2 pe an. Cu scopul de a susţine acest domeniu ar fi
raţional de scutit această producţie de TVA.
 Luând în consideraţie existenţa unei pieţe de desfacere a produselor uscate
de legume, fructe şi plante medicinale, a prevedea în programul de
dezvoltare a producţiei agricole ecologic pure şi dezvoltarea acestui sector,
utilizând energia solară pentru uscare.
Conversia fotovoltaică a energiei solare. Datorita costurilor mari a
celulelor PV această tehnologie poate fi recomandată numai pentru alimentarea cu
energie electrică a consumatorilor izolaţi şi dispersaţi teritorial care din
considerente economice nu sunt conectaţi la reţelele electrice publice. În RM astfel
de consumatori sunt pompele de apa de mic debit (până la 1,5 m3/h) şi cele 150
posturi de lansare a rachetelor antigrindină. Ambele cazuri sunt rentabile din punct
de vedere economic. Costul unui m3 de apă pompat de o pompă solară este de 1,5
ori mai mic decât a celui pompat cu ajutorul unei motopompe cu benzină sau
motorină. Şi mai rentabilă este alimentarea postului antigrindină de la module PV.
Costurile se micşorează de circa trei ori, se micşorează cu 22,8 t cantitatea de
combustibil necesară pentru transport, se micşorează impactul negativ asupra
mediului deoarece se vor micşora cu 20 t cantitatea de substanţe nocive provenite
de la exploatarea şi uzarea acumulatoarelor.

3.4 Energia deşeurilor de biomasa provenită din viticultură şi


silvicultură.
Anual în viticultură se formează circa 460.000 t de deşeuri, din care
140000 t. este tescovina şi 320.000 t - ripca. În silvicultură se formează circa
40.000 t. În total în aceste doua ramuri se produc 500.000 t de deşeuri de biomasă.
Utilizarea doar a 50% din acest potenţial ar permite să producem circa 50 MW
putere electrică (14% din puterea instalata în partea dreapta a republicii) pe an
(7000 h de funcţionare pe an) sau 125 MW putere termică, ceea ce ar permite
încălzirea a cel puţin 25000 case de locuit a câte 100 m2.
În ultimii ani au fost elaborate tehnologii de ardere a deşeurilor lemnoase cu
un procent de umiditate de până la 75%. Astfel nu va fi necesară uscarea prealabilă
a deşeurilor.
Unul din exemple este Spania, care în 1996 a pus la punct o centrală
termoelectrică care produce 5000 kW putere electrică. În calitate de combustibil se
utilizează tescovina - circa 25.000 t anual. Danemarca obţine peste 100 MW putere
electrică din paie şi alte deşeuri agricole.
ИБГУ-1 – destinată pentru prelucrarea ecologic pură, fără deşeuri a
deşeurilor organice, care se formează în gospodăriile ţărăneşti.
O tonă de aşa ăngrăşăminte cu efect asupra cerealelor este echivalată 80-100
tone de balegar sau alte substanţe organice.
Âncărcătura zilncă oscilează între 50-200 kg, cu umiditatea de 85-93%.
Volumul gazului obţinut zilnic în dependenţă de încărcătură, constituie de la
3 la 12 m3 de biogaz.
1 m3 de biogaz este echivalent cu 0,6 m3 de gaz natural, sau 0,7 litri
păcură, sau 0,4 litri benzină, sau 3,5 kg lemne, sau 12 kg tizâc.
