II.1.

Definiție

Hepatita este o denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii de natură virotică,microbiană

sau toxică ale ficatului. Hepatita C este o afecțiune inflamatorie a ficatului datorităinfectării
cu virusul Hepatitei C.
II.2. Istoric
HCV a fost descoperi
t în 1988 de Bradley şi Haughton prin sinteza de ANDcomplementar (c DNA) la ARN viral
izolat prin ultracentrifugarea extinsă a plasmei unuicimpanzeu infectat. C DNA a fost clonat
în Escherichia coli şi fragmente ale genomului izolat aufost secvenţionate

şi, apoi, inserate laolaltă.

În 1970, hepatita non A non B a fost recunoscută ca entitate pentru prima dată. Hepatitaacută
posttransfuzională părea o afecţiune benignă. În cursul aceluiaşi an s
-a observat cu
îngrijorare că cca. 50 % din cazuri evoluau sp
re cronicizare.
În 1980, au început să apară cazurile de carcinom hepatic descrise la pacienţii cu
hepatitacronică non A non B. În cursul acestei decade, pacienţii asimptomatici şi cu nivele
aproapenormale de transferaze hepatice au evoluat spre ciroză simptomatică, encefalopatie,
variceesofagiene.Rata progresiei spre ciroză părea să fie (şi încă se menţine) cca. 20%.

Dacă se ia în considerare faptul că aproape un sfert din pacienţii cu hepatită cronică

dinStatele Unite şi Europa au hepatită C şi că aproape un sfert din aceştia au decompensare
hepaticănecesitând transplant hepatic, se impune concluzia ca hepatita cronică C este o
afecţiune progresivă, a cărei severitate creşte în timp.Este încă neclar dacă infecţia HCV
este progresivă latoţi pacienţii.

Se pune problema dacă progresia apare doar la o minoritate sau toţi pacienţii progresează
dacă sunt urmăriţi o perioadă suficient de lungă.

Riscul de malignizare reprezintă un alt aspect ce conferă gravitate acestei boli.

Datele retrospective arată că, în

medie, hepatita cronică apare după 10 ani de la infecţie,ciroza după 20 ani, iar carcinomul
hepatocelular după 30 ani.Rata progresiei de la hepatita

Virusul hepatitei
C aparţine familiei Flaviviridae. Este un virus mic, cu diame
trul de 55
–
50 nm, încapsulat (Imaginea nr. 1).
Mecanismele de replicare sunt încă neclare.Strategia de replicare a HCV ( ca şi în cazul altor
virusuri ARN) este lipsită de fidelitate. HCV are o rată înaltă de substituire a nucleotidelor şi,
ca rezultat, este extrem de variabil din punct de vedere
genetic.
Clasificarea
Clasificarea HCV se face pe baza înrudirii genetice, determinându
–
se astfel genotipul viral. S-
au identificat 6 genotipuri majore, iar în cadrul fiecărui tip s
-au descris mai multe
subtipuri.Grupul Intervenţional de Tratament HCV (citatie) a studiat prevalenţa genotipurilor