Reglarea Presiunii Arteriale si a

Debitului Cardiac
Dr. Adelina Vlad,
Conf. univ. Disciplina Fiziologie II
UMF ‘Carol Davila’ Bucuresti
 Principii Generale ale Reglarii
Circulatiei Sangelui
 Rata fluxului sangvin catre fiecare tesut este modificata in functie
de nevoile metabolice locale

 Debitul cardiac este controlat in primul rand de suma fluxurilor

sanguine locale (intoarcere venoasa)

 In general, presiunea arteriala este reglata independent de

controlul local al fluxului sau de modificari ale debitului cardiac,
prin mecanisme nervoase ori renale
 Presiunea arteriala este mentinuta la valori relativ constante, in
timp ce debitul cardiac si rezistenta periferica variaza in
functie de nevoile metabolice si/sau functionale ale tesuturilor

 Prin controlul presiunii arteriale, sistemul circulator confera o

mare flexibilitate pentru distributia fluxului sanguin:
 Toate organele primesc aproximativ aceeasi presiune de
perfuzie
 Fiecare organ controleaza fluxul propriu prin ajustarea
rezistentei arteriolare locale
 Daca presiunea este mentinuta in limite fiziologice, o
modificare de flux intr-un pat vascular nu va afecta perfuzia
altor teritorii vasculare
Presiune = Flux x Rezistenta  in circulatie P = DC x RPT
 Reglarea Presiunii Arteriale
 Se realizeaza prin:

 Mecanisme pe termen scurt (secunde - minute):

 Reflexe nervoase
 Efectori:
o Cord
o Vase de sange
o Medulosuprarenala

 Mecanisme pe termen lung (ore, zile):

 Control umoral
 Efectori:
o Vase de sange
o Rinichii, pt. controlul volumului extracelular
 Reglarea Debitului Cardiac
 Este importanta pentru
 mentinerea presiunii arteriale in limite normale
 asigurarea unui flux sanguin corespunzator necesarului
metabolic

 Debitul cardiac este reglat prin mecanisme cardiace

 intrinseci: presarcina, postsarcina, contractilitate etc.
 extrinseci: cai nervoase si umorale

Debitul cardiac este controlat in special prin suma fluxurilor

tisulare locale (intoarcere venoasa); mecanismele reflexe intervin
nu pt a mentine constant DC, ci pt a readuce in limite normale
valorile TA
Reglarea pe Termen Scurt a
Presiunii Arteriale
Control baroreceptor
Control chemoreceptor
Control prin receptori de presiune scazuta
 Reglarea pe Termen Scurt a TA
 Mediata prin reflexe nervoase, baroreceptoare, chemoreceptoare,
voloreceptoare:
 Receptori
 Baroreceptori (receptori pentru presiuni mari) – receptori de intindere
 Chemoreceptori – percep modificari ale O2, CO2 si pH-ului sanguin
 Receptori de presiune scazuta – receptori de intindere, sensibili la
modificari de volum in teritoriile vasculare cu presiuni joase
 Cai aferente
 Centri nervosi
 Proceseaza informatia si genereaza raspunsuri adecvate
 Localizati in trunchiul cerebral, hipotalamus, cortex
 Cai eferente
 Efectori
 Cord: fibre de lucru si celule pacemaker
 Artere si vene: celule musculare netede vasculare (CMNV)
 Medulosuprarenala
Controlul Baroreceptor al Presiunii
Arteriale
 Este mecanismul principal prin care TA este mentinuta la valori
normale pe termen scurt
 Produce vasodilatatie si bradicardie ca raspuns la cresteri ale TA
 Baroreceptorii
 Tip: mecanoreceptori
 Localizare: sinusul carotidian, arcul aortic
 Stimul: distensia peretelui vascular; baroreceptorii nu sunt
sensibili la presiune, ci la intindere
 Raspuns:
 Cresterea ratei de descarcare a impulsurilor
 Recrutarea unui numar mai mare de unitati

 Fata de receptorii sinusului carotidian, cei aortici au un prag mai

inalt si un nivel saturare superior = opereaza la niveluri
presionale mai inalte
 Raspunsul Baroreceptorilor la
Presiune
 Mecanismul de feedback al baroreceptorilor functioneaza cel mai
eficient in intervalul valorilor normale ale TA – aici variatii
presionale mici induc modificari consistente ale semnalului
baroreceptor  sunt meniti sa actioneze maximal la variatii cat
de mici ale TA pt a initia f. rapid reflexe reglatorii
 Rata de descarcare a
baroreceptorilor este mai mare
la crestere bruste ale TA (de ex.
de la 100 la 150 mm Hg) decat
sub actiunea constanta a unei
valori crescute (150 mm Hg)

DI, nr. impulsuri/sec. in nervii sinusurilor

carotidiene
Caile Aferente
 Centrul Cardiovascular Bulbar
 Centrul principal de coordonare a homeostaziei cardiovasculare
 Cuprinde:
 Aria vasomotorie, dispusa ventrolateral, formata din:
 Ariile A1 si C1 in bulbul ventrolateral rostral
 Complexul olivar inferior si alti nuclei
- Aria C1 descarca spontan impulsuri tonice catre CMNV din
circulatia sistemica – induc vasoconstrictie
 Aria cardioinhibitorie include:
 Nucleul ambiguu
 Nucleul dorsal al vagului – induce bradicardie
 Aria cardioacceleratoare , dorsala – induce cresterea
frecventa cardiaca (FC) si a contractilitatii
 Coordonarea Bulbara a
Semnalelor Baroreceptoare
 Impulsurile baroreceptoare sunt transmise catre nucelul tractului
solitar (NTS)
 De la nivelul NTS se proiecteaza
 Interneuroni inhibitori inspre aria vasomotorie :
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS inhiba neuronii
C1  vasodilatatie
 Interneuroni excitatori catre aria cardioinhibitorie:
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS stimuleaza aria
cardioinhibitorie  bradicardie
 Interneuroni inhibitori catre aria cardioacceleratorie:
TA crescuta  baroreceptori  neuronii NTS inhiba aria
cardioacceleratorie  scaderea frecventei cardiace si a
inotropismului
 Calea Eferenta
Eferenta simpatica
 Neuroni din aria vasoconstrictoare C1 si din aria
cardioacceleratoare trimit axoni catre centrii spinali:
 neuroni simpatici preganglionari localizati in substanta
cenusie intermediolaterala, T1 – L3  neuroni simpatici
postganglionari localizati in ganglionii lantului simpatic
paravertebral
- fibre postganglionare inerveaza arterele, arteriolele si venele
sau, prin nervii cardiaci, cordul;
- cateva fibre preganglionare inerveaza medulosuprarenala prin
nervii splanhnici

