Pr. prof. Athanase Negoi!

Teologia
biblicI
a Vechiului
Testament

N'N[:"
 Reclactor: Bogclan Dedtt
Caprrolur- I

. Qoperta: I\4otta Velciov

i"'.i i ''' Doctrina despre Dumn ezeu

$ 1. Cunoagterea lui Dumnezeu

Dogmaticile cregtine din ziua de astAzi ne aratA cd Dumnezeu este

fiinta absolutS, adicl cea care existi prin sine insSgi qi are in sine ple-
nitudinea tuturor perfec.tiunilor, aga ca nu este condilionat de nimeni gi
de nimic afarl de El. Dumnezeu este fiinli personalE, adici are con-
O Editr-rra Sophia. pcntrlt prezenta eclilie gtiinfi de sine qi posedi minte, voinfi gi simlire ?n cel mai inalt grad.
Dacd Dumnezou n-ar fi fiinF personal6, ci un simplu principiu sau
ii substantl care insufleleqte totul, atunci omul n-ar putea sta in legdturi
cu el, iar religia n-ar exista sau ar fi numai o iluzie sau amigire. Mai
mult chiar, daci Dumnezev n-ar fi fiinp personali, el ar fi inferior
omului, fiindc[ ar fi lipsit de cele mai elementare atribute spirituale,
cu un cuvdnt n-ar fi Dumnezeu.
Dumnezeu, fiind Fiinla absolutI, in afard de El nu poate sd
existe ceva care si nu aibS catzain El, adici la care sd nu fi dat
na$tere, pe care sI nu-l fi creat El. Dumnezeu este dar autorul sau
creatorul a tot ce existS. Numai rdul nu este opera lui.
Pe Dumnezeu nu-l putem cunoa$te decdt cu mintea, deloc prin
sim{uri sau in mod intuitiv, cum cunoaqtem lucrurile gi fiin{ele
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0niei: sensibile.
NEGOITA, ATHANASE La cunoaqterea lui Dumnezeu ajungem prin doud cdi: naturali
Teologia biblici a Vechiului Testament/ Pr. prof. gi supranatural6. Pe calea naturalS ajungem sd cunoagtem pe Dum-
Athanase Negoit[. - Ed. a 2-a. - Bucuresti: nezeu din observarea universului qi legilor sale. Pe cale suprana-
Editura Sophia, 2004 turalS ajungem sd cunoagtem pe Dumnezeu numai prin revelalie,
Bibliogr. adicd aqa cum gi cdt a binevoit Dumnezeu sI ni se descopere
noua-t .
rsBN 913-1740-04-1
Revela(ia lui Dumnezeu se afl6 in Sfhnta Scripturi, care se
compune din doud pirti: Vechiul Testament gi Noul Testament.
221.01

' Mih[lcescu 1., Dogmatica pentru, clasa VI-a seminar, edilia a IV-a,
Bucuregti, 1928.
I
Revela{ia Vechiului Agezdm6nt a fost o descoperire progresivi gi
imperfectd. A fost progresivd, fiindcd adev6rurile sale nu au fost
date o singurl datd toate, iar imbogSfirile succesive n-au fost sim-
ple explicdri ale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul
noi. A fost imperfecti revelafia Vechiului Testament, fiindcd, pysb
in comparalie cu cea a Noului Testament, diferen{a dintre elgdste
evidentd. Vechiul Testament pus in fala Noului Testament-pare
neterminat. Mesajul religiei Vechiului Testament nu este suficient
in sine, ci agteaptl un altul pe care il prepar6. Desiv6rgirea Vechi-
ului Testament avea sd se infrptuiasci odatd cu venirea Mdntuito-
rului anunlat mereu de Vechiul Aqez6m6nt.
$ 2. Numirile lui Dumnezeu
in paginile ce vor urma se va ardta conceplia Vechiului Testa-
ment despre Dumnezeu qi lucrarea sa in lume. Vom incepe cu nu-
mirile lui Dumnezeu. Din aceste numiri, vedem intr-o oarecare
mlsurd gi noliunile ce aveau evreii despre Creatorul lumii. in Ve-
chiul Testament intdlnim urmdtoarele numiri:
1. EI. Originea acestui cuvAnt este una dintre cele mai mult dis-
cutate. Cei care s-au ocupat de aceasti chestiune, au ajuns la pdre-
rea cd acest nume al lui DumnezetJ a fost comun tuturor popoarelor
semitez. S-ar putea ca numele de El sE fi fost adus de cdtre evrei, la
intrarea lor in Canaan, dar s-ar putea ca ei sd fi glsit aceastl denu-
mire la populafiile canaanite de origine semit6, dupi cum se poate
desprinde astdzi din scrierile, de-scoperite la Tell-el-Amarna
(Egipt) 9i cele de Ras-Shamra (Siria)3.
Cuv6ntul El a fost derivat de Ia rdddcina'ul, cu sensul de ,,a fi
tare, a fi puternic". Profesorul Lagarde il pune in legbturd cu pre-
pozilia ebraici 'el ,,cdtre", qi astfel ii scoate infelesul de .lintd a n6-
zuin{elor", adic6 Dumnezeu este cel citre care sb te indrep{i. Pro-
fesorul Procksch derivS pe El dela'alal ,,alega", ddndu-i insemna-
rea de ,,cel care te !ine, te oblig6". Allii l-au pus in legdturd cu r5-
'Lagrange M. 1., Etudes sur les religions s1mitiques, edilia a Il-a,
Paris, 1905, p.70.
I
' Sellin E., Theologie des Alten Testaments,Leipzig, 1933.
dlcina arabd'ul, cu insemnarea de ,,a fi in frunte", ddndu-i lui El
sensul de ,,conduc[tor". Aceasti insemnare ar fi in oarecare armo-
nie cu alte numiri semite pentru Dumnezeu, cum ar fi de exemplu
Baat Si Adon (domn, stlpdn). Melek (rege)4.
Pentru termenul de El, gisim gi o formd pluralS de Elim, dar
utilizatd pentru a indica zeitdgile pigdne, indeosebi canaanite.
2. Elohim. Acest cuvdnt este forma plurald. Singularul se int6l-
ne$te numai in poezies. Numai la arabi gi la arameeni se glsegte
mult folosit la forma singularS. La babilonieni qi fenicieni, cuv6n-
tul nu este intdlnit.
$i originea cuvdntului Elohim a fost mult discutatd. Unii semi-
tologi considerd pe Elohim cI este pluralul numelui El, clruia i s-a
mai adiugat consonante /r. Lucrul acesta cu greu se poate presu-
pune, deoarece, cum s-a amintit, existd qi singularul Eloah qi llah,
in limba arabi qi aramaicd. Pluralul lui El am vdzut cd este Elim.
Cuvdntul Elohim a fost derivat de la doul rldlcini: 'alah ,,a speria,
a infricoqa" qi'ul ,,afi puternic"6.
Cu greu se poate spune pentru ce evreii au folosit aceast[ formi
de plural. Impreund cu cei mai mulli dintre cercet[torii Vechiului
Testament (Cf. Dic{ionarul lui Gesenius), considerim cI avem
de-a face cu un plural al maiestSlii, adic[ pluralul uatd cd ?n no{iu-
nea de Dumnezeu sunt concentrate toate puterile ce pot fi conce-
pute cu minteaT. Vechii scriitori ai Bisericii cregtine erau convingi
ci evreii au utilizat forma de plural, fiindcd ea se referl la SfAnta
Treime8. Pe baza acestei forme de plural, Elohim, au fost unii
cirturari care au afirmat cd israelilii primitivi ar fi fost politeiqti,
deoarece monoteismul a apirut abia in timpul marilor profeli, deci
prin secolul al VIII-lea inainte de Flristos. Pdrerea aceasta este ne-
intemeiatS, fiindci nu se poate documenta cu precizie, iar in plus,
Dumnezeu este numit Elohim gi in perioada profetismului mozaic.
Cu siguran{b ci profe{ii ar fi exclus acest cuv6nt dacl de el s-ar fi
legat no{iuni politeiste.
a
Davidson A. B., Articolul God, in DBH, vol. 3, p. 186 sq.
5
Nehemia 9, l7 gi 2 Cron. 32,15. Exceplii: Ps. l8 9i Deut. 32
6
Vigouroux F., Articolul Elohim,in DBV, vol. 3, col. 1701 sq.
' Scholz P., Handbuch der Theologie des Alten Testaments..., Regen-
sburg,1892.
E
Eusebiu de Cesarea, Praeparatio Evengelica,l,10.
r
Forma de plural (Elohim) se explicd prin genul limbii ebraice. Ca
si spund cuvAntul viald, israelifii ziceau haim (la plural); ca sd se ex-
prime termenul de tinerele, evreii spuneat neurim (la plural); ca sd
zic\ bdn'dnele, foloseau cuvAntul zekeni (la plural) etc. Toate aceste
cuvinte au formi de plural, degi ele exprimd ideea de singular. Pen-
tru ca sd int[reascd nofiunea unui termen oarecare, ca sd scoatd in
relief deplindtatea gi totalitatea unei no{iuni, in chip c6t mai explicit,
evreul folosea pluralul. In acest mod, gdsim utihzat substantivul
hocrnot,,in{elepciune" in profelia lui Isaia (19,4) qi in Proverbe. in
acest cuvdnt hocmot sunt concretizate toate tezaurele inlelepciunii qi
cunoaqterii. De asemenea, prin pluralul cuvintelor Urim qi Tumim
sunt indicate lumina qi adevdrul, la cea mai inaltd poten{i. Pe aceastd
linie de g6ndire se explic6 qi cuvAntul Elohim, ca un plural de maies-
tate (pluralis excellentiae). Printr-insul, evreul voia s[ spund ,,Divi-
nitatea" in care se concentreazdtoate perfecliunile.
De altfel, se pare cd acesta era caracterul limbilor semite: s6-gi
exprime noliuni singulare prin cuvinte la forma plurald. Tlblitele
descoperite la Tell-el-Arrama, Boghazk6i (Turcia) Ras-Shamra gi
Ebla (Siria) folosesc forma pluralS c6nd vorbesc de divinitSlile
respectivee, ceea ce ne aratd cd pluralul maiestSlii erautrlizatin mod
curent. In c6(ile Vechiului Testament, deosebirea dintre Dumnezeul
evreilor gi zeii celorlalte popoare se flcea nu prin articol, ci prin
faptul cd, atunci c6nd era vorba de Dumnezeul lui Israel, predicatul
stitea la singular, iar cdnd era vorba de cel al na{iunilor striine,
atunci predicatul stdtea la plural. Excepfie de la aceastd regul6 se
IEcea numai in acele locuri unde sunt citate cuvintele unui p6gdn.
3. Elyon (,,cel mai inalt"). in timpurile mai vechi, acest nume
nu se gisea decdt inso{it de cuvdntul El (Gen. 14, 18-22). Grafie
tdblilelor descoperite in Ugarit (Ras-Shamra) qi Ebla, acum se gtie
cI Elyon nu era un nume special al divinit5lii, ci era un atribut care
se didea lui Dumnezeu pentru a intensifica gi mai mult ideea de
,,conducltorul cel mai mare" al omului. Septuaginta il redi prin
,,Dumnezeul cel preainalt" (b tytotoq). Mai tdrziu, in cirlile poe-
tice mai ales, Elyon este folosit gi singur, spre a de semna pe
Dumnezeul cel preamdrit (Ps. 18, 13; 2,7;46,5; 50, 14;73, 11;
85, 5; 91, I; 107,11; Pldngeri 3,35-38; Ben-Sirach 37,14;Deut
32, 8; Num. 21,16).
'Sellin 8., op. cit.,p.3.
Cum aflEm din Eusebiu din Cezareea, numele de Elyon era cu-
noscut fenicienilor. Eusebiu citeazd pe Filon din Byblos care, in
descrierea pe care o face religiei feniciene, spune cd Elyoun era
unul din eroii care, dupd moarte, a primit mare cinstire. Se poate ca
relatarea lui Filon din Byblos sd fie exactd, dar aceasta nu in-
seamni ci evreii au imprumutat numele de Elyon de la fenicieni.
Am vdzut mai sus ci numele divin de El il aveau toli semi{ii. De
aceea, se poate si-l fi avut gi pe Elyon, at6t evreii, c6t qi fenicienii.
Ceea ce putem spune cu certitudine este ci, la inceput, cuvAntul
Elyon era un adjectiv cu insemnarea de ,,?nalt, mare". Pentru a da
ideea de ,,cel mai mare" pentru Dumnezeu, evreii l-au ad6ugat ca
atribut pe lAngd numele lui Dumnezeu, ca apoi cu timpul, numai
atributul Elyon sd indice pe Dumnezeul cel preainalt.
4. $adai (,,cel puternic"). Ca gi numele precedent, Elyon, nu-
mele de $adai se afli in c6rlile Vechiului Testament fie singur, fie
in legiturd cu numele divin de El (Deut. 32, l7). in paginile poe-
tice, $adai se gdsegte pus in paraleli cu numele de Yahveh, ca fi-
ind numele mai arhaic pentru Yahweh (Gen. 49, 25; Num. 24,2).
Cel mai potrivit lucru ar fi sd derivim pe $adai de la rdd[cina
Sadad, ,,afitare, sdnitos", cum face gi Septuaginta, care-l redd prin
ncrutorpcrrop sau lo1rpog, adici Dumnezeul cel atit de puternic
(omnipotens). A fost derivat gi de Ia aser dai (,,€are e suficient"),
insemnare care pare cd a fost cunoscutd qi de Septuaginta, cici gd-
sim pe Sadai tradus cu ircru6g de dou[ ori in Ruth, de trei ori in
Iov gi o dati in Ezechiel. Deoarece rddlcina verbului Sadai are Si
sensul de ,,a pustii", unii semitologi socotesc ci $adai, la origine, a
fost un zeu al furtunii, cici acesta distruge gi pustiegte. Unii l-au
derivat de la Sedi cu sensul de: ,demonul meu". Sunt destule alte
pdreri, dar cea care pare cea mai intemeiati este cea a lui J. Hehnro,
care conclude cI numele de $adai se leagd mai bine cu babilonia-
nul Sadu robu ,,mtJnte mare", un titlu pe care l-au purtat gi zeii de
acolo: Bel, Enlil, Anu, Amuru, Marduk qi Asur. Insemnarea lui
$adai ar fi^,,cel mai sublim",,,cel mai mare cu putin{i",,,cel atot-
puternic". ln acest caz, evreii au adus cu ei din Chaldea gi acest
nume. Se poate, cici limba ebraici este o fiicd a semitei vechi.
Relinem ca gi pentru Elyon c5, numele de $adai a fost un atri-
but pe lAngd numele de El (Dumnezeu), ca s6-i scoatd in evidentd
'0 Hehn J., Die biblische und babylonische Gottesidee,Leipzig,Igl3,
p.267 .
r
superioritatea absolut5. Cu timpul, acest atribut a devenit singur o
denumire a lui Dumnezeu, foarte mult folositl de citre autorii c6r-
filor Vechiului Testament. Aga se face cI numai in cartea Iov se
afli de 31 de ori.
5. Adonai (,,Domn, StdpAn"). Este derivat de la Adon, iar acesta
de la o ridScinl dun, dispdrutd in timp, cu semnifica{ia de ,,a ridica,
a indrepta". Adonai este deci cel cdtre care se indreaptd omul gi pe
care-l recunoa$te ca stdpAn al siu. Dupd cum este scris, cuv6ntul
Adonai are forma de plural, cdci singularul este Adoni. $i aici avem
un pluralis majestatis. Cum observdm, evreii foloseau cuvAntul cu
care invocau pe Dumnezeu la plural, in semn de respect.
Terminalia finalI, ai in textul ebraic este scris[ insd cu vocala
kamets, pentru ca s[ deosebeascd numele divin de cuv6ntul obig-
nuit Adonai -,domnii mei". Cuvintul Adonai nu este utilizat de-
cdt in vocativ (Gen. 15,2-8;18,23-32;19, l8), ceea ce probeazd
cE el, la inceput, a fost numai un titlu dat lui Dumnezeu mai de-
grabb dec6t un nume propriu. Cu timpul gi acest atribut a devenit
un nume propriu, cum vedem in scrierile profetice (Is. 6, I etc.). Cu
timpul, iudeii socotind o profanare pronunfarea de cdtre muritori a
adevdratului nume Divin, care era cel de Yahveh, cdnd in citirea
c6(ilor sfinte trebuiau sd rosteasci numele de Yahveh, nuJ pro-
nunfau, ci ziceau Adonai in loc de Yahveh. Mai apoi massorefii au
vocalizat tetragramul YHWH cu vocalele lui Adonai gi de aici a
ajuns in limbile moderne numele de Iehova, in loc de Yahveh, cum
este corect. De aceea, amt Septuaginta c6t qi Vulgata au x0proq 5i
Dominus, acolo unde textul ebraic are YHWH, fiindc6 traducdtorii
acestor doub versiuni au citit, conform uzului din secolul al treilea
inainte de Hristos, Adonai in loc de Yahveh gi l-au tradus in limba
greaci cu Kyrios, iar in cea latind cu Dominus.
6. Baal (,,Proprietar, Domn, Stip6n"). Dupb cum vedem din
anumite locuri scripturistice, numele de Baal era dat, ca qi Adon,
lui Dumnezeu. Se vede lucrul acesta din II Sam. 5, 20 qi mai ales
din numele proprii de persoane, compuse cu numele de Baal, cum
de exemplu Egbaal, Ierubaal, Beeliadi etc. tn special persoane din
familia lui Saul gi David au purtat acest nume (Jud. 6, 32; II S. 3,
8; 4, 4-8 I Chr. 8, 33:' 9, 39; 14, 7 q.a.). Mai t6rziu, fiindcd era nu-
mele pentru Dumnezeu al canaanililor, contra cdruia luptau profelii
cu toatd forfa, acest nume a fost evitat. Dispreful pentru acest nume
pare siJ fi dat proorocul Hozea, unde citim: ,,,Zice Domnul: in
10
ziua aceea nu-mi vei mai spune Stdpdnul meu (Baali), ci-mi wi
spune bdrbatul meu ('iqi). Voi scoate din gura ei numele baalilor,
ca sd nu mai fie pomenili pe nume" (Hoz. 2, I8). Din antipatie
pentru numele de Baal, iudeii au schimbat numele de baal, din
numirile proprii, inlocuindu-l cu cel de boSet,,rugine, sc6rb[". Ast-
fel din lgbaal au flcut Igboqet etc.
7. Melech (,,rege"). Aceastd denumire se afl6 mai cu seami in
Isaia 6, 5 apoi 44,21;' 44,6 gi in mulli psalmi: 5,44;44, 5; 48,3;
74, 12; 84, 4;98, 6). Dar dupd cum se vede din locuri ca I Sam. 8,
7; Num. 23, 2l; Am. 5, 26, chiar in vechime era folosit, spre a
ardta cd, Dumnezeu este cel care stdpdnegte cerul qi plmdntul.
Daci denumirea de Baal a dispdrut de timpuriu, nici denumirile
de Adon Si Melech nu au devenit numiri proprii pentru Dumnezeu,
cel pufin la prooroci gi partizanii lor, ci precum ne arati gi cuvdntul
roeh (Gen. 48, 15; 49,24;Pr.23,1; 80,2) au rdmas numai nigte
epitete. In cartea Isaia, cuv6ntil rege este un fel de titlu obignuit al
lui Dumnezeu, dar totugi n-a ajuns sd devin[ un nume propriu
pentru divinitate (4, 2 sq; 43, 15; 44, 6; 52, 7). Cu toate acestea,
ideea cd Dumnezeu este regele poporului, respectiv al credincio-
gilor sdi gi cI acegtia sunt oarecum o proprietate a lui este o idee
comund tuturor cd(ilor Vechiului Testament. Critica moderni in-
terpreteazd aceastl idee in sensul ci omul s-ar afla in fala lui
Dumnezeu ca un sclav. Dar cei ce interpreteazl astfel uit6 ce in
vechime substantivul 'ebed (,,rob") insemna, de multe ori, ,,cel in-
sdrcinat cu o anumitl misiune", ,,mandataf", cum este cazul lui
Moise, David gi al profefilor, iar in partea ultime a cdrlii Isaia, cu-
vdntul ebed poate fi tradus cu ,,adorat". De asemenea critica mo-
dernd nu line seama de faptul pe care l-a evidenfiat Baudissinlr, gi
anume cd Dumnezeul tribului semit, ca ,,Domn", este in acelagi
timp Tatil, M6ntuitorul gi Judecltorul tribului s[u. De aceea, in
timpurile dinaintea exilului gi chiar dupd exil, numele,,Domnul", a
fost folosit pentru numele lui Dumnezeu. Totugi cei care au folosit
numele de Adonai, ca nume al lui Dumnezeu, au fost cdrturarii gi
scribii palestinieni, care intelegeau prin acest nume pe Domnul ce-
rului gi al pdmdntuiui'2.
It Baudissin von W., Kyrios als Gottesname in Judentum..., vol. 3,
Giessen, 1929.
" Sellin E., op. cit., p.7 .
 Pe l6ngi aceste numiri ale lui Dumnezeu, care-l caractenzeazd
ca domn gi conducltor, se mai afl6 un qir intreg de epitete foarte
inrudite cu cele amintite p6nd aici. Aga erau folosite ca atribute
permanente cuvintele: cdl mare (rav, gadol, chabid S.a"); cel prea
tnalt (ram); cel tare ('ez, avir); cel strdlucitor (adtr). De altfel,
aceste numiri se gdseau, mai mult sau mai pulin, Ia aproape toate
popoarele semite.
Existi totugi in Vechiul Testament o denumire care nu se aflI la
nici unul din popoarele semiter3, este numirea simpl6 de ,,cel
sfdnt". Proorocul Isaia cind s-a apropriat de Dumnezet (6,3) a ob-
servat ci sfinlenia este partea cea mai intimi a lui Yahweh, in sen-
sul ridicdrii deasupra a tot ce este creatur[, aga incAt in apropierea
lui Yahweh totul cade in pulbere. De aceea, Isaia strig6: ,,vai mie;
sunt un pierdut" (6,7).Din aceastl clip6, care l-a urm6rit toatd via-
fa, a reieqit numele lui Yahweh de ,,sfintul lui Israel" (Kadog Is-
rael). Cu timpul, expresia aceasta s-a implm6ntenit, devenind un
nume propriu al lui Dumnezeu, care chiar dacl nu se intdlnegte
prea des, totugi trebuie subliniat in mod special, pentru ci mirtu-
risegte despre calea unicd pe care a strdbltut-o religia lui Israel in
mij locul celorlalte religii semite.
Dacd in Habacuc l, 12, profetul, rugdndu-se lui Dumnezeu in
numele poporului, il numegte pe Yahweh ,,sfdntul melt", este clar
cI numele de Kados (sf6nt) st6 in paralel[ cu Eliah, adici Dumne-
zeu este numit ,,Cel sf6nt". De asemenea, gisim acest nume gi in
formulele liturgice ,,Cel sfdnt qi cel tnfricoSdtor este numele lui"
(Ps 111,9; Is. 57, I5).
O evolulie de la epitet la nume proprii ne-o v5degte cuvdntul tur
- ,,st0nc6". Daci desemnarea lui Yahweh ca st6nc6, adicd loc de
refugiu, se gSsegte foarte des in rugdciunile de la templu (Ps. 18, 3;
18, 32;27 , 5; 61,3 $.a., in alte locuri gisim cuv6ntul tur frrd sufr-
xul pronominal, deci ca un nume propriu al lui Yahweh. IatI ce ci-
tim in Hab. 1, 12: ,,Yahweh, spre judecatd l-ai rdnduit, Stdncd,
spre pedeapsd l-ai aSezat", adicd, mai clar: ,,Doamne, spre jude-
catd l-ai o;ezat; Dumnezeule, spre pedeapsd l-ai rhnduit". $i in
Deut. 32,4 se vede ci numele de ,,stdnci" este pus pentru a-l inlo-
cui pe cel de Dumnezeu, adicd in ebraici pe cel de Elohim.
Aceste denumiri nu sunt decdt forma(iuni relativ t6rzii, care ne
aratl cd autorii au ciutat si substituie numirii tradifionale a lui
t3
Sellin E., op. cit., p.7 . Ibidem, p. 8.
t2
Dumnezeu nigte atribute mai pline de infeles, care in chip plastic
s6-i zugr[veascd fiin{a. Ele chiar erau cerute de faptul cd numele
propriu al lui Dumnezeu devenise complet neinlelesra.
8. In general, Vechiul Testament nu cunoagte pentru Dumnezeu
decdt un singur nume propriu gi acesta este Yahveh (YHWH, YH,
Yahu).
Cuvdntul Yahweh derivl de la verbul haia ,,2 fi". Ci aceasti
derivare este justd, ne-o probeazd, Ex. 3, l4-I4, unde Dumnezeu
rdspunde la intrebarea lui Moise, qi anume, ce sd spund israelitilor
dacl-l vor intreba care este numele Domnului, care l-a trimis.
Moise trebuia sd rispund6: ,,Eu sunt cel ce sunt".,,Vei rispunde
fiilor lui Israel aga: ,,Eu sunt m-a trimis la voi". $i Dumnezeu re-
petd lui Moise, cum aflim din versetul urmitor: ,,Aqa sI vorbeqti
fiilor lui Israel: <<Yahweh, Dumnezeul pdrinlilor noStri, Dumne-
zeul lui Avraam, Isaac qi Iacob, m-a trimis la voi>; acesta este nu-
mele meu din eternitate, aqa trebuie sd md numili din veac in
veac". De aici vedem cd,, Yahweh qi ahyeh desemneazd aceeagi
persoand. Dumnezeu insugi se numegte la persoana int6ia, iar Israel
il numegte la persoana treia.
In,telesul cuv6ntului Yahveh rezultd din semnificafia riddcinii
de la care este derivat hih = havah. Desigur numele de Yahveh,
fiind numele lui Dumnezeu, nu trebuie conceput numai ca o idee
speculativl a fiinlei divine, ca ceva din sine qi prin sine, ci mai
mult, ideea trebuie priviti numai pe baza fiinfei gi a realitdlii ri-
mase neschimbate in revelalia istorici a lui Dumnezeu. Ca sI pi-
trundem ideea care se leagi de cuvdntul Yahweh, trebuie si cu-
noagtem uzul vorbirii propoziliei relative aser ehyeh, de altfel ca gi
al intreg contextului Ex. 3, 14. Mai intdi vedem cI se repetd un
verb cu pronumele relativ, arlt6ndu-se prin aceasta ci ceva este gi
rlmdne independent de altcineva, lucru ce se intdlnegte gi in felul
de vorbire rom6nesc: ,,Eu sunt, care eu sunt", adicl nu pot si mI
schimb. Asemlndtor este qi felul de vorbire din Ex. 33,19:
,,Mi-este mil6 de care mi-este mil5 gi miluiesc pe cine vreau si. mi-
luiesc", adici originea milei trebuie ciutatl numai in Dumnezeu gi
in nimeni altul. Tot aga in Ioan 19,20:,,Ce am scris, eu am scris".
Sensul lui ehyeh 'aSer' ehyeh in context este: Moise va spune
israelifilor: ,,Dumnezeul pdrinlilor vogtri, Dumnezeul care a ardtat
ta
7-
strdmoqilor grija sa pentru poporul ales gi care tn.fiin{a sa (propri-
etatea sa) va rdmdne acelasi Si neschimbat, acelaSi m-a trimis pe
mine". Pentru aceastl insemnare pledeazd gi Mal. 3,6: ,,Eu sunt
Yahveh Si nu md schimb; pentru aceasta voi fiii lui Iacob nu sun-
te{i distruSi". Deci in numele lui Yahmeh se afl[ nofiunea fiin{ei
ca ceva neschimbitor, independent de altd fiin{6, dar aceastS no!i-
une nu este conceputd in mod abstract sau speculativ, ci in mod
concret, avdnd in vedere leglturile istorice ale lui Yahweh cu po-
porul lui Israel. Poporul israelit trebuie si aibi o {inutd negovii-
toare fa![ de Yahweh, fiindci YHWH este, ce este, neschimbdtor
in {in(a gi acliunile sale.
In ce privegte vocalizarea tetragramei YHWH, cum am pomenit
mai sus, s-a dovedit c6, cea de Yehova nu este cea originalS, ci
schimbati de masoreli care au luat vocalele cuv6ntului Adonai gi
le-au pus consonatelor Yhwh. Precum afl6m din Filonr5, Iosif Fla-
viur6 qi Sfintii Pdrin1il7, iudeii nu mai pronunfau numele divin, din
motive de pietate extremistA sau mai degrabl dintr-o falsd infelege-
re a pasajului din Levitic 24,L6: ,,Cine pronunld numele lui Dum-
nezeu cu moqrte va muri; toatd comunitatea sd-l ucidd cu pietre,
ca Ei strdinul, ca Si localnicul, dacd pronunld numele trebuie sd
moard". Dar dacS privim mai cu aten{ie cuvintul ebraic (nkb) care
opregte pronunfarea numelui divin, vedem cd nu este vorba de o
pronun,tare obignuitd, ci de o pronunlare de hul6 gi blasfemie, cdci
in versetul l-ev . 24, I 1 citim: ,, Fiul unei femei israelite a blestemat
numele lui Dumnezeu gi l-a batjocorit... ", iar in versul 15 citim:
,,[Iar tu Moise] sd vorbeSti fiilor lui Israel a$a: ,,Oricine va
blestema pe Dumnezeul s[u s6-qi ispSgeascd pdcatul", adicl si fie
pedepsit cu moartea (cf. gi Ex. 20,7).Iudeii au interpretat cuv6ntul
nkb ca pe o simpl5 pronun{are qi de aceea din Talmud afldm ci cei
care pronun{d numele lui Dumnezeu pe numele s6u de Iehova si
n-aibd parte de viala vegnicS. Dupi tradilia iudaic6, numai o datS
in an, gi anume la sdrbdtoarea impSclrii (iom chipur) s-a pronunfat
numele de Iehova, de cltre marele preot, singura datd. c6nd acesta
intra in altarul templului, numit Sfdnta Sfintelor. Cel care l-a
's Viala lui Moise, c.lii.
t6
Antichitdlite iudaice,Il, XII, 14.
r7
Teodoret al Cirului, Quaestiones in Exod,XV ; Eusebiu de Cesarea,
Praeparatio Evangelica, IX, I ; Ieronim, Ad Damasium Papam, cf.
Scholz P., op. cit.,p.II4.
T4
pronunlat ultimul trebuie sd fi fost Simon cel drept, cel din urmi
mare preot, in timpul cdruia a fost distrus templul gi Ierusalimul.
Agadar, numele divin de Yahweh devenise un $em hameforasts.
Cum am mai amintit, acolo unde in c[(ile Vechiului Testament
era intAlnit cuv6ntul Yahweh, ftri greg, iudeii citeau Adonai gi ca
sI atragl luarea-aminte a acestui lucru, au pus sub cuvAntul
Yahweh vocalele cuvdntului Adonai, numai c[ sub prima conso-
nant5,,io" au pus semivocala,,seva" gi nu pe,,alef patach", fiindc[
,,iod" nu este guturali, cum este cazul lui ,,alef', prima consoand a
cuvdntului Adonai. In cazul in care in textul ebraic se aflau ambele
nume divine: Adonai qi Yahweh atunci ei scriau sub Yahveh vo-
calele cuvdntului Elohim gi citeau: Adonai Elohim.
Din cauza acestei imprumutlri de vocale, de la cuv6ntul Adonai
a luat nagtere falsa pronunlare ,,Iehova", care gi azi este destul de
rispAnditf,, degi se gtie ci pronunlia corecti este Yahweh, clci incd
din secolul al XVIlea se descoperise adevdrata citire a lui Yahweh.
Autorul ei este Petru Galatinus, un profesor de teologie, care a triit
sub papa Leon X. Prin aceast[ descoperire cldea in desuetudine pd-
rerea acelora care susfineau c[ pronun{area lehova este cea adevdra-
ti gi o explicau ca o formi combinati de viitor, de participiu gi de
perfect, aga cE Iehova ar avea insemnarea de: care este, era Si vafi.
In ce privegte pronunlia, vechile versiuni sau traduceri (Septua-
ginta, Vulgata qi Pegito) nu ne oferl nici un ajutor, fiindci gi in ele
cuvdntul Yahweh este tratat ca un &pprltou (nepronunfabil, secret).
De obicei, ele traduc pe Yahweh ca qi c6nd ar fi scris Adonai, cdci
Septuaginta are Kyrios gi Pegito traduce Domnili (Dono), Penta-
teuhul Samaritean $ima = ^fez (Numele), cdci nici acest text sama-
ritean nu mai pronunla cuv6ntul Yahweh, iar Vulgata, recte Fer.
Ieronim, are Dominus.
De asemenea, vechii scriitori bisericegti au pireri deosebite cu
privire la pronunlare. La acegtia se intdlnegte c6nd forma Icrrore
cdnd Ietx620, c6nd Ic{,ouzr, cdnd IcrB6 IoBe.
'8 lnsemnarea ld $em Hamforas a dat nagtere la multl distulie. Pe
baza citatelor dinEzra 4, l8 gi Neh. 8, 8, A. Shaeder (apud Sellin E., p.
10) consideri ci este vorba de "numele cel talmdcit", adici cel care se
citegte gi se pronunta totdeauna altfel decat este scris.
t'Diodor Siculul, vol. I, cartea I, cap.94; Plutarh,
Sympos. Lib. IV,
probl. 5; Ioan Lydus, De mens. IV, 38 ; Epifanie, Contra gnosticilor 26 ;
15
r
Cea mai probabilS gi cea mai indreptdlitd pdrere este aceea cI
Yahweh, cum ne indica preformativul ,,iod", este un substantiv (in
viitorul qal), format dupd analogia lui lacov de la rldlcina akav qi
dupd analogia lui llhak de la riddcina lahak. Precum se vede, el ar
trebui scris qi pronunlat Yahweh ([In'). Aceastb vocalizare este
int6rit6 de o mdrturie istoricS qi anume cea a lui Teodoret al Ciru-
lui, care ne spune cd Sarnaritenii pronunlau pe Yahweh YaBbz2.
Intre Yahve gi YcrB6 nu este diferenld. Adesea Septuaginta redd pe
,,vav" prin B, de exemplu pe David (AcrBiS). Din aceastS prunun-
{are se explici diferitele prescurtdri ale numelui lui Dumnezeu.
Aga de exemplu Yah, ce se afl6 fie in numele proprii, fie chiar in
cuvinte independente, in special unde este preferat un cuvAnt scurt,
ca in refrene (halelu-Yah,ls. 26,4). Apoi forma Yahu (pentru Yhv)
qi Yhca terminalii ale numelor proprii, cum de pild6: Iesaiah 9i Ie-
saia, Irmiahu gi Irmia etc. in fine la inceputul cuvintelor ca leho
sau 1o ca in Iehonatan gi Ionatan. Forma Jeho este provenit6 din
pronunlia imposibilS Yahw, din care cavzd ,,vav", pentru o mai
uqoari pronunfie, se transform[ lesne in o sau u, iat ,,iod" (prima
con^soani) pierde vocala sa,,patach".
In ce privegte originea cuvdntului Yahweh s-a scris poate mai
mult dec6t pentru orice altd problemd a Vechiului Testament. RAnd
pe rdnd, s-a presupus ci este imprumutat din religia egipteand, fe-
nician6, babilonianS, persani qi chiar indian6. P5rerea cd Yahveh
ar fi un imprumut din religia egipteand a fost lSrgitd in Germania
prin lucrarea de tinerefe, dar prin aceasta netemeinicS, a lui
Schiller:,,Die Sendung Moses". Schiller a adoptat aceasti ipotez&,
cum singur ne relateazd, din lucrarea necritic6 a lui Reinhard23
care la r0ndu-i r" .pri;irJul" v"li"i."'. L
rdndul lui, Voltaire se
Eusebiu, Demonstr. Ev., X, 8 (in Ps. 22) Si in Praeparatio Ev. 9, cf.
Scholz P.. op. cit., p. I16.
2u
Porfirius, Contra Christ.,lib. IV; Filon din Biblos, in Eusebiu de
Ces-area, P rae parat i o Eva n ge I ica, l, 9.
'' Clement Alexandrinul , Stromata, cartea V-a.
22
Teodoret al Cirului, In Exod. Quaest. XV ; Epifaniu, Contra Haere-
ses, XL
23
Scholz P., op. cit.. p. I 18.
"" Les moeurs et I'esprit de nations,1783, vol. 16, p. 100, apud Scholz
P.,p. t2t.
16
intemeiazd pe o legendl a lui Clement Alexandrinul, care ar spune
cI in Egipt nimeni n-ar fi putut intra in templul lui Serapis, dacd
n-ar fi purtat pe piept sau pe frunte numele de Yaho-ho. Aceastl
informa{ie este inventatd de Voltaire, fiindcd Clement nu ne vor-
begte absolut nimic de aceste lucruri. Tot aga de neistoricl este p6-
rerea acelora care, bazdndu-se pe Diodor din Sicilia, afirmd ci pre-
olii egipteni purtau pe piept numele de lao atunci cAnd intrau in
templul lui Serapis, a$a cum marele preot al evreilor purta numele
de Yahweh. Cercetdndu-se scrierile lui Diodor, s-a vdzut cI nicS-
ieri nu se afl6 aceasti informalie. Numai in treacit (1,29) amin-
tegte el cd Moise a primit legislafia sa de la zeul lao, iar in alte
doud pasaje istorisegte cd inaltuljudecitor egiptean purta la g6t un
lan{ de aur cu chipul adevdrului spre a-i aminti cE el nu trebuie sd
se lase corupt, primind daruri (mit5).
Un alt temei pentru a socoti pe Yahweh imprumutat din Egipt
l-ar fwniza o inscriplie ipoteticd din templul lui Isis din Sais. Dupd
Plutarch25, la intrarea in templu trebuia sd stea gravatd in piatri o
inscripfie, cu un anumit text magic.
Aceasti inscripfie ar cuprinde ideea de Yahveh, ca ,,Cel Voi-
nic", ca,,Cel ce este, Cel ce era gi Cel care va fi". Numai ci auten-
ticitatea acestei inscripfii este foarte indoielnicI, fiindcd este cu-
noscut cd Plutarch substituie ideile timpului sdu vechii religii a
Egiptului. Pe de altd parte, nici un alt scriitor dintre cei vechi, ca
Herodot, Strabo, Diodor gi nici Filon din Alexandria, nici Clement
Alexandrinul, nici Origen, toli bine informa{i despre religia egip-
teand, nu amintesc absolut nimic despre inscriplia lui Plutarch.
Dar, chiar daci inscripfia ar fi fost autentici, numele de Yahweh
nu putea sI fie ?mprumutat din ea, fiindcl inscriplia se referea la
zeila Neit din Sais, ca personificare a zeilii luminii, din care derivd
totul, dupd conceplia egipteanS.
26^
Gesner-" incearcd sd dovedeasci cd egiptenii ar fi cdntat pom-
pos, la serviciile lor divine, numele de Yahweh. Pdrerea lui se ba-
zeazdpe un pasaj gregit inleles din Eusebiu, unde nu este vorba de
Yahweh, ci de qapte vocale rtrlo@uc{,, care erau semne muzicale gi
astronomice, ce reprezentau cele qapte planete, cum s-a adeverit
suficient dup6 aceea.
'5 Drtpru Iside Si Osiride. S 19.
'u la Scholz P., op. cit., p. ll .
r
Von BohlenzT ar voi si afle un indiciu special pentru imprumu-
tul cuvdntului Yahweh din religia egipteanS, din imprejurarea cd
Faraon, dup[ II Regi 23, 34, a schimbat numele regelui israelit
Eliakim (,,E1 se va ridica") ?n Ioiakim (,,Yahveh se va ridica").
Numai cd aceastd schimbare a numelui lui Eliakim s-a fdcut la
propria dorinfd a regelui iudeu. Daci schimbarea numelui ar fi
pornit de la Necho, faraonul in chestiune, aceasta ar fi fXcut ca sd i
se recunoascd supremalia, gi in acest caz i-ar fi pus lui Eliakin nu-
mele Dumnezeului s6u egiptean, dar n-a fEcut acest lucru. Tot aga
gi Nabucodonosor, regele Babilonului (II Regi 24,17) a schimbat
numele regelui intronat de el, p6n[ atunci numit Maffania (,,darul
lui Yahve") in Sedekia (Tidkiahu) ,,dreptatea lui Yahve".
Cum reiese din Exod 5,2, unde Faraon spune: ,,Cine este Yah-
veh, de-al Cdrui glas trebuie sd ascult ca sd eliberez pe Israel! Eu
nu cunosc pe Yahve... " gi din rispunsul lui Moise gi Aaron, in ver-
setul 3, ,,Dumnezeul evreilor", rentltd cd egiptenilor le era complet
necunoscut numele de Iahveh. Din cercetirile f5cute de oameni
competenfi s-a constatat cd in religia egiptean[ nu se gisegte un
nume al lui Dumnezeu cu sunetul de Yahveh sau asemlndtor.
Nici pdrerea c5 numele de Yahveh ar fi luat de lafenicieni nu se
bucur[ de mai multd autoritate. Un plrtaq de seaml al acestei p5-
reri a fost Hartmannz8, care-gi bazeazd prezumfia pe fragmente lu-
ate din Sanchuniaton, in care este amintit un preot al zeulti Yevo.
Numai c6 fragmentul din Sanchuniathon, pe care se sprijinid
Hartmann este, sigur, neautentic, c6ci, dupl Filon din Biblos, este
o contrafacere a unui qarlatan, care-gi atribuie scrierea unui autor
fenician, cum s-a atestat mai tirzit2e.
Mai departe, Hartmann se sprijind pe faptul cd la fenicieni se afla
zeul Yao gi c[ atdt scriitorii profani cAt gi cei bisericegti il numeau pe
Dumnezeul poporului israelit Yao. Cd la fenicieni se afla un zeu cu
numele de Yao, aceasta nu inseamn[ nimic. $i unii, gi allii au fost
semifi gi limbile lor au avut cuvinte asemindtoare. Comun cu babi-
lonienii, evreii aveau numele de Sabat. Dar intre Sabatul babilonian
Ibidem, p.l2o.
"28^
" Forschungen iiber die 5 Biicher Moses, p. 156, apud Scholz P., op.
cit., p. l2l.
'9 Di, Unrrhtheit der in Eusebius erhaLtenen Fragmente des San-
chuniathon bewiesen..., apud Scholz P., op. cit.,p. 122.
t8
gi cel ebraic diferenla era total5. De un imprumut al numelui divin
de la canaanei, cdci fenicienii au fost gi ei canaanili, nu poate fi
vorba, cunoscutd fiind ura ce a existat intre canaani(i gi evrei.
in fine, s-a voit a se deriva numele divin de Iehova din religia
indianS, c5,ci a fost comparat cu Jovis, Jupiter, gi cu numele divine
ale indienilor gi persanilor, ce aparlineau rldicinii dev. S-a obser-
vat totugi cd pronunlia proprie a tetragramului ebraic suna Yahwh
gi dupd Varo, Iatinescul Jovis, la origine, s-ar fi pronun{at Diovis, a
cirui rldScind este dio (dju - ,,lumind). Toat6 asemdnarea dintre
ebraicul Yahweh gi Jovis se reduce aqadar la litera vav.
In ce privegte uzul cuvAntului Yahweh este necesar sd se vad6
raportul dintre numele de Yahweh gi Elohim. Acesta din urmd in-
dicd pe Dumnezeu in sens general, pe c6ti vreme Yahweh indic6
pe Dumnezeu cel adevirat, neschimbat, vegnic ai personal, in spe-
cial in raportul sdu de Dumnezeu revelator cdtre poporul israelit.
Peste tot, acolo unde este vorba de Dumnezeu adevirat, in raport
cu poporul legdmdntului, sti numele de Yahweh. De aceea gi in-
tilnim expresii ca cele de: ,,Legim6ntul lui Yahweh, Legea lui
Yahweh, preofii, profelii, altarul gi sdrbdtorile lui Yahweh". Pentru
aceasta, Yahweh este cel cbruia se jur[ israelitul, pentru aceea po-
porul israelit se numegte poporul lui Yahweh.
Din contr6, Elohim se folosegte, de regulS, acolo unde nu este
vorba de elementul teocratic gi raportul cu LegimAntul, ci este vor-
ba numai de notiunea de Dumnezeu in general. Numele de Elohim
se afld in special in cazurile in care este vorba de zeitdlile pdgdne,
cdnd un israelit vorbegte cltre un neevreu cdnd este folosit ca un
apelativ, adicl atunci c6nd este adaos pe l6ngd numele de Yahweh.
In ce privegte yechimea numelui de Yahweh, ea apare odati cu
teofania de la Horeb (Ex. 3, 6). Cel care se aratd este: ,,Dumnezeul
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ai Dumnezeul lui Iacob" qi cu
aceast6 ocazie se descoper6 lui Moise pe numele cel adevdrat: ,,Eu
sunt cel ce sunt" ffHWH).
Dacd in texte mai vechi ca Exod 3,6, adicd, intreaga Genezd,
gdsim ici qi colo numele de Yahweh, lucrul acesta se datoregte
scriitorilor textului ebraic, cdrora le-a scipat, din neatenfie, qi mai
inainte de Exod 3, 16 numele de Yahweh.
Sunt mulli autorii moderni care nu sunt de pirerea de mai sus,
ci cred cI numele de Yahweh este mai vechi dec6t teofania de la
Horeb, adicd numele de Yahweh era cunoscut patriarhilor.
19
v
De exemplu, Scholz crede cd textul Exod 6,3: ,,Eu m-am ard-
tat lui Abraham, lui Isaac Si lacob, ca Dumnezeul cel atotputernic
(El-Sadai), dar n-am fost cunoscut de ei sub numele meu de
Yahweh" nu ne spune cd pAnI la Horeb numele de yahweh nu era
cunoscut, ci textul Ex. 6,3, aratd, numai manifestarea reall a lui
Dumnezeu, cu insugirea sa de Yahweh, aga cd infelesul pasajului ar
fi: ,,Chiar qi plrinfilor md frcusem cunoscut ca Dumnezeul cel
atotputernic, cdrora le-am dat ftgiduin{a cu privire la Canaan, insi
ei nu m-au cunoscut ca Yahweh, ca Cel neschimbat qi Cet adevd-
rat in fagdduinfe, adicd in insugiri. in aceastl calitate a mea, tre-
buie s[ invdtati sd mI cunoagte{i abia acum, fiindcd eu voi implini
frgiduinlele qi le voi duce la bun sffirgit".
Cd Dumnezeu a fost cunoscut sub numele de yahweh chiar de
patriarhi - spune Scholz - ne-o confirmi faptul c[ acest nume se
intdlneqte din abundenfS, chiar din cele mai vechi timpuri, deci
inainte de Moise. Aga, de exemplu, in numeroase pasaje din Ge-
nezi gdsim numele de Yahweh, in aga felinc6t ne este imposibil sd
acceptlm ci a fost intercalat de un redactor de mai tdrziu. Aga, de
pild6, avem pasajele in care Dumnezeu se numegte pe sine yah-
weh, fa!6 de patriarhi (Gen. 15, 2; 24,3) sau este numit yahveh,
Dumnezeul lui Abraham, Isaac qi Iacob. Apoi in vechile proverbe,
ca'Gen. LO,9;24,14; 49,18 Yahveh este clar numit. Dupi Gen.
4,26, numele de Yahweh era cunoscut chiar pe timpul lui Enoh
(,,Atunci au inceput sd invoace oamenii numele lui yahweh").De
asemenea, in Gen. 21,33 citim despre Abraham: ,,$i Abraham a
invocat (a adorat) numele lui Yahweh cel veSnic".
Chiar inainte de Moise aflEm nume proprii construite cu cu-
v6ntul Yahweh. Aga de exemplu Moria (Gen. 22,2), muntele pe
care era necesar ca Avraam sijertfeascd pe fiul s6u Isaac, dupd po-
runca Domnului; Jocheved (Ex. 6, 20; Num. 26,59) este numele
mamei lui Moise; Ioab, Iohanan, Ioaiakim
9. Yahweh Sebaoth. Ceea ce a inlesnit mult ca in textul masore-
tic cuvintul Yahweh sd fie inlocuit cu cel de ,,Domnul,, pur qi sim-
plu a fost faptul c5, incd din vechime, Yahweh mai era numit gi
Yahweh Sebaoth, adicl Domnul ogtirilor. in c64ile Vechiului Tes-
tament, il mai gdsim gi Yahweh Dumnezeul Sebaot (II Sam. 5, l0;
Am. 4, 13,Hoz. 12,6 Jer.5, L4;15,16 care rnai totdeauna std in le-
gdturi cu Arca Alian,tei (I Sam. 4,4; II Sam. 6, 2). Cam din timpul
20
lui Amos (5, l6) 9i Isaia (6, 3-5; 2,12;10,6) numele de Yahweh Se-
baot era inleles ca Dumnezeul tuturor puterilor cere$ti 9i pSmAnteqti,
al stelelor, al eetelor ceregti, al demonilor etc. (cf. qi Se^Ptuaginta la
Amos 6, 14, unde Yahweh este socotit Domnul puterilor30).
Fiindcd Yahweh este numit Dumnezeul ogtirilor, s-a emis pdre-
rea31 cA Yahweh, la origine, ar fi fost zeul rdzboiului, cdci in II
Sam. 5, 24 Yahweh apare in capul armatei sale de rdzboi, ca si
batd oastea filistenilor. Dar pirerea este o simplS presupunere, cu
nimic justificati. Textul nu susline aceasti prezumlie. Tot aqa 9i
pasajul din I Sam. L7,45, unde citim: ,"Eu vin la tine in numele lui
Yahweh Sebaot, Domnul ogtirii lui Israel". Expresia,,Domnul oqti-
rilor lui Israel" nu este o explicare a cuvintelor ,,Yahweh Sebaot",
ca sd putem scoate ideea cI Yahweh era Dumnezeul rdzboiului.
Fiindcl in Vechiul Testament, prin cuvintele: ,,oastea cerului"
se in{eleg mai totdeauna astrele ceregti: soarele, luna 9i stelele (pu-
terile cerurilor), s-a incercat gi o identificare a lui Yahweh ca Dum-
nezeu al astrelor, ca pdn[ la urmi sd fie el un astru, a9a cI israelilii
ar fi fost adoratori ai corpurilor ceregti. Pirerea este unilaterali.
Yahweh era socotit de cltre israelilii autentici, nu de cei deviafi, ca
Dumnezeu al tuturor puterilor de orice fel.
Expresia ,,o$til€ler.egt#2; cum vedem din Noul Testament (Luca
2,13), a fost infeleasl ca referindu-se in primul rAnd la cetele ce-
regti ale ingerilor.
Agadar, numqle de Yahryelsebapt il indici pe Dumnezeu in
chip general, ca Stipdnul-cel puternic, care guverneazi toat6 crea-
tura in cer gi pe pdm6nt. Elementele acestei creaturi devin oastea sa
pesrc care DuT:nezeu porunce$te ca un ziditor, in chip special,
Yahweh este conducitorul sau Seful oqtilor ingereqti, care au fost
create de El spre preamirirea qi str[lucirea sa 9i pentru a-i vesti
poporului voinfa sa.
Cu timpul qi numele de Yahweh Sebaot a inceput s5 fie pufin
folosit. De unde in c64ile proorocilor Hagheu, Zaharia 9i Maleahi
el inlocuia, in mare misur6, numele de Yahweh sau era utilizat
impreund cu el, in ca4ile Cronicilor el nu mai are aceeaqi insem-
nitate ca inainte-".
3o
Sellin 8., op. cit., p. lo.
3'
Schol, P., op. cit., p. 128.
Sellin 8., op. cit., p. ll.
32
2t
 10. Dumnezeul cerului este o denumire ce se gdsegte in c5(ile
postexilice (Ezra2; Neh. l, 5; Dan. 2,37), degi o expresie analoa_
gd se afl5 gi in Psalmi (Ps. 1,4). Aceast6 numire voiegte sd spun6
cd Dumnezeu locuiegte in cer gi deci el este mai presus de oameni.
Prin aceastd expresie, Yahweh nu inseamnd ci la origine a fost un
zeu al cerului spre deosebire de altul al p6m6ntului, iltul al m6rii
etc., cum era cazul la pdgdni. Nu, yahweh la evrei era Dumnezeul
cerului gi al pdmdntului gi al tuturor celor vrzute gi nev[zute.
Denumirea de ,,Dumnezeul cerului" era o expresie care simboliza
indllimea cea frrd, comparafie, fatl de om.
$ 3. Unitatea lui Dumnezeu
La baza monoteismului sti credinla intr-un singur Dumnezeu.
Religia vechiului restament fiind religia monoteistd prin excelen-
!5, de la un capit pind,la altul, ea nu vorbegte dec6t dL un Dumne_
zeu unic Yahweh, care a fEcut Cerul gi p6m6ntul qi el ingrijegte gi
stdp6negte lumea vdzutd gi nevdzutd.
Cdnd Moise a primit revelafia pe muntele Sinai gi a fost cunos_
cut numele adevdratului Dumnezeu ci este yahweh, din acel mo-
ment el a fost conceput ca singurul Dumnezeu. Se poate ca inll_
untrul poporului si fi rdmas gi indivizi care sd fi crezn cd yahweh
este numai Dumnezeul suprem, geful altor zei existenfi ce nu tre-
buiau adorati, cum era cazul la babilonieni. Dar adevdratul Israel,
totdeauna, a profesat monoteismul curat. cd(ile pentateuhului gi
cele ale profefllor anteriori ne aratd clar cr ele nu mrrturisesc dec6t
despre existenfa unui singur Dumnezeu gi acesta este yahweh,
care a creat universul gi care conduce soafia intregii omeniri. De
un alt Dumnezeu nu mai este niciodatd vorba.
Acesta este cazul gi al profefilor preexilici. pentru Amos este un
lucru firesc cd Dumnezeu conduce destinele filistenilor, aramee-
nilor, moabililor, g.a. (Am. 9, 7;1,3 pAn6 la 2,3:3,2) gi presupu-
nem ci evreii care il ascutau pe Amos aveau o concep{ie aseml_
ndtoare. De asemenea, vedem cE gi Isaia socotegte cd Dumnezeu
este cel care ridicr pe asirieni gi pe egipteni contra regatului iudeu
(Is. 7,18; 10,4), iar judecata lui Yahweh va cuprinde ?ntreg p6-
22
mdntul (Is.2,6 sq. Sof. 1, 2) gi cI in viitor toate popoarele univer-
sului vor primi inv6!6tura de la Yahweh (Is. 2, 1-4.) Tot aqa lere-
mia (4,6;27,6 q.a.) predicl cu toat[ tdria cd Yahweh va aduce
asupra Iudeii qi Ierusalimului pe caldei, dugmanul de la nord, adici
pe Nabucudonosor, regele 1or.
in chip practic, religia Vechiului Testament este monoteistd
chiar de la inceput. DacS exist6 Yahweh, nu mai existS nici un
Marduk, nici un bel, Astarte etc33.
Totugi, unitatea lui Dumnezeu nu devine o problemd decAt
atunci c6nd poporul incepe sI adore pe zeul Baal al Tirului, la fel
ca pe Yahweh. Cu aceastd ocazie, proorocul Ilie se adreseaz[ in
rnod ironic poporului qi preolilor lui Baal qi dovedeqte ci pentru
dinsul nici nu se pune chestiunea unui alt Dumnezeu (k. 18,27),
atunci Hozea spune cu toatd inima: ,,Tu cunoqti c5 nu este alt
Dumnezeu afar[ de mine gi un alt Izbbvitor nu existi" (Hoz. 11, 4).
Pe aceastd linie de g6ndire mergAnd, Ieremia neagi orice putere
celorlalli zei ai plgdnilor pe care el ii numeqte chiar nimicuri
(havelim ler.2,5;2,8; 14,22 9.a.), iar in doui locuri (2, lI;5,7)
le contestd gi titlul de ,,zei".
Din toate aceste locuri gi altele multe, unicitatea lui Dumnezeu
incd nu este destul de clar6. Chiar celebrul loc din Deut. 5, 4: ,,As-
cultd, Israele, Yahweh Dumnezeul nostru este singurul Dumne-
zeu", incd, ii mai lipsea ceva, ca s6 aibl toatS claritatea necesar5-
Meritul formul[rii teoretice a monoteismului revine lui Isaia, cap'
40 qi urmdtoarele, pe care cei mai mulli autori moderni le aqeazd.
dupd exi[34. Isaia introduce un element nou de ordin rafional in ve-
chea religie, element cerut de imprejurdrile istorice. Profelii dina-
intea lui Isaia n-avuseserd nevoie si accentueze existenla unui sin-
gur Dumnezeu, dat fiind c5 ei nu trliau in Palestina dec6t realitatea
lui Yahweh, iar ceilalli zei nu erau decit iluzii degarte. Acum,
adici in timpul exilului, apare tendinfa periculoasi de a se demon-
stra unitatea lui Dumnezeu. Chiar qi Isaia in cap. 40 qi urm[toarele
se vede antrenat in aceasti laturi a probdrii unui singur Dumnezeu,
cici il vedem aducdnd dovezi din actul creafiei, din insuqirea'lui
Yahweh de a prooroci etc. $i tot demonstrdnd el unitatea divinS,
ajunge la o exprimare foarte corectd: ,,Eu sunt Acela, fnainte de
"3o Scholz P., op. cit., p. 130.
Sellin E., op. cit.,p.ll.
23
 Mine n-a fost fdcut nici un Dumnezeu dupd Mine nu va fost politeigti, ca toate rreamurile pdgdne contemporane, qi cd incetul
Si mai
nici unul" (Is. 43, l0; cf. 41, 4 sq.; 44, g; 45,^6; 45,22; 46,9 q..a.) Ji cu incetul, in chip evolutiv, israelilii au ajuns la monoteism, in
. ?in acel timp (perioada exilului), religia Vechiului f".ru*"n,
devine qi o religie monoteistd teoreticl,"cdci mai inaj
special pe timpul profelilor, iar in mod sigur dupb exil. Printre alte
inainte fusese argumente ale teoriilor lor, sunt qi acelea de care s-a amintit mai sus:
monoteist[ in mod practic.
a. Numele divin de Elohim, la plural, ar indica politeismul ori-
Dupd ce am lEcut aceastd mic, incursiune de ordin cronologic
ginar. Apoi expresiile cu care noi cregtinii probdm simbolistica
sd vedem acum cum_ se exprimd Vechiul Testament
a"rp." ,niiut"u Sfintei Treimi in Vechiul Testament gi anume: ,,Sdfacem pe om"
lui Dumnezeu: ,,yahweh este Dumnezeu nimeni ah;l ldn;d
Si el,, (Gen. 1, 26); ,,Sd ne cobordm Si sd amestecdm" (Gen.11, 7). Am
(Deut. 4,35). ,,Ascultd Israel, yahweh, Dumnezeul
tdu, este'Dum_ amintit, la locul cuvenit, cE Biserica cregtind, de secole, explici
nezeu unic" (Deut. 6,4)
pluralul lui Elohim ca pluralis majestatis. Deci qi verbul se folo-
,,Vedeti cd eu sunt Si nici un alt Dumnezeu nu mai este ldngd
seqte tot pentru a desemna indlfimea gi puterea lui Dumnezeu, in
Mine" (Deut. 32,39)
gradul cel mai inalt.
,,Mare esti tu Yahweh, Dumnezeure; nimeni nu este ca tine
nici un Dumnezeu nu este afard de tine, dupd toate cdte le_am si Fiindci in Vechiul Testament se int6lnegte expresia: Bene Elo-
zit cu urechile noastre... ", spune David dupa ce a primit ingtiinta-
au_ him (,,fiii lui Dumnezeu"), s-a tras concluzia fals[ cE in Israel a
rea divin6, prin Natan prooiocul, cum cd dinastia lui existat politeismul. Dar expresia nu este dec6t o figurd, o metaforl,
va ram6ne in Gen. 6,2, ea inlelege pe oamenii cei buni^(descendenlii lui Set,
etern (II S. 7 ,22; I Ctv. 17,20; 17,26).
,,Yahweh, el este Dumnezeu! yahweh, el este Dumnezeu!,,, ex- spre a-i deosebi de cei rii, urmagii lui Cain). [n lov. 1, 6 gi 2, l; ps.
clamd poporul, atunci c6nd profetul Ilie, rugdnd pe
Dumnezeu s5_i
29,l;89,1 q.a., expresia ii indicd pe ingeri, care sunt numili fii ai
asculte ruga, Domnul i-o implinegte (I Chr. l g, 3i; 1g,39). lui Dumnezeu, iar nu ai zeilor sau oamenilor.
,,Cine este Dumnezeu afard de yqhweh?,,(e.. iS,'32 iq) Urme de politeism in religia Vechiului Testament ar fi, in fine, qi
,,Nimeni tntre'dumnezei nu este ca Tine, Doamne, iariucrurile faptul ci unele pasaje biblice acordd gi zeilor pigdni o anumitd
tale sunt ldrd pereche,. toate popoarele pe care le_ai putere, chiar dac6 mai micd decdt lui Yahwe35. Aqa de exemplu in
ficut ,o, irni Ex. 72, 12, unde este vorba despre judecata pe care o va face Dum-
si se uor inchina !ie, o Doamne, si vor iinsti numele idu, cdci mare
eSti Tu, carefoci minuni, numai Tu eSti Dumnezeu,, (ps. g6, g_10). nezeu peste toate zeitAtile Egiptului, deci ,,li s-ar recunoagte existen-
,a!d inleleagd (duSmanii) cd nu:mele Tdu este numai yahweh, !a, in Ex. 15, 11 Moise spune: ,,Cine este ca tine intre dumnezei",
cd Tu eSti Cel prea tnalt peste tot pdmdntul,,(ps. g3, 19). deci li s-ar recunoagte gizeilor existenld qi putere, in Deut. 6,14 7,
- ,,Tu Yalwe, Tu eSti ryoi tnalt peste tot pdmdntul,'mai presus
de toli dumnezeii" (Ps. "^r!
14;Ier. I, 16;7,18 etc. Intilnim expresii in care zeii pbgdnilor sunt
97, 9). numili: ,,al1i dumnezei" (Elohim'aherim), iar in Gen. 35, 2 giIer. 5,
Atry9i-veli
,vc. ,recunoaqte-cd
ewurrvu\)Lv .r'u rju
Eu Jun, in mUrcCU
sunt ln mijlocul lul
lui lsfAel
Israel $Si cd 19 sunt numili: ,,Dumnezeu strlin" (El naker). Dar, din faptul cE zeii
Eu sunt Yahwe, Dumnezeul vostru nimeni ittut', (Ioet, pdg0ni sunt amintili in textele Vechiului Testament, nu inseamnb
si Z, ZSi.
,,Eu sunt Domnul Si nu mai este altul; afard de m,ine ni mai numaidecdt cd se admitea existenla lor gi recunoa$terea lor. Amin-
este Dumnezeu-.. sd se stie de ra rdsdritul siarelui pdnd
ra ipirut tirea se face ca sd gtie credinciosul israelit despre ce este vorba.
soarelui, cd afard de mine nu este Dumnezeu. Eu iunt
Domiutl Si Cultul idolatru egala cu adorarea unui alt Dumnezeu dec6t yahweh.
nu ma-i este altul... " (Is. 45, 3-5 sq.).
Or, neexist6nd decdt Yahweh, orice cult, orice practic6 pdgdnd este
,. .aaggfil
criticii negative din ziGle noastre au atacat p'rerea tra-
dilionalisti a Bisericii cregtine, care admite cd monoteismul
inutili gi in plus atrage gi pedepsirea infractorului. La orice pas, zeii
vechiul pdgini sunt numili elilim ,,nimicuri, lucruri vane"; havelim ,,fiim,
Testament a fost revelat de Dumnezeu lui Moise in special,
daiqi
patriarhilor in linii generale. criticii socot c[ ra incepui,
ir#ritii uu 35
sellin 8., op. cit., p. 12.
24 25
 iluzie" (Dt. 32, 2I, Ier. 2, 5); meitiiz ,,mortlciuni" (ps. 106, 28);
aven,deqertdciune" (I.S. I 5, 23; Ts. 66, 3).
In Ps. 115,4-8 se aratd in mod poetic, ce crede Vechiul Testa-
ment despre zeii cei mulli ai pSg6nilor: ,,Idolii sunt argint Si aur;
suntfdculi de mdinile omeneSti. Au gurd, dar nu vorbesc; au ochi,
dar nu vdd; au nas, dar nu miros; au mdini, dar nu pipdie; pi-
cioare au, dar nu merg. Nu scot nici un sunet din gdtul lor. Ca ei
sunt cei ce-ifac; toli cdli se incred in ei". Minunat este zugrivitd
inexistenla zeilor pig6ni 9i inutilitatea lor in Isaia 44,9-20.
Fiindci la orice pas profelii combat inclindrile poporului de a
merge la locurile de cult canaanite, s-a incercat sd se tragi conclu-
zia cd, israelilii trebuie sd fi fost politeigti. Argumentul n-are nici o
fo(6, clci in toate timpurile, au fost indivizi, din fericire pufini,
care, atragi de cultul libidinos qi senzual canaanit, mergeau acolo.
Israelitul autentic Ai congtient a avut ca loc de cult numai templul
din Ierusalim, iar ca unic Dumnezeu, numai pe Yahweh.
De altfel, gi israelilii care mergeau la locurile de cult canaanite,
la invinuirile profefllor, rdspundeau cd ei merg la locurile inalte
(virfurile proeminente), merg sub copacii cei mai falnici, la pie-
trele proeminente ori la apele curgltoare etc., nu ca sd se inchine
baalilor de tot felul, ci lui Yahweh, Dumnezeul cel adevirat. Pen-
tru necesitSlile lor sufletegti at6t de multiple, ei nu puteau si aq-
tepte cele trei mari s[rbdtori mozaice, aqa de departe una de alta, gi
mai ales templul din Ierusalim, care era atdt de distanfat de d6ngii,
incdt pentru nevoile lor urgente se suiau si se roage la locurile
proeminente, cdteodatd fiind aceleagi unde mergeau qi canaanifii.
Dar acegti israelili spuneau cd acolo se inchini lui Yahwe, nu lui
Baal (Ieremia3,l3).
$ 4. Existen{a lui Dumnezeu
dupl Vechiul Testament
Cum recunosc dogmaticile creqtine pentru intreaga Sfdnti
ScripturS, in general, Vechiul Testament in special nu este un tratat
sistematic de expunere a doctrinei despre Dumnezeu. Vechiul Age-
zdmdnt nu cuprinde dovezi sistematice sau formule ori argumente
despre existenla lui Dumnezeu, ci numai materialul prim, afirma-
26
rea directd a existenfei sale. Cu aceasta sunt pline toate paginile
Vechiului Testament. Pe baza lor se poate spune ci in Vechiul
'l'estament se aflE primele mlrturisiri ale existenlei lui Dumnezeu.
Cum am amintit, ele se afld numai in germene, cdci formularea lor
ra(ionalI aparline teologilor care au scos adev5rurile din SfAnta
Scripturi gi le-au aranjat in ordine metodicS' Ca si fi existat in
Vechiul Testament dovezi filosofice sau rafionale despre existenfa
lui Dumnezeu, ar fi insemnat si fi existat o negare teoretici a lui
Dumnezeu. $i lucrul acesta nu se gdsegte in Vechiul Testament,
semn cd el n-a existat in sdnul poporului evreu. O simplS aluzie la
o t[gadb a divinitafli pare sd gisim in cuvintele Ps. 14, L: ,,Zis-a
cel nebun in inima sa: Nu existd Dumnezeu". Acest pasaj insI, nu
se ocup[ de ateismul teoretic, ci de cel practic, adicd este vorba de
acei oameni care nesocotesc sfinfenia lui Dumnezeu qi duc o via{d
senzuali, cdlcind poruncile divine. Acegti oameni se comportl ca
qi cAnd Dumnezeu n-ar fi de fa!6 si le vadd destribdl5rile lor, pen-
tru ca apoi, in purtarea de grijd fafl de acfiunile oamenilor, si dea
celor r6i rdsplata pentru flridelegile lor.
in versetul de mai sus (Ps. 14, 1) nebunul (naval) nu este ate-
istul, ci pdcdtosul, in opozifie cu piosul (dores ei Elohim). Piosul
prin ac{iunile sale este infeleptul (maqchil).
Necuprinzdnd dovezi rafionale pentru existenla lui Dumnezeu,
Vechiul Testament cuprinde in schimb numeroase refleclii care lu-
mineazd destul de bine credinla ?ntr-un Dumnezeu, creatorul uni-
versului. ,,Doamne, Dumnezeul nostru. CAt de minunat este nume-
le tdu peste tot pdmdntul! Mdrelia ta se inalld mai presus de ce-
ruri" (Ps. S,l-2).In aceste cuvinte se recunoa$te mbrelia gi strdlu-
cirea divind din opera m6inilor lui Dumnezeu.
,,Cerurile spun mdre{ia lui Dumnezeu, iar intinderea lor ves-
teSte lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
noapte dd de Stire alteia despre El. $i aceastafdrd vorbe, fdrd cu-
vinte, al cdror sunet sdfie auzit. Dar sunetul strdbate-tot pdmkntul
Si glasul lor merge pdnd la marginile pdmdntului. in ceruri El a
tntins un cort soarelui Si soarele ca un mire iese din odaia lui de
nuntd, se aruncd in drumul lui cu bucuria unui viteaz; rdsare la un
capdt al cerurilor si isi isprdveEte calea la celdlalt capdt; nimic nu
se ascunde de cdldura lui" (Ps. 19, l-6) (Cf. 9i Ps. 29;33; 65;94;
135; 136 9i 137).
27
 Minunat este descrisi descoperirea lui Dumnezeu in naturd de
citre Ps. 103, care este un imn al crealiei neintrecut.
In Iov (capitolele 38-41) sunt scoase la iveali minunatele in-
tocmiri ale naturii, opera lui Dumnezeu, ?n special din regnul ani-
mal. Toate aceste intocmiri descoperd ?n,telepciunea lui Dumnezeu
cel atotputernic:
,,Ridicali-vd ochii in sus Si privili! Cine aficut aceste lucruri?
Cine a Jiicut sd meargd dupd numdr in Sir, oStirea lor? El le
cheamd pe toate pe nume; aSa de mare este puterea Si tdria lui, cd
una nu lipseSte!" (Is. 40, 26). Aici este scoasd in evidenld mlies-
tria cu care Dumnezeu a intocmit bolta cereascd, ce impresioneazi
pe oricine o privegte.
,,...Domnul Dumnezeu afdcut cerurile gi le-a tntins, care a tn-
tocmit pdmdntul Si cele de pe el, cqre a dat suJlare celor ce-l lo-
cuiesc Si suJlet celor ce merg pe el" (Is. 42,5). Aici, ceva mai mult
ca in Is. 40, 26, Dumnezeu este marele arhitect al universului
acestuia, unde totul merge ca pe scripete, nici un lucru nu se
impiedici de altul (cf. qi Is. 45, l8).
,,Domnul afdcut pdmdntul prin puterea lui, a tntemeiat lumea
prin inlelepciunea lui, a tntins cerurile prin priceperea sa. La tu-
netul lui, urld apele tn ceruri. El ridicd norii la marginile pdmdn-
tului, dd nastere fulgerilor Si ploii Si scoate vdntul din cdmdrile
lui"... (Ier. 10, L2-I3). in aceste cuvinte ni se aratl c6 manifest6-
rile naturii il indicd pe Dumnezeu ca pe intemeietorul lor. Un imn
sublim prin care toatl creafia preamlregte pe Dumnezeu, Creatorul
cerului gi al pdmSntului, este qi cdntarea celor trei tineri, aflatd in
,,Adaosul Cd(ii Daniel" (v v. 29-67).
,,Preamdrit eSti tu, Doamne, Dumnezeul pdrin{ilor noStri Si ld-
udat Si prea iubit este numele tdu cel sfint Ei scump, preavrednic
de laudd Si preatndl{at tntru toli vecii.
,,Binecuvdntat e$ti pe scaunul impdrdyiei tale Si ldudat Si prea-
mdrit in veci.
,,Binecuvdntat eSti tu care stai pe heruvimi Si vezi addncurile...
,,Binecuvdntat eSti tu pe bolta cerului.
,,Preamdrili, ceruri, pe Domnul... Prea mdrili tngeri, pe Dom-
nul...
,,Preamdrili, apele cele de deasupra cerului pe Domnul,
,,Binecuvdntali, soare Si lund, pe Domnul,
28
,,Binectndntali, stelele cerului, pe Domnul, ,,Preamdrili, ploaie
,;i roud, pe Domnul,
,,Binecuvdntali, toate vdnturile, pe Domnul,
,,Focul Si cdldura, binecuvdntali pe Domnul,
,,Frigul Si inghelul, preamdrili pe Domnul,
,,Zdpada Si roua, preamdri[i pe Domnul, ,,Lumina Si intuneri-
cul, binecuvdntali pe Domnul,
,,Fulgere Si nori, binecuvdntali pe Domnul,
,,Munli $i dealuri, preamdrili pe Domnul,
,,PeStii Si toate jigdniile, preamdrili pe Domnul,
Credinla nezdruncinatd in Dumnezeul cel atotputernic se arati
peste tot in Vechiul Testament. Orice carte, orice capitol, orice
verset, nu vorbegte dec6t de Dumnezeu gi de lucrarea lui in lume,
de om gi de comportarea lui fali de acest Dumnezeu creator. As-
cultd omul de ziditorul s6u, atunci progreseazl gi este fericit. N-as-
cultS omul de Dumnezeu, atunci el este pedepsit gi nimicit chiar.
Aqa de pild6, intreaga desfEgurare a istoriei omeneqti, in mare gi
in mic, la poporul israelit ca gi la toate neamurile plm6ntului, mdrtu-
risegte Providenp divinS. Dumnezeau este cel ce stepane$te qi con-
duce popoarele lumii. El le inalti 9i tot el le umilegte (Iov i2,
23-25). El le face biciul SIu cu care pedepseqte pe rebelul Israel, dar
tot El le nimicegte pe ele cici, din mustrarea lui Israel, n-au invdfat
nimic (Ier. 25;46;47;48;49;50-51 gi mai la to.ti profefii Vechiului
Testament P s. 9, 20-21 ; P s. 229 ; 32,8i M, 24; 47, 7 - L0 67, 4-6).
$ 5. Doctrina despre trinitate
in Vechiul Testament
Doctrina despre Sfdnta Treime este dogma fundamentali a
cregtinismului, dogmd prin care el se deosebegte de toate celelalte
religii.
Biserica cregtinl invali ci Dumnezeu este unul in trei persoane.
Unul cu privire la fiin!6 sau substanfi, dar intreit cu privire la per-
soane. Dogma aceasta este cel mai mare mister, fiind cu totul mai
pe sus de puterea de infelegere a min[ii omenegti.
29
 _ Dogmaticile cregtine ne invald cI Dogma Sfintei Treimi, degi a
fost descoperitd lumii de MAntuitorul rkistos, cu toate acestea ea
se gdsegte gi in Vechiul Testament. Dar pentru c6 Vechiul Testa_
ment este umbrd gi preinchipuire a celui nou, de aceea aceasti dog-
m5, ca gi multe altele, nu este expusd acolo indeajuns de limpedi,
ci este mai mult preinchipuitd. Marii dascdli36 au gdsit explitarea
acestui fapt in imprejurarea ci iudeii erau incrinali si cadi foarte
ugor in politeism. Dac[ li s-ar fi revelat ci in Divinitate sunt trei
persoane, israelilii le-ar fi luat drept trei Dumnezei.
De obicei locurile din Vechiul Testament in care se vede prefi_
gurati dogma Sfintei Treimi sunt mai int6i cele din Genezd, unde
D-umnezeu vorbegte despre sine Ia plural: ,,Sdfacem pe om dupd
chipul Si asemdnarea noastrd" (Gen. 1,26); ,,iatd Adim s-afdcut
ca unul din noi cunoscdnd binele Si rdul".
in aceste locuri nu se precizeazti ins6 numirul persoanelor, ci
numai se aratd cd sunt mai multe. Tradilia cregtini interpreteazd,
versetele de mai sus, in sensul ci persoanele Sfintei Treimi au vor-
bit una cu alta. Tradilia iudaici interpreteazi c[ Dumnezeu vorbea
cu ingerii, dar interpretarea este forlatd, cici ingerii nu sunt egali
cu Dumnezeu niclieri in Vechiul Testament. Ceea ce putem spune
despre versetele de mai sus este cd ele nu creaser6-o conclplie
clari despre Sffinta Treime gi c6 aceastd concepfie nu pdtrunsesi in
congtiinta religioasi a poporului lui Israel. Cum am uritut,cdnd am
vorbit de cuvAntul Elohim, pluralul utilizat in aceste pasaje, pentru
israelili, avea numai o valoare de maiestate, menit .i Oea idiea de
ceva inalt.
Pe de altd, parte, ar fi fost cu neputinlI ca dintr-o formd de plu-
_
ral si se ajungd la Trinitatea persoanelor divine. Israelifii n-au gd-
sit-o, iar in tot Vechiul Testament n-avem nici cea mai mic6 urmd
despre Trinitate ca o invi{dturi descoperitd gi ajuns[ in congtiinla
poporului.
Mai departe, ca o prefigurare a Sfintei Treimi in Vechiul Tes-
tament, se aduce textul din Genezd unde ni se relateazd sosirea la
Avraam a celor trei ingeri, cdrora li s-a inchinat bdtranul patriarh
zicdnd: ,,Doamne, de am aflat har inaintea ta, nu trece, pe ldngd
robul tdu". (Gen. 18, 3). Aici ni se dI chiar numlrul de tiei, exact
cdt persoanele Sfintei rreimi. c6 este o prefigurare, nu contestim.
36
Scholz P., op. cit., p. 134.
30
l)ar adresarea lui Avraam la singular se datoregte altor cauze. Mat
intAi cI Avraam nu qtia ci are in fald pe Dumnezeu. Lucrul acesta
il afla abia mai t6rziu (v.v. 17 sq.). Al doilea, el se adreseazd pri'
rnului dintre cei trei strdini, cu care vorbegte in numele tuturor.
Mai departe, ca texte ce s-ar referi la persoanele Sfintei Treimi
rre este dat Isaia 6,3: ,,Sfdnt, ffint, sfdnt Domnul Sebaot, plin este
t:erul Si pdmdntul de mdrirea sa". Repetarea de trei ori a cuvdntu-
lui Kados s-ar referi la Sfdnta Treime. Dar aici repetarea este fr-
cutd ca si dea termenului de: ,,sfint" aplicat lui Yahve cea mai
irraltd putere. Lucrul acesta se vede din leremia 7,4, unde este re-
petatd de trei ori expresia: ,,templul lui Yahve", tocmai spre a ne
da ideea cd este vorba de ,,templul Domnului", care este mai sfdnt
decAt orice.
Acelaqi lucru se poate spune qi despre textul din Num. 6, 24-26:
,,Domnul sd te binecwdnteze Si sd te pdzeascd. Domnul sd lumi-
nezefala sa spre tine Ei sd te miluiascd. Domnul sd-Si tntoarcdfala
sa spre tine Si sd-{i dea pace".
Repetim cd doctrina despre Dumnezeu in trei persoane nu se
g[segte in Vechiul Testament ca ceva revelat gi ajuns in invSlitura
poporului. Nu neg[m c5 locurile amintite mai sus gi altele ca nu-
irr"te ae ,,Fiul", ,,Duhul", ,,ingerul Domnului" erau preinchipuiri,
cum ne invald marii dascdli. Evreii ins6 nu le-au binuit inainte de
venirea Domnului. In Vechiul Testament, peste tot, intdlnim scoa-
sb in eviden{i numai unitatea lui Dumnezeu. Chiar gi in fenomenul
acesta se recunoa$te inlelepciunea divinS, dupd care Dumnezeu,-in
educarea lui Israei, ii comunicl numai atdt cdt putea s[ in1eleag537.
DacI Dumnezeu in trei persoane a fost descoperit in Vechiul
Testament, cu adevirat, trebuie s[ r[spundem Afirmativ, in special
in perioada de dupd exil, acel ruah Yahweh, malac Yahweh Si tn'
lelepciunea divind au fost aqa de personificate incit qi iudeii, cei
mai pufin obignuili cu nofiunea de divinitate, au vdzut in aceste
expresii nigte persoane divine.
3L

