ION DAFINNOIU

Unitateea de învăţţare 4.
CONŞT TIENT – INCONŞTIEN NT: UNDE SE AFLĂ RESURSE
ELE SCHIM
MBĂRII?

1. TRIPLA ALIANŢĂ: TERAPEUT, PACIENTT, INCONŞTIENT

“ vorbi desppre inconştieent în afara unei

“A u relaţii intterumane carre să-l relevee înseamnă a discuta,
după exxemplul metaafizicianului, despre neccunoscut în detalii” spune I. Vianu (Vianu 19775, p.49).
Inconştieentul - indiferrent ce rol i se
s atribuie - este,
e în majooritatea sistemelor şi teorriilor psihoterrapeutice,
o compoonentă esennţială a câm mpului psihotterapeutic; negat
n sau affirmat, condamnat sau valorizat,
interogatt, ascultat saau dominat, innconştientul este,
e pe drum mul anevoioss al schimbărrii terapeuticee, un aliat
preţios înn egală măssură, pentru terapeut
t şi pacient.
p Chiar dacă nu arr exista, el ar fi trebuit inventat, şi
trebuie să
s recunoaşteem meritul luui S. Freud dee a fi avut geeniala intuiţiee de a face diin inconştient unul din
cele mai importante elemente
e alee ecuaţiei psihhoterapeuticee.
Ne întrebăm dacă, ceea ce este incoonştient în nooi, poate fi înn mod legitim m asimilat unei entităţi
dotată cuu un nume, dacă
d ne aflămm în faţa unei realităţi sauu a unei metaafore! (Godin, 1992, p.1444).

MPORTANT T
Înclin să consider incconştientul drrept o metafooră pentru realitatea psihoologică interppersonală afllată într-o
continuăă construcţiee şi evoluţiee şi care îşşi găseşte rădăcinile, în î egală măăsură, în credinţele,
c
experiennţele şi filosoofiile pacientuului şi terapeeutului. Situaat în spaţiul “non-conştien
“ ntului”, compplementar
conştiinţeei (cu o structură logică--verbală, coeerentă şi refleexivă), inconnştientul, prinn gradul său mare de
nedeterm minare, asiguură o mai mare libertate în realizareea unei construcţii, a uneei realităţi pssihologice
flexibile, împărtăşite de
d pacient şii terapeut şi care
c poate fi pusă în slujbba scopurilorr terapeutice conştient
stabilite.

C realitate psihologică
Ca p innterpersonală, inconştienntul “pacientuului” devine o ecuaţie cu mai
m multe
soluţii, sooluţii ce prindd contur şi deevin operaţionale doar în cadrul creat de relaţia terrapeutică.
T
Tabloul caree urmează fuurnizează o perspectivă
p istorică asuppra concepţiillor diverselorr şcoli de
psihoteraapie privind inconştientul (J.Mills, R.Crowley, 1986, p.1222-123). Duppă cum se observă,
conceptuul de inconşttient (sau de procese incoonştiente) joacă un rol im mportant în m majoritatea şccolilor, fie
că acestt rol este unuul ofensiv (addică există unn inconştient şi este foartte important ccum lucrăm cu el), fie
că este defensiv
d (nu există fapte şi procese innconştiente, sau
s dacă exisstă sunt fără importanţă)..

IMPORTANT T
În cadrul celor trei immportante şcooli pentru caare inconştienntul este un concept central, putem observa
o o
valorizarre diferită a acestuia:
a penntru Freud incconştientul este în primul rând negativv, pentru Junng el este
pozitiv (deşi conţinee atât elemeente pozitivee cât şi negative) iar peentru Ericksoon inconştieentul este
esenţialmmente pozitivv. Teoriile pssihopatologicce promovatee de aceste şcoli consideeră tulburările psihice
ca rezulttând din funncţionarea neegativă a unnei părţi a pssihicului: Freeud vorbea dde un sine primitiv
p şi
neschimbat, Yung - despre unnele conţinuturi psihice neintegrate (“shadow”) iar Ericksoon afirma
existenţaa unor limitărri învăţate alee spiritului coonştient.

V prezenta în continuuare câteva consideraţii rezumative asupra

Vom a inconnştientului la Freud şi
Ericksonn, care propuun imagini oaarecum opusse asupra accestuia: Freuud consideră că inconştieentul este

138
 
INTRODUCERE ÎN PSIHOTERAPIE

sursa tulburărilor psihice în timp ce Erickson afirmă contrariul - inconştientul este depozitarul marilor
resurse ale persoanei.