! Stimularea activitatii simpatice produce vasoconstrictie; reflexul

baroreceptor produce vasodilatatie prin inhibarea ariilor C1 si
cardioacceleratoare
Eferenta parasimpatica

 Aria cardioinhibitorie activata de impulsuri baroreceptoare

stimuleaza fibrele parasimpatice preganglionare ale vagului

 neuroni postganglionari in peretele vascular si atrial 

 fibre scurte postganglionare catre NSA, atrii, NAV ori CMNV
 Efectori
CORD
 Stimulare simpatica (nervi cardiaci)
 Prin eliberea norepinefrinei la nivelul NSA, atriilor, ventriculilor
creste frecventa cardiaca si contractilitatea
 In conditii de repaus au o rata de descarcare mai mica decat
cea a vagului  efect tonic si cardioacelerator scazut

 Stimularea parasimpatica (nervul vag)

 elibereaza acetilcolina la nivelul NSA (vagul drept), NAV
(vagul stang), atriilor;
 Efect intens: scade frecventa cardiaca, viteza de
conducere la nivelul NAV, si intr-o mica masura
contractilitatea
VASELE DE SANGE

 Stimulare simpatica

 Vasoconstrictie (mediator: norepinefrina, receptori

vasculari: a1); fibrele postganglionare se distribuie catre vasele
din piele si rinichi, putine catre vasele coronare si cerebrale,
absente in placenta;

 Vasodilatatie in muschiul scheletic (mediator: acetilcolina,

receptori vasculari: M2); fibrele simpatice vasodilatatoare
transmit impulsuri primite de la cortexul cerebral –
hipotalamus – maduva spinarii – neuronii simpatici
preganglionari – ganglionii simpatici – fibre postganglionare –
CMNV din peretele vaselor musculaturii scheletice 
vasodilatatie in reactia de “fuga sau lupta”
VASELE DE SANGE

 Stimulare parasimpatica

 Raspuns vasodilatator (mediator: acetilcolina; receptori

vasculari: M2 si M3);
 fibre mult mai putine la numar fata de cele simpatice;
 deservesc glandele salivare si in parte, glande
gastrointestinale; importante pentru vasodilatatia tesutului
erectil genital
 Tonusul Vasoconstrictor
 Descarcarea continua a impulsurilor din aria C1 = tonus
vasoconstrictor simpatic  mentine o stare de contractie
partiala a vaselor de sange, numita tonus vasomotor
Efectele Simpaticului Asupra
Tonusului Vascular
MEDULOSUPRARENALA
 Fibrele simpatice preganglionare elibereaza acetilcolina si
stimuleaza celulele cromafine ale medulosupranalei (= neuroni
postganglionari modificati)
 eliberare de epinefrina si norepinefrina  efecte
generalizate asupra cordului si vaselor

 Epinefrina se leaga mai ales la

 Receptori vasculari b2 (muschi scheletic, coronare) si
produce vasodilatatie
 Receptori cardiaci b1, creascand debitul cardiac
EFFECTELE STIMULARII SIMPATICE SI PARASIMPATICE ASUPRA
SISTEMULUI CARDIOVASCULAR
RASPUNS EFECTOR CALE NEUROTRANSMIT RECEPTOR
ANATOMICA ATOR
Tahicardia Simpatic Norepinefrina b1 – celule
pacemaker cardiace
Bradicardia Parasimpatic Acetilcolina M2 - celule
pacemaker cardiace
Cresterea contractilitatii Simpatic Norepinefrina b1 - cardiomiocite
cardiace
Scaderea contractilitatii Parasimpatic Acetilcolina M2 - cardiomiocite
cardiace
Vasoconstrictie in majoritatea Simpatic Norepinefrina a1 - CMNV
teritoriilor vasculare (piele,
rinichi)
Vasodilatie in majoritea vaselor Medulosupra Epinefrina b2 - CMNV
sistemice (mushi scheletic, renala
miocard)
Vasodilatatie in raspunsul de Simpatic Acetilcolina M2 - CMNV
“fuga sau lupta” (muschi
scheletic)
Vasodilatatie in vasele de sange Parasimpatic Acetilcolina M2 si M3 – CMNV
ale glandelor salivare si t. erectil
Raspunsul baroreceptor
la valori mari ale TA
Raspunsul baroreceptor
la valori mici ale TA
Action potentials
(AP)
 Functia de ‘Tampon’ a Reflexului
Baroreceptor
 buffering  Sistemul baroreceptor se opune
variatiilor presiunii arteriale
sistemice  este numit sistem de
‘tampon’ al TA

 Cainele denervat prezinta o

variabilitate extrema a TA,
determinata de evenimente
cotidiene comune: schimbari de
postura, emotie, alimentatie,
defecatie, sunete etc.
 scopul principal al sistemului
baroreceptor este sa reduca
variatiile momentane ale TA
 Resetarea Baroreceptorilor
 Baroreceptorii tind sa isi reseteze rata descarcarii impulsurilor la
un nivel nou de presiune daca expunerea dureaza mai mult de
24 – 48 de ore
 acest raspuns de adaptare limiteaza capacitatea de sistem de
control a baroreceptorilor pt corectarea TA pe durate mai mari de
1 - 2 zile