$ 6. Fiinfa lui Dumnezeu
Ce este Dumnezeu in fiin{a sa, etern va rdmAne nepitruns de
mintea omeneascd care este slabi qi mdrginitd. Cert gtim numai ci
Dumnezeu existd - gi mai cunoagtem gi c6teva din atributele sale.
. . ?i, cele ce desprindem din cdrlile Vechiului Testament, fiinta
lui Dumnezeu ni se inft{igeazd sub trei aspecte: Dumnezeu este
spirit, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este sf6nt.
l. Spiritualitatea lui Dumnezeu. prin spiritualitatea fiin,tei dum-
nezeieqti inlelegem cI Dumnezeu nu este material sau corporal, ci
spirit pur, imaterial, simplu, nevdzut, perfect, ra,tional qi liber. Numai
ca fiinlb spirituald Dumnezeu poate poseda atributele pe care rafiu-
nea slnltoasS le consideri inseparabile de noliunea de Dumnezeu38.
in mod pozitiv aceastd idee se aratd in Isaia 31,3: ,,Egiptenii
sunt oameni Si nu Dumnezeu, iar caii lor sunt carne Si nu spirit,'.
In cuvintele profetului sunt aqezate in paraleld Dumnezeu qi
spiritul, precum gi opusele lor de ordin material: omul qi carnea.
In mod negativ,_spiritualitatea lui Dumnezeu se arati prin faptul
cd el nu poate sdrfre vdzut de oamenii muritori: ,,Fala mea nu se
poate vedea", ziiE Dumnezeu citre Moise, in Exod 33,23; cf.
Si
33, 18 sq.
Cu toate cd Dumnezeu este spirit, totuqi el este personal. peste
tot in Vechiul Testament gisim exprimati aceastd idee, clci Dum-
nezeu este conceput ca o fiinfd atotgtiutoare gi des6vdrgit6. Mai
peste tot unde vorbeqte Dumnezeu, el se expriml prin cuvdntul Ea.
Spiritualitatea exclude complet materia. pornind de la aceasti idee,
ar pdrea cd vechiul Testament contrazice spiritualitatea lui Dum-
nezeu, cdci mai la tot pasul ne int6lnim cu antropomorfismele gi
antropopatismele de tot felul. Aceasta este numai o aparenlb, cdci
in realitate, vechiul restament este strrin de orice materialitate
pentru ideea de Dumnezeu. Antropomorfismele aflate in vechiul
Testament sunt expresii inevitabile vorbirii omenegti imperfecte.
Ca sd se facd infeles, omul pleacl de la nofiunile cunoscute de el gi
societatea in mijlocul cireia triiegte. Omul nu vede ?n lume o fiinfd
mai perfectl dec6t el gi de aceea nu gtie gi nu poate da lui Dumne-
zeu insugiri mai de cinste decdt pe cele ale sale. Numai c6 lui
" Schol, P., op. cit.,p. 147.
32
I
l)umnezeu i le atribuie in cel mai inalt grad gi adaugd la acestea gi
pc altele pe care le cunoagte din revelafie.
Multiple expresii antropomorfiste se afld foarte des in cdr{ile
Vcchiului Testament. Astfel, g[sim atribuindu-se lui Dumnezeu
lirrma omeneascd gi organele trupului uman, ca mdini, brafe, dege-
lc, ochi, urechi, gurd, nas etc. De asemenea, ii sunt atribuite lui
l)umnezeu acliuni ale organelor amintite. Aga de exemplu, Dum-
nozeu a fEcut pe om din tdrdnd; i-a insuflat duhul viefii, a plantat o
grldind, a inchis uga cordbiei. Agadar, Dumnezeu vede, ascult6,
vorbegte, strigd, miroase gi se aratd omului, fie in stare de veghe,
lic in stare de somn.
Dar cum am amintit mai sus, antropomorfismele Vechiului Tes-
larnent se datoresc sdrdciei de exprimare uman6 giindeosebi limbii
c:braice, care are aqa de pu{ini termeni abstrac{i, pe de o parte, iar,
pc de alta, necunoagterii a ceea ce este in sine fiinla divinS. Atunci
ornul se Serveqte de expresii intuitive gi folosegte acliuni analoage
crr cele din viala de toate ztlele.
Aqadar, antropomorfismele Vechiului Testament sunt numai
rriqte expresii intuitive ale acfiunilor gi proprietSlilor lui Dumnezeu,
lucru pe care ni-l probeazi faptul cd adesea sunt puse pe seama lui
l)umnezeu acliuni qi comparalii luate din lumea animal6: ,,Ei vor
urma pe Domnul ca pe un leu, care va rdcni, cdci el vo rdcni"...
([-Ioz. 11, l0). ,,M-amfdcut ca un leu.... ca un pardos... md ndpus-
tesc asupra lor ca o ursoaicd lipsild de puii ei, le sfdsii invelisul
irimii, ii tnghrt ca un leu" (I1oz. 13,7-8). ,,Pentru Efraim voi fi ca o
ntolie, ca o carie voifi pentru casa lui luda" (Hoz.5,I2).
Din citatele de mai sus nu se poate trage concluzia cd avem
cle-a face cu prezentdri sau elemeni" ,oo*oifice3e, clci Israel n-a
lbst atras spre acest fel de inchinare qi de asemenea nu se poate
conchide cI avem de-a face cu o concepfie decadentl despre Dum-
nezeu ori ingust6, pentru faptul cd intdlnim cdteva expresii antro-
pomorfice, luate dupl analogia omului. Nu putem trage aceste con-
cluzii, fiindcd in VechiulTestament afl[m multe locuri care exclud
oxpres reprezentarea corporal6 a lui Dumnezeu, ddndu-ne putinfa
sI infelegem corect folosirea termenilor antropomorfici. Aga de
cxemplu, noi citim in Vechiul Testament de multe ori expresii ca:
ochii, vederea lui Dumnezeu. Dar iatil ce citim in cartea Iov despre
t'Sellin 8., op. cit.,p. 17-18.
JJ
 Dumnezeu: ,,Oare ai tu ochii unui muritor sau vezi cum vede
omul" (Iov 10, 4). De asemenea, inps.77,7l, lui Dumnezeu ii
este atribuit un semn ca oricrrui muritor. Dar in ps. 124,4 citim:
,,(Domnul) nu alipeSte, cel ce este pdzitorul lui Israel nu doarme,,.
Dar cel mai sigur indiciu cd israelilii n-au adorat pe Dumnezeu sub
^ corporald este dispozilia din Decalog
forma .pune: ,,Sd nu-lifaci
"u.e c'are sunt
lie chip cioplit, ,ici vreo inJdyisare a rucririlor
jos pe pdmdnt in apele mai de jos ale pdmfrntului"
,^ in""ur,
@x.ZO,4).
Se poate ca in religia populard, in special in cult, Dumnezeu sd
! r9u reprezentat gi intr-un mod mai vizibil. cunoa$tem mullimea
de legende gi mituri care circula in canaan, la popoarere vecine cu
evreii, dar aceastea au fost deviafii lituralnice. cand insa un mit
sau o Iegendi ameninfa sd se inriddcineze, erau combdtute cu in-
vergunare p6n6 ce erau inl5turate sau erau a$a de spiritualizate,
panr ce nu li se mai cunoagte originea. cunoagtem asi[zi din cer-
{ile vechiului Testament cum proorocii Samuei gi Ilie resping ori-
ce fel de statuie sau reprezentare a lui Dumnezeu. ceva mai mult,
ei socotesc asemenea reprezentdri ca plagiate dupi zeii pdgdnilor,
iar din timpul compunerii cd4ii Isaia ." folor"gi" numai J resii
ironice cand se vorbeqte de zeii gi cultele p6gdne care tentau pe
israelili. contra umanizdrii lui Dumnezeu, poelii gi profefii accen-
tteazd mereu c5. Dumnezeu nu doarrne, nu osteneqte, ci nu are
ochi cum are omul, cr el nu regretr faptele sale ca oamenii (I Sam.
15, 29) nici nu se m6nie ca un om (Hoz. 11, 9), c6ci el este Dum_
nezeu gi nu om, adicd este cu totul altfel dec6t omul. in aceastI or-
dine de idei, existd o intreagd polemici a profefilor contra sacrifi-
ciilor de animale. Aceastd polemicd vrea sd ne spund cd Dumnezeu
nu este ca zeii pdganilor care aveau mare pldcere in fumul de td-
m6ie sau in s6ngele gi carnea jertfelor.
Dar cu toate acestea, o expresie clard, ca cea din Evanghelia
dupi Ioan (4,24), unde s6 ni se spund cd-Dumnezeu este spiiit, nu
intalnim in c6(ile vechiului Testament. in scrierile vechiului Le-
gdmdnt gSsim idei cr Dumnezeu este pdri,tele, Ziditorul. cerce-
tdtorul, cel care cunoagte toate spiritele (Num. 16, 22;27, 16; Iov.
12,10; Is. 57, 16; Prov. 16,2;ler. 17,10 Eccl. 12,7) cd l6ng6 el
9i
se.,,aflI un spirit pe care Dumnezeu il trimite in diferite misluni,
prin care igi implinegte planurile, dar o expresie cr Dumnezeu este
numai spirit nu afl5m in vechiul restament. Aceastd expresie se
poate sd fi fost evitat6, fiindcd ar fi micaorat ideea de Dumnezeu
34
pcrsonal. Totugi gi pentru Vechiul Testament este spirit care umple
ec,rul ;i pdmdntul cu mdrirea sa, cu duhul sdu (ler. 23,24; Is.6,3;
(r(r,^[; I Regi 8,27;Ps.I39,7).
ln mdsura in care Vechiul Testament gi-a format ideea despre
spiritualitatea lui Dumnezeu, cum reiese din scrierile sale, el a c5-
rrtat s6-l apropie, pe Dumnezeu de realitdlile cele mai subtile qi mai
lrlcs de luminS. Lumina este haina cu care se imbracd Dumnezeu:
.,'l'u te invelegti cu lumina ca un vegtm6nt" (Ps. 104,2). Lumina
cslc ziua Domnului, chiar dacl pentru cei rdi va fi intuneric: ,,Vai
rlc cei ce doresc ziua Domnului-... Zita Domnului vafi zi de intu-
rrcric gi nu de lumind" (Am. 5, 18). Lumina este insugi Dumnezeu
(l)cut. 33,2;Is. 10, I7;60, 1; Hab. 3,4;Ez. 1, 28; Ps. 18, 13). Bi-
rrcin(eles cd scriitorii Vechiului Testament igi dau seama cE aceastl
Iumind nu este Dumnezeu, ci, din contr[, ea reprezinti numai
strllucirea lui Dumnezeu (chabod), iar Dumnezeu ca persoand se
rrlla totdeauna in spatele acestei mirelii (Ex. 24, 17;' 33, 18;, Ez. l,
.ltl; 3, 13). Ce se afld in spatele acestei marelii este spiritualitate
crrratS, despre care omul nu mai poate afirma nimic qi in fala cdreia
rru poate sta dec6t in stare de rugiciuneao.
2. Dumnezeu este viu. Una dintre caracteristicile fiinlei lui
l)umnezeu, dupd scrierile Vechiului Testament, este cd el este viu.
l,a aceastd caracterizare s-a ajuns in comparalie cu zeitdlile canaa-
nite pe care profe{ii, in special, le socoteau lucruri moarte. Prooro-
cii ajunseserd la aceastd p[rere datoritd concepfiilor canaanite de-
spre zeitdlile naturii, care mureau gi inviau odat6 cu vegetalia natu-
rii, ce dispare toamna gi apare primlvara. In contrast cu aceste zei-
tlti canaanite, Yahweh, Dumnezeul lui Israel, trdiegte qi dureazf,
ctern, in el oricine igi pune speranla nu se ingal6. Proorocul Haba-
ouc spune clar cd Dumnezeu nu moare: ,,Nu eSti tu oare, din vechi-
rtte, Domnul Dumnezeul meu, Sfdntul meu, care tn veci nu moa-
rc?" (Hab.l,12).
Dumnezeul Vechiului Testament este viu fal6 de zeii pbg6nilor,
circi acegtia sunt simple inchipuiri: ,,N-au vedere, nici pricepere",
zice Isaia in cap. 44,9 (cf. $i Dt.4, 28; Ps. 115, 5, 135; 16). Idolii
ncamurilor sunt fasonali de mAinile oamenilor. $i tot profetul Isaia
irr cap. 41,23 aratdcd n-au nici putere: ,,Spuneli-ne ce se yafutilm-
1ila mai tdrziu, ca sd Stim cd sunteli dumnezei. Faceli ceva bun scru
to
s"llin 8., op. cit., p. 16.
35
 rdu, ca sii vedem si sd privim cu toyii. Dar, iatd cd nu sunteli nimic
si lucrarea voastrd nu este nimic". Idotii tor sunt o suJlare goald (rs.
41,29). Si,gur Yahweh este Dumnezeul cel viu, cdti singur poate
si scape pe om de suferinfi 9i necaz (ps. 42,3-9; g4, Z; Ioi. 1g,25).
Yahweh poate sr dea viafa mor.tilor, cici el este izvorul vielii
_s_ingyl
(Ps. 36, l0; Ier. 2,13;17,13; Deut. 30,20).
$i dacd ideea aceasta se
poate observa mai bine incepdnd cu epoca profetului llie, totugi ea
este mult mai veclre. Ea se poate constata gi pe timpul lui Moise.
Numeroase citate ne arat6 cd yahweh este numai viali qi miqcare, el
nu vrea sd fie un dumnezeu care se odihnegte in rnijiocul poporului
sdu, cum frceau zeii canaanili. El nu doarme gi nu se odihnegte gi
despre El se poate spune cd este peste tot prezent.
Din aceastl calitate a lui Dumnezeu, de a fi viu, se explicl dou6
aspecte specifice ale Vechiului Testament.
In primul rdnd, Dumnezeul acesta este un Dumnezeu al istoriei,
al acfiunii gi existenfa lui echivaleazd cu activitatea. Dupr cele ce
desprindem din vechiul restament, o divinitate in sens deist, una
care a creat universul gi apoi triiegte izolatd intr-un loc oarecare,
este de neconceput. chiar gi sabatul din Genezd, cap. I, nu trebuie
infeles deloc drept un ?nceput de odihnd etern6.
In al doilea rdnd, chiar de la inceput, religia vechiului resta-
ment are o orientare eshatologicd. Ea este religia care agteaptd
continuu noi descoperiri din partea lui Dumnezeu qi fapte din ce in
ce mai mdrefe pentru a se apropia tot mai mult de scopul ultim al
Lui. De aceea domeniul acestei religii nu este prezentul, ci tot-
deauna viitorulal.
3. Dumnezeu este sfdnt. Cu acest cuvdnt ne apropiem de ceea ce
alcdtuia conlinutul cel mai propriu al notiunii de Dumnezeu in ve-
clriul restament. Sfinfenia lui Dumnezeu formea zd, coroanatuturor
celorlalte proprietd(i ale fiinlei lui Dumnezeu. Ea este mai presus
de orice, este temelia religiei vechiului restament. Lucrul acesta
reiese din ?nsugi scopul pentru care Dumnezeu a ales pe Israel din-
tre toate popoarele lumii: ,, Voi nebuie sd fiti sfinli, cdci sfdnt sunt
eu, Yahweh, Dumnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20, 7). De aceea,
Dumnezeu poarti qi numele de ,,ffintul lui Israel,' sau ,,ffintul lui
Iacob" (Ps. 71, 22;ls.l4; 5, l9 q.a.)
o'
Sellin 8., op. cit., p. 19.
36
Nici pAni azi nu se cunoa$te precis semnificalia cuvAntului
ktrtloS-,,sf6nt", care se afli mai in toate dialectele semite' Se pune
rrtrebarea dacl nu st1 in legiturd cu rldicina kadad - ,,a tdia, a
rlcsp6rfi", sau cu chadas - ,,luminos, strdlucitor". Mai probabilS
lrirre prima ipotezd.. Opusul cuv6ntului sfdnt (ka-do$ nu este tama
,,necurat", ci hol - ,,desfrAnat, destrdb6lat, profan". Cuv6ntul
kudoS se afldla toate popoarele semite in leglturd cu religia qi cu
tlivinitatea, dar numai la israelili el indicd natura cea mai proprie a
lrri Dumnezeu qi de aceea toate paralelele de ordin lingvistic, semi-
tc ai nesemite, igi pierd valoarea fafd de acceplia pe care kadoS a
cirpdtat-o in Vechiul Testament.
Sensurile care se leagl de cuvdntul kadoS stnt:
l. Curat. AceastS curSfenie divinl se manifesti dublu: a. nega'
liv.' prin absoluta depirtare de la orice necur[(enie sau orice lucru
riru, precum qi in absoluta opunere contra lor qi in aversiunea fa15
.lc elea2; b. pozitiv: prin absoluta iubire de Dumnezeu qi prin voirea
;i realizarea acesteia. De exemplu, Ps. 15, l: ,,Yahweh, cine vafi
rxtspete tn cortul Tdu, cine va locui tn muntele Tdu cel sfdnt! Cel
caie umbldfdrd prihand Si lucreazd dreptatea". inPs.22,4 citim:
,,Tu eEti tftnn, cdci nu ingddui pacitut si nedreptatea". ln Ps.
"ui ,,Dumnezeu a vorbit tn sfin{enia sa, de aceea md voi
(r0, 8 afldm;
bucura foarte". Sensul acestor versete este: Promisiunile lui Dum-
nezeu se vor implini, fiindc[ Dumnezeu este sfhnt, adicS fiindci
voia lui gi fiinfa sa sunt indreptate numai in realizarea binelui.
Tot aga in Ps. 89, 36 citim: ,, Un lucru am iurat in sfinlenia
ntea. AS putea oare sd mint pe David? Sdmdnla sa va rdmdne in
veac... " De asemenea, in Ps.77,14 afldm: ,,Doamne, tn sfin(enie
este drumul tdu", adicdtoate faptele gi acfiunile tale sunt bune.
Chiar daci curlfenia exterioard era ceruti unui israelit pe baza
sfinleniei lui Dumnezeu (Deut. 23,l5), totu;i in nofiunea de kadoS
nu se afl[ numai ideea unei curdlenii exterioare, ci ceva mai mult,
este vorba de curdyenia interioard, cea'exterioarb fiind numai o
rnanifestare a celei interioarea3.
2. Mdre!, maiestuos, incomparabil. Cu aceast[ insemnare apare
cuvintul Kados in mai multe pasaje. De exemplu,Ez. 38,23: ,,$i
o'
latd cil@vaexpresii negative: ,,Dumnezeu nu e un om care sI mint6.. -"
(Num. 23, l9), ,,Tu nu egti un Dumnezeu cIruia s6-i placd crima, cel rtru nu e
oaspetele TEu.. . Jie f i-e scdrb6 de omul sdngelui 9i vicleniei" (Hab. l, I 3).
o3
Scholz P., op. cit., p. I86 sq.
37
 md
_voi
preamdri, Si voi fi recunoscut ca cel sfdnt, cunoscut de
multe popoare, cdci ele vor tnlelege cd eu sunt yahweh,'.
Disculiile i,terminabile asupra cuvd,tului kadog ar fi fost de
mult incheiate dacd teologii, in loc sd porneascr de la anumite ci-
tate izolate, ar fi inleles religia vechiului Testament ca un intreg al
cdrui centru de greutate este tocmai sfin{enia lui Dumnezeu. Nu
este nici o indoialr cr nofiunea de sfinfenie a lui Dumne zeu arat|
in.rdndul int6i separarea qi deosebirea lui esenfialr de tot ceea ce
existi in lumea creatd, iar in rdndul al doilea mirelia Luia.
. in perioada primitiv[ a vechiului restament, credinfa in sfinfe-
nia lui Dumnezeu consta mai mult in ceea ce il deosebea pe Dum-
nezeu de elementele naturii create. Un muritor de r6nd nu se putea
apropia de locagul sfhnt al Lui. Daci totuqi indr[znea, el era ucis,
observdm din pasaje ca I Sam. 6,20; \ Sam. 6, 7.
Este drept ci nofiunea de sfinlenie a lui Dumnezeu, in inleles
moral, o afl[m mai mult pe timpul proorocilor. Aqa, de exemplu,
profetul Hozea afirmd cr Dumnezeu nu {ine m6nie
ou.n"nii,
,,Nu voi lucra dupd ntdnia mea cea aprinsd... cdci Eu"u
sunt Dunt_
nezeu, nu om- Eu sunt sfilntul in mijlocul tdu
si nu voi veni sd prd-
pddesc" (Hoz. 11,9). Dupd proorocul Isaia, sfinlenia lui yahweh
se aratd din dreptatea sa: ,,Dar yahweh sebaot vafi indlyat prin ju-
decatd Si Dumnezeul cel sfdnt vafi sfinlit prin dreptate,,'1ts. S, iO;.
Acest profet, in cdntul pe care-l pune in gura serafimllor, aqeazd
sfinfenia divinr ca punct central. Aceastr sfinlenie formeazd, fiinla
interioari a lui Yahweh (Is. 6,3). De aceea, Isaia numegte pe yah_
weh ,,sffintul lui Israel" (29,23,1,40). Isaia gi-a dat seama cd este
un pdcdtos qi trebuie si moard, tocmai fiindci afli di, gura serafi-
milor ci Dumnezeu este sfant, adici fErd prihand, iaiel este u,
necurat din punct de vedere moral (6, 5). Dar tocmai din acest
capitol se poate vedea cd sfinlenia nu este exclusiv o nofiune eticr,
deoarece serafimii aratd cd mdre{ia lui Dumnezeu umple intreg
universul. De aceea, ceea ce provoacd omului conqtiin{a pdcatului
gi cSderii sale este mdrefia gi slava lui Dumnezeu, de care asculta gi
se cutremurd pdm6ntul (Is. 1,2-4; Mih. 6, 2). Astfel, cuvAntul ta_
dog exprimd distan{a infinit de mare intre Dumnezeu qi orice crea-
turr cu putin!6. De aceea, in Israel regele r[m6ne foarte distantat
. _lt
t1,ll8., op.cit., p. 19, Hiinel J., Die Relision der Heitigkeit, L93t
qi Von Gall H., Die Heiligkeit Goues,l9O0.
38
rlc Dumnezeu, nu ca la popoarele pagane unde granila dintre unul
;i altul este invizibilA. $i in Israel, regele era un fel de tabu, dar
rrici elniciodati n-a fost socotit kados.
in timpul de dupl Isaia, cuv6ntul kadoS iqi pistreazd sensul mo-
ral gi rimAne in opozilie cu pdcatul omenesc, flri insd sI se limi-
tcze numai la conlinutul etic, ci mereu are in vedere superioritatea
irrl'initd a lui Dumnezeu fald de orice existenla cteatd. Aceastd su-
pcrioritate se aratl mai ales in acliunile lui Dumnezeu in lume'
i)upe cum Dumnezeu este viald 9i activitate, tot aqa 9i sfinfenia lui
sc traduce prin fapte gi acliuni. Minunile lui Dumnezeq, amintite
tlc Vechiul Testamen! iqi au r[ddcina in sfinlenia lui. in fafa lui
l)umnezeu cel sf6nt, pacStosul trebuie s5 moar6, iar cel credincios
trcbuie s5 traiasca. Am v[zut ci lumina era folositi ca simbol al
spiritualitSlii divine. Ca simbol al sfinleniei lui Dumnezeu era fo-
Iosit focul, care poate sE incilzeasci, dar poate si 9i distrugi'
Chiar in locurile in care lipseqte cuvAntul kadoS, ideea sfinfeniei
t.ste totugi prezentd.. Energia neinfricatd cu care proorocii mustr[
yrc regi gi popor nu poate fi ?nfeleasd dec6t dacd se presupune cI in
sPatele profelilor se afld Dumnezeul cel sf6nt, care-i animi qi-i tri-
rrrite la acliune.
Dumnezeu, care urdqte rlul, in fala clruia nu poate si stea cel
pircdtos, este Dumnezeul cel sf6nt.
Pentru proorocii posteriori, fiinla cea mai intimd a lui Dumne-
/,cu era sfinlenia lui. De aceea ei, foarte des, numesc pe Dumnezeu
e rr expresia ,,Cel Sffint". Din nefericire, pozilia centralS pe care a
()L:r.rpat-o sfinlenia lui Dumnezeu in mintea credincioqilor mozaici
Ir irvut qi repercusiuni negative in religia de mai tirziu a evreilor.
('iirturarii iudeilor, plecdnd de la ideea de sfinlenie absolutS pentru
l)r)rsoana lui Dumnezeu, au voit sd imprime caracterul
de sfinfenie
t1(uror lucrurilor legate de Dumnezeu 9i mai ales poporului s6u, in
Irbsolut toate privinfele. Lucrul acesta a dus [a un formalism lipsit
tlt, spirit, care a fEcut din Israel un popor exclusivist.
Comportarea omului in fala sfinleniei divine, Vechiul Testa-
nrcrrt o exprimd prin cuv6ntul iara'- ,,a se teme, a avea respect",
:ii apoi prin cuvintele sinonime pahad (Gen. 31, 42;Hoz.3, 5; Is'
l. l0; Mih. 7 , lJ), arat (Is. 8, 13; 29, 23), harad (Hoz. 11, l0)' in
l;r!a sfinleniei lui Dumnezeu, omul se cutremura, se simte picrcltrt,
f[pturi pdcdtoas6.
:;t' simte praf qi cenuq6, se simte o
39
 J. Hiinela5 a analizat minunat aceasti credinld ?n sfinlenia lui
Dumnezeu qi a mai gdsit gi alte momente, ca de exemplu: a. sfinle-
nia d.e care nu te poli apropia; b. sfintenia mdrefiei,. c. s.finlenia ze-
loasd (geloziel); d. sfinlenia desdvdrSirii; e. sfinlenia metafizicd
(Jenseitsheiligkeit). Totugi aceste subdiviziuni sunt aga de strdns
legate unele de altele, inc6t este foarte greu sd le separi.
De incheiere se poate spune: Dumnezeul Vechiului Testament
este viu, este spiritual qi este cel sfdnt. Niciieri gi niciodatd Dum-
nezeu nu s-a ardtat in intregimea acestor trei insugiri ale fiin{ei sale
in epoca precregtin5. In celelalte religii mari sau mici ale grobului
pdmAntesc afldm doar frdnturi de conceplii asemdn6toare. Este
adevd.rat cd noliunea de sfinfenie se afld mai mult sau mai pulin in
toate religiile. Totugi, nici unul din zeii p6g6ni nu posedd aceastd
insuqire in.mdsura in care o posedd Yahweh, Dumnezeul Vecl-riului
Testamenta6.
La aceste credinle ale Vechiului Legdmdnt s-a atagat direct Evan-
ghelia lui Iisus qipebaza lor s-a dezvoltat aceasti Evanghelie.
$ 7. insuqirile sau atributele lui Dumnezeu
Aga cum gi-l inchipuie mintea noastrf, omeneascd, Dumnezeu
este o fiinfd personalS investitd cu toate atributele care revin per-
sonalitSlii. Fiinld personald prin excelenld, Dumnezeu trebuia s6
aib[ gi insugirile cele mai sublime.
Aceste atribute .nu sunt deosebite de fiinfa dumnezeiascl, ci
sunt una cu ea, sunt insigi fiinta dumnezeiascl. Tot asemenea, nu
se deosebesc nici intre ele, ci sunt complet identice adici formeazd
un intreg indivizibil.'Numai noi, in mintea noastrd imperfectd, ni le
inftligim deosebite. o diviziune exactr a atributelor divine este
greu de frcut din cauzd, cd nu le cunoaqtem pe toate gi pe deplinaT.
Insugirile de care vom aminti maijos se pot afla in mod izolit qi la
alli zei ai popoarelor antichitllii, totuqi in cAdle Vechiului Testa-
ment ele au un colorit gi o intensitate specificd in jurul lui yahweh.
a^s
Die Religion der Heiligkeit, lg3l,apud Sellin 8., op. cit., p-22.
'" Sellin E., op. cit.. p.22.
o'Mihelcescu
l.,op. cit.,p.75 sq.
40
Atributele divine pot fi grupate in dou6, categorii:
a. atributele metafrzice
b. atributele etice.
a. Atributele metafizic e
l. Aseitatea sau independenla absolutd
lnvd!6nd cd Dumnezeu nu este condi{ionat de nimeni 9i de ni-
mic in afar6 de El, spunem cd El are in sine insuqi cauza qi toate
condiflile existenlei sale. Aseitatea sau existenfa gi viala absolutd a
lui Dumnezeu este exprimatl in Vechiul Testament de insuqi Dum-
rrczeu astfel:
a. prin expresia Elyon ,,cel preainalt" prin care Dumnezeu este
'r,ugrdvit ca o fiin![ care, in ce privegte baza Si originea existen{ei
sale, nu depinde de nici o altd existenfd, cdci numai fiindcd El este
clin sine gi prin sine, este Dumnezeul cel mai inalt. De exemplu,
l's. 83, 19; ,,Sd cunoascd (vrdjmasii Tdi) cd numele Tdu este nu-
mai Yahweh Si Tu eSti cel mai inalt peste tot pdmdntul".
in aceasti aseitate se afl6 cea mai mare profunzime a vie{ii di-
vine care umple de team[ sfdntd pe muritorul de rdnd, fiindc[ el nu
poate pdtrunde aceastl profunzime; Ps. 4'7,3; ,,Yahweh cel prea
inalt este infricog[tor".
Cauzalitatea absolutd, dupd care Dumnezeu este cauza unicd qi
lrtrr-rctul de plecare atoatd existenfa este zugr[vitd in Vechiul Tes-
lament prin reprezentdrile concrete ale propriet[filor celui Atotpu-
lcrnic, cdnd este numit izvorulvielii (Ps. 36, 10), Dumnezeul vielii
(l's. 42, 9), St6p6nul 9i ?mp[(itorul vielii (Ps. 21, 5; 30, 6; 10, 4,
29), Dumnezeul cel viu (Ios. 3, 10; Rut. 3, L3;I Sam 14, 31; II S 2,
27; Ps. 42, 3; 84, 3; ler. 23, 24;Ez. 5, 1 1).
2. Eternitatea
Eternitatea este infinitatea sau nemdrginirea lui Dumnezeu in
privinla timpului. Dumnezeu este fXrb inceput gi frrd sf6rqit. Limba
Vcchiului Testament n-are nici o vorbi etimologicb speciali pen-
tlu ideea de eternitate, deoarece obignuitul Olam (de la alam ,,a
ircoperi, a ascunde") ne d[ ideea de ceea ce este ascuns, adicl tim-
pul ascuns gi necunoscut at6t inainte cit gi dupd.
4t
 Numai contextul in care este folosit termenul Olam ne di sen-
sul acestui cuv6nt. Totuqi, textele in care olam este forosit cu pri-
vire Ia Dumnezeu, ne indici ldmurit cd Dumnezeu era socotit ca:
,,Cel ftri de inceput", ,,Cel frri de sf6rqit,,. Aga, de exemplu, in
minunata cAntare a lui Moisi (Ps. 90, l-2): ,,O, Doamne, fdrd tn-
cetare Tu ne dai noud sprijin; tnainte ca munlii sd se fi ndscut,
inainte ca Tu sd fi urzit pdntdntul Si lumea din veac pdnd in veac
Tu eSti". Tot astfel in Ps. 93, I-2: ,,Yahweh stdpdne$te tmbrdcat in
slavd, imbrdcat Si tncins cu putere. Pentru aceea lumea std temei-
nic Si nu se ntiscd. Tronul tdu este tntemeiat din tnceput,. din eter-
nitate e;ti Tu".inPs. 102, 25 citim: ,,Eu spun; Domnul meu nu md
va lua la jumdtatea zilelor mele, cdci anii tdi dureazd veSnic,'. in
Iov 36, 26 citim: ,,Numdrul anilor tdi este de necercetat,,.
,,tntru inceput Tu, Doamne, ai tntemeiat pdmdntul, iar lucrurile
mdinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor peri, dar Tu vei rdmdnea.
Toate ca un veSntdnt se vor tnvechi Si ca pe o haind le vei invdlui
Si se vor schimba, dar Tu acelasi eSti Si anii Tdi nu se vor impu-
lina" (Ps.102,26 sq.).
Nofiuni generale pentru Dumnezeu, ca cel etern, sunt El olam
sat Elohe olam care inseamnd ,,Dumnezeul cel etern,, (pen.21,33;
Is.40,28). Apoi melec olam,,rege vegnic" (Is.6,5; [er. 10, l0);
ioSev kedem ,,cel care troneazd, din vechime,' (ps. 55, 20); Boor-
),etq tcSu d,r<bycoy ,,regele eternitdtii,, (Dan.7,9); yahweh cel din-
t6i gi cel de pe urmd (Is.4l, 4;44,6;48,12). Acest ultim termen
indicd pe Dumnezeu ca gi expresiile dpXrl rccri t6l"oq, ori cr gi crl
din Noul Testament, desemnAndu-l ca pe acela prin care Iumea igi
are inceput, cel care duce istoria p6n6 la capdtul ei, agadar cel care
aSeazd, qi fixeaz6 timpul dar El nu e hotdr6t de timp.
3. Imuabilitatea
Durlnezeu este neschimbat atdt in fiinla cdt gi in actele sale.
Fiin{a sa posedd toate perfecfiunile. La ele nu se adaugd nici nu se
ia nimic, de aceea nu se produce nici o schimbare. Neschimbabili-
tatea divinl este at6t in esenjS, c6t gi in voinf6. Aceastd insuqire se
afl5 exprirnatl deja in numirile divine de Yahweh gi Elohim qi este
amintit[ in multe pasaje ale Vechiului Testament. ,,Eu sunt Dom-
nul Dumnezeul vostru Si nu md schimb", zice proorocul Maleahi 3,
6. ,,Tu eSti acelasi Si anii Tdi nu se yor impu{ina", ps. 102, 26 sc1.
42
,,Iarba se usucd, floarea cade, dar cuvdntul Dumnezeului nostru
rdmdne in veac" (Isaia 40, 8). ,,Durnnezeul cel veSnic, Domnul, a
liicut marginile pdmdntului. El nu oboseSte, nici nu osteneSte;
priceperea lui nici nu poatefi pdtrunsd" (Is. 40, 28).
,,Ridicali ochii spre cer Si privili jos pe pdmdnt. Cdci cerurile
vor pieri ca un fum, pdntdntul se va preface tn zdrenle ca o haind
,yi locuitorii lui vor muri ca niste muSte. Dar mdntuirea Mea va
rldinui in veci Si neprihdnirea Mea nu ya ayea sfdrSit" (Is. 51, 6).
4. Omniprezenla
Neav6nd timp gi neconst6nd din pd(i, Dumnezeu nu se aflI
intr-un punct din spa{iu, nu poate fi cuprins de spafiu, ca fiinlele
rndrginite. Dumnezeu este nemdrginit in spa{iu, cum e nemdrginit
in timp. Dumnezeu umple spa{iul qi se afl5 in tot locul in orice
rnoment. Ubicuitatea sau omniprezenla lui Dumnezeu este zugrS-
vitd in Vechiul Testament in doud feluri:
a. negativ, adicd Dumnezeu nu poate fi restrAns in spa[fu. ,,Iatd
cerurile Si cerurile cerurilor nu te pot cuprinde, fdrd sd mai vor-
bim de aceastd casd pe care tu ai zidit-o". (I R 8, 27).
b. pozitiv, adici Dumnezeu pare de fa!6 gi real peste tot. IatI
t'trm citim in Ps. 139, l-L2: ,,Unde md voi duce departe de Duhul
'l'du?
$i unde voi fugi departe de fala Ta? Dacd ntd yoi sui in cer,
'lir eSti acolo, dacd ntd voi culca in locuinla morlilor, iatd-Te
Si
tu:olo. Dacd yoi lua aripile zorilor Si md voi duce sd stau la mar-
y.inea mdrii, Si acolo mdna To md va atinge Si dreapta ta md va
ttpuca. Dacd voi zice: Cel pulin intunericul md va acoperi Si va
lirce noapte lumina dimprejurul meu, iatd cd nici chiar intunericul
ttu este tntunecos pentru Tine, ci noaptea strdluceSte ca ziua Si in-
tttnericul ca lumina". (Compard gi Ps. 10, 14; ll,4;33,13.)
in Is. 66, 1 citim: ,,Cerul este tronul Meu, Si pdmdntul este aS-
tr'rnutul picioarelor Mele". Tot astfel in Ier. 23,23-24: ,,Au numai
tttt Dumnezeu de aproape sunt Eu, zice Domnul, Si nu sunt Eu Si un
l)umnezeu de departe? Poate cineva sd stea intr-un loc ascuns,
Itlrd sd-l vdd Eu, zice Domnul? Nu umplu Eu cerurile Si pdmdntul?
...it'c Domnul".
Din omniprezen\a lui Dumnezeu au fost scoase inv6{5turi prac-
licc, gi anume:
a. Deoarece Dumnezeu este peste tot, adorarea sa nu este legatd
rlr: un loc anumit (cf. Is. 65, 1).
43
 b. Credinciosul poate gi trebuie si se increadd qi s[ spere in
Dumnezeul cel omniprezent gi atotbun, in orice loc, in orice timp
gi in orice neca4 oric6t de mare (cf. Ps. 3 1, 23;38,22).
c. Plcitosul nu se poate ascunde in fafa lui Dumnezeu de jude-
cata pedepsitoare: ,,De-ar pdtrunde pdnd la locuin[a morlilor, Si
de acolo tl va smulge mdna Mea; de s-ar sui chiar tn ceruri Si de
acolo tl voi dobori" (Am. 9, 2-5).
in contradiclie cu omniprezen\alui Dumnezeu, dupl criticii ne-
gativi, ar sta teofaniile. Dar plrerea aceasta este forlatd. Dumnezeu
neavdnd trup, ci fiind numai spirit, prezen{a sa intr-un anumit loc
nu exclude prezenla in alte locuri. Teofaniile sunt numai nigte ves-
tiri ale apropierii lui Dumnezeu, ce se aflI peste tot gi pretutindeni
este acelaqi. Ele igi au baza in necesitatea omului de a constata
prezenfa gi voinla divinl prin perceplia sim{urilor. De aceea gi
formele de aparifie sunt deosebite, corespu nzdnd individualitllilor
gi timpurilor diferite. Yahweh se arat[ cdnd intr-un tufig ce arde,
cind intr-o coloanl de foc gi nor, cdnd in form[ de om qi, cum este
cazul profelilor, in vedenii qi vise.
Omniprezen{a lui Dumnezeu nu este restr6nsi deloc de pasajele
in care Yahweh este zugr[vit ca Cel care troneazd in cer (Ps.2,4),
in care i se atribuie un palat (Ps. 104, 4), in care se spune c6 are
reSedin{a tn cer (I R 8, 39) sau in templu unde Dumnezeu se afl6
incontinuu prezent pe Caporet (Ex. 2,3, 2; Num. 7, 89). Tronarea
in cer nu exclude prezenla sa in alt loc. Ceva mai mult, dupd con-
cepfia Vechiului Testament, Yahweh apare ca cel ce troneazi in
cer gi in acelagi timp ca cel care se afl6 peste tot pdmAntul prezent:
,,Yahweh cel care este tn templul sdu, al cdrui ffon este tn cer,
ochii sdi vdd" (Ps. Ll,4). ,,Cine se aseamdnd cu Yahweh, Dumne-
zeul nostru, cel care troneazd sus, care prive$te peste cer $i pd-
mdnt" (Ps. 113, 5). Trenarea lui Dumnezeu in cer indicd puterea sa
nemlrginitd peste toat6 lumea, slava sa peste tot ce este pimdntesc
gi omenesc. CAt de micd este restr6ngerea prezen{ei lui Dumnezeu
in expresii ca aea de ,,troneazi ?n cer" ne-o aratl altd expresie:
,,cerurile cerurilor" care arat6. cerul in toatS intinderea sa, care
nuJ poate cuprinde pe Dumnezeu (I R. 8,27). De aceea nu se poa-
te gdsi prilej de criticS din faptul cd Dumnezeu, dacd e prezent in
arca alian{ei, nu mai este omniprezent.
44
5. Atotputernicia
Atotputernicia divinl este acea insuqire a lui Dumnezeu in virtu-
tca cireia El poate tot ce voiegte. Deoarece voia lui Dumnezeu este
rrrorali gi sfAntd, :urmeazdcd el face numai ceea ce este bine 9i moral
iii ce nu contrazice atotqtiinfa gi nemf,rginita sa infelepciune' Lui
l)umnezeu nimic nu-i este imposibll. ,,Este ceva cu neputinld pentru
Yohweh" ? (Gen. 18, l4); ,,Dontnul nostru este in cer, el face tot ce
voieste" (Ps. 115, 3; L35,5); ,,Dumnezeu se jurd oStilor cereSti Si
zice; Adevdrat, cum am gdndit aSa amfdcut. $i ceea ce am hotdrdt,
(qa se va tmplini" (Is. 14, 24 gi 14,27). ,,O, Doamne, Yahweh, tu ai
liicut cerul Si pdmdntul cu puterea Ta cea mare Si cu bralul Tdu cel
intins; lie nici un lucru nu li-e cu neputin{d" (Iet.32, 17).
Atotputernicia lui Dumnezeu se aratd, de obicei, in tot universul
care Dumnezeu l-a alcdtuit cu puterea sa gi pe care l-a aqezat si
l)o
sc conducl dupl legile sale. Dumnezeu, cu puterea lui, conduce
e ursul stelelor qi nici una din ele nu iese afari de linia ce i s-a fixat.
l)umnezeu a or6nduit si ia fiin!6 ziua gi noaptea, lumina gi intune-
ricul. El trimite vdnturile, tulburd marea, face valurile si v6jdie 9i
sir sune. El di naqtere curenlilor qi norilor. El face sd cadd ploaia 9i
loua. El inchide cerul, produce uscdciune gi provoacl foametea.
,,Tu ai despdryit marea cu puterea Ta, ai sfdrdmat capetele
hulaurilor din ape; ai zdrobit capul leviatanului Si l-ai dat sd-l
mdndnce fiarele din pustie. Ai Jdcut sa ldsneascd izvoarele in pd-
ruie, ai uscat mdri care nu seacd. A Ta este ziua, a Ta este Si
noaptea. Tu ai asezat lumina Si soarele- Tu ai statornicit toate ho-
tarele pdmdntului, Tu ai rdnduit vara Si iarna". (Ps. 74, L3-17).
,,Tu tmbldnzeSti furia mdrii. Cdnd se ridicd valurile ei Tu le
potoleSti... Ale Tale stmt cerurile Si pdmdntul. Tu ai intemeiat lu'
mea Si tot ce cuprinde ea. Tu ai fdcut miazdziua Si miazdnoaptea.
'faborul Si Hermonul se bucurd de numele Tdu. Bralul Tdu este
puternic, milna Ta este tare, dreapta este puternicd. Dreptatea Si
judecata sunt temelia scaunului Tdu de domnie; bundtatea gi
credincioSia sunt tnainteafelei Tale... " (Ps. 89, 9'14).
Dumnezeu este creatorul cel mare qi guvernatorul intregii ome-
rriri. El este cel care formeazd corpul omului in pdntecele mamei 9i
tl[ suflu de viaf6, sufletul, locuitorilor pdm6ntului: ,,Eu am fdcut
pdmdntul Si am ficut oameni pe el. Eu cu mdinile Mele am tntins
cerurile Si am asezat toatd oStirea lor" (Is.45, I2).
45
 _,,lu amfdcut pdmAntul, pe oameni qi dobitacele care sunt pe
pdmdnt, cu puterea Meq cea mare cu'bralul Meu cel incordat
Si Si
dau pdmdntul cui tmi place,, (Ier. i7,5) (cf. pi Is. 41,
+; ql, i; Sl,
L6; Ier. l,
5; Zah. 12, l).
Dumnezeu este stlpdnul tuturor oamenilor, regele tuturor po_
poarelor, tofi stau sub puterea sa: ,,Cine sd nu se teamd
de Tine,
impdrate al neamurilor? lie li se cuvine teama cdci intre toti
rn-
leleplii neamurilor si tn toate tmpdrdliire ror, nici unur nu urt"
Tine. (Ier.l0,7). "o
Soarta, fericit5 sau nefericitd, a popoarelor de Dumnezeu de_
pinde. Cum tremuri tot globul pdmAntesc, a$a tremurd popoare
frri de _numir in fa{a Lui. Er re itrici planuriie qi r" ,aaain[!$t"
intr-o clipS: ,,Popoare, scoate-li strigdte de rdzboi, cdte veyi voi,
cdci toli veli fi zdrobiyi. Luali aminte, toli cei ce locuili aip*in.
Pregdti[i-vd oricdt de ruptd, cdci tot vefi zdrobiri. Faieli piiruri
fi
de.luptd cdt voili, cdci nimic nu se ya aiege de eie. Luali iotarari
cdt voili, cdci vor fifdrd urmdri", (Is. S, O-tO;
,,Neamurile mugesc, cum mugesc apele mdrii... Dar cdnd le
mustrd Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe
munli,
la suflarea vdntului, ca ldrdna luatd ie vdrtej,'.
,,Spre seard vine.o_ nimicire neasteptati Si pdnd dimineala nu
mai sunt..." (Is. L7, 13-14).
,,Nu Stili? N-ali auzit? Nu vi s-afdcut cunoscut de la inceput? Nu
v-afi gandit niciodatd la_intemeierea pdmdntutui? El
sade ieasupra
cercului pdmdntului si locuitorii lui sunt ca nigte ldcuste inaiitea
Lui. El tntinde cerurile ca o marramd subyire ie rdyeste ca un
si c:ort,
ca sd locuiascd tn el. Et preface ca o nimica pe voiivozi
si face o
nimica din judecdtorii pdmdntului. De-abia sunt sddili, de-ibia
sunt
semdnali, de-abia li s-a inrdddcinat turpina tn pdmdnt
si Er suJtd
peste ei, de se usucd Si un vdrtej ii ia ca pe niSte paie.
Cu cine Md
veli asemdna, ca sd fiu deopotrivd cu er? zice cei sfiint. Ridicali-vd
ochii in sus si privi{i. cine a fdcut aceste rucruri? cine a
fdc:urt sd
meargd dupd numdr in Sir, oStirea lor? El le cheamd pe"toate pe
nume, a$a de mare este puterea Si tdria lui, cd una nu lipseSte,,,'Is.
40,21-27;cf.9i Is. 78,4;33,3; Ier. 10, l0; Is.43, l3).
Dumnezeu igi aratd atotputernicia sa fali de inireaga
suflare a
pim6ntului, dar in mod special El qi-o maniiestd fa,ti de"poporul lui
Israel, poporul ales, pe care l-a scos din
tara robiei, din'Egipt: ,,f,r
n-au tntrebar (fiii lui Israel): (Jnde este bu*n"rru, care ne_a scos
46
tlitt lara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-un pdmdnt
tt.tt'Ltt Si plin de gropi, printr-un pdmdnt unde domneSte seceta Si
tttttltra morlii, printr-un pdmAfi pe unde nimeni nu trece Si unde nu
hx'uieste nici un om. V-am adus tntr-o lard ca o livadd cu pomi, ca
xi-i mdncali roadele Si bmdtdlile" (Ier.2,6-7; ll,4; 16, lI).
Dumnezeu qi-a ar[tat puterea in special cdtre evrei cdrora le-a
rlrrt o [arI cacea a Canaanului (Ier. 3, 18;32,22),lor le-a dat victo-
ric in rizboi (Mica. 2,7; II Cr. 20,. 13; Is. 42, 13; Zah. 9, 13). Pe
lslael l-a pedepsit Dumnezeu c6nd a pdcltuit contra sa, trimilSnd
irrrpotriva lui popoarele pSgAne, ca un bici sau ca un cosor care sd-i
r:oseasci, adici si le pustiasci lara (Is. 5,26;7,17;9, l0; 10,6;
').2, ll;29, 2; Nah. 1, 12; Is. 7,20; 10,5).
in fala atotputerniciei divine, dispare ca o nimica puterea omu-
Iui qi a tuturor popoarelor.
,,Cdci dacd Yahweh a luat aceastd hotdrdre, cine poate sd i se
hnpotriveascd? Dacd mdna sa este intinsd, cine o va abate? " (Is.
14,27).
Datoriti atotputerniciei sale, Dumnezeu este qi infricoSdtorul,
ccl care st6rnegte o teamd sffintd privitorului plm6ntean, slab gi
rreputincios.
,,Spuneli lui Dumnezeu: Cdt sunt de infricoSate lucrurile Tale.
l)in cauza mdrimii puterii Tale, duSmanii te linguSesc" (Ps. 66,3).
,,Cdt de tnfricoSat eSti, cine poate sd-li stea tmpotrivd? " (Ps.76,7).
Dar mai mult dec0t teama, din contemplarea minunatei puteri a
lui Yahweh, nasc increderea qi speranfa atdt a intregului popor, c6t qi
l individului singuratic. Faptele minunate, pe care le-a implinit in
rnijlocul poporului sdu, au fost piatra de granit pe care-gi intemeiau
generaliile succesive ale lui lsrael increderea lor in Dumnezeu.
,,Ceea ce am auzit, ce Stim Si ce ne-au spus pdrinlii noStri, nu
vom ascunde de copii, ci vom vesti puterea Domnului Si minunile
l)e care le-afdcut... ca sdfie cunoscute de cei ce vor yeni, de co-
piii care se vor naste Si care, dupd ce se vor face mari, sd vor-
haascd copiilor lor, pentru ca Si aceStia sd-Si pund increderea tn
Dumnezeu... " (Ps. 66, 3-9).
Ldud6nd puterea lui Dumnezeu, Moise cdnta izbdvirea minu-
natS a lui lsrael din Marea Rogie prin cuvinte ad6nc impresionante:
,,Voi cdnta Domnului cd Si-a ardtat puterea, a ndpdstuit tn mare
pe cal Si cdldre!... El a aruncat tn mare carele lui Faraon Si oas-
tea lui. Luptdtorii lui aleSi au fost inghilili tn Marea RoSie, i-au
47
 acoperit valurile $i s-au pogordt in fundul apelor ca o piatrd; Cine
este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Bogat tn
fapte de laudd Si
fdcdtor de miru.tni?... (Ex. 15, l-Zl).
Ca qi Moise, David psalmistul preamlreqte puterea lui Dumne_
zeu: ,,Domnul este lauda mea Si cdntarea mea. El nt-a mdntuit...
Nu voi muri, ci voi trdi si voi povesti lucrdrile Domnului. Domnul
m-a pedepsit, dar morlii nu m-a dat... Te laud pentru cd m-ai as_
cultat, pentru cd m-ai mAntuit... " (ps. I lB,14-29).
6. AtotStiinla
Mintea noastrl gi revelalia ne spun cd Dumnezeu, ca fiin{d ab_
solut spiritualr, este inzestrat cu minte care gtie toate. invdldnd cI
Dumnezeu este atotgtiutor, prin aceas-ta infelegem cd El qtie tot ce
este de gtiut gi ci qtie toate perfecto,. $tiinla ori cunoagterea lui
Dumnezeu are ca obiect at6t fiinta proprie divind, adicd cunoagte-
rea de sine, cat gi existenla extradivinr, dupi manifestarea sa exte-
rioar5, precum gi dupl fiinF sa intrinsecd.
Pentru cd este spirit absolut, Dumnezeu cunoagte totul qi mai
existl este creatura Sa:
ales fiindc5 tot ce
,,El fixeazd numdrul stelelor Si pe toate le cheamd pe nume.
Mare este Domnul nostru, priceperea Lui este fdrd de margini',
(Ps. 147,4).
,,Ale Mele sunt toarc rtarele pddurii, toate animalele munlilor
cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe^ munli Si tot ce se
miScdpe cdmp este al Meu" (Ps.50, l0-ll). intr-un mod cu totul
deosebit, lumea omului str in strdnsi legdturd cu atotgtiinfa divini,
care cuprinde via{a umani gi activitatea ei. Atotgtiinfa divind, ca qi
atotprezenta d.umnezeiasci, nu cunoagte nici o ingrddire a spafiului
ori a timpuluiae.
,,Inaintea lui Dumnezeu, locuinla morlilor este demelitd, addn-
cul n-are acoperis" $ov 26,6).
,,Dumnezeu vede pdnd la marginile pdmdntului, zdreSte totul
sub ceruri" (Iov 28,23).
,,Ochii lui Dumnezeu strdbat tot pdmdntul" (II Cr. 16,g).
,,Ochii lui vdd toate cdile oamenilor" (Ier.32, l9).
::1",, P.. op. cit.. p. r87.
li lDloem
48
Barierele timpului nu existd in fafa atotqtiinfei divine. La Dum-
rrczeu trecutul qi viitorul sunt un continuu prezent.
,,Iatd cd cele dintdi lucruri s-au implinit Si vd vestesc altele noi.
11i le spun mai inainte ca sd se tntdmple" (Is.42,9).
,,Domnul rdzbate oceanul Si inima Si cunoaste ascunziSurile
Itr, cdci El este atotStiutor Si cdile veSniciei le are inaintea ochi-
Itr. El vesteSte ce afost Si ce va sdfie Si dezvdluie albia celor tdi'
nuite. Nici un ghnd al omului nu-i scapd, nici un ctndnt nu rdmdne
(tscuns de El". (Ben Sirah 42, 18-20).
Dumnezeu cunoaqte cele mai ascunse gAnduri ale omului, in-
ccarcd inima gi rdrunchii, adic6 privegte la cele diniuntru ale oa-
rrrcnilor, la toate g0ndurile, toate sim{urile qi suferinfele:
,,Dumnezeule drepte, Tu cercetezi inima Si rdrunchii" (Ps. 7, 10).
,,Doamne, toate dorinlele mele sunt tnaintea Ta Si suspinurile
rnele nu-li sunt ascunse " (Ps. 38, 10).
,,Au nu cunoaste Dumnezeu lucrul acesta? El care cunoa$te
tttate tainele inimii? " (Ps. 44, Zl).
,,Doamne, Tu md cercetezi de aproape Si md cunoSti, Stii cdnd
,rtau jos Si cdnd md scol Si de departe imi pdtrunzi gdndul. $tii
,'ind umblu Si cdnd md culc Si cunoSti toate cdile mele. Nu-mi
rrjunge cuvdntul pe limbd Si tu, Doamne, il Si cunoSti in totul... O
stiinld atdt de minunatd este mai presus de puterile mele, este
lrreainaltd ca s-o pot prinde" (Ps. 139, 1-7).
,,Eu, Yahweh, incerc inima Si cercetez rdnmchii, ca sd rdspldtesc
"
li acdruia dupd purtarea lui, dupd rodul faptelor sale (Ier. 17, 10).
7. inlelepciunea
inlelepciunea infinitd a lui Dumnezeu const[ in cunoagterea
scopurilor celor mai bune qi a mijloacelor celor mai nimerite pen-
tru ajungerea lor. Ea se vldegte in minunata r6nduire a fEpturii, in
neintrerupta ei conducere cdtre _[inta pusi gi in intreg planul ico-
nomiei pentru mdntuirea omului'u.
inlelepciunea divini, in raport cu atotgtiinfa, este mai rar amin-
titd de ce{ile Vechiului Testament, in timp ce in Pentateuch, de
pildd, nu-i pomeniti deloc, iar in Psalmi gi in Profeli apare in anu-
rnite pasaje ca o proprietate pe care Dumnezeu gi-a flcut-o cunos-
so
Mihelcescu I., op. cit.,p.79.
49
 cutA in creatie, alSturi de atotputernicia Sa5r. Aqa, de pildi, in Ps.
104,24 citim:
,,Cdt de multe sunt lucrdrile tale, Doamne! Tu pe toate, cu in-
lelepciune, le-ai fdcut. . ."
In Is. 28, 29 afldm: ,,Minunat este planul Lui, mare este tnte-
lepciunea sa".
,,El a fdcut cerul prin puterea sa Si lumea prin in{elepciunea
sa" (ler. L0,12; cf. gi Ier. 51, 5l; Ps. 147,5 q.a.).
Din contrd, in cdr{i ca Iov, Proverbe etc., se vorbegte despre in-
lelepciune intr-o formi cu mult mai practici, eticd qi speculativ652.
Momentele principale, ce rezultd. din aceastd descriere a inlerepciu-
nii divine sunt urmitoarele:
f . inlelepciunea divind nu poate fi pdtrunsl de om. Numai
Dumnezeu o cunoa$te. Singur El este posesorul ei. [n Iov 2g,12 se
pune intrebarea: ,,Unde se a/ld inlelepciunea, unde este locul inle-
legerii?" $i rlspunsul sunS: ,,Omul nu cunoaste calea cdtre ea Si
pe plaiurile celor vii nu se afld. Addncul rdspunde: Nu este in
mine. Marea spune: Nu e la mine".
In Iov 28,20 se rlspunde la intrebarea: ,,De unde vine tnlelep-
ciunea Si unde este locul tnlelegerii ei? - Este ascunsd de ochii
oricdrui vieluitor si chiar de ochii pasdrilor cerului este ascunsd.
$eolul Si moartea spun: Auzit-am cu urechile noastre ceva zvon
despre ea".
Pe pimdnt nimeni nu poate pdtrunde in{elepciunea divin6.
Acela care poate face acest lucru este numai Dumnezeu.
,,Numai Dumnezeu cunoa$te calea ei Si Stie locul sdu, cdci Et
priveSte pdnd la marginile pdmdntului. Numai El vede ce este sub
tntregul cer" (Iov 28,25-24).
,,La El este inlelepciunea Si puterea Si Lui ii apar{ine sfatul Si
inlelegerea" (Iov 12, l3).
Dupd Ben Sirach 1,2-3:. ,,Omul nu poate cerceta tnlelepciunea
Domnului, cum nu poate numdra nisipul mdrii, picdturile ploii Si
zilele veacului, indllimea cerului Si ld;imea pdmdntului.Iir in 1,
6-7 spune acelagi Ben Sirach: ,,Cui i-aufost descoperite rdddcinile
tnlelepciunii Si bogd{ia mijloacelor ei, cine a priceput-o? Unul
este tnpeleptul, infricoSdtorfoarte, care std pe tron, Domnul.
5'
Schol, P., op. cir.,p. 188.
" Mihalcescu 1., op. cir., p.8O.
50
2. inlelepciunea a existat inainte de creafie, este din vegnicie gi
vrr rtimAne in vegnicie.
,,Toatd inlelepciunea vine de la Domnul Si cu El este tn veci"
lllcn Sirach 1, 1).
,,Mai tnainte decdt toate s-a zidil inlelepciunea Si lumina minlii
1t lbst din veSnicie " (Ben Sirach 1, 4).
,Mai tnainte de veac, dintru tnceput, m-a zidit Si pdnd tn veci
tttt voi avea sfirSit " (Ben Sirach 24,9).
in cartea Proverbelor, capitolul 8, inlelepciunea este pusl sd
vorbeasc[ in contrast cu prostia, ce fusese descrisb in capitolul 7 ca
rr tlcsfrdnatd (zonah). Dupd ce inlelepciunea a expus unul dupd al-
trrl loloasele ei cele mari, in versetele 8,22-25, ea di asigurarea cd
Ylhweh a creat-o ca inceput al acliunilor sale, inaintea celorlalte
rrrliiptuiri, chiar mai inainte de a fi pimdntul.
3. Dumnezeu a revelat infelepciunea chiar de la creafie (cf. Ier.
lll,12;51, 15). Dupi Ben-Sirach 1, l0 ea a fost virsat6 de Dum-
rrt'z,eu peste toate lucrurile Sale (cf. 16, 25; 41, 22 sq.). Cdnd a in-
ur:;rut crealia, ea a fost de fald ca o sfttuitoare (Prov. 8, 27-32):
,,(ldnd a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fayd. Cdnd a tras o
:(ffc pe fala addncului, cdnd a pironit norii sus, cdnd au ldsnit cu
luttcre izvoarele addncului, cdnd a pus hotar mdrii ca apele sd nu
lraacd peste porunca Lui, cdnd a pus temeliile pdmdntului, eu
rntm meSterul Lui, la lucru ldngd El Si in toate zilele eram dutfa'
trca Lui, jucdnd netncetat inaintea sa, jucdnd pe ocolul pdmdn-
tului sdu Si gdsindu-mi pldcerea infiii oamenilor.
4. in{elepciunea divind se indreaptl intr-un mod special cdtre
poporul lui Israel, clci in acest popor gi-a asumat Yahweh un loc
lu totul deosebit. Prin in.telepciune a condus Dumnezeu poporul
lui Israel in toate timpurile (Cf. tnlelepciunea lui Solomon 9,
I l8). Yahweh a aflat calea inlelepciunii qi-a dat-o lui Iacob, slu-
yrlorul siu, gi lui Israel iubitul siu.
,,Atunci Ziditorul a toate mi-a dat poruncd Si cel ce m-a creat a
lntldrdt cortul meu Si a grdit: ASeazdle tn lacob qi ia-li moStenire
tn lsrael" (Ben Sirach 24,8-9).
,,in cortul cel sfdnt am slujit inaintea Domnului Si pe urmd in
,\itm m-am statornicit, tn cetatea cea iubitd asigderea m-am odihnit
1t in lerusalim este scaunul resedinlei mele" (Btx Sirach 24, L0-Il).
Fiindcl infelepciunea divini este aga de minunatd, ea mai poartd gi
rlcnumirile: ,,o suJlare a puterii lui Dumnezeu", ,,olevdrsme a strd-
51
lucirii Stdpdnului a toate" (In,tel. Sol. 7,25), ,,razd a luminii veS-
nice", ,,oglindd nemincinoasd a realitd{ii lui Dumnezeu", ,,copie a
minundtiei Sale", ,,participantd a tronului Sdu" (int. Sol. 7, 26;9,4).
In decursul timpului s-a iscat disculie dacd in pasajele in care se
afl5 in cErlile infelepciunea lui Solomon (in special) 9i Ben Sirach,
cuvdntul infelepciunea (sofia) apare ca o hipostazd a fiinlei divine,
ca o fiin\d personald sau numai ca o proprietate personificatd, ca
o personificare poeticd a acliunii in{elepte a lui Dumnezeu.
Cdliva" au identificat pe ,,Sofia" cu ,,Logos", intemeindu-se
pe in{elepciunea lui Solomon g, L-2, unde citim: ,,Dumnezeule al
pdrinlilor, cel ce aiJdcut toate cu cuvdntul Tdu Si ai creat pe om
cu tnlelepciunea Ta". Numai ci aici Logos Si Sofia stau numai in
paraleli. Din paralelism nu urmeazd deloc identificare. in afari de
aceasta, cu cuv0ntul l,ctgos stau in paralel[ qi alte noliuni abstracte.
b. Atributele morale sau etice
in virtutea spiritualitSlii sale, Dumnezeu are voinfd gi senti-
ment, care de asemenea sunt perfecte, in rdndul acestora amintim:
l. Libertatea absolutd
Sub aceasti insugire infelegem ci in toate actele sale Dumnezeu
se determind numai de sine gi prin sine, frrb vreun motiv din afari.
EI poate gi face tot ce voiegte gi aqa cum voiegte. La Dumnezeu nu
existi schimbare de voin{i, ci totul se voiegte de El printr-un act
unic, neschimb[tor gi etern. De aceea, nu poate fi vorba de delibe-
rare sau sfrtuire la Dumnezeu, iar dacd in Sfdnta Scriptur[ intdlnim
cdteodati acegti termeni, ei sunt luali numai in sens impropriu. De-
spre absoluta libertate a lui Dumnezeu se vorbegte foarte adesea qi
destul de lEmurit in revela{ie gi mintea ne spune cd, dacd omul este
liber in actele sale, cu atdt mai mult trebuie sd fie Dumnezeuso.
Relativ la aceasta, iati cum se expriml psalmistul Vechiului Tes-
tament: ,,Dumnezeul nostru in cer Si pe pdmdnt, toate cdte a voit a
fdcur" (Ps. I 15,3).
53
S.holz P.. op. cit., p. I89.
'o ibidem
52
,, Dumnezeu se jurd oStilor cereSti Si zice: Adevdrat, cum dm
tititu{it, aSa amfdcut. $i ceea ce am hotdrdt, a;a se va implini" (ls.
t4.24).
2. Sfinlenia
Sfinfenia este atributul divin, in virtutea clruia Dumnezeu nu
voicgte gi nu face decAt ceea ce este absolut bine 9i cere de la om
cn sd faci gi el tot numai bine.
Cum am ar[tat cAnd am vorbit de fiinla lui Dumnezeu, sfintenia
estc caracteristica de clpetenie a Dumnezeului Vechiului LegL-
rrrint. Am putea-o numi temelia intregii religii a Vechiului Testa-
nrcnt, clcf aga prevede prescrip{ia mozaicd pentru adepfii lui
Yalrweh: ,,Voi trebuie sd fili sfin{i, cdci sfdnt sunt eu, Yahweh,
l)umnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20,7). De aceea, pe l6ngi alte
rrrrmiri, Yahweh poartd gi pe acela de ,,sfhntul lui lsrael" (Kados
t,trael) sau ,,sfAntul lui lacob" (Ps, 71, 22;ls. 1,4;5, l9 9.a.).
,,Dumnezeu nu este un om care sd mintd, nici unfiu al omului
rure sd regrete. Au va vorbi Si nu va face? Va grai Si nu va tn'
plini?" (Num. 23,I9);
,,Cel veSnic al lui Israel nu minte Si nu-i pare rdu, cdci el nu
rsle om care sd regrete " (I S. 15, 29);
,,Tu nu e$ti un Dumnezeu cdruia sd-i placd crima, Si cel rdu nu
$te oaspetele tdu; seme{ii nu trec prin fala ochilor Tdi; Tu urdsti
1tc toli iei care fac rdu, pierzi pe cei care grdiesc minciuni. Lui
Yuhweh ti e scdrbd de omul sdngelui Si al vicleniei" (Ps. 5,4-6).
('ontra sfin{eniei lui Yahweh, Dumnezeul lui Israel, au fost aduse
rrnumite pasaje55 care ar sta in contrazicerccu sfinfenia divinS'
a. Aqa, de exemplu, textul din Is. 45,7 unde citim: ,,Eu daufe-
ricirea Si rdul ... " Contrazicerea aici este numai aparenti, cici ter-
rrrenul de ,,r[ul" (rd) aici nu trebuie infeles in sens moral cd Dum-
rrozeu lucreazd rdul, ci in sensul de rdsplatd sau pedeapsd pe cate
l)umnzeu o va da pentru pdcatele oamenilor.
b. Luarea podoabelor de argint qi aur de la egipteni din porunca
lui Yahweh, ar contraveni sfinleniei divine. Acuza\iaacesta e$e mai
vcche, chiar dec6t creqtinismul. Amintegte de ea Filon, in scrierea sa
,,Despre viafa lui Moise", au exploatat-o Gnosticii 9i Maniheii.
53
 Rlspunsurile ce s-au dat au fost acestea56:
.o. P? drept, israelilii au luat lucrurile de aur gi de argint ale
egiptenilor, ca un fel de desprgubire pentru muncile istovitoare de
aproape patru secole, cdt au stat in robia egiptean[.
b. Fiindc6 Dumnezeu este proprietarul a tot ce e p6m6ntesc, in
virtutea_acestui drept, el le-a dat israelifilor, la plecarealor din Egpt.
Era un- dar al lui Dumnezeu gi deci nu s-a violai 1egea morald.
c. intre israelili gi egipteni a intervenit un act de schimb sau
vdnzare, fiindcd israelilii le-au lisat egiptenilor, in schimbul auru-
lui gi argintului, ogoarele, casele, liveiiie gi intreg inventarul cas-
nic, pe care nu le-au putut lua cu ei.
.Toutg aceste rdspunsuri au de luptat cu multe gi nebiruite difi-
cultefi, deoarece cum reiese din Exod 3,21;11, I gi 12,35,israe_
lilii se pare c5 ceruser6 cu imprumut hainele gi podoabele de la
egipteni, cu presupunerea cI le vor restitui.
Explicarea cea mai rezonabild, pare aceasta: infricoqali de pe_
depsele cerului, din cauzd cd nu voiseri sr permita israelililor sa
plece, egiptenii frceau ei daruri evreilor numai s6 plece qi astfel s6
?nceteze mdnia divini. Este drept ci egiptenii se prgublau de lu-
crurile lor prelioase qi de haine, dar aceasta o fac ca s6 scape de
pedeapsa pentru neascultarea de porunca divini.
De asemenea, cu sfintenia lui Dumnezeu nu s-au putut pune de
acord acele pasaje in care lui Dumnezeu ii este atribuita oinvhrto-
{are a inimii omeneqti, ca qi c6nd Dumnezeu ar aldla la picat pe
cine vrea sd-l piardi. Aceastd pdrere este strrini Dumnezeului ve-
chiului Testament. Daci Dumnezeu este pedepsitorul pIcatelor,
atunci el nu poate fi autorul pdcatelor. Dumnezeu il lasi pe om li-
ber gi numai datoritd gdndurilor gi ac(iunilor omului vine pedeapsa
divinS. ca o dreapt5 rdsplati. poporul de jos israelit putea si spun[
in vorbirea curent6, ca qi poporul rom6n: ,,C6nd vrea Dumnezeu sa
piardl pe cineva, mai intii ii ia minfile,,. Dar acest fel de gdndire
este al poporului gi nu al religiei autentice.
Prilej de cdrtire contra sfin{eniei lui Dumnezeu s-a mai gdsit gi
in_faptul ci Yahweh, dupd propria-i exprimare, pedepseSti pdca_
t.g_!e nly\ilor asupra copiilor, pdnd la i neio
Si'a patra genZrafie
(Ex. 20,5 .q.; 34, 6; I R I l, 32; Ier. 15, 4; 32,18; i{oz. +, O). pite
drept, numai ci continuarea pedepsei din genera,tie in generalie
presupune gi continuarea sau mogtenirea pdcatelor sau a urii
"oniru
56Ibidem,
p. 81.
54
lrri I)umnezeu, de cdtre generaliile succesive. Scrierile Vechiului
lcstarnent au locuri in care ni se aratd cI fiii sunt pedepsili pentru
p[rin{ilor: ,,Iatd toate su-
frncirlcle lor proprii gi nu pentru cele ale
ale Mele; cum sunt sufletele pdrinlilor aqa Si ale copi-
flt'tde sunt
ilttr, Mie mi-apar{in amdndoud; Sufletul care pdcdtuieSte va trebui
si moard" (Ez. 18,4).
,,Va trebui sd nu se mai spund; Pdrinyii au mdncat aguridd, de
tttaaa dinlii copiilor sunt sterpezili' Mai mult, fiecare va muri
aguridd,
ltt,rtru vinile sile proprii Si numai acelea care mdndncd
ttct,luia i se vor sterpezi din{ii proprii" (Ier.31' 29 sq')
Motiv de conteslare a sfinfeniei lui Yahweh o constituie 9i po-
rrrnca Pentateuhului de a nimici pe canaanili (Ex. 34, l6; Deut' 7,
I ) Dar aceast[ prescripfie nu izvorigte dintr-o pornire sadicd de a
rrcide, ci dintr-o m5sur6 de siguran!6, de apdzi de idolatrie pe isra-
rlilii inclinafi spre cultele p6g6negti decadente. canaanilii erau
[rrialgamul de populafii ce locuiau p[mdntul cuprins intre Sidon 9i
t illza, pe coasta M[rii Mediterane (Gen. 10, 15-20). Cultele acestor
populafii erau de un materialism cras. Nimic spiritual n-aveau ?n
irlc. pentru a-i feri pe israelili sd fie atraqi spre groaznica idolatrie a
t:unaanifilor, la indicafia divin6, Moise diduse porunca s[ se duc6
contra acelora o lupt[ de nimicire qi s5 nu se intrefina cu ei nici o
logiturd de comunitate, atdta timp c6t igi vor pdstra credinfele lor
rdolatre (Ex. 34, 16; Deut.7, 3).
Lucrul acesta pentru anumili critici a constituit ceva incompati-
hil cu sfinfenia lui Yahweh. Dar trebuie si ne gdndim la starea-de
cultura a lumii gi a lui Israel acum trei mii de ani. Admipnd cultul
curaanit l6ngi cel mozaic, fiinlarea intregii teocra{ii a Vechiului
'f 'estament
devenea semn de intrebare, din cauza aplecarii lui Israel
spre idolatrie, in felul acesta putem infelege porunca de a_ distruge
roate imaginiie idolegti din Canaan, de a fi dezridicinali idolatrii 9i
ir nu-i ingidui printre Israelili (Ex' 23,24;34' 13; Dt. 7, 5; 12,2)'
contiadiclia fa!6 de sfinlenia lui Dumnezeu au socotit criticii
Vechiului Testament in special antropomorfismele Si antropopatis-
ttrcle puse pe seama lui Dumnezeu. Este drept cb in cirlile Vechiu-
lui Testament, in special in cele mai vechi, gSsim numeroase ex-
presii care sunt compatibile numai fiin,tei omeneqti. Numai omul se
infurie, se rdzbun6, doarme, mdndnc[ etc. Dumnezeu, spirit abso-
lut, n-are nimic comun cu toate acestea. $i totugi in c[rfile biblice
gdsim expresii ca ,,Dumnezeu se bucur[" (Deut. 30,9; Is'-62, 5;
ir5, 19), ,,Du*n"r"u se intristeazl" (Gen. 6,6; Iet.7, 18; Ez' 16,
55
 42), ,,Dumnezeu uitd sau igi aminteqte,, (ps. 9, 19; 13, Z; 42, 10).
Dar, cum s-a vizut c6nd am arnintit de fiinla lui Dumnezeu, antro-
pomorfismele sunt numai nigte imprumuturi din limbajul obignuit,
datoritd sdr[ciei de exprimare a limbii omenegti.
Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu personal.
El are simlire gi voinf6 care se intereseazd de om gi stau in legrturi
str6nsd cu omul. In aceasti legiturf, a simlului qi voinlei divine cu
g6ndurile gi faptele omului, limba Vechiului Testament nu qtie
(n-are posibilitatea) s[ o exprime viu gi contemplativ, gi atunci fo-
losegte simlirile analoage ce se gdsesc ?n om. Dar aceste sim{dmin-
te proprii omului, de pilda, nefericirea, suferin{a etc., nu pot fi nici
imaginate ca aparfinind lui Dumnezeu.
3. Bundtatea nesfdrSitd, gralia, milostivirea,
tndelunga rdbdare
Intruc6t Dumnezeu nu voiegte decAt binele, de aceea el este bu-
ndtatea nesfargitd. Aceasti insugire a sa se aratr in afarr prin aceea
cd el voiegte ca qi creaturile sd participe Ia perfecfiunile gi fericirea
Sa gi pentru aceasta le imparte tuturor numai bine, in mdsura in
care ele il pot primi gi Ie este de folos. privitd din acest punct de
vedere, bundtatea lui Dumnezeu nu mai este nesfdrgiti, pentru ci
Dumnezeu nu impdrtSgegte fiecdrei creaturi toatl bundtatea Sa, ci
numai c6t voiegte gi c6t gdsegte cd este de folos pentru ea. Bun6ta-
tea dumnezeiascl poart6 diferite nume, dup6 situafia in care se gE-
sesc creaturile care se implrt6gesc de ea. Aga se numeqte gra{ie,
c6nd di omului bunuri pe care nu le-a meritat; tndurare, c6nd sca-
pd pe om de necazuri gi lipsl gi mai ales de pdcat; rdbdare, cdnd
nu pedepsegte indat6 rdul;indelungd-rdbdare, c6nd am6nd pedeap-
plcltosului; btdndete, cdnd uqureazd pe-
1111i..!!1i9
oeapsa i"9r:o,g"a
pacatulul etc.- .
Dupd cele ce desprindem din c54ile Vechiului Testament, bu-
nitatea lui Dumnezeu se aratd prin iubirea sa (Ahavah) manifes-
tat6, de obicei, in forma gra{iei (Hesed).
Aceastr iubire a lui Dumnezeu se arat[ in intreaga creafie cdci:
,,Dumnezeu iubeSte dreptul Si dreptatea, de mila lui este plin tot
pdmdntul" (Ps.33, 5; ll9,64).
" Schol, P., op. cit.,p.2oO.
56
,, Drept este Domnul in toate cdile sale Si milostiv in toate lu-
tnrrile sale" (Ps. I45, 17).
Iubirea divind este mare qi vrednicd, cdci gloria sa,,se urcd
lthrd la ceruri", ,,este mare pdnd la cer" Si-i ,,mai mare decht ce-
rrrl " (Ps. 36, 6; 57 , 1 l; 108, 5),
,,Cdt sunt de sus cerurile fald de pdmdnt, atdt este de mare bu-
ttitatea lui, pentru cei care se tem de El" (Ps. 103, 11).
,,Cunt se indurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul de
|t,i care se tem de El" (Ps. 103, 13).
Eternitatea iubirii divine gi a grafiei sale se arati ?n Psalmul
I l(r, in care dupi fiecare vers se gdsegte refrenul: ,,Cd in veac este
tnilu Lui".
,. Ldudali pe Domnul, cdci este bun, cdci in veac e mila Lui"
,,Ldudati pe Dumnezeul cerurilor, cd in veac este mila Lui"
lubirea lui Dumnezeu apare str6ns legati de dreptatea divinl
(l'}s. 33, 5;145,7) gi este pomenitd de obicei in leglturi cu credin-
r'io;ia sau fidelitatea Lui(II Sam.2, 6;15,20 q.a.)
Iubirea lui Dumnezeu se intinde in special peste poporul lui Is-
r;rt:l (Deut. 7,8; I R 10, 9; Is. 43,3). De aceea, Yahweh este numit
,.tirtIl israelifilor" (Deut.32,6; Is. 63, 16), iar evreii sunt numili
,.liii" sdi (Ex. 4, 22;Deut.14, 1; Is. 1,2).
l't. Bundtatea lui Dumnezeu (toiah) este inclinarea voin{ei divine
rlc-a face bine oricdrei frpturi, cdci Yahweh este bun cu tofi.
,,Domnul este bunfald de toli Si indurdrile lui se tntind peste
totile lucrdrile lui" (Ps. L45,9).
,, Bun este Domnul fald de Israel, fatd de cei care sunt cu inima
rurotd" (Ps. 73, 1).
,,Domnul este bun Si drept, de aceea aratd pdcdtoSilor calea
.rrr " (Ps. 25, 8; Ps. 27, 13:'3I,20).
,,Mdrturisili-vd Domnului cd este bun, cd tn yeac e mila lui"
(l's. 136, 14).
c. Milostivirea (rahamin) Si tndelung,a-rdbdare (erek afaim) se
rrrrrll, in special fald de oamenii p5c6togis8:
,,Cdnd strigd un nenorocit, Domnul l-aude, SiJ scapd din toate
nrrtqurile lui" (Ps. 34, 6).
,,El nu neface dupd pdcatele noastre, nu ne pedepseSte dupdfd-
t'hle legile noastre, cdt sunt cerurile de sus fald de pdmdnt, atdt este
t*
Ibidem, p.ZoL.
57
de mare tndurarea lui pentru cei care se tem de El. Ckt este de de-
parte rdsdritul de apw, atdt de mult depdrteazd el fdrddelegile
noastre de la noi. Cum se indurd un tatd de copiii lui, aSa se tndurd
Domnul de cei care se tem de El" (Ps.103, l0 sq.)
,,Dacd ai pdstra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiurilor,
cine ar mai ridica ochii cdtre Tine. Dar la Tine este indurarea ca
sdfii temut" (Ps. 130, 3).
,,Indurat Si milostiv este Domnul, tndelung rdbddtor Si mult
milostiv" (Ps. 103, 8)
,, Eu imi cunosc fdrddelegile Si pdcatul meu tnainte mea este in
continuu" (Ps. 51, 3)
,,Dar dacd cel rdu se intoarce de la toate pdcatele pe care le-a
sdvdrSit Ei pdzeSte toate legile Mele Si face ce este drept Si pldcut,
va trdi Si nu va muri... Doresc eu moartea pdcdtosului? zice Dom-
nul. Nu doresc eu mai degrabd ca el sd se'tntoarcd de pe cdile lui
Si sd trdiascd? (Ez. 18,21-23).
4. Dreptatea
Privitd in ea inslqi, dreptatea std in foarte strAnsi legituri cu
sfinfenia lui Dumnezeu. NefrcAnd gi neavind dec6t ceea ce este
bine, Dumnezeu nu este numai atotsfdnt, ci gi atotdrept. privitl in
manifestarea ei cdtre creaturi, dreptatea este acea insugire a lui
Dumnezeu in virtutea cdreia El dd creaturilor libere ceea ce li se
cuvine: celor ce au f5cut bine le d[ r6splatd, iar celor care au ftcut
riu le dd pedeapsS. ln distribuirea dreptdtii Sale, Dumnezeu nu se
conduce de o normd din afari de El, pentru cd ar insemna cI voia
Sa este condifionatl gi mdrginitd de aceha norm6. Singura normd in
distribuirea dreptSlii lui Dumnezeu este sffinta Sa voiese.
Dreptatea divind este cea care se manifestl in afar6, din ceea ce
constituie sfin(enia lui Dumnezeu. Prin dreptatea sa, Dumnezeu iqi
manifestd pl5cerea lui de faptele bune qi nepldcerea fa[d de cele
releo'. Aceastd insugire, pe care Dumnezeu gi-o atribuie in nume-
roase pasaje, evreul o desemna prin Tedek sal ledaken
justd" qi miSpat - ,,exteriorizarea dreptei sim{iri',.
- ,,simfire
Dreptatea lui Dumnezeu are urmitoarele nuante:
"uo Mihalcescu 1., op. cit., p. 83.
scholz P., op. cir.,p. 2ol.
58
L Dumnezeu este drept (ladik) gi iubegte numai dreptul gi drep-
,, Tu cercetezi inima Si rdrunchii, Dumnezeule drept" (Ps. 7,
lrrl('ir:
llll; ,,5, laud pe Dumnezeu dupd dreptatea Sa" (Ps. 7, 19);
,, l)rept este Domnul, El iubeSte dreptatea" (Ps. I 1, 7; cf. Ps. 33, 5;
I l,28, 116, 5); ,,Pentru aceea, toate cdile Sale sunt drepte (Deut.
l)., 1) ca Si toate legile Sale, judecdlile Sale, spusele sale Si promi-
ttttnile Sale" (Ps.19, 10; 36,7;119,7 q.a.)
2. Orice nedreptate din partea lui Dumnezeu este exclusi gi nu-
rrrrri g6ndul Ia posibilitatea ei este ardtat ca o batjocurd a lui
l)rrrnnezeu.
,,Sd omori pe cel bun tmpreund cu cel rdu, aSa ca cel bun sd
ttihd aceeaSi soartd ca cel rdu, departe de Tine a$q ceva. Departe
,lr 'l.ine. Cel care judecd pdmdntul au nu va El dreptate..."
face
(( icn. 18, 25).
,,Ascultayi-md, dar, oanteni pricepuli; Departe de Dumnezeu
nrdraptatea, departe de Cel Atotputernicfdrddelegea... Nu, negre-
sil, Dumnezeu nu sdvdrSeSte nelegiuirea, Cel Atotputernic nu
tttlcd dreptatea" (Iov 34, L0).
3. Dumnezeu, ca judecltor drept, posedd cea mai autenticd im-
lrnrlialitate.
,,Cdci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor,
l)omnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic Si tnfricoSat,
t'(trc nu cautd la fala oamenilor Si nu primeSte daruri, care face
rlraptate orfanului Si vdduvei, care iubeSte pe strdin Si-i dd hrand
St intbrdcdminte " (Deut. 10, 17-18).
,,Cdci se bucurd muntele Sionului Si se veselesc.fiicele din luda
,la.judecdlile Tale" (Ps.48, 1l). De aceea, Dumnezeu este ldudat
crt un judecdtor drept gi este rugat sd mdntuiascd prin dreptatea Sa
rlin necaz gi din ciderea in mizerie gi sE judece dupl dreptate:
,,lntru dreptatea Ta, mdntuieSte-md, pleacd-yi urechea Ta spre
uine, grdbeSte de-mi ajutd. Fii pentru mine o stdncd ocrotitoare, o
ftrldreald unde sd-mi gdsesc scdparea" (Ps. 31, 2).
4. Dumnezeu rispldteqte tuturor dup6 faptele lor, deoarece r5s-
lrlhtegte pe cel bun gi pedepsegte pe cel riu:
,,4 Ta, Doamne, este dreptatea, cdci Tu rdspldteSti pe fiecare
tlupdfaptele lui" (Ps.62, L2)
,,Domnul md recompenseazd, dupd dreptatea mea, mi-a rds-
plitit dupd curd{ia mdinilor mele" (Ps. 18, 20).
,,De aceea, Domnul mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea,
,lupd curdlia mdinilor mele tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu te
59
ardti bun, cu omul neprihdnit te ardli neprihdnit, cu cel curat Tu te
ard\i curat, iar cu cel stricat te porli dupd stricdciunea lui" (ps.
18,24-26; cf. gi Iov 34, ll, Ier. 16, l0).
Dumnezeu nu uitd p[catele nelegiuililor, clci pedepseqte dacd a
sosit timpul potrivit (Ier. 32, 18; Am. 2, 3; Neh. I,2). Oice fericire gi
nefericire, careJ atinge pe un israelit sau chiar poporul in intregime, a
fost adusl de dreptatea lui Dumnezeu fiindcd era cerutd de starea
moral6 a aceluia pe care-l atinge (I R. i8, 18; Is. 1, 20; Ier. 3, 3).
Neegala implr{ire de fericire qi nefericire chiar plrea si clatine
credinfa unora, in dreptatea lui Dumnezeu (Cf. ls. 40, 27; 45,9;
Ier. 12,l;Ez. 18,25;Mal.3, l3), numai cd, totdeauna, convinge-
rea cd, dreptatea lui Dumnezeu este invulnerabili s-a impus intr-o
lumind tot mai mare, gi ci omul numai datoriti ingustimii sale nu
poate pdtrunde c6ile Domnului. Lucrul acesta se vede mai evident
in vorbirea lui Dumnezeu, de la finele ce4ii tov.
5. Dreptatea lui Dumnezeu se intinde peste toatl lumea:
,,Domnul impdrdteSte in veac, Si-a pregdtit scaunul de domnie
pentrujudecatd, Eljudecd lumea cu dreptate, judecd popoarele cu
nepdrtinire " (Ps. 9, 7-9; cf. Gen. 18, 25; Is. 3, 13).
6. Dreptatea lui Dumnezeu este fEr6 de sfrrgit: ,,Gura mea va
vesti, zi de zi, dreptatea Si mdntuirea Ta, cdci nu-i cunosc margi-
nile. Voi vesti zi de zi dreptatea $i mdntuirea Ta, cdci nu-i ,unir"
marginile. Voi vesti lucrdrile Tale cele puternice, Doamne Dum-
nezeule. Voi pomeni dreptatea Ta Si numai a Ta... Dreptatea Ta,
Dumnezeule, ajunge pdnd la cer. Tu ai sdvdrSit lucruri mari;
Dumnezeule, cine este cuTine?" (Ps. 71, 15-16-19).
,,Nu intra la judecatd cu seryul Tdu, cdci nici un om viu nu este
drept tnaintea Ta" (Ps. 143,2).6
,,Dreptatea Ta, Doamne, este ca mun{ii cei mari Si judecdlile
Tale sunt ca addncul cel fdrd fund,. Doamne, Tu sprijineSti to-
iul..." (Ps. 36,6).
,,Dreptatea Lui ddinuieSte tn veci" (Ps. 112, l; cf. Ps. 103,17;
Il9. r42)
7. Dreptatea lui Dumnezeu se va ardta desdv6rgit6 in timpurile
mesianice.
,,Sd picure cerurile de sus Si norii sd reverse in ploaie drepta-
tea! Sd se deschidd pdmdntul, sd rdsard din el mdntuirea Si sd iasd
din el izbdvirea. Eu, Domnul,fac aceste lucruri" (Is. 45, 8).
60
.5. Veracitatea Si fidelitatea
Vcracitatea lui Dumnezeu const6 in aceea cd El impdrt[gegte
r rrilturilor Sale, prin descoperire, numai adevirul gi aceasta pentru
t'rt cste atotgtiutor gi preasf6nt. Fidelitatea este consecvenfa voinfei
rlivine, cb adicd ceea ce Dumnezeu a hotarAt sau fhgdduit odatd,
trrrplinegte cu nestrdmutare. Despre aceste doul insugiri ale lui
l)rrrnnezeu d5 m6rturie Sf. Scripturd a Vechiului Testament6t.
irr sensul Vechiului I.egimdnt, veracitatea ('emet) divinl in-
rt'rrrnnd cd Dumnezeu este ceea ce El se descoperd. Spusele, po-
rrrucile, legile gi ordnduielile lui Dumnezeu conlin adevirul. Tot
r'cca ce El vestegte despre viitor se va implini realmente:
,,Doamne, Yahweh, Tu esti Dumnezeu Si cuvintele Tale sunt
,nltvdrul" (II Sam. 7 ,28);
,, Legile Domnului sunt adevdrul" (Ps. 1 19, 151);
,,Eu, Yahweh, yorbesc adevdrul, vestesc dreptatea" (Is. 45, 19);
,,Pe Mine insumi md jur, adevdrul iese din gura Mea Si cuvdn-
tul rueu nu vafi dezis. Orice genunchi, inaintea Mea, se va pleca Si
ttr ice limbd pe Mine se va jura" (Is. 45,23;)
,,Ceea ce vestesc Eu cdtre seminliilor lui Israel se va adeveri
lirir greSeald" (Hoz. 5,9).
Adevirul lui Yahweh este calea pe care din tot sufletul doregte
,rll rneargl piosul gi mai ales sd fie condus de Dumnezeu:
,,PovdyuieSte-md tntru adevdrul tdu Si invald-md" (Ps.25,5);
,,Inva[d-md cdile tale, Doamne, Si eu voi umbla tntru adevdrul
/iiu" (Ps. 86, 11;cf. Ps. 26,3).
in sens practic, 'emet ,,credinciogia" apare ca fidelitate ce i se
ntribuie lui Dumnezeu, intru c6t El implinegte sigur gi hot[r6t ceea
t'c a flgiduit sau ameninfat. in Genezd 34, 6 Moise il numegte:
,,l)umnezeu mult milostiv Si tndurat... bogat tn mild Si fidelitate".
l)rrpd Deuteronom 7, 9, Israel va cunoagte cI Yahweh este Dum-
rruzeu fidel, fiindcd pdstreazd legdtura gi iubirea cu cei care-l iu-
lrcsc ai pizesc poruncile Sale, pdnl la al noulea neam:
,,Drept este cuvdntul Domnului Si toatdfapta Sa este plind de
r't?dincioSie (fidelitate) " (Ps. 33,4).
Fidelitatea lui Dumnezeu este frrd sfhrgit. Ea ajunge p6ni la
rrtrri (Ps. 36,6); este vegnic[ qi va dura din neam in neam:
6l
 ,,Se va veSteji iarba, se va ofiliJloarea, dar cwdntul Dumneze-
ului nostru va rdmdne in veci" (Is. 40, 8);
,,Cuvdntul Tdu, Doamne, in ceruri ddinuieSte in veci, iar fide-
litateo Ta line din neam in neam" (Ps. 119, 90).
De aceea, fidelitatea divind este chezdgia mAntuirii pentru toli
cei buni, iar pentru cei pdcdtogi a nimicirii lor.
,,Domnul te va acoperi cu penele Lui Si te vei ascunde sub ari-
pile Lui, cdci scut Si pavdzd este credincioSilor Lui" (Ps.91,4).
,,Voi lduda numele Tdu, Doamne, cdci este binevoitor, fiindcd
md izbdveSte din toate necazurile Si cu ochii mei imi vdd implinitd
dorinla privitoare la vrdjmasii mei" (Ps. 54, 6 -7).
In mod negativ este zugrdvitd veracitatea gi fidelitatea divin[
cdtre cdrfile Vechiului Testament prin aceea c5 tot ce este contra
acestei insugiri divine se neagi cu toatd hotdrArea:
,,Dumnezeu nu este om ca sd mintd Si nicifiu de om ca sd ingele.
Au vorbi-va Si nu vaface? Va grdi Si nu va,lize? (Num. 23, I9);
,,Mdrelia lui Israel (Yahweh) nu minte Si nu inSald. Cdci EI nu
este om ca sd insele " (I Sam. 15,29).
Cepnolul II
Raportul lui Dumnezea cu lumea
$ 8. Creafia divini
I)umnezeu este fbcdtorul a tot ce se vede gi ce nu se vede, adicl
r";lc creatorul lumii. El a flcut din nimic sau a chemat din nefiinli
lir liintd tot ce existd in afard de Sine, adicd lumea sau universul.
Vechiul Testament n-are un termen unitar pentru no{iunea de
Irrnro sau univers. Spre a exprima ideea de univers, c6(ile Vechiu-
lui 'l-estament au expresiile: ,,cerurile Si pdmdntul" sau ,,ceruri,
ttittttint Si addncuri" (Ex. 20, 4; Ps. 135, 6; Iov 11, 8 sq.).
Admitem gi noi dimpreunl cu cercetdtorii mai liberali62 ai tim-
ptrlui nostru c5 la intrarea in Canaan evreii au adoptat gi ei con-
r r'1r(ia despre lume care era curenti in lumea semitd gi care iqi are
qur'[intea in inima poporului sumerian, pionier al culturii lumii din
I lr icntul Apropiat. Concepfia despre lume a antichitdfii Asiei de
Vrst nu era o concepfie gtiinlificd, ci mai mult mitologicl qi reli-
giorrs[. In spatele minunatei creafii a acestui complex univers, min-
*,n ornului credincios vedea divinitSlile care au dat nagtere acestui
r unl)lex. Era firesc deci ca fiecare popor s6-gi modifice viziunea
,rnupra lumii, potrivit cu propria sa religie.
l)upd cele ce desprindem din cd(ile Vechiului Testament, sin-
1ur l)umnezeu este veqnic, altceva etern nu poate exista l6ng6 ddn-
qul l)umnezeu n-a fost creat, cum este creat[ Iumea. Toati exis-
t*rr1rr cealalt[ este numai crealia divinS. Toati fiptura vizut[ qi ne-
r ilrrrlir existi numai in mdsura in care Dumnezeu voieqte:
,,,45a vorbeSte Domnul cu ce te-a tntocmit din pdntecele maicii
tttlt Eu Domnul am ficut toate aceste lucruri. Eu singur am des-
I'tlttrat cerurile, Eu am intins pdmdntul. Cine era clt Mine?" (ls.
1't, .14);
63
 ,,El a intocmit pdmdntul, l-afdcut Si l-a intdrit, l-afdcur nu
sdfie pustiu, ci l-a intocmit ca sdfie locuit" (Is. 45, 1g);
,,Esle oare printre idolii neamurilor vreunul care sd aduc
ploaie? Sau poate cerul sd dea ploaie? Nu dai Tu, Doamne
ploaie? Noi sperdm in Tine, cdci Tu ai fdcut toate aceste lucruri,
(Ier. 14, 22;cf. Prov. 8,28).
Pentru a exprima aceastd activitate de Creator a toate, Vechiu
Testament folosegte o intreagl serie de termeni deosebili, cum
exemplu: Kanah - ,,a preg6ti" , Conen ,,a intemei a,,, yatar _ ,,afor
- rrrur a patra (Gen. 1, 15-16). Ceva mai mult, cum remarcd Fericitul
ma", bonah - ,,a zidi", yasad -,,a pune temelie,,. in toate aceste c
vinte se aflI urme ale g6ndului poetico-mitologic, care punea fac
rea cerului gi pdm6ntului pe seama unui artist sau arhitect. Aldturi
acegti termeni mai este folosit gi cuvAntul holid ,,a produce, a
naqtere" care con{ine intr-insul ideea cd lumea are la origine un
in sens larg al infelesului. Mai gdsim folositi qi termenii ,asah _
face" qi bara' - ,,a face" qi bara - ,,a crea". Termenul de bara
folosit exclusiv pentru a exprima crea[ia divind, nereferindu-se nici
odatl la o anumitl materie in lucrurile pdm6ntegti. Mijlocul pri
care s-a executat aceastl crealie divini este fie m6na Domnului, fi
degetul siu (Is. 40, 12;45, 12;48,13), dar in general crea{ia s-a fE
cut numai prin cuv6nful sdu, prin porunca sa gi prin suflarea guri
sale (Ps. 33,6; I48, 5; LO4,7;Is. 48, 13; Gen. 1,2);
,,Eu am fdcut pdmdntul Si am fdcut pe om. Eu cu mdinile me
am intins cerurile Si am asezat toatd oStirea lor" (ls. 45, l2);
,,Cerurile au fost fdcute prin cuvdntul Domnului Si toatd oSr
rea lor prin suflarea gurii Sale" (Ps. 33, 6);
,,Ldudali numele Domnului, cd El a poruncit Si aufost fdcute
te-a tntdrit pe vecie " (Ps. 148, 5).
$ 9. Istoria creafiei dupl Genezl
Creafia divinl este istorisiti de capitolele I gi 2 din Gene:
Aici ni se spune cI Dumnezeu a frcut cerul gi pdmdntul, adi
toati lumea spirituald^gi materiali sau Universul in cuprinsul
mai mare cu putin(5. Intreaga crea{ie a universului s-a efectuat i
gasezile, din care pricind s-a numit hexaemeron (de la grecesc
64
ll.rtqpepov). A fost mult6 discufie daci aceste zile sunt zile obig-
rrrrile:, cum inlelegem noi astlzi, sau sunt niste perioade pe care
srrlorul textului biblic, neav6nd un cuv6nt potrivit, le-a numit zile.
l'lllcrca care se bucurS de mai multl acceptare este cI prin zilele
r rcrr(iei trebuie sI in{elegem niqte perioade sau etape ale crea{iei
,lrvirre. In sprijinul acestei pdreri std chiar textul biblic care nu-
ruciilc zile chiar qi perioadele de dinaintea creirii soarelui qi lunii
, irre clau m6sura unei zile, Iumindtorii care au fost {icu{i abia ?n
Arrlrrrstin63, ultima zi continul inc6: ,,cici zi:ua a $aptea este fErd
rcrrrir qi deci n-are nici o intrerupere". DupI Augustin, zilele crea-
[tci, narate in Genez6, nu sunt nici zile obignuite. nici intervale, ci
rr sirrgurl zi in{E{iqat5 prin qase categorii de lucriri deosebite, pen-
Itrr ca aceste lucrdri sI fie aduse la cunogtinla ingerilor sau, dupd
fleclrc lucrare, ingerii sE aibl cunoqtinli de cele gase feluri de lu-
r rr'lli licute de Dumnezeu.
Majoritatea vechilor scriitori bisericeqti avdzlt in cele Ease zile
nk: creafiei gase or6nduiri temporale6a in care s-au produs lucrurile
rreute in ordine succesivi.
I)upd relatarea crea{iei din Genez6, Dumnezeu a frcut mai int6i
Itttnca ca o materie primitivd, frrd nici o formd precis6. Substanfele
Iulrrror corpurilor erau incd in materia primd curgdtoare (tohu
winhu),,chaosul", elementul cosmic ce era acoperit de intunericul
t'cl nepitruns gi numai migcat de Spiritul lui Dumnezeu. Ca sd pre-
lrrcir haosul intr-o lume pusd in ordine, Dumnezeu a chemat la via-
ffl, rrrai intAi lumina ('or), principiul viefii materiale, pe care a des-
grfir(it-o de intuneric. Aceasta s-a petrecut in prima zi. Fiindcd intu-
nrricul a fost mai inainte dec6t lumina, de aceea se spune in docu-
"fu seard Sifu diminea{d in ziua intdia" Si de
rrrcrrtul crealiei: ,,$i
at'cca gi evreii au socotit ziua incepdnd de la apusul pAnd la apusul
crru'elui (I*v. 23, 32).
in ziua a doua, au fost despd(ite apele de jos, de pe pdmdnt, de
r e lc de sus, care au fost purtate de firmament. Multd dezbatere a
lost;i in privinla acestui firmament qi a apelor de deasupra lui.
"' Scholz P., op. cit., vol. ll, p. 2.
"o Ca sa respecte textul sacru, P6rinlii cregtini pils]t:eazd numele de zi,
rlrrr'gi ei inclin6 sI creadi cI sunt nigte zile speciale, adicd niqte perioade.
65
 Origen65 aratd cd. apele de deasupra cerului sunt substanlele
rituale, luAnd ca bazd cele aflate in Psalmul l4B, 4 gi Daniel 3,
pasaje in care apele de deasupra cerului sunt invitate s6 laude
Dumnezeu. Numai cd aceastd dovadd este gubredd, fiindci din al
pasaje ale Vechiului Testament, ploaia gi roua, focul gi frigul gi e
sunt invitate sd laude pe Domnul.
Nici Noul Testament, nici vechii pdrinfi nu ne dau o explicali
clari cu privire la acest finnament. Cuvdntul rakya -,,firmament
este derivat de la raka'- ,,a bate, a cioc[ni,'. prin substantivul fi
mament, Vechiul Testament inlelege cerul: ,,^$ Dumnezeu
firmamentul cer" (Gen. l, 8). Prin cer se inlelege bolta cea alba
vizibild, ochiului omenesc, care psalmistului ii pdrea intinsd ca
cort (Ps. 104, 4). Evreii igi inchipuiau cd peste aceastd boltd,
acest firmament, se afld oceanul cu nori, numit apele de peste
(Ps. 104, 3; 148,4;Dan.3, 3). Din acest ocean se vars6 pe p6m6
ploaia, zdpada gi grindina (Iov 38, 12).
Am putea afirma gi noioo cd din reprezent6rile poetice sau intui
tive ale evreilor, rakya -,,firmamentul" era aerul sau atmosfera, i
apele de deasupra lui erau norii, care ca ape de sus (sau cele eva
rate) sunt despdrlite de apele de jos (cele ce au sd se evaporeze
prin atmosferd, care poarti norii. Aqa era ideea lumii vechi semi
qi Moise o pdstreazd pentru a preamdri pe Dumnezeu cu ea.
Dupd documentul creafiei, in ziua atreia a fost adunat6 apa
pe p[mdnt in addncimile mlrilor gi a apdrut uscatul, pe care a
sd
lSsari vegetalia gi verdeafa.
In ziua a patra apar pe finnament luminltorii cei mari:
Iuna qi stelele, ce aveau sd lumineze ziua gi noaptea gi, in pr
r6nd, sd fie semnele sau mSsurdtoarele timpului.
In zita a cincea, Dumnezeu a creat vie{uitoarele apelor qi
vdz,^duhului, adicd pegtii, insectele gi pdsirile.
In ziua a gasea furi create animalele p[m6ntului, iar ca o
roand a crea{iei intregi, a fost lEcut omul (Adam).
Dupi terminarea crealiei, Dumnezeu a privit peste intreaga
IEpturd gi a vlzut cd este bunf,. Atunci s-a oainnii in ziua a qip
de toatd lucrarea Sa qi a binecuvAntat gi sfinlit aceastd, zi a
ca si fie zi de odihnS, at6t pentru om c6t gi pentru animal.
65
in Geneza, 6-7 . cf . Scholz ., op. cit., p. 6.
P sellin 8., op. cit., p.38.
ou
Scholz P., op. cit.. p. 7-9 9i I I.
66
( lrearea lumii ne este relatati de c6tre Genezd in doui locuri
rrf lilr'tc, qi anume in Genezb l, 1-26 9i Genezi 2,4-25- Fiindcd
intre
rrucstc doui relatiri existS oarecare diferen!6, s-a ajuns la cunos-
r rrlir tcorie criticd, numitd a documentelor, care, unite mult mai tAr-
/ll, irlr f6cut ca in Genezd sd avem o dublS cosmogonie' In esenf[,
rlcoscbirea este cd dup6 capitolul I din Genezd, toate lEpturile uni-
vcrsului au fost create inaintea omului, pe cdnd dupl capitolul 2,
ilrrrrl este frcut inaintea plantelor gi fiinlelor. S-a scris in aceast5
grrrvin{6 aga de mult incAt nici nu se poate bdnui. Recunoaqtem di-
i,.rcnlele gi nici nu ne sfiim sd spunem ci Moise n-a c6utat sE facd
,, rlcscriere exact $tiintific5 a facerii lumii, ci din expunerea sa s[
rrifisl clar c6 Dumnezeu a fecut lumea qi deci El este St6p6nul cel
nulro, caruia i se cuvine cinstea, mdrirea 9i gloria. Atdt dupS docu-
rrx'rrtul din capitolul 1 al Genezei, c6t 9i dupl cel din capitolul 2,
q u ilrdtat cI Dumnezeu este Ziditorul lumii. FalI de aceastd idee
Irrrrtlamentald, povestirea propriu-zis[ devine ca un omament, ca o
llr IEri insemnltate hotdrAtoare. Tocmai de aceea, imaginile ce-
rrrir
lrrr tloud relatdri pot sta una l6ngd alta, chiar dacS se contrazic,
rlc.arece ele se reieri la unul qi acilagi Dumnezeu6T.
in Iov 38, 7 glsim un text care aparent ar sta in contrazicere cu
Irr'xacmeronul Genezei, deoarece acolo se spune cE stelele de di-
rrrirrcn(a gi fiii lui Dumnezeu lSudau pe Yahweh la intemeierea lu-
rrrii, aga cI stelele care au apirut abia in zlua a patra au fost de fala
ln intemeierea pdmdntului.
Oontrazicerea este aparent6, deoarece pasajul din Iov este o zu-
grtlvire a crealiei sub figura unei construclii, a unei zidiri de case,
rilgrlvire fbcutS intr-o mare libertate poetici. Deoarece imaginile
Irrtcrneierii lumii nu pot fi inlelese in sens propriu, ci numai ca o
rcPrczentare poetici a crea{iei lumii, tot a$a termenul jubilarii ste-
lcirrr diminelii (Iov 38,7) nu trebuie in{eles in sens propriu, ci po-
ltic sau figurat6s. Scopul acestei figuri nu este altul decAt infbfiga-
rlrr rnai clar[ gi mai vie a mdre{iei 9i strdlucirii crea}iei.
Itelatarea Genezei despre crealia lumii, in linii largi, sti in con-
r nrlanfd cu cosmogonia qtiinfific[. Aproape in aceeaqi ordine ne
,lcscriu facerea lumii qi gtiinlele naturale moderne. Las6nd la o par-
t''
t't
ibidem
67
 te pe inamicii declarali ai Bibliei, au [ost gi existl qi azi oarneni
gtiinfl care au afirmat cd spusele lui Moise, luate in general, sun
in armonie cu cosmogonia modern[.
$ 10. Doctrina despre creatie in celelalte clrfi
ale Vechiului Testament
Cartea care aminteqte poate cel mai mult despre crearea lumii
in afarl de GenezS, este cartea Psalmilor. Aici se aflI aproape
leagi idei cu privire la originea lumii gi la intemeierea ei.
Minunata istorisire a creafiei din Gen. l, l-2,4 a gSsit un
puternic in Psalmul 104:
,,Doamne, Dumnezeule, Tu eSti nemdrginit de mare. Tu eSti
brdcat cu strdlucire Si mdrelie. Te tnveleSti cu lumina ca Si cu o hai
nd, intinzi cerurile ca un cort. Cu apele i1i intocmeSti vdrfut to
cuin{ei tale, din nori lyi faci carul Si umbli pe aripile vdntului.
vdrtejuri iyifaci soli Si dinJldcdri de foc slujitori. Tu ai asezat pd
mdntul pe temeliile lui... Tufaci sd yasneascd imoarele in vdi...
addpi toate fiarele cdmpului... Pdsdrile cerului locuiesc pe
nile lor... Tufaci sd creascd iarba pentru vite, verdeluri pentru
voile omului; tufaci ca pdmdntul sd dea hrand... Tu aiJdcut luna
sd ardyi timpul: soarele Stie cdnd sd aptmd. Tu aduci tntunericul
se face noapte, atunci toate fiarele pddurii se pun in miScare, puii
lei mugesc dupd pradd Si-Si cer hrand de lq Dumnezeu... Iatd
cea intinsd Si largd, in ea se miscd nenumdrate vie{uitoare mici
mari... Toate aceste vie{uitoare asteaptd sd le dai hrand la timp...
De le-o dai, ele o primesc... De-li ascunzifala Ta, ele tremurd.
le ei suflarea, ele mor Si se intorc fn {drdna lor... (Ps. lM).
Pe cdt se vede, in Psalmul 104, impdrtirea in zile nu mai
p[stratd, dar inqiruirea actelor creafiei, in general, este aceeagi, i
in versetele 27-35, psalmistul adaugI o meditalie asupra chi
minunat in care Dumnezeu conduce crealia sa, aga incdt ea devi
un moment al mdretiei Dumnezeului celui sfAnt.
Toatd osatura Psalmului 104 se sprijinl pe relatarea creafiei di
cartea Genezei. O analizd mai aminuntiti ar dovedi aceasta in chi
evident.
68
l)u1rir psalmii 115, 15; 121,2; 124,8; 134,3, Dumnezeu este
l0r'Itltrlul cerului gi al pdm6ntului, cel care a chemat lumea la fiin{i,
rltrr rrimic, numai prin cuvintul Siu cel creator. El a vorbit 9i s-a
lf,lrt. lrl a poruncit gi s-a implinit (Ps. 33, 9):
.,('crurile aufostfdcute prin Cuvdntul Domnului Si toate pute-
t r'cresti prin suflarea gurii l,tti" (Ps. 33, 7);
llc'
,,,'lt I.du este cerul Si al Tdu e pdmdntul. Tu ai intemeiat lumea
tl tt)l cc se cuprinde in ea. Tu aifdcut miazdnoaptea Si miazdziua"
{l'r, ll9, ll-12);
,,,4'fa este ziua Si a Ta este noaptea. Tu ai a$ezat lumina Si
\t'ttt(l(. Tu ai statornicit toate hotarele pdmdntului. Tu ai rdnduit
t,tn tt ,li iarna" (Ps 74 L6-17; cf. Ps. 104, 19-20).
l)upd cartea Psalmilor, Profetii il zugr[vesc pe Dumnezeu ca pe
r rnrl()rul cel atotputernic, fbcitorul cerului qi al plmdntului. Yah-
rvtlr este cel care a intemeiat universul, impodobind cerul cu stele-
lr, ,'clo llumeroase, care nu se impiedici una pe alta. El a format
rrlx'lc gi uscatul. El a frcut miri qi oceane, El a format munlii 9i
r'flrlt:. Pe$tii qi pisirile sunt fipturi ale Sale, animalele 9i plantele
errrrl oreafia Sa. Toati f[ptura vdzutd qi nevazuti a fost chemat[ la
r in{ir de ziditorul cel atotputernic, din nimic:
,,l)oamne al puterilor, Dumnezeul lui Israel care Sezi peste he-
t ttt,irni. Tu esti singurul Dumnezeu al tuturor... Tu ai ficut cerul Si
ltittuintul" (Is. 37, 16);
,,lsa vorbeste Domnul Dumnezeu, care aJdcut cerurile Ei le-a
t,tlins, care a intins pdmdntul Si cele de pe el, care a dat suflare
r e'lor ce-l locuiesc Si suflet celor ce merg pe el" (Ps.42,5);
,,Eu amJdcut pdmdntul, pe oamenii Si animalele care sunt pe
ltirndnt, cu puterea Mea cea mare Si cu bra{ul Meu cel intins"
tler.27,5);
,,Mdna Mea a intemeiat pdmdntul Si dreapta Mea a tntins ceru-
tilr. Cum le-am chemat s-au Si iffiliSat indatd" (Is. 48, 13).
(lercetdtorii liberali ai Vechiului Testament6e suslin cI repre-
rrrrtarea crealiei preferati de profefi qi poeli se apropie mult, in ce
lrrivegte forma, de miturile qi imaginalia despre cosmogonie, de
l[:ile obi$nuite in Vechiul Orient. Aga de exemplu, Ia profeli se
lro;rte intrezlri acea veche reprezentare a lumii, conceput[
ca o
t''
Mihalcescu 1., op. cit.,p. 122.
69
 cl6dire cu dou5, trei etaje, aqezatdpe temelii, av6nd stAlpi, coloa
etc. gi care ar fi cledite de Dumnezeu deasupra neantului, in tir $ I l. invifiturile dogmatice
ce fEpturile ceregti insoleau actul acestei crealii cu bucurie gi adm in descrierea creafiei
rafie. (Iov 38,4-7; Am. 4, 13; 5, 8; 9, 6; Is. 40, 12;42,5;45, li
48, 13 51, 13;Ps. 24, 2; 75, ;prov. 3, l9).
l)irr felul cum ca(ile biblice ale vechiului Testament expun
,,Domnul tntinde miazdnoaptea asupra golului Si spdnzurd trlr'rlc oare stau la baza crealiei divine, putem trage cateva
inv6f6-
mdntul pe nimic. El leagd apele tn norii sdi Si norii nu se sL
Iur r rlc ordin dogmatic.
sub greutatea lor. Acoperdfala scaunului Sdu de domnie
si tnli, rr. l)umnezeu este creatorul lumii, El a frcut din nimic sau a
norul peste el. A tras o boltd pe fala apelor, ca hotar tntre I lrelrlrl din nefiinla la fiinln tot ce existi in afar6 de Sine
adic[ lu-
Si intre intuneric. Stdlpii cerului, se clatind Si se tnspdimdntd nx'u rilttl universulTl.
amenintarea lui... (Iov. 26,7-14). Dupd cercetltorii liberali, lr.'l'otceexistiinafarddeDumnezeu,adicdcerulgipimAntul'
lipseqte din c64ile profetice gi didactice ale Vechiului T rrrr cxistd din eternitate, ci are un inceput' La stabilirea acestui in-
nici ideea veche mitologicd, gi anume cd Dumnezeu inainte de r clrrrt incepe si aparl timpul. Timpul nu.este
altceva decdt unitatea
incepe creafia lumii, a trebuit sd dea o luptd cu un monstru mari
sau al haosului, cu Rahab, gi cu ajutoarele sale, dar pe care, i 11, t,rt urche (den. 1, 1) indici bine deosebirea dintre eternitate $i
originii curractul
urma a doui lupte, l-a ucis (babilonicul Tiamat. Is. 51, 9; iov. ter'r rporalitate, c[ci el expriml coincidenla .timpului
14; Ps. 89, 1l; Is. 30,9)70: , rerilici sau nagterea tuturor lucrurilor, care mai inainte
nu erau'".
l)cci lumea nu este far6 inceput qi fdr6 sf6r9it. Singur Dumne-
,,O bra! al Domnului, trezeSte-te ca tn zilele de odinioard Si ii
veacurile din vechime. oare n-ai dobordt tu Egiptul ai strdpun ,r'rr r:ste vegnic.
si
balaurul?" (Is. 51, 9). ,. 'l'ot ce existi in afari de Dumnezeu 9i care igi are originea in
Irrrrlr, iqi arebazafiinfei nu in sine insuqi, ci are pe Dumnezeu
ca
In starea in care se afli astdzi textul crrtilor vechiului Testa
rurl()r. Dumnezeua scos lucrul acela la iveali sau l-a creat din ni-
ment este greu sd intrevezi vechile mituri babilonene. Afirmalii
Ir[(., aga cum reiese din felul cum este folosit verbul bara' in
vet-
cercetdtorilor aminti{i sunt mai mult presupuneri.
$i chiar de ar qr.trrl din Gen. 1, 1. Acest cuvant, cum am amintit, propriu-zis in-
adevdrate, nu scad cu nimic autoritatea religioasi a vechiului res
qrirrrrrrl ,,a lovi, a forma, a produce, a crea"; dar in forma "qal" este
tament. Toate afirmaliile sale ni-l descriu pe Dumnezeul cel atot
l,,l,rsit numai pentru a indica crealia lui Dumnez"t'' il
g6sim folosit
puternic ca fdcdtor al intreg universului. Despre forma prmdntulu animale-
precum gi despre raporturile sale cu celelalte astre, relatarea trr Vcchiul Testament pentru a ardta facerea oamenilor 9i
,,r. rrlcdtuifi din materia pdmintului (Gen' 1, 2l-27; Gen' 5' l-2;6'
{iei din cartea Genezei, ca de altfel gi mrrturiile din celelalte c64
f

