Regiuni

1.Obiectul economiei regionale

2.Definirea si tipologia regiunilor
1. Economia regionala este axata pe
probleme specifice regiunilor
-factori care det. Rezultatul
activitatilor economice si gradul de
ocupare intr-o regiune
-cauzele diferentelor interregionale in
privinta cresterii economice, a
nivelului de trai, a ratei somajului
Subiecte abordate:
1. Localizarea obiectivelor economice
2.echilibrul economic spatial
3.cresterea economica regionala
4.determinarea ocuparii si a venitului
in plan regional
5. fundamentarea politicilor de
dezvoltare regionala.

Economia regionala analizeaza atat

rapoartele interregionale, cat si
rapoartele intraregionale existente
intre economiile locale.
2. Regiunea este o suprafata in cadrul
spatiului economic national suficient
de cuprinzatoare dpdv structural
pentru a functiona independent, fara
a neglija totusi faptul ca ea are in mod
inevitail stranse legaturi cu restul
economiei.

Metoda clasica imparte regiunile in 3

tipuri:
1. regiuni omogene:dpdv al unor
criterii cheie: economice, geografice,
sociale
2.nodale(polarizate): regiuni a caror
relatii sunt polarizate in jurul unui
centru dominant (nod) centru
3.regiuni pt. Planificare (programare)
:regiuni administrative in care se
aplica politici de programe de
dezvoltare regionala destinate
spatiului respectiv.
Aria de atractie a unei piete:
suprafata pe care isi poate exercita
influenta producatorul ce urmareste
sa isi desfaca marfurile pe acea piata.
Ipoteze: 1. Localizarea firmelor este
cunoscuta.
2. se cunosc atat costurile de
productie, cat si costurile de transport
Pot aparea situatii:
Prod=trans
Prod diferit trans la fel
Prod la fel, trans diferit
WT,WT” cost transport x
YV cost prod y
Mn aria de atractie, va vinde pe acest
interval pt ca are cel mai mic cost
Y cel mai eficient
XW,YU,ZU preturi la poarta fabricii
Piata lui x = segmanetul MN, unde ch
de prod si trans sunt mai mici decat la
Y si Z
Concluzii: spatiul suprima concurenta
perfecta, fiecare firma dispune de o
pozitie privilegiata in raport cu
consumatorii din vecinatatea sa,
firmele pot beneficia de protectie prin
distanta fata de concurenta.

Marfuri neomogene:
Principiul implicaiei spatiale inseamna
ca spatiul conteaza. Implementarea
unei activitati intr-un spatiu, de regula
duce la cresterea probabilitatii de
aparitie a unor noi activitati in spatiul
respectiv.o activitate economica
atrage dupa sine o alta activitate
economica.

Legea lui reiley

-un centru tinde sa atraga
cumparaturile unui consumator
individual situat in zona sa de interes
direct proportional cu marimea sa (fie
prin nr. Populatiei, fie prin nr. De
magazine) si invers proportional cu
patratul distantei dintre ele.
Teoria localizarii
Clasificarea sistematica a modelelor
spatiale ale productiei si
consumului.la baza T L sta gradul de
dispersare spatiala al producatorilor si
consumatorilor.

Modelul Von Thunen

Analizeaza alocarea terenului agricol
intre mai multe localizari curente
stiind ca produsele agricole trebuiesc
transportate de la locul deproductie
la locul de consum.
Ipoteze : 1 se pp ca exista o campie
omogena care are aceleasi costuri
pentru detinerea unei productii
indiferent de localizare.
2. decizia privind localizarea depinde
de rentele funciare.3.pentru
simplificare toate produsele sunt
transportate intr un singur oras care
se pp ca este mijlocul campiei.
Decizia de localizare se ia in functie de
costuri.

Teoria lui Alfred Weber

-aceasta teorie arata in principal cum
se aleg localizarea cetrelor idustriale.
Ipoteze:
1. firma care isi alege localizarea are
randamente de scara constante
2. oferta de factori de productie
(input uri) este nelimitata, iar
preturile acestora sunt independente
de localizare.
3. factorii de productie sunt
disponibili oriude in aria pietei
respective sau sunt localizati in cateva
surse cunoscute.
4. cererea este concentrata intr un
numar de puncte cunoscute si este
fixa in fiecare punct.
5. transportul este posibil in orice
directie iar costurile de transport sunt
direct proportionale cu greutatea si
distanta pe care se face transportul.
Teoria interdependentei localizarilor
Modelul hotteling –localizarea afacerii
O limita importanta a modelului lui
weber era ca pp ca fiecare producator
stia localizarile concurentilor sai.
In modelul hotelling, aceasta ipoteza
este relaxata si se considera ca nu
exista intelegeri intre participanti.
De asemenea in acest model se
prezinta localizarea a 2 vanzatori
pentru un bun omogen, iar
cumparatorii respectivului produs
sunt uniform distriuiti pe o piata
liniara limitata.
Fiecare client cumpara o unitate de
produs si suporta costurile de
transport. Relaxarea productiei se
face instananeu si nu implica costuri.
Ex. 2 vanzatori de inghetata pe o plaja
Solutia oferita de H in cazul acestui
duopol este ipoteza in care cei doi
producatori nu intuiesc reactia
rivalului la schimbarea propriei
localizari.
Concluzii : -problema de localizare in
cazul unui duopol tinde sa duca la
localizare concentrata in centrul
pietei cu conditia ca cererea sa fie
inelastica.-in concurenta perfecta
exista o tendinta de localizare
mediana a activitatii -