 Totusi, baroreceptorii intervin si in reglarea pe termen lung a

TA, daca TA se mentine la valori crescute pe durate lungi de
timp:

reflexele baroreceptoare mediaza scaderea tonusului simpatic

renal  vasodilatatia a. renale  cresterea excretiei renale a
sodiului si a apei  scadere gradata a volemiei cu revenirea TA
la valori normale
`
 Centrii Nervosi Superiori
 Neuroni localizati in substanta reticulata din punte, mezencefal si
diencefal influenteaza activitatea centrului vasomotor:
 Regiunile laterala si superioara din substanta reticulata au
efecte excitatorii
 Regiunile mediala si inferioara produc inhibitie

 Hipotalamusul – exercita efecte puternice excitatorii (ariile

posterolaterale) si inhibitorii (nucleii anteriori) asupra reflexelor
cardiovasculare; integreaza multe reactii adaptative
cardiovasculare (la efort fizic, etc)

 Cortexul cerebral – influenteaza integrarea efectelor

hipotalamice inhibitorii ori excitatorii (emotii  lesin); reflexe
conditionate  raspunsuri cardiovasculare (modificarea
frecventei cardiace)
Raspunsul la Efort Fizic
 Hipotalamusul, sub influenta cortexului
cerebral, coordoneaza raspunsul
precoce la activitatea fizica = alerta
crescuta ce anticipeaza efortul, generand:
- Creasterea debitului cardiac
- Vasoconstrictia in musculatura inactiva,
si in teritoriile vasculare renal, splanhnic
si cutanat
- Vasodilatatie precoce in
muschii activi, mediata
de acetilcolina
 Raspunsul cardiovascular
intarziat la exercitiu – este
indus de contractia
musculara, in timp ce
raspunsul precoce precede
contractia
Raspunsul la Stres
Emotional Acut
 Sincopa vasovagala (lesinul)
 Indusa de activarea specifica a
ariilor din girul cingulat anterior
 Se produce prin stimulare
parasimpatica importanta si
inhibiarea tonusului simpatic
Raspuns la Stres
Emotional Acut
 Reactia de fuga sau lupta este
controlata in intregime de SNC, fara
implicarea senzorilor sau a reflexelor
periferice; este o reactie de aparare
care produce o crestere generalizata
a tonusului musculaturii scheletice si
a atentiei
 Sub control cortical, hipotalamusul
actioneaza asupra:
- centrului cardiovascular bulbar
- neuronilor simpatici
postganglionari colinergici
Controlul Chemoreceptor al Tensiunii
Arteriale
 Controlul Chemoreceptor al TA
 Mecanism secundar de reglare nervoasa a TA, care opereaza
asemeni sistemului baroreceptor, dar este initiat de
chemoreceptori

 Chemoreceptorii
 Sunt celule sensibile la deficitul sanguin de oxigen, precum si
la excesul de dioxid de carbon si de protoni
 Sunt in primul rand implicati in reglarea ventilatiei
 In functie de localizare, se impart in
 Chemoreceptori periferici
 Chemoreceptori centrali
 Chemoreceptorii Periferici
 Sensibili in special la PO2 scazute

 Sunt localizati in cateva mici

organe chemeroceptoare:
 Doi corpi carotidieni (glomus
caroticum) la bifurcatia a.
carotide comune; celulele
glomice fac sinapsa cu fibre ale
n. glosofaringian
 Unu – trei corpi aortici dispusi
la nivelul crosei aortice; fac
sinapsa cu fibre ale n. vag
 Fibrele aferente de la chemoreceptorii periferici se proiecteaza
in NTS si cresc TA prin:
 dezinhibarea centrului vasomotor de sub influenta NTS
 vasoconstrictie;
 tahicardie (raspunsul fiziologic net la hipoxie)

 Fluctuatiile PO2 care apar de obicei in organismul uman nu

induc modificari ale TA ori ale frecventei cardiace 
chemoreceptorii periferici intervin numai in cursul hipoxiei
severe (de ex. hipotensiune hemoragica)
 Chemoreceptorii Centrali
 Localizati in bulbul ventrolateral, sensibili mai ales la cresteri ale
PCO2 si la pH scazut
 Stimularea lor produce dezinhibarea ariilor vasomotoare de
sub influenta NTS  vasoconstrictie si cresterea TA
Controlul Presiunii Arteriale prin
Receptori de Presiune Scazuta
Baroreceptori de Presiune Scazuta
 Sunt receptori de intindere localizati
in zone de presiune joasa: artera
pulmonara, jonctiunea dintre atrii
si vene, atrii
 Gradul de distensie al acestor
structuri depinde de intoarcerea
venoasa  detecteaza gradul de
umplere al sistemului vascular =
senzori de volum
 Stimularea lor genereaza reflexe care
 Contribuie la controlul volemiei
 Intervin in reglarea debitului
cardiac
 Regleaza indirect TA
 Receptorii Atriali
 Sunt receptorii de presiune joasa cei mai studiati
 Sunt fibre A sau B care se alatura nervului vag
 Fibrele A – emit impulsuri sincrone cu sistola atriala 
monitorizeaza frecventa cardiaca
 Fibrele B – emit impulsuri cu frecvente crescute cand atriile isi
maresc volumul  monitorizeaza volumul atrial si presiunea
venoasa centrala (PVC)