ale Vechiului Testament, nu ne spun nimic. Dacd psalmii75,4

/ I a.), apoi despre originea unei generafii (Ps' 102, l9)' despre
S 1,,,:,,',o."u'poporului lui Yahweh (Is' 43, 1-15) gi,despre refacerea
104, 5; lov 9,6 gi 38, 6 ne aratd,cd plmAntul are
f6[6ni gi stAlpi sar l,'rtrsalimului prin voin{a lui Dumnezeu (Is' 65, l8)' In Geneza
l' I
daci in Psalmii 24,2 si 136, 6 se spune c6 pimdntul este intemeia yrrl.tul bara,are semnificafia producerii din nimic din cauza legd-
pe ocean sau ci se clatind in haos (lov 26,7) sau cI pdmAntul ar ter-
trrrii in care std cu cuvAntul beresit -,,1a inceput"' Prin acest
patru laturi (Is. I l, 2),toate aceste expresii sunt numai niqte zugrl
,r(:, se indicd inceputul lumii in chip expres..inaintea acestui ince-
viri figurate, pentru a indica atotputernicia divind, care a prrt" deci inaintea ciealiei, numai Dumnezeu era unica
fiin!6!
mea din nimic gi i-a pus legile sale de conducere. "."uil,
/r
lbidem, p. 18.
'o Schol, P ., op. cit., p. 17
Mihalcescu 1., op. cit-, P. 153.
"
70 71
 ,,inainte cq sd se fi ndscut munlii Si inainte ca sd se fi fdc
pdmdntul Si lumea, din veSnicie, Tu eSti, Dumnezeule " (Ps. 90, 2
In clipa in care Dumnezeu a chemat lumea la viald, prin sim
voinla sa, aceastd chemare poate sd fie numai o creafie din nirni
fiindcd afarl de Dumnezeu nu exista nimic. Prin aceasta,
divin[ dupd Genezd se afld in directd opozilie, atdt fald de e
tism (panteism) 9i dualisnt, c6t qi fa{d de ideea pdgdnd despre
formare a lumii din yle sau din materia deja existentd (hylozoism)73
d. Scopul pentru care Dumnezot a creat lumea std in
liberd a lui Dumnezeu:
,,Domnul Dumnezeul nostru, in cer Si pe pdmdnt, toate cdte
voit afdcut" (Ps. 115,3);
,,Domnul face tol ce voieSte, tn cer Si pe pdmdnt, fn mdri Si
toate adAncurile" (Ps. 135,6).
Exteriorizarea voinlei divine se face pnn cuvkntul lui
zeu (Dabar : Logos), c[ruia ii sunt atribuite urmStoarele acfi
divine: Crearea lumii (Ps. 33,6); revela{ia lui Dumnezeu c[tre
triarhi gi profeli g.a. Prin expresia ,,Cuvintul lui Dumnezeu"
voit a se glsi o personalitate aparte. Lucrul este forlat, cdci in
pasajele Vechiului Testament, unde intilnim aceastd expresie,
vorba de o formi poeticb care personalizeazd Cuv6ntul. De
plu: ,,El trimite porunca so pe pdmdnt, tn grabd aleargd
sdu" (Ps. 147, l5). Evreii niciodatS n-au gtiut gi n-au inteles ex
sia ,,Cuv6ntul Domnului", ca pe o persoanb distinctd de Y
Dumnezeul unic. Se qtie cI Dumnezeu, in marea sa iconomie
vin6, ar fi prefigurat, adici ar fi indicat de mai inainte pe
M6ntuitorul lumii. PAnS insd n-a ,,venit plinirea vremii", credinc
gii Vechiului Legdmdnt nu l-au descoperit.
De un Logos : Cuv6ntul, in sensul in care vorbegte eva
listul Ioan, in Vechiul Testament nu poate fi vorba, cdci evreii
erau pregdtifi.
e. Jelul final al crea{iei nu este creatura, fiindci nu aceasta
scopul, ci mdrirea lui Dumnezeu.
,,Pe oricine, care se nume$te cu numele sdu, Eu l-am creat
cinstea Mea. Pentru aceasta L-ant creat Si L-amformat" (Ps. 43,
73
S"llin 8., op. cir., p. 4Ol.
72
l\tnmul afdcut toate pentru o lintd. Chiar Si pe cel rdu pentru
,,
.' t t t t t " (Prov. 16,-4).
t, (norocirii
Nrr numai omul, ci qi firea necuvAntdtoare, descoperd in sine
rrrtirirca lui Dumnezeu cel atoatefbc6tor.
,,(lerurile spun mdrirea lui Dumnezeu, iar intinderea lor ves-
tr.ytc lucrarea mdinilor lui. O zi istoriseSte alteia acest lucru, o
ntt(tl)lc dd de stire alteia despre El. $i aceastafdrd varbe, fdrd cu-
vitttr, al cdror sunet sdfie auzit. Dar rdsunetul lor stiibate tot pd-
ttttirttul Si glasul lor merge pdnd la marginile lumii" (Ps. 19, 2-5).
l)e multe ori, in c[(ile Vechiului Testament gdsim personifi-
r nlii natura care este indemnat[ sd preamdreasci pe Dumnezeu
|'t:atorul:
,, Ldudali pe Domnul toate lucrurile Lui, tn toate locurile std-
Ittirt irii Lui" (Ps. 103, 22; cf . 96, 1 I ; 148, 3).
/. Coroana creafiei, fiinfa in care ajung la cap6t operele crea(iei
,,rrrr in care se concentreazd, (syndesmos panton) este omul pe care
I )rrrrrnezeu l-a creat dup[ chipul Sdu gi pe care El l-a aSezat ca rege
nl intregii naturi, pentru el intocmitd:
,,(Pe om) l-aificut cu pulin mai prejos decdt Dumnezeu Ei l-ai in-
t'munat cu mdrire Si cu cinste. I-ai dat stdpdnire peste toate lucrurile
niiinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui, oile Si boii laolaltd,
litrele cdmpului, pdsdrile cerului Si pestii mdrii, tot ce strdbate
rtirdrile apelor" (Ps. 8, 6-8; cf. Ge4. 1, 28;9, l; Ps. 115, 16).
Stdp6nirea omului peste aceastl naturd inconjurdtoare nu este
nhsolutS, ci relativ[. Ea este numai transferatd omului de citre
l)umnezeu, deoarece Dumnezeu, ca ziditor al intregii firi sau al
rrniversului, r[m6ne de asemenea Stdp6nul ei:
,,Al Domnului este cerul Si pdmdntul, cu tot ce este pe el lumea
:Si cei ce o locuiesc" (Ps.24, l).
,,Ale Mele sunt toate animalele pddurilor Si toate fiarele mun-
lilor cu miile lor. Eu cunosc toate pdsdrile de pe mun{i Si tot ce se
ntiScd pe cdmp este al Meu" (Ps. 50, i0-11). .
,,Ale Tale (Doamne) sunt cerurile Si pdmdntul. Tu stdpdneSti
lumea Si tot ce cuprinde ea". (Ps. 89, I l).
t)
 $ 12. Providenfa divinl
ingrijirea continud a lui Dumnezeu de lume se numeqte provi-
den,ti sau pronie divind (Pronia tou Theou).
In nofiunea de Providen{d int6lnim ideea de conservare qi de
conducere a lumii.
Conservarea este acea lucrare dumnezeiascl in virtutea c6reia
lucrurile gi fiinple create se pdstreazd in forma lor originali. Ea nu
este numai ceva negativ, ci adicd Dumnezeu nu voieqte sd distrugi
creatura sa, ci este o neintreruptd influen{[ a lui Dumnezeu asupra
lumii, in virtutea omniprezenlei gi atotputerniciei Sale, este un fel
de continuare a creafiei, din care cauzl scolasticii o numeau creati-
une continud?a.
Dupi cele ce int6lnim in c6(ile Vechiului Testament, este de
neconceput pdrerea cd dupi ce a creat lumea, Dumnezeu s-ar fi re-
tras de o parte gi ar fi l6sat-o sd evolueze singur6. Chiar gi Sabatul
despre care amintegte Geneza 2, l-3, este in{eles ?n mod firesc, nu-
mai ca o intrerupere a activitdlii divine. Desigur, din cele ce aflim
din literatura Vechiului Testament, vedem cI se face o deosebire
evident6 intre actele de crealie ale lui Dumnezeu gi cele ce au in
vedere conservarea qi conducerea lumii. Vechiul Aqezim6nt presu-
pune ci Dumnezeu a dat anumite legi dupl care sd alterneze, in
mod regulat, ziua qi noaptea, vara gi iarna sau alte legi care guver-
neazd fenomenele naturiifl{ceste legi se referi fie la fenomene de
ordin astral, fie de ordin hidrologic, fie meteorologic; in cadrul
acestor legi, care n-au voie si fie desfiinfate, creaturile se bucuri
de o anumitd mlsurd de libertate gi dezvoltare proprleTlcu toate
acestea, Vechiul Testament nu conline ideea ci Dumnezeu nu se
ingrijegte de crealia Sa, ci dimpotrivd are o continu[ purtare de
grijd de d6nsa:
,,Tu Doamne por{i grtja de oameni Si animale" (Ps. 36, 6);
,,Ele asteaptd de la Tine sd le dai hrana lor la timp potrivit. De
le-o dai, ele o primesc; de-fi deschizi ntdna Ta, ele se saturd (Ps.
104,27; Ps.65, 10, Cf. Ps. 145, 15).
'o Sellin E., op. cit., p.42.
" Ibidem
74
l)ar grija divind se aratd mai ales fald de om. Aceasti activitate
rlrvin[ este aga de cuprinzdtoare ;i aga de puternicd, inc6t nu omul,
rr l),mnezeu apare ca cel ce acfioneazd, iar omul frrI Dumnezeu
nu lx)ate nimic:
., Vezi sd nu zici tn inima ta: Tdria mea Si puterect mdinii mele
trtt tru cdstigat aceste bogdyii, ci adu-ti aminte de Domnul Dumne_
:rrrl tdu, cdci El i1i dd putere sd le aduni" (Deut. 8, l7-1g);
,, Domnul omoard Si invie, El pogoard in abis Si El scoate de
tt('t)lo. Domnul sdrdceSte Si imbogdteSte, El umileSte Si Et tnaltrd.
lil ridicd din pulbere pe cel sdrac, ridicd din gunoi pe cel lipsit, ca
fi i pund sd Sodd aldturi de cei mari Si le dd de moStenire un.
\t'tutn inalt, cdci ai Domnului sunt stdlpii pdmdntului Si pe ei a;
t,,t.'xdt El lumea" (I S. 2, 6-8); .'/
,,lninta omului se gdndeSte -
pe ce cale sd apuce, dar Domnul ii
ttulreaptd paEii " (Prov. 16,9: cf. Prov. 16, 33;21,33).
()uvernarea sau ckrmuirea este conducerea creaturilor cdtre atin-,
1r,t,r'ca scopului existen.telor lor, care se atinge in diferite chipur!*
l)umnezeu este stdp6nul intregii creaturi, este regele tuturor po-
|,oirrclor gi cirmuiegte sfo46rile tuturor oamenilor. Soarta tuturor
',crrrinfiilor pdmdntului de El depinde;
., El line in mdnd sufletul a tot ce trdieSte, suflarea oricdrui trup
ttntrn€sc" (Iov 12, 10).
,Ce ddrdmd El, nu va fi zidit din nou. pe cine-L tnchide El, ni-
tttt'tri nu-l va scdpa" (Iov. 12, 14 cf .lov lZ, L4-25; Dan. 2, 2I; 4,
l,l; l'rov. 21, I).
F-iecare om este un obiect al acliunii sale cdrmuitoare:
,,Mdinile Tale m-au.fdcut Si m-au zidit, ele m-au intocmit tn
tttlrcgime Si Tu sd md nimiceSti? Adu-li aminte cd Tu m-ai lucrat
ttt lutul Si vrei din nou sd md prefaci tn pdrdnd?... M-ai fmbrdcat
t u piele Si cu carne, m-ai lesut cu oase Si cu vine, mi-oi dat btmd-
vtinla Ta Si viala, m-ai pdstrat cu suflarea prin ingrijirea Si paza
/ir... (Iov 10, 8 -12).
Aga cum sunt puse pe seama lui Dumnezeu legile nagterii, tot
llrr gi ale desfiinldrii:
,.Yahweh ucide Si inviazd, aruncd in infern Si scoate afard', (l
:; 2,6)
Dac[ Dumnezeu are planurile sale stabilite cu privire la in-
tr(:aga omenire, Ia un popor sau la fiecare
individ, atunci rezultd, cd,
75
El gtie dinainte toate lucrurile. Da, in virtutea atotputerniciei Sale,
Dumnezeu poate si vesteasc6 viitorul, prin gura profelilor. El este
cel care a stabilit toate lucrurile incd de demult (1s.22, ll; 42,9;
44,7; 48,5). El este care a pregdtit de mult cdile istorice pentru in-
deplinirea planurilor lui (Is. 45,4; 54,16) mai ales cele cu privire
la poporul sdu (Ier. 1, 5; Is. 49,2). Fiecdrui om, Dumnezeu i-a ho-
tdr6t dinainte num6rul zilelor (Ps. 139, 16;31,6; Iov 14,5). Aici
se ridicl problema gingagd care a preocupat pe teologii timpurilor,
pe protestanli indeosebi. Dacd Dumnezeu a fixat mai dinainte soar-
ta fiecdruia, atunci cum mai pedepsegte sau risplitegte cu bine po-
poarele gi indivizii pentru faptele lor? Pentru rezolvarea unor ase-
menea intreblri sunt aduse in discufie un numir de cazuri, in care
Vechiul Testament a accentuat predestinafia in mod evident.
Aceasti probleml l-a preocupat gi pe apostolul Pavel.
Aga de exemplu din Exod 4l vedem cd Dumnezeu este cel care
impietreqte inima lui Faraon. Tot Dumnezeu invdrtogeazi inimile
canaanililor sau amorililor (Ios. 11,20; Deut. 2,30). Ba chiar ini-
ma propriului s6u popor o impietregte (Is. 6, 9). $i cu toate abestea,
Dumnezeu pedepsegte pe tofi cei de mai sus. Ceva mai mult, Dum-
nezeu este ardtat cd a ftcut aceast6 impietrire cu scopul vidit de a-i
pedepsi. Dumnezeu este acela care trimite un somn ad6nc Ai amd-
gitor peste poporul siu ales (Is.29, l0). El este cel care imbati po-
poarele, ca dupl aceea si le dea pe m6na pustiitorilor (Is. 25, l5).
De aceea, s-a pus intrebarea: Unde mai este dreptatea lui Dum-
nezeu! Dar din complexul scrierilor ce alcdtuiesc Vechiul Testa-
ment reiese clar cI acolo unde Dumnezeu impietreqte inima omu-
lui, acolo singur omul gi-o impietreqte, deoarece existd o neintre-
rupti interpenetrafie intre activitatea omeneascd gi cea dumneze-
iasc5. De aceea, omul rdmdne r[spunzdtor de acfiunile sale qi pasi-
bil de pedeapsi chiar in cazul unei astfel de impietriri. Textul bi-
blic spune deslugit cd Faraon gi egiptenii singuri qi-au impietrit
inima (Ex. 8,28i 9,7-34 q.a.). Acelagi lucru il spune Isaia despre
contemporanii sii (Is. 6, 5 q.a.)
Pe de altl parte, Vechiul Testament nici nu voieqte sI punl
toatl activitatea lui Dumnezeu in sarcina drepti{ii sale, chiar dacd
dreptatea divind este ceva de ordin normativT6. Autorii Vechiului
'u S"llin 8., op. cit., p. 42-43.
76
lr'.;llment qtiu foarte bine cd in Dumnezeu existd ceva mai presus
,ll nr{iunea uman6, care in ochii omului gi mai ales pentru mintea
Irrr piirea ira{ional. Dar cu toate acestea Dumnezeu rim6ne perma-
rrerrl Dumnezeul cel sffint, ale cdrui scopuri nu pot fi mdsurate 9i
Irrlclcse pAnE la capit, din cauza scurtimii ori imperfecfiunii minfii
Irrrrrslre. in consecinld, atdta timp cdt credinfa autorilor Vechiului
lrslament nu a inceput s5 fie dogmaticS, lucru care s-a produs abia
rlrr;xl profetul Ezechiel, pe aceqti autori ai Vechiului Testament nu
I rr ilrteresat problema nedreptilii lui Dumnezeu, iar iralionalitatea
lrrptclor divine nu pSrea pentru d6ngii ceva dubios, ci din contrl il
arflltu pe Dumnezeu nepltruns de mare gi puternic. Cu qi mai mul-
ln r:ucemicie gi satisfacfie, Vechiul Testament vesteqte cd Dumne-
rcrr ddruiegte indurare gi mild, f6rd nici un merit din partea omului
((icn.31, 11), cd Dumnezeu este cel care pune in inima omului
tontc gdndurile bune, in{elepte qi evlavioase, chiar atunci cind
urrrtrl nu meritl aceasta. Dumnezeu poate si dea o inimb nou[ qi
t'rrrirtd chiar unui om sau popor cu via15 de pdcat (Ps. 51, 12;Ez.
ll, l9; 36,26). Pdnd la urmd, felul in care Dumnezeu conservl 9i
londuce lumea, slujegte unor scopuri sfinte, mai presus de lume, a
r nlor realizare nu poate fi calculatd qi categorisitl de gdndirea
rrrrran[. Lucrul acesta formeazd unul din elementele cele mai de
,'cnnrd ale credinfei Vechiului Testament.
(leva mai mult, aici trebuie si amintim cd atdt profelii c6t gi is-
lor icii Vechiului Testament ne invald c6 Dumnezeu foloseqte chiar
pltcatele oamenilor in providenla sa. P6nb la urm6, Dumnezeu face
r n r;i picatele oamenilor sf, slujeascl in scopuri bune. Una din cele
rrrli instructive pilde ne-o dE episodul cu Iosif gi frafii carel vdnd
(( ir:n. 50, 2O): ,,Voi, negreSit, v-afi gdndit sd-mi face{i rdu, dar
l)unmezeu a schimbat rdul in bine, ca sd se implineascd ceea ce se
vrtle azi, Si anume sd scape viaya unui popor in numdr mare".
Aoceagi idee std qi la baza istorisilor despre Avraam (Gen. 12) de-
r,prc Iacob (Gen. 32) despre Moise (Exod 2), despre Bileam (Num.
) ).-24), Saul gi David (I Sam. 16; II Sam. 1). Acelaqi lucru se poate
',1rune Ei despre intenfiile divine pe care le proorocesc profe{ii, de-
rlrrc ingdmfarea asirienilor (Is. 70,7), despre striclciunea de la Ni-
rrive (Nah. 3,4), despre trufia babilonienilor (Hab. 1, 11); despre
rrrrrilirea caldeilor (Is. 47, 1). Toate acestea sunt momente care slu-
;csc pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu. in modul acesta,
77
toati istoria trebuie si slujeascd numai pentru preamlrirea
DumnezeuTT.
Cu ideea de conservare qi guvernare a lumii ar pdrea ci stau
contradicfie acele pasaje in care este vorba de o transformare gi
nimicire sau invechire a lumii:
,,Dintru tnceput Tu ai tntemeiat pdmdntul Si cerurile sunt
crarea mdinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rdmdnea, toate
vor lnvechi ca o haind, le vei schimba ca pe un veStmdnt Si ele
vor preface. Numai Tu rdmdi acelasi Si anii Tdi nu se vor sfdrSi
(Ps. 102, 26-28);
,,Ridicali ochii spre cer Si privili jos spre pdmdnt. Cdci cer
vor pieri ca un fum, pdmdntul se va preface in zdrenfe, ca o l,
Si locuitorii lui vor pieri ca ni$te mu$te. Dar mdntuirea Mea
ddinui in veci Si neprihdnirea Meq nu ya qyea sfdrSit" (Is. 51,
cf. 54, l0).
Aceasti distrugere a cerului gi pimdntului nu este insd o desfi
inlare a substanfei sau a fiinfei lumii ori pdrfilor sale, cdci ,,ni
din ce a fdcut El, nu se distruge" (Ben Sirah 42, 24). Prin
transformare trebuie sd in{elegem o desfiinfare a formei sau inft1i
gdrii de pdnd aici, clci cerul gi pim6ntul, c6ndva, au si primeascd
noud formi, care va fi corespunzltoare stSrii adevdratului credi
cios in DumnezeuT8. Lucrul acesta ni-l arati Isaia prin cuvintel
,,Iatd eu creez un cer nou Si un pdmdnt nou" (Is. 65, 17. Ct.5I
16) ,,Cdci dupd cum cerurile cele noi Si pdmdntul cel nou, pe
le voiface vor ddinui tnaintea Mea, zice Domnul, tot asava ddin
Si sdmdnla voastrd Si numele vostru" (ls. 66,22).
In Noul Testament se spune textual cd ceea ce se va desfii
cdndva in lume va fi forma (I Cor 7, 3l; cf . Rom 8, 19; II Petru 3, 7).
$ 13. Revelafia divinl
Revela{ia dumnezeiascl este actul prin care Dumnezeu se
cunoscut creaturilor Sale, pe Sine, fiinfa Sa, voia Sa, planuri
']Schol, P., op. cit.,p.26.
'o Mihalcescu 1., op. cit., p. l2 sq.
78
trillc. Fiindc6 Dumnezeu este fiinfl absolut spirituali 9i care deci
urr trrde sub sim,turi, omul n-ar fi putut ajunge niciodatl s6-L cu-
lrnrrsr:a dacl Dumnezeun-ar fi binevoit sI se descopere, adicl sd se
lnt'Ii cunoscut omului. in doud feluri s-a descoperit Dumnezeu
urrrrrlui: pe cale natural[ gi pe cale supranatural[.
llavelalia naturold este cea fEcuti in natura inconjurdtoare 9i
r nrc poate fi cunoscuti cu ajutorul minfii. Din observarea lucruri-
lul tlin jurul nostru, a sufletului omenesc 9i a desftguririi eveni-
Irrcrrtelor istorice in lume, putem deduce o serie de adeviruri pri-
vrtoirre la Dumnezeu gi raportul Lui cu lumea gi cu omul.
Itcvelalia supranaturald numiti qi pozitiv[ este aceea in care
llunnezeu se face cunoscut prin mijloace ce sunt mai presus de
llrc s;i care nu poate fi primitd 9i inleleasd decdt prin credin{6. Ea
r rrlrrinde adevlruri la a ciror cunoa$tere n-am putea ajunge prin
prrlcrile minfii, chiar multe din ele rdm6n neinlelese pe deplin qi
ilrrpir ce au fost descoperiteTe.
Itevelafia pe care o gdsim in Vechiul Testament este in cea mai
lulro parte supranatural[, cSci daci n-ar fi descoperit-o Dumnezeu,
urrrtrl numai cu puterile sale n-ar fi ajuns s-o giseascd. Dumnezeu
Irelxria sd se lase g[sit cdci altfel oamenii singuri nu-l puteau
trlIllge:
,, Poli spune tu cd poti pdtrunde addncimile lui Dumnezeu, cd
1a4i ojunge la cunoStinla desdvdrEitd a Celui Atotputernic?
Ea este
,'tit t:erurile de tnaltd, ce poli face? Mai addncd decdt infernul, ce
pdmdntul Si mai latd
lrttli ,Sti? intinderea ei este mai lungd decdt
,ltrfit marea" (Iov. ll,7-9);
,,Amfost gata sd rdspund celor ce nu intrebau de Mine; amfost
yyrttr sd fiu gdsit de cei ce nu Md cdutau- Am zis: iatd-md,
fiili md" (Is. 65, 1).
l)eoarece nici un om nu poate si vadd fala lui Dumnezeu frri s5
rrrtrirrd (Exod 33,20), era deci natural ca Dumnezeu sd se facd
rrrlcles pe cdile pe care El le va gdsi potrivite, dupi timp 9i dup6 loc'
li6rd aceastd lSsare din partea lui Dumnezeu, un raport intre
l)rrrnnezeu qi om nu poate sI existe. De aceea de la inceput qi p6nd
lrr sl6rgit, religia Vechiului Testament se ?ntemeiazd pe revelalia
rlrvin6, indicatd de termenii ebraici hagrah - ,,a descoperT"; hodya
79