Concepte cheie
Şcoala Mijloacele schimbării
Natura conceptului cheie Funcţia conceptului cheie
Inconştient / terapeutice
Alteconcepte
- înnăscut; biologic; Inconştientul ca: - Aducerea în câmpul
primitiv;animalic; centrat - sursă a energiei conştiinţei a conţinuturilor
pe supravieţuire; inces- organismice (libido) inconştiente pentru a
analitică central tuos; criminal, egoist - receptacol pentru impulsuri modificaşi socializa forţele
freudiană - intrinsec reprimate amorale ale “Id”-ului
- negativ - generator de răspunsuri - Orientarea Ego-ului
simptomatice
-înnăscut; psihologic, Inconştientul ca: - Procesul individuării prin
colectiv; transpersonal; - directiv principal al Psiché- care conţinuturile incon-
transcendent; arhetipal ului ştiente sunt făcute conşti-
jungiană central - intrinsec - receptacol al amintirilor şi ente în vederea unificării
- pozitiv experienţelor personale “Self”-ului – personalitatea
- receptacol al structurilor totală
imagistice colective - - Orientare transpersonală
“arhetipuri”
“Prima facie” Comportamentul ca: - Învăţarea de noi
(independent de biologic - element primar al răspunsuri emoţionale şi
şi neurofiziologic; psiho- experienţei personale comporta mentale (recon-
behavio- negat compor- logic (răspuns condiţio- - sursă a predicţiei şi diţionare) în vederea unei
rism tament nat); măsurabil în mod controlului activităţii umane mai adecvate sau dorite
obiectiv; determinat în - cel mai important indicator funcţionări
principal de factorii de al întăririlor mediului - Orientarea Ego-ului
mediu
Auto-actualizarea ca: - Înlăturarea blocajelor
- principiu motivaţional almentale, emoţionale şi
vieţii umane fizice astfel încât poten-
ţialul persoanei să se
- calea primară a integrării
umanistă neutru autoac- -înnăscut; experienţial, poată manifesta; facili-
personalităţii (spirit/corp)
tualizare holistic/unitar - sursa primară a sensului tarea şi accentuarea re-
şidezvoltării personale surselor intrinseci
- Orientarea spre perso-
nalitatea totală
-neurologic; învăţat; Cogniţia ca: - Examinarea credinţelor
alterabil; - mediator primar al existente; modificarea sau
cognitivă neutru cognitiv - intrinsec sistemelor de credinţe care înlăturarea credinţelor ge-
sau - neutru sunt determinanţii primari ai neratoare ale problemei
negat experienţei sau simptomului
- Orientarea Ego-ului
-înnăscut; învăţat; expe- Inconştientul ca: - Activarea indirectă a
rienţial;autonom - depozitar al tuturor expe- potenţialului şi resurselor
- intrinsec rienţelor, amintirilor şi inconştiente pentru rezol-
erickso- central - pozitiv învăţărilor varea problemei/simpto-
nian - sursa primară a celor mai mului şi îmbunătăţirea
mari resurse funcţionării
- sursa primară a rezolvării - orientarea spre perso-
problemei/simptomului nalitatea totală
Perspectivă istorică: inconştientul în psihologie (J.Mills, R. Crowley, 1986)

139
ION DAFINNOIU

ÎNTREBA ARE
Care sunt, compaarativ,principaalele asem mănări si deosebiri
d inntre caracteeristicile si funcțiile
inconștieentului,așa cum
c este el teoretizat dee către școaala psihanalittica freudianăă, școala jungiană și
școala ericksoniană??

2 INCONŞTIENNTUL ÎN PSIHAANALIZA FREUDIANĂ

2.

A prezenta în câteva pagini

p concepţia lui Freuud despre innconştient, ppresupune, din d capul
locului, asumarea
a risscului pe caare îl presuppune orice decupaj:
d un demers reduucţionist ce se poate
finaliza cu
c o “hartă” care
c ar puteaa fi utilă doarr celor care, cunoscând complexitatea
c a“teritoriului”, acceptă
convenţia simplificărilor care evităă capcana dee a nu vedeaa pădurea dinn cauza copaacilor.
De aceea nuu vom vorbi aici
a despre teeoriile freudieene privind structura persoonalităţii şi evvoluţia ei,
nu vom analiza meccanismele dee apărare psiihică şi nici nu n vom intraa în detaliile terapiei psihhanalitice.
Vom schiţa doar prrincipalele caracteristici
c ale inconştiientului şi reelaţia dintre conţinuturilee psihice
inconştieente şi compportamentul manifest. De D altfel ideeea că omul este conduus de forţe interioare
inconştieente care sccapă controluului său facee parte din cele trei maari descoperriri care, în opinia o lui
S. Freudd, au zdruncinnat puternic imaginea
i om
mului despre ele însuşi2.
Î
Înainte de Freud, inconşştientul era considerat caa un elementt static, lipsit de orice energie. Se
afirma căă el cuprindee o serie de amintiri
a rezidduale care şi--au pierdut orice
o valoare şi putere în raport cu
individul.. Analiza incoonştientului nu
n ar duce decât
d la desccoperirea unuui conglomerrat inform de depozite
mnezice inutilizabile şi fără vreo influenţă asupra vieţii psihhice a individdului.

IMPORTANT T
Teoria frreudiană a operat o adevvărată inversare a valoriloor: inconştienntului i s-a reezervat un rool de prim
plan în existenţa om mului. În incconştient treebuie căutatee motivaţiile profunde aale comportaamentelor
umane, mai mult deecât în conşştient. Inconştientul estee, prin urmare, sediul foorţelor dinam mice care
dirijează direct sau inndirect compportamentele.. Aceste forţee inconştiente încearcă ssă se exprimee şi să se
manifestte în plan coonştient. Ideile care repreezintă aceste forţe nu sunt voluntar evocabile şi nu sunt
accesibille introspecţiei.

Diferenţiind inconştientul de conştieent şi precoonştient, Freud atribuie primului urm mătoarele

caracteriistici:
 inconnştientul nu conţine
c decâât forţe în înttregime iraţioonale, deci care
c nu ascuultă de nici un
u control
conşttient şi scapăă oricărei logici interne saau externe; elle există prinn ele însele inndependent de
d factorii
externi, de mediu;
 forţelee inconştientte formează un ansambluu nediferenţiaat, cel puţin în î starea lor primară. Putem să ni
le repprezentăm caa pe un fel dee potenţial, ded energie caare nu este innvestită în nicci un scop annume; ele
oferă deci o marre mobilitate şi posibilităăţi infinite dee diferenţieree ulterioară, care pot coonduce la
modaalităţi comporrtamentale fooarte diferite;
 caraccteristica prinncipală a oricărui process inconştientt este aceeaa că se connduce după principiul
plăceerii (plăcerea înţeleasă înntr-un sens foarte
f generral, adică orieentarea forţeelor inconştieente spre

                                                            
2Celelaltee două descopeeriri ce fac partee din această triiadă sunt: desccoperirea că Păământul nu estee centrul Univerrsului şi cea
care afirmă că omul desccinde din animaale (cf. C.Madannes, 1991, p.2003).