 Caile aferente, eferente si efectorii sunt similari reflexului

baroreceptor
 Efectele Stimularii Fibrelor B
 Cord
Umplerea atriala creste frecventa cardiaca = reflexul Bainbridge
 debit cardiac crescut ca urmare a cresterii intoarcerii venoase
 Unul dintre mecanismele care previn acumularea sangelui in vene,
atrii si circulatia pulmonara
 Vase
Alungirea fibrelor B scade tonusul simpatic vasoconstrictor numai la
nivel renal  vasodilatia vaselor renale  diureza crescuta =
receptorii de presiune joasa contribuie la eliminarea apei cand
creste intoarcerea venoasa  ↓TA
 ADH
Fibrele aferente ale receptorilor atriali se proiecteaza si la nivelul
hipotalamusului  inhiba eliberarea hormonului antidiuretic la
cresteri ale intoarcerii venoase  creste diureza  ↓TA
 Intinderea fibrelor atriale are si efecte umorale: eliberarea
peptidului natriuretic atrial (PNA) din miocitele atriale, urmata
de cresterea diurezei  scaderea TA

In concluzie:
Cresterea umplerii atriale  stimularea mecanoreceptorilor
atriali  diureza crescuta cu reducerea volumului extracelar
prin trei mecanisme diferite:
- 2 nervoase:
- Tahicardie combinata cu vasodilatatie renala, care conduce la
cresterea fluxului sanguin renal
- Inhibiarea eliberarii ADH
- 1 umoral: eliberarea PNA
Reglarea Debitului Cardiac
 Reglarea Debitului Cardiac
 Cordul este un organ efector important in buclele de feedback
care controleaza TA
 Mecanismele reglatoare ale TA modifica DC numai in masura in
care aceast demers este necesar pt mentinerea TA in limitele
dorite

 DC = VS x FC

 Atat VS cat si FC sunt controlate de mecanisme reglatoare

intrinseci si extrinseci cordului
Controlul Intrinsec al Frecventei
Cardiace
 Rata de descarcare a NSA
depinde de:
 Potentialul maxim diastolic
 Panta depolarizarii
diastolice
 Valoarea prag de
declansare a PA

 [K+]o si [Ca++]o sunt parametri

intrinseci care influenteaza
activitatea NSA si nu fac parte
din bucle de feedback
cardiovascular
 Controlul Intrinsec al Volumului
Bataie
 VB = VTD – VTS

 VTD depinde de:

 Presiunea de umplere – cresterea intoarcerii venoase creste
presiunea atriala  creste VTD
 Timpul de umplere – cresterea FC poate scadea VTD
 Complianta ventriculara – pentru o presiune de umplere data,
cresterea compliantei produce o crestere a volumului ventricular

 VTS depinde de:

 Postsarcina – determina cresterea VTS
 FC – cresterea FC are efect inotrop pozitiv, si poate reduce VTS
 Contractilitatea – agentii inotropi pozitivi cresc forta de
contractie si scad VTS
Controlul Extrinsec al FC si VB
 Raspunsul baroreceptor – modifica debitul cardiac numai ca
raspuns la variatii ale TA:

 Baroreceptorii nu raspund la cresteri ale debitului cardiac care

compenseaza o scadere a rezistentei periferice si mentin
constanta TA

 Daca rezistenta periferica modifica TA, reflexul baroreceptor

ajusteaza debitul cardiac si tonusul arterial pentru a readuce
TA la valori normale
 Raspunsul chemoreceptor – modifica debitul cardiac numai ca
raspuns la alterari ale pH-ului, PO2, PCO2 :
DC scazut  TA scazuta  perfuzie scazuta  scad PO2 si pH-
ul, creste PCO2  stimularea chemoreceptorilor periferici si
centrali  tahicardie  cresterea debitului cardiac

 Raspunsul receptorilor de presiune scazuta – monitorizeaza

FC, volemia si intoarcerea venoasa
Intoarcerea venoasa influenteaza debitul cardiac prin
modificarea VB (mecanism Frank-Starling) si FC (reflex
Bainbridge, reflex baroreceptor)
Debitul Cardiac Este Proportional
cu Intoarcerea Venoasa
 Frecventa cardiaca si intoarcerea venoasa

 Scaderea intoarcerii venoase si a TA (hipovolemie) creste

frecventa cardiaca datorita scaderii ratei de descarcare a
impulsurilor baroreceptoare

 Cresterea intoarcerii venoase determina cresterea

frecventei cardiace prin stimularea senzorilor de presiune
joasa (reflex Bainbridge )

 Frecventa cardiaca se mentine in limite normale cand volemia

si intoarcerea venoasa sunt normale
 Volumul bataie si intoarecerea venoasa

 VB creste gradat la cresteri ale intoarcerii venoase in timpul

corectiei unei pierderi de volum sanguin – datorita
mecanismului Starling si scaderii ratei de descarcare a
impulsurilor baroreceptoare, care va determina o crestere a
stimularii simpatice

 VB ramane constant in cursul supraincarcarilor volemice –

pentru ca efectul Starling este diminuat, iar reflexul
baroreceptor reduce contractilitatea

 In concluzie, debitul cardiac (CO = HR x SV) creste liniar cu

volumul circulant
 Dependenta debitului
cardiac de intoarcerea
venoasa este
rezultatul
interferentelor intre:
1. Reflexul Bainbridge
2. Reflexul
baroreceptor
3. Legea Starling
Raspunsul SNC la Ischemie
 Raspunsul SNC la Ischemie
 Scaderea presiunii de perfuzie in regiunea inferioara a
trunchiului cerebral (ischemie cerebrala)  stimularea directa
centrilor vasomotori si cardioacceleratori (probabil prin
acumularea CO2, a acidului lactic si a altor cataboliti la nivel
cerebral)  cresteri abrupte ale TA pana la valori extreme (250
mm Hg), vasoconstrictie periferica puternica = reactia SNC la
ischemie
 Devine semnificativa la TA < 60 mm Hg, este maxima la TA =
15–20 mm Hg
 Nu este un mecanism uzual de control al TA
 Are rolul de a creste TA la valori care sa amelioreze perfuzia
tesutului cerebral
 Reactia Cushing
 Raspuns la ischemie cerebrala determinat de compresia t.
cerebral si a a. cerebrale prin cresterea presiunii LCR pana la
valori egale cu ale TA

 reactie simpatica tonica si cardioacceleratoare  creste TA

peste valorile de compresie  perfuzie cerebrala ameliorata 
stabilizarea TA la un nou nivel de echilibru
Controlul Presiunii Arteriale pe
Termen Mediu si Lung
• Substante Vasoactive
• Controlul Renal
 Opereaza in ore si zile, contribuie la homeostazia circulatorie
prin intermediul a doua categorii de control umoral :