- ,,a face cunoscut" invS{a, a instrui"; hyghyd
vesti, a anunfa".
- Dacd Dumneueu nu s-ar fi frcut cunoscut, ar fi fost exclus
lumea sd-l cunoascd:
,,De chnd te-am scos din lara Egiptului, tu cunoSti cd Eu
Domnul, Dumnezeul tdu. Acum cunoSti cd nu este Dumnezeu
de Mine Si nu este izbdvitor afard de Mine" (Hoz. 13,4).
Cunoagterea lui Dumnezeu este numai acolo unde El s-a fEc
cunoscut mai inainte oamenilor, adicd a intrat in legdturd
cu eiso:
,,Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pdmdntului
(Am.3,2);
,,La Tine este izvorul vielii, prin lumina Ta vom vedea lumina
(Ps 36, 9); ,,intinde-li si mai departe bundtqtea peste cei care 7
cunosc" (cf. Ex. 19,4).
Mijloacele prin care Dumnezeu se face cunoscut omului,
cum le putem intrezdri in c64ile Vechiului Testament, sunt
roase qi deosebite una de alta. Le vom aminti pe cele mai de seamS:
1. Revelalia directd
Forma cea mai ugor de inleles de cdtre om este cea in
Dumnezeu se aratd personal gi in chip uman. Cercet[torii libera
vdd in acest fel de revelatie forma de descoperire cea mai v
adic6 in timpurile primitive, israelilii nu qi-l inchipuiau altfel
Dumnezeu, in manifest[rile sale, decAt vorbind cu oamenii.
din citatul din Exod 33,20 vedem ci religia Vechiului T
predica cd Dumnezeu nu poate ft vdzttt.
Gisim in c64ile Vechiului Testament c5 Dumnezeu a comu
cat cu strimogii neamului omenesc (Adam gi Noe) qi cu cei
neamului lui Israel (Avraam). Gen. 12, l;13,14 17,I;18, 17;2
1. Apoi cu Isaac (Gen. 26,2); cu Moise (Ex. 3, 6;7, l); cu Ios
(Ios. I, l;3,7;5,2;6,2;7,10); cu Samuel (I Sam 3,21;9,15);c
David (II Sam. 7,27), cu Solomon (I Regi 9,3); cu profetul llie
Regi 17, 2); cu Isaia (7,3); cu Ieremia (1,4); cu Ezechiel (1, 3).
80
Lesetre H., Articolul Revdlation, in DBV, vol. 4, col. 1082.
80
Arrtorii sacri nu ne dau explicafii cu privire la modul cum s-au
- gtie numai cd Moise auzeavoce,a
lrrrrrlrrs aceste revelafii directe. Se
Irrr Yirlrweh, dar nu putea sd vaddfala Lui (Ex. 33,18-23;34,5-B).
l,rrcru sigur este c5 in aceste revelafii directe, a existat o ac{iune
rr lrri l)umnezeu, care s-a exercitat asupra intelectului omului. Per-
c,riurcle favorizate, adicS cele asupra cdrora venea revelalia divin6,
etrru convinse c5 insugi Dumnezeu le face aceastd descoperire. Prin
;lopria lor rafiune, ele n-ar fi ajuns niciodat[ la ideile comunicate
qrr rrr revelalie. Nu qtim dac6 sim{urile persoanelor care primeau re-
vrlrr[ia erau afectate de descoperirea divind 9i nici in ce mdsurS
a, ,,,,t ' .
('riticii suslin cE este adev[rat cd religia mozaicd nu admite
rrrnlarea lui Dumnezeu in fa{a oamenilor, dar ei suslin cd in popo-
rrrl israelit circulau atdtea povestiri despre int6lnirile strdmoqilor
r rr (livinitatea, incit ele n-au putut fi inliturate cu desdv6rqire din
rnr'lile sfinte. Ele au fost inserate de aqa manierd inc6t s[ nu mai
lic vorba c5 Dumnezeu s-a ardtat fafd citre fa!d,, ci i se auzea doar
vll('04.
Numai despre Moise s-a spus pdnd in timpurile cele mai t6rzii
r'fi cl ar ftvdzut pe Dumnezeu gi ar fi vorbit cu El fafd cdtrefa!d,"
tNurrr. 12, 8; Deut. 34, l0). Acesta era un mijloc de a-l ridica pe
Moise deasupra tuturor celorlalli profefi, dar prin aceasta l-a pus in
r orrtradic{ie cu propria sa inv6!6turd. In cap. 33 al Exodului, spun
rrr;ri departe criticiis2, se poate vedea cum gindirea unei epoci foar-
lc irrdeplrtate s-a luptat cu aceasti problemi 9i acolo se spune cd
Mtrise n-ar fi vdzut pe Dumnezeu dec6t din spate, dupl ce El a
Irrt:ut, deci este vorba numai de slava lui (Chabod). Cu excepfia
Iui Moise, apariliile corporale ale lui Dumnezeu dispar cu totul tn
Irrrrpul de dupd Moise. Psalmul 18, l0 9i Habacum 3,2 sunt mai
rrrrrlt un fel de poetizdri de revelalie. Chiar 9i foarte rarele viziuni
lrrol'ctice, in care apare Dumnezeu, autorii se feresc sd spund ceva
rlcslrre aspectul sdu (I Regi 22, 19; Am. 9, l; Is. 6, l)'
Locuri ca Maleahi 3, 1 sq., Is. 40, 5 sq', Iona 4, 2I; Zah. 14' 3
tr.xccpfie Daniel 7, 9) vorbesc de o ariltare vizibild a divinitbtii, in
Irrrrpurile din urm6, dar despre forma in care se va ardta nu se spu-
t' s"llin 8., op. cit.,p.45.
82
Lesetre H., op. crt., col. 1082.
ne absolut nimic Ai nici despre fenomenele ce o vor inso{i, ca
luminS, ingeri etc.
2. Revelu(ia prin tnger
Ca intermediar al revela{iei divine serveqte de multe ori un
Aga s-a ar[tat Dumnezeu lui Avraam (Gen. 22, 12). Tot aga
Ghedeon (Jud. 6, 12), mamei lui Samson (Jud. 13, 3), lui Daniel (
17; LO,5). in atari cantri, trimisul lui Dumnezeu (ingerul) se vede
se aude. Revelalia ajunge la intelectul omului trecdnd prin simfuri
aparilia ingerului garanteazdcertitudinea ci vine de la Dumnezeus3
O astfel de aparilie cereascd sau mai exact angelic[ este infe
sd ca o formd sensibil[ a lui Dumnezeu, ingerul vorbeqte in nume
lui Dumnezeu; el reprezintd, fala, lui Dumnezeu.
In perioada clasici a religiei Vechiului Testament, indeosebi
profelii dinaintea exilului, ingerii n-au jucat un rol mare. Proo
tr6iau prezen,ta lui Dumnezeu in mod nemijlocit qi astfel n-a
nevoie de fiinfe intermediare. Altfel sti cazul in perioada primiti
gi mai ales in cea de dupl exil, in cd(ile Zaharia,Iov qi mai a
Iona gi Daniel. In aceste cdr{i se cunoaqte clasificarea ingerilor
chiar numele lor proprii. Menirea lor este aceea de a umple
dintre Dumnezeu, acum ridicat pe tronul s6u din ceruri, qi lum
care are nevoie de ajutorul divin8a.
Caracterul ingerilor, dupl Vechiul Testament, este cd ei s
vestitorii lui Dumnezeu pe pimAn! adici sunt fiin{ele care
nici voia sa fa.ta de oameni. Al6turi de misiunea lor principald,
emisari ai lui Dumnezeu qi ca revelatori ai Sii, in Vechiul T
ment ingerii mai au qi alte misiuni. Uneori ei sunt numili ca fii
ogtirea lui Dumnezeu gi in aceasti calitate trebuie s5
molime pe pimAnt gi alte necazuri. Alteori, in calitate de fiinle
inconjoard pe Dumnezeu, ei il preamiresc frrd incetare.
Avem in Vechiul Testament gi anumite pasaje, unde gSsim
presia Malac Yahweh,,ingerul Domnului" sau Malac Elohim,
rul lui Dumnezeu". Acestei expresii i s-au dat mai multe explica{ii:
83
Sellin E., op. cit., p. 45.
oo
Scholz P.. op. c'it., vol. I. p. 148.
82
,t inger propriu-zis prin care Dumnezeu aduce la cunoqtin[a
1r11L1tilor voinla sa cereascd. El vorbeqte 9i acfioneazd in numelc
lrrr l)urnnezeu, pentru care motiv ii sunt atribuite numiri divine,
ptc(:un1 gi unele onoruri divine.
b. Malac Yahweh ar fi,identic cu Yahweh, intre ei nefiind nici o
rlrlt:r'cn{5. Prin aceastd expresie s-ar indica numai o forml de apa-
rllrr: a lui Dumnezeu celui nevizut, aqadar aici am avea de-a face
| il o teofanie.
e . Malac Yahweh este conceput ca ceva asemenea cu Yahweh
Irr cc privegte esenta, dar in ceea ce privegte persoana, ca o fiin!6
Alttil1c.
rr) Cd prin Malac-Yahwehtrebuie si inlelegem un inger obignuit
Buulcm oprili de urmdtoarele motive:
l. Dupd cum insuqi numele ne-o indici Malac-Yahweh 9i ,,in-
prrrrl lui Yahweh, ingerul lui Dumnezeu", vedem ci este vorba de
rrrr inger anumit. in toate cd(ile Vechiului Testament, unde este
nrrrintit totdeauna acest inger apare ca o personalitate distinctd 9i
r'nrc dupe felul insircinSrilor ce are, diferI complet de alli mela-
,lrilr sau ingeri. in Isaia 63, 9 chiar este numit ,,ingerul fetei Sale",
nrlicit Dumnezeus5.
2. Toate insugirile qi epitetele ce-i sunt atribuite lui Malac-Yah-
wrlr sunt cam aceleaqi care-i sunt date 9i lui Dumnezeu, deci Ma-
lnc Yahweh ar fi insuqi Dumnezeu. in cuvintele 9i acliunile sale, el
re lrati ca ftc6tor al cerului qi pimdntului, ca Dumnezeu al lui
lrrncl qi nu numai al lui Israel, ci qi al tuturor neamurilor. El igi
rlribuie lui gi putere divinI 9i primegte cinstea 9i jertfa care i se
illcrii ca numai Dumnezeu. Cei cirora li se aratd au convingerea cd
ll s-a ardtat insugi Yahweh 9i-l numesc Dumnezeu. De aceea qi
rrrrtorii cdr{ilor sacre folosesc numele de Malac-Yahweh penttu
Ylhweh insugi.
(litatele din Vechiul Testament cu care se dovedesc afirmafiile
rle rnai sus sunt: in Geneza 16 gi anume in istorisirea alunglrii Aga-
rri. Dup[ versetul 7, Malac-Yahweh o giseqte pe Agar in pustie
Itiilgh un izvor qi-i promite ci sdm6nla fiilor ei se va inmulfi, incAt
ur sc va putea numira. Prin aceastd fhgSduinp el igi atribuie o pute-
r rlivini, in mod evident. in versetul I Malac-Yahweh se numeqte
'5 Ibidem, p. t49.
83
,,Yahveh", iarin versetul13 ,,Elohim",ambele numiri ale lui
nezeu. Chiar Agar crede ci in aceastd aparilie a fost insuqi
zeq cdci se minuneazi cd mai trbieqte, dacd a vlzut pe Dumnezeu.
Ca o fiin{[ de esenli divinl ne apare Malac-Yahweh ?n istoris
rea despre apari{ia ingerului la cortul lui Avraam, qi cea a relatir
despre nimicire a oraqelordin valea Siddim (Gen. l8 gi 19). Dup
capitolul 18, lui Avraam i se aritarl trei ingeri care in versetul
sunt numili ,,bdrbali", iar in capitolul 19 ,,ingeri". Unul dintre e
cel care-i profe,tegte Sarei ci va avea un fiu (18, 13) qi lui Avr
o posteritate numeroasl gi puternici (v. 18), in versetele 13-33
numit Yahweh, iar in versetul 14 este inflligat ca fiind inarmat
puterea divin6. Chiar qi Avraam il recunoagte pe acest ?nger, d
Yahweh qi in consecin{i i se adreseazl numai cu numele folos
pentru Dumnezeu Adonai (v. 3).
Daci unul din cei trei ingeri este Yahweh care vesteqte I
Avraam distrugerea oragelor din valea Siddim (18, 23-33), atu
este lucru evident ci in pasajul Gen. 19,24 ,,$i Yalrweh fdcu
ploud peste Sodoma Si Gomora pucioasd si foc de la Yahweh
cer", Yahweh este una gi aceeaqi persoand cu ingerul care
pedeapsa. Numai prin lSmurirea primului Yahweh ca Malac-Y
weh are pasajul citat un sens.
in relatarea despre jertfirea lui Isaac, de asemenea, Malac-Y
weh apare la fel cu Dumnezeu insugi. [n Gen. 22, l, Elohim
poruncl lui Avraam si jertfeasc[ pe fiul siu. Porunca a primit
numai in cugetul s6u. De la Malac-Yahweh, Avraam a primit ordi
nul sI se opreascl de la jertfirea fiului. Acest Malac-Yahweh e
insugi Dumnezen, clci in vers. 13 ni se spune: ,,Acum stiu cd
esti temdtor de Dumnezeu, fiindcd tu nu te-ai oprit sd-mi sacri
pe unicul tdu fiu". Chiar insugi Avraam line aparilia lui
lac-Yahweh drept ardtarea lui Dumnezeu, deoarece el di locul
unde trebuia sd jertfeascS pe Isaac, numele de Yahweh
,,Yahweh se arat[".
in Gen. 31, L3 Malac-Yahweh, pe carel-avdzut Iacob in som
a fost numit Dumnezeul Bethel (El Bethel), deoarece la Bethel
aritase Yahweh gi lui Iacob (Gen. 28, 11).
Necunoscutul cu care se lupti Iacob o noapte intreagd qi
inainte de revirsatul zorilor i se descoper5 ca Dumnezeu, de c
Hozea 12,4 este numit Malac-Yahweh.
84
irr (icnezS 48, 15,Iacob cere fierbinte de la Malac-Yahweh bi-
rrer rrvjinthri pentru ceidoi fii ai lui Iosif, pe nume Efraim
qi Manase.
Irr lixod 3,2,Malac-Yahweh ii aparu lui Moise in flacira ce ie-
1en rlintr-un rug. in desfagurarea istorisirii cu vedenia rugului ar-
inrrrl (vers. + li O), acest inger este numit at6t Yahweh, c6t 9i
I hrlrirn. El singur se numeqte Dumnezeul lui Avraam, Isaac ai Ia-
*rrlr;ii se indicl afr ,,Eu sunt Cel ce sunt",ldg[duind si elibereze
;re rrraclifl, iar
pe egipteni sb-i pedepseascl aspru.
' l)in Exod 13, 21, pe cAnd israelilii mergeau prin pustie,
Yrrlrweh era cel care mergea inaintea lor, in coloanele de nor 9i foc,
lar tlin Exod 14,lg vedem c[ era Malac-Yahweh (cf' Si23,2l)'
l)in cauza identitilii sale cu Yahweh acest inger este numit de
l;nirr 63, 9 ,,ingerul felei sale" (Malac Panaim) adic[ ingerul prin
r.src Yahweh se face cunoscut.
l)e aceea, in Deuteronom 4, 37, ni se telateazl ci Yahweh a
r.rmdus pe israelili prinfala Sa, c0nd i-a scos din Egipt' Tot aqa in
lrxtxl. 33, 14 unde Yahweh flglduieqte evreilor c6'fa{a Sa, adicd
lil insugi, ca Malac-Yahweh, va merge cu ei.
Ca ninla divin6, Malac-Yahweh apare in Iosua 5, 13, unde se
nrnt[ ca prinf gi conduc[tor al oqtitor cereqti (Sar Jeba Yahweh)'.In
lrrsua 6,'2 este numit Yahweh. Mai departe este vorba de El in
ju-
rleciltori 2,1-4 gi in capitotul 6, unde in versetul i5 I se adteseazl
,,Adonai" iar in versetele22 9i 23 e numit Yahweh' in Jud'
13,3 9i
rrrrnltoarele este desemnat de Manoah ca Elohim ,,vom muri cdci
ilm vdzut pe Dumnezeu" (Jud. L3,22)-
Pasajele de mai sus par sd exprime caracterul divin al lui Ma-
lnc-Yahweh. Pavel gi vechii scriitori bisericeqti chiar l-au identifi-
r,ill cu persoana a doua a Sf. Treimi. impotriva acestei pireri se ri-
rlrcl cercetStorii liberali care suslin ci Malac-Yahweh este un inger
rrhiq;nuit. Fiindca vorbegte in numele lui Dumnezeu, de aceea se 9i
rrurnegte pe sine Yahweh sau vorbeqte qi acfioneazf, in numele lui
Yilhweh. Totuqi, dac6 observim cu atenfie cdrlile Vechiului Testa-
ilrcnt, vedem c6 niceieri o creatura nu foloseqte numele d9 Yah-
wch. Pe de alti parte, este o remarcabila diferen!5 intre aparifia ce-
Iorlalfi ingeri, care vorbirl qi ac,tionard in numele Domnului, 9i in-
rre aparilL lui Malac-Yahweh. in nici un loc din Vechiul Testa-
,,,"ni nu vedem vreun inger care s[-gi atribuie putere qi autoritate
l)omnuluivini gi s5 hot[rasca soarta oamenilor in parte, 9i a tuturor
85
popoarelor in virtutea propriei sale puteri. Nic6ieri un inger nu
lasd adorat de oameni prin jertfE gi rugiciuni. Dacd Malac-Ya
weh, care se numegte pe sine Dumnezeu, ar fi fost un inger
r6nd, el ar fi condus gregit deoarece le ingiduia evreilor s6-l soc
teascd Dumnezeu, sd-l numeasci Dumnezeu gi s6-l cinsteascl
Dumnezeu.
Spun cercetdtorii liberali ai Vechiului Testament86 cd gi hotar6ri
profelilor, care dau invd![turile lui Dumnezeu, sunt vestite la
na int6ia de multe ori, cici ei vorbesc ca reprezentanfi ai lui
zeu. Este adevirat, dar cazurile acestea, la profeli, sunt exceplii
lejuite de felul obignuit cu care citau cuvintele divine: ,,Asa
Domnul" sau ,,Sentinla lui Yalrueh" (Neum Yahweh) sau ,,Yah
a zis" (Yahweh diber) or: ,,Gura Domnului a grdit" (Pi Yah
diber). CAnd insd este vorba de Malac-Yahweh, identificarea lui
Yahweh nu se reaziml pe un elan oratoric. Lucrul acesta nu
int6mpl6tor, nu este o excepfie, ci este ceva obignuit. Cdnd un
vorbegte la persoana intdi, in locul lui Dumnezeu, niciodatl nu
pericolul ca el si fie luat drept Dumnezeu. Cum am ardtat
lac-Yahweh aproape peste tot gi totdeauna, a fost privit qi cinstit
Dumnezeu. DacE ar fi fost inger inferior, frrd indoial5 cI s-ar
exprimat pe loc contra adoririi sale ca Dumnezeu.
b) A doua pdrere este cd Malac-Yahweh ar fi de naturd Si e
td divind, dar numai o formd de apari{ie, o manifestare a lui Y,
weh. Aqadar, Malac-Yahweh ar fi o aparilie senzitivd gi percepti
li a nevdzutului Yahweh sau a neperpeptibilului Yahweh, aqa
intre el qi Yahweh nu este nici o deosebire personall.
Numai ci diversitatea persoanei o cere:
1. Chiar numele de Malac-Yahweh, care inseamnd emi
trimisul lui Dumnezeu (malac - ,,a trimite"). Noliunea trimi
implicd personalitatea celui ce trimite, dar gi a celui trimis.
2. Pentru diversitatea persoanei pledeazd mai multe pasaje d
Vechiul Testament. Aga de exemplu in Gen.48, 15 Iacob cere
necuv6ntare de la Yahweh, dar gi de la Malac-Yahweh.
acesta este posibil numai daci Yahweh qi Malac-Yahweh s
doui persoane diferite una de alta. In Iosua 5, 13 vedem cI
lac-Yahweh ii apare lui Iosua, iar la intrebarea acestuia se n
86
sl1r,;tr' ,, Cel mai inalt dintre lngerii lui Yahweh"- Prin aceastit cx-
lrrr',.rr el se confureazd, evident, ca deosebit
de Yahweh in cc pri-
r*,Fl(' l)(:rsoana. Pentru diversitatea persoanei pledeazd toate acelc
quea;t' itt care Malac-Yahweh apare ca mijlocitor intre Yahweh qi
irrrrcl: ,,,!i rdspunse Malac-Yahweh Si vorbi: Yahweh Sebaot, pdnd
t,tlil,l tttt te vei tndura de Ierusalim Si de cetdlile lui luda, pe cqre
ayu tttiniat de Saptezeci de anl $i Yahweh ii dddu tngerului, cu
j tn'.' t'()rbea rdspuns bun, rdspuns mdngdietor" (Zah. I, 12-13)'
l,stc de mare insemndtate faptul cd acest inger asemenea cu
l'nlrrvclr dar deosebit de El in ce priveqte persoana, in cele mai
lrrrlttr pasaje ale Vechiului Testament gi Noului Testament este
lrlr'rrl il icat cu Mesia, ctt I'ogosul.
irr Vechiul Aqezdm6nt, ingerul apare ca Mesia in cartea Male-
nlri I, l, unde Mesia poartS numele de Malac haberit,,Ingerul Le-
garrriirrtului", aceasta cu privire la funcfia de mijlocitor intre Dum-
nc,rt rr $i Israel sau cu privire ta Le_gdmantul pe care Dumnezeu l-a
lur lrr:iat prin el pe muntele Sinaio'. Cu privire la acest pasaj, Sf'
f'lvt:l spune: ,,Sd nu ispitim pe Hristos, cum il ispitird unii dintre
t,t tt .lurrd uciSi de Serpi" (I Cor. 10, 9). Deci llristos este numit
r rrtrrlrrcdtorul israelililor in pustie. Fiindcd acest conducdtor, in tot
l1'rrtu(cuhul, este numit Malac-Yahweh, atunci dupd concepfia
,'rlilrrlului Pavel, Hristos 9i Malac-Yahweh sunt una 9i aceeagi per-
arrnrrir. DupI Epistola c6tre Evrei (ll, 26) Moise, care s-a supus
vilinloi lui Yahweh, voin!5 ce-i fusese revelat[, a socotit ci ocara
lril llristos este o mai mare boglfie decit vistieria egiptenilor.
l)rrlrlr Evrei 12,26, vocea lui Hristos a fost cea care a zguduit p5-
rrrilntul la darealegii pe muntele sinai. In Faptele Apostolilor, vo-
r r.il ingerului lui Dumnezeu (Malac-Yahweh) fu cea care ap6ru lui
M,rise in rugul ce ardea qi-i aplru ca vocea Domnului (Kol Yah-
rvch) qi el insugi (ingerul) este conturat ca Domnul (Kurios) cf' qi
vrrsctele 33 qi 34. Profelii Vechiului Aqezlmdnt igi dirijeazd proo-
rilt'irile lor citre Yahweh sau Malac-Yahweh: in Noul Testament,
,,lrirrtul Petru ne asigura c5 spiritul lui Hristos, care locuia in pro-
h'1i, a vorbit printr-ingii (I Petru 1, 10-11).
l)in aceste pasaje, reiese c[ Apostolii au finut pe Malac-Yah-
rvt.lr pentru a doua persoana a Dumnezeirii, adici l-au socotit drept
87
 Logos. Aceastd concepfie se afld qi la Vechii Pdrin1i88, adunali
sinodul din Antiohia, care intr-o scrisoare adresatd lui Pavel
Samosata, mai inainte de excomunicarea sa, explici cum cd,,
rul Domnului, a fost Domnul Dumnezeu, ingerul marei voi
care s-a ar5tat lui Avraam, Isaac i Iacob, apoi lui Moise in
ce ardea". Tot a$a inva{d gi plrin{ii bisericegti gi anume cI
Malac-Yahweh trebuie sd ?nlelegem pe Logos, cdci Hristos a
mijlocitorul Vechiului Legdmdnt qi cel care s-a arltat lui A
Isaac Ai Iacob. Aqa de pild6 lgnatie Teoforul, care numegte pe
feli ucenicii lui Hristos, apoi Iustin Martirul care demon streazd
Logos a vorbit lui Moise din rugul arzdnd gi cd Logos se nu
ingerul Domnului (Malac-Yahweh). Apoi Irineu8e, Clement
Alexandriae0, Tertuliane', Ciprianez, Ilari;e3, Ciril al Ierusalimul
Ciril al Alexandriei'4, Ioan Chrisostomes, Vasile cel Maree6.
broziee1 q.a. in fine, invSlitura aceasta se afl6 gi in tradilia iudai
gi anume cd prin Malac-Yahweh nu se inlelegea un inger de rA
dar nici Dumnezeu, ci mijlocitorul intre Dumnezeu gi lume,
torul a toatd revela{ia pe care tradi{ia iudaici il numea Metatron
Teologia iudaici deosebea doi metatroni, unul superior gi a
inferior. Ultimul sta in legdturi cu primul, aga cum primul stdtea
raport cu Dumnezeul cel preainalt. Precum metatronul superior
revelatorul cel inalt al lui Dumnezeu, tot aga metatronul inferi
era mijlocitorul metatronului superior. Acest metatron superior
fost identificat cu Shechina (,,locuinta lui Dumnezeu in lume"), d
numai atAL cilt Shechina se concentra in el gi se infEliga pe
El nu era creat, ci emanat, deci avea aceeagi esenli ca qi Dum
88Ibidem, p.
156.
ln Contro ilrrr"rrr,lv. 7, g 4, c.26.
eo
Pedagoeul,I,T.
n'
Contiobrax. T, 16
n'
Crrtro Judaeos II,6.
e3
ea-
De Trinitate IV, $ 32.
ln Exodum, lib. I, opp. I, 266.
e^s_
Homil. 48 in Genes. qi Uomil. 16 in Acta Apost.
96^
Lontra Lunom.
e1
De Fide.
e8
Apud Scholz P, vol. I, p. 187. Cuvdntul metratroneste derivat de
latinescul metator - legatus sau de la mediator - mijlocitor.
88
r,'rrl ccl preainalt, iar mai departe el era revelatorul vdzut al lui
I lrrrrrrrczeu. El avea stip6nire peste toate creaturile qi avea numele
tlr ttrgrr qi prin! alfelei. Pe acest mijlocitor il agteptau iudeii ca pe
l,l rrriri mare izbivitoree.
In concluzie, se poate afirma despre Malac-Yahweh:
L lrste o fiin!6 prin care Yahweh se revela ?n Vechiul Testament.
.l liste de aceeagi esen{i cu Yahweh, deci de naturi divini.
l. (lu privire la persoand, este diferit de Yahweh, deqi aceastl
rL.nscbire de persoani nu este scoasd bine in evidenp totdeauna.
Molivul acestei neclaritSli, cu privire la diversitatea persoanei, std in
h orrornia divinS, intrucdtva constifuind un scut contra concepfiilor
lrrrlittriste, carear fi putut sd,sebazeze pe personalizarealui Yahweh.
,t Malac-Yahweh este identificat de lumea cregtin[ cu Logosul,
rlr.t'i cu a doua persoand a Sfintei Treimi, care ca Mdntuitor va lua
r flrrrlva natura omeneascd gi va rdscumpdra atdt poporul lui Israel,
r fll 5i popoarele pdgdne.
.1. Revelaliil prin vise
Vcchiul Testament cunoagte gi revelalia divind prin vise:
ltttrnnezeu vorbeSte cdnd intr-un fel cdnd tn altul... El vorbeSte
ltt ttr visuri, prin vedenii de noapte, cdnd oamenii sunt cufundali
Intt rtn somn addnc, chnd dorm in patul lor. Atunci le dd tnstiinldri
1t lr intipdreSte invdldturile lui, ca sd abatd pe om de la rdu"...
{hrv 33, 14-15) Aqa au fost informali despre voinfa lui Dumnezeu
Avraam (Gen. 15, l),Iacob (Gen. 18, 13) gi Daniel (7, l). Revela-
lin prin vise poartd un caracter de certitudine, care nu permite du-
lrtrrl celui care o primegtelm. Visurile descoperiri viitorul cdtorva
1rr'rsonaje, fie intr-o manierl clar6, cum fu cazul lui Abimelech
(( icn. 20, 30), fie de o manieri ce necesiti explicarea, cum fu cazul
lrrr hi;ilor lui Putifar (Gen. 40 8-13) gi visurilor lui Faraon (Gen.
.ll. l-32) sau ale lui Nabucodonosor (Dan.2,345 4, I-24).
(lredinfa in vise n-a lipsit niciodati din omenire. Ea este ?n fi-
irlil $i azi la peste trei mii de ani de la Avraam patriarhul poporului
"" Scholz P., op. cit., p. 158.
"'0 Lesetre H., op. cit.,p. col. 1082-1083.
89
evreu. in secolul patru qi trei inainte de Hristos, credin{a in v
primise un impuls foarte puternic (Iona 3, 1; Dan. 2, 1 sq.; 7, 1 sq.
Cu toate acestea, profe{ii de dinainte de exil ai Vechiului T
tament nu numai cb nu au cunoscut visul ca mijloc de revelalie
lui Dumnezeu, dar in general, l-au privit ca o revelalie de m6na
doua. Visul este un pai gi nu griu gi deci n-are nimic comun cu c
v6ntul lui Dumnezeu, care este frr5 echivoc:
,,Cred ei oare (prorocii mincinoSi) cd potface pe poporul Me
sd uite numele Meu prin visurile pe care le istoriseSte fiecare di
ei aproapelui sdu, cum mi-au uilat pdrin{ii lor numele din prici,
lui Baal? (Ier.23,27).
Ceva mai mult, profefii au privit visul chiar cu oarecare
piciune:
,,Iatd, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvilnil I
Si-l dau drept cuvdnt al Meu. Iatd, am necaz pe cei ce prooroce
visuri neadevdrate, care le istorisesc Si rdtdcesc poporul cu
ciunile Ei cu indrdzneala lor. Nu i-am trimis Eu, nu le-am dat
poruncd..." (Ier. 23, 32. Cf . Si ler. 27, 9 ) ;
,,Visurile mint. Ele sunt numai niSte gddildri zadarnice...
(Zah. 10,2). De altfel visurile, chiar in epoca de dupd exil, n
jucat un rol prea mare in viafa religioas5 a comunitelii iudaicerot
4. Orucolul Urim Si Tumim
in Exod 28, 30 citim: ,,Sd pui in pieptarut judecd{ii pe (Jrim
Tumim, care sdfie pe inima lui Aaron, cdnd se va infipisa t
Domnului".
Ce erau aceqti Urim gi Tumim? Pirerile sunt implrfite. Din
curi ca Exod 28, 30 gi Levitic 8, 8 se vede cI erau nigte obiec
care se introduceau in pieptarul marelui preot. Agadar, aceste
ecte nu sunt cele doulsprezece pietre prelioase, fixate pe
exterioarS, prin a cdror splendoare Yahweh ardta arhiereului voint
sa, cum crede Iosif102 gi unii rabini103. Lucrul acesta se vede qi di
'!'
t02
Sellin E., op. cit.. p. 47.
Antichitdyitu irdiir" II, Vm, 9, cf. V. Tarnavschi, Arheolog
Biblicd,Cernauli. I930. p. 510.
r03
Abarbanel , Comentar la Exod,28, 15.
90
lL.rr Silah, 45, 10 unde oracolul sf6nt, adicd Urim gi Tumim, este
lrlrrr rk'osebit de pietrele scumpe ale pectoralului sau pieptarului.
l)irr llozea 3,4 ar rezllta ci Urim qi Tumim ar fi fost, ca gi
teurlrnii, doud iconile (sau doi idoli) infipte intre pd(ile de stofE
dlr' 1x'ctoralului, dintre care una (Urim) reprezentain mod simbolic
rlrrrllirra descoperitd de Dumnezeu sau revelafia, iar alta (Tumim)
qllrlroliza adev[rul. Dar existenla icoanelor este in contradicfie cu
rehplirr rnozaici.
llrrii rabini gi cabaligtitoa cred cf, Urim gi Tumim a fost scrierea
s11s31p:lrri de Yahweh ($em hamefora$. F.i afirmI c[ prin puterea
nrrrrrt:lui divin, literele celor douisprezece seminfii, sculptate pe
lrlrlrc iegeau afar6 sau se impreunau de aqa manier6, incdt marele
grrt,ot putea sd afle din ele rdspunsul divin.
n lliir05 cred cI Urim gi Tumim au fost un fel de pietre scumpe
rl*r,tirrate laprezicere. in timpurile vechi. La evrei existau trei sor(i,
rllrrtrc care unul avea rolul de a afirma, al doilea de a nega, iar al
Irerlca era neutru, adicd nici nu afirma, nici nu nega. Acegti sor{i,
Iurleosebi in cauzele justiliei, se aplicau atdt pentru descoperirea
runui inculpat, cit gi pentru aplanarea unui diferent. Ideile acestea
rrrrrt deduse din diverse locuri (Ios. 7, 13-18; I Sam. 14, 4042;
Itov. 16,33; 18,8).
Altorar06 li se pare cd Urim qi Tumim ar fi numele unui colier
rllrtlirrct de celelalte, ce se at6rna pe. pectoral, spre a indica cum cI
mnrcle preot este gi judec6torul suprem al poporului israelit care, in
nrrrrrcle lui Yahweh gi instruit de El, decide in cazurile mai dificile.
l)c cdt se vede o explicafie precisd nu se poate da, fiindcd
u nvem date suficiente. Textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testa-
rrrerrt este foarte zgircit in aceastd privin,ti. Lipsa de informalii mai
nrrrple pare sd se datoreascd faptului ci Urim qi Tumim erau un lu-
lrrr arhicunoscut tuturor gi de aceea nu necesita o descriere mai
nrrriinun!it6.
l.a ce semeau Urim Si Tumim? La consultarea voinlei lui Dum-
rrezcu. Cum consulta marele preot pe Yehweh qi cum rSspundea
llornnul, este greu de precizat. Se crede c6, atunci cdnd marele
'oo TarnavschiY., op. cir., p. p. 511.
'ot lbidem
106
Epifanie, Despre cele 12 pietre scumpe, PL, vol. 43, col. 301.
91
preot consulta pe Dumnezeu, acesta ii rdspundea in acelagi
cum comunica voinfa sa gi profefilor.
Nu gtim de c6te ori a fost intrebat Dumnezeu prin Urim
Tumim. Uniir0T cred cI acolo unde citim in c6rlile Vechiului T
tament ,,am consultat pe Yahweh" sau ,,aplicd efodul", trebuie
inlelegem oracolul Urim qi Tumim. Dar acest lucru este o simp
presupunere.
Cercetltorii liberalir0s cred cI Urim gi Tumim sunt o
din vechile obiceiuri, o formd de oracol des folosit in
Ca gi pentru sclavie, poligamie etc., Moise a fost forfat si le
treze in religia mozaicd, dar punAndu-le in serviciul lui Yah
Uzul oracolului ne arat6, in mod primitiv, dar foarte hotirit cI
menii timpului lui David erau convingi cI Dumnezeu guve
absolut toatS viala omeneascd. Chiar gi pe timpul lui Isaia, credi
era aceeagi gi anume ci Dumnezeu decide dac6 trebuie sd
meargl la dreapta sau la stdnga. ,,Urechile tale (popor israelit)
auzi glasul care va zice: Iatd drumul, merge[i pe el, cdnd ayi voi
abate{i la dreapta sau la stdnga". (Is. 30, 21). Tribul lui Levi pri
vea folosirea acestui fel de oracole ca o prerogativd a sa propri
gi-gi intemeia aceasta pe cuvintele lui Moise din Deut. 33, 8: ,
spre Levi a zis: Tumim Si Urim au fost tncredinlate
sfdnt"....^^
Sellinloe se intreabi dacl cuv6ntul Thora,,inv6!5tur6, Lege"
s-a ndscut din faptul ci invSldturile qi hotir6rile preo{ilor
scoase din obiceiul de a intreba pe Dumnezeu Eu ajutorul
sorli in imprejurdrile dificile (Cf I Sam. 14,37; Ios. 7, 16)
DupS cele ce aflIm din Genezd 28-33,Iacob reintorcdndu
din Mesopotamia a adus cu el qi terafimii sofiei sale, care nu
dec6t nigte idoli qi care sunt asemdnafi cu zeii penafi, adic[ cu i
lii casnici. Se pare c[ obiceiul de a pistra gi a cinsti pe acegti idol
n-a displrut din Israel nici dupd primirea Legii prin Moise.
DupS stabilirea in Canaan, israelilii vedeau cum canaanili
aruncd so(ii in fafa statuilor terafimilor gi s-au influenfat in
incAt frceau qi ei asemenea. Lucrul acesta a atras furia profelilor
107
TarnavschiY., op. cit.,p.5l2.
'ot sellin 8., op. cit., vol. II, p. 47.
'o' Sellin 8., op. cit.,p.47.
92
Fqr. iiu lrrptat cu toati puterea contra acesfui obicei. Profetul Flo-
+rr!r lillrf rLrgtelucrul acesta ,,desfrdnare cu Zeul Baal": ,,Poponil
ltlrtt tJt irtlreabd lemnul lui Si toiagul lui ii prooroce$te, cdci duhul
]1,1li1itrirrii ii duce la rdtdcire" (Hoz. 4, l2). in I Samuel 15,23,
rrhtrr'rrrl iroesta este agezat pe aceeagi treapti cu ghicitoria.
l'rolrrbil, pentru a nu fi asemenea canaanililor, israelilii utili-
*silril lot rnai pulin so(ii sfinli Urim gi Tumim. Aga se face ci in
per tnrrrla preexilicI,
{ar mai ales in cea postexilicd, Urim gi Tumim
uu lrni sunt folosifi. In locul lor, se naqte obiceiul de a consulta pe
llrrrrrrrrzcu, prin mijlocirea unui profet sau chiar a unui preot (Is. 1,
1il, ti, l6).
l)rrpir exil, Urim gi Tumim nemaifiind utilizafi la consultarea vo-
Itrlr.i rlivine, dimpreuni cu Efodul au devenit numai nigte insigne gi
vcTtrrirrlc cu care se imbrdca marele preot la serviciile de la templu.
5. lixtazul
Lr ( lanaan, unde s-au stabilit israelifii dupd ieqirea lor din Egipt,
errt,,lrr obiceiul ca oamenii sb cadi in extaz in fala idolilor gi in fe-
Iul rrccsta sd se uneasci cu divinitatea respectivd, ca sd-i poatd afla
vri,r sa. Obiceiul n-a disp[rut nici astdzi. O sectd, iegit6 din inima
ialnrrrrrlui, numitd a derviSilor, tocmai prin aceasta se caracteri-
*enrrr, adic6 prin cdderea in extaz. Pentru ca sd ajungl la starea de
errtnz, dervigii se istovesc mai intdi prin dansuri qi muzicd reli-
gtnurir. Ei pot fi vdzu{i de oriqicine in Beirut, Damasc etc.
S-a pus intrebarea dac6 israelifii n-au avut gi ei extazul ca mij-
l,rr rlc a intra in comuniune cu Dumnezeu gi astfel a-i afla voin{a.
t r.rt'ct5.torii liberali rlspund afirmativ. Pentru ei, profe{ii Vechiului
lrr,t:rrnent nu sunt decdt extaticii canaanei gi pSrin{ii derviqilor de
rrqtrrzi. in I Sam. 10, 5 citim: ,,Dupd aceea, vei ajunge ta Ghibea
I !,,1tiru, unde se afld garnizoanafilistenilor. Cdnd vei intra in ce-
,r,tr, vei tntdlni o ceatd de prooroci pogordndu-se cu aldute, tim-
lt,tt,t',.fluiere Si cobze Si proorocind. Duhul Domnului, va veni pes'
tr tut(, vei prooroci cu ei Si veifi prefdcut in alt om. Cdnd 1i se vor
tntltlini semnele acestea, fd ce vei gdsi de fdcut, cdci Dumnezeu
,,\tt' ctl tine". Prin faptul cf, acegti oameni, numili prooroci, veneau
, u instrumente muzicale, criticii cred cd gi evreii au cunoscut
 extantl ca mijloc de comunicare cu divinitatea. Cei care practi
extazul erau socotifi ca oameni sfinli qi numili iS-Elohim,,omul I
Dumnezeu". Poporul le acorda o incredere in puterile lor sup
turale (II Regi, 616) gi erau socotili ca trimiqi dumnezeieqti,
in timpul exilului babilonian, chiar atunci c6nd purtarea lor exta
cd provoca r6sul mullimii (II R. 9, 11;' Hoz. 9, 7). De aceea, ei j
cau un rol foarte insemnat la curtea regelui, ca gi in popor qi
sigur c5, in multe chestiuni grele, privitoare la rdzboi sau pace,
vAntul lor era hotdrAtor dat fiind faptul cI poporul credea cE
nezert vorbegte prin ei (IP..22,6). De cele mai multe ori, ei e
reprezentan{ii na{ionalismului intransigent (II R. 9, ll; Mih. 3,
Ier.28,l sq.;29,26).in perioada de dupl exil, aproape au dispdr
(Neh. 6, l01' Zah. 13, l3). In aceastd epoc6, ei nu mai au nici
influenli 9i, de obicei, sunt privili cu dispre! chiar dacl auto
c54ii Ioellr0 crede c5 va veni din nou timpul in care Dumnezeu
va descoperi prin vise qi extaz profetic (Ioel 3, l). Cum se
vedea din cdrfile Noului Testament qi mai ales din cartea IV
sdm6nla acestor extatici nu s-a stins niciodatd cu desivdrgire.
in realitate, cu mult inainte de aceastd perioadd de declin a i
crederii in fenomenele extatice, se cristalizase un fel de profetis
cu totul deosebit de cel din timpul judecdtorilor gi regilor. incd
timpul regelui Ahab, felul cel nou de profetism s-a deosebit gi
opus reprezentanlilor extaticilor, numindu-i pe acegtia
mincinogi sau profe{i ai lui Baal, care n-au legituri cu credinla
adeviratd in Dumnezeu. Este vorba de Ilie, Mica fiul lui Imla,
(I Regi 22,19).
in concluzie, nu qtim dacd au existat profefi extatici in Israel.
poate si fi fost. Dar in acest caz, ei nu reprezentau profeti-smul
tentic. Ei erau nigte excepfii qi exceplii pot exista oricdnd. In
religiei biblice, care culmineazd cu Evaghelia Domnului [Iri
proorocia extaticd gi-a pierdut insemndtatea, ca una care de fapt
afl6 in contradiclie cu ideea de Dumnezeu a Vechiului T
dupd care omul nu putea in nici un caz sd fo\eze intdlnirea
Dumnezeu, ci din contr6, o astfel de intdlnire trebuia s6-gi aibl
ceputul, exclusiv, din partea lui Dumnezeull1.
"o sellin 8., op. cit., p.48
Itr
Ibidem, p.49.
94
h. Viziune
l)rrpii cele ce afl6m in cartea Daniel, vedem cd acest profet pri-
nterllc comunicdrile supranaturale sub forml de viziuni, fie in tim-
;ttrl rropfii, fie in timpul zilei. Aqa de exemplu avem viziunile de
ltrrfrl)lc ale lui Daniel, cdnd vede cele patru fiare, care-i sunt expli-
r,rrlr cl fiind patru mari imp5rSlii ce au sI se prdbugeascd (Dan. 7,
;.t71 'l-ot el are viziuni de ziua, c6nd sub forma unui berbec Ai
*pli 1ap, i se aratd cum vor cddea impdrdlia persan6 gi cea gre-
r,enrci (Dan. 8,2; 10,5). In aceste viziuni, lui Daniel i se arati gi
lrtp.cri pe care el ii intreab[ 9i acegtia ii explici vedeniile (Dan. 8,
l\,,9,2L-22; 10-11, 12; 12,4). Aici avem de-a face cu viziuni in-
lelet'lrrale, adicS intervenfii supranaturale prin care Dumnezeu face
ri lrcacd prin fala in,telegerii profetului tabloul evenimentelor vii-
hrnrc, luminAnd acest tablou cu o lumini care-l face in,teles. La
nr rsto viziuni, simfurile n-au nici o participare. Simfurile nu sunt
elrrrrf ionate dec6t indirect, din cauza efectului produs asupra su-
f lr.tului, printr-o revelalie foarte puternic61t2.
('urn s-a aritat sub punctul I la revelafia directS, Dumnezeu se
rk,rt'oper[ in trei feluri, ftrE ca un fel sE excludi pe celilaltrl'. A$u-
rlnr, viziunea poate sI fie corporali, cind un obiect exterior izbegte
elrrrfrrrile, a;a cum i s-a int6mplat lui Moise, cdnd avdzut rugul ar-
rf,rrrl (Ex. 3, 3). Viziunea poate sd fie imaginativd, cAnd revelafia
llrrrrnuluivini atinge imaginalia fXrd ajutorul simfurilor, a$a cum a
frrll,tl cu Ezechiel, c6nd a vdzut patru fiin,te cu fa{a de om, de leu, de
lrrrrr s;i de vultur (Ez. l, 4-28). Viziunea poate si fie intelectuald,
r f,rrtl comunicarea divin[ nu se adreseazd decdt inteligen{ei, cum
Frlt: cazul ?n profefia celor gaptezeci de siptlmdni de ani. (Dan. 9,
)ll ?.1). Viziunea intelectuall singurd poate si fie de sine st[t6-
lonrc, c[ci celelalte doui (corporalI qi imaginativd) presupun tot-
rk'nrrna pe cea intelectuald, cdci altfel ele n-ar fi infelese. Cele trei
f nrrrre de revelafie pot s[ fie odat6, impreuni.
Viziunile Vechiului Testament sunt relatate intr-o formi antro-
purrorfici. Dumnezeu vorbegte lui Adam (Gen. 2, 16; 3, 9), lui
I'rrin (Gen. 4, 6), lui Noe (Gen. 6, 13-21), Avraam qi Lot au vi-
lr2
Lesetre H., op.clL, col. 1083.
"r Idem, articolul Vision,in DBV, col.2439.
95
zilneacorporala a ingerilor, care le vorbesc in numele lui Yahu
(Gen. 18, t-ig, :). Iacob are viziunea de la Bethel, in timpul so
nului, c6nd vede scara pe care coborau qi urcau ingerii' Explica!
simbolului acestei sclri nu ne este datd (Gen. 28, 12-15)' Mai t6
ziu, Iacob are o viziune in care este incurajat sd mearg6 in Egil
(Gen. 46, 2). Moise primeqte chelnarea lui Dumnezeu printr-o v
zitrne,cea a rugului
".rari
iB-.'Irb Balaam, intr-o viziune,
megte de la Dumnezeu ordinul s5 binecuvinteze qi nu s5 bleste
pe israel (Num. 24, 4-14). Ghedeon are viziunea-unui inger (J
Z, n). inti-o viziune de noapte, Samuel primeqte de la Yahweh gti
rea ci va pedepsi pe Israel (I Sam. 3, 4-14). David are viziu
unui inger care aduce ciuma care decimeazb poporul (II Sam'
1D. lnti-o viziune, la Gabaon, Dumnezeu inqtiin{eazi pe Solo
c6-i va da inlelepciune (I Regi 3,4-15).
7. Cuvhntul lui Durnnezeu. Proorocin
Cu acesta am ajuns la mijlocul prin excelenld al revelafiei du
nezeieqti, despre care totdeauna religia vechiului Testament a q
c[ este cel mai de seama. cel mai curat 9i cel mai direct dintre I
te1ra.Acesta este Cuvdntul lui Dumnezeu, com:urricat prin p
Despre puterea minunatd a acestui cuvAnt pe care se intemei
exisienla cerului qi a p6m6ntului am amintit in paragraful des
crea{ie. Aici vom aminti despre puterea acestui cuvant de a tra
mite oamenilor g6ndurile gi voin{a lui Dumnezeu, adicd de asp
tul s6u ca mijloc divin pentru indrumarea vie{ii oamenilor' F
mijlocirea sdu, Dumnezeu ar fi rimas pentru oameni
"ora.rtului
toiul ascuns gi nepitruns. Cu ajutorul cuv6ntului Siu, Dum
ne descoperd tainele Sale, in misura in care El voieqte'
,,Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fdrd sd-Si de
taina Sa slujitorilor Sdi prooroci" (Am. 3' 7).
inci din zilele lui Moise, Dumnezeu a invrednicit pe anum
oameni de a asculta nemijlocit glasul Sdu. El le-a dat cuvintul
pentru ca ei s6-l transmitl altor oameni, pentru care motiv ei
numili ,,gura lui Dumnezeu" (Ex- 4, 10-12). Astfel Dumnezeu
rra
Dupa Sellin 8., op. cit.,P.49-
96
rttlltlt g11 Moise pe muntele Horeb-Sinai. DupI aceasta i-a comu-
ni, rrl r-:rrvintele sale cdtre popor, intre care cele mai de seamd sunt
t r'lt' i.cc€ porunci". Aceastd comunicare fundamentalS a lEcut o
Irrrlrrcsic atAt de puternicd asupra oamenilor de mai tdrzit, inc6t ei
rtrt r'rr.rzut cd Dumnezeu a vorbit cu Moise, gurd cdtre gurd gi fali
r tllrc lir{i (Num. 12, 8; Deut. 34, l0). Pornind de la Moise inainte,
;i\r',tir un qir de bdrbafi cucernici gi femei evlavioase, care au trdit
il rrrr prirnit, ca gi Moise, chemarea lui Dumnezeu, gi la rdndul lor
rrr rlirl l)oporului cuvintele divine ce le fuseserd comunicate. Existd
rrrr ,,;ir cle oameni care au primit din partea poporului acelagi nume
, ir ,,;r Moise, de nabi
- ,,profet". Aceqti oameni nu trebuie confun-
rlrrf r crr,,profelii de meserie ", cu lingugitorii cu(ilor regale pentru
rr rrrrrild simbrie, care din nefericire s-au numit tot profe{i (nebiim),
rlnr rru fost pseudoprofeli, ca sd nu le spunem qarlatani: ,,Proorocii
si 1tr2l'elii sunt niSte stricali, le-am gdsit rdutatea chiar tn casa
llr'tt, z.ice Domnul... La proorocii din Samaria am vdzut aceastd
nrl,ttttie; au proorocit pe Baal Si au rdtdcit pe poporul Meu Israel.
lt,tr lo proorocii Ierusalimului ant vdzut lucruri Si mai infricoSd-
Irtttrc; Sunt desfrdnali, trdiesc tn minciund, intdresc mdinile celor
t ttt .. toli sunt infala Mea ca Sodoma Si Gomora" (ler.23, 12-14).
Nu este cazul sI insistbm asupra qirului de cinstifi primitori ai
lrv;irrtului lui Dumnezeu. Amintim numai ci dupi Moise au fost
rut:oti[i printre aceqtia: Debora, Samuel, Nathan, Gad, Ahia, Micha
lirrl lui Imla, Ilie, Elisei, acegti doi din urm[ fiind inconjura{i de o
r rrrr I i me de fapte, ce te minuneazS.,Cr*{mosr*dr11- yqAqUl-
1 ?l gp.tu-
len, se i{,-Spp9p_e1lgad4.d9 aprgape doud sute de an!, care tre,buie
nurrriti perioada clasicd a yestitolilor cuvdntului lui pumnezeu,
nrlit:ir a profelilor care ne-au l4,s_at ji Sqf_i,s c.uvdntul lui Dumnezeu
lr' ('are l-au-firimit de ia El. Nu to{i ne-au l6sat scris. Aga, de pildd,
ttrr avern proftJlia lui Huria, contemporanul lui leremia. Perioada
prolb{ilor cu scrieri se termind odatd cu inapoierea din exilul ba-
lrrkrnic. Dupi aceasta, mai apar cdliva epigoni pdni in epoca ele-
rrrsticl c6nd s-a auzit strigdtul de jale: ,,Nu mai este nici un proo-
t(t.'..." (Ps.74,9)
lrste in afari de orice indoialS cd to{i proorocii au triit cuvdntul
lrri l)umnezeu ca pe cea mai autentici realitate. Atunci cdnd ei
vt'stesc acest cuv6nt, ei cheami cerul qi pSmdntul ca si-i asculte
{ls. 1,2; Mica 6, 1). Efectul cuvdntului se poate simli la ei intr-un
97

chip aproape material gi toati dorinla qi voin{a lor este consumati
de perioana lui Dumnezeu, care a intervenit in viala 9i chiar in fi
infa tor. De acum, rostul vielii lor este schimbat din temelie,
cltre glasul pe care l-au auzit qi ale cdrui cuvinte ei le transmil
depafle, in ciuda batjocurilor, perseculiilor 9i chiar a martiriu
(Am.3, 8;7,15; Is.6,8;8, 11; Micha3,8; Ier' 1, 5): ,,Cuvint'
Tale au fost bucuria Si veselia inimii mele (Ier' 15, 16: Cf.Ier' 2
7 sq.;82.3, I sq.) Ei simfeau cuvAntul lui Dumnezeu in fiinla I
ca pe un foc mistuitor, aga cd nu-l puteau line ascuns, numal pen
ei: ,,Iatd, cuvdntul Meu il fac foc in gura ta Si pe poporul aces
lemne ca sd-l arddfocul acesta" (Ier. 5, 14;20,9). Ei vedeau ef
tul lui real, ca acela al ciocanului, care sfrrdmb stAncile: ,,Nu e
cuvdntul Meu ca un foc Si ca un ciocan care sfdrdmd stdnca, zi
Domnul? (Ier.23,29). Ei gtiau cd acest cuv6nt este singura realita'
te in mijlocul lucrurilor trecdtoare: ,,Iarba se usucd, floarea cade
dar cuvdntul Domnului nostru rkmdne tn veac" (Is. 40, 8)' CuvA
tul divin avea puterea de a lucra in orice imprejurare: ,,Cuvdr'
Meu, ce iese din gura Mea nu se intoarce la Mine fdrd rod, ci
face voia Mea Si va implini planurile Mele" (Is. 55, I l). In acela;
timp comunitatea ascultStorilor sau cititorilor a experimentat ea in
s[qi realitatea gi eficacitatea acestui cuvint dumnezeiesc pe c
proorocii il transmiteau mai departe: ,,Cuvintele Domnului s
cuvinte curate, un argint ldmurit in cuptor Si curdlit de Sapte ori
(Ps. 12, 6). ,,Cuvhntul Domnului este tncercat- El este ca un sc
pentru toli cei care aleargd la el" (Ps.18' 30).
Niciodat[ nu se va putea descrie indeajuns, in mod gtiinlific,
nomenul vorbirii lui Dumnezeu cdtre profefii sdi. El va rdm6ne u
mister care nu poate decAt si fie trlit prin credin16. Totuqi, se
trasa doud limite negative indiscutabilerls.
a. Niciodatd fenomenul acesta nu se poate reduce la ceva
subiectiv. Cu multd limpezime, profelii au deosebit ceea ce
din partea lui Dumnezeu, de propriile lor g6nduri 9i dorinle (Am,
1.2: Is. 8, 12; ler. 5, 13;20,Ier. 5, 13.;20, 8;28, 6)- Ei au descris
uneori acest cuvint aga cum a pdtruns in persoana 1or, venind di
afard (Is. 5,9;22,14; Hab. 2,1;Ier. 15, 16; 82.3,1). Profelii
acuzat pe adversarii lor, adic6 pe proorocii falgi, c5 ei expri
"t sellin 8., op. cit., p. 5o
98
p,irrrdurile lor proprii, dar pretinzdnd ci sunt cuvintele lui Durn-
Irezcu, in felul acesta inqelAnd poporul intreg (Mih. 3, 5; Ier. 6,
I l:14, 14;23, 16;27, 15:"29, 9). DacI erau intrebali cu privire la
voirr{a lui Dumnezeu gi nu primeau nici un rdspuns, proorocii ade-
vflrati tAceau, iar uneori ldsau s5 a$tepte pe cei ce ii intrebaser6,
lirrrp de mai multe zile (Ier. 15, 19; 42,7). Lucrurile pe care le ves-
leuu le cercetau cu toati aten{ia, pentru a se incredinla cd sunt cu-
virrtcle lui Dumnezeu, in alte cazuri, se rugau multd vreme ca sd
rlolrAndeascd cuvintele Domnului (ler. 12, 1; 18,2; 32, 8).
b. Pe de altd parte, primirea revela[iei nu trebuie in{eleasi ca un
lcrromen frzic, aga de pild6, ca atzirea cu urechile sau vederea cu
rrr'lrii. Chiar in ciuda expresiei neum Yahweh ,,goaptele lui Dumne-
reu", noi nu trebuie sd infelegem ceva ftzic. Fenomenul este in
chip evident un fenomen sufletesc. Desigur, cd qi fiin,ta joacd un
tol insemnat gi putem afirma ci ochii gi urechile profelilor au fost
rrrlluenfate de afectarea extraordinard a intregului sistem nervos, in
ttrurnentul intdlnirii cu existenta supranaturald qi eternl a lui Durn-
nczeu, aqa incdt au avut diferite viziuni gi audilii (Is. 5, 9; 22, I4).
lirlugi, cuv6ntul, pe care l-au primit din partea lui Dumnezeu, ve-
rrca in acelagi timp, din partea lor, ca un cuv6nt al lor propriu. Fie-
(:ilre prooroc are stilul sdu caracteristic, deosebit de al altora. Nu-
rnai in felul acesta se pot lSmuri qi contrazicerile evidente dintre
rliingii (De exemplu, dintre Isaia gi Mihea cu privire la soarta tem-
lrlului). De aceea, fenomenul ultim gi hotlrAtor al revelafiei, trdirea
primirii cuv6ntului lui Dumnezeu, trebuie sd se fi petrecut in addn-
eul personalitdtii lor. Niciodatd eul propriu al lor nu este anulat,
nla cum se intdmpla Ia extatici.
PAnd acum, am vorbit despre profefii care au primit cuvintul lui
l)umnezeu in modul cel mai direct. Dar nu se poate nega c6 Ve-
t:lriul Testament cunogtea o propagare a cuvdntului lui Dumnezeu,
irr mijlocul poporului, cu mult mai largd dec6t prin profeli gi anu-
nre propagarea prin preofi, inv6f6tori, in.telepli, poeli qi regi sau,
rnai pe scurt, prin tofi cei care sunt denumili cu numele de pbstori
li neamului. Nu trebuie sd uitdm c5 israelilii vedeau voinfa lui
l)umnezeu exprimatd nu numai prin gura proorocilor, ci mai mult
prin cuvintele Legii. Numai cd Legea a fost primitl prin interme-
rliul a doi, trei gi patru mijlocitori, pe cind proorocii au primit cu-
vrintul Domnului direct, frrd alli mijlocitori. Chiar Vechiul Testa-
99
ment ne furnizeazd o ilustrafie tipicS in aceastl privin{[. Aqa, de
exemplu, din Exod 4, 16 vedem cd Aaron a trebuit sI serveascd
drept ,,gur6" proorocului Moise. La r6ndul s6u, Moise este ardtat
cd trebuia sd fie Dumnezeul lui Aaron (Elohim). Acelaqi lucru s-ar
putea spune despre Iosua, despre care ni se relateazi cd era plin de
duhut inlelepciunii, pentru cE Moise pusese mina sa pe d6nsul
(Deut,34,9; Ios. 1,8). De asemenea, despre Elisei care primeqte
de douS ori mai mult spiritul invdfitorului siu Ilie (II Regi 2, 9),
sau despre raportul dintre Baruch gi leremia. Aqa sta cazul 9i cu di-
feritele devarim (cuvinte), hukim (legi) mispallllz (sentimente, ho-
t6r6ri), mitot (porunci) Si toroth (inv6{5turi) ale lui Dumnezeu' care
au luat fiin{5 in Vechiul Testament in mod succesiv. Dar in dosul
lor std Dumnezeul cel sfint. Aceste cuvinte, legi, porunci etc. i9i r
au originea in impulsurile pe care Dumnezeu le-a dat proorocilor, I
|.
plec0ricl din timpul lui Moiie. Dar la acegtia elementul uman, tem-
I
porar gi trecdtor ocup[ un loc neasemlnat mai mare decat in textele
venite in mod nemijlocit din cuvAntul lui Dumnezeu. Desigur, a$a
a fost voinla lui Dumnezeu ca vorbele Sale sd imbrace gi forma de
:
legi privitoare la cult, la moralitate qi la viala civilS, cdci altfel nu
ar fi putut sd existe un popor sau o comunitate a lui Dumnezeu'
Este suficient si ardtim aici cd proorocul Ieremia qi mai ales Eze-
chiel nu igi inchipuiau viitorul poporului lui Dumnezeu, frr6 o
Lege bine definitl (Ier. 3 1 , 31; Ez, 44-48) . Era firesc (poate cd nici
nuie putea altfel) ca inliuntrul legislafiei sd se mai pistreze 9i tra-
dilii mai vechi din timpurile premozaice sau altele imprumutate
din mediul inconjurdtor, care insd au fost transformate 9i dupi
aceea strib[tute de un suflu nou.
intr-un mod aseminltor se poate vorbi qi despre inv5lSturile
infelepfilor, ale poe{ilor gi ale istoricilor. Toli acegtia vesteau qi ei
cuvdntul lui Dumnezeu, dar acesta este mult filtrat prin prisma per-
sonalitilii lor omenegti qi a tradi{iei. Ei inqiqi sunt congtienfi de
aceasta. in general, ei nici nu pretind ci Dumnezeu le-ar fi impir-
t6git lor personal ceea ce ei inva!6, ci ei socotesc Thora lui Dumne-
zeu ce ceva incheiat cu mult inaintea lor gi care pentru ddnqii este
normi gi dreptar. Dar tocmai pentru cI ei se referi totdeauna la
aceasti Thor[ a lui Dumnezeu, comunitatea postexilicd este pe de-
plin indreptdlitd sa spun6: ,,Cuvdntul Tdu este o candeld pentru
picioarele mele Si o lumind pentru cdrarea mea" (Ps. 119, i05),
100
rcl'erindu-se, atdt la Lege, c6t gi Ia Prorooci gi Ia celelalte scricli
tAghiografe):
,,Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint ldmurit in
t'ttptor, Si curd{it de Sapte ori" (Ps.12,6);
,,Legea Domnului este desdvdrSitd Si tnvioreazd sufletul...
t)rdnduelile Domnului suntfdrd nici o lipsd... poruncile Domnului
yttnt curate... (Ps. 19, 7-lI,l; Ps. 103, 7;Ezra9,26).
Toate c6r{ile Vechiului Testament scrise pini in timpul lui Ezra
;rjunseser6 si fie considerate ca cea mai mare unitate normativd a
cuv0ntului divin.
Aici este locul sd se pund intrebarea, dacd aceastd unitate putea
r;rrdiinuiascd pentru toate timpurile, in forma ei tradilionald. La
;roeastd intrebare Noul Testament rdspunde in mod categoric: nu.
lrvanghelia aduce o noud evaluare a acestui cuvdnt al lui Dumne-
/,cu, care fu dat oamenilor pentru un anumit timp, potrivit cu impi-
ctrirea inimii lor (israelililor: Matei 19, 8) sau Vechiul LegdmAnt a
lirst dat ca sI fie,,un pedagog cStre Hristos" (Galateni 3, l4). MAn-
tuitorul deosebegte Vechiul Agezdmdnt de Noul Testament. Acesta
rlin urmd este cuvAntul cel vegnic valabil care nu va trece chiar
tlacl ,,p6mAntul gi cerul vor trece" (Mat. 24,35). $i noul Agez6-
rnAnt se lega, adici era continuarea nemijlocit5 a CuvAntului lui
l)umnezeu, comunicat prin profelii Vechiului Testament.
8. Spiritul lui Dumnezeu
in cb4ile Vechiului Testament, Duhul lui Dumnezeu std in
str6.ns6 legdtur6 cu Cuvintul lui Dumnezeu, dar totuqi existi o deo-
sebire intre acegtiarl6. Duhul este acela care se afl6 in spatele Cu-
vintului lui Dumnezeu. El este o putere care-l pdtrunde pe om, iar
(luvdntul lui Dumnezeu este cel care dezvdluie gindurile gi voia
Iui Dumnezeu, in amdnuntele lor. Aga de exemplu, Duhul lui
I)umnezeu ,,cade" peste mulfi, care nu totdeauna fac parte din cei
care primesc Cuv6ntul lui Dumnezeu. Sd ne gindim indeosebi la
croii dinaintea perioadei regilor (Jud. 3, l0; 6, 34; ll, 29; 13,25;
14, 19;15, L4;16,20; I Sam 10,6; ll,6). Chiar qi extaticii crc-
t
sellin 8., op. cit. , p. 53 .
'u
101
J
 Cu un inleles cu totul special apare Spiritul lui Dumnezeu in
deau c5 Duhul lui Dumnezeu a venit peste ei. Totugi ei n-au prote
di t'irrtile Vechiului Testament gi anume ca puterea ce apdrl gi favori-
tit nici un cuvAnt divin autentic' Era ceva cunoscut cd revelalia tcirz6., are grijb de viala teocraticd. Aga de exemplu, c6nd in pustie
primirea Duhului lui Dur
,ira cu alutorul cuvdntului presupune Ynhweh a hotir6t ca Israel sd fie proprietatea sa, atunci a pus
peste prooroc
nezeu, adicd se ceruse ca ,,m6na Domnului" sI vie
(lui Moise)' rrrtr-insul Duhul siu cel sf6nt Q.{eh. 9,20; Is. 63, 11; Hag. 2, 5).
lui Yahweh: ,,Eu md voi pogori si-yi voi vorbi acolo Acest spirit se revela in popor prin o mullime de daruri. Astfel, in-
pune peste ei (cet
Voi lua din Duhul care isti peste tine Si-l voi rlcmnul de a inllla cortul sfdnt este pus pe seama Duhului lui
Saptezeci de bdrbali) ca sd
poarte tmpreund cu tine sarcina popot
I )trmnezeu (Ex. 3 1 , 3; 35, 3 I ). Spiritul lui Dumnezeu ajutd pe ju-
,ilui sf sd n-o por{i tu stngur" (Num' Il, 17; Hoz 9' 7; Deul 34' rlccdtori gi-i insufleleqte la fapte prin care sunt conservate intere-
scle teocratice ale poporului (Jud. 6, 34; 11,29; 13, 25l. 14, 6; 15,
l; I Sam. 16, l3).
Dar acfiunea Duhului lui Dumnezeu se arati in special in profe-
1ic, clci proorocii sunt inspirafi de spiritul divin, vorbesc Ai lucreazb
rlrrpl influenla sa, din care carzd profe{ii se mai numesc Si AnSe
lirrcth -,,birbalii Duhului" (Hoz. 9, 7; cf . I S 9, l0).
In timpurile mesianice, Spiritul lui Dumnezeu se va rev6rsa
lrcste toli oamenii (Ioel 3, l; cf. Is. 59,20;F-2.36,23).
Implinirea Spiritului divin va veni prin Mesia: ,,Apoi va rdsdri
rut vldstar din semin{ia lui Isai Si o ramurd din rdddcina sa. Peste
lil va odihni Spiritul lui Dumnezeu, un Duh de inlelepciune Si pre-
vcclere, un Duh de sfat Si de putere, ttn Duh de cunoastere Si teamd
tt l)omnului" (Is. 11, 1).
oStirea lor prin Duhul gurii Sale" (Ps' 33' -6);
Celui atotputernic Din citatele de mai sus, pare cd Spiritul lui Dumnezeu este o
,,Duhul lui DumneLu m-a fdcut, Si aflarea
;rc:rsonalitate, cdreia ii sunt atribuite inlelepciunea divini qi insugiri
imi dd via[d" (Iov 34, 4; cf . Gen' 2,7)'
rlivine. Aqa din Psalmul 139,7, reiese cI Spiritul lui Dumnezeu are
Spiritul lui Dumnezeu este cel ce dd viala 9i o intreline:
rrtotprezenlI. Din Psalmul33,6, reiese cd are atotputernicie qi ac[i-
,,Dacd Si-ar lua El inapoi Duhul Si suflarea' tot ce este carne
rrrre (crealia) divin6. Din Psalmul 1O4,29-30, Spiritul divin este cel
ar pieri deodatd..- " (Iov 34, 14-15)'
tor' i\.t rare conservd lumea, iar din Psalmul 51, 13 afldm cI el are sfinfe-
,,De la iei Duhul, ele mor Si se tntorc tn ldrdna l:*ili:y' rric dumnezeiascd. Aceastl conceplie a Vechiului Testament a fost
pdmdntului" (Ps' 104'
Ouiut, ele sunt zidite Si tu innoieSti faya lixati, pe de o parte, prin expresiile decisive ale Noului Testament,
29-30).
spi- ilr pe de altl parte, prin autoritatea Bisericiirr8. Aga de exemplu
Spiritul lui Dumnezeu (Ruah Yahweh) este principiul.vielii
rlin Noul Testament vedem cd apostolul Petru ldmureqte (F. 4p.2,
,ituui" gi morale, c6ci Dumnezeu este creatorul sufletului
omenesc
puterile su- l6) {Egdduinta proorocului Ioel (3, 1), dupi care Spiritul lui Yah-
(Gen. 2, 7), iar Spirituilui Dumnezeu inal1l qi sporeqte
weh va fi vdrsat peste toli oamenii, Sf. Petru o l5muregte ca impli-
fleteqti: dd
. ,,
rriti prin PogorArea Sfdntului Duh la Cincizecime. In mod clar, Sf.
,,'Suflarea Atotputernicului este cea
care inlelepciune"
l'ctru identifici pe Ruah Yahweh din Vechiul Testament cu per-
(Iov. 32. 8).