140
 
INTRODDUCERE ÎN PSIHHOTERAPIE

satisffacerea tenddinţelor şi neevoilor pe care le repreezintă). La nivel n inconştient nu exisstă nici o

probleemă de moraalitate iar noţţiunile de dattorie şi supunnere faţă de cerinţe
c exteriioare sunt inooperante;
 diferittele forţe alee inconştientuului nu au nicci o relaţie directă între ele
e şi există independent unele de
altelee. Fiecare îşi urmează scopul fără a ţiine cont de celelalte.
c Darr aceste forţee nu acţioneaază totuşi
într-oo manieră coompetitivă saau contradictoorie; forţele nu intră într--o luptă unelle contra altoora, chiar
dacă scopul lor final este opuus. Când apaare această posibilitate, fie f energia sse combină funcţie
f de
princiipiul plăcerii, fie se realizzează un compromis carre tinde să satisfacă
s cât mai bine poosibil cele
două scopuri opusse utilizând energii
e rivale.

ÎNTREBA ARE
Care sunnt principalelee caracteristiici ale inconşştientului freuudian?

După ce am precizat connţinutul inconştientului carre, în câteva cuvinte, ar pputea fi desemnat prin
energie orientată sprre obţinerea plăcerii dar neinvestită încă î în vreun scop anum me, ne putem m întreba
care este traseul psiihologic pe carec îl parcuurge această energie insttinctuală pânnă la comportamentul
exterior direct observvabil ! Răspunsul îl puteem afla urmăărind schemaa următoare,, care porneeşte de la
elementeele primare ale
a inconştienntului şi se sffârşeşte cu actul
a exterior, observabil:
▪ la baază se găseesc instincteele şi pulsiu unile care trraduc scopul veritabil şi fundamentaal al vieţii
orgaanice sub forrmă de nevo oi. Menţionăm m, cu aceasttă ocazie, differenţa esennţială care exxistă între
conccepţia clasicăă a instinctullui şi conceppţia dinamicăă. Pentru prim ma, instinctuul este orb, specific
s şi
condduce la stereeotipii compoortamentale. În Î cazul concepţiei dinam mice avem de-a face cu o forţă, o
poteenţialitate gennerală, puţin diferenţiată, dar dotată cuu o mare plasticitate;
▪ nevo oile îşi au orriginea în insstincte; un accelaşi instincct poate fi la originea maii multor nevooi diferite;
nevooia trebuie săă fie satisfăccută într-o manieră
m sau alta,
a altfel exxistă pericoluul unor tulburrări grave
sau al distrugerii organismuluui;
▪ ideille reprezintă instinctul şi nevoia; ele sunt susceptibile de a fi punctul de pplecare al unnui act pe
caree îl conştientizăm. Acesteea sunt prin urmare
u formaaţiuni dinamice care poarrtă în ele possibilitatea
unei acţiuni.
S
Schema gennerală va lua prin urmare forma următooare:
Instinct/Pulsiiune nevvoie idee act
De la instincctul nediferennţiat la act exxistă un lanţ continuu carre merge în ssensul difereenţierii. În
această schemă - duupă cum rem marcă A. Collette (1985, p.30) - ideile inconştiente sunt elem mentul cel
mai impoortant; trebuuie să fim, tootuşi, atenţi când
c analizăăm această noţiune
n deoaarece spre deosebire
d
de ideeaa conştientă, cu o strucctură logico-vverbală preccisă, ideea innconştientă este proiecttul, ideea
fundameentală care trrebuie să se constituie caa bază a unuui act exterioor, a ceva ce trebuie îndeeplinit.
Un alt elemeent importantt al inconştieentului este constituit
c de contrapulsiiuni. Deşi Frreud nu a
definit clar şi explicit acest termmen, el este frecvent întââlnit în operra sa şi în luucrările de psihologie
p
dinamicăă atunci când acestea se s referă la teoria
t freudiaană. Contrappulsiunile nuu sunt un maaterial de
bază, prrimar al incoonştientului, cic sunt dobâândite. Acesttea sunt forţţe care se coonstituie proogresiv în
cursul vieţii individuluui şi în mod deosebit în timpul
t copilăriei. Ele se formează
f subb influenţa presiunilor
parentale şi ale meddiului în caree trăieşte inddividul. Mai întâi conştiennte, ele devin treptat inconştiente
în cea mai
m mare partte a lor.
Funcţia lor este
e aceea de a se opuune pulsiunilor, adică prrincipiului ruudimentar, prrimitiv, al
plăcerii şi
ş de a repreezenta exigeenţele realităăţii, deci ale lumii exteriooare. De-a luungul acestuui conflict
între entităţi ce se conduc duppă principii opuse (princcipiul plăcerrii - principiuul moral al datoriei),

141
ION DAFINNOIU

echilibruul psihologicc al individuului este meenţinut cu ajutorul

a unor mecanism
me inconştiiente de
apărare.