CONCLUZII
Valoarea problemei în contextul economic şi social şi cauza apariţiei ei. În
balanţa energetica Republicii Moldova pentru anul 2001 consumul de resurse
energetice şi energie constituie 1694.103 t.e.p. din care 17.103 t.e.p. sau 1,0% s-a
produs în ţara la centrala hidroelectrică Costesti sub forma de energie electrică,
59.103 t.e.p. sau 3,5 % - sub forma de lemne pentru foc şi deşeuri lemnoase
agricole. Astfel, Republica Moldova este o tara ce depinde totalmente de resursele
energetice din exterior (95,5%), resursele proprii energetice în balanţa energetica a
RM constituie 4,5% şi toate provin din resurse regenerabile de energie. În realitate,
aceasta cota este ceva mai mare, deoarece nu s-a luat în consideraţie energia solară
care tradiţional se utilizează pentru deshidratarea produselor agricole (tutunului,
fructelor, plantelor medicinale, etc.). Altfel spus, RM nu are resurse energetice
fosile, absolut toate resursele de provenienţa fosilă sunt importate. Această realitate
incontestabilă ar trebui să plaseze RM printre primele state candidate la utilizarea
masiva a SRE. Una din cauzele principale ce stopează acest proces este lipsa unui
Program Naţional care ar integra şi direcţiona resursele ştiinţifice, tehnice,
tehnologice, umane şi financiare în realizarea scopului final – includerea în
circuitul economic a SRE. Printr-un Program de Cercetare – Dezvoltare în
domeniul valorificării SRE se poate debloca procesul de implementare a SRE şi
astfel, asigura creşterea siguranţei în alimentarea cu energie şi limitarea importului
de resurse energetice în condiţiile dezvoltării economice accelerate. În viitorii 8 –
10 ani cota parte în consumul total de energie SRE pot atinge 8-10%.
În ceea ce priveşte actualitatea ştiinţifică, tehnică şi tehnologică a problemei,
o condiţie obligatorie pentru succesul implementării SRE este o bună cunoaştere a
contextului local. Experienţa de circa 25 de ani a tărilor UE, care au obţinut cele
mai bune rezultate în domeniul utilizării SRE, ne demonstrează că fără cunoaşterea
potenţialului energetic a fiecărei surse, distribuţiei teritoriale, tehnologiilor
optimale de conversie a SRE în energie termică şi electrică problema utilizării
masive a SRE nu poate fi rezolvată. Pentru aceasta este nevoie de
• O baza de date cu privire la potenţialul energetic a celor patru surse: solara,
eoliana, biomasa, microhidro;
• Proiecte de valorificare a SRE fezabile economic, tehnic şi tehnologic în
conditiile RM;
Ca consecinţe socio-economice ar rezulta
• Acoperirea către anul 2010 a 10 % din consumul total brut de energie din surse
Regenerabile care ar permite micşorarea importului de combustibili fosili cu circa
500.10 3 tep, ceia ce constituie 125 mln. euro (preţul prezent a 1 tep pentru
consumatorul final este de circa 250 euro);
• Creare a peste 10 000 noi locuri de muncă;
• Toate ţările în curs de preaderare la UE elaborează Programe şi Strategii de
implementare a SRE în conformitate cu directivele europene. Dat fiind faptul, că
RM a declarat ca prioritate strategica aderarea la UE, prezentul Program de Stat va
servi ca un suport ştiinţific, tehnic şi tehnologic pentru elaborarea programelor
respective în domeniul SRE.
Literatura
1. http://www.enereco.go.ro
2. "http://ro.wikipedia.org/wiki/Protocolul_de_la_Kyoto"
3. ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/
4. ftp://erg.ucd.ie/public/pdfiles/res/case_studies/
5. Панцхава Е.С., Кошкин Н.Л. Использование энергии биомассы в
России: Проблемы и перспективы // Тезисы германо-российской
конференции "Возобновляемые источники энергии и их роль в
энергетической политике России и Германии". 1994. 24-26
октября, Фрайбург.
6. Березин И.В., Панцхава Е.С. Техническая биоэнергетика //
Биотехнология. 1986. Т. 2. № 2. С. 1-12; № 3. С. 8-15.
7. Панцхава Е.С., Давиденко Е.В. Метангенерация твердых
органических отходов городов // Биотехнология. 1990. Т. 6. №4. С.
49-53.
8. Ре-циркуляционное анаэробное сбраживание отходов сельского
хозяйства с выработкой биогаза / Т.Я. Андрюхин, Н.К.
Свириденко, Ю.В. Савельев и др. // Биотехнология. 1989. Т. 5.
№2. С. 219-225.
9. Панцхава Е.С. Биогазовые технологии - радикальное решение
проблем экологии, энергетики и агрохимии // Теплоэнергетика.
1994. № 4. С. 36-42.
10. Republica Moldova – 2004. Departamentul statisticii al
Republicii Moldova. Chişinău 2005.
11.L’ electricite solaire: la solution photovoltaique. ADEME. France,
1995.
12.James E. Rannels. Implimentation and financing for president
Clinton’s million solar roofs initiative. Proceding of the 2nd World
Conference on Fotovoltaic Solar Energy Conversion. Vienna, Austria,
1998.