Sunteți pe pagina 1din 3

Hebert List

(1903 – 1975)

Fotograf german, Herbert List a lucrat pentru reviste precum Vogue, Harper’s Bazaar, Life
sau Heute. A fost asociat la agenția internațională de fotografie Magnum Photos.
Stilul său este unul auster, clasic cu compoziții în alb și negru, care a influențat fotografia
modernă. A avut un interes particular în nudul masculin, imagini făcute preponderent în Italia și
Grecia. De asemenea, s-a mai remarcat și prin fotografia de stradă, portrete, fotografia eseu sau așa
numitele fotografia metafisica.
Herbert List s-a născut la 7 octombrie 1903 într-o familie a unor prosperi oameni de afaceri
din Hamburg. Primele sale studii le-a făcut în orașul natal, continuând să studieze literatura la
Universitatea din Heidelberg. Încă din timpul studenției, a început să lucreze la compania de cafea a
familiei sale. Această muncă a continuat-o din 1924 până în 1928, ceea ce a favorizat o serie de
excursii în Brazilia, Guatemala, Costa Rica. În această perioadă, el a început să fotografieze.
Un moment cheie este întâlnire cu fotograful american Andreas Feininger din 1930, care îi
prezintă aparatul de fotografiat Rolleiflex, cunoscut pentru calitatea pozelor, compact, relativ ușor, cu
o optică foarte bună, durabil, simplu, calități care îl făceau foarte potrivit pentru a surprinde subiecți
în mișcare. Astfel, List începe să facă portrete ale prietenilor sau scene de natură moartă, fiind
influențat de mișcarea suprarealistă. Folosea modele masculine, diverse tipuri de materiale, măști și
dubla expunere. El și-a explicat alegerile prin faptul că pozele sale erau „viziuni compuse în care
aranjamentele încearcă să captureze esența magică ce locuiește și animează lumea aparențelor”.
În 1936, List părăsea Germania nazistă, dedicându-se fotografiei ca profesie. A lucrat în Paris
și Londra. Ajuns să lucreze la Harper’s Bazaar, Vogue și Life, s-a simțit nesatisfăcut de fotografia de
modă. Astfel, s-a reîntors către „fotografia metafisica”, după cum o denumea el însuși, imagini care
surprindeau stări fantastice, folosind oglinzi și dubla expunere.
Din 1937 până în 1939, Herbert List a călătorit în Grecia și Italia. Încercând să scape de
implicarea în ocupația germană în Franța, s-a stabilit o perioadă în Grecia. Aici a fotografiat temple
vechi, ruine, sculpturi, peisaje, multe dintre ele fiind publicate în reviste și cărți. Una dintre cele mai
bune imagini ale sale este simplu intitulată Atena, Grecia (1936) care înfățișează un tânăr stând sub o
arcadă, în fața căruia stă o perdea transparentă.
După ce armata germană a invadat Grecia, a fost forțat să se reîntoarcă în Germania. Dar,
pentru că unul dintre bunicii săi a fost evreu și cunoscut fiind pentru înclinațiile sale homosexuale,
List nu a putut să profeseze sau să publice. În 1944 a fost înrolat în armata germană și trimis în
Norvegia să deseneze hărți. O excursie la Paris, i-a oferit ocazia să facă portretele lui Picasso, Jean
Cocteau, Georges Braque, Joan Miro și alții. După război, a fotografiat Munchenul în ruine și a
devenit editor al revistei Heute.
În 1951, List l-a întâlnit pe Robert Capa, care l-a invitat să se alăture agenției de fotografie
Magnum. În această decadă, a lucrat intens în Italia, fiind influențat de colegii săi Magnum și de
mișcarea neorealistă a filmului italian. În anii ’50 a făcut portrete ale altor oameni celebri: Marino
Marini, Paul Bowles, W.H. Auden, Marlene Dietrich.
La începutul anilor ’60, Herbert List a renunțat la fotografie pentru a se concentra asupra
colecției sale italiene de desene din secolele XVI-XVIII. A murit în Munchen, la 4 aprilie 1975.
Este greu de pus într-o categorie, pentru că a abordat mai multe teme de-a lungul vieții și
carierei sale. A fotografiat pe unde l-a purtat viața, în călătorii de afaceri sau de plăcere, în armată
etc. Azi, Hebert List este poate cel mai cunoscut pentru lucrarea sa publicată post-mortem Junge
Manner, care conține peste 70 de imagini băieți și tineri idilici stând la soare, înotând, luptându-se
sau uitându-se cu o privire inocentă studiată la camera foto.
Opera sa este foarte bogată, fiind greu să selectezi doar câteva dintre imaginile sale. Dar,
trebuie să recunosc că, la modul general, mie nu mi-au plăcut în mod deosebit pozele lui Herbert
List. L-am ales pentru proiect din simplul motiv că cealaltă opțiune, Alex Majoli, este un fotograf de
război și sunt incapabilă să privesc fotografii de o asemenea duritate.
Asupra mea a avut un efect negativ imaginile cu tineri și mai ales cu băieți mai mult sau mai
puțin îmbrăcați; mai ales că spre sfârșitul cariei sale pare să prefere băieții; aceasta poate și din cauza
mediatizării excesive a unor diverse cazuri abuzive asupra copiilor. Dar, merg pe considerentul că, cu
toate că mie nu îmi place ceva, aceasta nu înseamnă că nu este frumos sau nu este artă – cu siguranță
nu am înțeles eu acele imagini. Impresionant, însă, consider faptul că un artist cu cunoscute înclinații
homosexuale a reușit să își impună stilul, fără a fi ostracizat pentru felul de a fi. Cred că prin pozele
sale ar dori să militeze pentru acceptarea dragostei și prieteniei dintre oamenii de același sex.
Portretele sale mă surprind prin faptul că dincolo de a imortaliza un chip vrea să prindă și
sufletul care animează acel chip. Imaginea respectivă este o descriere a caracteristicilor persoanei
respective, care este surprinsă în ipostaze specifice: Marlene Dietrich pe scena teatrului, Marino
Marini zburând pe al său cal sculptat. Fotografiile sale transmit emoții, dincolo de expresiile faciale
ale oamenilor. Chiar și atunci când fotografiază obiecte, intenția sa este să personifice o emoție
umană; de exemplu a fotografiat două mese una lângă altă și a intitulat poză „Cuplu”, dorind să
exprime dorința specific umană de însoțire într-un cuplu.
Și statuile antice par să prindă viață în imaginile sale și greu îți dai seama că nu sunt persoane
vii. Pozele cu vestigiile antice le consider o invitație de a le vedea cu ochiul liber.
În fotografiile cu măști sau cu dublă expunere mi se pare că dorește să se prezinte pe sine, un
sine în căutarea identității sale. Căci probabil s-a simțit ca trăind într-o lume în care trebuie să poarte
o mască.

Bibliografie:
1. Ken Gonzales-Day, List, Herbert (1903-1975), în
https://web.archive.org/web/20070217193550/http://www.glbtq.com/arts/list_h.html
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_List
3. http://pro.magnumphotos.com/C.aspx?
VP3=SearchResult&VBID=2K1HZO4PRA6EGJ#/SearchResult&VBID=2K1HZO4PR7ZLWD
4. http://herbert-list.com/