1) Substante vasoactive
• Eliberate in sange in proximitatea CMNV
• Moduleaza tonusul vascular  modifica presiunea
sanguina si distributia fluxului in periferie

2) Substante nonvasoactive
• Actioneaza asupra altor efectori decat sistemul
cardiovascular (rinichi)
• Controleaza volumul fluidului extracelular  controleaza
volumul circulant  moduleaza presiunea arteriala si debitul
cardiac
1. Compusi Vasoactivi
 Amine biogene

 Peptide

 Prostaglandine

 Gaze

 Ioni
 Amine Biogene
1. Epinefrina – produsa de medulosuprarenala
- ligand pentru receptorii adrenergici b2 din CMNV (muschi scheletic,
cord, ficat, medulosupranala insasi), produce vasodilatatie
- ligand pt receptorii adrenergici a1 din CMNV (piele), determina
vasoconstrictie
- ligand pentru receptorii b1 din miocard, creasc FC si
contractilitatea
Efectele epinefrinei sunt minore fata de cele ale norepinefrinei
eliberata de terminatiile simpatice postganglionare
2. Serotonina – prezenta in terminatii nervoase, plachete, mastocite
- vasoconstrictor local; important in timpul lezarii peretelui vascular
3. Histamina – prezenta la nivelul terminatiilor nervoase, mastocite
- vasodilatator local, eliberata ca raspuns la injuria tisulara si in
inflamatie; creaste permeabilitatea capilara  edem
 Peptide
1. Angiotensina II (AT II)
• Geneza: angiotensinogen (ficat)  clivare sub actiunea
reninei (rinichi), formeaza angiotensina I  clivare sub
actiunea enzimei de conversie a angiotensinei (ECA,
produsa de celulele endoteliale, mai ales la nivel pulmonar),
formeaza ATII  clivaj sub actiunea aminopeptidazelor, se
formeaza angiotensina III, mai putin vasoactiva decat AT II

• Importanta in hemoragii, efort fizic sau alte circumstante care

reduc fluxul sangvin renal  eliberarea reninei  sinteza AT
II, care:

 Actioneaza ca un vasoconstrictor puternic in teritoriile

vasculare renal si splanhnic; mentine rata filtrarii
glomerulare la niveluri functionale cand presiunea in
artera renala scade
 Creste TA si indirect, prin efecte nonvasoactive:

 Creaste contractilitatea miocardului

 Creste reabsorbtia renala a Na+
 AT II si AT III stimuleaza eliberarea aldosteronului
 Stimuleaza centrul setei si eliberarea ADH
 Faciliteaza eliberarea norepinefrinei
 Actioneaza ca factor de crestere miocardica (produce
hipertrofie miocardica)
2. Arginin-vasopresina (AVP) sau hormonul antidiuretic (ADH)
• Eliberat de neurohipofiza
• Vasoconstrictor la concentratii mari (soc hemoragic)

3. Endoteline (ETs)
• Produse de celulele endoteliale
• Vasoconstrictori locali, cei mai puternici

4. Peptidul natriuretic atrial (PNA)

• Eliberat de miocitele atriale ca raspuns la intindere
• Vasodilatator puternic
• Diuretic si natriuretic  scade volumul plasmatic si TA
5. Kinine (bradikinina)
• Produse prin liza kininogenilor, catalizata de kalikreine
(enzime prezente in plasma, glandele digestive si rinichi);
produse in timpul inflamatiei si a altor reactii tisulare;
inactivate dupa doar cateva minute de la formare sub
actiunea kininazelor (kininaza II este ECA care genereaza
AT II)
• Vasodilatatori
• Asemeni histaminelor, cresc permeabilitatea capilara 
edem (reactii alergice)
 Prostaglandine
 Derivate din acidul arahidonic produs de multe tesuturi
 PGI2 si PGE2 vasodilatatori locali puternici

 Gaze
 Oxidul nitric (NO)
 Produs din arginina in celulele endoteliale sub actiunea
nitric oxid sintazei (NOS)
 Vasodilatator local puternic
 Dioxidul de carbon produce:
 Vasodilatatie moderata in majoritatea tesuturilor
 Vasodilatatie la nivel cerebral
 Stimularea puternica a centrului vasomotor cerebral cu
vasoconstrictie periferica mediata de eferente simpatice si
cresterea TA (reactia la ischemie a SNC)
 Ioni
 Calciul – vasoconstrictie, prin stimularea contractiei CMNV
 Magneziu – vasodilatatie, inhiba contractia CMNV
 Potasiu – vasodilatatie, inhiba contractia CMNV
 Ionii de hidrogen – acidoza produce dilatarea arteriolelor, iar
alcaloza discreta produce constrictie arteriolara
 2. Controlul Renal al Volemiei
 Volumul plasmatic si implicit TA depind de volumul lichidului
extracelular (plasma plus lichid interstitial) si de fortele Starling
care actioneaza la nivel capilar
 Volemia este mentinuta la valori normale de:
 Baroreceptori, pe termen lung regleaza volumul circulator
efectiv
 Receptorii pentru presiuni scazute, regleaza volumul
circulator efectiv
 Alti senzori: baroreceptorii din artera renala, receptorii de
intindere din ficat, miocitele atriale, osmoreceptorii din SNC
Acesti senzori trimit semnale catre principalul organ efector,
rinichiul
 Semnalele catre rinichi sunt transmise prin patru cai eferente:
1. Axa renina - AT II - aldosteron
2. SNV simpatic
3. Neurohipofiza, elibereaza ADH
4. Miocitele atriale, elibereaza PNA