IMPORTANT T
În orice moment
m activvitatea conşttientă îşi poaate avea surssa în inconştient, fără ca nnoi să ne dăm seama
de acesst fapt. Întruccât individul nu poate admite
a o acţţiune fără motiv,
m asistăm
m la un fenomen de
raţionaliizare: subiecctul găseşte, a posteriori, o justificare a comportammentului său.. Acest proceedeu este
curent înn viaţa cotidiană: se înceearcă găsireea unor arguumente valabbile în plan intelectual, social sau
moral alee unei acţiuni a căror sem
mnificaţie profundă ne scaapă total.

Freud considderă că tulburările psihicee au mai multte surse. Unaa din ele o coonstituie exp perienţele
traumati tice cu care ego-ul
e persoaanei nu este capabil să se adapteze în î mod directt şi de aceea încearcă
să rezolvve conflictul utilizând diveerse mecanissme de apărrare precum reprimarea, refularea. Totuşi prin
utilizareaa reprimării apare
a o altă problemă: energia
e asociiată cu mateerialul represat acţioneazză în mod
inconştieent ca agent iritant.
La experienţţele traumaticce neintegratte conştient se s adaugă, înî cauzalitateea tulburăriloor psihice,
unele prrocese incon nştiente. Asstfel un compplex Oedip/Electra nerezoolvat poate cconduce la o serie de
tulburări sexuale. Coonflictele inteerne nerezolvvate (de exemplu preferinnţa sau ura inconştiente în raport
cu unul din părinţi) pot fi o altă sursă pentrru unele probleme compportamentale precum osttilitatea şi
agresivitatea.
Fixarea în stadii primaare ale dezvvoltării psihoosexuale este şi ea o sursă ce împiedică î
maturizaarea ulterioarră şi conducee la manifestaarea unor trăăsături de perrsonalitate indezirabile.
Freud considderă că princcipală sursă a anxietăţii sunt frustrărilee sexuale. El afirmă că anxietatea
a
apare în momentul înn care manifeestarea instinnctului sexuaal este blocată de ego. D Dacă instinctuul nu este
apoi devviat de către mecanismele de apăraree, atunci eneergia asociattă instinctuluii va fi transfoormată în
anxietatee.
O
Obsesiile şi compulsiile sunt
s consideerate a fi meccanisme prinn care persoaana descarcăă energia
asociată materialului inconştient perturbator,
p p
patogen.
Prin urmare, toate tipurrile de tulbuurări psihice îşi au originea în anum mite procesee psihice
inconştieente ce incluud fixaţii, conflicte internne, mecanism me de apăraare. Aceste procese incconştiente
perturbatoare au fosst, de cele mai m multe ori, în relaţie cu c experienţee traumatice, în mod deosebit cu
experiennţele din timppul copilăriei şiş care au fosst represate.
O
Obiectivul teerapiei psihannalitice este acela de a descoperi prrocesele incoonştiente cu potenţial
psihopattogen şi de a le aduce înn câmpul connştiinţei astfeel încât emoţţia (energia) inconştientă asociată
acestoraa să poată fi exprimattă (şi prin aceasta, coonsumată, disipată) d iar ideile pertuurbatoare
inconştieente (devenitte astfel connştiente) să poată devenni obiect de reflexie, subbiectul să pooată lucra
asupra loor.
Î mod frecvvent Freud consideră
În c că tulburările emoţionale
e suunt rezultatul tensiunii em moţionale
nedescăărcate asociate amintirilor refulate ale unor experieenţe sexuale traumatice innfantile.
Pentru a descoperi astfeel de processe inconştiennte, Freud a utilizat câteeva tehnici: a început
iniţial cuu hipnoza pee care a abbandonat-o în î favoarea asociaţiei libere
l la carre ulterior a adăugat
interpreetarea viselo or (“Calea reggală spre incoonştient”) şi analiza reaccţiilor transfferenţiale.

3 INCONŞTIENNTUL ÎN PSIHO
3. OTERAPIA ERIC
CKSONIANĂ

Istoria hipnozei a impus noţiunea de inconştient. Freud însuşşi a fost extreem de impresionat de
observaţţiile pe care le-a făcut în legătură cu
c sugestiile post hipnotiice prescrisee pacienţilor de către

142
 
INTRODDUCERE ÎN PSIHHOTERAPIE

Bernheim m. El a proopus, ulterior, propria concepţie

c deespre inconşştient în carre terapeutuul ascultă
inconştieentul pacienţilor şi-i interppretează disccursul (vise, comportameente, limbaj) cu ajutorul unor u grile
de lecturră generale şi ş codificate.
Dar şi conceepţia teoreticcienilor şi prracticienilor din domeniuul hipnozei a evoluat: înn timp ce
adepţii hipnozei
h clasiice, ortodoxee, nu încearccă să ascultee inconştientuul ci mai degrabă îi dau ordine,o fie
direct, fiee prin intermeediul sugestiilor hipnoticee, cu totul altaa este situaţiaa în cadrul teerapiei erickssoniene şi
a şcoliloor terapeuticce derivate din aceasta. Astfel, în neuroprograamarea lingvvistică sau în î cadrul
psihoteraapiei sistemicce, terapeuţiii se sprijină pe
p înţelepciunea şi resurssele inconştieentului fără înnsă a i se
adresa direct;
d în cadrul hipnozeei ericksoniene, terapeuttul dă cuvânntul inconştieentului într-o manieră
directă şi
ş fără a-l inteerpreta, permmiţându-i să se exprime şi mai ales să acţioneze.

