DIMENSIUNILE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

Cuprins
• Dimensiunea ergonomică
• Dimensiunea psihologică
• Dimensiunea socială
• Dimensiunea normativă
• Dimensiunea operaţională
• Dimensiunea inovatoare

Dimensiunea ergonomică

Dimensiunea ergonomică urmăreşte:

 dispunerea mobilierului în sala de clasă,
 amenajarea sălii de clasă.
 asigurarea vizibilității
Mobilierul şcolar reprezintă o parte importanta a bazei tehnico-materiale a învăţământului
fiind compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul şcolar, ca suporturi conexe, în
scopul îndeplinirii unor obiective educaţionale.
Dispunerea mobilierului în sala de clasă nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului.
Se cunoaşte o aranjare a mobilierului pe 2-3 rânduri de bănci, având în fată catedra. Totuşi, o
astfel de aranjare a mobilierului pe o perioadă îndelungată poate crea probleme elevilor care se
uită spre tablă dintr-o parte. Ea poate fi folosită pe o perioadă mai scurtă. Pentru activitatea pe
grupe, se foloseşte dispunerea mobilierului sub formă de cercuri. Acest mod de organizare este
potrivit pentru lecțiile în care predomină expunerea cadrului didactic, în care strategii
educaŃionale sunt centrate în special pe profesor. Se cunoaşte aşezarea în formă de „U” care
oferă o interrelaționare profesor-elev mai bună.
Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt după Ullich (1995): simplitatea,
funcţionalitatea, durabilitatea instrucţionalitatea şi modularitatea. Specialiştii în ergonomie
şcolară sunt preocupaţi în momentul de faţă de realizarea unui mobilier al sălii de clasa după
standardele anterioare, care poate să ofere elevului autonomia funcţională şi posibilitatea de
organizare a activităţii educaţionale pe grupuri de elevi.
Vizibilitatea este o cerință a igienei şcolare. Lumina naturală trebuie să vină din partea
stângă a clasei, iar cea artificială trebuie să acopere toată suprafaŃa clasei fără să lase părți
neluminate sau luminate insuficient. În legătură cu amenajarea sălii de clasă s-au emis multe
păreri, dar fără a avea de fiecare dată susținere ştiințifică, legată de igiena învățării.
Amenajarea sălii trebuie să pornească de la faptul că într-o sală de clasă supraîncărcată cu
materiale elevul care depune efort intelectual oboseşte repede. De asemenea, avem în vedere ca
în sala de clasă să existe o culoare dominantă caldă, atrăgătoare, care nu agită, nu oboseşte
privirea. Amenajarea sălii de clasă determină şi personalitatea grupului de clasă.

1
Dimensiunea psihologică

Cunoaşterea acestei dimensiuni structurale asigură respectarea particularităților

psihologice ale elevilor. Având în vedere aceste particularități, putem stabili capacitatea de
muncă a elevilor cu care lucrăm.
Elementul primordial al capacităţii de învăţare îl reprezintă determinarea stării de
pregătire a elevilor asimilata ca "nivel de dezvoltare psihoeducaţională care face posibila
abordarea cu succes a unor obiective sau sarcini de învăţare" (Dan Potolea, "Curriculum", note
de curs, Universitatea din Bucureşti, 1991). Structural, elementul motivaţional care coagulează
întreaga teorie privitoare la fundamentarea psihologica a competentelor sociorelaţionale, este
convingerea ca element psihologic complex, cognitiv, afectiv şi voliţional.
Menționăm că principalele componente ale capacității de muncă a elevilor sunt:
- capacitatea de muncă auxiliară sau de rezervă de care elevul poate dispune în activitățile
extraclasă şi extraşcolare
- capacitatea de muncă nominală sau resursele organismului care susțin potențialul maxim de
efort fizic şi intelectual;
- capacitatea de muncă disponibilă, care reprezintă diferența dintre capacitatea nominală şi cea
funcțională;
- capacitatea funcțională de muncă sau efortul intelectual depus efectiv de elev în activitatea
şcolară;
Problema voinţei este foarte importantă în cadrul educaţiei morale.
Elevii înţeleg de obicei fundamentul bun al regulilor stabilite de părinţii şi educatorii lor şi
acceptă principiile morale dar, dacă voinţa lor nu este suficient de puternică, la un prim şoc, la un
prim obstacol, va apărea abandonul. Voinţa, reprezintă din punct de vedere psihologic,
capacitatea fiinţei umane de a depăşi obstacole care o împiedică atingerea unui obiectiv fixat.