 Rinichiul controleaza volumul fluidului extracelular prin reglarea

excretiei de Na+  ajusteaza volemia  rinichiul este
principalul actor in reglarea pe termen lung a TA
Reglarea Microcirculatiei
 Reglarea Microcirculatiei
 Fiecare tesut isi ajusteaza fluxul in functie de nevoile metabolice
locale
 Metabolitii tisulari regleaza fluxul sangvin local in paturi
vasculare specifice independent de reglarea circulatiei
sistemice

 Se realizeaza prin mecanisme care actioneaza:

 Pe termen scurt (control acut)
 Modificari rapide ale calibrului arteriolelor, metarteriolelor si
ale sfincterelor precapilare
 Pe termen lung
 Modificari lente ale fluxului in perioade lungi de timp - zile,
saptamani, luni
 Creste ori decreste dimensiunea si numarul vaselor tisulare
(angiogeneza, arteriogeneza)
 Controlul Acut
 Depinde de mecanisme locale mediate de
 Factori metabolici
 Factori endoteliali
 Procese autoreglatorii

 Debitul cardiac este distribuit catre tesuturi in functie de nevoile

instantanee  activitatea cordului este optimizata prin ajustarea
distributiei fluxului de sange in periferie
 Fluxul sangvin in diverse organe si tesuturi inconditii bazale

Creier
Cord
Bronhii
Rinichi
Ficat
Portal
Arterial
Muschi (repaus)
Oase
Piele (la rece)
Glanda tiroida
Suprarenalele
Alte tesuturi
Total

 In cursul activitatii fizice intense, activitatea metabolica

musculara poate creste de peste 60 de ori, iar fluxul de sange de
aprox. 20 de ori (15,000 ml/min sau 80 ml/min/100 g de tesut
muscular)
 Rolul Rezistentei in Vasele
Precapilare
 Modularea contractilitatii CMNV in vasele precapilare este
mecanismul principal prin care fluxului capilar este adaptat
nevoilor metabolice tisulare

 Fluxul capilar este invers proportional cu Rpre pentru ca

Rcap totala este mica, Rpost/Rpre ≈ 0.3  Rpre > Rcap+ Rpost 
Rpre este determinantul principal al rezistentei totale a
teritoriului microcirculatiei (Rtotal)

 Rpre este determinat de tonusul musculaturii netede in arteriole,

metarteriole si sfincterele precapilare (R = 8hl /pr4)
 Controlul Metabolic
 Sunt acceptate doua teorii pentru reglarea fluxului local, ca
urmare a modificarii ratei metabolismului, ori a aportului tisular
de oxigen:
 Teoria vasodilatatoare
 Teoria deficitului de oxigen si nutrienti
 Teoria Vasodilatatoare
 Cresterea ratei metabolismului este urmata de o crestere a ratei
de producere a substantelor vasodilatatoare
 Factorii chimici actioneaza direct asupra CMNV

MODIFICARI METABOLICE LOCALE CARE PRODUC

VASODILATATIE IN CIRCULATIA SISTEMICA
PARAMETRU MECANISM
↓ PO2 ↓ [ATP]i, eliberarea adenozinei
↑ PCO2 ↓ pHo
↓ pH ↓ pHo
↑ [lactic acid]o ↓ pHo
↓ [ATP]i Deschiderea canalelor KATP
↑ [Adenozina]o Activeaza receptorii purinergici
 Adenozina
 Formata prin degradarea nucleotizilor adeninici cand hidroliza
ATP depaseste capacitatea celulara de sinteza a compusilor
fosfatmacroergici, datorita:
- cresterii metabolismului local
- fluxului sangvin local insuficient
- scaderii pO2 sangvine

Adenozina difuzeaza din celule in CMNV  activeaza receptorii

adenozinici  canalele de K se deschid  hiperpolarizare 
inchiderea canalelor de calciu voltaj-dependente  scaderea
[Ca2+]i  vasodilatatie  creasterea aportului de O2
 Teoria Deficitului de Oxigen
 Cand aportul tisular al oxigenului, posibil si al unor nutrienti
(glucoza, tiamina, niacina, riboflavina) descreste, vasele de
sange se relaxeaza si se dilata  aportul de oxigen si nutrienti
creste  vasoconstrictie  fluctuatii periodice ale fluxului capilar
(vasomotricitate) reglate de nivelul oxigenului si nutrientilor
 Factori Endoteliali
 Endoteliul vascular este sursa unor compusi vasoactivi importanti

VASODILATATORI VASOCONSTRICTORI
Oxid Nitric (NO) Endotelinele (ET)
Endothelium-derived Endothelium-derived
hyperpolarizing factor (EDHF) constricting factor-1 (EDCF1)
Prostaciclina (PGI2) Endothelium-derived
constricting factor-2 (EDCF2)

 Eliberarea vasodilatatorilor – stimulata de shear-stress sau ca

raspuns la acetilcolina
 NO – actioneaza prin GMPc – calea PKG pentru a descreste
interactiunea dintre actina si miozina (scade fosforilarea MLC)
precum si a [Ca2+]i (activarea SERCA )
 EDHF – hiperpolarizeaza membrana celulara
 Eliberarea vasoconstrictorilor: endotelinele (ETs) – efect puternic si
de durata; creste [Ca2+]i
 Autoreglarea
 Fluxul sangvin local poate fi mentinut relativ constant in conditiile
unor modificari importante ale presiunii arteriale
 Autoreglarea opereaza la variatii ale presiunii arteriale medii intre
70 si 175 mm Hg prin ajustarea rezistentei, astfel incat fluxul sa
fie mentinut aprox. constant
 Autoreglarea este un proces autonom
 Se realizeaza prin mecanisme miogene si metabolice
 Autoreglarea
 Controlul miogen: alungirea CMNV prin cresterea presiunii de
perfuzie induce contractia fibrelor, mediata de receptori mecanici
membranari si cresterea influxului de calciu
 Controlul metabolic: cresterea PO2 (ori scaderea PCO2, sau
creasterea pH-ului) ce urmeaza cresterii presiunii de perfuzie
induce vasoconstrictia metabolica, care va readuce fluxul local la
valorile initiale
 Autoreglarea
 Importanta