P., op. cit., vol I, P. 162' "8 Schol, P., op. cit.,p. 164
"'S"hol,
102 r03
 in timp ce dupi doc' nati a poporului israelit, pe care Dumnezeu l-a ales ca lumea s[-l
soana a treia din Dumnezeu, cu Duhul Sf6nt' cunoascl pe Yahweh din imprejurlrile acestei istorii. Israelifii au
trina Vechiului Testament, 3pitit't lui Yahweh
inspiri ge.proftt'
Jupa Oo"trina lui Petru (II Peiru l,20-.21.)
inspiralia profe{ilor pli cunoscut pe Yahweh, pentru prima oard, in urma minunilor prin care
adicd de la SfAntul Du ci au fost salva(i din robia egipteani, apoi scdpali din Marea Rogie.
ca de la a treia p"r.ourA a Sfintei Treimi' Aceasta a rSmas pentru ei minunea cea mare, care va rlsuna peste
(cf. qi Luca4,18).
' dis"ri"a creqtin6 are credin{a c[ acliunea Spiritului lui Du veacuri din gura proorocilor gi a poefilor Vechiului Testament: ,, Vol
persoanei a treia .di cdnta Domnului, cdci Si-a ardtat slava sa; a ndpustit tn mare pe cal
zeu din Vechiul Testament a fost ut!i'n"u ,yicdldre!... " (Ex. 15, l-21; Am.2,l0;Ier.2,6;ls.63,l2). Aminti-
sinodul, al clolle
SfAnta Treime. Aqa qi-a exprimat ea credin{a-la rea acestei minuni dldea continuu tdrie credinlei cI Dumnezeu igi va
Sf6ntului Duh prin cu'
ecumenic din Constantinopol, in divinitatea arita gi de aici incolo indurarea sa fa{E de Israel. In afard de aceasta,
de care
vintele: ,, (Cred) Si tn Duhul Sfdnt, Domnut
vict{d 'fdcdtorul'
cu Fiul este in' au existat gi alte minuni, cum, de exemplu, ?n timpul cuceririi Ca-
in to fotat puicede, cela ce impreund cu .Tatdl si naanului, in epoca judecltorilor, in perioada lui David etc., in care
chinat Si mirit, care a grdit prin prooroci"'- Dumnezeu s-a ardtat ca diriguitor al istoriei gi, in mod special, ca
Dacd privim retrosp"ectivpeste doctrina
Vechiului Testament cu
salvator al poporului Siu (I Sam. 12,16; Is. 63, 15)"0.
pririr" li U rl ac -Yahw eh s i Ruah-Y.ahy*. st^":*- :-1 ?Tf::: Prin minuni Dumnezeu se face cunoscut intr-un mod vizibil ca
este nu numai TatSl tuturoi oamenilor
(Mal' 2' 10)' al poporului lui
cel ce actioneazd inten{ionat, in chip direct. Lucrul acesta il aratd qi
i..""i in.* . 32, 6) qi in special al celor-cucernici (IIatunci
1"1 ':pu.1:o) numele cu care Vechiul Testament nume$e minunile gi anume: O/
qi Tatdl-agteptatului Mesia (Ps' 2'7-12)'
"u* "t," elementele formdrii ,,semn, ardtare", adicl semnul prin care Dumnezeu se aratd inten-
concfriae ci tn V"cttiul Testament, aflbm
<

le g[sim in embrion' gata {ionat in ceva; Mofet - ,,ceva extraordinar, inm6rmuritor", apoi
il^G;"tpre Trinitate. Aceste elemente Noul Testament' ,,semn distinctiv, preinchipuire despre ceva viitor" (cf. Rom. 3,
l" ir*rgriire. Ele s-au dezvoltat 9i inflorit in intrupat' l4). Fela Si NiJlaot - ,,ceva admirabil, ceva care se depdrteaz[ de
prin ."u"iu1ia lui Mesia sau Fiul lui Dumnezeu lenomenele obignuite" gi in fine ghevuroth,,fapte puternice, infhli-
gdri ale puterii gi tdriei lui Dumnezeu".

9. Minunile lui Dumnezeu Scopul minunilor coincide cu voia cea pedagogicd a lui Dum-
nezeu, aate a condus in mod educativ via(a neamului omenesc
pind ia Mdntuitorulr2r. Pentru aceea s-a descoperit Dumnezeu,
cum a fhcut in conducerea poporului lui Israel, in general, tot aga gi
prin minunile Vechiului Testament, in special. Lucrul acesta era
loarte potrivit gi in{elept pentru trebuinlele educative ale celor din
timpurile vechi.
Minunea intdreqte credinla in purtarea de grijl a lui Dumnezeu
pentru fiecare individ gi mai apoi conduce pe om la credinfa in
Dumnezeu care, in purtarea sa de grijd, cuprinde un popor intreg gi
o intreagd omenire.In acest plan de mintuire gi in aceasti educa{ie
tlivind rczidd marea insemnState, scopul inalt al minunii din Ve-

''o S"llin E.. op. cit., vol. II, p. 54.

r'e
Mihalcescul., op- cit.,P.26' ''t Scholz P., op. cit., vol. II, p. 28.

104
i05
 10. Mdrelia lui Dumnezeu din naturd
chiulTestament.Deaceea,g6siministoriarevelalieivechiului
marilor decdderi mo-
AgezimAnt, fenomenul minuiilor, in timpul Dupd cum s-a vdzut din paragraful: Existenla lui Dumnezeu
amenin{au si d6rAme
.aie ul" poporului, cdnd cele mai mari piedici dupl Vechiul Testament, Dumnezeu s-a revelat oamenilor mai
fost cazul in timpul ieqirii din Egipt' in
ftunut de mantuire, cum a rnult prin ceea ce a frcut in acest univers minunat intocmit.
timpul luptei teocraliei cu politeismul' apoi ?n exil'
atunci s-au
adici atunci c0nd s-a Minunat este zugrdvitd descoperirea lui Dumnezeu in naturd de
efectuat cele mai multe qi mai mari minuni' citre Psalmul 104, care poate fi socotit imnul crealiei cel mai ne-
sim(it nevoia' ' intrecut:
Se comite o mare eroare dac6 se conslc
lerd minunea ca o intre-
lumea se socoteEte ase- ,,Doamne, Dumnezeule, tu eSti nemdrginit de mare. Tu te tnve_
rupere sau suspendare a legilor naturii, iar lesti cu lumina ca cu haind, tntinzi cerurile ca un cort... din nori
rn"n"u unei magini pusi in acfiune de Dumnezeu sau este compa- i1i faci carul, umbli pe aripile vdnturilor, din
miqcare la creafie qi in Jtdcdri iyi faci sluji-
ratd cu un ceas pe care Dumnezeu l-a pus in tori. Tu ai asezat pdmdntul pe temeliile lui Si niciodatd nu se va
Aceastd con-
al cdrui mecanism, el intervine din timp in timp122' cliitina... " (Ps. 104, 1-4);
ea pune in
este contra ia"ii a" Dumnezeu insuqi' deoarece ,,Cerurile spun mdrelia lui Dumnezeu, iar tntinderea lor ves-
""pfi"
conladiclie acfiunea divind cu sine insuqi' Cum
poate Dumnezeu
tcste lucrarea mhinilor lui..." (Ps. 19, 1).
ca si lucreze o minune 9i prin suspendare
si meargi contra pro- Credinla in Dumnezeu, alimentatd de contemplarea lucrurilor
din tegile naturii, p" tut" El insuqi le-a intemeiat
pri"i ,uf" acfiuni rlin naturd, n-a fost prea mult evidenliatd de cd4ile vechiului Tes-
contra
gi le conserv d? Quomoio, se intreabl Augustinr23'
esl tament. Ea a fost pusd in umbrd de congtiinfa cd Dumnezeu se des-
.enim
ne asigurd acelaqi
naturam, quod Dei it voluntate? Din contrS' coperd lumii prin cuvdntul SEu qi prin istoria sfdntd a poporului
naturarum' nihil
fericit p6rinte, ,,Deus conditor et creator omnium :rles. Cu toate acestea, credin{a cd Dumnezeu qi voin}a Sa divind
pot fi cunoscute din elementele naturii nu lipsegte din Vechiul
-- naturamfacit".
contra
naturii nu este com-
Conceplia minunii ca suspendare a legilor Agezdmdnt.
despre conducere.a lumii Aici trebuie sd amintim de cartea lui Isaia, pe care criticii
patilita cu doctrina Vechiului Testament o
conducere' Legile natu- numesc Deutero-Isaia, in care se ?ncearc6 sE se demonstreze p6gA-
de citre Dumnezeu. Dupd aceasti idee de
rale nu trebuie socotite rupt de Dumnezeu 9i {bri finerea in rrilor unicitatea lui Dumnezeu, tocmai din elementele crealiei sau
"u ""uu acliunea lor creatoare' rnai bine zis se incearcd sd se dovedeascd c[ Dumnezeul lui Israel,
seami a voinfei sale. Aceste legi naturale' in
dependente de influenla di- cel care a creat cerurile gi pdm6ntul, din nimic, qi care guverneazI
conservatoare qi nimicitou'", Jput ca
leglle. naturii' astrele gi toatl natura, este singurul Dumnezeul2a.
vin5. La facerea minunii, Dumnezeu condilioneazd
ac{iunile lor s[ ,,Cine a mdsurat apele cu ntdna lui? Cine a mdsurat cerurile cu
prin voinfa sa cea atotputernici, in aqa fel incAt palma Si a strins {drdna pdmdntului tntr-o treime de mdsurd? Cine
Minunea este'
poatl s5 iepigeascl mesura naturali a puterilor lor' u cdntdrit munlii cu cdntarul Si dealurile cu cumpdna? (Is. 40, lZ,
numai se re-
;;;;, o fapt'a divind care nu este contra naturii' cidin ea' poartd 26,28;43, 19;44,24).
,u.ra p" deusrrp.a, intruc6t acliunile ce ies la ivealI
divine directe' Tot astfel qi cartea Iov, at6t in cuvdntirile prietenilor, cAt gi in
pecetea nu a legilor naturale, ci pe cea a acfiunilor cele ale lui Iov qi Elihu qi apoi in cuvintarea lui Dumnezeu insugi,
cuprinde un gir de imne deosebit de frumoase cu privire la ardtarea
rnlrefiei lui Dumnezeu, unice, in elementele crealiei sale: ,,Untlc

t22
rbidem,p.29. t'o
Sellin 8., op. cit., p. 55.
t23
De civitrtte Dei,XXI,8'
106 107
 dacd ai pricepere'
erai tu cknd am tfiemeiat pdmdntul? Spune'mi
temeliile lui? Cine Capnolul III
cine i-a hotdrdt mdsurile"' Pe ce sunt spiiinite
i-a pus piatra din capuLl unghiului"' Ciie
a inchis marea cu porli?
porli si cdnd i'am
Cine i-am pus hotar ii 'aia i-am ptn hotare si Doctrina despre raportul lui Dumnezeu
zis: Pdnd aici sd vii,'sd nu treci mai
departe' Aici sd se opreascd
duce la locasul cu lume a neYdzut5. ingerii
mdndria valurilor tot).... Und' este drimul
care
'i"*irrZ isi are locuin{a? Pe ce cale se imparte
lu'
inti"ri"ut *au pe unde
mina si in ce fel ,u i*iisti" vdntul-? Cjry a deschis usa
cineL tusemnat caleafulgerului"'^(Iov' cap' 38)'
i"irira ptoaia si profetului Amos (4' $ 14. Crearea, natura gi destinafia ingerilor
Lucruri asemlnatoare se gisesc ai in cartea
puterea cea
t3;1, t; 9, 6). De asemenea-, proorocul leremia laudl
cAt se poate de-plIcut
mare a lui Dumnezeu (14, ZZi'\ntr-un mod a. Creafia divind cuprinde doul pirli bine distincte: lumea spi-
lui Dumnezeu (chabod) cerul
iI" ,""r"li lucru, adi"a Luda marelia (Psalmii 8' 2 sq' 19' 2 r itual6 nevdzutl gi lumea vdzutd sau care cade sub simfuri.
apa- 9i uscatul
ii pe*ari"f, steiele qi norii,22; 5 sq')' Sub numele de lume nevdzutb sau spiritualS se inleleg ingerii.
Zqlii,-t sq.;29,1 sq.; 103, .104' 1 sq'; Vechiul Testament'
136' ( 'uvAntul inger este de provenienfd greceascl. &yye),,oq qi inseamni
Acestea ,un rnrjloucele prin care' dup[ ..sol, crainic, vestitor". Cuvintul nu ne aratl ce sunt ingerii, ci nu-
Dumnezeul cel nev[zut i-a dcut pe oameni
si binuiasci ceva de-
rnai ce funcfie indeplinesc ei, aceea de-a face cunoscutd oamenilor
in care El con-
,p* irirt, Lui, despre voinfa Lui 9i despre modulpoporului israelit voia lui Dumnezeu.
duce universul, adres6ndu-se tuturor neamurilor' '<in relatarea biblic[ a crealiei (Gen. 1, l-2,2), nu ni se spune
in special qi in sf6rqit fiec[rui om in parte' ;urume cdnd au fost crea{i ingerii, totugi ea este cuprinsd in cuvin-
ttle: ,,La inceput afdcut Dumnezeu cerul Si pdmdntul" (Gen. 1, 1).
lrxpresia aceasta voiegte sd ne spuni cI Dumnezeu a frcut tot ce
cxistl in afard de El, agadar gi pe ingeri. Aga a invlfat Biserica
cregtind totdeauna, cici aga mlrturisegte ea in simbolul credin(ei:
,Cred intr-unul Dumnezeu, Tatdl Atotliitorul, fdcdtorul cerului Si
til pdmdntului, vdzutelor tuturor Si nevdzutelor" (Art. I).
La intrebarea, in ce zi a creafiei au fost fEculi ingerii, cum
rrm amintit, Vechiul Testament nu ne rdspunde. De aceea gi
piirerile scriitorilor ecclesiastici sunt impirlite. Unii spun cI
lumea ingerilor ar fi fost chemat6 la viali c6nd a zis Dumnezeu:
,.sd fie lumini"; allii qi in special Vasile cel Marer25, Grigore de
Nazians126, Ioan Hrisostoml2T, Ambrozielzr, Ilariet'e gi I".o-

"t O*ilio primd la Exaimeron.

'26 Cuvdntarea 38 si 65.
t" Lib* I ad StaBir.
t28
Prefata la Psitmt.
"e coitio xtt.

109
108
 c. Definilia ingerilor se contureazd. din raportul lor cu Dumne-
nim130, cred cd ingerii au fost frcufi inaintea creaturilor materi
uf", iu. al1iir31 spiritele curate au luat na;tere odati ct rcrr gi cu oamenii.
"rJd "a pe Exod in leglturi cu Dumnezeu, ei apar ca nigte servi sau trimiSi, ca
substanlell lumii corpo.ul". A."utt6 pf,rere se sprijind
cerul pdmdntul' vcstitori Si implinitori ai voii sale. De aici gi numele lor de mela-
20, ll: ,,Cdci tn sasi zile afdcut Du'mnezeu Si
marea Si tot ce este in ele", precum 9i pe Ben-Sirach "Cel ,'ltirn, de la ridlcina malac nefolositS in c64ile Vechiului Testa-
deauna nu a creat totul la un loc" (18, 1)' rrrcrrt. Se afli insl in limba arabi unde, la apatra form6 de conju-
b. Cu privire la naturd qi fiin!6, ingerii apar ca fiinle spirituale trimite, a ,delega". Aqadar, ingerii sunt sluji-
gru'c, are sensul de a

inarmate cu cunoqtinld 5i voin!6, ca 9i spiritul omului'

totugi cu di
ferenla cd ei poseiS aceste puteri intr-un grad mai inalt decdt
,,bomnul-meu este asa de tnlelept, ca un tnger
al lui D
zis femeia cdtre regele Dav
zeu, cdci Et Stie totul pe pdmdnt", a
(II Sam. 14, 20 . Cf . 14, 11; 19,27)' Profelii erau instruili de ingeri
mare' cic
in Psalmul lO3,z},ii vedem pe ingeri dotafi cu puterg
pe Dom
implinesc liber gi conqtient inslrcindrile divine: "Ldudali
nui, voi ingerii sdi, voi vitejii Lui cei tari, voi cei care duceli
aJarl
cuvdntul iui, ascultdtori ii glasului cuvdntului Lui". Aiciingeri
sunt descrigi ca puternici $i vitejii cei tari (ghiborei coh)'
in toate pasajele Vechiului Testament, ei se aratd ca fiin(e
cum ar putea
sonale, n, ,ru*ui ca personificiri ale puterilor naturii'
s6 se in(eleagd din Psalmul 104, 4: ,,Tu din vdnturi
ili faci ingeri'
dinJldcdri pe sluiitorii tdi".
SuU ,aport moral, ingerii se aratd lumii 9i sfin1i'
De aceea'
(tov
formeazdii un fel de zical[: ,,afi bun ca untnger" chema
de
Elohim). De aceea, omul care s-a aritat bun din punct ved
moral este comparat cu un inger (II Sam' 29,9; 14' I7''
L9' 27);
lori gi ambasadori. De altfel, in c64ile Vechiului Testament mai
rrrrrlt cu aceasti insdrcinare sunt aflafi.
l)efini1ia ingerilor ca vestitori qi implinitori ai voin{ei lui Dum-
rrczcu este exprimatl in mod simbolic in multe pasaje ale Vechiu-
Irri 'l'estament. Aga de exemplu, ei stau ca nigte satelili in jurul tro-
trrrlrri lui Dumnezeu, apar in fala scaunului Sdu, ca sd primeasci
ll()nulci sau sd dea socotealS de faptele lor:
,,Am vdzut pe Domnul stdnd pe scaunul Lui de domnie Si toatd
ttttstea cerurilor stdnd ldngd El, la dreapta Si la stdnga Lui" (I
llryi 22, 19; cf. Iov I 6 2, 1; Ps. 89, 6-8).
irr Psalmul 104, 4, dupd traducerea Septuagintei: ,,Tu care.faci
1w ingerii Tdi spirite Si pe slujitorii Tdi pard de foc" este expri-
lrrrtii pdrerea cd Dumnezeu se servegte de ingerii Lui, de servitorii
lini ceregti in acelagi mod cum se servegte de vAnt, de furtund qi de
lor:, pentru ca sd se descopere, sI se reveleze oamenilor.
Iugerii laudd gi preamiresc pe Dumnezeu fErd incetare. De
nrr:ca, foarte des sunt invitafi spre lauda qi slIvirea numelui Sdu:
., Dali Domnului, voi, fii ai lui Dumnezeu; dali Domnului cinste

Fiindcl in ce piiveqte natura spirituala 9i moral6, ingerii stau

mat
1t ltrudd. Dali Domnului cinstea ctnenitd numelui Sdu, tnchinali-vd
de:
aproape de Dumnezeu. Ei mai poartd 9i numele
"fiii^lui P"*' Ittttitrtea Domnului imbrdcali cu podoabe sfinte" (Ps.29, l-2);
n"r"u1' (Bdne Elohim) Ps. 29, i; 89,7; Iob' 1, 6;2' l;38'
7); ,,Cerurile laudd minunile Tale, Doamne, Si adunarea sfin{ilor
"cei
(min hasamaim) in contrast cu omul care este pe pi' r'n'rlincioSia Ta" (Ps. 89, 6; cf . Ps. 103, 20; 148,2).
din cer'i "de
mAnt" (min haere!) Ps. i48, 1: ,,armata cerului" (Ezra9'
6); irr legdturl cu omul, Dumnezeu utilizeazd, pe ingeri, ?n special,
"spi;
rite" (Ps. 150, 6) sau in fine ,,sfin!i" (KedaSim)' Aceast[ sfinleni p('ntru a sprijni pe cei piogi:
nu este absolutl ca cea divinS, ci relativi; ea nici nu poate
fi con ,,Cdci El va porunci ingerilor Sdi sd te pdzeascd in toate cdile
trtlt .;i te vor duce pe mdini, ca nu cumya sd-yi loveSti piciorul de
t',1'() piatrd..." (Ps. 91, 11).
Oind patriarhul Iacob venea intru intAmpinarea fratelui s6u
lrr;rnr, i s-a aritat o ceatl de ingeri, care fuseserltrimiqi spre susfi-
t3o
Epittola cdtre Tit, caP. l. ttrrr-:a lui (Gen. 32, l)

'3t s"hol, P., op. cit.,p.32.

lt0 111
 in fala lui Deoarece sunt servitorii luminii, adicd ai lui Dumnezeu, inge-
ingerii sunt cei care aduc rugiciunile oamenilor rilor li se atribuie insuqiri simbolice. Aga, de pild6, in cartea Daniel
Dumnezeu (Iov. 5, t; iobie 12, i)'
ingerii sunt cei
"""i:,T+^t:t^ irrgerii au haine albe, membre ce strdlucesc ca briliantele gi o voce
ln.pirutiif" profetice (l R' 13, 18), "i iu -dezlegat
profelilor taina
au ajutat l;ia de tare, incAt cel ce ascultd se pleacd la pdm6nt. In II Macabei
viziunilor ce au avut iZah' 1,9;D'an' 8, 16;
9' 22).'$itotei
I,25 gi 11, 8 ei apar in formd de foc de r[zboi qi zbur6nd. Ingerul
p"p"*f ales s5 invingl pe duqmani 0] Vtlc 1 1' 6)'
( iabriel zburd cdtre Daniel (Dan. 9,22)..
fiecdrei persoane in- parte'
Doctrina despre ingeri, ca pLzitori ai b. Numdrul ingerilor este nesf6rgit de mare (Ps. 68, 18). In Da- ,
g'1, li, citat mai sus' cat qi din Tobie (5'
reiese atdt din Psalmu'l rricl se spune cI ingerii vdzu\i de profet erau de mii de mii, iar din
de la fiul sdu' il incu'
io-iil, ,roe batrAnul Tobit, cdnd i9i ia adio cu el'
l)cuteronom 33,2, ca gi in Psalmul 68, 18, aflEm ci ingerii erau
,":"*icu cuvintele cI un inger bun va cdl6tori impreunS rrririade. Din catza mullimii lor, ei sunt numili ,,oastea cerului"
Daci, pe de o parte, t"g"tli lunt mijloctto]t', n"^ljl*^1*"*:lll (t,seba hasamain) sau ,,ogtile lui Yahweh> (Ps. 103, 2l; 148,2. Cf. ,
ffi;;#";"; "d;;;ffiii pioei qi buni' pe de alta parte' ingerii
de Dumnezeul cel sfAnt
pi Apoc. 14,6; 19,187). Aceasti reprezentare a ingerilor ca o oaste
uau" p"rt" oamenii rdi pedepsete ordonate coreascd se afld in Vechiul Testament din timpurile patriarhale,
ai calamitilii"
qi drept. Din aceastd iu"a ei sunt numili "ingeri pind la ivirea Evangheliei. Aceasta o face qi Evanghelia ca s5 ne
vedea din Psalmul 78' 49' Yahweh a rlca despre Dumnezeu imaginea gloriei gi atotputerniciei Sale, sub
i*o,tnrni raim). Dupd cum
iri#. urop.a Egiptului toate cetele de "tngeri ai necazulu'"' l:o-
in cap cu Ma'
llgura unui conducdtor puternic, inconjurat de o numeroas[ oaste
fetul Ezechiel (9, 1-8) vede cum ingerii rlzbundrii' rrrzboinicd. Patriarhul Iacob nume$te pe ingerii care i se aratd, o
datoria' lovind po ,,tabdr6 a lui Dumnezet" (mahane Elohim). Servul lui Eliseu, la
lac-Yahweh, trimiqi de Yahweh, i91 implinesc
locuitorii oraqului, cu nectlz qi suferinli' ruga profetului, vede muntele plin de hamuri gi cdru{e de foc, iar
cunducdtorul lor este luat drept inger (II Regi 6, 17). Profetul Ioel
roagd pe Yahweh sE pogoare pe vitejii sdi (gheboreica,loel4, 11)
t'ontra neamurilor rdzboinice adunate. Din aceast6 reprezentare a
$ 15. Forma, numirul 9i ierarhia ingerilor irrgerilor ca r6zboinici, infelegem de ce ei, in bisericile creqtine,
sunt pictali cu arme strdlucitoare in miinir33. DupI cum ostile p6-
au formd omeneascl rrrArrtegti ale oamenilor au in capul lor un gef (sar), tot aqa gi ostile
a. CAnd apar in fala oamenilor' ingerii
puii' q, 2l; l},il aceea' li se atribuie p6(i t:cregti ale ingerilor au o cf,petenie. Acesta este Malac-Yahweh
(Gen. cap. 18 li l9; ?."
vedere, brale, mdini, ochi, gur6' picior
etc'' (los.5, 14).
ale corpului omenesc:'cum,
vorbire' mAncare' dormit c. in c6rlile Vechiului Testament n-avem o ierarhie a ingerilor,
;;;;"tilri omeneqti de exemplu'
Rafaet *".4 t'i1:l:::::ill lgA cum, de pild6, o int6lnim in cartea apocrifr Enoch sau in Noul
etc. Cu privire f" tta,."t", inl"tut 'l'cstament. Dar in c6(ile scrise in epoca exilicd gi dup[ aceea in-
numai mincdruri aparente
,nan.a.urifor ce-i aduceau ingerii erau
(Tob 12, 19)"'. lilnim totugi o ierarhie. Cea mai des amintitS este cea a conducito-
frumoqi' cum reies€ rilor (sdrim) sau arhanghelilor. Acegtia inconjurS tronul lui Dum-
De obicei, ingerii se inftliqeazl ca tineri
dip cartea Tobie 5, 5; 11, 14' rrozeu (Tob. 12, 15); reprezintd acolo toate imp[retiile gi neamurile
rlc pe plmint (Dan. 10, 13-20); sunt trimigi si ajute pe cineva pe
plm6nt (Tob. 3, 17) qi aduc ruglciunile oamenilor in fafa lui Dum- ,
132
Dacd, in in{elepciunea lui Solomon !9,20 9i in Psalml^1],:^?,1 rrczeu (Tob. 12, l2). in Tobie 12, 15 citim ,,Eu sunt Rafael unul

"i,i;
;ffi
se
; ::['"J#i;-,,pli*"' "i'r"i" .l1u':*al'i::1.':q::l?:"'
spune nu pextru l iiaa"a in-g:.1'l,T:Till
ci pentru a exprlma
aceasta
n"*"i trp"iioritatea qi originea supranaturald a manel'
113
rt2
 din cei sapte ingeri care duc rugdciunile celor cucernici si intrd in
in'
fala slavei celui sfdnt". De aici rezultd cd numdrul cdpeteniilor
geregti este de gapte. Dintre acegtia gapte, cunoaqtem numele nu'
mai la trei:
l. Michael (,,Cine este ca Dumnezeu>)' Din Daniel (10, 10-21)'
Michael apare ca susfindtor gi ingerul pdzitor al poporului israelit,
din care cauzS este nurnit prin.tul ingerilor (hasar hagadol) Dan.
12, l. La judecata,viitoare va executa poruncile lui Dumnezeu
(Enoch gO, ZO-Z1). in Noul Testament el prezintl rugile sfin{ilor
' inaintea lui Dumnezeu (Apoc. l, l; 4, 5; 8, 2). in capitolul 20 din
cartea Enoch (versiunea etiopeand), Michael apare ca al patrulea
intre cei gapte ingeri cipetenii care sunt: Uriel, Rafael, Raguel,
Michael, Suriel, Gabriel 9i Remiel. Dintre aceqti qapte, patru ii g5-
sim indeosebi menlionafi clpetenii: Michael, Rafael, Gabriel 9i
Fanuel (Enoch 40,71vers' etiop-), altd datl sunt ardtali: Michael,
Uriel, Rafael Si Gabriel (Enoch 91 vers. etiop.)
Michael este socotit mediatorul prin care a fost dati Legea' Lu-
crul acesta este descris de cartea apocrifb Apocalipsa lui Moise
(cap. I.)
2. Gabriel (,,putemicul lui Dumnezeu sau omul lui Dumne-
zeu"). Numele acestui inger apare de doui ori in cartea Daniel,
unde ni se vorbeqte de viziunile acestui profet. Prima datd explicd
simbolul berbecului qi taurului, ce prefigurau imp6r5lia mezilor qi
grecilor (Dan. 8, 16), iar a doua c6nd comunica lui Daniel profelia
celor patruzeci sdptimdni de ani.
3. Rafael (,,Dumnezeu vindec6"). Este menlionat in cartea To-
bie sau Tobit. Sub forma uman6 gi sub numele de Azaria, acest in-
ger insofeqte pe tandrul Tobie ?n cllStoria sa, fiindu-i ghid qi sfrtui-
tor. Dupd cum singur a comunicat, Rafael este unul din cei gapte
ingeri mari care stau in fafa lui Dumnezeu (Tob. 12, l5)' Dupd
cum reiese din intreaga istorisire a c64ii Tobie, Rafael era un inger
t6mdduitor de boli gi suferinle.
in afar6 de acegti trei ingeri, cirfile canonice qi necanonice ale
Vechiului Testament nu mai amintesc nici un nume de inger'
tt4
$ 16. Cherubimi qi serafimi
Al5turi de cei trei arhangheli amintili mai sus, Vechiul Testa-
urcnt pomenegte de o altl serie de ingeri numili cherubimi gi sera-
lirni, despre care s-a discutat atata in secolul trecut, cu privire la
rrronoteismul religiei lui Israel.
l. Cherubimii. Dupd cele ce constatdm in pasajele unde este
vrrrba de ei nu putem preciza forma sub care existau, in Genezd 3,
14, unde sunt mai int6i intAlnili, apar ca pdzitori ai paradisului,
trncle, cu sabie de foc pdzeau calea spre pomul viefii. Din acest pa-
r;ri, putem conchide cu probabilitate cd forma cherubimilor era
conceputd dupd analogia formei omului. Ceva mai clar ni se infr1i-
lcazd figurile exterioare ale cherubimilor in chipurile ce impodo-
hcau arca alianlei gi templul lui Solomon. In Sfdnta Sfintelor, pe
placa de deasupra Arcei Alianfei se aflau doi cherubimi de aur,
t'iite unul la fiecare cap, cu felele intoarse cltre acoperdmdntul ar-
t:ci. Ei aveau aripile desfbcute qi umbreau cu ele acoperimdntul ar-
r:ci. In afar6, de acegti doi, se mai aflau chipuri de cherubimi gi pe
pcrdeaua ce desp6r{ea Sfdnta Sfintelor de Sfdnta (aga se numeau
ccle doul inciperi ale cortului sf6nt qi mai tdrziu ale templului, Ex.
')(t, l;36,8). Ca gi in tabernacol sau cortul
sffint, aqa gi in templul
lrri Solomon, peste arca alianlei, se aflau doi cheruvimi, numai cI
irr aceasta din urmd (templu) forma lor era cu mult mai mare gi mai
irrrpun5toare, deoarece ?ndllimea fieciruia misura zece co!i, iar
Itrngimea unei aripi cinci co{i (I Regi 6,23). Chipurile cherubimi-
lor, pe care Solomon le incrustase pe zidurile interioare ale templu-
lui (I Regi 6,32-35) gi cu care erau impodobite cele zece mari vase
rnobile din fa{a templului (I R 7, 29-36) aveau aceeagi infrligare
(presupunem) ca qi chipurile de pe covoare gi de pe perdeaua de la
intrarea in Sfdnta Sfintelor.
Mult mai detailatd este descrisd forma cherubimilor din viziu-
nca proorocului Ezechiel (cap. 1-10). Aici, apar cu cdte patru aripi,
rlin care doud pentru acoperirea capului, iar doul pentru zburat.
Aici, cherubimii au mdini care se aflau sub aripi, picioare incovo-
iate ca la taur gi patru fefe, astfel in fa[5 aveau figura unui om, in
spate aveau fafa de vultur, in partea stAng6 fata de bou, iar in par-
tca dreaptd o fald de leu. intreg trupul cherubimilor spatele, mii-
115
nile Ei aripile erau pline de ochi (Ez' 10, 12)' infrfiqarea^acestor lxrlatelor regale. Konigt3e este de pirere cd termenul de Kerub in-
ochi Lra a unor clrbuni apringi ori facle arziltoate
(Ez' l' 13) 9i r[- ,,urmn6,,apari1ie strdlucit6". Aceastd explicalie pare multora ca cea

sunetularipilor se putea auzipdnddeparte (Ez' 10' 4 -5)' rruri probabild. Degi din nofiunea de ,,aparifie str[lucit5", nu se
Cu toati aceastl stranie alcdtuire,'cu imprumut de la animale 9i porte deduce forma cherubimilor, totugi mai toli accepti figura
p[sdri (idei foarte cdutate de lumea oriental6 veche)' forma cheru- onrcneascS.
ili*itoi este qi r6mine tot cea omeneascS, cdci Ezechiel spune clar: ln mult discutata problemd a cherubimilor s-a afirmat ci ei erau
omenesti" (F;z' 1' 15)' rri;ite sirnboluri alelui Yahwehl'0. Cei care au combdtut aceastd p5-
" pa.rachipui lor aveaufiguri
,,dupd
nu s-a ajuns si se cunoasc6 originea cu- r('rc au argumentat cd peste tot in Vechiul Testament cherubirnii
in timpul nostru,
vAntuluicherub.Uniiauspuscstauriiinaripa{iaiasirienilors-au 'irrnt descriqi ca purtdtori ai tronului divin. Daci ar fi personificiri
sunt un s;ru simboluri ale lui Yahweh, prin aceasta s-ar fi umilit maiestatea
numit Kuirubil3a gi deci cherubimii din vechiul Testament
imprumut din Asiria. Dar mai tdrziu, s-a demonstrat
cd in inscrip- ,livind. Dumnezeu s-ar fi prosternat in fala Sa insdqi. Pe de altl
ebraicului cherub tu se lrarte, infrtigarea cherubimilor ar sta in contradiclie cu dispozigia gi
flile cuneiforme, numele care corespunde
pout"Aou"aiciafostfolositpentruadesemnatauriiinaripafi'nici lx)runca lui Yahweh de a nu i se face nici un chip sau asemlnare.
S-a mai suslinut cE cherubimii sunt reprezentanfi ori simboluri
l"rp." chipurile inaripate (oameni sau animale) "?:t,?flu:cul^nli
,ur'pi",uti pe ambeie pd(i ale arborelui cel sf6nt"'' Cuvintul llc vietlfilor ficute cel mai perfect in creafia divind care servesc pe
de Gunckell36 l)umnezeu, il slivesc gi il laudi. Ele nu sunt considerate creaturi
cherubimnu se poate explica nici prin faptul relevat
,-uu aflat in Susa' taurii inaripali pur- rtra[s, numai forme ideale care in combinafia lor reprezintd gi
in irr"ripfiile asirien" "i
"a, "" sirnbolizeazl,viala creatd, in des6vdrqirea ei cea mai inaltd. Aceas-
taunumeledeKaribati.DeoarececuvintulasirianKarabuinseam.
lil pdrere s-a dovedit incorectI, fiindcd cherubimii sunt fiin.te create
ni ,,a favoriza, a ardta interes pentru cineva"' poate ce termenul real gi sunt chiar ingeri, cici dupi Geneza 3,24, Dtmnezeu a pus
Keiubim sd indice spiritele care favorizau pe oameni -sau ?no1uo
t'hcrubimi cu s5bii de foc sd pizeasc[ intrarea paradisului gi i-a
oeDumnezeu.DarasiriologulFr.Delitzschpreferdalt6etimolo.
inseamnd "mare' pu- irr;tiinfat ci slujba lor este sd pdzeascl calea citre pomul vie{ii gi
ri""'. El spune cI adjectivul asirian Kurubu gi babilonie- ril opreasc[ pe omul care ar voi si pitrund[ aici. Cu acest pasaj, in
iernic,,, aga ca prin cuvantul kirubu, zeii asirienilor care cherubimii apar ca fiinfe personale gi lucritoare, nu se potri-
Dacd lucrul
nilor cu forma de taur se numesc ,,cei mari qi cei tari"' veEte deloc concep{ia de cherubimi numai ca alegorii ori simboluri
acesta este just, atunci prin kerubim pot fi
infeleqi cei mari 9i cei
qi Kmosko fac nle viefii create deslvdrqit. Apoi, profetul Ezechiel numegte cheru-
pri"*i"it". Asirologii tontemporani ca. Meissner
pe o inscripfie din limii chaiot, adic[ fiin(e create gi insuflefite, cdrora le atribuie un
i"gatu.a intre cuvanirl kerubim gi kuribi aflate spirit (ruah), cdci in capitolul l, L2-20 zice despre ele: unde spiri-
spi-
KIla Sergat (fosta cetate Aqur), qi cred cd kerubim erau niqte rrrl (ruah) era tndreptat sd meargd, mergeau Si ele". Pe de altd par-
templelor 9i
rite sau genii cu care de obicei se impodobea intrarea tt:, cherubimii Vechiului Testament se intdlnesc Ai in Noul Testa-
nrent, in cele patru fiinle ce stau in jurul tronului lui Dumnezeu gi
1' 118' apud Tarnavschi' sunt descrise de Ioan Evanghelistul in Apoc4lips 4, 6-8. Aceste pa-
'3'L"no.muntF', Les origins de l'histoire
".'
op. cit., P.4l l. lru fiin{e, a clror form6 corespunde foarte bine cu cea a cherubi-
ii;fimmesn H. in Die Keilschrifien und das Alte Testament,3 Aufl.,
rnilor din Vechiul Testament, inc6t identitatea lor nu poate fi
p.529,623.
v' "i;
erkliirt, ediqia 1902, p-. 2^5.
olfio el H., Die Genesis iibersetzt uncl
352' Konig 8., Hebrriisches und aram. Wijrterbuch zum A. 7.,4
'" ;;ii;;*h F'-, Assvrisches Handworterbuch'Berlin' J''1896'p' und
'3e
t,cipzig,p.
Aul1.,

olllrnunn 1., oi" Cr"i.ris, 4 Aufl', p' 81; Nikel Genessis 188.
"t Scholz P., op. cit., p. 42.
Keilschriftforschung,Breslau, 1904' p' 160' 'oo

116
 .I
tiglduitd, nu trebuie concepute ca alegorii sau numai forme ideale,
fiindcd in acest caz ar fi desfiinlafi cei doudzeci 9i patru de b,rbafi,
care nu pot fi considerali ca fiin{e simbolice, deoarece acei bltrAni
unesc glasul lor cu cel al cherubimilor.
De asemenea, in Apocalipsa (5, l1;7, 1l ) cherubimii apar a16-
turi de to{i ingerii gi de cei bdtrAni la tronul lui Dumnezeu, rugand
qi lauddnd pe Domnul.
in Liturghia creqtind ne i,t6lnirn la tot pasul cu cheruvimii, ca
frcAnd partl din ceiele ingereqti qi incl clin prima triad6rar._Iatd ce
citim laLiturghia Sf. vasile al cezareii, la rugSciunile de dinaintea
sfinlirii Daruiilor: ,,...Toatd liptura Jie i(i sltrieqte..' Cd pe Tine
Te iaud6 ingerii, Arlia'ghelii, Scaunele, Domuiile, I,cepatoriile,
Stipdniile, Puterile qi Cheruvimii cei cu ochi mul1i."
La sinoclui al gaptelea ecutnenic din Nicea (787), in qedinla a
patra, au fost citite pasajele biblice gi patristice, cu privire la cinsti-
rea icoanelor gi sfin{ilor. Pasajele biblice citite au fost:
a. Exod 25, t7-22 qi Numeri 7,89, care vorbesc despre cherubi-
mii de pe arca alianfei gi de pe tronul slavei;
b. Pasajele din Ezechiel cu privire la cheruvimii cu fefe ome-
neqti pe care profetul i-a zdrit in viziunea pe care a avut-o despre
templul nou (Ez. 1, 5 sq.; 10, I sq.; 41, 18);
c. Evrei 9, 1-5 in care apostolul Pavel vorbeqte de cortul sfant 9i
de obiectele ce se aflau intr-insul gi anume: vasul cu man6, toiagul
lui Aaron, tablele Legii gi de cherubimii ce umbreau tronul slavei.
Dupd citireu u"".1oru, patriarhul Tarasie, care ocupa scaunul
prezidenlial, in vorbirea sa despre cherubimii Vechiului Testament a
ardtat c[ ei au avut fala omeneascd, la fel ca toli ceilalli ingeri, ori de
cAte ori au apirut oamenilor. Dup[ mlrturia Sfintei Scripturi, ei au
avut configuralia de om. Moise 9i i-a imaginat aqa cum i-a v6zut pe
munte (E;.25,40). Aceastd mdrturie a lui Tarasie 9i a sinodului VI[
chiar dacl este indirectS gi ocazionala, totugi este de mare importan-
{d pentru conceplia Bisericii primare despre cheruvimi
ca ingeri'
2. St:ru.l'ifirii. Serafimii ca fiinle ingeregti sunt amintili numai in
Isaia 6, 2-'t.in viziunea sa, profetul ii vede ca pe nigte slujitori ai
lalDogmatica tliscricii Orientale are impdrlite in nottl-t clasc cetele in-
gere$ti, urtf.l, S..'.,,,e le, llerr-rvimii, Serafimii, Sffipaniilo. I)ornniile, Pu-
t-eri le. ingeri i. Ar harrglrcl i i 1i i ncepatori ile'
ilB
sanctuarului ceresc. In descrierea lui lsaia apar ca nigtc liirtlt'ct'
lcqti, asemenea cherubirnilor gi care, stAnd in jurul tronultri tlivirr.
laudd gi preamlresc slava lui Dumnezeu, grupa{i in cete satl col'tlli
liigura lor este cea omeneascS, deoarece au doud miini qi douzr pi
cioare, in plus au $ase aripi, din care cu doul zboarS, cu doud i;i
rrcoperd fata $i cu doud igi acoperd picioarele, spre a nu fi vdzute,
in semn de respect fald de cel Atotputernic.
Ca gi pentru termenul de cherubimi, s-a ardtat qi s-a discutat
rrrult asupra originii gi insemndrii cuvdntului serafim. Unii au de-
<lus acest cuvAnt de la rdddcina saraf ,,a arde", qi desemneazd pe
serafimi ca pe,, malachei eE",,ingeri de foc"142, deoarece ei, ca qi
cherubimii lumineazi ca focul (Ez. 1, 13). in contra acestei insem-
rrdri ar sta faptul cd saraf are numai sensul de ,,a arde, a consuma
ceva" dar nu gi pe cel de ,,a strdluci, a lumina", idee cerutd de no!i-
unea de inger.
Geseniusla3 face legitura intre serafim gi cuvAntul saraf ,,qar-
pe". El qi-i imagineazdpe serafimi ca pe nigte sfincqi care, pe l6n-
gd aripile pds[rilor gi picioarele omului, ar fi avut gi un cap de
;arpe gi de aceea ar fi fost numili serafimi. Numai cd descrierea lui
Isaia nu-i aratd deloc a ayeainliliqarea de qarpe. impotriva ideii lui
Gesenius pledeazd, intreg spiritul teocratic Ai toatd pietatea lui
lsaia, care nu putea sf, ageze in jurul tronului ceresc tocmai figuri
de garpe, aqa de evitate de evrei, cdci erau in{i1igdrile zeilor sau
baalilor canaanili. In slpdturile idcute ?n localitatea Beisan l6ngd
Marea Tiberiadei intre anii 1928-03A, s-a gdsit statueta in forml
de qarpe a unui asemenea idol canaanit.
Pirerea cea mai acceptabilS ar fi sd punem cuvdntut serafim in
legdturl cu arabul sctraf ,,nobtl, proeminent". ln acest caz serafimii
ar fi ingerii cei mai proeminen{i dintre cetele cereqti, intaii stitdtori
ai acestor cete.
Aripile qi zborul serafimilor, ca gi ale cherubirnilor, sunt sim-
boluri ale promptitudinii cu care ingerii executd ordinele lui Dum-
nezeu. in Orient, a-qi astupa fala gi picioarele indica semn de res-
pect^ Cele qase aripi au fost interpretate in sens alegoric astfel: ctr
clouh aripi ei acopereau misterul divinitdtii eterne, cu alte dorra
t*'S"hul, P., op. cit., p.46.
ra3
Gesenius \N., Comentar la Isaia, cf. Scholz P., op. cit.' 1t
r19
misterul umanitalii Fiului lui Dumnezeu, voind a ne face s6 infele'
gem prin aceasta cd 9i fiinlele ceregti cele mai sublime sunt inca'
fiablfe sd pdtrundd in profunzimea acestor mistereraa'
$ 17. Demonologia Vechiului Testament
1. Doctrina desPre Satan
Testa'
a. Satan. Dupd cele ce desprindem din c64ile Vechiului
ment, rezult6 cd evreii u, urrt credinla in spiritele rele' ca.nigte
fiinte protivnice acliunii dumnezeiegti in lume' Chiar din primele
pagini'ale Sfintei Scripturi (Gen.3, I sq') apare garpele' care ispi'
i.gi" p" Eva si impingi la picat qi pe Adam, pScat ce a avut urm6ri
atAt de nenorocite. Putem afirma, deci, c[ poporul israelit a avut
vorbesq
ideea spiritelor rele. Autorii ci4ilor vechiului Testament
cAnd de un spirit aparte, anumit, cAnd de mai multe spirite rele'
r[u in
CAnd ei vorbesc de un singur spirit riu, sau un spirit
atunci ei il numesc Satan.
Din insdgi insemnarea cuvAntului ,,satan", reiese caracterul fi'
infei sale de spirit, cdci cuvAntul Satan este derivat de la radicalul
(Ps' 38, Zl; 709, 4-20' 29)'
,,a dugmdni", a persecuta, a ft contra"
aseminAndu-se in aceast6 privin!6 cu cuvflntul grecesc 5r&Bol"og'
derivat de la 6roBct),"ew -,,a fi impotrivitor, vr[jmaq", deci este
cel care instigilariu pe oameni, ii reclam6 gi-i p6rigte la
!um1e'
rdd6'
zeu (Iov 1, isq.). Cuvintul Satan chiar a fost derivat de la
cina ,,a alerga incoace qi incolo", ,,a se intoarce, a informa"' cum
g6sim descris pe Satan in cartea Iov gi unii autorira5 au voit sil nu'
I',"." p" printul spiritelor rele printre ingerii buni ai lui Dumnezeu
(bnei Elohim), in acest caz Satan fiind un informator ce venea cu
gtiri din toatS lumea (neptoSeutflq). Numai cd aceastd derivare
este foarte for!at6, cdci de la ridicina {il/ nu se poate forma
un
,oo
D'Allioli J. F., Nouveau commentaire...sur tous les livres des
divines Ecritures,trad. d'allemand par Gimarey, cd' 7, vol' 4' Paris' 1883'
o.451.
' Herder, Eichhorn, Hirzel q.a., apud Scholz p', op' cit'' p' 5t'
'a5
t20
rrrrrne Satan, iar pe de alti
parte insemnarea pe care Satan <l arc ilr I
cirrfile Vechiului Testament nu concordd deloc cu cea a verbului
,1rrl. Peste tot in Vechiul Testament, Satan apare ca vrdjmaqul lui
l)umnezeu (II Sam. L9,22).
in toate pasajele in care se afld cuvdntul Satan, el apare ca o
liipturd rea, cici se impotriveqte ingerilor buni gi este dugmanul
otrnenilor evlaviogi qi chiar al lui Yahweh.
Cum am amintit mai sus, Geneza ni-l prezintd pe Satan ca autor
rrl rdului, care ingal[ pe strimogii genului uman, deci autorul rdului
irr lume (Gen. 3, 1 sq.). Ca fiin!5 rea, care nu lucreazd dec6t impo-
lriva binelui, cdci tot ce a ftcut Dumnezeu in univers ,,a fost bun",
rri se infrligeazdSatan gi in cartea Iov (1, 7-12;2,1-7), deoarece nu
lace altceva decAt ?l incearcd pe dreptul Iov, producdndu-i necaz gi
srrf-erinl6. Cartea Iov ne spune cd Satan a venit inaintea lui Dumne-
zcu, printre ceilalli ingeri buni, ca sb capete permisiunea s6-l pa-
p,trbeascd pe piosul Iov. De aici desprindem c5, dupd cum Satan
t'ste primul autor al picatului str5mogilor omenirii, tot aqa gi in
randul int6i, el este autorul a toatd durerea gi amdrdciunea din
Irrme, deoarece chiar de la inceputul ei, Satan a primit permisiunea
sii seduc[ pe oameni la pdcat qi de aici sd le aducd nenorociri. Dacd
irr lov (1, 12;2, 6),la cererea lui Satan, Yahweh consimte sdl su-
lrrrnd pe Iov la necazuri, prin aceasta Biblia se expriml cd Dumne-
zcu numai ingdduie suferinfele pe care Satan vrea sI le aducS peste
Iov, fiindcd El a decis si pun[ la incercare credincioqia lui Iov. Pe
tlo altl parte, dacl Satan apare odatl cu ?ngerii buni in fa{a lui
I)umnezeu, lucrul se datoregte numai felului de istorisire poe-
tico-simbolic al c54iiia6.
in cartea II Samuel (19,22), David compari pe fiii luiZernia,
cc-l invitd pe rege si ucidd pe Simei, cu Satan, in calitatea sa de
ispititor gi ingeldtor: ,,Ce am eu de-a.face cu voi, fii ai lui Zernia,
ir astdzi imi sunteli potrivnici" (leqatan).
DupE I Chronici, Satan a fost contra lui Israel, clci l-a ispitit pe
l)avid sE numere poporul. Prin aceastd acfiune, Satan a!6!6 pe Da-
vid spre p6cat, fiindcd atrezit in el sentimentul supus pedepsei, al
rrrgoliului, egoismului gi al dominaliei, pdcat care l-a condus la
numirdtoarea poporului"
'ou Reinke J., Beitrcige, cf. Scholz P., op. cit., p.51.
tzl
 p€ de o parte, insemnarea lui az care, ca qi corespondenttrl
Zaharia 3, 1 il intAlnim pe Satan ca un vrdjmaq 9i calomnia-
tcrazS,
in
tor al comunitdlii israelite, a cdrei leg6turd cu Dumnezeu' el
voia slrtr arab gi siriac, totdeauna a insemnat caprd, niciodatd !ap. Pe dc
(3,Z),chiar dacd pind la urmd el nu poate s-o sfrrdme' ;rltI parte, este faptul cd in Levitic 16, 10 se face diferenfd netd in-
-s-o rupd
'Si.u"1, lrc (ap Si Azazel, fiindcd lapul trebuie trimis lui Azazel, iar in
i" Z,t, Zl cit\m: ,, Dacd necredinciosul blestemd pe Satan
se blestemd pe el insusi". Aceste cuvinte vor sd spun6 c[
daci l.cvitic 16, 26, termenii Yahweh Si Azazel, ca qi {apul pentru
omul blestemi pe Satan ca autor al picatelor sale' blestemul
il Yalrweh gi lapul pentru Azazel, sunt ceva foarte distinct.
uirng" pe el singur, deoarece omul are indatorirea sI se opund is- b. Pdrerea dupi care Azazel trebuie sd indice un loc, fie un
din Sirach este vorba de- rnuntel5O, fie un loc in pustie, trebuie gi ea respinsd, fiindcd qterge
fir"ti, iui Satan] Fiindcd in acest pasaj rlil'erenfa dintre Yahweh qi Azazel, deoarece in versetul 10, unde
rf." Su,un in general, credem c6 el, Satan, era recunoscut de cdtre
ir.*Utl, tot in'general, la autor al riului, ca ispititorra rvem deja cuvdntul pustie, ar da nagtere la o tautologie nemaipo-
-
in tur*"u ii1"t"p"iun"a lui Solomon 2,24, Satan (Dt&Bo)'oq) nrcnit6. Pe de altd parte, niciieri Vechiul Testament nu ne aminteg-
este zugrivit ca cei rdu, care pizmuie;te pe omul
creat de Dumne- lo despre un munte sau un v6rf, care si fi purtat numele de Azazel.
zeu neiuritor qi de aceea,l-a impins spre p[cat
qi a adus moartea c. PSrerea cd, Azazel ar fi un nume abstract, rezultat din forma
in lume: lrcalpal de la verbul azal ,,a indepSrta, inldtura", are contra ei nu
moartea a intrat tn lume^Si cei care sunt rrumai pe comentatorii vechilsr, dar este gi contra legilor limbii
'parteipizma diavolului
,,Prin
de lui vor aiuntge s-o cunoascd " (moartea) (inl' 2' 2\' circi Azazel nu poate fi un nume abstract, ci un adjectiv. Aceasti
Ve-
2. Demonii. piintre celelalte spirite rele in afari de Satan' pdrere contrazice gi textul. Traducerea locului Lev 16, 8: ,,Aaron
numeqte Azazel' Pa'
chiul Testament aminteqte de unul pe care-l lrase un sor{ pentru Yahweh qi un sor! pentru ,,depdrtarea com-
sajele in care este menfionat sunt Levitic (16; 8, 6; l0 9i 26)' unde pletd", cdci aceasta ar fi insemnarea numelui abstract cdpitat6 din
esie uorba de cei doi care se aduceau la templu, in ziua imp[- te.al, ar fi nepotrivitS, fiindcd sor,tul nu poate gi nici nu trebuie sd
lapi
cdrii(Iomhachipurim),unulpentruYahwehqiaitulpentruAzuzal: lie indepdrtat.
trebuia sd fie
,,$i yapul peste care cddia sor1ul pentru Azazel' In consecin,ti, pdrerea care se apropie cel mai mult de adevir este
osi)ot'ti Taia lui Yahweh, viu, sd-l ierte si apoi era trimis lui ch Azazel este o fiinld personali, este un demon sau spirit rdu. in
Azazel
- in pustie" (Lev. 16, 10); sprijinul acestei plreri avem mirturia tradiliei, cdci chiar traducdtorii
sd-Si spele hai- Septuagintei au redat pe Azazel cu tri &nonopncrrr!. Mirturia lor
,,$i ,e't care ducea {apul pentru Azazel, trebuia
,uti'si sd-Si scalde trupul ti apd Si numai dupd aceea sd intre tn cste pretioasd, deoarece ei au trlit intr-un timp in care ritualul cu cei
tabdrd" (Lev.1,6,26). rloi tapi adugi la templu in Ziua implc[rii era incl in uz. Cuvdntul
Explicariledup6caresubnumeledeAzaze|trebuiesSinfele- &,nonoprotog -,,cel ce duce departe", este mai mult decdt d,notpo-
gem altceva dec6t pe Satan sau un duh riu sunt frr[ temeira8' lrc{,Log; sau dec6t <i},e(trocrog -,,deus averruncus" (zeul indepdrtat)
a. Plrerea dupi care Azazel trebuie s[ fie insugi^taput ciruia' run demon prin care erau iertate picateler52. Chiar gi traducdtorii
dup6 de la templu, i se didea acest nume'o'' Toli aceqtia Septuagintei au pentru Azazel expresia dnonoprfiv (versetul 10) gi
"er"monia
ajung la aceasti parere m"ana filologia cuvantului Azazel'.
az - dq d,QeoLu (v.26). Numai cI primul termen aratdin ce sens trebuie
Dar contra acestei pSreri rnili-
,,"uplir" qi azal- ,,a duce departe"'
r50
tt' S"hol, P., op. cit., vol' Ii, P. 52' Au spus cd Azael inseamni "munte", Targumul Pseudoionatan gi
ra8
Ibidem, p. 53. Saadia. Dupd Aben-Ezra, yarchi g.aq., muntele acesta ar fi in apropiere dc
ta;rai;iiice sytnact care redf, pe Azazel prin "lapul care pleac.d ' Sinai.
4' 2 Si 6' r5r
Akila il redf, prin "1apul trimis". Talmudul (Tratatul yoma' cap' Apud Scholz P., op. cit., p.54.
tt' Polux, cartea V, cap.26. Apud Scholz P., op. cit.,p.54.
l) il redd prin'llaPul emisar".
r22 123
 relelor"ts3' care se scnsul de,,a indep[rta, a inlStura". in acest caz, Azazel este,,des-
luat ultimul gi anume cu sensul de: ,,tndepdrtarea
lui &nonopnrrtog' Din l)lrtitul" sau ,,indeplrtatul cu totul". Ultimul sens este foarte potri-
rcalizeazd prin aceea c5 lapul e trimis
de lSmurit[' nu este u$or vit pentru Satan, care este un spirit rdu gi locu iegte in locurile pus-
i*du""r"u Septuagintei, care nu este destul tii gi ascunse.
s[ cunoagtem daca ea a infeles un indepirtat iertitor al
pdcatelor'
Septuaginte.i nu d. Din implinirea ritualului consacrat slrbdtoarei Zilei impbcd,-
Lrn ,u, iau. Totuqi se poate susfine ,,c[ p6rerea rii, vedem cd scopul final al acestei ceremonii, care era iertarea
diferadeceaQarestipAnealumeaiudeilordinPalesttna.Iudelroln
ca-o fiinfi rea, ca Satan sau ca pri- completi a tuturor pdcatelor, concordd cu ideea cd Azazel era un
Jara Sfdnt6 socoteau p,e Azazel spirit rdu, care-qi avea sediul in pustie: jertfirea unui 1ap lui Yah-
Enoch (8, 1; 10,
mul dintre demoni. I-ucrul acesta il gtim din cartea
weh insemna isp6girea pdcatelor comunit6lii, iar ducerea in pustie
lZ; tl,1 sq.; 19,9) 9i din mulli rablni vechi"lsa' Gnosticii numeau a tapului al doilea, incircat cu picatele intregului popor (Lev. 16,
iuiun p" Azazel,cum reiese dintr-o poem[ *tP:" Y':"],'l
Ctprulut-
lT,:i 2l), aratd, in chip simbolic sc[parea desbvdrqitd de pdcate, deoarece
pol aliui Valentin, pe care ne-o co-municd Epifanie al
pe Azazel El pdcatele erau intoarse iar la acela de la care iegiserI, la origine, la
Tot in acest mod marele Origen156 ni-l ldmureqte
tluhul cel rdu, vr6jmagul oamenilor, care-i indeamni la cllcarea
identifici pe diavol cu garpele din paradis'
ni-l arat6: ordinii stabilite de Dumnezeuls8.
Azazei este o fiin16 peisonali rea' Lucrul acesta
Dupi cum gtim in cdrfile Vechiului Testament, in afarl de numele de Azazel
a. Starea de opozilif dintre Yahweh 9i Azazel'
c6nd se adu- rnai gisim pe spiritul mincinos (ruah Seker) cum se numegte singur
din ceremonia ce se oficia, cu ocaziaZilei tmp6c6rii, (l Regi 22,21-23; II Chr. 18,20-22) 9i pe cel de Asmodeu. Sub
doi lapi 9i se aruncau peste ei sorlii, ca si se
vad6.c1e fap
""i cAt qi Azazel numele de Asmodeu, in cartea Tobie intAlnim un spirit rlu care
ii cade lui Yahweh qi "u'" lui
""uu Azazel, atet Yahweh
nu-simbolice' rucide pe cei gapte sofi ai Sarei, fiica lui Raguel, dar pin[ la urmd
personale'
stau fa[[ in fafi, ca doul fiin{e reale 9i
de la sine cste alungat de tAnirul Tobie, dupd ce i se aratd ingerul Rafael. in-
Daci Yahweh este Dumnezeul cel bun 9i drept' urmeazl gerul Rafael il leagl pe Asmodeu in pustia Egiptului de sus, aqa cI
cd Azazeleste fiinfa personali cea rea'
pustia in care de acum inainte demonul nu mai poate vdtdma pe nimeni. tn Tal-
b. cum reiese din alte locuri ale Sfintei Scripturi,
de popas mudl5e gi in scrierile rabinicel60 Asmedai sau Asmadai apare ca un
ius fapul pentru Azazelera socotitl ca sediul locul
qi
spirit riu, ca prinf al demonilor (melek hasmedim) sau ca Satan. Pe
ui .pirir"fo. rele (Baruch 4,35; Is' 13, 2l;34'
"ru 14)' in Noul Testa-
necurat cdnd a iesit c0t se vede, numele este semit gi derivat de la samad care, in forma
.rilqi anume in Mat. 12,43 c\tim: ,,Duhul odihna pe hifil inseamnl ,,a distruge, a nimici" gi nu de la persanul asmu.dan
din om, umbtd prin locuri fdrd apd (pustii)' cdutdnd
care n-o gdseste" (Cf. Apoc' 18,2)' t- ---:..:L -z
- ,,a tenta, a ispiti" cum s-a propus'u' de unii. Deci Asmedai in-
sau alt spirit r[u, seamnS,,pustiitor, distrug6tor"l62.
Dac6Iub numele de izazelnu se inlelege satan
direct in pustie' Vechiul Testament ne mai aminteqte gi de alte spirite rele in
atunci
--- nu mai in{elegem pentru ce (apul eram6nat
insemna- afari de Satan qi ceilalfi pomenili mai sus. Ele n-au numiri speciale
Cf,iu, frloiogL cuvantului Azazel pledeazl pentru
".
readeduhnecuratsauSatan'CuvdntulAzazeltrebuiederivat'dela
cuvintul azal, neintilnit in textul ebraic, dar aflat
in arab[l5? cu r58
Hengstenberg H., Christologie.. ., vol. I, p. 37 , apud Scholz P., op.
cit., p. 56.
t'e
Tratatul Gittin, folio 68a.
t53
Iosif Flavi'r, Antichitd{ile iudaice,III' X' 3' t@
Targumul la Ecclesiast,l, 12.
i.i"irk" I op. cit.,p'286, apud Scholz P', op' cit''p' 55'
'* '6rReusch J., Das BuchTobias. Propunerea a fost ficutl de Reland.
rs5
Eoifanie. Ailversus Haereses,liber VI'
Cf. Scholz P ., op. cit. , p. 57 .
t'u
O.ig"n, Contra lui Cels, cartea VI'
ce reduplicd consonanta a doua 9i a 'u' Fenomenul lingvistic este acelagi ca qi la cuvdntul Abadon (Apoc.
"' ;;;;;i aparline
"u-ui"t"tot puternicl' 9, 1l).
treia, oblindnd o^insemnare intensivl, adicl mai

r24 125
qi sunt indicate cu numele generic de.demoni' adicd
fiin1e supra- l'\,21;34, 14) sunt spiritele rele adorate de p6g6ni. Cuvdntul
loc imp[rafia y'irim desemneazl lbpturi in chip de {api, nigte duhuri care locuiau
;;;;;, insa rele. rof ac"yi"aemoni alcdtuiesc ladinuncdrlile Vechiu: irr tinuturi pustii, in tovlrdqia animalelor sdlbatice, in timp ce in
lui Satan (Baruch +,l,S4.Dupa cum desprindem
p[gdni ca dumnezei' aici suntr l,cvitic 17,7 Si in II Corinteni ll, 15 sunt pomenili ca obiecte ale
irii".r"-"nt, puterile cinsiite de Testament ii numeqte r.:ultului idololatru, interzis pentru credinciogi. Despre Lilith, formi
zug.arite ca spiiite rele sau demoni' Vechiul
;:;;;ii iaoti''uu ai pdsdnitor sedim (!"?,':!
zei
l'ornenind de la lail - ,,noapte", observdm din Isaia (34, ll) c6
-^"i-"'.1::t:,:
rele care' in fond nu" locuiau in pustie. Dupd pdrerea rabinilor, idolii Lilith erau spirite
["*.rl;;l J""ila"r,i pageii sunt spiritele(Deut' 32' l7; trocturne rele, care in forma unei femei gltite, p6ndeau in special
sunt dec6t nigte distrulaio'i tuu pustiitori
Syriaca,
It: 106''
O_nkelos' copiii gi-i omorau, cum flcea Lamiade la romanil65.
il"i-i;ii vechii traiucdtori ca: Septuaginta,
Saadia qi Pentate- Septuaginta gi Vulgata, in versetul 6 din Psalmul 91 (90) vor-
iorruthurr, Tu.gu-u Ierusalim, Fericitul Ieronim,
de Sedim prin-"de- lrcsc despre un daemon meridianus, care pare ci este un spirit rdu,
ucul Samaritean, in mod unanim redau termenul
sacrificau qadimi-' care in plind zi se t6rSgte pe pdm6nt qi face rlu oamenilor cu care
ffififfi;;;il;;ersetul Dett'3}, 17"
"ei sc int6lnegte. Textul ebraic in loc de ,,demonul cel de miazdzi" are
lor care nu sunt dumnezei"'
^"-
it S"p*aginta qi V,',ig'tu, in Psalmul 96' 5' cuvdntul folosit de ,,distrugerea care bkntuie ziua la amiaza mare". Totuqi cuvdntul
pdgdni (elilim) este tradus.cu Ketev pe l6ngd sensul de ,,distrugere, molimd", are qi pe cel de
textul ebraic pentru a indlca pe idolii
(ls' 65' 10) ,,demon", probabil pentru faptul ci molima era adusi omului de
boipor* Ebraicul ,,8;;i' este tradus in Septuagint-a c\tim: oltre diavol.
g.L""r"ul 6cttp6vrov. in cartea necanonici Baruch "Voi
", pe Ziditorul vostru, cdci a1i jerffit demonilor si nu lui Critica modem6, in ce privegte anghelologia gi demonii, afirm6
iiTannt c[ aceste idei au intrat in iudaism in epoca postexilicd ca imprumut
(Baruch 4, 7)'
- -n
Dumnezeu
un-- spiriq
--,-,* rle la perqii care aveau foarte dezvoltat[ concepfia Principiului bun
Uirii 9i talmudigtii, p'in cuvintele se.d Si seid' inleleg
desem-' ;;i al celui rdu, fiecare av0nd nenumdrate cete de spirite bune sau
,auit a""ust[ conceplie'cu privire la zeitSlile qega': este rcle, care le serveau. Se poate ca in atingere cu religia persand, iu-
nat6deNoulTestamentcafiindjust6,c6ciinFapteleApostotttor
16,lldemonul ,tafa,"u tdndiadin Filipi este numit "duh pito-' tleii s6-qi fr precizat gi ei mai clar anghelologia gi demonologia lor,
"" iar in-I Cor' 10, 20-21 Pavel spune: dar ar fi nedrept si suslinem cd ideea despre spiritele rele, inainte
',',^iiiarii(spirit rdu, neturat),
nicesc"
Dumnezeu' Eu nu voiesc ca de exilul babilonian, era necunoscutd evreilor. Am vizut din tex-
irrtfesc'demonilor si nu lui pute{i bea paharul' tole citate mai inainte cd israelilii cuno$teau pe Satan qi alte spirite
voi sd ave[i comuniune cu demonii. Voi nu
;;;""i;i;i paharul demonilor; voi nu puteli particip7 la masa rcle. in exil, iudeii devin de un separatism qi de un exclusivism ne-

Domnului Si la masa demonilor" (Cf' Apoc'

9' 2O)' Nu este de binuit de riguros, aga c5 nu ne vine sd credem deloc cd ei au im-
denumirea ce se intalneqte' prumutat idei ca cele despre spiritele rele sau bune de la cei pe
;; ir"p;anla cd in Nouf Testament (Mat' 10' 25; 12' 24 Marcu 3' c:are-i socoteau necurafi. Era cu neputinfi, daci ar fi ftcut acest
adesea, pentru capetenia demonilor
un nume transferat imprumut, ca apirdtorii religiei lui Yahweh, profelii, s[ nu spund
22;Lwa 11, 15), Beelzebul sau Beelzebub' este
unuia dintre cei mai nici un cuvAnt.
de cdtre iudei lui Satan' Belzebub era numele
zei pdgdni,al crrui cult-avel.mare cinste
la ca2a12il;'--*- Dacf, se cerceteazd mai cu atenlie conceplia ebraic[ despre Sa-
il;;;i
^;;;t""i" tan, in comparalie cu cea persani despre Ahriman, aga cum este
I" in lsaia 24,21, oastea de sus (1eva hamme-
"itirn
ron) care va fi pedepsite in judecdlii' apoi seirim q\ lilith (ls' infiligat el in scrierile religioase persane, vedem ci este o deose-
'i'a bire net6. In timp ce in Vechiul Testament, existd conceplia despre

106' 3'
163
Cornelius a Lapide, Comentar la Psalmul p' 165
r6a
Buxtorf, Lexicon fomii',cuvdntul s ed' Cf 'scholz P'' op' cit'' 59' Bochart, Hierozoic,Il, 831. Apud Scholz P., op. cit.,p.59.

t26 t27
un Durnnezeu unic, in Avesta avem conceplia dualist[ despre Las6nd de o palte cele doud pasaje amintite mai sus din doc-
El a {Ecut
lume, c[ci gi Ahriman este autorul unei p6(i din univers' lrina Vechiului Testament, noi desprindem cE Satan este o creaturd
qi toate gAn' lca, care insd la origine a fost creatd bun[, dar numai apoi a deve-
i".pii ,"ninogi, animalele de prad6, pe cele t6rdtoareDin contrS' in
ganilt" iu" riu atAt lui Ormuzd cAt 9i omului' nit r6u prin singurd voin{a sa, deoarece, cum am amintit mai sus,
3on".p1iu
"ur"
Vechiului Testament, Satan este o fEpturd a lui Yahweh' lot ceea ce existd a fost creat bun de cdtre Dumnezeu.
EI a fost creat bun cdci Dumne zeu n-a fdcut nimic rdu qi numai
mai t0rziu, prin voinla sa, cade 9i devine vrdjmaqul omului'
Ahri'
man a fost iau chiar dintru inceput, in Vechiul Testament'
Satan

este supus lui Yahweh, cdci dupi cum vedem din cartea Iov' fbri
per*isirrr"u lui Dumnez", .t, fu." nimic, pe c6td vreme Ahriman
htcreazd cu totul indePendent.
3. Originea lui Satan- La intrebarea de unde vine Satan'
care
este origiiea sa, Vechiul Testament nu ne di un rlspuns precis'
Locuri ca Isaia 14, 12 9i Ezechiel 28,21, unde unii166 cred c6 se
ci
afla un raspuns la aceastA intrebare, nu vorbesc direct de Satan'
mai mult in mod simbolic'
i, primul pasaj, (Is. i4, 12) unde citim: ,,Cum ai cdzut din cer'
fureafn striluciior, fiu al zorilor! Cum ai fost dobordt la flnyfi'
tu,biruitorulneamuilor",lasdimpresiacsestevorbaderegeleBal
bilonului pe care Dumnezeu ?l va nimici, pentru nelegiuirile savar-
qite pe pimint. Numai ci un rege pdmAntean nu se poate sui
in cer'
' in ui doilea pasaj, (Ezechiel 28, 17) unde citim: " f,i s-atnghm-
tnlelepciunea cu
fat inima din piicinafrumuselii tale, {i-ai-stricat dat de
strdlucirea ta. De oiuno, te-am aruncat la pdmdnt' te-am
priveliqte tmpdralilor", este vorba de regele Tirului'
' Fourr. mulli scriitori vechi167 au comentat ambele pasaje ca
Luci-
vorbind despre ciderea diavolului, din care cauzd, cuvantul
f"., foto.it in Isaiatut, si ajungd s5 fie denumirea general6 a lui Sa'
valabil6 pentru Satan
tan. Dacd insemnarea tipiia (figurativi) este
(cf. Luca 10, 18), unde citim: ,,Am vdzut pe Satan cdzdnd din cer
ca un fulger", atunci se potriveqte qi cu sensul literal 9i apropiat
pentru regii Babilonului qi Tirului.