IMPORTANT T
Felul difeerit în care era
e utilizat incconştientul înn hipnoza traadiţională şi cea ericksonniană a fost evidenţiat
e
de cătree S. Garnieer prin utilizzarea următtoarei metaffore: “în hippnoza tradiţiională, se programa p
inconştieentul ca pe o maşină; înn noua hipnoză, inconşttientul este solicitats ca o entitate suuperioară,
depozitaară a program melor posibilee” (cf. Godin, 1992, p.45)..

CITAT
C
Una din întâmplărilee povestite de M. Erickkson ilustreaază metaforic credinţa aacestuia în resursele
nelimitate ale inconşştientului. Esste vorba dee “istoria unuui cal care rătăcear în cuurtea familiei sale pe
vremea când era tânnăr. Calul nuu avea nici un u semn cu ajutorul
a căruia să poată ffi identificat. Erickson
şi-a proppus să-l ducăă proprietariloor lui şi, în accest scop , puur şi simplu l--a încălecat, l-a scos la drum şi l-a
lăsat să--şi aleagă sinngur calea. El
E nu intervennea decât atuunci când calul părăsea ddrumul pentru a paşte
sau penttru a se plimmba pe vreunn câmp. Cânnd, în sfârşitt, calul a ajuns în curteaa unui vecin, la câţiva
kilometri distanţă, vecinul l-a întreebat pe Erickkson: “Cum aţi a ştiut că accest cal a pleecat de aici şi că el ne
aparţine?? Erickson a răspuns: “Eu nu am ştiut, calul a fost cel care a ştiut. ş Tot ce a trebuit să fac,
f a fost
să-l ţin pe
p drum” (S. Rosen,
R 19866, p.40-41).

Psihoterapiaa nu face alttceva decât să s repună cllientul pe druumul bun, îl pune în situuaţia de a
accede lal o nouă cunoaştere carre merge dinn inconştient spre conştieentul individuului. Se întâm mplă ca şi
cum nouua cunoaşteree exista în inconştient şi prinp terapie ea e a prins forrmă la nivel cconştient.
M. Erickson prefera să foolosească peentru prezenntarea concepţiei sale priivind inconştientul, nu
atât expuunerile teorettice, cât imagginile şi metaaforele. În rellaţia sa cu paacientul el see adresa la feel de uşor
inconştieentului ca şi conştientuluui utilizând pentru
p primul metafore precum
p - “m
mare magazinn în care
găseşti tot
t ceea ce ai nevoie”, “reezervor de exxperienţe, dee înţelepciunee” etc. …

IMPORTANT T
Pentru Erickson,
E inconştientul este
e locul în
î care subiectul poate găsi, cu aajutorul conttextual al
terapeutului, soluţia la problemelee sale, soluţiii neutilizate din
d cauza lim
mitelor determ
minate de expperienţele
conştiente ale subiecctului.

Conştiinţa esste programaată să se addapteze la finnalităţi externne individuluii care rezultăă dintr-un
C
consens şi sunt exxpresia unei experienţe.. Această experienţă
e lim
mitează connsiderabil caapacităţile
individuluui când acessta se confrunntă cu o probblemă. Spre deosebire
d dee ceea ce se întâmplă în conştient,
c

143
ION DAFINNOIU

în inconşştient capacităţile individuului rămân inntacte, neexpplorate şi neeexploatate. D

De aceea M. Erickson
prezentaa schimbareaa terapeutică ca pe un prooces de depăăşire a limiteelor conştiente, ca pe o exxtensie a
ceea ce pacientul ştia deja (J. Haley,
H 1984).
Pentru a acccede la inconnştient trebuie să se prodducă mai înttâi ”depotenţţializarea connştiinţei” -
termen utilizat
u de Erickson
E “penntru a izola momentul oricărei
o transse hipnotice care urmeaază fixării
atenţiei şi precede activarea proceselor inconştiente”” (J.Godin, 1992, p.833). “Depotennţializarea
conştiinţeei” se poate realiza rapidd prin utilizaarea surprizeei, şocului, confuziei saau treptat, cuu ajutorul
legăturillor duble sau
s “saturaţiei psihicee”. În generral, pentru depotenţializa
d area conştiinţei este
importannt ca aceastaa să-şi detaşeeze focalizarrea atenţiei ded procesele gândirii şi înn mod deoseebit de tot
ceea ce constituie procese psihicce interne, sau, s după cum spun Malaarewicz şi G Godin (1986, p.59) “să
ocupăm conştiinţa cu c exteriorul şi să lăsăm m interiorului posibilitateaa unui dialogg şi a unei explorări
inconştieente”; ori, dacă
d accepptăm ipoteza lateralizării sarcinilorr emisfereloor cerebralee, pentru
depotenţţializarea connştiinţei, teraapeutul saturrează emisfera stângă, adresându-see astfel mai uşoru celei
drepte, permiţându-i
p să “lucreze”..

IMPORTANT T
Terapeuţii ericksonieeni afirmă că se poate coomunica cu inconştientul doar în limbbajul emisfereei drepte,
situaţie în
î care comuunicarea se realizează
r cuu ajutorul unoor metode şi tehnici indireecte (metaforre, “duble
legături”,, negaţii paraadoxale, pressupoziţii etc.)).