 La presiuni de perfuzie crescute, autoreglarea previne

distribuirea unui flux in exces catre organe care sunt deja
suficient irigate

 Cand presiunea de perfuzie scade, autoreglarea mentine

fluxul capilar si presiunea capilara la valori adecvate
necesarului metabolic
 este foarte importanta pentru organe sensibile la ischemie
(cord, creier) sau pentru cele care filtreaza sangele (rinichi)
 Controlul pe Termen Lung
 La adult dimensiunea si forma microcirculatiei este relativ
constanta
 Exceptii: vindecarea ranilor, inflamatia, cresterea tumorala,
vasele endometriale pe parcursul ciclului menstrual, activitatea
musculara sustinuta si sistematica, aclimatizarea la altitudine
 Hipoxia pe durate relativ lungi este urmata de expansiunea
patului vascular prin angiogeneza (= dezvoltarea de vase noi) si
prin arteriogeneza (= dezvoltarea circulatiei colaterale prin
remodelare vasculara)
AGENTI CARE AFECTEAZA CRESTEREA VASCULARA
PROMOTORI INHIBITORI
Vascular endothelial growth Endostatina
factor (VEGF)
Fibroblast growth factors Angiostatina
(FGFs)
Angiopoietina-1 (ANGPT-1) Angiopoietina-2 (ANGPT2)
Bibliografie
 Boron and Boulpaep, Fiziologie Medicala, editia a 3-a, Hipocrate
2017 (pag. 533 – 548, 553 – 555, 575 – 587; 477 - 482)

 Guyton and Hall, ‘Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a,

Editura Medicala Calisto, 2007 (pag. 204 – 215; 195 - 201)

 Dan Dobreanu, ‘Fiziologia Inimii’, Targu-Mures University Press,

2007 (pag. 131 – 149)
Recomandari bibliografice…
pentru vacanta 
 Linda Costanzo, ‘Physiology – Cases and
Problems’, fourth edition, 2012 Lippincott, ISBN 978-
1-4511-2061-5:

http://www.medfile.ir/medstudents%20files/
Learning/Physiology/Physiology%20Cases%20and
%20Problems%204th%20Edition%20%28www.
medstudents.ir%29.pdf
 ‘… the book covers clinically relevant topics in physiology
by asking students to answer open-ended questions and
solve problems.’
 ‘… a collection of carefully selected patient case studies
that cover the clinically relevant physiology topics that first
and second year medical students need to know for
physiology coursework and for the USMLE Step 1’.

 ‘Each chapter presents a series of cases followed by

questions and problems that emphasize the most important
physiologic principles. The questions require students to
perform complex, multistep reasoning, and to think
integratively across the organ systems. The problems
emphasize clinically relevant calculations.’
 Robert G. Caroll, ‘Problem-Based Physiology’, 2010
Saunders, ISBN 978-1-4160-4217-4

https://ricardocurco.files.wordpress.com/
2013/12/problem-based-physiology-carroll
-robert-g_1.pdf
 A medical student’s ability to retain and apply
physiological knowledge is improved when information
is presented in a contextual format. For medical
students, clinical scenarios provide an appropriate
springboard for exploring the pathophysiology that
leads to the development of specific symptoms, the
progression of the disease process, and the appropriate
clinical and therapeutic interventions that can be used
to treat a patient.
Fiziologie
Aplicata
Curs optional pentru anul III
Aprilie – Mai 2019
Coordonator:
Conf. dr. Adelina Vlad
 Optionalul ‘Fiziologie aplicata’ urmareste sa integreze notiunile
unei discipline fundamentale, fiziologia, in programul de
pregatire clinica a studentilor medicinisti din anul III, cu scopul de
a relua si actualiza notiuni teoretice utile pentru o intelegere
aprofundata a patologiei medicale,
dar si de a induce deprinderea abordarii fundamentate a
practicii clinice, prin raportarea la mecanismele fiziologice si
fiziopatologice care stau la baza diagnosticului, tratamentului si
prognosticului diverselor afectiuni.

 Tematica se concentreaza asupra aspectelor adaptative si

integrative ale fiziologiei cardiovasculare, respiratorii, renale,
neuro-endocrine si a echilibrului acido-bazic, imbinand fiziologia
cu biologia celulara si moleculara pentru a raspunde unor
intrebari cu relevanta clinica.

 Cursurile sunt structurate in doua parti, si anume o expunere

teoretica introductiva, urmata de aplicarea notiunilor prezentate
in rezolvarea interactiva a unor cazuri clinice.
Succes in vara si pe curand!
Appendix
Notiuni de reglare pe termen lung a TA

NB: Nu sunt incluse in materialul de examen aferent fiziologiei

cardiovasculare
 Integrarea Echilibrelor Osmotic si
Volemic
 Volumul si osmolaritatea fluidului extracelular (FE) sunt reglate prin
intermediul a doua sisteme de control distincte:

- mentinerea balantei sodiului este responsabila pentru volumul

FE si depinde de semnale cardiovasculare care reflecta gradul de
incarcare volemica si TA; sistemele de control moduleaza excretia
urinara a Na.

- mentinerea balantei hidrice, responsabila pentru osmolaritatea

mediului intern, depinde de osmoreceptorii hipotalamici; sistemele
de control moduleaza excretia urinara a apei.