'uo S"hol, P., op. cit., p. 61.

'6'Atanase, Ambrozie, Origen, Eusebiu 9'a'
,* i"-t"*tui ebraic, pentru1-ucifer avem termenul Heilal, "sfff,lucire,
diminelii",
stea". De cdtre literature rabinici a fost inleles ca "steaua
pdnl la urmf, sd ajung[
Venus, mai apoi un inger dintre cei mai de sus, ca
si desemneze Pe Satan sau Lucifer.
r28
 A,slrlirr, tlrr;lil rr:rtur.a;i olrrrl cslc crttttlltts tlitt /rtrp;t ,rrr
liirrll sir,
//r,1. Accastir corrccp[ic tlihokurtic:d ostc ;i
oonocplia l]isericii crcqtitle .

Ceptrolut- lV Vcchiul 'l'estament nume$te pe om adam"'care, pe c6t se vede,

.,t;i irr corela(ie cu un alt cuvAnt ebraic (adamah),,pdm6nt, teren",

sau lor:rniti ca sd se arate c5 omul este format din p6mdnt.

Antropologia Vechiului Testament 'l'oate ci(ile Vechiului Testament sunt in deplind concordan{6,
suflet. Trupul este
lrcrrtru a ardta cI omul este compus din trup 9i
doctrina desPre om irrrrrrit in ebraicd basar Si mai rar beten, iat sufletul este numit ruah,
este luat '
rrr'/d.s gi /ev. Ultimul cuvdnt, lev,,inimd", numai metaforic
rrr scnsul de spirit sau suflet, fiindca evreii socoteau c6 aici este
,*'rliul min{ii, al spiritului, iar nu in creier, ca noi cei de azi:
$ L8. Crearea omului ,,Cdtre {drdnd este intors sufletul nostru, cdtre pdmdnt este im-
Ititts trupul nostru" (Ps. 44,25).
precedente' Dum'
Dupl cum ut Ya':t intr-unul din paragrafele ,,Numai trupul este prilej de durere Si sufletul vad de tntris-
nezeu'acreatmaii"6l';;;";;.'"i"fu ^':',::t'J"r:T.tJ,Ti'ffi ,c"I r,tra" (nafSo), la Iov (14,22; cf. 12, I0); ,,Tdrdna se intoarce in
in sine toate. elementele cosmrce' '-- ' '' 'r'r6e lttttttdnt din care afost luatd, iar su/letul se
intoarce la Dumnez.eu,
;;i"d"" a creat lumea vlzlblta
din elementele amtntlte, Dumnezeu c[ , ttre l-a dat" (Eccl. 12,7).
Omul a fost creat f'
p*tru doud motive: intii' pentm qi alo Aceste citate gi altele multe ca ele dovedesc cd Vechiul Testament
"t"" lumii materiale' cAt
el intruneqte in fiinfa;;#"i,"'""ntele (= rur cunoagte decdt doctrina dihotomicd qi nu cunoaqte trihotomia.
se mai -numegte si microcosnt
celei spirituale, din care cauzi lumi' Ca qi in limba romdn6, cuv6ntul basar,,trup" este folosit 9i in
t'a'atu'u de unire intre ambele
lumea cea micd) si f;;;;;; ,,r:rrs metaforic. A;a de exemplu: ,,tot trupul" inseamnd toatd ome-
iar ar doirea pentru H:"ffi 1"i:"1 il;[''ti
3]"nti:"i;#; urroa (Gen. 6 l71' cf . Ps. 136, 25).
ffii;:# ffii;'-'",
iniai
Ei
"u ""-::Xi:::X.i:::TT*Tl;
qi fiin{ele peste care avea
iu"*rile
sa
Cluvintul suflet (ruah, pneuma) este, de adesea, folosit ca s5 in-
rlrcc spiritul lui Dumnezeu, dar de obicei el ne aratS:
a# aa lotuiascl"0- . r : -r r^^+d'-ahr q\/em .ou[ do. a. Spiritul care insuflefeqte corpurile. El este dat de Dumnezeu '
"""" i,13iHl'i1,, iy : in
' "T,:[?"' t" ,ir cste nemuritor. El se desparte de trup, c6nd omul inceteaza din
^y ":hl* I:-":Hi1, :nT.1il1
i

unur in capltotul i*ai

cumente, unul
cumente,
rrlL4r ir-"rt'r'i
lr '"*^ "', "^Ti:Tl este :1,i:'::i"i'Jllui virr[[ (Gen. 6, 3; Ben Sirach 38,23; Ier' 15, 9; Pl6ngeri 2, l2)' Cdr-
;;; il;e i . Amb""n'il*i i'p-.i opera
e le ace ste re at6r I
:,: ;:)
"iomul
fornfi
citim:1,;";9;*i4'u.v1.hy'en omul deveni o fi'
T)"
pe om
"""1
i',i
din {d'
1," lrlo Vechiului Testament au expresii foarte
poetice pentru aceastd
Dumnezeu, caci
vielii si astfet rlespdr{ire a trupului de suflet. Aqa, de exemplu, spun cd profetul
rdna pdmantului si'i ;;i;'il't:';i)i r, rr'dezbricat de invelig (Baruch 2, l7); c6lStoreqte sus (Prov' 3,
in;dvie" (Gen' 2,1) ' l-a alc[tuit pe om din ,)l ); este luat sus (Tob. 3, 6); se reintoarce la Dumnezeu, care l-a
Din acest verset, vedem c6 Dumnez"" '?::::::)'^l-".it".r) rlrrt (Prov. 12, 7). Despre cel care a murit se spune: ,,Numai este
d o u 5 e e m e nte : d in d#; ;ffi "t:*
I
A)4 a uwr :|: ^5,1': *J"il
douaeremenre'u[r*'rlr"ii'i*l'-&;ievenitomulofiin![vte
"t::
ll ttit'i un spirit in el" (F,2.37, 8; Hab. 2-19). Osemintele pe care le-a
suJlul Siiu viu (nisntal kattm)' v;rzut profetul Ezechiel, degi aveau carne qi piele, nu revenird la
(nefeS chaiah). vrirtd, dec6t atunci cdnd spiritul (pneuma) a intrat in ele'

paftea lI' Cemduli' 1889' p'

r6e
Comoroqa n
Al', Dogmatica ortocloxd'
,r, Substantivul Adam foarte adesea este folodit in sens colectiv ,on-
'' sq.
277'r7o'ri1.tr1.escu
1.. o1t' cit''p' 132-' tr rr ideea de omenire, lumea omului.
omut'
r7r
Probabil fiindca pe aici rdsutld
131
130
7-
b. Spiritut (ruah) este generatorul voinfei 9i intelegeri"'-S
Cy' r'rcadi cumva cd evreii au avut ca gi grecii credinla ?n cele trei ele-
il (Ex' 35' rrrcrrte: trup, suflet gi spirit (soma, psyhe qi nous), spunem cd intre
6,26; Chr. 21, 16; Ha* l. 14). El este cel ce are voinfa
(ruah hocmah) qi prevederea (Iov' rrclcE gi ruah nu existl deosebire, ambele cuvinte intrebuin{Andu-se
33; Ps. 51, 14), inlelepciunea
lipsit de inlelepciune in- rrrrrrl in locul celuilalt. Pe de altdparte, nici nu le putem identifica
20',3;32,6; Prov. 17,'27). Cei cu spiritul
(ls' 29,24)' deplin. CuvAntul nefeS se folosegte acolo unde este vorba de
vala prevederea prin pedeapsa divinS 1rt'
'ifiritrt este cel ce dd naqtere la acliune qi viala moral6' c6ci rtrirnifestlri biologice ale omului, comune cu cele ale animalelor
(Is' 26' 9; Ps' qnrr unde este vorba de anumite impulsuri psihice, cum de pild6:
face pe om si caute 9i s6 inseteze dupd Dumnezeu
(Psi iuhire, ur[, jale, bucurie etc. Aceste stdri sufletegti rareori sunt fo-
63,2\, gAndegte gi citceteazd (Ps' 77,7) qi laudi pe Yahweh
un spirit pu- lirsite in legituri cu cuvdntul ruah, de pildd, m6ndria gi smerenia.
108, 3).-De aceea,omul se roagi tui Dumnezeu pentru
lh:spre nefeS, ni se spune in Levitic 17, 14 cd iqi are sediul in sAn-
t"rri" ii plin de voin!6 (Ps. S1, tZ-t4, in textul Septuagintei Ps' 50'
12). Spiiitul frrb ascunziguri este ardtat ca o jertfi plicutl
lui gc, niciodatd nu ni se spune lucrul acesta despre ruah.in schimb,
(Prov' 16' 2)' r rrvlntul ruah se folosegte acolo unde este vorba despre funcfiile
Dumnezeu. Yahweh cetceteazd 9i incearci spiritele
(Iov 4)' apirituale propriu-zise ale omului, ca despre g6ndire, voin!6, imagi-
iar spiritele umane sunt aceste incerciri 6,
in ce priveqte principiul de viafd in om, spiritul (ruah) 1" ulu' rrir(ic etc. In astfel de imprejuriri, cuvAntul ruah altemeazd" cu l'ev
(Ps' ,,rrrirrrd" sau chelaioth ,,rinichi", care erau socotite ca fiind sediile
mite afecqiuni, ca'nelinigte (Gen. 41, 8; Dan' 2, 3), descurajare
15;65' gtirrdurilor gi inteligenfei (Ier. 17,10). Dar despre acestea vom vor--
142,4; fs. Af , 3), m6hnire (I Regi 21,5) necijire (Is' 57'
14). Spiritului i se atribuie virtuliqi defecte' De exemplu'
i se atri- lrr t ova mai joslTa.
ln opozifie cu trupul, sufletul (nefe$ ca principiu de voinli gi
brl" rabdur" (Eccl. 7- 8), curaj (Ios' 2, 11; 5i, 1; Hab' 1' 11)' pru'
(Prov' 7' 8)' gturrdire este complet asemenea lui ruah (pneuma);
den15 (Prov. i7,271, umitinlilProv'29,23), m6ndrie
(Prov' 14,29)' ,,FereSte-{i suJletul ca sd nu-li uiti lucrurile pe care le-au vdzut
nerdbdare (Ex. 6,9), suplrare
Cuvdntul ruah, caputere de via16, suflul viefii, rdsuflarea
q.i mai *'lrii tdi" (Deut, 4,9). ,,Ce gdndeSte sufletul tdu?" (l Sam. 20, 4).
la om, ci qi la animale ,,llinunate sunl lucrurile Tale, Doamne, Sifaptul acesta sufletul meu
presus de orice viafd, seintAlneqte nu numai
atoatd creatura tl r'tuoaste bine" (Ps. 139, 14. Cf. Prov. 19,2). Cdnd trupul omului
icen.7, 15;7,22). Dumnezeu este numit stdpAnulDumnezeu le re' nrolrc, atunci sufletul iese din el (Gen. 35, 8), merge sus la Dumnezeu
gi a toati carnea sau f[ptura (Num' 16,22)' CAnd
i.a!e spiritol (haruah), toats creaturile mor gi se intorc in !6r6nl llw . 27 ,8) qi vine in Seol sau in locuinta mo(ilor (Ps. 89, 49).
( ia
,,sediu al afecfiunii gi ac(iunilor morale, sufletului ii sunt atri-
frrl t*, 29), in Ecclesiast citim: ,,Soartaceldlalt'
omului si a animalulul
Toli au aceea$l lrrritc: iubirea (Gen. 34, 3. CAnt. C6nt. l, 7;3,1), amicilia (Ps. 35,9;
)src aceeasi. Cr* moare unul, moare si
de animal (Eccl' 3' 19); fi(r,4), sup[rarea (Iob. 27,2), mdhnirea (Iob. 30,25),mdnia (Is. 15,
suflare si omul n-are nici un ovantai fald
autorul Ecclesiastului, ca sd arate cl' 4;, tlcscurajarea (Gen. 42,21), nerdbdarea (Jud. 16, 16), amlriciu-
el"urta idee este afirmatS de
moar6, in ce privegte trupul' El trnr (lov. 10, 1), grija (Ps. 13, 3), necazul (Ps. 31, 10), pofta (Prov.
at6t omul cat gi animalul trebuie sd
I l, 4. Cf. Si Ez. 36, 5; Ex. l 5 9; Ps. 27 , 12; 41 , 3; 105 , 22).
nu neagl, ins5, nemurirea sufletului'
pe#u a erprima ideea c6 idolii sunt nimicuri, adicd n-au intr-in' Sufletul se revarsd cdtre Dumnezeu qi-l caut6, pun6ndu-gi toatd
alrt'r'irn{a in El (Deut. 4,29;l Sam. 1, 15; Ps. 25, l;86,4; 104, l;
gii via16 (ruah), Vechiul Testament spune c5 n-au intr-inqii nici un
I'l t, 8; Ps. 33 20; 130, 6; 57,2; 42,2; 63,2-6; 143, 6; 84,3; 62,2;
spirit (Ps. 135, L7).
'Su\n, (nefes, psyhe)- Pentru noliunea romineascf, de suflet'
lim' I l{), 5; ll9, 175; 139, l4). Sufletul picituieqte gi ofenseazd pe

ba ebraicd are pe nefeE. Pentru a nu produce confuzie 9i

s[ so
'" Sellin E, Alttestamentliclrc Theologie, fascicola II,Leipzig, 1933,
i().

132 133
 5' 6; I Regi b. Rahamim (,,mdruntaie, simlSmintele inimii, suflet"). Acesl
Dumnezeu (Lev. 4, 1; Num. 25,27 Lev' 1l' 14; Num'
8,48; Ps. 31,8; Iov. 19 2; Ps. 42,6;88,4; ll9'28)' ori cu sensul de simfdmint in-
t rrvAflt se gdseqte folosit de cdteva
care animl trrn, adici cu ideea de mil6, bunitate, compasiune, care sunt atri-
Ca principiu nemuritor de g6ndire 9i voin!6' sufletul
pneuma): lrrrte ale sufletului gi nu ale trupului:
trupul este sinonim cu spiritul (ruah =
-,,Trupul
cel murito) ingreuneazd sufletul (nefeS, psyhe), _iar ,,Iosif se grdbea, cdci i se .frigea sufletul (,,mdruntaiele") Gen.
"tngreuneazd ,ll, 30 cf. qi Deut, 13, l8; I Regi 3,26;8,50; Ps. 25,6;40,12;51,
paiantir"rl acoperdmdnt spiritul cel mult gdnditor
t.69, 17; 103, 4; 106, 46).
(int.9, 15);
poate sd':?dX"d c. Meaim (= intestine, mdruntaie, cele din6untru). Cuvintul este
,,A ucis un onx pe altul, din rdutate, el nu mai lolosit, ca qi cel de mai sus, pentru a desemna sim{Smintele sufle-
cel care a iesit" (In1'
spiritul ce a iesit Si ni"i sd elibereze sufletul tr'pti. Aqa in Ps.22, 14, 40,9; Ier.4, l9; Is. 16, 1l; Ier. 3 l, 20; Ps.
t6, 14). l(r,11;
dat ca locuind
Cum am amintit mai sus, sediul lui nefeS ne este
ca omul si so ,,Mi se tope$te sufletul(cele dinluntru) Ps. 22, 15; ,,Mdrunta-
in sdnge, qi de aceea pentru aaveasAnge este necesar r,'le mele (sufletul) pldng pentru Moab" (Ps. 16, 11).
cdrnii este in
ing.ij.lr"'a de hran6, ca sd poat6 trdi: "SuJletul d. Chelaioth (,,rinichii. cele din lSuntru"). Ca gi cuv6ntul
mozaicl
,irir" (Lev. 17, 11qi 17, 14)' De aceea,legisla{ia Pentru opre$' aceea' rtthamin, cu vdntul chelaiah,la plural, aratd locul unde igi are se-
t" ,iarcu.eu sAngelui (Lev' 3, 17;7 ,26 Deut' 12' 16)' rliul afecliunile de ordin sufletesc. De aceea, foarte des el are sen-
mai intfri
israelitul nu mAnca acea carne din care nu s-a scurs r.rrl de suflet:
sdngele (Lev. 19, 26;Ez-33,75 I Sam' 14'32)' ,,O, Doanme, Dumnezeul ostirilor, Tu care esti judecdtor drept,
de suflet'
6uvdntul nefes, ca 9i in romAneqte, pe l6ng[ sensul t ure cercetezi rdrmchii (,.sufletul") qi inimn (,,gdndurile").Ier. 1I,20);

mai are qi Pe cel de viald-' ,,Cdnd mi se amdra inima Si md simleam strdpuns in suJlet
lui' care curg'e m
,,Fiindcd viala fiecdrui trup este in sdngele (,.rn5runtaie, rinichi") (Ps. 7 2, 2l);
fiinla lui" (Lev. 17, l4). .
ca $l in ,,$i sufletul meu se va veseli" (Prov. 23, 16).
De asemenea, nefes desemneazd o persoanI oarecare' e. Lev. (,, inim6"). Ca qi cele amintite mai sus, cuvdntul inimd
limba noastrd: cslc luat adeseori cu infelesul de suflet, a$a cum se int6mpld qi in
un miel' atunci sd mai ia Si
,,Dacd o casd este prea micd pentru lrrnba noastrS. Foarte adesea evreul spunea c6-l arde inima, in loc
" (Ex' 12' 4)'
pe vecinul casei sale, clupd numdrul sufle-telor"' ',:r spurr[ cf,-l doare in suflet. In limba ebraicl gdsim cuvAnttil ini-
Kerev, meaim, rahamin, chelaioth qi lev' rrrT folosit ca centru al simfdmintelor, al afectelor qi al vielii spiri-
in cartlfe Vechiului Testament, g6sim folosite pentru nofiunea trurle (Jud. 16,15; Ps. 31, lL;5, L2;104, 15; Prov. 15, 13;25,20
de suflet gi alte cuvinte decAt pe nefe; qi ruah'
Ele sunt utilizate cu t \, 12; 14, 13; Neh. 2, 2; Is. 61, Ps. 109, 16;73,21).
lor proprie De asemenea, cuvAntul lev era sediul gAndirii qi al inteligenfei
acest sens, numai in mod metaforic, c6ci insemnarea
este alta. Astfel: t(lint. 5,2; iI Regi 5,26;Is.65, 17; Ier. 3, 16;7,31; Ez. 38, 10;
o. Kerev (,,viscere, intestine, cele dinduntru ale
trupului")' Itt lo- I'1,3;Is. 44,19 Ps.31, 13;Zah.7, 10;8, 17;Is. i0,7;Ps.73,7).
curi ca Ps. 5, 10; Ps. 49, 12; 103,1, cuvintul acesta
are sensul de Cuvdntul inimd era sediul planurilor, deciziilor, inclindrilor (l
(sufletul) lor sunt pli' lirrrrr. 14, 7; Is. 10, 7;63,4; I R. 8, I1; fi,2;Ez. 13,2;Ex.35,21:.
cele interioare, deci suflet: ,,Cele dinduntrul
I's. 57, B; I Chr. 29,19).
ne de rdulttle " (Ps. 5, l0);
in sufletele k.tr cred cd " " , (Ps' 49 , l2;);
.
lnima era sediul infelegerii qi inlelepciunii (Gen.31,26; I I(
numele SEu cel sfAnt" (Ps ltl,24; Ps.90, 12; Prov. 15, 14; Ier.5,2l;Prov. 17,16; Iov.(),.1.
,,Cele dindunlru (sufletul) sd laude
103, 1).
t5,32).

t34 135

-u
 (Ps' 51' 12' I R 3' 6; Neh' 9' &
I din cuvintele sale prin care ne incredinfeazd cd omul a lbst crcrrl
Inima era centrul vielii morale rlupi chipul Ei asemhnarea lui Dumnezeu. Mai ajungem la irrcre-
pto'' 7' 10; Iov 36' 13' Ecel' '3;Ez'
7
R 9 4; Ier.3,17; Ps' fOi,-+t dintarea cI omul a fost creat nemuritor gi din amenintarea divirrrr
1 1 i9 Deut. 29, 18; ler '
23, 13; 24' 7) ' latd de om, cd va muri dacd va m6nca din pomul oprit (Gen. 2, l1).
sus'
Multipla utilizare termenilor amintitimai concep{ta
a "11f"":":^:'
concre- Dacd omul n-ar fi cdlcat aceastd poruncd divind, ar fi rlmas striin
temeiul in
semnarii'dintr-o sfer6 in alta, iqi are dup6 care cele de moarte.
*" v""iriri-i",tu-"nt despre om
t6r75 pe care o ca Moartea avea sd priveascd numai trupul nu gi sufletul, cSci iatd
suJlet' erau considerate
doud elemente cornpon efite, trup Si stand unul cum se expriml autorul Facerii: ,,Te vei intoarce in pdmilntttl din
strans unite, m.a#o";;iil"i;onuia qi de aici ca
care eSti luat, cdci pdntdnt eSti Si in pdmdnt vei merge (Gen. 3, 19).
",
cu altul in strAnsd schimbare de raportun' in DacE omul asculta de glasui lui Dumnezeu qi nu cilca coman-
i,, subordonati spiritului' tot a$a
,,Precum ","utit,''"ui;;# trupul care este insuflefit dc tlamentul ceresc, atunci gi trupul rdmAnea nemuritor.
cliip special in dubla h'" ot"n"usc6' in Cum cd sufletul este nemuritor ne-o probeazd istorisirea despre
organ al spiritului qi sd stea-
spirit are chemarea qi scoput sd fie llnoch: ,,Enoch a umblat dupd Dumnezeu, apoi nu s-a mai ydzut
creat de iurnnezeu' Trupul 9i
slujba acestuia, in acest scop a fost unul de altul qi cdci l-a luat Dumnezeu" (Gen.5,24). Degi anumili exegeli ar voi
sufletul, a$a cum;ir"ii' "', t" iilll,".iiparfin6ndaici se limureqte si"r explice termenul ,,a lua" (lakah) ca o luare naturalS, adicd
umane' de
pe aceasta se sprtltn6 unitatea naturii lrrintr-o moarte ndprasnicd, dar contra acestei interpretiri pledeazd
acfiuni spiritualo
reciprocitatea dintrelrup 9i suflet' in urma cirei rru numai uzul vorbirii al lui lakah, ci qi Ben Sirach 49,16, unde ni
qi afecte corpol'l:
sunt chemat" tu 1,"'ia-Jimluri ::'ti:P'nzdtoara so spune cd nici un om de pe pdm6nt n-a fost creat asemenea lui
sptnrurul
gi invers, st[rile trupeqti influenfeazd "-::p]"
i

cuvAnt' dintr-un domentu lrnoch, cdci acesta a fost luat de pe pim6nt. in sprijinul acestei in-
Din schimbarea de insemnare a unui tcrpretdri vine gi Sf. Pavel. (Evrei 11,5), care spune cd Enoch a
ar urma cd in Vechiul Testament'
spiritual la cel corporal 9i invers' lbst luat ca sE nu vadd moartea.
corporal si sn;1tual se slerg
deosebirile catitative ate elementului f' yt"J": * Gen. 25,8 citim: ,,Ayraam a murit... Si a fost addugat la popo-
," a"'r'i'l"uz6' Lucrul ac.estS' dacd ar
;;;;;;;" Ta
cum am vdzrtt mal sus! rul sdu". Avraam n-a fost inhumat in morm6ntul plrin{ilor sau in
f, in"o.""i, cu at6t mai mult cu cAt dup6 menlinutd ferm' tlr de unde se trlgea, ci in Canaan, deci ,,addugarea Ia poporul
deosebirea esenliataJintre trup qi suflet este siru" trebuie inleleasd cum ne invafd Biserica creqtindlT6 in sensul
cii sufletul lui Avraam s-a addugat la cele ale mogilor gi strimoqilor
srii". in acest sens trebuie interpetat locul din Deut.32,49-50, unde
$ L9. Nemurirea sufletului
:;c spune despre Moise cd s-a addugat la poporul sdu, deoarece i

rrruntele Abarim, pe care a murit Moise, se afl5 dincolo de Iordan,

irr Moabia (Cf. I R 11,43;22,40).
Testament' vedetn
Din cele ce desprindern din c6(ile Vechiului in corpul omului' Oprind pe israelili s[ meargd s5 consulte sufletele mor]ilor (ne-
cd sufletul u fort bu*'"'"u sd locuiascd .:romanfia), cum vedem din Levitic 19,31gi din Deut. 18, 11, re-
"."uia" omului din via{b' Este drept c[
dar Ei in afarr de zultd in mod evident cd evreii credeau in existenfa sufletelor, dupl
lucrul acesta *
"il;p;;9fut"u
ti*p"'i*"a din Noul Testament' Au' rnoartea pdmdnteascd a omului. Saul a alergat la duhul lui Samuel,
"t;;;;; "'
torul c[(ii I a lui M;it" (Geneza) xu
spune direct c6 omul a fosl
.'ind fu in marele necaz al s6u, gi a cdlcat porunca Legii, ceea co
aceasta reiese in mod logic
creat pentru ,lut'u rrt*ti'iiout""dur
"
176
-;t p' 323' Apud Scholz P'' op' cit"
Silvestru de Canev, Teologia dogmaticd..., vol. III, Ilrrcrrrei;ti,
des Psalntort'
l()00, p. 255.
p.78. "ru;J"**tie
137
136

,it
 -[

In mod clar este exprimat6 credin{a in nemurirea sufletului in

c6 sufletul nu se pierde' cind
demonstreaz6 iarlqi c[ evreii credeau cartea Ecclesiast 12,7: ldrdna se intoarce in pdmdnt, cum a
fost,
se desparte de trup (I Sam'
28' 8-25)' iar sufletul se retntoarce lnapoi la Dumnezeu, core l-a dat".
-r^r^^-x .i cuvintele lur lr
pentru credinla ir;;;r;i.;a sufletului pledeazd 9i ^,,.,inrele Daci doctrina nemuririi sufletului nu este aga de clar expusd in
in seol" (Gen' 37' 35)'
Iacob: ,, Md voi ,oto,)i,- t'iiitat' fiul .meu
la c5(ile Vechiului Testament, in schimb, in c54ile deuterocanonice
Iosif a fost sfagiat de animalele r;i in special in cele apocrife, a cdror origine este net post-exilici,
Batrinul patriarh "'"d;;;?';i sau
la o inmorm6ntare obignuit[' ci
nu-
s[lbatice, deci el nu se gindea De altfel' Iacob
inv6!5tura despre existenla permanentd a spiritului apare aproape
strdbunilor' ou acelagi contur, ca qi in Noul Testament:
mai la o locuire
";;;;;-tunti"r"
numeste viala aceast;;#;;;tcd
o pribegi e (meguliy' G.en,
!7 ' ,,Sufletul dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu Si chinul nu se
o alt[ via(6 este unde
9), ceeace ne face.sa tanuim ci socotea cd nrui atinge de ele. in ochii celor fdrd minte, dreplii sunt morli cu
in genul ?n care Pavel vor-
vom petrece cu cel t"'*pi "l '''o-l!1i' tlesdvdrSire Si ieSirea lor din lume li se pare mare nenorocire,
Si
U"qt"'a"patriacereascd(Ebr' ll'
16)' , .,crrina.esnre - ltlecarea lor dintre noi un prdpdd, dar ei sunt in pace. Chiar dacd
e ol, adicd
seol,ad,
penrru n".rurrr"u'lifi;,rlri plediuradoctrina despre s in.fala oamenilor, ei ou tndurat suferinle, speran{a lor in nemurire
moarte' Din nefericire' cdrlile L,ste plind..." (in1elep. Solom. 3,14).
locul de intAlnire uf 'un"t"tot dup[
clar in ce priveqte' locuinla su- Ca sd arate nemurirea sufletelor, contra sadukeilor care nu cre-
Vechiului f".tu*"nin'-au' "t'u
noi nu Stim precis ce era $eo- tleau in aceast[ doctrind, M6ntuitorul Hristos se serveqte de un loc
fletelor dup[ moarte, "" uft" cuvinte loc sub pdmint'
lul. in cirfile Vechiului Testament' apare ca un rlin Vechiul Testament qi anume pe Exod 3, 6, unde yahweh spu-
intirie"i*" gt"u"i:a'.1in care cauzd qeolul este rc: ,,Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac Si
unde domneqte o
Aici merg 9i cei buni qi cei l)umnezeul lui lacob". M6ntuitorul aratA sadukeilor cd at6t Avra-
,,(ara intunericului J;;;;;l-mor1ii"' la via!6' Degi -geolul este ;rn, cAt gi Isaac gi Iacob, dupi moartea trupurilor lor, au trebuit sI
rii. Cine intra in geol nu se mai intorcea
sufletelor nu este lipsit[ com- cxiste dupd suflet, cdci Dumnezeu a spus cd: ,,El nu este Dumne-
locul liniqtii 9i at uitili, totuqi stare-a
l.t 16; 32' 2 1 )' in geol sufletele .:au al ntortilor, ci al viilor" (Mat.21,32).
plet de conqtiinlh 0t'il, ;-i6; e'' '
de.vlag6' incit chiar pe Dumnezeu
sunt aga d" un"mtt" 9i iipsite 26' 5; Is'
nu-l mai pot !a-r laude gipreamdreascd (Iov'
lJ, 9-fg;'rs . "rnougt"'""
48, 15; 113,25; Is' 38' .18)'
de groazd' in mintea $ 20. Aseminarea omului cu Dumnezeu
o locuin!6 i;i;;"l;'$"olul are.ceva
Fiind
evreului, de altfel ca qi iadul
in conceplia creqtinului' Din aceastd
cauzL,cum auzim ai' pJ*i *ui
utlt' credinciosul se ruga lui Crea{ia omului naratd de capitolul intdi al Genezei este prece-
acest ieol: rl;rtlr de un scurt monolog, in care Dumnezeu se hotdrdgte sI facd
Dumnezeu s[-l izbdveascd din , - ^-.n-t., cdci
,,De aceea *i inima si mi se veseleste sufletul "'' lx'om; ,,$i a zis Dumnezeu: Sdfacem pe om, dupd chipul Si ase-
'n-i"u'd
nu vei rdsa suJretur meu in rocuinla
mortii (seor), nu vei ingddui ca rtttinctrea noastrd, ca sd stdpdneascd peStii ntdrii, pasdrile cerului,
9- t0); ,tttimalele, tot pdmdntul Si tot ce se tdrdste pe pdntdnt.
irtiirt tdu sd vadd putreziciunea" (Ps' t5' morli' $i afdcut
va scdpa sufletul din locuinla l)runnezelt pe om, dupd chipul sdu, dupd chiput lui Dumnezeu l-a
,,Drtr mie Du*i'nj''uu imi
Sa " (Ps' 49' 15)' lircttt" (Gen. 1, 26-21).
lor," cdci ntd va lua sub ocrotirea c[
in c6rula cea- de foc' este alt indiciu Dupi acest pasaj, omul este creat dupl modelul lui Dumnezeu gi
Luarea lui Ilie la cer,
pierde (lI Regi 2' 1 I )' Dac[ ve- , t'lc doud cuvinte chidmuthenu qi bezalmenu, de fapt
israelilii crcdeau "a t'n""1 nu se
spun acelaqi
t""q'ii"!a ca'sufletui n' atuuci luarea l',..,iur77, lucru ce se poate vedea cu precizie din capitolel i t, Zl: S, t
chii evrei n-ar 1l ",out"'
^"'i
ui"t"'f"i qi sfanta (a lui Ilie qi Enoch) n-ar
mai
la cer pentru ""ara
fi fostiocotit[ ca o rdsplatd divin6' '" S"lli, 8., op. cit., p. 56.
139
138
 ce intr-un mod cu totul neagteptat, pentru Vechiul Testament. Desigur
altemeazA' Dac6 linem seama de ceea
$i 9, 6, in care expresiile am v6zut ch cen- c[ nu trebuie sd uitlm c5, acelagi psalm 8, accentueazl, in versetele
lrn tput in purug.ufut despre fiinfa lui Dumnezeu'
spiritualitate qi l-4 marea prdpastie care separd pe Dumnezeu de om, aritAnd cd
trul ideii de Dumnezeu-ii fon"tu'5 ideea de via[6'
expres' ca fiind
;i;,""1;, ir. ia""u O" tr,ntt"it este arStati in mod omul este frcut
I)umnezeu are o slavl gi o maiestate, incomparabil mai mare, iar
rezervatdlui Dumnez"u, uL'"i sensul afirmafiei
c5 laptul cI Dumnezeu s-a gAndit la soarta omului constituie o minu-
fi decit acela cd qi omul este o rrc. Aceste g6nduri pornesc de la concepfia sfinleniei lui Dumne-
ffi chipul lui Dumnezeu nu poate
'Pe omul-este
p"I*""iti"r" vie qi spiritual6' pdmfrnt'.singur alc[tuit dintr-o ?.htp"t zcu, care in mod radical deosebeqte pe om de DumnezeulTe.
dar totuqi
fum"r"iiratii spirituaie a lui Dumnezeu'omul este un domnitor' un Fiindc[ Dumnezeu este o fiin!6 absolut spirituali, se in{elege de
irl.i""ta inferioari. Ca 9i Dumnezeu, pe.care el' omul' trebuie s6 la sine c5, asemdnarea omului cu Dumnezeu numai in sufletul
;tep;;, un conducdto, ut intt"gii naturi ornenesc putea si aibi loc. Aceasta este qi inv5f[tura tuturor scrii-
iifJiiprre li ,-o roto."asc6'iingur n."11i^:.TTt:X':1,:: " torilor vechi ai Bisericii cregtiner80.
are decit Dumnezeu
"'i"t
cum qi capacitatea gandlnt' a
vorbi, pe care n-o O asemdnare a omului cu Dumnezeu o mai gasim qi in insugirile
;;iil;i$t u toturo. funcfiilor spirituale qi sufleteEti'afyma!1il9 Vechiu- spiritului uman gi anume in inteligen[a, libertatea qi nemurirea sa.
Exist6, in continuu,'primejdia de a exagera a. Vechiul Testament peste tot aratd cd omul a fost creat cu in-
lui i"stam"nt cu privire la cr"earea omului
dupi chipul lui Dumne-
nu-l au' sau de trligenld Si raliune. Lucrul acesta se aratd prin aceea c[ Adam
)"u, ud;oade a le da un *ptint p" "1Il: in realitate' vorbeqte cu Dumnezeu, dd nume animalelor gi ci el, omul, nu g5-
a le goll de orice cuprins' Aqa de pildl'
unii au redus aseminarea
sau la st5pAnirea :;ogte printre acestea nici o creaturi care sd-i semene fiinlei sale, cE
omului la elementefJ t upufui lpoiilla verticalS)
cu Dumnezeu in insuqirile t,l cunoagte pe Dumnezeu gi se intoarce cu toate g6ndurile qi simfi-
naturii. Allii socot ur*inu."u'omuiui rile cdtre Dumnezeu. Chiar dupl clderea in pdcat, omului i-au rd-
de
morale, omul put6ndl:,'* un grad mare sfin1ire178'
- .-
Cd asemdnarea omului '"
cu Dumnezeu rezidd in insuqirile mo- rrras insugirile spirituale, chiar dacl au fost tulburate qi sl6bite.

rale, ne-o aratl in *oJ ffuttit Psalmul

8' care este cel mai vechi b. Omul a fost creat cu libertate. Lucrul acesta ni-l indicl po-
noastrd": runca ce i-a fost datd in Genezd 2, 17, ca sI nu mdn6nce din pomul
.o*"n,r, al expresiei ',dupd chiput Si aserndnarea este numele Tdu , rrnoaqterii binelui gi al rdului, care poruncl este inleleasd numai
nosff;' cdt de minunat
,,Doamne, ou*nn''nui
sus de ceruri' Din gura
ioi pamAnrul! Slo,o Ta se inalyd mai pe
tlrrcd se presupune libertatea omeneascS. Aceastl libertate, deqi cu
n
'ropiito,
agonisit laudd"'; Cdnd privesc
si a celor ce sug t" til! a-i
rrrult sldbit6, omul a men{inut-o gi dupd cdderea in p6cat.
pe care le-ai fdcut' Cartea Ben-Sirach in inteligenfd gi libertate vede aseminarea
cerurile, lucrarea mdirtior iale, luna Si stelele sd-l
tmi zic: Ce este o*ui,' ,lo ,a Te gdndesti
la et si fiul omului' ca ,rrnului cu Dumnezeu: l

pe jos decdt Dumnezeu si ,,Dumnezeu afdcut pe om din pdmdnt Si iardEi l-a tntors in
l1

tiif,i * seamd? L-ai'fdcut "u p'-uyin mai

i-fi rn"rnrrat cu slaid si cu cinste" ' (Ps' 8' 4-6)' din Geneza l' l,itntdnt. Dupd chipul sdu l-a tmbrdcat cu virtute... Pricepere Si
expresia
Pe cit se vede, Psalmul 8 parafrazeazi Irnbd i-a dat ca sd cugete. Umplutu-l-a cu Stiinld Si infelegere...
noastr6'' cAnd zice: $i tu l-ai frcut l'1 a sdldsluit ochiul sdu tn inimile lor, ca sd le facd Stiutd mdrelia
76: ,dupdchipul 9i asemdnarea
prti" mai pe jos decdt Dumnezeu qi ai pus toate sub mAna
sa'
l,tlttelor sale, ca astfel ei sd preamdreascd sfdnt numele sdu Si sd
",
Caracterul de domnitor pe care-l are noliunea de Dumnezett
(Elo-
vt.sleascd minunile sdvdrSirilor sale... " (Ben Sirach 17,I-14).
Psalmul 8'
ii*,1i"cirfile V""t iutt'i Testament' in locul acesta din
a fost foarte clar exprimat' Aici, omul este apropiat de Dumnezeu'
'" Sellin E.. op. cit., p.56.
''u Comorogan Al.,op. cit.,p.269.
r'8
Dillmann, op. cit',P.57 '

140 t4t
 Asemlnarea omului cu Dumnezeu, cum am amintit la inceputul
acestui paragraf,trebuie sd constea din insugirile morale ale dreptSfii
qi sfinfeniei, uqu pt."u. menlioneazd cartea E'cclesiast: "Aceasta
am aflat, cd Dumnezeu l-a Jdcut pe om drept" (EncL 7,29)'
Asemanarea omului cu Dumnezeu mai constd qi din libertatea
voinfei. Str[mogii neamului omenesc au fost creali cu o voinJd li-
berS de orice a{:ecliuni sau inclinSri rele. Poftele cele rele au intrat
in om abia dup6 caderea in p6cat, in timp ce ?nainte de gustarea din
fructul oprit, ruginarea legatd de fornicaliuni nu fu cunoscutS lui
Adam qi'Eva, c6ci ei nu gtiau nirnic despre goliciune, din contrd'
dup6 ciderea in p6cat citim: ,,Atunci li s-au desclis ochii la amdn'
doi Si au cunoscut cd ei erau goi Si atunci au tmpletit frunze /e
smochin Si Si-au fdcut $or{uri" (Gen. 3, 7)' CAnd s-au ascuns din
fala lui Dumnezeu, fiindcd se ruqinau de goliciunea lor, Dumnezeu
a zis cdtre Adam: ,,Cine {i-a spus cd eSti gol? Nu cumva ai mdncal
din pomul din care t1i poruncisent sd nu mdndnci? (Gen' 3' 1l)'
Cunoaqterea goliciunii qi a ruqindrii i;i are baza numai in gustarea
fructului oprit, luat din pomul cunogtinlei binelui 9i rdului. De
aceea, spune Fer. Augustinrsr, cu privire la starea veche a ambilor
strSmogi: ,,Mai inainte ca ei sd calce porunca, ei il pldceau
pe
Dumnszeu qi Dumnezeu ii plScea pe ei' Deqi ei purtau corp ani-
malic, ei nusim{eau nici o a!A{are... De aceea, nu se ruqinau, deqi
erau goi".
a. Al treilea dar cu care Dumnezeu d[ruise pe om, ?nainte de
cdderea in pdcat, era nemurirea trupului (Gen' 3, 22-23)' Acest
adevir este ardtat in Genezi 2, 17 qi anume de porunca datd de
Dumnezeu, in care vedem cd moartea trupului este hot6r6td ca
ameninfare, adici drept pedeapsd ca urmare a pdcatului:
,,Dinpomulcuno$tinleibineluisiriiuluisdnumdndnci'cdciin
ziua in care vei milnca, vei muri" (Gen' 2, l7)'
c6 omul fusese alcStuit cu facultatea de a nu muri trupegte,
dacl voia sI meargd pe calea trasatd lui de Dumnezeu, se vede 9i
din Geneza 3, 19, unde citim: ,,in sudoareafe{ii tale sd-1i mdnknci
pdinea, pdnii te vei tntoarce in pdmdnt, cdci din el ai fost luat. !d-
'rdnd
eSii Si in {drdnd te vei tntottrce". Pe cdt se vede moartea fu
adus6 ia cunoqtinl6 omului, abia dupl cSderea in picat' Din
Ge-
181
Augustin, De pecc. rnerit. et remiss.,II,22'
142
nc'zd"3,22,vedem cd Dumnezeu a luat mdsuri ca gustarea din po-
rrrrrl vietii sI fie imposibilS, ca omul s[ nu mai poati trdi etern.
l:ste incorectS pdrerea tui Iosif Flaviul8z, cI prin istorisirea biblicd
l rremuririi omului trebuie sd inlelegem o vie{uire mai lungi. Din
t'rxrtra, Sf6nta Scripturd ne aratd, cd omul, dacd. ar fi voit, adica
rllcd n-ar fi plcdtuit, el n-ar fi murit, ci ar fi trlit in eternitate:
,,Dumnezeu n-a creat moartea", spune infelepciunea lui Solo-
rrron (1, l3), ,,El nu se bucurd de pieirea celor vii";
,,Dumnezeu l-a Jdcut pe om pentru neputrezire Si l-a Jdcut dupd
,lipul fiinlei Sale. Numai prin pizma diavolului a intrat moartea tn
Itrne Si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.2,23).
Ideea aceasta a cdrlii in{elepciunea lui Solomon este suslinut6 gi
,ltr Noul Testament. Apostolul Pavel spune: ,,Dupd cum printr-un
rirtgur om a intrat pdcatul in lume Si prin pdcat a intrat moartea,
yi ustfel nxoartea a trecut asupra tuturor oamenilor" (Rom. 5, l2).
invdfdtura Vechiului giNoul Agezlmdnt a fost legiferatd de Bi-
';cris. ...ttini in sensul cI dI anatemei pe cine crede cI Adam, ir
pr irnul om, a fost creat muritor chiar de la inceputr83.
li
$ 21. Starea originari gi scopul omului
t
'foate c6(ile Vechiului Testament recunosc cd omul a avut la
rrccput o alt6 situatie, mai bund dec6t cea actualS, at6t in ceea ce
lrr ivegte insugirile fizice. Natura inconjuritoare avea qi ea altd ?nfr-
1r',;:rle, dec6t cea de azi. Toli autorii Vechiului Testament sunt ?n
rlt'lrlind concordan![ cu Geneza, in ce privegte starea originari a 'l
i
,,rrrului. Iatd ce citim in Gen.2, 4 sq; ,,Iatd obdrEiile cerului Si ale
l,ruttAntului, atunci cdnd nu fost zidite, tn timpul cdnd Domnul
lttrrnnezelt nu slobozea ploaia pe pdrndnt Si nu era nici un om ca
',,r I lucreze, ci numai aburi se ridicau pe pdmdnt Ei addpau toatd
lE2
Iosif Flaviu, op. cit.,I,P.
r83
Sinodul IV din Cartagina, canonul 123: ,,Cel ce zice cum ci Adam
.rr li murit trupe$te fie cd ar fi pdcituit, fie cd n-ar fi plcdtuit, cdci ar fi
rrrrrr.it nu spre pedeapsa pdcatului, ci dupd necesitatea naturii, sd fier
.rrrrtema". Cf. Comoroqan A., op. cit.,p.3l4.
143
 din {a- Pe tema pusS de capitolul 2 din Genez6 se brodeazd toate ideile
a zidit Domnul Dumnezeu pe om
fa{a pdmdntului. Atunci lui suflare de via{d Si s-afdcul
cu privire la starea primara a omului, inainte de cddere.
rdna pdmdntului Si o''u1to'-i" "drile Ceea ce Isaia spune despre starea de fericire din impard{ia me-
Adam fiin;d vie. $i o Dumnezeu g'u!':!,i:-U1'-::,tlJt*T;,
'adi' ' it zidise' Apoi Domnut
sianicd, el o spune dupd analogia cu starea omului, din grddina ra-
!1i,7{,"Xolui}t },,2,"o o" omut.pe care , iului. Aqa trdia omul, inainte de cddere:
Dumnezeu o porr,,,it iat":a ail" pamant,tit fe?',1:.-f'::,I1:
*"r,ii t,
'i
si buni la mdncare' iar in miilocul griidinii erau po'
I ,,Atunci lupul va locui tmpreund cu mielul Si pardosul se va
culca tmpreund cu iedul; vilelul, puiul de leu Si vitele ingriigate
"iarre
mul vielii si pomul iinelui si
'aitui "" $i a luat Domnul vor fi impreund qi le va mdna un copilas. Vaca Si ursoaica vor
","irii"'t'i in grddina Edenului' ca s-o lucreze
Dumnezeu pe Adant ;i i paste la un loc si puii lor se vor culca laolaltii. Leul va mdnca paie
";" iom'ul Dumnezeu lui Adam' zi-
gi s-o pdzeascd. $i " i"'i'""' cu boul, pruncul de ydtrd se va juca la gura bortei ndpdrcii, Si co-
cdnd: Din toli pomii g{iai"'i'i nyn1a,(ar lin yo*!1"-":,o::'Y"i pilul inldrcat va bdga rudna in vizuina balaurului" (Is. 11, 6-8. Cf.
"i
rdului sd n) mananci' fiindca in-ziua in care vei manctt
iinntui si 1i Is. 65,25).
este bine sd fie omul singur'
vei nuri. Apoi a ,i'-O'u*n"eu;'Nu Intre om gi animal, in starea edenic5, nu exista nici o luptd. De
Cdci Domnul Dumnezeu
ia i forr*'lui un oiuto' de potriva lui'cdmpului si toate pdsdrile
aceea spuneaHozea: ,,in ziua aceea voi tncheia pentru ei un legd-
fdcuse din pdmdnt 'Z"oiu-'inipitoarele
sd vadd cum le va numi; si pe
utdnt cu fiarele cdmpului, cu pdsdrile cerului Si cu tdrdtoarele pd-
cerului si le adusesilo 'q"ao'*' ca era sd fie numele
nrdntului. Voi sfirdma arcul din lard, sabia Si orice unealtd de
Adam' a$a
fiecare vietate, ,u* u'i '-o-nu*not'd tuturor fiarelor
rdzboi, Si-i voiface sd locuiascd in liniSte" (Hoz.2, l).
ei. $i a pus Adam ni*niu'u'or
pdsdrilor cerului si Isaia ne vorbegte despre o vial6 lungd nebSnuitd: ,,Nu vor mai fi
aiutor de potriva lui'
chmpiei, dar pentru iao* nt't's-a aJlat un in el nici copii cu zile puline, nici bdtrdni care sd nu-Si impli-
AtunciDunmezeuaadusunsomngreupentruAdamsialuatuna ttcctscd zilele. Cine va muri, la vdrsta de o sutd de ani, va fi incd
coasta' pe care a luat-o din lindr, Si cel care va muri de o sutd de ani, va fi socotit ca pdcii-
din coastele lui- $i a fdcut Dumnezeu
Adam, femeie Si a adus-o lui.Adam' lrr.r" (Is. 65,20).
Genezei' vedem c6 dupd crearea
sar
n"iu*and capitolul 2 al Profetul Amos ne amintegte despre o produclie abundentf, a
i*pt"i"a cu solia sa (5Q'care este ajutorul s6u' in .rolului: ,,Iatd vin zile, zice Domnul, cdnd plugarul va ajunge pe
omul vieluie*"
mijlocul gridinii fO"*i.i, "" "ia straUai't[ de un fluviu care frcea .rtcerdtor Si cel ce calcd struE4urii pe cel ce seamdnd sdnrdnla,
ca pomii gradinii ti'[" ae abundenli' inlAl t*''^.:'-i: :"t , tind mustul va picura din ntunti Si va curge de pe toate dealurile"
o stl'
i,pJa a" ni"mi". Din partea"" animalelor' Adam 9i Eva n-au nlcl (Amos 9,l3).
in aceasta stare d6
pirare, nici una ,,;;';'h"ii"a qi 'apitout"' de se[
Pomul viefii, ce se afla in mijlocul grddinii Eden, este amintit in
beatitudine, Adam si f'" '*Ula
neimtricali' Diversitatea r ;rrtea Proverbelor:

nu le produ"" ni"iooluld; ; fuaout"' Strbmoqii neamululgl ,,Rodul cel neprihdnit este ca un pom al vielii (Prov. 11,30); ,,O
omenesc tr'iesc cu Dumnezeu
intr-un raport de nesinchisita pace ,hrin{d implinitii este un pom al vietii" (Prov. 13, 12). Deoarece au-
viegii' omul. qi fe1ei1-1a au trrrul c6(ii Iov qi al cd4ii Ezechiel ar pirea ci au la bazd" altl.tradifie
bunlvoire. Oato.itJfructefor pomului
eterne' Aceast6 posibili' ;r stlrii de fericire edenicd dec6t cea descrisd in capitolul 2 din
posibilitatea ,a n" *o!t"nitoni '*i viefi
de a nu mdnca din pomul ( icnezi, criticii negativi au cdutat sd glseascd
tate atArnI a" pa,i'""'p*uncii divine' fel de fel de origini
cum reiese din context' ol ',;rrr mai bine zis imprumuturi din rniturile qi legendele orientale.
cunoagterii Uin"tui ii'l'lui'.caci.dupf, in
n-avea aceastd inainte de gustare' $i' intr-adevir' Dar foarte bine spune Sellinlsa: ,,Cu toate acestea, repethm cir
a dispdrut'
clipa in .ur" u gNtlili;;;i p"m'
"uno'u'inJu'*ai beatit-udinea edenicd rrrraginile st[rii primordiale a omului, chiar dacd prezint6 trisituri
impreund cu alte in'
putinfa nemuririi ,*p'i'i' ai'pat'tSi,aansa'
urm6tor' ''o Sellin E., op. cit., p.61.
suqiri, de care vom aminti in paragraful
1.45
t44
diferite, au totuqi drept punct colrun afirmafia
inceput ?ntr-o fericir" ii*ant"utca cu mu
era cu mult
cd omul a-triit de la
lt tYpt ti :i:i
tnai
t
j :, T:'
:t"^'] mal
reala $l tn-
l in afara acestor scopuri, Sel1in186 mai afld unul care i se pare
rlestul de important: Dumnezeu dorea sd aibd pe pdmdnt un slulitor
credincios, supus Lui cu o ascultare ltrd murmur sau qi mai nime-
apoi, dar legltura cu Dumnezeu do- rit, Dumnezeu voia sI aibl pe pdmAnt fiinle asemlndtoare cu E,l,
chdere' aqa incAt
tensl clecAt fu cazul p*ttu generaliile de dupd
r;are si trdiascd prin E,l, in fala Lui gi condugi numai de El (Gen. 5,
comun tuturor scri-
;ffi;t;*adisul cel fierd"ut, in sens larg'seeste
afl6 imboldul tainic ca )l;6,9). Spusele pe care le folosegte Dumnezeu, cu privire la om:
erilor Vechiului Testament' in acest dor ,,Nu este bine ca omul sdfie singur" (Gen. 2, 18), aproape, spune
deveni nepdsator' satul
omul s6 nu se lase ui.rt o" tendinla de a Sellin, cd s-ar putea aplica gi la Dumnezeu,fdrd a-i gtirbi din pro-
c[ starea actu-
.", aitp"*, de situalia actual6, ci tocmai conqtiinla omului dorinfa grria Lui suficien{d dumnezeiascS. Acelagi Dumnezeu, care este cel
uia urmarea plalii divine pentru p6cat' s6-i !in[ slhnt gi cel perfect in sine insuqi, gi care poate arita, pe de o parte,
"rr" a-qi recipata bu"'ii" pierdute' de a crede intr-o mdntuire
treazdde o inverpunati dorin{i de distrugere, acela ne apare aici, ca unul
care este valoarea religioasb' aqa
;il;;;" iegdti pentru ea' latd despre starea edenicb a ornului"'
care caut[ comuniune. Aici doregte sI aibd fiin{e asemdndtoare cu
de durabild a acestei inv6![turi lrl, pe care sd le poatd conduce gi care s5 se lase conduse de El.
Trebuies6maiu"""n*a,,c6celedou[istorisirialecrealiei(unain lratd de aceste fiin{e asem6nltoare, El vrea s6-gi realizeze insugirile
aratd clsdtoria mono-
C"n"rd. cap. 1 9i alta in Genezd cap' 2) ne s:rle de mdrinimie, indurare, iubire, ca gi pe cele de dreptate.
al stirii originare
;;;; * o instit,lle direct divind qi ca un dar
(Gen. 1, 27 5i2,24)-
'-l;;; privegie scopul cre,rii omului 9i rostul vielii omeneqti.pe
dar il putem intrevedea 22. Cnderea omului
acest pdm6nt, el nu este exprimat expres' S
tot din referatul a"t"risd in ceie doud capitole ale Genezei:
"r"u1i"i in grddina Edenului' ca s-o
,,Domnul a luat pe om Si l-a asezat Sfdnta Scriptur[ a Vechiului Testament nu ne dd informafie am-
lucreze qi s-o pdzeas- ;;; lben 2, l5)'
Dup[ aceste cuvinte' scopul
Durnne- plir gi precisd cu privire la ciderea omului in pdcat. Din aceastd cau-
o*ului era de a ingrijii de naturS pe care o frcuse r:i cercetdtorii mai liberali ai Vechiului Testament conchid, frrd ezi-
"r"a.ii la dispozftie, ca s-o foloseasc6 absolut liber:
,., qf f-" prsese
"-" llre, la afirmalia cI Vechiul Agez[mAnt nu are o concep{ie unitard
zis: CreSte{i' inmulyiyi-vit Si
,,Ou*rnzeu i-a bin'ecuvdntat Si le-a
,,rrptnfi pdmdntul si supune{i-l pe el' .1filAnifi
p^:: :rsupra modului in care omul a trecut din starea pl[cuti lui Dumne-
!"u"::::::
ce se mt$ca pe pa' ut:u la starea de p6cat gi de fiinp supusl m6niei lui Dumnezeul87.
p,ni,te'pisdrile cerului si peste orice vieluitoare
'*d;; (Gen" 1, Z:1. oupa aceste cuvinte, reiese cd omul e^ste co- Istorisirea picatului strlmogesc se afli in Genez[ 3,1 sq.: ,,$ar-
sE populeze pdmAntul 9i l,,'lc era mai Siret decdt toate fiarele cdmpului pe care le fdcuse
roana creafiei lui Du#ezeu' El trebuie
l\tntnul Dumnezeu. El a zisfemeii: Oare, cu adevdrqt a zis Dum-
s6-gi suPund toatd natura vie'
in{elegere Si le-.a ardtat ca ttr':eu, sd nu mdncali din toli pontii din grddind? Femeia a rdspuns
,,Umplut-a pe oarneni de Stiinyd Si \(trpelui: Putem sd mdncdm din rodul tuluror pomilor din grddind,
sdu in inima lor' ca sd le
este binele Ei rdul. ni o tamEUit'ociiut
ca astlel ,lttr despre rodul pomului din mijlocul grddinii Dumnezeu a zis: Sd
facd Etiutd mdre{ia fctptelor'Sale' ,:: :1 ::i'::::U":{*'
de El" (Ben-Sirach tttt mdnca{i din el Si nici sd nu vd atingeli de el, ca sd nu murili.
numele Siiw Si ,a ru^,tio'cd nintmile sdvdrSite
Itunci Sarpele a zis femeii: Hofir1t, nu veli muri, dar Dumnezeu
17 6 so.) Rezultd de aici, gi aceasta este inv6![tura Bisericii
qi
-, ca otnul a fost creat pentru a cdrtta neincetat pe Dun lrra cd, in ziua cdnd veli mdnca din el, vi se vor deschide ochii Si
cre$tlne'
zeu gi a-l l[uda 9i Preambri'
''u S"llin E., op. cir., p. 62 sq.
'o' Sellin 8.. op. cit., p.63.
'tt Co*o.oqan A., oP. clr' ' P' 305'
t47
146

rl
I

.
veli.fi ca Dumnezeu, cunoscAnd binele Si rdul. Femeia a vdzut ca
pomul era bun de mdncat si pldcut de privit Si cd pomul era de
dorit ca sd deschidd cuiva mintea. A luat din rodttl lui si a mdncat;
a dat Si bdrbatului ei, care era ldngd ea Si bdrbatul a mdncat Si el.
Atunci li s-au deschis ochii la amdndoi: au cunoscut cd erau goi"
Au cusut laolaltdfrunze de smochin Si Si-aufdcut Sor{uri din ele"
(Gen. 3, 1-7). Mai departe, istorisirea neascultIrii poruncii de a nu
mdnca din pomul oprit spune cum a urmat pedeapsa divin6, insuqi
Dumnezeu le-a frcut celor doi oameni nigte haine din piei, i-a scos
afari din grddina Edenului, la intrarea chreia a aqezat nigte cheru-
bimi (ingeri), care sf, inv6rteascd o sabie invlpiiatd qi si pSzeascl
drumul spre pomul viefii. D6ndu-i afard din paradis, Dumnezeu a
blestemat intAi pe garpe, apoi pe femeie qi pe bdrbat. Dar nu numai
prima pereche este blestematl, ci gi natura: ,,blestemat este acum
pdmdntul din pricina ta. Cu multd trudd sd-{i scoli hrana din el".
Urmdrind cele spuse de Genez6, in capitolul 4 9i urmdtoarele,
vedem cd dupi na$terea primilor copii ai perechii izgonite din rai,
acegtia s-au integrat in realitate gi au inceput sd dezvolte anumite
ramuri de activitate omeneasci. Dezvolt6ndu-se cultura uman6, cu
ea sporea qi pdcatul. Aga, de pildd, este ucis Abel chiar de fratele
s6u Cain gi descoperirea primelor tipuri de arme a adus dup[ ele
ucideri dupi ucideri. Striciciunea omeneascd, ajungdnd la maxi-
mum, a atras dupl ea pedeapsa divin6, care a adtts potopul.
Precum vedem, omul a clzut in pdcat nu din simlImint propriu
sau voin!6 rea, cdci fusese creat bun, ci din pricina ispitirii din
afar6, gi anume de la qarpe.
Neb6nuit de mult s-a scris gi s-a discutat cu privire la aceastd
istorisire biblicl a cdderii omului. Unii au ardtat cd este un impru-
mut in vechile mituri orientale, allii ca este o legendi plssmuit6 de
intocmitorii Pentateuhului, q.a.
l. $arpete. Pe exegeli i-a interesat indeosebi sd vadi ce se infe-
lege prin garpele prin care a venit ispitirea gi ce i fost acel pom al
cunogtinfei binelui qi rdului.
$arpele a fost un qarpe real sau un demon ce avea figura de
qarpe?
Dacd citim cu atentie textul Genezei, observdm cd este vorba de
un $arpe veritabil, citci ,,sarpele era mai viclean tlecdt loate ani-
malele pdmdntului" (Ccn. 3, 1). Credem ci aceastd comparalie
148
rr-ar fi avut loc, dacd qarpele ardtat Evei n-ar fi fost un garpe adev5-
rat, ci numai aparilia unui garpe.
Din blestemarea garpelui de cdtre Dumnezeu, vedem cd este
vorba de un garpe propriu: ,,$i zise Sarpelui: Fiindcd ai.fdcut lu-
trul acesta, blestemat eSti tntre toate vitele Si intre toate fiarele rle
pe cdmp. in toote zilele vielii sd te tdrdsti pe pdntece Si sd miindnci
ldrdnd" (Gen. 3, 14).
$arpele nu este un demon care purta forma unui qarpe. in reli-
giile vechi orientale, gdsim zei reprezentali in formd de animale,
tlar nu acesta este cazul qarpelui ce ingalS pe Eva.
Din cuprinsul istorisirii ispitirii lui Adam gi Eva, este vorba de
un garpe, numai c[ sub aceasti formd de aparilie se ascundea un
spirit rdu, Satan. Duhul cel r6u se servi in acest caz de un $arpe
rratural, ca de un mijloc sau un instrument. Motivele care ne con-
duc sunt mai multe. Mai intdi mliestria cu care garpele face sd
cadi in ispitd pe Eva presupune o fiin{6 dotatl cu rafiune. Eva este
incredinlatd cd cel care vorbegte cu ea este o fiin.t5 superioard unui
irnimal. $arpele cunoaqte bine porunca dat1. de Dumnezeu primilor
<lameni, ceea ce o face pe Eva s6-l socoat[ un spirit puternic.
Agadar, din temeiuri interioare, adicd din acelea ce se afld chiar
in povestirea Genezei, ni se aratd dugmdnie intre om gi un duh,
care duh nu este decdt spiritul cel rdu. Fiindci printre creaturi, in
;rlari de lumea ceacdzuttr a ingerilor, nu mai exista nici o alti fi-
int{ clreia si i se poatd atribui intenlii duqmdnoase fafi de Dumne-
zcu, de aceea, acel spirit inqeldtor care vorbi cu Eva qi avea chipul
rrnui qarpe nu p-utea fi decdt un inger cdzut, despirfit de Dumnezeu,
;rdicd diavolulrs8.
in sprijinul acestei idei gi anumite locuri din cir{ile Vechiului
'l'estament:
,,Dumnezeu a zidit pe om spre nestricdciune Si l-a fdcut dupd
,'hipul fiinlei sale. Dar prin pizma diavolului, moartea a intrat tn
lume Ei cei care sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoascd" (int.
Sol. 2, 24). Nu animalul garpe duqmdnea pe omul care putea r5-
rndne nemuritor cu trupul, ci diavolul care se furiqase in qarpe,
rceasta il ingel6 pe om gi-l fEcu sI piardl paradisul gi toate avan-
tljele pe care Dumnezeu i le dlduse la creafie.
tt8
Schol, P., op. cit.,p.75.
t49
F
C5 Satan qi nu qarpele animal a inqelat pe Adam 9i Eva' ne-o 1rcntru cd a inqelat pe Eva, in forma unui garpe, este gi el nuntit vcchiul
confirmd intreaga tiaailie iudaic[ pi creqtind. Satan este autorul
16- r
,u p e (har t a - ha S h aknd moni) sau numai qarpele (hanahag)
I e2.

qi
ului; el este vrajmaq ui lui Dumnezeu caiomniatorul omului in
fala Celui Atotputemic.
latd ce ne spune Mdntuitorul in aceastd privin{6:
oruord'
,,Voi aveli de tatdpe diavolul... Et de la inceput a-fost
tor de oameni Si cu idevdrul nu std laolaltd, pentru cd el este
-nu
minciund, vorbeste din ale lui' cdci
adevdr. Ori de cdte ori spune o
este mincinos Si tatdl minciunii" (Ioan 8' 44)'
Expresia dintr-un inceput\8e vrea s[ spund cd Satan este autorul
pacatului gi al mor{ii corporale din lumea omului. Atunci diavolul
ei' Aqa au
s-a arStat ucigag, fiindc5 a folosit minciuna, ca un tatd al
de la inceput" tofi scriitorii bisericeqti din
inteles
"*pr"liu',,u"igaq
toate timpurileleo.
Apocalipsa Sf. Ioan ne invafd cd balaurul cel mare cu qapte ca'
pete) zece coame qr qapte cununi, nu era altul decat ,'Sarpele cel
vechi nuntit diavolut si Satana, acela care insald tntreaga lume'
care afost aruncat pe pdmdnt Si tmpreund cu el, aufost aruncali
toli tngerii lui" (Apoc. 12,9). Tot Sf' Ioan ne spune maideparte
cl
diavoiul este vechiul Sarpe: ,,irgerul a pus mdna pe balaur' pe
Sarpele
'mii cel vechi, care este diavolul Si Satana Si l-a legat pentru o
a" ani" (Apoc.20,2) si l-a aruncat in addnc"' ca sd nu mal
amdgeascd popoarele".
P"orecla de ,,vechiul garpe" qi ,,amigitor de popoare" ne
arati in
mod evident cd este vorba de ispitirea primilor oameni, de cdtro
garpe, care de cdtre Sf. Ioan este numit diavol'
' foti vechii pirinli, in consens unanim, in{eleg prin ispitirea
Evei, nu numai r, ;u.p", ci pe diavol' Ei se deosebesc unul de altul
numaiprinaceeac6ciuniisocotesccddiavoluls-aservitdeun
suslin cd ispititorul
fu.p" r"ul, ca de un instrumen!.in timp ce allii
2. Pomul cunoStin{ei binelui Si rdului. Dacd problema garpelui
cc amdgi pe primii oameni este anevoioasd, cu mult mai spinoasl
t:ste chestiunea pomului cunoStin{a binelui Si rdului. DupI struc-
trrra limbii ebraice, uniile3 sunt de pdrere cd expresia .,cunoagterii
hinelui gi riului" are acelagi sens cu expresia ,,folositor qi dauna-
1or", cum se vede din II Sam. 19,36; (cf. Is. 7, 15; Deut. 1, 39). in
;rcest caz ar fi vorba despre un pom ale cirui fructe aduc o infelep-
ciune practici, ce foloseqte in viafd. Totugi o astfel de interpretare
rrtr este suficientd, pentru cd Dumnezeu spune: ,,Iatd cd omul a
rtjuns ca unul dintre noi, cunoscilnd binele Si rdul" (Gen. 3,22).
l.ucrul acesta ne sileqte sd includem in nofiunea de riu qi bine qi
tlementul moral. Trebuie sI ne-amintim cd inlelepciunea practici
1;i cea moralS ilceau la un loc ,,infelepciunea" in adevdratul inleles
;rl cuv6ntului. invS{dtura evreilor despre infelepciune, totdeauna,
lcga chestiunile practice de cele etice, in mod foarte strAns. Acest
lcl de interpretare'eo este int6rit mai ales prin faptul cI prima con-
sccinfd a m6nc6rii din fructul pomului oprit, adicl inainte de jude-
cata lui Dumnezeu, aduce cu sine recunoagterea propriei goliciuni,
;u'in care se infelege deosebirea de sex gi trezirea sentimentului de
prrdoare. Naivitatea moral6, sim{Smdntul copil[resc de nevinovS{ie
,r trnuia fald de celSlalt gi fald de Dumnezeu a fost deci pierdut,
t;ici acum ei se ascund unul fa!6 de altul, imbr5c6ndu-se, qi se
;rscund chiar din fa{a lui Dumnezeu, bdg6ndu-se in tufi9. Va trebui
,L,ci sd ne gdndim c[ este un pom al infelepciunii, prin care omul a
1,r imit o cunoa$tere practic6 gi moraiS, prin care, relativ, el poate
rlt'veni independent de Dumnezeu.
I)esigur cd pentru autorul Genezei, lucrul principal nu este fruc-
trrl din care au mAncat oamenii, gi nici urmarea acestei aciiuni. I-u-
( ruX acesta se vede din versetele 14-17 ale capitolului 3, unde omul
I

a luat numai forma unui garPele'. ,r l'emeia sunt blestemafi pentru neascultare. DupE capitolul 3 al I