Schematic, principalele
S p s
specializări em misferice pott fi grupate asstfel (S. Teneenbaum, 19996, p.49):
Emisferaa stângă Emissfera dreaptăă
- Capacitate lingvisticcă dezvoltatăă - Cappacitate lingvvistică limitată şi rudimenttară
- Are nevvoie de cuvinnte - Connstruieşte immagini
- Structuurează frazelee - See intereseazză de aspectele non-veerbale şi
- Respecctă sintaxa paraverbale
- Spirit loogic, analitic, raţional, dorrinţă de clarifficare - Reecunoaşte foorme, simţ vvizual dezvooltat simţ
- Ia decizzii, planifică, execută spaţial, muzicaal (melodic)
- Atenţie focalizată - Ateenţie difuză
- Conştiinţa timpului - Nonn temporal
- Limbaj digital - Lim
mbaj analogicc
- Nevoia de explicaţiee - Se sprijină pe inntuiţie
- Gândiree secvenţialăă - Gândire globalăă

ÎNTREBA ARE
Care sunnt principalelee caracteristiici ale activităății emisferei drepte?

Există şi o modalitate
m directă de a comunica cuu inconştienttul; în tehnicca hipnoterappeutică a
chestionării cu răspunsuri prin seemnalizare (“signaling”) iddeo-motorie elaborată
e de Le Cron, Chheek apoi
Rossi, pornind de la lucrările lui Erickson, see presupune că inconştieentul răspundde direct la întrebările
terapeutului, prin răspunsuri de tip “da”, “nnu”, care poot fi exprimaate convenţioonal prin miişcări ale
degeteloor, ale capuluui sau chiar prin mişcările unui pendul ţinut între deegete.

144
 
INTRODDUCERE ÎN PSIHHOTERAPIE

IMPORTANT T
Funcţia principală
p a inconştientuluui este aceeaa de a protejaa persoana. El alege, spuune Erickson, cea mai
bună solluţie pentru subiect,
s chiarr dacă acest fapt nu estee totdeauna evident
e sau ccomprehensibil pentru
acesta din
d urmă. Sim mptomul, însuşi, a fost o astfel de soluţie care, înntre timp, trebbuie depăşităă întrucât
schimbările externe şi
ş interne creează nevoia stabilirii echilibrului la unn alt nivel.

I
Inconştientu ul poate răm mâne inconşştient - afirm mă Erickson. Nu totdeaunna este necesar şi util
ca travalliul inconştientului să fie conştientizatt, nu există obligativitatea
o a “insight”-uluui. Lipsa aceestei prize
de conşttiinţă, elemennt central în terapiile anaalitice, este aspectul ce diferenţiază ccel mai mult concepţia
c
lui Ericksson de cea a lui Freud. Erickson
E citeaază cazul muultor pacienţi care şi-au reezolvat problemele lor
fără a coonştientiza conţinutul
c conflictelor intrrapsihice inconştiente. Această aborddare are, înttre altele,
drept consecinţă fapttul că subieccţii nu mai suunt provocaţi să construiaască atitudini rezistente sau s ostile,
din mom ment ce terapia nu necesittă ca inconştientul să devvină conştient.
T
Teoria erickssoniană a incconştientului suferă continuu o serie de d reformulăări care îşi auu originea
fie într-o nouă lecturăă a lucrărilorr şi cazurilor clinice lăsatee de M. Erickkson, fie în innfluenţa exercitată de
alte şcoli terapeutice. Astfel erickksonienii junggieni vorbescc despre incoonştientul personal şi incoonştientul
colectiv, Gilligan afirm
mă existenţa unui Eu (Mooi) profund, dincolo de spiiritul inconştieent.
V prezenta în continuuare inconştiientul ericksoonian aşa cuum este văzzut de S. Tenenbaum
Vom
deoarecee ideile ei auu o serie de valenţe integgrative care micşorează
m d
distanţa dintrre teoria ericcksoniană
şi cea pssihanalitică înn acest domeeniu.
A
Analiza lucrăărilor lui M. Erickson
E (scrrieri, seminarii, casete video) au eviddenţiat - spune Sylvie
Tenenbaaum - faptul că în concepţia ericksonniană există două instanţţe inconştiente: primul şi al doilea
inconştieent.
P
Primul incon nştient este rezervorul tuuturor autom matismelor, al fiziologiei nooastre. Totoddată, fiind
purtătoruul sistemelorr noastre dee credinţe şi valori, al deciziilor
d incconştiente, aal motivaţiilorr noastre
comportaamentale, el nu este o instanţă total obiectivă şi neutră. Asttfel, prin influuenţa asupraa imaginii
noastre asupra lumii, el condiţio onează anum mite limitării. Deci nu laa el vom recuurge în mod deosebit
pentru a provoca schhimbarea.
A doilea in
Al nconştient reprezintă
r annsamblul cappacităţilor şi înţelepciuneea deseori iggnorată a
creieruluui nostru. Este un observaator obiectiv, un arhivist care c înregistrrează toate ddatele istoriei noastre.
Un maree număr de autori
a (E. Rossi, R. Dilts etc.) au afirm mat că aceasstă instanţă este purtătoaarea unei
înţelepcciuni biologiice, în timp ce c alţii emit ippoteza că eaa conţine elem mente ce se racordează la nivelul
genetic sau,
s pentru alţii,
a la un incconştient co olectiv. Indifeerent ce estee, acest al dooilea inconştieent poate
fi compaarat, în funccţiile sale, cuu un supervizor, un arhivist global - un spirit profund deetaşat de
sistemeele de credin nţe şi valori. El le cunoaşşte dar nu adderă la ele. El E nu împărtăşeşte aceeaşi hartă a
lumii ca cea a conştientului şi primului inconşştient. El înţeelege toate lim mbajele, cel al emoţiei caa şi cel al
raţiunii, cel
c al intuiţieei ca şi cel ala reflexiei. El
E este “ghid dul nostru interior”,
i interogat într-oo manieră
directă înn transa hipnnotică.