 Aceste doua mecanisme homeostatice folosesc receptori, semnale

umorale si efectori diferiti.
 SISTEME IMPLICATE IN CONTROLUL VOLEMIEI SI AL OSMOLARITATII

REGLAREA VOLEMIEI REGLAREA OSMOLARITATII

Stimul Volumul circulator efectiv Osmolaritatea plasmei

Receptori Sinus carotidian, arcul aortic, arteriole Osmoreceptori hipotalamici

aferente renale, atrii
Cai eferente Axa renina-angiotensina-aldosteron, ADH Sete
sistemul nervos simpatic, ADH, PNA

Efectori Termen scurt: cord, vase de sange Rinichi SNC: aport

Termen lung : rinichi lichidian

Parametri Termen scurt: TA Eliminarea Ingestie de apa

modificati Termen lung: excretia renala de Na+ renala a apei
 Controlul Renal al Volemiei
 Rinichiul creste excretia sodiului ca raspuns la cresterea
volumului lichidului extracelular, si nu a concentratiei
extracelulare de sodiu, care induce modificari de osmolaritate –
reglata prin controlul balantei hidrice (aport-excretie de apa):

Creasterea aportului de Na  osmolaritate crescuta  retentia

apei (ADH)  cresterea volemiei  stimularea mecanismelor
reglatorii care aduc la normal volemia prin excretia renala
crescuta a sodiului.

 Cele patru cai efectoare implicate in cresterea excretiei renale de

sodiu (sistemul renina-angiotensina-aldosteron, SNV simpatic,
ADH, PNA) actioneaza asupra rinichiului prin modificari
hemodinamice sau prin modificarea transportului Na+ in tubii
renali.
1. Sistemul Renina – Angiotensina -
Aldosteron

ACE, angiotensin-converting enzyme; JGA, juxtaglomerular apparatus

 Eliberarea reninei este stimulata de scaderea presiunii sanguine in
artera renala (volemie scazuta, TA scazuta, stenoza de a. renala)
prin urmatoarele mecanisme:

1. Scaderea TA induce stimulare simpatica prin reflex baroreceptor,

care actioneaza si asupra aparatului juxtaglomerular.

2. Scaderea concentratiei NaCl la nivelul maculei densa.

3. Scaderea presiunii renale de perfuzie stimuleaza baroreceptorii

renali = receptori de intindere prezenti in celulele granulare ale
arteriolelor aferente.
AT II determina:

1. Stimularea eliberarii aldosteronului

2. Vasoconstrictia vaselor sistemice si a arteriolei eferente

3. Cresterea feedbackului tubuloglomerular

4. Intensificarea activitatii schimbatorului de Na-H in tubii renali

5. Hipertrofia celulelor tubulare renale

6. Stimularea centrului setei si a eliberarii de ADH

2. Sistemul Nervos Simpatic

 Stimularea simpatica va diminua excretia renala a sodiului prin:

1. Constrictia arteriolelor renale, urmata de scaderea RFG

2. Cresterea reabsorbtiei tubulare a sodiului.
3. Stimularea eliberarii de renina si cresterea formarii de ATII si
aldosteron.

 Scaderea volemiei scade TA  SNV simpatic este activat prin

diminuarea intinderii baroreceptorilor arteriali.
3. ADH
Controleaza osmolaritatea FE, dar eliberarea ADH este
stimulata si de volume circulante mici prin transmiterea
impulsurilor baro- si voloreceptoare din sistemul circulator
catre nucleii supraoptici si paraventriculari; ADH induce
retentia sodiului, un efect secundar al ADH indus de
scaderea volemiei.

4. PNA
Volulmele circulante mici inhiba eliberarea PNA, scazand
excretia renala a sodiului.
 Cand volemia creste, buclele de feedback descrise opereaza in
sensul cresterii excretiei renale de sodiu, prin:

1. Inhibarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

2. Inhibarea SN simpatic
3. Inhibarea eliberarii arginin - vasopresinei
4. Cresterea eliberarii peptidului natriuretic atrial
 Diureza Presionala
 Rinichiul poate creste eliminarea sodiului ca raspuns la
modificari hemodinamice.

 Prin diureza presionala, rinichiul creste excretia de sodiu la valori

crescute ale TA.

 Diureza presionala are un rol dominant in reglarea pe termen

lung a TA.

 Poate fi demonstrata in rinichiul izolat (este un mecanism renal

intrinsec).
 Mecanismele Diurezei Induse de
Presiune
 Cresterea presiunii arteriale creste rata filtrarii glomerulare
(RFG), urmata de filtrarea si eliminarea unei mai mari cantitati de
sodiu.

 Cresterea presiunii in artera renala inhiba axa renina-

angiotensina-aldosteron, reducand reabsorbtia sodiului.

 Valori mari ale TA cresc fuxul de sange in vasa recta, reducand

hipertonicitatea interstitiului medularei renale.

 Cresteri acute ale TA scad numarul transportorilor apicali de Na-

H in tubul proximal.

 Presiuna arteriala mare creste presiunea hidrostatica in

capilarele peritubulare, scazand astfel reabsorbtia tubulara.
 Controlul Integrat al Volumului
Extracelular si al TA
 Cresterea volumului sanguin ori a presiunii arteriale determina:

1. Activarea reflexelor voloreceptoare care inhiba tonusul

simpatic la nivel renal, scazand astfel reabsorbtia tubulara a
sodiului.
-Importanta in primele ore dupa ingestia crescuta de sare si
apa

2. Cresteri discrete ale TA care stimuleaza excretia sodiului prin

diureza de presiune.
3. Supresia formarii AT II, care scade reabsorbtia tubulara a Na,
si descreste secretia de aldosteron urmata de o diminuare
suplimentara a reabsorbtiei de sare si apa.

4. Stimularea sistemelor natriuretice, in special eliberarea PNA,

care va creste excretia sodiului.

5. Inhibarea reflexa a eliberarii ADH .