DupS tradilia iudaic6, Satan este ispititorul omului, degi in scrierile ( i(:nezei, pdcatul nu este altceva decat neascultare de porunca

rabinice de mai tirz\u, sammael este cSpetenia spiritelor rele'

dar ,lrvin6. O astfel de nesupunere ar pune in primejdie intreaga stdpA-
rrrrc a lui Dumnezeu. Este pentru prima oard cI omul s-ardzvrdtil

,8,
Unii exegefi au intenlionat si creadl cI diavolul a devenit ucigag
fatd de om atunii cAnd Cain a omorit pe Abel (Gen' 4, 8)' '"' S.Lol, P., op. cit., p.99.
' Comorog an A., op. cit., P- 333. ''3 Sellin E.. op. cit.. p. 65.
i

'eo L4
let trbidem, p. 66.
Scholz P., op. cit.,p-97 I

150 15r l
il

LL l
 picatul in lume' Din pricina acestui pdcat originar, s-au abitut asupra primilor
contra acestei orAnduiri 9i cu aceasta s-a introdus
Prin neascultarea sa, o*Ll u invilat sf, cunoascf,
riul' Pentru acest oameni, ca pedeapsS, o mullime de suferin{e.
Dumnezeu 9i sd se in- Cu privire la suflet, a pierdut omul harul dumnezeiesc, adicl
motiv, omul trebui. ta ft""t din gridina lui sfinfenia, a nimicit armonia dintre trup gi suflet gi a alterat chipul
qi mai apoi cu zidire.a de ce-
deletniceascd mai intAilu agriculiura
nealcultarea qi rf,zvr[tirea con- lui Dumnezeu in om.
L.-ti. a"ofo, afard din gradini !{en
raza de activi- Cu privire la trup, prin pdcat, omul qi-a atras suferinle gi neca-
ir, .iapa"iiii lui pum?ezeir i$i intinde tor mai rnult zuri, apoi moaftea frzicd, in plus, omul a fost alungat din gridina
tate. Aceasta este, in rezumat, ceea ce a
voit s5 spun6 autorul,Ge-
prin ispitS' dar dupl ce omul s-a Edenului. Pdm6ntul a fost blestemat qi st6p6nirea omului asupra
nezei. Pdcat t .-u upropiut d"'om
naturii gi vieluitoarelor s-a restrdns nebinuit.
f6cutvinovatdep6cat,.rrumaiexistSaltSposibilitatedeintoarcere'
Cea mai grea pierdere pe care a suferit-o omul este moartea
"- cdnd Dumnezeu va gisi
decAt cu cale'
"Bisericii
creqtine cu privire- la pomul cu- corporalS. Moartea igi exercitd acliunea nimicitoare in toate direc-
i, ." ptivegte pdrerea p[rinli l-au inleles in tiile, din clipa cSderii.
noug*rii'binelui qi .auiui'"nii dintre vechii
Dar cea mai mare parte Prin cdderea in pdcat, aseminarea omului cu Dumnezeu a sufe-
mod soiritual, ca de altfel paradisul intreg'
cu,o$tintei bine- rit gi ea schimbare. Inteligenfa qi libertatea au sllbit, dar n-au fost
;ffi;""i't;;;;i"';;t paradisul cat fi pomul
cI Moise spune-clar: complet anihilitae, c6ci dupi Gen. 5, 1, ni se relateazd" cd Adam,
lui gi rdului, in inleles liieral, din cauza pomul
frumos. la ve- care a fost creat dupi asemdnarea lui Dumnezeu, a ndscut un fiu
,,Dunmezeu a fdcut ,i-'a'o'a
din pdmdnt tot
dere si bun la *anro,n s'f po*'! iiut,ii f'
miilicul raiului si. pomul dupd asemdnarea sa. Existenla inteligentei la om este presupusd gi
-ounosrinlui acelfe cuvinte' ne
binelui si riului" (Gen 2' 9)" DupS tlupd cdderea in p5cai, ca gi prezenla libert5tii, peste tot, in intreg
i"ntiq"*a locul raiului pe pdm6nt, ny.T1"d qi gir6urile ce.curgeau Vechiul Testament. in Gen. 4, 6, citim cd Dumnezeu zice cltre
dintr_insul. s_u nu*ii fo*ul'"rnouqterii
binelui rSului, din. cauz[ Cain cI picatele ndvdlesc spre el, dar el trebuie sd le st6p6neasc5.
aveau sr cunoascd din pro-
Ja, pti""r"a"carea din Ll, oamenii primi Apoi este clar c6 fiin{a libertSlii este exprimatd net, clci in liberta-
intre bine qi riu' Nu se poate spune c[ lca voin{ei poate sd aibd loc o biruire a pdcatului aldldtor. De ase-
;;iJ*p".""F aeoseuiiea lucrurilor sau un pom
era un pom venlnos sau stricdtor prin natura urenea, c6nd Moise spune cdtre israeli{i: ,,Azi chem cerul Si pd-
toate creaturile lui Dum- ttintul contra voastrd; viala Si moartea y-om pus tnainte, binecu-
rdu in sine, precum in g"n"'", erau bune
ca instrument
nezen.Pomul acesta a fist ales de Dumnezeu' numai vdntarea Si blestemul. Alege via{a ca sd trdieSti tu Si seminlia ta,'
pentru incercarea omului' (l)eut.30, 19), este clar cd o atare cerinld este cu putin{d numai
presupun6nd realitatea libert5tii.
Cele mai expresive cuvinte, in care este exprimatd prezenla li-
hcrlifii qi dupl cdderea in picat Ie gdsim in Ben-Sirach:
$ 23. Urmirile P[catului originar ,,Dumnezeu afdcuse om, la inceput, Si l-a ldsat tn mdna sfatu-
luidin el insuSi" (Ben. Sirach 15, 14).
neascultarea
Cum ne amintim din Dogmatica noastr[ creqtin[' Toate indemnurile lui Dumnezeu c6tre om, ca sd facd binele gi
se numegte pScat
lui Adam qi a Evei de porunca lui Dumnezeu, in
sir evite r6ul, toate poruncile gi opreligtile, toate promisiunile gi
picat sSvArqit roate amenin!5rile care se afld la tot pasul in cd4ile Vechiului
originar sau strdmoqesc, pentru c6 este cel dint6i
strimoqii noqtrile6' l'cstament, toate dovedesc cd omului i-a rdmas libertatea qi dupa
lumea pfuninteasci, a"
"i"" clderea in pdcatleT.
l
i

"' Comorogan A." o1t. cit', P' 31'5'

cit., P. 145 ' '" Schol, P., op. cit., p. l1o.
"u Mihal".s"u 1., o1t.

r52 153

i
J lrl
 Dumnezeul vostru. Observali poruncile Mele Si legile Mele,. cel ce la
dup6 c6dere'? Au su-
Ce s-a int6mplat cu inteligenla qi libertatea face, omul acela va fi viu prin ele" Q-nv. 18, 4-5). implinirea voinlci
in-direclia citre f)umnezeu'
ferit o paralizaie, o sl6bire,ilci atdt divine este identici cu binele moral: El li-a vestit lie, o omule, ce aste
cAt qi in raport cu trupul, a intervenit
o dezordine' Din cauza aces-
este numit'in bun Si ce cere de la tine, ca sdfaci dreptate, sd iubeSti piozitatea Si sd
tei sldbiri, ca urmare a pdcatului strSmoqesc' omul utergi plecat infala lui Dumnezeu" (Mih.6, 8; cf. Ez.20, ll).
3; 145' 2l) dat
Vechiul Testament basar ,,came" (Ps' 56' 5;
63'
anas inseamnd a Aqadar fiin{a plcatului, dupi Vechiul Testament, constd mai
*ui ut", enos ,,slabrtl, neputinciosul" cdci verbul pese atdt mult rnult din lep6darea de lege sau mergerea contra legii. pdcdtosul
ii riJ. i"r. u r7 "iii-'' ,,ce este omul' ca sd-1i enos de este
i, cste cel care nesocotegte Legea Domnului (Is. 58, 2), care calcd Ie-
- de el si sd lii seama de el? " Prin expresia
ma - "ce t gdmdntul lui Yahweh (I R 19, 14; Ier.9), care nesocotegte porun-
o nimica' pentru ca
omul?i', Iov vrea sd spunS ci omul este prea
cile Lui (Ezr. 9, l0), care nu se teme qi trece peste cuvhitul lui
Dumnezeu si he aqa de sup6rat pe el' Cu privire la aceste imper- I)umnezeu (Num. 14, 19; I Sam. 15, 24), care trece peste Leg6-
f";rirra$i slibiciuni ale omului, dupl cdderea in
pdcat' adesea'
fel: rnintul lui Israel (Ier. 34, 18; Hoz. 6,7;8,1), care nu se supune le-
cuvinte de acest
se pldng cu
s"riltoril Vechiului Testament giuirilor (Is. 24,5), care calcl pactul incheiat cu Dumnezeu (Deut.
adusu-Si'a aminte cd ldrdnd
,,Cdci et cunoaste zidirea noistrd, 17, 21:. Ios. 16; Ps. 119, 126, Ier. 11, 10) sau este necredincios
sun'tem. omul? zilele lui ca iarba; el
infloreste ca Jloarea -cdmpu-
rrcestui pact (Ps. 44, 18), care nu ascultd gi nu implineqte cuvintele
7ir. Cana sufld vdntul, ea trece si nu se mai cunoaste locul in care
"o'7or, lat de mdnd lLriDumnezeu (Ier. 11,3;Deut. 18, 19;Is. 1, l8; ps. l19, 158). pe-
.." (ps' tO:, t+-tS); Iatd zilele mele sunt cdt un cltos este acela care nu line seama de vocea gi poruncile lui Dum-
om este doar o
Si via[a mea este ca o niruica, tnaintea ta' Orice rrezeu (Deut. 9,24;28, 75,I Sam, lZ, 15; I Regi 20,36 Ier. 13,
'ru\oin Ca o umbrd trece viala omului" (Ps' 39' 5-7; cf ' 9i Iov' 14'
l0), care disprefuiegte ordnduielile divine, batjocoregte legiuirile
ii it. Zg, t2; 73, 5; 78, 39;89, 48; 90' 4-5; 146' 3-4)' Sale gi st[ contra cuvdntului Sdu (Num. 20,24; Deut. l, 26;1,43;,
t),24;Ios.1, 18; I Sam. 12, 15; I Regi 12,31;E2.5,6; lI,lZ).
Omul are dreptul auto-determinirii gi are o voinli liberi, dar in
Fiin{a Plcatului rnomentul in care a deviat de la calea trasatd de Dumnezeu, care
$ 2a.
t:ste calea binelui, face un picat. Aceastd concepfie fundamentald a
Vechiului Testament despre pdcat, in afar6 de Genezi 3, 1 sq, o
Pacatul este calcarea liberd a voinlei sau
legii lui Dumnezeu; rnai gdsim in Sam. 15,22; Ieremia 6, 16; ps. 51, 6; Deut. ll,
ugu-n"-inru{6 morala creqtind, dupi cuv6ntul
lui loan: " Oricine 2G28;Exod24,7; I Regi 3, 9.
jopruirErn paratul sdvdrsiste iat"i'no legii' cdci pdcatul este cdl- Al6turi de aceasti concepfie, mai poate fi identificatd gi una
"- legii" (I Ioan 3, 4)'
carea
pacatul con-
care poate fi asemdnatl cu cea a altor popoare, ce susfine c6 chiar
nufa-""te ce afl[m in c6r{ile vechiului Testament, ;i incilcarea unui obicei al poporului constituie un pIcatres, cum de
qi poruncile lui Dumnezeu'
std in neascultarea omului fa!6 de voia pildd necinstirea Tamarei de cltre fratele ei Amon (II Sam. 13,
,iaparri tar. Chiar qi nedreptatea care se comite fa![ de un alt om' l2),luarea Sarei drept sora lui Avraam (Gen. 20, 1 sq.), indemnul
qi ea este un pdcat, pentru ciaratlo deviere 9i o irnpotrivire contra Irri Iosif si pdcdtuiascd cu femeia lui Putifar (Gen. 39, 9), mdritarea
sd nu f,ac6 dec6t ce este
voinlei lui Dumnezeu, care cere ca omul lctei mai miciinaintea cele mai mari(Gen. 29,26),cisitoria cu cei
sd pd'
b;;",, Tu ccri ca adiviirul sdfie in addncul inimii' fd dar ,ccircumciqi (Gen. 34,7-13) gi luarea de lucruri apartinand necir-
trundd inlelepciunea induntrul meu" (Ps' 5I'6)'
- -"i;;t;1" curnciqilor (Ios. 7, l5).
a1u.1ijn' are-
aceasta, omul trebuie s6 meargi pe o cdrare
tati
-ri de Dumnezeu qi dc cei pe care el i-a inspirat: "Orilnduielile,mele
pdzili, umbldnd in ele. Eu sunt Yalrweh,
trl,fo"nti si legile Mele sd'le '" Sellin 8' op. cit., p. 68.

t54

t*
 drept p6- ,,Cdci Israel a uitat pe cel ce l-afdcul... De aceea, voi trimite
Atingerea de obiecte socotite necurate era considerat6
m6ref al religiei Vechiului Testament stl loctncetdlile lor" (Hoz.8, 13; cf.9i 11,3; Ier.2,19;5,3;7,28;
cat. Daicaracterul unic ai
dispar pur qi 15,6; 17,23;25,8 sq.;29,19 sq.; 32,33; Ps. 14, 2 sq.)
i, i"ptrf c5 in c6rlile proorocilor tgaf a:.:ste iucruri ins6 in
rmpi, fr"irtea voin{ei, cuvAntului { cali lui Dumnezeu'Acfiunile Vechiul Testament are un numlr foarte mare de denumiri pen-
tru diferitele feluri gi nuan{e ale picatului.
;dl" iegii sunt p.i*it" ca fiind voinla lui Dumnezeu'
motive-de
;;;L;;por avea decat motive reiigioase; eventualele nu exist6'. Aqadar'
uiia nutu.a si dea naqtere la acqiuni morale
"are
unici a intregii religii cdtre un singur punct $l anume:
"or,r..g"n1u existi prezenti qi in $ 25. Numirile picatelor
fiecare picat este pScat c6ntra lui Dumnezeu'
--
aceastd Privinl6:
Mea, pe
,,iok""l a zis lui Moise: pe cel care a pdcdtuit contra
(Ex' 32'33);
Dintre toate numirile pdcatului, cea mai blAndd pare:
o"iro tl voi sterge din cartea Mea" L. Seghia dela Sagah ,,ardtdci". Acesta pare sd fie pdcatul fE-
alta cere Domnul de la
,,li s-a ardtat, omtule, ce este bine' Ce umbli plecat cu
cut din gregeall, din slSbiciunea naturii omeneqti, a$a cum se ex-
trnri,'ai"at sdfaci dreptate, sd iubesti mila si sd grrimd Ps. 19, 13: ,,Cine tSi cunoaste greSalele fdcute din neStiinfd?
Dumnezeul tdu" (Mlh. 6' 8). Irrrtd-mi greSalele pe care nu le cunosc " (Cf. Num, 35, l1-15; Ios.
in I Samuel (2, iS) iespS4irea dintre p[cate fali de oameni 9i .tt),3-9;5, 18). ,,Iatd eu am nxers prosteSte Si am greSitfoarte" (l
aparent[' deoarece acolo este
p6cate fa!6 de Dumnezeu este numai Stm.26,2l).
- de o apreciere diferiti a pedepsei'-de aceea el este totdeauna o
vorba 2. Chata (,,pdcat"). Acest nume este derivat de la verbul chat -
O"out""" plcatul este neasiultaiea, ,,;r gregi, rdtdci, pdcdtui" de la un drum drept sau scop bun (Jud. 20,
qi poate si st[p6-
f"pta-fiUlia, de o.din spiritual, 9i omul trebuie l6) gi aratd plcatul ca o deviere sau rdtdcire de la calea lui Dumne-
neascS Picatul: rcu. $i el se gdsegte utilizat pentru a exprima plcatele sldbiciunii gi
,,Dacd faci bine, vei fi primit' da1 dacd faci rdu' pdcatul
bine ,rlc negtiinlei sau gi picate mai grele:
pa;dr;;;; i, usd, dorinyi lui se line dupd tine' dar tu sd-l
stdpd-
,,Sd nu-li aduci aminte de greSalele din tinerelea mea" es.25,7);
neSti" (Gen. 4,7).
'"-'s"ai,rr ,.|'dcatele mele se ridicd deasupra capului meu, ca o povard grea,
p[catului sal[qluiegte in_spiritul sau inima omului: \unt prea grele pentru mine" (Ps. 38, 41, Cf.Ps. 59, 13; 109,7).
,,Dumnezeu a vdzut cd rdutatia
omului era mare pe pdmdnt, Si cd .

3. Sata (satah,,a se abate din drum"). Ca gi cele doui denumiri

toate intocmirile gfrnclurilor din inima lui
erau tndreptate numai
rlt' mai sus, aratd o abatere sau deviere de Ia calea dreapti:
6,5);
-' rdu, tnfiecare zi" (Gen'
spre
pam'dntul din-pricina omului' pentru cd ,,Sd nu li se abatd inima spre calea unei asemenea femei"
,,iu'voi"mai bleiterna din tinerelea tl'rov.7,25);
inticmirile gdndurilor din inima omului sunt rele ,,Nu umbla pe calea celor nelegiuli, fereStele de ea, nu trece
""'" (Gen.8,2l)
lui" picatul I't aa, ocole$te-o $i treci tnainte " (Prov. 4, 14-15).
in a""r.sul timpuritor, se recunoaqte tot mai mult c5 4. Aon (aon cdteodatd, Si avon de la rddacina avah -,,a se in-
o lipsi de team6 de Dumnezeu 9i
este uitarea O" Ou*nlreu,
"'t"
mai ales o lipsl de iubire fa!6 de el: -
,lrri". La forma hifil ,,a se incovoia", in sens moral ,,a decidea,,).
1,,/r este pdcatul pe careJ face omul cdnd il biruie ispita, devenind
de sabie vor muri' adicd cei ce
,,Totri pdldtoSii poporului meu r'rrrovat prin aceastf, biruire. Lucrul acesta se vede din expresii ca:
nici nu va veni peste noi"
zic: nu ne va aiungu f, ,oi nenorocirea'
(Am.9, 10);
rttt,t ovoth - ,,pdcatele plrintilor"
(Ex. 20, 5;34,7), aon haemori -
dar ei s-au rdsculat tm- ,.1r;rcatul Amoritilor" (Gen. 15, 16), avon hatati -,,p6catul pbcatu-
,,Am hrdnit Si am crescut ni$te copii' Irrr rneu" (Ps. 32, 5).
potriva Mea" (Is. 1,2);

156 157

.L
 lJrmeazdpdcate ceva mai grele:
5. Pesa(derivat de la pasa,,a se despdr{i, a cddea, a deveni re'
negat"). PeSa este pdcatul prin care se rupe raportul cu Dumnezeu,
o infidelitate, ba chiar o rdscoal[ contra Domnului:
,,Dacd.fiii tdi pdrdsesc Legea Mea Si nu umbld dupd poruncile
Mele, dqcd ei calid legiuirile Mele Si nu lin poruncile Mele, atunci
voi pedepsi cu varga nelegiuirile lor Si cu lovituri vina lor" (Ps'
89, 30 sq.).
Pe treapta cuv6ntului Peqa stau 9i cuvintele:
6. Bagad (,,a fi necredincios, fi decizut" Cf' I S' 14'33;Is'24,
16;48,8; Mal. 2, I I q.a.) 106,39; Ier' 3, 1, 9.a.)
'8.
Sarar ,,a ft rdzvrdtit contra lui Dumnezeu" Is' 1,23;30, l;
Ier. 5, 23; Hoz. 9, I 5 q.a.)
9. Marah(afirdmtdtit"). Num. 20,24;27,14; I Sam' 12,15;l
R 13,21;)
10. Marad (,,a fi potrivnic". Num. 14, 9; Ios' 22, 16; Ez' 2,
3;-Dan. 9,9; Neh. 9,26)
I l. M aal (,,a fr decdzut". Iov 21, 3 4; Ezra 9, 2; 10, 6; Deut' 3 2,
51,; Neh. 13,27)
Denumirile cele mai generale pentru plcat sunt:
12. Rasa derivat de la rasa ,,a se aprinde la simfuri, a se re-
volta,,. Este pdcatul in sensul obignuit al cuvantului, c6nd se face
raul in loc s[ se fac6 ce este bine. El este o revolta contra lui Dum-
nezeu gi contra voinlei Sale sfinte. Dar din cauza acesta, nelegiui'
tul este totdeauna cu frica in s6n. Este veqnic abatut qi nemullumit:
,,Cei rdi sunt ca marea iffiriatd, care nu se poate liniSti Si
ale
afard noroi mdl. Cei rdi n-au pace, zice Dom'
cdrei ape aruncd Si
nul meu" (Is. 57, 20 Cf. Ps. 32, 10).
Urmitoarele nume arati nimicnicia pdcatului:
1. Aven (de la radScina zru nefolosita in vechiul Testament, dar
care are insemnare negativi. Substantivul Aven inseamnd van, gol'
fraudS, impietate). Aien este p6catul prin care se lucreazd ni-
micnicia, vanitatea, nelegiuirea. De aceea, picdtogii sunt numi{i
(Tov.2l,3;34,8; Ps. 5, 6; 6,8; 14,28,3;36,
'13;59,3).degertdciunii"
,,bdrbafii
in cA4ile Vechiului Testament, cuvdntul Aven este utilizat
in'special pentru nimicnicia cultului idolilor. De aceea, in ironie,
Hoiea numegte cetatea Bethel ,,casa lui Dumnezeu" qi Beth-Aven
Is' 66,3)'
,,casa degertSciunii" (Cf. qi Am, l, 5; I Sam. 15,23;
r58
2. Sav (a cirei rdddcind savanu i se cunoagte originea). pdcatul
tlcnumit $av era ca qi Aven ceva care dep6rta pe om de Dumnezcu,
;rlipindu-l de nimicniciile vielii pimantegti. indeosebi cuvdntul este
uLilizat pentru a ardta cr idolii pdgani sunt nimicuri, inexistunre
(lcr. 18, 15; Ps. 31,7 S.a.). PAnd la urmd, Sav era pdcatul minciunii
;.i falsit[fii.
3" Amal (de la aceeagi rddlcind, care insemna ,,a munci,,). De
irici vine qi cuv6ntul rom6nesc hamal ,,muncitor,,. Substantivul a
;riuns sI insemne muncirea sau comiterea pdcatului. Era fapta ne-
rrorociti a pdcatului (Is. 10, 1; Hab. 1, 3; ps. 10,7; 55, ll).
4" Belial, (compus din beli ,,fdrd" Si iaal,,a fi util, a ajuta',),
cste pScatul care lucreazd, zdddrnicia. nimicnicia, c6ci n-aduce nici
rrn folos sufletului. De aceea, picdtosul este un om al degerticiunii
(i$ belial I Sam. 25, 25; 30, 22) este un fiu al nemerniciei (ben
lrclial) (I Sam. 25, l7), iar pdcdtoqii in general sunt ,,fiii lui Belial,,
(l Sam. 2, 12;Deut. 13,141' Jud. 20, 13).
5. Seker (de la aceeagi rlddcinl cu sensul de ,,a inqela, a
rrrinfi"). Era p5catul ingelSciunii, aljurdmdntului fals, al profe{iei
lrrlse etc. (Deut. 19, 18; Ps" 27,12;Frov. IZ,17;19,5;Lev.5,24;
ls. 57, 4; Ier. 28, 15; 29, 3 I g.a.).
6. Zima (de la Zaman ,,a simfi, a cugeta,,). pare ci era picatul
vicleniei, gireteniei gi rdutdlii. Se intalneqte in special pentru acele
lxicate ce-gi au originea in neruginarea cuiva (Lev. 18, l7; Iov. 31,
tl;Ez.16,27;22,9).
J. Turna (de la tama - ,,a fi necurat"). Este picatul ca necu-
r;rtcnie, ca murdlrie, ce se prinde de sufletul omului, ca o conse-
t'irr{d a nelegiuirii: ,,Purificd sanctuarul din cauza necurd{iilor
(rretumoth)f ilor lui Israel si din pricina transgresiunilor,
si tutu-
ntr pdcatelor lor" (Lev. 16, 16).
B. Ra (de la rea -,,a sparge, a ft rdu"), in sens moral, cuvAntul
rrr inseamnl r[u. Este numele general al pdcatului, c6ci desem-
ncazd ce nu este bun, deci tot ce este nepldcut lui Dumnezeu.
9. Nebala (de la nabal - ,,a face ceva de ruqine, nedemn,,), ?n
r ir{ile Vechiului Testament, este folosit cu sensul de
,,prostie, im-
pictate, inepfie". Este pdcatul impietdfii, al omului care nu cugetl
l:r puterea lui Dumnezeu (Is. 9, 16; 32,6; Iud. 19,23;Deut.22,2l:
lrrs. 7. 15: ler.29.231.
l}.Evel (de la aval - ,,a se incovoia, a se intoarce, a declclca").
('rrvAntul Evel exprimi intoarcerea qi depdrlarea de la voirr(rr r.i
159
tl
Dumnezeu, deci aratl pdcatul ca o risturnare a mersului normal
al acele prcate in care indirect se trddeazd" o rrsculare contra sfintc-
viefii (Ps. 3'7. l: 43.1: 58, 3; 82.2)te'' niei lui Dumnezeu:
'tt.StcWut
(de la sachal - ,,a face o nerozie")' Cuv6ntul arat[ ,,Rdzvrdti{i atifost totdeauna contra Domnului" (Deut. 9,7 Cf .
unei acliuni nefolositoare din punct de vedere al infelep- I's. 106, 7,78,17);
"o*ii"."u
ciunii. El desemneazd pdcatu| ca ceva inutil omului (Eccl. |,17:,2, ,,Fdrddelegile voastre vd despart pe voi de Durunezeul vostru, Si
3;2,12-13;7,25 10" i; 10, 13)' piicatele voastre au astupat raza Sa inqintea voastrd', (Is. 59, 2);
lL.Asek (asak -,,a implica, a for{a pe nedrept")' Cuvdntul Oseft ,,Doud rele aficut poporul Meu: M-a pdrdsit pe Mine, izvorul
,.u,a o acliune de-ap[sare, de nedreptdlire, deci indicl picatul cel viu, ca sd-Si sape un pul... ce nu are apd" (Ier. 2, 13).
brutalitalii iter. 6, 6; Ps. 1 19, 134;Ps. 62,1 1; Is' 54, 14; 59, l3)' Vechiul Testament zugrdvegte pdcatul ca o rupere, ca o desplr-
13.CLamas (de la aceeaqi rddicini, cu sensul de ,,a impila'
a ne- tire de Dumnezeu, prin expresiile: ,,a pdrdsi pe yahweh" (Deut. 31,
dreptS{i,, ca qi osek de mai sus). Era pacatul nedreptalirii
celor l6;Jud. 2,12,Ier.5, l9); ,,a se depdrta de Dumnezeu,' (I Sam. 12,
(Gen. 6, l1; 49,5; Ps' 18, 49; Prov' 3, 3; Ps' 7' 20; II Regi 18, 6; Is. 59,13;Ier.28, L6); ,,a se rdtdci de Dumnezeu,,
mici 9i neputincioqi
(Ez. 44, IO); ,,a se revolta" (Deut. 9,7;Ps.78, 17; Is. 63, l0).
17; Prov. 4,1.7).
Aceste numiri atAt de diferite ne sugereazd ideea cd ar fi existat Fiindcd leglmAntul dintre Yahwah qi Israel, foarte adesea in
Ve- Vechiul Testament, este reprezentat ca o cdsdtorie, in care yah-
mai rnulte trepte ale pdcatului2oo. Deoarece, in ultimd instan{6,
contra lui weh este soful, iar Israel solia (Is. 54, 5; 54, 13; Ez. 16,20; Hoz. 2,
chiul Testament infelege pdcatul ca o faptd indreptatd
la 4; 9, 18), de aceea, pdcltuirea lui Israel fald de yahweh, mai ales
Dumnezeu, de aceea, el nu poate fi clasificat dupi obiectul care
mai mari cAnd mergea la idolii pdg6ni, este zugrlvitd ca o necredinld
se refera. Aga de pild[, proi-efii spun cd unul dintre cele
conjugald, ca un adulter, ca o desfrdnare Si intindciune cu strdinii
pdcatecontraluiDumnezeuestenedreptd{ireasIracilor,vaduvelor
(Lev. 17,7;20,5; Deut. 31, 16). De aceei,a, israelilii pdcltogi sunt
gi orfanilor. Totuqi exista o oarecare gradalie a pdcatului' care^ se
sau mai micd cu care el a fost rrumili79ii desfrdnatei, deoarece mama lor (adicd poporul luat ca o
ioate c6pata dupd intenlia mai mare comunitate) este o decdzutb (Hoz. 2, 6). De asemenea, ei mai sunt
sivnrgit.'Oarecum, limpede, Legea deosebeqte pdcatele fdcute din
rrumili ,,fiii pierdull", rdzvrdtili. necinstili, neinfelegf,tori, care nu-i
greSe'aldqiceleflcutecuntdnaridicatd,adicdcuinlenyie'Legea
scamini lui Dumnezeu qi care au pierdut favoarea p6rinteasc6, in
iu." o clarS deosebire intre penalitatea acestor pdcate (Vezi Num' rrrod neinfelegitor (Is. 1,4; 30, I ; Ier. 3, 14;Ez. 2, 4; Hoz. 5, 7).
15,22-31), unde se aratb cum se expiazd picatele lEcute din
gre-
pdcatele Pbcatul mai era socotit ca o jignire sau ofensd adusl lui Dum-
q"ula. Cr'ourecare bunSvoin!6, vorbesc qi profe{ii despre
pica- ,ezeu. Fiinfa lui Dumnezeu nu er? atinsd prin pdcatele omului, dar
efectuate neintenlionat (Ps. 19, 13) 9i apoi cu asprime despre t'ra nesocotitd slava gi sfinlenia sa20r.
ohiar
tele ascunse (nistarot), adicd acele p[cate care r[mAn ascunse
Picatul, mai departe, era socotit ca o invdrtogare, ca o inclpdld-
fufa A" fbptuitorul lor, curn sunt gindurile nelegiuite (Ps' 90'
8)'
sunt oarecum scuza- nare spre r5u, o ur5 impotriva lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu
Aici trebuie amintite pdcatele tinerefii, cale
cste numai adevdrul, de aceea, ca o despirlire de Dumn ezeu, pdca- I

bile prin faptul cd in tinerele omul nu poate sd aprecieze consecin{a
faptelor sale (Ps. 25, 7 lov. 13, 26).
intr-o opozilie de neimpdcat cu cele de mai sus, stau pdcatele
fficutc clin neascultare, ingamfare 9i rSzvratire contra lui Dumne-
zeu, ctt care fhptaEtrl se laud6, uneori, de care este mAndru' deci
te'S"hol, P.,,p. t'it., p. 127
2oo
Sellin 8., o1t. t:it.,1'r.6()
trrl trebuie sd fie socotit o minciund. (chezer) qi o i,geldci:errre (mir-
nruh) a omului lErd minte.
Nefiind nimic substanfial sau esenfial, ci numai corup{ie qi de-
cidere a fiinlei umane, picatul mai poartd numele de deEertdciune
(rik gi hevel). PdnI la urmd, cum am vdzut mai sus, p6catul este o
lipsi de minte (chislah) este chiar o boal6 (holi).
'o' Schol, P., op. cit., p. 123 sq.

160 161
 Din aceastb pricinS, Vechiul Testament numeqte pe cel care s0
las6 biruili de p5cate, cu cuvintele resaim (rdl), le{int (caraghiogi),
zedim (apostall), salvim (cinicl), holelim (libertini, insensibili),
saaranim (nepdsdtori, oameni ai stomaculul), gheim (trufaqi, aro'
ganfi, necredincioqi). Ei erau duqmanii de moarte ai profelilor 9i ai
autorilor cd(ilor didactice, in in(elesul cel mai evident al cuvintu.
lui. Pdcatele acestui fel de oarneni trebuie sd fie pedepsite cu moar'
tea; ele n-au iertare gi atrag ura lui Dumnezeu, ca unii care se ating
de guvernarea lui Dumnezeu in lume, in mod direct:
,,Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine lnsuSi Si Domnul Dumne'
zeul ostirilor a zis: ,,Mi-e scdrbd de mdndria lui lacob si-i urdsc
palatele. De aceea, ti voi da in mdna vrdimasului cetatea cu tot ce
este tn ea". (Am.6, 8; Ps. 19, 14 73, 18 sq'; Is. 22, 13,Is. 29,20
Mal. 3, 15; Prov. 1,22;Iov. 15,4).
Trebuie sI amintim cI Vechiul Testament cunoaqte foarte bino
noliunea de vinS gi in primul r6nd, acea vini obiectivi pe care ;i-o
atrage omul prin pdcatele sale in fala lui Duntnezeu'"'. Este drept
ci nu existl un cuv6nt propriu pentru aceastl nofiune, dar dupl
uzul ebraic sunt folosite aceleaqi cuvinte, at6t pentru fapta in ches'
tiune, cAt gi pentru consecinlele ei. Sunt folosite, indeosebi, cuvin'
tele hataat, avon, pesa (Gen. 15, 16; 44, 16; Ez. 39 2I; 34, I ; Hoz,
14, 3; Is. I, 4; 20, L3: Ez. 2I, 30-34; 35, 5; Ps. 3 l,1 1, 38, 5, 40'
13; 44,13). Pentru descrierea vinei atrase de p6cat sunt folosite di'
ferite imagini. Odata se spune cd omul este legat de pdcatele sale qi
le trage dupd sine fErd s5 poatd scdpa de ele (Is. 5, I 8) sau cd vina
ce simte omul dupi comiterea pScatului apasi asupra sa ca o pova'
rI grea (Gen. 4, 13), sau se spune cd pdcatele sunt adunate do
Dumnezeu intr-un vas (Gen. 15, 16), sau legate intr-o pungd (Hoz,
13, 13), sau in fine, cum tot Hozea spune, cd plcatele sunt scriso
intr-o carte, aga incdt pururea s[ afl5 inaintea lui Dumnezeu (Hoz,
1,2;Ps.90, 8; Mal. 3, 16). Un fel impresionant de a infh{iga vina
este acela folosit de Isaia qi anume ci vina este ca un perete caro
desparte pe om de Dumnezeu. Cuvdntul asam, care in limba mai
vec-he iniemna un dar de impdcare, in vorbirea de mai t6rziu, 9i
mai ales in cea preo{eascd, devine un cuv^ant pentru vind (Gen. 26,
10; Ier. 51, 5; Lev. 4,, 13; 5,2; Num. 5, J)'o'.
'o' Sellin 8., op. cit., p.69.
203
seilin 8., op. cit., p.70.
t62
In legdturi cu acestea, constatlm c5 Vechiul Testament cu-
rroagte qi simf6mAntul subiectiv al vinei sau congtiinla de a fi vino-
vat. Lucrul acesta se vede chiar din faptul ci omul dupl cdderea in
pacat se ascunde de fala lui Dumnezeu. Cuvdntul folosit pentru
;roeastd congtiinlI este ,,ii bate inima" ,,i-a bdtut inima lui David",
I Sam. 24, 6; II Sam. 24, l0; Iov. 27 , 6). Exist6 unele istorisiri care
rloscriu cu multl pricepere acliunea poverii pdcatelor asupra su-
llctului celui pdcltos, mai ales in istoria lui David (II Sam. 12 9i
l-5) gi in istoria lui Iacob. Poelii care au compus psalmii de poc6-
rntd descriu adesea in chip impresionant, cum congtiinla vinovlfiei
lste in interiorul omului, ca un foc ce mistuie trupul (Ps. 32;'6,3;
,10, 13;51, l0). Nu lipsegte nici ideea ch urmarea pdcatului este
Iuga dinaintea lui Dumnezeu, dimpreun6 cu o viald nelinigtitd gi
lrird pace (Gen. 4, l2; Ps. 139,7;Ls.48,22).
$ 26. Plcatul ca inclinare gi ca forfl
Aceleaqi urmdri pe care le-a avut p6catul originar, pentru Adam
i;i Eva, le are pi pentru fiecare om in parte sau pentru omenire in
t,,Lrneral, deoarece to{i oamenii se trag din ei. $i dupd cum omenirea
rrrlreagd s-ar fi bucurat de toate bunurile stdrii originare, dacd.
';trlmoqii ei n-ar fi gregit, tot astfel este firesc gi drept, ca sE indure
rrr rndrile cdderii lor2oa.
Urmlrile picatului originar n-au atins numai pe strlmoqi, in pa-
rrulis, ci qi pe toli oamenii care au urmat pe Adam qi Eva. Toatd
';rrllarea pdm6nteascd std in legdturd cu primii oameni, cum bine ne
rrrvatl Sf. Apostol Pavel: ,,Dumnezeu afdcut intreg neamul ome-
tttsc, dintr-un singur sdnge, ca sd locuiascd pe toatdfata pdmdn-
tttlui" (F. A.17,26).
Vechiul Testament aratd destul de vizibil invd([tura despre mog-
tcnirea pdcatului originar. Chiar Geneza urmdreqte treptele sporirii
prlcatului intreg neamului omenesc, plecAnd de la Adam. Aga de
,'xcmplu, la pdcatul lui Adam se inqiruiesc cel al lui Cain gi
'rlricdciunea nebdnuiti din timpul lui Noe (Cf. in.tel. Solom. 10, I -4).
'oo Mihdlcescul., op. cir., p. 148 sq.
163
 Aqa de exemplu, in cuv6ntarea linuti la inaugurarea templului,
Solomon a rostit tarc: ,,Nu este nici un om care sd nu pdcdtuias-
cd" (I Regi B, 4). in cartea Proverbelor citim: ,, Cine ar putect spu'
ne: Iatd imi curdlesc inima Si m-am spdlat de pdcatul meu" (Prov.
20,9). Tot aga, cu sinceritate, spune psalmistul: ,,Dacd ai pdstra,
Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in pi-
cioare, Doamne?" (Ps. 130, 2). Caftea lui Iov, in chip special ne
aratd generalitatea p[catului qi in acelaqi timp qi ereditatea lui,
spun6nd c6 dacd nici chiar ingerii nu sunt curali inaintea ochilor lui
Dumnezeu, cu atAt mai mult poate si fie omul. Predicile de pocS-
in15 ale profelilor sunt deajuns de cunoscute pentru ca sd mai fie
menfionate.
,,To[i sunt sleili, to1i sunt stricati. Nici unul sdfacd binele, nici
unul mdcar" (Ps.14,2);
,,Doamne, sd nu intri la judecatd cu robul Tdu, cdci inaintea
Ta nu-i nici un om drept" (Ps. 143, 1);
,,De Te vei uita la pdcate, Doamne, cine va mai putea sa
stea?" (Ps. 130, 1).
Chiar figurile cele mai ideale ale poporului Bibliei, ca Avraam
(Gen. 12, 18), Moise (8x.2,12; Num. 20, 10), David (II Sam. ll,2),
nu sunt iertate, ci li se aratd pdcatele comise, cu toati sinceritatea 9i
uneori sunt condamnate falrd nici o consideralie. Aceasta se intAmpld
mai ales in cazul lui Iacob (Gen.27, l;Hoz, 12,4;Is. 43,27).
Dac[ ne-am intreba, despre motivul pentru care Vechiul Testa-
ment invafd generalitatea pdcatuluizos, adesea rdspunsul este aqa:
Fiindci suntem n6scu{i din p6m6nt 9i suntem slabi, de aceea nu
putem ajunge s[ implinim voinla lui Dumnezeu intocmai. Conqti-
inla pdcatului apare adesea intpreunatd cu simfdminte de necazuri,
suferin{e qi dureri (Ps. 6, 3 1 g.a.). In locurile acestea 9i altele ase-
mdndtoare, pdcatul apare ca o urmare a condi(iei noastre ontologi-
ce, ca o boald care igi are cauzain creafie 9i cu prezenla cireia tre-
buie sd ne familiarizdm, adicd sI cerem lui Dumnezeu vindecarea
ei. Totugi, conceplia cea mai generalS este aceea cd pdcatul este o
tendinfa care iese din inimd sau din omul spiritual, pentru care ten-
din{d, omul csto complet rispunzitor. Se qtie cd, dupd pirerea au-
torilor Vechiului 'l-cstatnent, sediul p6catului nu este trupui, ci
'05 Sellin 8., op. r:it., p.7l
inima sau g6ndurile, adic6 omul interior (I Sam. 16, 7; ls. 6, l0: l's
11,5; 17,3;94, 11; 139,23). Omul cel dinduntru are o contitrtrri
tendin$ spre picat20u. .ar" aproape il silegte, aqa incAt el nu se
lroate apSra (Gen. 6, 5; 8,21; I Sam. 10, 9; Ps. 51, 12;73,7; 81,
l3; Prov. 17,7;Dett.10, l6; 30,6). Proorocul Ieremia a calificat
picatul ca o putere care stdpAnegte pe om aproape cu desf,vArgire.
Nu este vorba de anumite pScate, in special, ci de impietrirea ini-
rnii qi ea este cea care produce vina oamenilor (Ier. 3, 17:4,4;9,
25). Proorocul Ezechiel, care numegte intreg poporul Israel ,,casa
impotrivirii", gtie cd situalia nu se poate schimba dec6t atunci c6nd
I)umnezeu ne d5, in locul inimii de piatr5, o inim6 sim{itoare (Ez.
11, 19; 18, 31; 36, 26). Profetul Zaharia personificd nelegiuirea
intr-o femeie qi spune ci aceastd putere va fi distrusl la un moment
dat (Zah.5, 7 sq; 3, 9).
Urmirile picatului personal
$ 27.
Am vdzut in paragrafele precedente c[ sub pdcatul originar in-
telegem acea cSlcare a poruncii lui Dumnezeu, acea abatere a natu-
rii omeneqti de la legea lui Dumnezeu, pe care au efectuat-o proto-
pnrinfii in Eden gi care de la ei se transmite tuturor urmaqilor lor pe
calea nagterii naturale. P[catul originar, in descendenlii lui Adam, I
se deosebegte de pdcatul originar al protopSrinfilor prin aceea cI
strdmogii au comis acel p6cat, au cilcat adicl porunca datl lor de
I)umnezeu, intr-un mod congtient gi liber, deci personal, gi prin l
aceasta s-au aqezat personal in starea picatului qi personal s-au fr- i
cut culpabili inaintea lui Dumnezeu gi vrednici de condamnarea lui
Dumnezeu. Urmapii primilor oameni, ins6, n-au cllcat acea porun-
c6 a lui Dumnezeu, nu gi-au ab6tut natura lor de la Dumnezeu,
intr-un mod congtient qi liber, deoarece ei nu existau atunci; prin
urmare n-au pdcdtuit personal ca Adam, ci ei mogtenesc plcatul lui
Adam, prin descendenfa lor naturalE din Adam. Ei nu moqtenesc
insugi actul cel pdcdtos al lui Adam, cici acesta este curat personal
qi ca atare nu se poate transmite la altul, ci urmagii lui Adam mog-
2ou
Sellin E., op. cit. , p. 7 l.
tenesc de la el pdcStoqenia naturii sau aculn se aqeazi prin descen-
denla lor cea naturala de la Adam, in starea p6c5toas6 in care a cI-
zut Adam prin mincarea din pomul oprit' Urmaqii lui Adam se
nasc acum in starea cea pdcdtoasd, in care a cdzut Adam, se nasc
cu o naturd abAtutd de la Legea lui Dumnezeu' A;a ne invald dog-
matica creqtin5zo7.
Cum primul om, prin plcat, a avut consecinle grave, tot aqa 9t
fiecare om care se naqte, prin succesiune naturalS in lumea aceasta,
dacl pdcituieqte are consecin{e'
Ir,'tai intai, se pune in stare de vinovf,lie fald de Dumnezeu, -frrd
de care stare, vechiul Testament nu concepe p6catul. PScatul 16-
m6ne in om p6n6 i se d6 satisfac(ia legii vStarnate. Satisfaclia se
face prin poiainya (nasa avon - ,,a ridica pdcatul, a lepdda
pbca-
tul", cdci pdcatul era socotit ca o povard) qi prin .i"tf"'Jertfele
p"ni.u pdcat (asam) erau cele rnai de seamS' Vina pe care pdcatul o
ut.ug" iupl sine la primii oame,i se aratd prin sentimentul de ru-
qinJgi team6, in timp ce 1a Cain se manifesti ca un sentiment ce
duce spre disperare.
Drept urmare a p6catului personal, rdm6ne pe suflet o patd'
fiindclpdcatul este considerat ca o murddrie sau pdtare, iar ispdqi-
rea pacatului ca o curifire a sufletului de aceastdpatd208"
,,in necurdyenia ta este rdutate, cdci Eu te voiam curat' dar
tu nu
te-ii curdlit (io taharta). Nu te yei mai curali de intinarea t1 fdnd
ce Eu nu-mi voi slobozi complet mdnia peste tine"
(Ez' 24' l3)'
Altd urmare a pdcatului este una imediatd qi anume cI peste om
vin amdrdciuni Si necazuri, drept pedeapsI'
IatS ce frumos se exprima autorul carlii Proverbelor: ,,Cine sea-
mdnd nedreptatea (pdcattil), culeg,e antdrdciunea" (Ptov' 22' 8)'
cartea Psalmilor este plin6 de sentinfe ca aceasta: Dumnezeu
pli-
tegte fiec[ruia dupd faptele sale (Ps. 62, 13)' Omului care a.flcut
bine, i se dd rSsplata ce meritS, dar celui care a picdtuit, i se dd pe-
deapsd (Ps. 18, 26-27). Ca picatul are ca prim[ urmare
pedeaPsa
la inceputul vechiului Testament
Domnuluivir-rd, o qtim chiar de
(Gen. cap. 3), caci pentru pdcatul neascultdrii, Dumnezeu le anunld
necazuri'gi dttrcri preoum 9i moartea. Pedeapsa lui Cain 9i potopul
207
Comoroqan A.. tt1t. cit-, p- 327 .
208
Scholz P., op. r:it. , p- I 28-
confirmd aceasta qi, in acelaqi tirnp, fin mereu treazd ideea ci phca-
tul atrage pedeapsa. De altfel, toati istoria poporului Israel ne aratl
olar cd atunci c6nd evreii mergeau pe calea lui Dumnezeu, adicit
cfectuau binele, Dumnezeu le rlsplStea cu bine, dar atunci cdnd sc
abdteau, deci pdcdtuiau, Dumnezeu ii da in mina popoarelor pdg6-
ne, din vecin6tate, care-i robeau gi-i supuneau la munci amare.
Dacd peste Israel vin amdrdciuni ftzice ca: secete, pustiiri prin
l6custe, molime g.a., care pustiesc lara de la un cap la celalalt, apoi
toate acestea vin de la Yahweh, care le trimite ca sd pedepseascd
poporul pentru abaterile sale, de la calea ardtatd prin Lege (I Regi
17, l;Ier.3,3;Ez. 14,2;loelZ, 13; Am. 4,6 q.a.):
Scopul pedepsei, pe de o parte, este de rdsplatd, iar, pe de altd
pafte, de tnsdndtoSire, de corectare. Pdcltoqii, care regreti pdcatele
;i fac acte de poc[in{i, gdsesc milS la Dumnezeu care, pe cit este de
drept, tot at6t este gi de indurdtor (Ben-Sirach 16, 2). Dumnezeu nu
voiegte moartea pdcdtosului, ci sd se intoarcl de la calea cea gregitd
pi sd fie viu, adicd si trSiascl (Ez. 13, ll; 13, 19; 18. 23; 18,32).
I'6c[togii care revin la Dumnezeu, gdsesc grafie, milS qi iertare.
Pedeapsa are un caracter vindicativ, numai pentru cei refractari
pi invdrtoqafi, care nu se lasd corectafi. Pe un om de talia aceasta il
agteptl m6nia lui Dumnezeu gi pAnd la urmd este nimicit. Ideea
aceasta o expriml Vechiul Testament in mai multe feluri20e.
,,Dacii necredinciosul nu se intoarce, atunci Dttmnezeu iSi as-
cute sabia, intinde arcul Si-l {ine gata. Apoi tSi tndreptd unealta
cea ucigdtoare, iar sdgeyile leface ctrzdtoare " (Ps. 7, 13);
,,El ploud peste cei nelegiui{i pdraie de fldcdri, .foc Si pucioasd
vdnt arzdtor; iatd partea paharului lor" (Ps. 11, 6);
,yi
,,El ii smulge Si Eterge numele lor pentru totdeauna" (Ps. 9, 6);
,,PdcdtoSii se ofilesc ca iarba, aSa de repede, Si se veSteiesc, ca
varza ceaverde" (Ps. 37', 28:'59, 14;73,77).
Dupi cuvintele psalmistului, pdcitogti ,,vor pieri cafumul" (Ps.
37, 20:68, 3), ,,ca ceara de fala.focului" (Ps. 68, 3), cdci ,,rduta'
ten omului ucide pe cel nelegiuir" (Ps. 34,22), iar ,,ei se vor scu-
limdatn abis" (Ps.9, 18).
O problemd spinoasl pentru israelit, care a zbuciumat mult su-
l'letele piogilor, dupd cum vedem din cartea lov, a fost problema
suferinlei dreptului. Experien{a vietii aratd credinciogilor chiar
contrariu. Uneori c6te un nelegiuit care nu voia sd gtie de Dumne-
zeu qi Legea sa, tocmai acesta ducea o viald de tihna 9i mul-tumire,
ating6nd o virstd lung6, in timp ce mulli evlavioqi triiau in mizer
rie, necazuri qi mureau apdsali de cdtre cei nelegiuili, fbrd s6-qi pri-
meascd rdsplata aici pe p5m6nt, pentru virtulile 1or. Pe bund drep-
tate intreabd lov: ,,De ce trdiesc cei rdi? Pentru ce ti vez.i tmbdtrd'
nind Si sporind in putere? Sdmdnla lor se intdreSte in ei Si in fala
lor, odraslele lor propdsesc sub ochii lor. in casele lor domneSlc
pacea, fdrd umbrd de fricd, varga lui Dumnezeu nu vine sd-i lo'
veascd" (lov. 21,7 -9);
,,Acesta (impiosul) moare in plindtatea fericirii sale, senin Si
foarte linistit. Cdnd coapsele ii sunt pline de osdnzd Si mdduva oa'
selor bine addpatd. Celdlalt moare cu sufletul amdrdt, fdrd sd Ji
putut sd guste nimic din traiul bun" (Iov . 21, 23-24);
,,Pentru ce, Doamne, stai departe7... Cel rdu, in mdndria lui,
urmdreEte pe cei nenorocili, care cad iertfd curselor urzite de el.
Cdci cel rdu se fdleSte cu pofta lui, iar rdpitorul batiocoreSte Si ne-
socoteSte pe Domnul. Cel rdu zice cu trufie: <Nu pedepseSte Dom'
nul. Nu este Dumnezeu>. Iatd toate gdndurile lui. Treburile ii merg
bine, in orice timp. Judecdyile Tale sunt prea inalte pentru el ca
sd-l poatd vedea... El zice tn inima lui: <Nu md clatin; in veci sunl
scutit de nenorocire>" (Ps. 10, 1-6).
Asemenea exemple despre fericirea nelegiui{ilor qi nefericirea
celor buni au fost pentru incercarea piosului Vechiului Testament,
dar adesea ele au zdruncinat credinla in dreptatea lui Dumnezeu.
Aqa, de exemplu, pe timpul profetului Ezechiel, poporul israelit
ajunsese si alunece at6t de mult, incAt spunea tare: Calea lui Dum-
nezeu nu este dreapt6, adicl purtarea lui fa![ de om nu este justtr
(Ez. 18, 25 sq.;33, 17 sq.), iar pe timpul lui Maleachi mulli sus{i-
neau, fEri ocol cd nelegiuifilor le merge bine, iar piozitatea nu
ajut6 la nimic (Mal.3, 13). Lucrul acesta era consecinfa acelui in'
diferentism moral a cdrui devizd spunea: ,,sd mAncdm qi si bem,
cdci mAine suntem mo4i"2lo.
Contra unei astfel de direclii false de via!5, Vechiul Testament
caut6 si inldture orice indoialS in dreptatea lui Dumnezeu 9i s5 dez'
2'o
Schol, P., op. cit., p. 133.
158
lege contrazicerea ce pdrea s6 existe intre rdsplstireajust6 dirr partca
lui Dumnezeu gi intre fericirea impiosului qi suferinla piosului.
Pentru a spulbera gregita inlelegere despre dreptatea divirrii,
Vechiul Testament aratd cd la mijloc este numai o aparenfd, clci
irnpiogii cei rdi au un sfArgit nenorocit:
,,Nu te mdnia pe cei rdi Si nu te uita cu jind la cei care .fac rdul,
cdci ei sunt cosili ca iarba Si se veStejesc ca verdeala" (Ps.37, l-Z);
,,Numai pulin Si cel rdu nu va mai fi. Te vei uita la locul unde
ara, Si nu va mai fi " (Ps. 37, 10);
,,Vdzui un impios, care era mdndrd Si se tndlya ca un pom plin
de viald Si cu rdddcini addnci. Cdnd am trecut a doua oard, nu
tnai era acolo. L-om cdutat, dar nu l-am mai putut gdsi" (Ps. 37,
.15-36; cf. qi Ps. 49, 13-15; 55,24;73, l8-2O; Prov. 10, 25).
Pe de altd parte, credinciosul Vechiului Testament are convin-
gerea c5. nu este complet frr[ pdcat. EI, din tinerefile sale, este in-
clinat spre pdcat qi sldbiciunile firii sale adesea il biruiesc. De
aoeea, c6nd vine suferin{a, desigur, el nu e striin de venirea ei.
Credinciosul Vechiului Testament mai gtie cd pe cine iubeqte
I)umnezeu, il ceart6. Dacd Dumnezeu voieqte sd dea o rdsplatb mai
rrrare cuiva, apoi ii incearci: ,,Iatd te-am pus tn cuptor (la topit pen-
tru a alege aurul din nisip), dar nu te-am gdsit argiryt. Te-am probat
itr cuptorul suferinlei" (Is. 48, 10; cf. 9i Hab. l, 12;lnl.3, 5-6);
,,Fiule, nu disprelui mustrarea Domnului Si nu te mdhni de pe-
,lepsele Sale, cdci Domnul mustrd pe cine iubeSte, ca un pdrinte pe
t t4tilul pe care-l indrdgeSte... " (Prov. 3,Il-L2);
(,,Fiul nteu) dacd te apropii sd slujeSti Domnului, pregdteSte-li
.rufletul pentru ispite, incordeazd inima ta Sifii tare Si nu te tulbura
irr limpul de restriste. Lipe$te-te de Domnul Si nu te depdrta de El,
t'tt sd creSti mereu pdnd la sfdrSitul tdu. PrimeSte toate cdte yi se
itttdntpld Si tn felurimea umilinlei tale, fii indelung rdbddtor. Cdci
,ttrttl se ldmureSte tn foc Si oamenii cei pldculi lui Dumnezeu tn
t'ttptorul umilin[ei" (Ben-Sirach 2, L-5).
Credinciosul trebuie si indure cu resemnare toatd incercarea ce
r se pare nedreapt[, incredinfat ci Dumnezeu ii va face dreptate:
,,Dumnezeu nu pdrdseSte pe cei drepyi, ei vor fi veSnic pdzili"
( l's. 37, l8):
,,SuJletele dreplilor sunt in mdna lui Dumnezeu Si nici o tlurere
utt-i va atinge. Ele par cd pier tn ochii ndtdngilor... ele in,sti,sunl
r69
in pace. Dacd inaintea ochilor oamenilor ele au suferinle multe,
I In epoca judecdtorilor qi regilor, adesea se vorbegte despre
totuSi speranla lor despre nemurire este deplind" (in!. 3, 1-5).
Pe timpul autorului in(elepciunii lui Solornon, credinla in ne-
murirea sufletului gi via(a viitoare igi croise drum evident qi, de
acee1 credinciosului i se frgdduieqte rdsplata in viafa de dincolo,
pentru suferinfele nerispldtite pe pdmdntul acesta.
$ 28. Cei drepfi in mod relativ
in paragrafele precedente am vdzut c[ Vechiul Testament con-
line invd{Itura cE din cauza pdcatului originar, transmis la tofi oa-
menii, nimeni nu este absolvit de pdcat. Totugi, c[(ile Vechiului
Testament ne vorbesc de c6teva persoane (c6teodati gi comunitdfi),
pe care le numesc ladikim,,drepfi". Este vorba de acele persoane,
aproape legendare, care aparlin epocii vechi, despre care Vechiul
Testament relateazd ci au trdit intr-o legdturd cu Dumnezeu nebS-
nuitl gi au dus o via{6 de completd dreptate. Persoanele au fost:
Enoch, care dupd cum ne spune Geneza (5,21), a fost luat cu tru-
pul la cer, deci fEri sd guste moartea; Noe, care singur a fost in-
vrednicit sd scape de pedeapsa potopului (Gen. 6, 9,7,1); Ilie care
a fost luat, ca gi Enoch, cu cSrula cea de foc. Dar pe aceste per-
soane trebuie s5 le scoatem din numirul celorlalte, cdci cu ele
Dumnezeu a lucrat in chip extraordinar. Aqa a fost in iconomia lui
divind sd lucreze cu ddnsele. Dacd critica negativi cautd explicalii
umane, este liberd s6-gi creeze orice teorie. Creqtinismul, care cre-
rde in puterea cea mai presus de fire a lui Dumnezeu, admite lErd sI
caute explica{ie cd Enoch, Moise gi llie au putut fi lua{i de pe p6-
m6nt la ceruri.
in ceea ce privegte pe ceilaili oameni mari ai Bibliei, Vechiul
Testament, c6nd vorbegte de ei, nu-i socotegte lipsili de pdcat. Nici
chiar pe patriarhii poporului ales nu-i absolvd de picat. CuvAntul
yadakah,,dreptate" din Genezd cap. 15, unde credinla lui Avraam
este socotitd dreptate, are cu totul alt inleles decAt ,,frri de pdcat".
Avraam, Isaac Ai Iacob, ca gi alte personaiitd{i cinstite de Vechiul
Testament, au fost socotifi oameni, la fel cu ceilalli gi deci 9i cu
pdcate.
t7a
drepli, dar din confinutul textului in care se relateazd despre oi, se
vede ci nu este vorba de a fi scutifi de p6cat. Uneori cuvdntul tculik
este pus alituri de mimenu (,,de cdt noi"), care indicd sensul com-
parativ, adic[ {adikimii erau mai buni decdt ceilalti, dar nu sfinti (lI
Sam.4, l1; IRegi 2,32;Gen.18,32).
Proorocii de dinainte de exil evitd expresia ladikim aproape total.
Pentru-d6nqii toatl suflarea intregului popor este o ,,massa perdi-
tionis"2rr. in Isaia 3, 10, unde gdsim utilizat cuv6.ntul ladik, esie prrs
in comparafie cu cuvAntul rasa (,,cel rdu"). Numai profetul Habacuc
face distincfie netd intre babilonienii cei rdi gi israelitii cei drepti
care trdiesc in credinla lor qi pdzirea neclintitl a poruncilor lui
Dumnezeu. Totuqi se vede din Habacuc l, 13 c5 gi locul acesta tre-
buie interpretat ca o comparalie a israelililor cu babilonienii.
Expresia de {adik incepe si fie folositi mai des din epoca exi-
lului gi mai ales dupd exil. in interiorul poporului incep ia-gi faca
Ioc tot mai mult doub curente. Unul care grupa in el pe zeloqii care
se lineau strdns de Dumnezeu gi de poruncile Lui, igi conduceau
viafa dupl normele Sale gi se temeau de El, iar altul care apdrea in
fa{a primului grup, ca nigte oameni aposta{i gi pdcltogi. Astfel ter-
menul tadik gi in timpul postexilic are un caracter relativzlz. De
fapt, cuvdntul tadik indicS pe omul care tinde cdtre dreptate gi se
sfofieazd pentru ea: ,,Ascultati-md, voi, care untblali dupd dreptate
(neprihdnire), care cdutali pe Domnul" (Is. 51, 1). Pe l6ngd terme-
nli iasar (drept), tam qi tamin (pios, inocent), adesea sunt utilizate
gi altele, care au un sens asemdndtor, ca: ,,temitorii de Dumnezeu",
,,cei care se predau lui Dumnezeu", ,,siracii", ,,obidi1ii" ,,smeritii',:
,,Atunci cei ce se tent de Domnul au vorbit adesea unul cu al-
lul... $i veli vedea deosebirea tntre cel pios Si cel rdu, dintre cel ce
slujeSte lui Dumnezeu Si cel ce nu-I slujeSte " (Mal. 3, 16-18; Ps.
r6, 10).
Acelaqi lucru se poate vedea gi in cartea Proverbelor, unde acegti
termeni sunt pugi in antitezd (Prov. 10, 16; 10,25; ll, 8;29,7 q.a.).
Nu se poate tigadui insd cd in locurile acestea, ca gi in diferiti
psalmi, se pune accentul asupra faptelor, asupra mdinilor curate,
'" Sellin E.. op. cit.. p.73.
''' Ibidem, p. 74.
asupra vieluirii fbrd vinl qi asupra inimii curate a celor credincioqr.
Asemenea calitdfi sunt evidenliate chiar in fala lui Dumnezeu:
,,Domnul mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea, dupd curdpia
mdinilor mele, tnaintea ochilor Lui. Cu cel bun Tu Te ardli bun, cu
omul neprihdnit Tu Te ardli neprihdnit, cu cel curat Te ardli curat
Si cu cit stricat Te por1i dupd stricdciunile lui"
(Ps.18,25; cf' 9i
Ps. 25, 2l;26, 4; 41, 13;73, 13;73,26;78' 72; 101,2; 1I9,7;
Prov. 13,6,Iov.31,5 g.a.). in aceste locuri se aratdinrAurireareli-
giei cultuale, insoliti de urmlrile inv[{6turii despre risplatd, pre-
ium 9i ale pirerii c6 dreptatea unui suflet poate fi calculatd cu
ajutorul preceptelor Legii mozaice. Lucrul acesta a adus insd 9i un
pute*ic optimism etic celor ce trliau strict dupl Lege"3 ' Acest fel
de a aprecia faptele omenegti in fala lui Dumnezeu a fost doborat
in clipa apariliei Sfintei Evanghelii, dar el a rimas terenul pe care
s-a dezvoltat fariseismul qi iudaismul talmudic. Este paradoxal ci
astfel de tendinfe s-au putut dezvolta paralel cu acea impresionant[
congtiinli de picat, amintitl in paragraful precedent, care exista qi
la autorii psalmilor gi la invilatorii in{etepciunii. Avem aici o certi-
ficare c[ generalitatea picatului nu a constituit o dogm6, dar in
schimb era concluzia care se impunea in urma unei experien{e ex-
trem de amare. Cititorul cA(ii Iov nu trebuie sd se lase amlgit, nici
de demonstraliile prietenilor Ei mai ales de acelea ale lui Elihu,
dup6 care Iov este un p6c5tos, nici de propriile cuvinte ale lui Iov
(in special cap. 31), dup4 care el se socoteqte frrf, de patd' Nici una
din aceste pSreri nu corespund cu ultimele ginduri ale autorului.
Pe acestea le intd.lnim abia in cap- 42,3 qi ele ne spun cd Dumne-
zeu m6soar6 qi r6spl6tegte faptele cuiva dup6 alte principii decat
ale omului.
2t3
sellin 8., op. cit., p.74
t72
I
Capmolul V
Dumnezeu ca Judecdtor
Ideea de judecatd este strAns legatd de cea de m6ntuire. CAnd
vorbim de una, trebuie sd amintim gi de cealalt5. Numai pentru a le
studia mai pe indelete, le desplrfim pe una de alta, cdci altfel ar
trebui s[ le tratdm impreunb.
DacI ne uitlm cu luarea-aminte la aspectul general al unei co-
munitSli religioase oarecare, frri sd vrem chiar, observim doui cu-
rente, care degi trliesc la un loc totugi, din c6nd in cdnd, curentele
se ciocnesc2ra. Aceste doul curente sunt: cei ce se lin de literd Si
cei ce se lin de spiritul literei. Lucrul acesta s-a constatat cd a exis-
tat qi in comunitatea lui Israel, gi deci a dat un colorit religiei Ve-
chiului Testament. Aceste doui curente au diinuit in Israel pAn6
cdnd a venit Mdntuitorul, care aduce religia spiritului, religia cea
adevdrat[. Si nu trecem dincolo de realitate gi sd ne inchipuim cd
cele doud curente existau ca doud religii vrdjmaqe, cum fac de obi-
't". Nr, ci ele erau numai mici deosebiri
ccr cntrcrr negatrvrqtr- de a
vedea lucrurile, cdci in liniile mari dogmatice religia Vechiului
'l'estament n-a cunoscut secte.
De obicei, curentul care se finea de literd era format din cei ce
l)uneau pre! pe partea cultual-nafionalE, iar curentul care punea te-
rrrei pe spirit, avea ?n vedere partea etic6 gi universalistd. Curentul
r:ultico-nafionalist il formau mai ales slujitorii templului, iar pe cel
ctico-universalist il formau mai ales profe{ii.
Partenerii curentului cultico-na{ionalist erau goviniqti. Ei se ui-
tau in istoria trecut[ gi susfineau ca poporul sd find ad litteram la
Legea Domnului gi n-are sd se teamd de nimic. Oricine ar fi vrij-
rnagul gi oricAt de puternic, lui Israel nu-i poate prejudicia nimic,
t:irci Israel este poporul lui Yahweh, Dumnezeu.
Profelii, din contrf,, suslineau cd nu-i suficient sI ai un legS-
rrrAnt cu Dumnezeu numai de form6, ci acest legdmdnt trebuie p[-
zta
Dacdciocnirea se transformd intr-o luptl duce la regretabila separare.
r73
 Si apticat. Numai titlul de ,,popor
zit al lui Yahweh" n-ajunge ca $ 29. Judecata intregii omeniri
Dumneieu sI te incarce de bundtSlile Sale gi s[ te apere de duqma-
nii necredinciogi. Poporul trebuie s5 trdiasca in spirit leg6m6ntul
jeftfele prescrie- in paragrafele in care am amintit despre p[cat, am vdzut cd, pd-
cu Dumnezeu, udi"I Legea. Dacd vii la templu cu
catul originar s-a transmis asupra intregului gen uman gi deci nici
se, dar mdinile ili sunt ,ran3lt" de s6nge tot felul de nedreptali 9i
qi
un om nu poate sd fie socotit {br6 gregeald. IJrmeazd, de aici cd
netrebnicii, legdmAntul cu Yahweh n-ajuti la mare lucru' CSrfile
omul, cdplt6nd starea de vinovd{ie in fala lui Dumnezeu, singurul
lui Amos, Ierernia, Isaia gi toli ceilal{i prooroci acest lucru il predi-
punct de drept qi sfhnt, va trebui judecat de Yahweh pentru abaterile pe care
c5. Acegtia privesc lucrurile etico-eshatologic, adicl din-
le va comite.
vedere al viiiorului, cdci ei spun poporului c5 dacd nu se indreaptd'
Capitolul al treilea al Genezei, care ne vorbeqte de ciderea
nu este departe timpul cAnd vor fi judecali' Cei buni vor fi salvafi;
cei rdi ins6 vor fi pedepsili qi nimicili.
omului, ne aratl cI acesta avea si meargd din ce in ce mai rdu. Su-
ferin{e de tot felul vor veni peste capul sdu, p6nd in cele din urm6,
Curentul etico-eshatologic sau mai bine zis profetic a predomi-
omul se va intoarce in firdna din care a fost format, adicd va muri.
nat din secolul al optulea p6na la mijlocul exilului babilonic
(sec.
secolul VIII, el n-a Lucrul acesta, de altfel, ii fusese anunfat mai inainte de cddere (Gen.
V), deci mai bine di trei secole. Nici inainte de
2, 17). Agadar, prin moartea cea hotlrAtd omului de cdtre Dum-
fost inexistent, dar epoc[ face in perioada amintitl mai sus'
nezeu, se infelegea girul intreg de dureri qi necazuri pe care omul
Fiind lipsili de independen!6, ci numai tolerali in mijlocul unei
o avea sd le indure pdn[ Ia clipa finald a vie{ii, moartea. pe c6t se
mari naliuni p5g6ne ca ceaa babilonienilor, israelilii devin acum
vede, termenul de ,,moarte" nu se referl exclusiv la incetarea din
comuniiate .eli[ioasa, un fel de sect6, dacd o putem numi aqa' de-
vin comunitatea iudaica. Spiritul curentului profetic slabeqte neba- viali, ci cuprinde in sine tot ceea ce noi numim prin cuvintele
suferin!6, nenorocire2ls, rd.u g.a. Lucrul acesta reiese din expresii ca:
nuit gi curentul cultico-nilional devine predominant. Legislalia,
reediiat6 gi pusl in ordine pe timpul lui Ezra, ajutd mult la uitarea ,,Iatd, ili pun azi tnainte viala Si binele, moartea Si rdul" (Deut. 30,
spiritului Ltico-eshatologic. Preolii qi clrturarii reintorgi din exil se 15-20. Cf. Deut. 1, 1; 10, 13; 11,26; Lev. 18, 5; Am. 5,4-t4;Ier.
'21,8;Ez. 3, l7; 18,21 sq.;
partea cu- 33, 16;Prov.2,l8; 5, 8; 7,26);
interesau mai mult de partea formalS a religiei, neglij6nd
rat spirituala gi universalistS a religiei. Pe ei ii interesa starea pre- ,,Poporului acestui aSa sd-i spui: ASa vorbeSte Donmul; Iatd cd
zentd a comunitdlii 9i nu-i privea viitorul'
vd pun inainte calea vielii Si calea morlii" (Ier. 2L,8).
Lacuna introdusl de cetre cSrturari 9i preo{i a fost completat[ Cuv6ntul ,,moarte", pe cdt se poate vedea din locurile indicate
de cStre literatura apocaliptica, ajunsS din secolul al III-lea la
o rnai sus, cuprinde in sine toati gama de dureri qi necazuri, pe care
dezvoltare nebdnuita. in aceasti literatura, ni se dau ample
infor- ,rrnul le gustd in viala pdmdnteascd. CAnd este vorba de moarte, in
malii despre cetele ingereqti, despre judecata lui Dumnezeu' despre scnsul adevdrat al cuvSntului, astfel vorbeqte textul biblic:
-etor
soarta ceior buni gi a rdi; despre rai qi iad, lucruri despre care, ,,Eu zic: Dumnezeule, nu md lua la juntdtatea zilelor mele, Tu
perioadadedinaintedeprofeligiceaimediatdup6exilnunevor- ,ri cdrui ani dureazd veSnic " (Ps. 102, 25, Cf. ps. 55, 16; 55,24;
biserd decdt prea Pulin. ls. 38, 10; Iov. 15, 32;22, 16); :

,,Tu vei merge tn poce la pdrin{ii tdi, veifi lnmormdntat dupd o

lfirrdnele fericitd" (Gen. 15, 15;25,8; Iov. 5,25 sq.;42, 17).
Din cauza nelegiuirilor comise chiar de cdtre descenden{ii lui
Sct, care erau temdtori de Dumnezeu, ca si nu mai arnintim de ur-

t'5
sellin E, op. cit.,p.75.