IMPORTANT T
Spre deoosebire de affirmaţia expliicită a lui M. Erickson conform căreiaa inconştientuul este un rezzervor de
resurse şi înţelepciune, S. Tenenbaum fragm mentează incconştientul în două părţi: primul incconştient
conţine o serie de vaalori, credinţee şi motivaţii cu efect limiitativ asupra comportameentului uman; această
instanţă poate fi uşoor apropiată inconştientuului freudian; al doilea inconştientt îşi are rădăăcinile în
înţelepciunea biologică şi în istorria individului precum şi înî inconştientul colectiv şşi, prin aceasstă ultimă
caracteriistică, se aprropie de inconştientul junggian.

145
ION DAFINNOIU

Conştiennt

- Credinţe
- Valori
- Imagine dee sine
- Identificări
- Emoţii
- Decizii
Inconştieent - Învăţări
- Beneficii

Primul inconştient Al doillea inconştient/

Ghidul innterior

III.4. ÎN LOC DE
D CONCLUZII

IMPORTANT T
1) Să obbservăm mai întâi că ipooteza inconşttientului “subbstantival”, ca instanţă seeparată a pssihismului
umann, accentuează fragmentaarea personaalităţii. După ce postuleaază această ddivizare a pssihismului
umann, atât Freud cât şi Ericksson îşi propunn ca obiectiv al terapiei - “omul integraal” capabil săă utilizeze
în scoopuri adaptattive toate ressursele de caare dispune.
2) Daţi-m
mi un punct de sprijin şi voi răsturnaa Pământul spunea Arhiimede. Păstrrând cadrul metaforic
propuus de marelee filosof, am putea spune că, pentru terapeuţii angajaţi
a în reezolvarea prooblemelor
pacieenţilor lor, punnctul de sprijin îl reprezintă inconştienntul.

IMPORTANT T
Pentru Freud
F ca şi peentru Ericksoon, parteneruul privilegiat în construireaa unei noi reaalităţi psiholoogice care
să permiită rezolvareaa problemeloor pacientuluii, este inconşştientul.

Această tezăă poate fi sussţinută de annaliza comunnicaţională a relaţiei terappeutice întreprinsă de

A
T. Melchhior (1991, p.65-70).
La fel ca şi hipnoza - spune
s acestaa - psihanalliza utilizează o structurră a comuniccării care
violează o regulă impportantă a coomunicării um mane obişnuite, cea care interzice oriccui să pretinddă că ştie
mai binee decât persooana care voorbeşte, ce vrea aceasta să spună, cee gândeşte, ce percepe sau ceea
ce simtee. Prin violarrea acestei reguli, unul din cei doi aflaţi într-o relaţie de ccomunicare, respectiv
pacientul, este parţiaal deposedat de privilegiul de a fi singurul
s enunnţiator legitim
m posibil cu privire la
stările sale interne. Iar celălalt - hipnoterappeutul sau psihanalistul
p - însuşindu--şi o parte a acestui
privilegiuu se comportă ca un co-eenunţiator all trăirilor prim
mului.
A
Acest “joc” comunicaţion
c nal nu ar fi posibil
p dacă cei doi - terrapeut şi paccient - nu arr accepta
amândoii ipoteza inconştientului. Într-adevăr, terapeutul nu-i n poate sppune pacienttului că nu ştie ş exact
despre cec vorbeşte decât
d dacă poostulează exxistenţa unui enunţiator in ntern, neconntrolat, “inconnştientul”.

146
 
INTRODDUCERE ÎN PSIHHOTERAPIE

ÎÎn acelaşi timp, trebuiee să observăăm că acesst enunţiatorr intern (incconştientul) nu n poate
funcţionaa fără să fiee influenţat de
d terapeut. Maniera de a-l interogaa, de a-i refoormula sau interpreta
i
răspunsuurile, accenttuând anum mite elementte în daunaa altora sunnt argumentte ce ne permit p să
considerrăm că atât în cazul hipnnozei cât şi în al curei analitice,
a aveem de-a facee cu o “co-eenunţare
dramatizzată” a trăirilor, experienţţelor pacientului de către terapeut.
A
Această “co--enunţare draamatizată” nu este altcevva decât form ma finală a uunui discurs ce
c are ca
autori, înn egală măsuură, terapeuttul şi pacienttul şi care see vrea a fi “leectura logică şi conştientă” a unor
mesaje ce c provin dinn inconştient. Se ajunge astfel la o reealitate psihoologică interppersonală îm mpărtăşită
de ambiii termeni ai relaţiei,
r care diferă mult de
d “realitatea” prezentată de pacient la începutul terapiei
t şi
care connstituie baza pentru noi sooluţii decât ceele încercatee până atuncii de acesta.

TEMĂ DE REFLECȚIE
R
Explicați de ce inconșștientul este un partener al psihoterappeutului.

IMPORTANT T
3) “Nu poot să-ţi dau nimic
n care săă nu existe deeja în interiorrul tău. Nu-ţi pot propune alte imagini decât ale
tale. Eu te ajut să faaci vizibil proopriul tău unnivers” spunee Hermann Hesse H (cf. M
M.Dufour, 19993, p.57).
Aceste cuvinte
c sintettizează metaaforic crezul terapeutic
t al psihanalizeii (terapeutul ca oglindă perfectă
p a
pacientului) şi al teerapiei erickssoniene (schhimbarea terapeutică înnţeleasă ca extensie a ceea ce
pacientul ştia deja).