Dimensiunea socială

Specialiştii asociază clasa de elevi cu un grup social, având în vedere caracteristicile

acestora. Caracteristicile clasei ca grup social sunt: dimensiunea clasei sau numărul de elevi din
care se compune, interacțiunile care se creează între membrii grupului clasă, scopurile comune
ale grupului clasă, structura grupului (legăturile dintre membrii grupului în plan interpersonal,
cât şi ierarhia internă a grupului, compoziția şi organizarea (omogenitatea sau eterogenitatea).
Tot în investigarea specificului grupului clasa pot fi plasaţi şi alţi doi parametri de analiza
dinamica, sintalitatea, înţeleasa ca personalitate a grupului respectiv şi problematica liderilor,
care în cazul clasei poate fi un subiect extrem de delicat, mai ales la nivel de identificare,
diagnoza şi coordonare din partea cadrului didactic.

Dimensiunea normativă

2
 În baza grupului clasă stau o serie de norme care-i asigură funcționalitatea. Normele sunt
ansambluri de reguli care ordonează desfăşurarea unei activități (prof. Emil Păun). În clasa de
elevi remarcăm două tipuri de norme: explicite (cunoscute, clar exprimate); implicite, care se
formează în cadrul grupului.
Normele explicite pot fi divizate la rândul lor în două categorii: norme constitutive, care decurg
din caracteristicile procesului de predare învăţare şi de transmitere a valorilor cunoaşterii
(Normativitatea didactică) şi norme instituţionale care decurg din prezentarea instituţiei şcolare
ca instituţie socială.
Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viaţa în comun a grupului. Cele mai
importante profesorul Emil Păun sunt:
• interiorizarea normelor explicite, astfel încât acestea pot deveni normele constrângere
• "importul de norme" din afara şcolii şi a clasei astfel încât pot fi apelate alte valori
• interacţiunile din viaţa grupului

Dimensiunea operațională

Profesorul este preocupat ca normele implicite, constituite în cadrul grupului, să nu intre

în contradicție cu normele explicite. Acest aspect poate conduce la două tipuri de atitudini ale
elevilor: pentru şcoală; nu sunt în dezacord cu „valorile fundamentale ale şcolii”; antişcoală;
atitudine nonconformistă, deviantă. Pentru evitarea atitudinilor din a doua categorie se pun în
valoare competențele manageriale ale profesorului, astfel încât normele explicite şi cele implicite
să devină operaționale.
Astfel, contrastul de tip valoric între cultura profesorilor şi cultura elevilor se poate observa că la
nivelul elevilor cultura implicită dezvoltă o serie de strategii de supravieţuire, care cuprind o
multitudine de elemente de identificare, de descoperire şi de angajare cu ajutorul unor
competenţe sociale, în adaptarea la exigenţele normativităţii explicite.
De foarte multe ori capacitatea de reuşită şcolară a elevilor poate fi influenţată de puterea
elevilor de a detecta şi pătrunde "logica ascunsă" a procesului instructiv educativ.

Dimensiunea inovatoare

În procesele de educație schimbarea sau inovarea se manifestă des. Important este în ce

scop se realizează şi cum motivezi elevii să o accepte. Spre deosebire de alte domenii de
activitate, inovarea în educație trebuie astfel implementată încât să ducă la progres. Inovările
produse pe elevi, care nu au reuşită asigurată duc la stagnări, întârzieri în dezvoltarea acestora.
În ceea ce priveşte deciziile inovatoare este de menţionat necesitatea păstrării şi a
identificării unor spaţii pentru eventuale decizii secundare, suplimentare, în decursul fazei de
intervenţie şi de execuţie (spre exemplu în cazul unei intervenţii corecţionale, pedeapsa, reacţia
elevului la momentul respectiv poate determina o schimbare atitudinală a cadrului didactic).
Decizia în acest caz devine un purtător inovaţie prin fundamentarea sa informaţională şi
coeficientul de noutate realizat;

3
4