Credinţa în inconştientt este un mijjloc pentru a evita maniipularea. Preezenţa inconnştientului

în ecuaţiia schimbării terapeutice face ca terappeutul să nu poată fi acuzzat de manippulare; din moment ce
atât probblemele cât şiş soluţiile (“innsight”-ul, resspectiv, utilizarea resurseelor interne) îîşi au singuraa sursă în
pacient, atunci terapeeutul nu are nimic de adăăugat. Din acceastă persppectivă terapeutul este deestinat să
joace rolul unui simplu operator, tehnician.
t
T
Totuşi, dacăă acceptăm ideile ce reezultă din annaliza comunnicaţională a relaţiei terrapeutice,
expuse în î concluzia 2, atunci treebuie să obsservăm, împpreună cu P. Watzlawickk, că nu puteem să nu
manipulăăm! Cu alte cuvinte,
c incoonştientul, aşşa cum este teoretizat dee Freud şi Errickson, îşi poate juca
rolul ce i s-a prescriss în câmpul psihoterapeuutic doar în măsura în care este (?),, devine o coonstrucţie
interperssonală.
4 În proceesul schimbării terapeutice, inconşştientul preiaa o parte din responssabilităţile
4)
pacientului, devenindd astfel, alătuuri de terapeuut, un importaant aliat al accestuia.
Î
Într-o terapiee psihanaliticcă, inconştienntului i se atrribuie responnsabilitatea ssimptomului, şi devine
“ţapul isppăşitor” împootriva căruia sunt mobilizaate toate ressursele pacieentului şi teraapeutului. “Coonsecinţa
cea mai gravă a pierrderii încredeerii în doctrinna inconştientului este înnnămolirea ppacientului înn propriile
sale simmţăminte de vinovăţie” sppune I. Viannu. “Intr-adevvăr - continuuă el - nu voom mai puteea spune
pacientului: <<nu tu, ci inconştienntul tău a dorit (sau a făcuut) aşa>>” (V Vianu, 1975, pp.50).
Î terapia ericksoniană
În e tripla alianţţă - pacient-inconştient-tterapeut - eeste şi mai evidentă
deoarecee inconştienttul - rezervorul resurseloor şi înţelepcciunii pacientului - îşi asuumă responssabilitatea
soluţiilor la problemele cu care see confruntă acesta.
5 Este inconştientul o componentă distinctă
5) d a psihismului um man? La aceeastă întrebaare însuşi
Freud nu dă un răsspuns categooric din mom ment ce în cadrul
c celei de-a doua ttopici a perssonalităţii,
termenul de inconştient nu mai este e utilizat ca c substantivv (ca instanţţă psihologiccă distinctă, alături
a de

147
ION DAFINNOIU

preconşttient şi conşttient) ci sub forma sa addjectivală, caa trăsătură a unor proceese, funcţii şi instanţe
psihice (Laplanche, Pontalis,
P 1994).
O
Observăm tootuşi că mulţţi terapeuţi (înntre care şi Erickson)
E au tendinţa de a utiliza incoonştientul
în forma sa substantiivală.

IMPORTANT T
Având înn vedere consideraţiile annterioare (conncluziile 2, 3)) reafirm ipoteza de la încceputul acesttui capitol
conform căreia termeenul de “incoonştient” în foorma sa subsstantivală este mai degraabă o metafooră pentru
o realitaate interpersoonală, coevoolutivă, ce-şi are originile, în egală măsură, înn universul interior al
pacientului şi terapeuutului.

TEST DE AUTOEVAL
A UARE
1.Din perspectivă freudiană:
a) inconștientul nu conţine decât d forţe înn întregime iraaţionale
b) forţele
f inconşştiente formeează un ansaamblu nediferenţiat,
c) inconştientul se conduce după princippii morale
d) inconștientul are o structuură logico-veerbală
2. În acoord cu teoriaa lui S. Freudd, toate tipurrile de tulburări psihice îşşi au origineaa în anumitee procese
psihicce inconştiennte ce includ fixaţii, confliccte interne, mecanisme
m de apărare.
a) adevărat
a
b) falsf
3. Pentruu a descoperri diverse proocese inconșttiente, Freud a utilizat:
a) asociația
a libeera
b) analiza
a schemelor cognittive
c) interpretareaa viselor
d) analiza
a reacțțiilor transfereențiale
e) hipnoza
f) interogarea directăd
4. Inconşştientul poatee rămâne incconştient - afiirmă Ericksonn.
a) adevărat
a
b) falsf
5. Activittatea emisferrei drepte se caracterizeaază prin:
a) conştiinţa
c tim
mpului
b) limbaj analoggic
c) nevoia de exxplicaţie
d) gândire
g globală
e) atenţie
a difuzăă
f) capacitate
c linngvistică limittată
g) ia decizii, plaanifică, execuută
h) nevoia de cuuvinte
6. Ipotezza inconștientului facilitează:
a) construcția
c u noi realittăți psihologicce împărtășitte de pacientt și terapeut
unei
b) abordarea
a diirectă a problemelor pacieentului
c) deculpabiliza
d area pacientuului

148
 
INTRODUCERE ÎN PSIHOTERAPIE

7. Doar S. Freud, nu si M. Erickson, îşi propune ca obiectiv al terapiei - “omul integral” capabil să
utilizeze în scopuri adaptative toate resursele de care dispune.
a) adevărat
b) fals

149