175

,-_ -J
 ruia Dumnezeuii iartd, pScatele nu vede putreziciunea. Prin faptul
maqii lui Cain, rdi prin definilie (Gen. cap' 6), Dumnezeu t9 !9t?-
c5 omul plcdtuiegte, adicd se depdrteazd de Dumnezeu, omul gi-a
rlqie sd dea ca prim[ pedeapsd, oamenilor, o via!6 numai de 120 de
pururea in om' rrles singur calea care duce Ia moarte, la dureri gi necazuri:
arir'. ,,Dumnezeu a zis: Duhul Meu nu va rdmdne
Totusi zilele lui vor fi de ,,Multe cdi pot sd pard bune omului, dar la urmd se vdd cd ele
cdci omul nu este decat carne pdcdtoasa.
rluc la moarte" (Prov. 14, I2); cf. Ps. I, 5; 34, ll; 57, 38; 73, 27;
o sutd cloudzeci de ani" (Gen. 6,3)"u.
109,15; 139,24).
FiindcS oamenii chiar 9i dup6 potop nu s-au cumin{it, ci lan{ul
pdcatelor a continuat, de aceea 9i scara pedepselor s-a mhrit- Oa-
menii de dup6 potop, pe mdsurd ce inaintau in cunoqtinlele tehnice
qi culturale, in uce"uqi mdsurb inaintau qi in mocirla pScatelor' $ 30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor
ientru aceasta qi Dumnezeu, ca primi pedeaps[, le incurc[ limbile
gi-i rispindegte sub formd de popoare' Pentru orice pdcat, omeni-
iea primea diept rasplat6 suferin!6 gi necaz. Se abitea Israel de la
Din cele ce desprindem din Genezd, dupd potop, generaliile
urnane au fost din nou infectate de virusul pScatului. Uciderea,
calia Domnului, consecin{a era c[ Dumnezeu ii trimitea robie, se-
rlesfr6narea, furtul etc. incep sd devind viala celor mai mul1i. De
cet6, ldcuste etc.;
palatele rrceea, Dumnezeu intervine gi risipeqte popoarele. Fiindcd singure,
,,De aceea voi trimite foc tn Moab, care va mistui popoarele ar fi ajuns toate la intunecimea gi decadenla cea mai
Chiriatului si Moabul va pieri tn mijlocul zarvei, tn mijlocul stri-
(Am' 2,2); rrrare, Dumnezeu a ales un popor care sd poarte stindardul credin{ei
gdtelor de rdzboi Si sunetului trdmbilei"
tinerii cu sabia' rrcalterate gi sd devind mesagerul Siu ?n mijlocul beznei celorlalte
,,Am trimis tn voi ciuma, ca tn Egipt; v-am ucis :rcmin{ii. in acest scop, cum aflbm din Genez6,, cap.72, este ales
am ldsat sd vi se ia cciii, am fdcut sd vi se suie tn ndri duhoarea
Avraam, care devine strdmogul poporului ales.
taberei voastre..." (Am. 4, 10. Cf. 9i 5, 9; 9,4;9,10; Hoz' 5, 14 sq';
Dupd alegerea lui Avraam, Vechiul Testament vorbegte foafte
9, 10 sq.; 14,3; 14,5; Is. 5, 14;22, 14;Ez' 33' 16 sq'; Ps' 73' 18-20);
Ta"' lrrr{in de celelalte na}iuni. Ele apar numai ca un bici al lui Dumne-
,,Noi suntem mistuili de mdnict Ta Si ingrozili de urgia zt'u, prin care Yahweh pedepsea pe Israel.
Toate zilele noastre pier de furia Ta."" zice Psalmnl 90' 5-11' care
viefii sunt cauzate de Celelalte naliuni ale pdmAntului, nefiind credincioase, r6nd pe
ne aratS clar ci moartea gi toate suferinlele riirrd sunt qterse de pe fa\a pim6ntului, qi aceasta din cauza {Erdde-
picatele omului; It'gilor comise. Atunci cdnd ele robesc pe Israel, Dumnezeu le
meu' ca o
,,Cdci fdrddelegile mele se ridicd deasupra capului pcrmite acestora, pentru ca Israel sd-gi isplqeasc6 pdcatele, dar
pov,ard giea apasd peste mine--." zice Psalmul 38,4, care ne 16- rrrrmaidecdt gi natiunile care au oprimat pe Israel trebuie sd-qi isp6-
'mureqte-ci
suierinlele qi necazurile sunt consecin,te ale pdcatului
;;crrscl nelegiuirile. Ele o pl[tesc scump, cici Dumnezou le qterge
(Cf. Ps. 40,13;103, 3); rrrrrintirea lor (Is. 10, 5: 14, 24; Hab. 1,2: 2, 4; 3, 2)"
Tu ai
,,Iatd, chiar suferin{ele mele erau spre mdntuirea mea;
I

ai Locuitorii Sodomei gi Gomorei au fost argi cu ploaia de foc qi

gdsit pldcere sd-mi sco[i sufletul din groapa putrezirii' cdci.
"aruniat (Is' 38, 17 sq')' Aici ;,rroioas5, din cauza desfrAnlrii la care ajunseseri (Gen. cap. 19).
inapoia mea toate pdcatele mele" lrgiptenii, care s-au purtat cu Israel a$a cum gtim, au fost bituli de
Isaia ne aratd cL moartea este pricinuita de p6cat, deoarece cel c6- l)urnnezeu, cd s-a dus vestea in toatd lumea (I Sam. 4, B). Anorilii
;rrr fhcut silnicie dupd silnicie gi Dumnezeu i-a nimicit, atunci c6nd
2t6
in alte locuri ale Vechiului Testament, limita vdrstei difer6. tn Gen. rrr:legiuirile lor au ajuns la vArf (Gen. 15, 16).
41, este de 130 de ani. in ps. 90, limita este de 70 de ani. La Isaia
g 6-5, C6nd a sosit ,,plinirea vremii", Dumnezeu trirnite peste natiu-
20 este de 100 de ani. rrile care au umplut mdsura r6ut5fii, spaimct sa divind qi elc ipi

171

u
 hilate gi in loc sI se a$tepte timpul in care toate popoarele vor veni
pierd puterea qi sunt nimicite de alte neamuri, care p6n5 aici fuse-
serl mai slabe (Ex. 23,27; Ios. 24, l2)-
si se inchine la Ierusalim pentru a primi acolo iertarea gi cunoagte-
rea lui Dumnezeu, din contrS, acum se agteaptS un atac al tuturor
,,Ziua lui Yahweh", expresie des intalnit[ in ca4ile Vechiului
Testament, era zinjudecalii in care neamurile aveau s6 fie
jude- lropoarelor asupra Ierusalimului, ocazie cu care Dumnezeu va {inc
judecata Sa, tocmai in Ierusalim, gi va face ca atacatorii sd giseas-
cate de Dumnezeu, cand se va face dreptate iui Israel, pentflr carc
c[, inaintea for]elor cetdlii sfinte un sfdrqit s6ngeros2r7. Agteptarea
,,ziuahi Yahweh" va fi o zi de lumini 9i bucurie (Is' 9, I )' lcestei judecifi, ca o condilie principalS pentru ca Dumnezeu sf,
Proorocul Amos enumarS pScatele popoarelor vecine 9i aratil
rribS stdpdnire nestingheritd asupra lumii, se poate intdlni pentru
pacatul cel mai mare pentru care ele vor trebui s6-9i isp[qeascil
prima oard la Ezechiel. Acesta, in capitolele 3B gi 39, aratd cd Gog
vina (Am. 1,3-2,3). PScatele ardtate nu sunt numai cele comiso
tlin Magog va veni in fruntea tuturor popoarelor nordice, pentru ca
contra lui Israel, ci qi cele sivirgite contra dreptS{ii qi sfinleniei lui
sa distrugl Ierusalimul, dar va s{trgi in mod infricogdtor pe munlii
Dumnezeu (Am. 2, 2. Cf. 9i Is. 14, 28-20,1 sq'; Sof' 2,4-15)'
( lanaanului. Profetul loel, in capitolul 4, aratd. cf, judecata lui
pentru umilirea, jefuirea qi nelegiuirile comise contra na{iunilor Dum-
,,ezeu"8 se va intinde asupra tuturor popoareloi, in sensul cI in
mai mici, pe care 1e supuserA, imperiile mari erau judecate dc
ziua lui Yahweh ele vor fi adunate in valea losafat, de l6ngd leru-
Dumnezeu gi osAndite la pieire (l'{ahum, cap. 1-3; Hab' cap' 1-3;
salim, gi vor fi nimicite de cdtre oqtile ceregti. Profetul Zaharia,in
E;2.25,32).
capitolele 13 gi 14, spune cd dupd mari fenomene ale naturii, Dum-
Profetul Ieremia, in capitolul 25, 15, ne descrie intr-o formd mi'
rrczeu insugi va apdrea in Iupta finalI gi prin molime gi pestl va
nunati pieirea de pe arena istoriei a zece popoare care au sdvirqit
rlistruge complet armatele atacatoare ale p[gAnilor, care vor veni
netrebnicii in fa{a lui Dumnezeu. ultimul din aceste zece este popo'
t:ontra Ierusalimului gi J5rii Sfinte.
rul Babilonului, care va pl6ti infricoqdtor crimele sale contra altor
nafiuni, dar in special contra lui Israel, crime pe care profetul-lc
In capitolul 7, Daniel aratd cd judecata asupra popoarelor va
rrvea loc in ceruri. Acolo, reprezentantul uneia din marile puteri ale
mai bine, clci lsrael era naliunea sa. caderea imperiului
"unougt" lrrrnii pbm6nteqti distruge pe cel al unei alte mari puteri, pdni ce
babilonian qi a celorlalte este descrisS foarte viu de acelaqi profot
Ieremia, in iapitolele 46-51 (Cf. qi Is- cap. 46 qi 47;13, 14 9i 20)' lrriul ceresc scoate puterea din mdna celui din urmd gi a celui mai
'rcnr€t, pentru a o ?ncredinfa poporului sfinfilor, adic6 ogtilor ce-
Profelii predicAnd un Dumnezeu universal, adicd nu numai al
rc;ti, sub conducerea ,,fJnuia", cu chip de om.
lui Israel, care judeca nu numai pe Israel ci qi toate seminfiile p['
Cu toatd aceastd dorin{a nafionalistS, cd Dumnezeu va nimici pe
m6ntului (Habaiuc cap. I qi 2; Nahum 2,12;3,4), Yahweh este col
,lrr;manii lui Israel, totuqi toate cltile Vechiului Testament aratd
care poarta de grija asupra dreptSlii pe pf,mant 9i pedepseqte toato I

rrrranim cI Dumnezeul cel sffint va lucra in aga fel inc6t p6nd la

neamurile o ialc5. Yahweh este apdrStorul tuturor nafiunilof
"ur"
mici, n6pdstuite de cele mari- De aceea, profetul Isaia (42, 4; 45,6;
45 , l4;5 I , 4 sq.) ne spune cI seminliile mici aqteptau cu nerlbdaro
judecata cea mare pe care Dumnezeu avea si o fac[ fa(d de impc-
riul babilonian.
Epoca de dupa exil, din p'acate, micgoreaza orizontul universa.
Iist, aga de frumos predicat de c6tre profefii preexilici. comunita'
tea iudaicd de dup6 exil, devenind separatista, c6 s-a izolat in chip
neb6nuit de alte popoare, neglijeazd complet celelalte naliuni, so.
cotindu-le pe toate dugmane" iui Iuda gi deci lui Dumnezeu. lrt
aceastS stare de spirit, ideile profelilor de dinainte de exil sunt ani'
rrnnd toate popoarele il vor recunoagte ca adevdratul gi singurul
l)urnnezeu. Popoarele care se vor impotrivi planului de mdntuire al
lrri Yahweh, Dumnezeul cel adevdrat, vor pieri, cdci numai un sin-
lirrr domn poate sd fie pe pdmdnt (Joel 4,21; Zah. 14, 5; 14,9; Is.
.l 23). Forma acestei
' , aqteptiri a j udecdlii popoarelor pe alocuri in
Vcchiul Testament a fost influen{atd de agteptlri curat omenegti Ei
t'i Sellin E., op. cit., p.83.
rr8 Profetul
Ioel este agezat de cdtre mulli exegeli tradilionaligti
tt irt<llici) ca scriind dupf, exilul babilonic.

178 t79
pamanteqti. Numai de c6tre Evanghelia lui Hristos ea a fost com-
plet epuratn. De aceea, Pavel spune tare, ca sd fie auzit qi de evrei:
l ;i nici un imperiu necircumcis nu va putea ripune
,,Nu mai este iudeu Si nici elin.-." (Col. 3, 11)'
$ 31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel
Dumnezeu a creat pe om pentru via{d 9i fericire ve$nic5. Prin
neascultare, omul a devenit muritor 9i mereu aplecat spre p[cat'
care a atras dupd sine pedeapsa potopului. Dupi potop, Dumnezeu
imprigtie popoarele, dintre care i9i alege o singurd seminlie care sl
past in mijlocul intunericului lumina monoteismului. Semin{ia
"re
avea si fie cea coboritoare din Avraam, pdrintele poporului evreu'
poporut evreu sau israelit este cel ales de Dumnezeu din mijlocul
tuturor neamurilor pbmantului, care avea sd incheie un legimint
cu Yahweh. Prin acest leg[mant, Dumnezeu frgSduia lui Israel o
viala fericiti qi un viitor glorios, in schimbul unei ascultari fireqti,
de a merge numai p" cerului. in caz cd Israel c6lca in pi-
"ui"u
cioare le!'amantul, atunci trebuia si suporte rigorile sancfiunilor
din pedepse terestre: necazuri provenite din secete'
"ur" "onrtuu
r5;zboaie, robie etc.
in clipa cind poporul israelit a fost ales de Dumnezeu, el a primit
voinla lui yahweh qi s-a obligat si asculte de ea, adicl sd o
implineascd (Ex. 20, l;24,7; Ios. 24, 24;ler'7,23)' Toate vestirilo
gi comunic6rile divine Dumnezeu le f5cea f6giduind bine in caz-do
implinire (Ex. 34, 14; Ios. 24, 19) dar vestind o sancfiune aspr6in
caz decdlcare (Ex. cap. 20, 5 sq.; Deut. 28, l5 sq'; Lev ' 26, la tq')'
in spiritul Vechiului Testament, deqi popor ales, Israel nu er'
scutit de judecatd afunci cind el se abdtea de la calea lui Dumne'
zeu. Daci poporul asculta de Leglmmtul incheiat cu Yahweh'
qi bine'
adicd mergea dupi inv[!6turile Legii, avea si fie mullumit
cuv6ntat (Deut. 11,26 sq.; 28, 14; 2 sq.)'
Curentul cultico-nalionalist, i* amintit qi in paragraful
precedent, igi crease iluzia cd, de"r.
indat6 ce Israel are un leg[mint
cel sfant, in care troneazl
cu Dumnez.r, u." in Ierusalim templul
nev6zut insuqi Yahweh, apoi chiar daci din punct de vedere moral'
viafa lasd mult de dorit, nu face nimic. Dumnezeu il ap[rd pe Israel
180
;i ddrAma templul cel sfdnt (Cf. Am. 5, 18)2re.
Jara Fdgdcluitl
Credinla aceasta, cum vedem din profetul leremia, era alimen-
tat6 de aga numilii ,,profe1i falgi", din slujba regilor.
Contra acestui fel de a in{elege legdmintul cu Dumnezeu, s-au
ridicat cu toatd forla profe{ii inspirafi sau ,,adevdra(ii profefi". Ei
spun rispicat: faptul ci Israel este poporul ales, ci are un leglmdnt
cu Dumnezeu gi un templu sfdnt, nu constituie un apanaj ca el (Is-
rael) sd nu fie pedepsit, dacd nu merge pe calea lui Dumnezeu.
Yahweh este Dumnezeul cel sffint, dar este gi gelos. Unde se frp-
tuiegte pdcatul, Yahweh aduce nenorocire, oricui gi oriunde, fie
chiar in templul sfdnt din Ierusalim. Dumnezeu nu poate sd stea la
trn loc cu picatul. Toatd creafia gi mai ales omul care a devenit p5-
c5tos, trebuie sd dispard acolo unde apare Dumnezeu. Cum Israel
oste plin de pdcate, de aceea Dumnezeu iljudec6 gi poporul ales ar
lrebui sI dispari chiar mai degrabd decdt celelalte popoare cu care
l)umnezeu n-are leglmdnt, adic6 nu le-a ardtat calea (Exod 33, 5;
Am. 5, L6; 3,2). De aceea, profefii spun ci ,,ziua lui Yahweh" este
rnai curdnd o zi a intunericului, a nimicirii, a mor(ii, a judecilii qi
rru a luminii, in special pentru Israel.
Aceasti conceplie a judec6lii, dupl pdcat gi dupl alegere, este
lcprezentatd mai intAi in I Regi 18, 17; 19, 11 sq.;22,8 iar din
tirnpul proorocului Amos devine dominantS. Lucrul acesta il pre-
rlicd profelii adevlra(i, fiindc[ ei simt apropierea cerului, adic6 a
Iui Dumnezeu, care nu va l6sa pe nimeni frr6 judecatd (Am. 5, 18 I
sc1.; 8, 9 sq.; 9, i-4). Israel va sim[i judecata divini mai puternic
rlcc6t toate celelalte popoare, fiindc6 intr-o mdsurd mai mare a
lrrirnit gi grafia lui Dumnezeu. Fiindcd Dumnezeu i-a dat Legea sa,
piicatele lui Israel sunt cu at6t mai detestabile, cu cit el gtia ce are
tlo frcut (Am. 3,2 Cf. qi 82.16,48).
"'Erau unii din curentul mistico-na{ionalist care a;teptau ca intr-o
lrrrnd zi sI apard Yahweh in mijlocul poporului din lerusalim. La sirbd-
toarea anului nou, c6nd se simboliza urcarea lui Yahweh pe tron, cei care
;rlrartineau misticilor aminti{i igi exprimau speranla, urdndu-pica in aceas-
tlr zi Dumnezeu s6 aduc6 judecata gi pieirea peste toate popoarele care-l-
rrrisc pe El, respectiv pe Israel. Atunci va veni peste Israel lumina qi pu-
tcrea (Amos 5, 18).
18t
 Cel care predicd mai cu tdrie judecata lui Israel este lsaia (2,
6-22). Cu qi mai mare vehemen{d zugrivegte profetul Zefania
,,ziua Domnului", ardt6nd-o ca pe o zi de spaimS 9i bezn6, spun6n'
du-i ,,ziua m6celului", ,,ziua judec6fii", ,,a examenului" (Zefania l,
1-18; cf . 1,2 sq.;3, 8 sq.).
Fdrd si crufe nici pe regi nici clasa potenlati a preolilor, Iere-
mia spune ci Dumnezeu a judecat pe Israel 9i l-a gdsit vinovat
p6nd la mdduva oaselor. De aceea, poporul va fi dus in robia ba-
bilonian6, iar templul sfhnt va fi ars pini la temelie. Aceasta a in-
furiat pAnd la sAnge tabdra cultico-nafionalistE, care l-a aruncat pe
Ieremia in grota cu noroi 9i ldrd lumind (Ier. cap.37 9i 38). $i la
Ieremia, (4,23 qi 28, 8) qi la Ezechiel (6, 1 1;20,35),,ziua Dom-
nului" este zi de doliu pentru Israel. Desigur, nici popoarele cele-
lalte nu vor scipa de judecata Domnului.
De altfel, proorocii la care lipseqte expresia de ,,ziua lui Yah'
weh" cunosc gi dAngii chestiunea intr-un fel asemdnStor. Hozea
spune cd Dumnezeu se judecd cu Israel din cauza lipsei sale de cre'
dinciogie, din care pricind {ara gi tot ce se afl6 intr-insa, va fi dis-
trus cain urma unui incendiu (Hoz. 4,L;3; cf.5, 1; 5,5;5,9; 12'
3). intr-o figuri de stil, Mihea spune c5 Dumnezeu coboari din
palatul Siu ceresc pe pdm6nt, pentru ajudeca pe lacob 9i pe luda,
clipd in care pdm6ntul se va cutremura qi se va topi (Mih. 1,2-7)-
Aqadar, toli proorocii au vdzut judecata din urmd ca o realitate
de care nimeni nu va scdpa. Unii dintre ei (Amos, Isaia, Mihea),
explicd lucrul acesta prin decadenla moralS foarte mare a poporu'
lui, iar al1ii (Hozea, Ieremia, Ezechiel) aratd cd pricina este de or'
din religios qi std in apostazia poporului fald de Dumnezeu- Deo'
sebirile sunt aqa de relative gi p6n6 la urm6, cauzele se reduc la ptr-
rdsirea lui Dumnezeu22o.
Timp de secole, profelii au avertizat pe Israel sd se abati de la
calea cea rea pe care a apucat, cdci altfel vine ,,ziua Domnului",
adicd judecata gi aceasta va fi necruldtoare. Citind azi cuvintele
profe{ilor, s-ar putea s6 ne aparS ca o rdzbunate groaznicd 9i cI
Dumnezeu socoate pe Israel ca un duqman ireductibil (Is. 1,24;6,
13; Am. 9, 2 sq.;Hoz. 5, 14; 9, ll 13, 7, Cf-F;z. 21, 19 sq. Chiar
Isaia in cap. 40, 2 spune cI Iuda a primit o pedeapsS dubl6 pentru
f
182
pdcatele s6vArgite). Era insd numai o ameninfare, ca poporlrl sI se
pltrund[.
Spusele profefilor s-au implinit, cdci atAt regatul de nord sau ls-
rael, c6t gi cel de sud sau Iuda, au pldtit scump neascultarea de
l)umnezeu. Ambele au fost desfiinlate qi populalia dusl in robia
lsiro-babiloniani.
Abia in exll, ,,la rdul Babilonului, ant Sezut Si am pldns" (Ps.
137, l), abia acolo poporul s-a dezmeticit, cdci merge la profetul
Irzechiel gi-i spune: ,,Fdrddelegile Si pdcatele noastre sunt asupra
noastrd Si din pricina lor suntem amdrd1i: cum sd mcti trdim? (Ez.
33, 10).
Reintoarsl din exil, comunitatea iudaicd igi reincepe via{a reli-
gioasd, cdci politic era sub dominalia persanS. Profelii de dupi exil,
ca sI lind poporul pe calea Domnului, reiau expresia,,ziua lui Yah-
weh" care se apropie. Profetul Zaharia spune cI peste lard planeazd
un blestem: ,,Acesta este blestemul care este peste toatd lara... cdci
orice ho{ Si oricine jurd strdmb vafi nimicit cu desdvdrSire de aici"
(Zah. 5,3; cf. l, 16; 2, l4). Profetul Maleahi anun!5 cd Domnul va
veni la judecatl sd pedepseasc6 pe Iuda, care va ,ceme poporul
printr-un dArmon, qi-l va curSli ca pe argint (Mal. 3, 1-5).
Pe cdt se vede, gi dup6 exil a continuat aqteptarea unei zile aju-
decAtii de apoi, care va judeca int6i pe poporul leglmAntului. Chiar
dacl comunitatea iudaic6, in urma direcfiei dati de Ezra, iqi in-
tlreaptd privirile spre prezent gi trecut, ciutdnd fericirea aici pe
pdmdnt, totugi credin .ta c6 va fi o judecatl viitoare, cdnd Israel va fi
iudecat pentru ce a frcut n-a lipsit. Scrierile apocaliptice care au
ap5rut ardtau cI vor fi judecate rnai int6i popoarele plgdne. Poporul
insd pdstra inv6!5tura profefilor cd va veni ziuajudeclfii gi de aceea
sc strdduia sI nu-l prindl in stare de vrljmdqie cu Dumnezeu. El
irgtepta pe cineva care s6-i arate calea poc5in{ei, ca venirea lui
I)umnezeu sd nu-i prindi nepregdtifi. In modul acesta s-a dezvoltat
incet, incet, invilitura cd inainte de venirea lui Mesia, trebuia sd
rcvinl in lume Ilie proorocul ca predicator al pocdinlei. in chipul
rrcesta luda sd nu mai fie nimicit a doua oari de mAnia nimicitoare a
Iui Dumnezeu cel sfAnt qi drept (Mal. 3, 24; Ben-Sirach 48, 10).
183
,.]

$ 32. Judecata lui Dumnezeu
fa{i de fiecare israelit
in carfile de dinainte de exil, ca de altfel in toate cdr{ile vechiu-
lui Testament, individul ocupd un loc foarte qters- Na{iunea sau po-
porul sunt cele douf, no{iuni cu care lucreazdVechiul Testament.
Soarta fiecirui individ israelit nu poate sd fie alta dec6t aceea pe
care Dumnezeu ahfurdzit-o intregii omeniri cdzutl in p6cat. Deci 9i
fiecare israelit in parte are si fie supus j udecdlii lui Dumnezeu'
omul a fost h6r6zit de Dumnezeu pentru viala fericitS 9i etem6,
dar prin pdcat el a ajuns sd fie destinat morlii. Aceastd osAnd6, de
altfbl, ii fusese anunlata omului chiar mai inainte de c5lcarea po-
runcii divine. Lds6ndu-se ademenitd de qarpe, Eva ispiteqte qi pc
Adam sd mln6nce din fructul oprit 9i prin aceasta, ambii soli au
auzit din gura lui Dumnezeu cb intreaga lor via![ va fi un intreg
lan! de suferin{a, pan[ ce se vor intoarce in pimdntul din care au
fost lua{i.
Generaliile de dup[ Adam, avAnd o naturl slab6, au cdzut din
pScat in pdcat. Israelitii n-au facut excepfie de la aceastS cale. ceva
mai mult, pozilia unui individ israelit fafd de Dumnezeu este mult
deosebitd decAt a unui individ din oricare alt popor, fiindci naliu-
nea lui Israel primise de la Dumnezeu atej,f-a binecuvdntdri, incAt ar
fi putut trdi o fericire pdm6nteascs. f)ar dacd Israel n-a pdzitfagd'
duinlele luate prin legdmdnt, prin acesta el s-a aqezat pe o pozilic
mai grea decdt a altor popoare cu care Dumnezeu n-a voit sd aibl
de-a face. Se inlelege atunci cd qijudecata contra individului evreu
trebuie sa fie gi ea mai aspra. in genul acesta se exprimf, proorocul
Amos:
,,Ett v-am ales pe voi dintre toate familiile pdntiintului' Da
aceea, vd voi pedepsi pentru toate nelegiurile voastre" (Am' 3,2)'
Amintirdm mai sus cd individul nu conta prea mult in fa{a
semin{iei sau a na{iunii. De aceea, gisim locuri in Vechiul Testa-
ment in care picatele individului atrag dup6 sine pedeapsa semi-
nfiei sau genera!iei succesive:
,,Eu Domnul, Dumnezeul tdu, sunt un Dumnezeu gelos, carc
pedepsesc nelegiuirea pdrinlilor in copii, pdnd la al treilea Si la ul
patrulea neam, al celor ce md urd,sc " (Exod 20,5).
184
De fapt, citatele ca cel de mai sus, nu ne afirmd ci individul
ar
fi scutitde sancfiunea pentru plcatele sale personale, deoarece cr-
z6nd peste nafiunea intreagd, pedeapsa cade qi asupra sa. Lucrul
acesta se glsegte menfionat clar in cdr{ile Vechiului Testament:
,,Domnul sd rdspldteascd dupd rdutatea lui celui ce a ficut
rdul" (Il Sam. 3, 39);
,,Cu cel bun. tu eSti bun,. cu omul drept, te porli dupd dreptate,
cu cel curat esti curat, cu cel inddrdtnic, te porpi dupd tnddrdtnicia
lui" QlSam.22,26-27).
Chestiunea pedepsei individuale a fost limpezitd, de profe{i care
vedeau bine cd nu este justd pdrerea de a suferi o na{iune ?ntreagd
clin cauza pbcatelor cdtorva indivizi. Ieremia, in special, se ridicd
cu toatd forla contra dictonului care-qi lzcuse drum larg in vorbirea
curerrt[ a poporului: ,,Pdrinlii au miincat aguridd Si copiilor li
s-au sterpezit dinlii" (Ier. 31,29). Cu Ieremia se face ?nceputul gi
pe urmd se continud ideea cd fiecare individ trebuie sE stea in fata
lui Dumnezeu qi sd rlspundd de plcatele sale. (Ier. 31,29-34).
l)roorocul Ezechiel spune: ,,Cdnd va pdcdtui o
lrtrd ?mpotriva
M.q declitndu-se la fdrddelegi Si Eu imi voi intinde mdna contra
t'i..., chiar de arfi tn mijlocwl ei aceSti trei oameni: Noe, Daniel
Si
Itn, ei nu Si-ar scdpa decdt sufletul lor, prin neprihdnirea lor, zice
I )r,tmnul Duntnezeu" (Ez. 14, 1 3- 14).
Pe cAt se vede, un popor nu poate sd fie salvat de un om drept,
rlcci in mod logic nici poporul nu trebuie sd sufere din cauza pd-
t atelor anumitor indivizi:
,,Neprihdnirea celui neprihiinit nu-l vq mdntui tn ziuafdrdrte_
lcgii lui si cel rdu nu va cddea lovit de rdutatea lui, in ziua in cqre
.s'a va intoarce de la ea, dupd cum nici cel neprihdnit nu va putea
rti lrdiascd prin neprihdnirea sa tn ziua tn care va sdvdrSit o.fd_
fi
rtidelege" (F,2.33, l2). Aici profetul Ezechiel pune in comparalie
l,c cei drepti $i pe cei nelegiuili, qi arati ci fiecare rispunde pentru
lricatul sdu. In capitolul 18, acelagi profet aratd cd cei drepli vor fi
rcoompensa{i cu via!5, iar cei rdi cu moartea:
,,Cdci Domnul cunoaste calea celor drepli, dar caleo pdcdtoSilor
wt pieri" (Ps. 1, 6). Calea pdcdtoqilor atrage judecata lui Dumnezeu
,i un sfArgit timpuriu, fiindcd Dumnezeu ii ,,pune ln locuri oltma
t.ose gi-i aruncd tn prdpdd. Cum sunt nimici{i intr-o clipd! ,lr.rttt
1ricrduli, prdpddili printr-un sfdrSit ndprazic... " (ps. 73, Ig-20).
185
 pe om, iar capitolele 76, 19 gi 31, aratd dorin{a cea mare de a se
[)in contr6, drep]ii sunt purta{i de rnin6, adicd apdra{i de Dum-
intAlni cu ea, cdci Iov se qtie nevinovat.
nezeu: ,,Eu sunt totdeauna cu tine- Tu m-ai apucat de mdna
Profetii de dup6 exil, ca gi cei de dinainte de exil, vorbesc de-
dreaptd, md cdlduzeSti cu sfatul Tdu Si apoi md primeSti in cinste"
(Ps. 73,23 sq).
spre judecata divinS, individuald, cici ei aqteapti ,,ziua lui yah-
weh" c6nd poporul va fi v6nturat, adic6 judecat. Profetul Maleahi
DupI cum se vede, individul israelit este supus judecdlii divine
ne aratd cd.,,ziua Domnului" va fi o cernere definitivd, cdnd vor fi
intr-o mlsurd cu mult mai mare dec6t individul pdg6n, fiindcd
nimicili toli apostafii din popor (Mal. 3,5).
Dumnezeu lumineazd qi cerceteazS acest popor cu o grij[ aparte:
Dupd cdrlile Vechiului Testament, judecata atAt a popoarelor,
,,in timpul acela, voi scormoni cu felinare lerusalimul Si voi cdt gi a indivizilor este dati ca efectudndu-se aici pe pimAnt. Nu-
pedepsi pi toyi oamenii care se bizuiesc pe droidiile lor Si zic in
-inirua rnai ?n Daniel 12, 2 ni se aratd ci judecata va avea loc dincolo de
loi: <Domnul nu vaface nici bine, nici rdu>" (Zef ' l,12; cf '
moarte gi de mormdnt. Daniel ne spune cd dintre cei care acum
Ier.6,27 sq; Ez. 16,48 sq.; Ps. 139,23);
dorm, unii se vor scula pentru o viali vegnicd, iar allii pentru ocard
,,N-a cinoscut Dumnezeu cdile mele? Nu mi-a numdrat el pasii
;;i rugine vegnicd. Ideea aceasta o gdsim clarificatd la maximum de
mei? (Iov 31,4).
cdtre Evanghelie, unde judecata de apoi va fi Ia finele lumii aces-
Psalmii, care mai toli au fost folosili la cultul divin de la tem-
teia pdmAntegti gi inceputul viefii veqnice22r.
-plu, recunosc ci fiecare om pdcdtuieqte 9i deci i$i meritl pedeapsa:
,,intrufdrddetegi m-am zdmislit Si in pdcate m-a ndscut maica
mea" (Ps.51,5);
,,Atunci li-am mdrturisit pdcatul meu Si nu mi-am ascuns nele'
giuirile mele" (Ps. 32,5. Cf. 9i Ps. 31, l1; 130, I sq.).
$tiindu-se cu congtiinla inc[rcat6, picitosul cere mila
lui Dum-
nezeu: ,,Doamne, nu intra la iudecatd cu robul tdu, cd nici un orn
viu nu este fdrd prihand inaintea Ta" (Ps. I43,2).
$tiind ca atunci c6nd se porneqte urgia lui Dumnezeu este teri-
bild, credinciosul c6zut in pdcat se roagi si nu fie pedepsit dupl
m6nia divinS, ci duP[ mare mila Lui:
,,Ai mild de mine, Doamne, cd md prdpddesc! Vindecd-md
Doamne, cdci imi tremurd oasele. Sufletul mi-i ingrozit" (Ps' 6,2;
cf. qi Ps. 38,2;39,5;Ier.10,24).
jude-
$tiindu-se nevinovat, credinciosul agteapti cu seninltate
cata cea dreapti a lui Dumnezeu:
,,Doamne, judecd popoarele. Fd-mi dreptate dupd nevinovd{iu
Si neprihdnirea mea. Pune capdt rdutd{ii celor rdi Si
tntdreSte pe
cel nevinovat, Tu, care cercetezi inimile Si rdrunchii, Dumnezeule
drepre " (Ps. 7. 8 sq.)l
-,,5d
se arate clreptatea mea inaintea Ta Si sd priveascd ochii tdi
neprihdnirea mea" (Ps. 17, 2;cf. 139,23).
in chip minunat ne zugrdveqte cartea Iov aqteptarea judecd{ii
individuaie a omului. Capitolele 8 qi 9 aratd spaima ceJ cuprinde Sellin 8., op. cit., p.90.
"t
186
 in doctrina cregtind, m6ntuirea omului vine de la Dumnczer-r.
dar prin a doua persoand a Sf. Treimi, anume prin MAntuilorrrl.
Ceptrolut-VI Despre aga ceva, in mod deschis nu este vorba in Vechiul Testa-
ment. Profeliile despre Mesia in infeles cregtin erau pufine gi nein-
Dumnezeu ca mdntuitor {elese pentru masa credinciogilor celor mul1i. Israelilii credeau ci
mAntuirea vine de la Dumnezeu direct qi cel mult prin mesagerii
sdi (ingeri), pe care El ii inslrcineazd, cn aducerea la indeplinire a
planurilor sale de mdntuire.
rai; aqa
Ciderea oamenilor n-a fost definitivd ca cea a ingerilor
omului nu este
ne inva!6 dogmatica noastri creqtinS' Dacd ciderea
ingerii raj
definitivI, inseamnd cI mAntuiiea lui este posibild- Iin
extern6'
it picat din singura lor voinli, IEri nici o ispitiremai mult au $ 33. LegimAntul
"arri
timp ce primii oameni au cdzut, nu prin sinea lor'
ci
iori,"n,uti de cdtre diavol. Aqadar, ingerii cei rii s-au revoltat di-
simpli voinla lor' care de la sine a
Primul mijloc de mdntuire pe care Dumnezeu il dE omenirii
rect contra lui Dumnezeu, prin este Leg6m6ntul pe care EI il face cu poporul ales. Fiindc6 natura
in om voin[a s-a r6zvrdtit
a"u"nit renegatl 9i revoltatS, in timp ce omului fusese vdtdmatd gi prin sine singurf, n-ar mai fi fost in stare
provocare care a adus
prin senzualilatea cea provocatd din exterior, sd gdseascd calea ce duce la Dumnezeu, adic6 la mintuire, atunci
in*""ur"u rafiunii omului. ingerii cei rdi' ca spirite pure'. cici Dumnezeu, pentru a scipa omenirea de la pieire sigurd, a ales un
starea lor originarS'
n-aveau corpuri, puteau mai uqoi sI ^rdm6ni in popor din mijlocul nafiunilor pdmintului, care sI fie ca un fel de
J""at o*ul,^fii46 spirito-corporatd' ingerii cei rii au
devenit com-
sdmintd, un nucleu, al unei omeniri noi. Prin acest popor, Dumne-
plet inv6rtogali in rdu indati dup[ cSdeie, ajungAnd
inamicii decla-
zev avea sd-gi implineascd lelurile pentru care crease dintru ince-
ra{i ai lui Dumnezeu. Omul cei c6zut nu s-a flcut
aqa de rdu incAt
put pe om, si fie viu gi sd se bucure de binecuvdntdrile Sale divine.
amintit mai ina-
,a'nu *ui rlmin[ nimic bun intr-insul' Cum am Legimdntul pe evreiegte se spune berith, care ar avea ca primd
int", or"rr nu s-a distrus, ci a r6mas in el chipul lui Dumnezeu, insemnitate2z3 ,,osp51 de sirbdtoare', degi mai degrabl ar avea pe
in el mustrarea cugetului qi
J"iiiro_" form6 alteratd,' cdcr a rimas cea de ,,cdtuge" apoi ,,obliga1i""'*. in limbajul ."ligior, uneori cu-
ndzuinfa duPI bine qi adevdr' vdntul berith se referS la o obligafie pe care gi-o impune ?nsuqi
Din toate acestea, reiese posibilitatea refacerii omului ,c[zut' I)umnezeu. Alteori, cuvAntul berith inseamnd,,normd,,,,,lege,,, iar
originar6, adicd s[ se mdututasca-- '
---in a restituirii in starea
adicd
gasim iieile de mai sus sintetizate de profetul
;rlteori se referd simultan Ia ambele sensuri, qi atunci se poate tra-
cuvinte, tluce prin ,,legimAnt". Totdeauna, insi, subiectul acfiunii este nu-
"a,"ru
Ezechiel: ,,Viu sunt Ei, zice Domnul Dumnezeu'
nu voiesc moarted
rnai Dumnezeu, sau mijlocitorul omenesc ins[rcinat cu leg6m6ntul.
sdfie viu" (Ez' 33' 1 1)'
iioarct"tii, ci sd.se tnioarcd pdcdtls.ut si planul de mintuire al lui
ldeea de legdm6nt a existat totdeauna in Israel, aqa c6 nu este o
In aceste cuvlnte descoperim intreg pldsmuire a timpului exilului. De el vorbesc pd(ile din Vechiul Tes-
Dumnezeu: Creatorul a trebuit s6 aduc6 moartea
in om ca pe-
aceastl pedeapstr'
deapsd pentru picat. Cu toate ci omul a meritat
"3 Sellin E., op. cit., p.91.
pentru-care fusesc
totugi Dumnezeu voieqte s6-i d^druiascb viala ""' CuvAntul berirh a ajuns s6 aibd sensul de pact, legdmdnt dup6 o
rnoarte' Dumnezeu a
creat. Pentru recdpdtareaviefii qi sc6parea de t'volufie destul de lungd. Tot astfel s-a ?nt0mplat gi cu ideea de perfei:trin
pus la dispozifia omului anumite mijloace' trc. plenitudine, care cu timpul a ajuns sd insemneTelrdmdnt, fiindcd
iurl
rrrlintul se {bcea pe cer gi pe p6m6nt, adicd pe univers. (Cf. Diacon'1 ,
N cgoifd, S ab b athul V e c hiului Testam ent, Bucuregti, I 93 5).
op. cit.,P
"'Comoroqan A.,
188 189

,-t
 'I

(Ex' 34' ?O; !*'

tament pe care critica negativd le socoate. autentice baza acestui legimdnt Israel n-are de ce sr se mai teamd (cure,tul
Poporul israelit'
34,27;Flx.24,7 sq-;Hizea6,7;8,1; Am' 3' 2)' cdci
cultico-nationalist). Erau allii care spuneau cd Dumnezeu igi va
din cea mai veche antichitate, se socotea poporul
lui Dumnezeu' (i,e fEgiduin{a d6nd numai mulgumire lui Israel, dacr poporul va
pe muntele Sinai (Ex' 24'7)' pdzi calea Domnului (curentul profetico-eshatologic). De paftea
Mil a facut legdmAnt cu Dumnezeu
de la Sichem' era
Cel frcut cu losua, urmaqul lui Moise, pe colina acestora din urmr era adevdrul. Acegtia chiar prezic un nou leg6-
numai reamintire gi comemorare, cu care
prilej poporul iqi reinoia mAnt al lui Dumnezeu,
promisiunea ci va merge cu Domnul.(Iosua 24'-25 sq')' -- : --
Ieremia vede acest legdm6nt nou in faptul c[ Dumnezeu va
'--i"ia-mtele frcute-cu strdmoqii (Adam' Noe) erau mai mult pune invSfdtura lui in inirna fiecdrui individ in parte, aga incat fie-
omenesc (Gen' 12' care, in mod nemijlocit, va fi un cunoscdtor
niqte figaduinfe frcute de Dumnezeu neamului Ei invdtat al lucrurilor
Deut. 4, 31; 8; 18)' dumnezeiegti.
7;15,8;
'
i"gi*intele frcute cu patriarhii (Avraam' Isaac dacd ai lacob) sunt Spre deosebire de legimdntul de mai inainte, legdm6ntul cel
lui Avraam' va merge nou va fi vesnic. ca qi Ieremia, profetul Ezechiel igi inchipuie ridi-
li "f" iiqt" promisiuni fala de seminlia carea poporului siu din starea de robie numai datoritr unui legd-
pe calea lui Dumnezeu.
pe muntele Sinai' rnAnt nou (Ez. 34, 25;
Adevdratul t"gerna,,t este cel lZcut cu Moise 27,26). Acest leglm6nt nou va fi un lega_
cine nu se line 9i il rnint de mAntuire ,,vesnic". proorocul Isaia225 crede qi el ca DJm_
Cine se line de u""rt i"ga*Ant este m6ntuit'
nezeu va da un^leg6m6nt nou pe care-l va inscrie in inima poporu_
-- este nimicit.
calci
p.in legdm6nt, Israel devine proprietatea lui Dumnezeu' devine luisdu (51,7). in capitolul Ot, A gi cele urmitoare, Isaia uoib.gt"
cu o c[s6torie' Mi- rle legdmantul vegnic, in aqa fel inc6t el nu mai poate fi in veacul
pd*j si, ."f .iant. l-"ga'n^ntul eite asem'nat Daci unul din cei doi ,cesta, ci in cel viitor, adicr LegdmAntul adus de Mesia-lkistos.
rele este Dumnezeu, iar inireasa este Israel'
contractanli calc6 cuvdntul, leglm6ntul se
declarl dizolvat' Poporul Legdm6ntul aduce, cum am vdzut mai sus, darurile divine pen_
se obligb str
;;G; asculte de voinla lii Dumneze.' iar Domnul tru o via{6 fericitd pentru israelifi, cu condilia ca ei s6 meargl iupi
asigure viala' adica str Prescripfiile previzute in acest legim6nt. Nepizirea lui lducea
le dea mai intdi lara Cin'aanului qi apoi sd le
timpurile prir.nare r,oartea, adicd toatd gama de suferinle pdmdntegti, care culmina cu
,L Uu"u." de toate bun6t6file pdmdniului' Pentru
in mare ctnste
;i"l;i lrruel, cAnd ideea d"tpi" viafa veqnicrsinute era bucuri de viala de
rrroartea adicd nimicirea indivizilor care alcituiau poporul, ce era
tlus in robia cea amar5.
in inima poporului a"lot, mintuire.insemna
nimic' s6 nu te superc ce se intdmpla cu popoarele lumii din afara legdmdntului cu Is-
;-, ;;-pilAnt, si fii iihnit, sd nu-!i lipse-asc[fericit'
;iliJ, .a Ri *ip*it, intr-un
--*oi"epopo*i cuv6nt, s6fii rirol? Erau ele sortite pieirii definitive? cunoagte gi vechiul resta-
se hot6reete si meargl {und ;ale3,lli rrrcnt dictonul cregtin: ,,extra acclesiam, nulla salus?,, Explicit nu_l
?l:IY"''
Din contr6'.dacl1
toate binecuv6ntirile ceruiui ii vor f,iasigurate' 1,,isim, dar implicit se binuieqte. pdg6nii, necunoscdnd voia lui i

cum sunt ar['

;;;t;f ;' indeplinegte conditiile-legdmantului' a$a
eliberat de.frgfl-
l).mnezeu, nu puteau face decdt r6u gi, de aceea, nimicirea lor era
rrrr fapt sigur. P6ginii nu erau condamnati dec6t din pricina
iu,i i, cA(ile tul tvtoi.", atunti Dumrezeu' este
(Deut'
viefii
duiala Sa, iar popo*toi i se trimit cele mai mari calamitifi l()r'contrare voinlii lui Dumnezeu. Altfel ei s-ar fi bucurat de bu-
rr;r(atea divin[ care nu cunoagte margini. De altfel, pe misuri
11,26;28, l5). ce
qtie ce merito
Leglm6ntul s-a fEcut cu Israel, nu pentru cine rrr:rintim spre timpurile sosirii lui Mesia, concepfia despre neevrei
(Deut' 7' 7)' Alegerea tt ',.' upropie de sublima doctrini nou-testamentarl.
.p";;";;" acestu.i popor,.cdci nu le avea fa!6 de acest popor
face Dumner", .rngui, din propria Sa milS
.r2s
(Deut. 7,9;7,12). Cercetf,torii moderni impart pe Isaia ?n trei: cap. 40-55 ei le nu
qi in privinp leg[' l

Cum am amintit, in paragrafele precedente' rrrr'sc Deutero-Isaia,55-65 le spus Trito-Isaia. pe acest al treilea Isaiu il
mantului existau deosebiri d-e vederi. Erau
unii care credeau c6 p0 , ,,rrsider6 cd a scris dup6 exil. i

190 191 I

il
 cdtre C.t'
lat6 ce citim in Isaia 45, I sq: "Asa vorbeSte -D-omnul
Pe c6t se observS, Vechiul Testament vedea precis un timp cAnd
sd doboare neamurile toate popoarele pdmdntului vor adora pe unul gi acelaqi Dumnezeu
rus, unsul Situ, pe co,u t 1in" au mdnd 1y
Eu am ridicst pe Ci' al cerului qi al pdmAntului qi nu numai Israel se va putea bucura de
tnoinruo lui si sd arrtngn irdul tmpdrd{iilor'
cdrdrile lui"' " (Is' 45' 13); rnAntuire.
rus tn dreptatea Mea, fi voi netezi toate
robului Meu Nabuco-
,,Acum dau toate aceste {dri in -mana
donosor, impdralul Suiitonu't'i' ii dau
chior si fiarele campului'
impdrdyie nu se-vd
ca sd-i fie supuse... Dacd un popor sau o $ 34. Calea Domnului sau a mffntuirii
ace-la cu sabie'
;;p;r"lui Nibucodono''o'"' 'it pudepsi poporul
cifoamete "
si cu ciumd." (Ier' 27 '
6-8'-9f. 25'9; 43' lO)'
---'in
putem spune cd Vechiul. Asef,ma3t *noTt^",
o Adesea, in rAndurile ce s-au scris pdnd aici, am tot folosit ex-
"oo.irzie,
a lui Dumnezeu, in cadrul 9a1e]a mai
intat poporul ales presia ,,calea Domnului" (derek Yahweh). Ce era aceastd cale a
*ui" op"ra mo(ii (adicd al l)omnului? Intr-un cuvdnt, calea Domnului nl era altceva dec6t
qi blestemul
;;;; fi aptdrata" otanJu pa"utur'i de
lui Dumnezett' implinirea voii lui Dumnezeu, a$a cum aceastl voie se gdsea in
suferlnlel) 9i poate avea parte de binecuvAntarea cele zece porunci ale Decalogului gi mai exact in Thora lui Moise,
ac{iune a lui Dumnezeu
O""i-a""riuta. Vechiul Tesiament predici o
*aniu Lui contra firii plc6toase a-omului' so rdicd in cele cinci c5(i ale lui Moise. Tot ceea ce Dumnezeu a
care, in opozilie a ltri ordnduit pentru om ca sd-l facd drept, inlelept qi fericit in Vechiul
"o natura adev6ratd
aratd prin indurare qi iubire cale gste 'l'estament, toate acestea poartd numele de
yut*.tt. Aceast[ iniurare qi milostivire divind coboard asupra ,,calea Domnului". Pe
Vechiul Testament rrceasti cale trebuie sI mearg[ orice om (Deut. 19,9; Ps. 81, 14;
celor care fac voia Lui, care p6zesc legSmAntul' lOt, 6). Pentru aceasta se roagd dreptul gi evlaviosul: ,,Doamne,
dintre Dumnezeu
;;;;;; ".ele aluzii la chestiunea dacd legdtura ci ea poate qi tre- irvald-md calea Ta" (Ps. 17, 11; 86, Il). ,,Calea Ta sd mdfacd
gi om nu se limiteazd nu*ui la Yahweh 9i Israel' rmoscdtor, iar cdrlile Tale sd md instruiascd" (Ps. 25, 4).
intreaga omenire care ntl
buie sd fre extins5. ajung6nd sd cuprindd ,, Doamne, invald-md calea poruncilor tale, ca eu s-o lin pdnd la
s-a rhsculat contra Creatorului ei"": .tliirSit; condu-md pe cdrarea poruncilor Tale, cdci tn ea tmi gd-
in Egiptului si la hotur
,,Atunci vafi un ott* pn't'u Domnul lara .tasc pldcerea mea" (Ps. 119, 33-35).
Acesta va 'fi pentru
,o j un stdlp cle adutcere'aminte pentrlt Domnul'
Cum desprindern din c6r{ile Vechiului Testament, viala reli-
Egiptului '. Domnul
Domnul ostirilor un",,*n ii o id'turie in lara liioasd qi morald a credinciosului, toat6, este rezumatd in expresia:
le va trimitn Ui''t:'tiitir si un apdrdtor care sd-i izbdveasc{t'
,, ..,rd mergi cu Dumnezeu", care ar vrea si spunl c5 omul s6 se lind
ei il vor cunoaste pa
Atunci Domnul se va descapleri egiptenilor si rlc Dumnezeu, sI nu se depdrteze nici o clipd de D6nsul gi constant
mdncare' vor
daruri de
Domnul in ziua aceea' Voi atluci iertfe si Ioate g6ndurile gi toate faptele sd gi le acorde numai dupi Dumne-
le vor tmptitti" (Is' 19' 18-22);
fa'ce lurdminte Domnului Ei zr:tr. Aproape acelagi sens au gi expresiile ,,a merge tnaintea lui
'*-,:i; orunasi ,rn,'u, v'a fi un drum care va
duce din Egipt in
l)ttmnezeu" (Gen. 17, L), ,,a merge dupd Dumnezeu" (I Regi 14,
in Asiria' s,i egilt
Asiria. Asirienii se vor duie in Egipt si egiptenii S), cuvinte care vor sd spuni cI omul trebuie s5-I urmeze lui
Tot in timpul acekt'
tenii tmpreund cu asirienii vorctiii Oo*i'lui' l)umnezeu, s5-L aibd pe El ca un conduc6tor22T.
al trnituo, unit cu fgipt"l- Si cu Asiria ca o binecuvttrr
Israel va fi La aceast6, cale a Domnului, proorocii au indemnat, totdeauna,
tare tn miilocut pdmdntului' Diinul oStirilor
ii va biruecuvdnta $l ,,rc lsrael. Iati cum se exprims Ieremia, de pild6:

va zice: Binucuranii sdfie Egiptul'

poporul Meu' si Asiria lucru
.,ASa grdieSte Domnul: Stayi in drumuri, uita[i-vd Si intrebayi
Mea" (ls' 19' 23-25)'
rea mdinilor Mele si kriel *isinni'no r'ttte sufit cdrdrile cele vechi, care este calea cea bund? Umblati

"u s"ili,8., op. cit.,p.96.

t93
:
I
I
 rrste calea pe care mergAnd poate sd fie pe calea Domnului. $i
pe ea Si veli gdsi liniste pentru sufletele -voastre' Dar ei
au rds'
'prnr; I intr-adevdr, credinciogii mozaici simleau aceste interpretdri ca pc
i'{u vrei sd mergem pe ele"-(ler' 6, 16)' nigte lumini indicatoare ale clii divine:
Era Le- I

Care erau c6rdrile Jele vechi de care vorbeqte Ieremia?

,,Legea Domnului este desdvdrSitd Si tnvioreazd sufletul,. mdr-
gdmdntul lui Dumnezeu cu Moise sau Legea lui Dumnezeu' turia Domnului este adevdratd Si dd intelepciune celui neStiutor.
cil
Vechiul Testament, de la un capit pAnd la altul' adevereqte ()rdnduielile Domnului suntfdrd de prihand Si veselesc inima,. po-
cea sfintb prin legis-
Dumnezeu a ardtat poporului ales voinla Sa
runcile Domnului sunt curate Si lumineazd ochii. Frica Domnului
legislaiii'
lalia mozaic6. Dacdpopo.,l implineqte poruncile acelei c,ste curatd Si line pe vecie; hotdrdrile Domnului sunt adevdrate,
atunci el a ocolit
care nu sunt altceva dec6t voinla lui Dumnezeu' toate drepte. Ele sunt mai de prel decdt aurul, sunt mai dulci decdt
Testament
p[catul gi a cAqtigat viafa, care in infelesul Vechiului mierea Si decdt picurii dinfaguri " (Ps. 19, 7-10);
s5 fii mullumit,
inseamnS sd ai de toate, s[ nu duci lips6 de nimic, ,,Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai
deci fericit. Dacd poporul nu implineqte poruncile
Legii date dc
ca tot tlulci decdt mierea in gura mea. Prin poruncile Tale md fac mai
Dumnezeu, atunci intreg poporul va merge la distrugere' 1triceput... Cuvdntul Tdu este un felinar pentru picioarele mele Si o
exil, indivizii singuratici nu con-
restul omenirii. P6ni upioup" de Itrmind pentru cdrareq mea" (Ps. 119, 103-105).
tau; poporul intreg era rispunzitor in faf lui Dumnezeu'
Cei care dideau mai mult6 atenfie pa(ii ritualice nu desconsi-
Legealui Dumnez"u, am amintit mai sus' consta din celc
"u- tlcrau partea morald, ci o uneau cu cultul, fiindcd ei voiau cu ade-
,""" p:o.urr"i date pe muntele Horeb (Ex' 20' 1-17; Deut' 5' 6 sq')
cirfi virrat ca poporul ales sd fie un popor sfhnt. Pentru aceea, Deutero-
gi cu timpul. Legea lui Dumnezeu o formau cele cinci alo
rromul prevede hot6r6ri cu pedeapsa capital[ pentru cdlcItorii
in general' ,-
i'entateuhului
-- 9i chiar tot Vechiul Testament, proruncilor Legii (Deut. 21,21). A trdi dupl Lege, nu era socotit
O""utogrl iau cele zece porunci, ca qi toate invdf5turile pe.caro
gi s6r' cova prea inalt qi prea greu de realizat: ,,Porunca pe care {i-o dau
Mois" le-iprimit prin inspira{ie divin6, in zilele de Simbitb ,tttdzi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine... l

Era firesc
tato.i uu fost explicate poporului de c[tre preoli gi-levili' li:;le tn gura ta Si in inima ta, ca s-o implineSti" (Deut. 30, 11-14).
sd ne intAlnim cu o grijll
deci ca in religia Vectriuiui Testament Aldturi de curentul cultic exista curentul profetic cu vederi spi-
speciall fap de implinirea prescrip{iilor de ordin cultic' care erau
rituale largi. Profefii se feresc de cazuistica legalistd. Ei se adre-
de binecuvdn"
sicotite ca impliniri ale legimdntutui 9i aducdtoare soazd inimii omului ca din convingere sd facd ce este bun qi pldcut
tSri divine. l)omnului. Tot ce intreprinde omul sd nu fie indepdrtare de Dum-
CAnd se insista prea mult asupra pd(ii rituale'
desigur' apSreau
razeu, ci apropiere de El. Riturile gi toate practicile religioase n-au
dintiii
qi aparatorii implinirii poruncilor mora.le, care ar6tau celor valoare dacd nu sunt insofite de ,,inimI curati qi spirit credincios":
ou*n"r"u se uita mai mult la duhul cu care se implineau ritu- ,,Ascultali cuvdntul Domnului, cdpetenii ale Sodomei! Ia amin-
"a
riledec6tlaceremoniilepropriu-zise.Fenomenulacestailintalnirtt rt la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce-mi trebuie
cu severitato,
gi astazi intre membrii Bisericii creqtine. Unii postesc rttie muftimea jertfelor voastre? Sunt sdtul de arderile de tot ale
iu. irg"runchieri qi cruci, plzesc toate datinele din vechime' dar
I'crbecilor Si de grdsimea vileilor; nu-mi place silngele taurilor,
sunt flarte culanli a c6lca legile morale: iubirea aproapelui 9i nc' ,,ilor Si lapilor... " (Is. l, 11. Cf. 9i Is. 2, 3;5,24;8, l6);
de formalh
ar"p,ati de tot feiul. Al1ii se ocup[ mai pufin partea rt

c6 aga ,,Cdnd tnti aduceyi arderi de tot $i daruri de mdncare n-am nici
religiei, clar sunt mai atenfi cu fapteie spiritului' Socotim
tt
,t ltldcere de ele Si vi{eii cei ingrdsali pe care mi-i aduce{i ca jertfe
care nicitii
fost gi in timpurile mozaice' Existau dou[ curente' dar "
'lc multumire, nici nu md uit la ei (Am. 5,22);
datl n-au inleles si ajung[ la secte, deosebite una de alta'
Ceea cs
,,Ascultali neamuri Si luali seama la ce se va intdmpla... As-
trebuie sA relinem ambele curente erau convinse cd ele suttl , ttltii Si tu pdmdntule! Iatd voi aduce peste poporul acesta o neno-
".t" "a
interpretele fidele ale Legii mozaice pentru ca
poporul s5 gtie cara

195
194
rocire care va fi rodul gdndurilor lui, cdci n-au luat aminte la cu-
vintele Mele si au nesocotit Legea Mea" (let- 6, l9);
,,Pdrin{ii voStri m-au pdrdsit... Si n-au pdzit Leg,ea Mea! Dar wi
ali fdcut Ei mai rdu decdt pdrinlii voStri, cdci fiecare umblali dupit
pornirile inimii voastre rele Si nu Md ascultayi" (Ier. 16, Il-12);
,,Pentru ce md lasi (Doamne) sd vdd nelegiuirea... Asuprirea Si
silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, se stdrneSte gdlceava.
De aceea, Legea este fdrd putere Si nedreptatea nu se vede, cdci
cel rdu biruieSte pe cel neprihdnit, de aceea se fac iudecd\i ne'
drepte" (Hab. 1,3-4 sq.; cf.Zah.7,I2).
fiindca profefii au cuvinte aspre contra p64ii cultice, in special
contrajertfelor, nu trebuie si infelegem c6 ei erau contra acestora,
cLar fr fost nigte protestanfi ai zilelor noastre. Ei le implineau ca
oricare alt israelit credincios gi le socoteau ca acte plScute inaintea
lui Dumnezeu, pentru impbcarea cu cerul. Profefii erau numai con-
tra spiritului cu care se aduceau 9i implineau actele de cult. Dactr
sufletul nu !i-e curat, dacd gAndurile rim6n tot cele ale fiarei din
om, jertfele nu sunt plicute lui Dumnezeu. Ei voiau o circumcizie
a inimii, adicl o viali religioasi qi morali IIcutI din impulsul dra-
gostei de Dumnezeu:
,,Cdnd se apropie de Mine, poporul acesta Md cinsteSte cu
gura Si cu buzele, dar inima lui este departe de mine Si teama pe
care o are de Mine nu este decdt o tnvdldturd de datind ome'
neascd" (Is. 29, 13).
Profetul Samuel cere de la popor o ascultare desivdrqitd, clci
pdcatul cel mare al Iui Israel constd in impotrivitea falL de Dum-
nezeu, cici daci nesocoteqte voia Domnului este ca un rlsculat
contra Sa (I Sam. 15,23).
Proorocul Amos ceartd poporul care s-a indepdrtat de la calea
moralf,. Ceea ce vrea Dumnezeu, in r6ndul intii, este sd fac6 drep-
tate gi sI nu asupreasci pe nimeni:
,,Dreptatea sd curgd ca apa Si neprihdnirea ca un pdrdu ce nu
seacd niciodatd" (Am. 5,24);
,,Cdutali binele si nu rdul, ca sd trdili... Urdyi rdul Si iubili bi-
nele, faceli sd domneascd dreptatea... Si poate cd Domnul Dttmne'
zeul oStirilor, va avea mild de rdmdsi{ele lui losif" (Am. 5, 14-15)'
Profetul Hozea indeamnd poporul sd pizeasc[ Leg[mAntul sau
Legea Domnului. dar lucrul acesta s[ se vadd in interiorul inimii 9i
nu numai la suprafald:
196
,,Mild voiesc Si nu jertfe; cunoStinld de Dumnezeu mai mult de-
t ht arderi de tot" (Hoz. 6,6);
,,Ascultayi cuvdntul Domnului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul
trre ojudecatd cu locuitorii ldrii, pentru cd nu este adevdr, nu este
indurare, nu este cunoStinld de Dumnezeu in lard. Fiecare jurd
strdmb Si minte; ucide, furd, desfrdneazd, ndpdstuieSte Si face
omoruri dupd omoruri " (Hoz. 4, l-2).
Proorocul Isaia aratd cd voinfa lui Dumnezeu se arat5 mai ales
in dreptate, gi el aratS in ce consti dreptatea:
,,Domnul intrd la judecatd cu bdtrdnii poporului Sdu Si cu
tnai-marii lui: <<Voi ali mdncat via! Prada luatd de la cel sdrac
t:ste tn casele yoostre>" (Is.3, I4);
,,Yai de cei care numesc rdul bine Si binele rdu, care spun cd
intunericul este lumind Si lumina tntunerec, care dau amdrdciunea
in loc de dulcea{d Si dulcealc tn loc de amdrdciune " (Is. 5, 10);
,,Spdla{i-vd deci Si curdli[i-vd! Lua{i dinaintea ochilor Mei
laptele rele pe care le-ali fdcut, tncetali sd mai facepi rdul. invd-
lali-vd sd face{i binele, cduta{i dreptatea, ocrotili pe cel asuprit,
/ace{i dreptate orfanului, apdrali pe vddtnd" (Is. 1, 16-17).
Nu numai venirea la templu gi implinirea riturilor o voieqte
Dumnezeu, ci mai ales faptele dreptSlii;
,,Ascultali cdpetenii ale lui Israel Si mai marii casei lui lacob;
Nu este datoria voastrd sd cunoaste{i dreptatea? Dar voi urd{i bi-
nele Si iubi{i rdul, jupuili pielea Si carnea de pe oase. Dupd ce au
ntdncat carnea poporului nteu, dupd ce-i jupoaie pielea ;i-i sfa-
rdntd oasele, tlfac bucdli... apoi vin Si strigd cdtre Domnul. Dar
cl nu Ie rdspunde ci iSi ascunde faya 5a... pentru cd aufdcut fapte
rele" (Mih.3, 14). ,,f,i s-a ardtat, omule, ce este bine Si ceea ce
cere Domnul de la tine, adicd sd.faci dreptate, sd iubeSti mila Si sd
umbli supus Dumnezeului tdu" (Mih. 6,8);
,,Cdutali pe Domnul, cei credincioSi care tmplinili poruncile Lui.
Cduta{i dreptatea, cdutali ascultarea de Domnul... " (7,et.2,3).
Ascultarea de Domnul, mergerea dupd legdmdntul Domnului,
adicd a Legii lui Yahweh, aceasta este ceea ce voiegte de la credin-
cios Dumnezeu:
,,Iatd porunca pe care le-am dat-o: Ascultali glasul Meu Si lhr
voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veli fi poporul Meu. Umbluli 1tc
loate cdile pe care vi le-am poruncit. Dar ei n-au ascultal... " (lcr.
7 ,23 sq.; 1, 19).
t9'7
 Ca qi Isaia, proorocul leremia pune mai presus de implinirea
actelor iituale pe cele ale viefii morale, lard ca prin aceasta-Ieremia
a lor
sd fie contra cultului 9i jertfelor, ci numai pentru o implinire
gi in spirit, n, nr-ui in formi. CAnd le implineqte, omul s6-qi
schimbe qi comportareafald' de Dumnezeu:
Seba' de trestia mi'
,,Ce nevoie ant Eu tJe tdmdia care vine din
dintr_o indepdrtatd? Arderile voastre de tot nu-nti
,ori,ironr" lard
plac
- Si jertfele voastre nu-mi sunt pldcute" (let' 6'2O);
nigte sirnpli interpreli ai Legii lui Moise care, dupd pirerea lor, lir-
sese datS de la inceputtoatd de cdtre Dumnezeu. Este impresionant
de constatat c6t de pulin au putut influenfa acegti profeli pe un onr
aqa de pios ca Iisus Fiul lui Sirach, care numai amintegte despre
dAngii in capitolele 48 qi49. Unii din poefii care au compus psal-
rnii, precum gi dasc[lii care au compus scrierile sapienfiale se gd-
seau mai pulin pe linia profefilor dec6t pe cea a celor din grupul
c ultico-naf ionalist228 :

,,Cim? Fura{i, ucideli, ctesfrdnayi, iura[i strdmb' aduce{i

td' ,,Dacd aifi voit jertfn, {i-o5.fi adus, dar lie nu-li plac arderile
nu-i cunoasteli de tot. Jertfele pldcute lui Dumnezeu sunt duhul umilit Si inima cu-
mdi|e lui Baal, mtergeli clupd alli Dumnezei pe care
apoi venili sd vi-infdyiSayi tnaintea Mea' in casa aceasta
in care ratd... " (Ps. 51, 16-17; cf. 9i Ps.40, 50; 73 q.a.).
si
'este
invocat numele Mi" qi ziceli: Suntem mdntuili"' ca iardsi
sit Degi Legea, cu multele ei prescriplii qi obligalii, ?ncdtuqa oare-
" (Ier' 1,9)' cum religia spiritului, totugi pentru autorii psalmilor qi ai literaturii
faceti toate aceste urdciuni!
"MaibinedecAtmultelegiuiridejertfegicurdliri,rituriqicere- sapienliale, Legea era socotiti ca o sarcini ugor de dus:
monii, mai degrabi s-ar faie voia lui Dumnezeu, care const6
dirt ,,Ordnduielile Domnului sunt fdrd prihand Si veselesc ininta.
actele dreptSlii. Aqa sfbtuieqte Ieremia pe conducitorii
poporului: Poruncile Domnului sunt curate Si lumineazd ochii... " (Ps. 119,
Legea Domn-ului 7-t4).
,,Cum-puteli voi sii spune{i: Suntem tntelepti Si
esti cu ,oiZ Cu aclevdrat, in zqdar s-a pus la lucru pana cea tnse' lntreg psalmul 119 este un imn al Legii lui Dumnezeu care este
ldtoare a cdrturarilor" (Ier.8, 8)' ,, Chiar cocostdrcul iqi
cunoaslc socotitl ca un balsam rdcoritor pentru inima credinciosului.
timpul pe cer; turtureaua, rdndunica Si cocorul tSi pdzesc vreme(t in comunitatea de dupS exil, Legea devine ocupafia de clpete-
nie a credinciosului. Citirea profe{ilor qi a celorlalte c6(i ale Ve-
venirii lor. Numai poporul nxeu nu cunoa$te Legea Domnului"
chiului Testament devine ceva secundar p6nd c6nd Thora (Peuta-
' 8,7).
(Ier.
tcuhul) ajunge sI fie socotitd ca un fel de intrupare a lui Dumne-
Iatl care este adevlrata cale a mantuirii, d:upd Zaharia]. "Fie'
care sd spund aproapelui sdu adevdrut; iudecali tn
porlile voasl,e ,eu. in gcolile rabinice nu se studia dec6t Thora, iar comentariile qi
in iederea pdcii. Nici unul sd nu gdndeascd.rdrr scrierile in leg6tur6 cu ea au ajuns sd scoatl la lumin6 acea bogati
dupd adivdr si ^inima
cintra aproapelui sdu in sa si sd nu iubi;i jurdmdntul literaturS, care a dat nagtere Talmudului.
strdmb. tdciioate lucrurile acestea Eu le urdsc"
(Zah' 8' 16 sq')' Abia Evanghelia Mdntuitorului a putut sd arate cd litera ucide,
rrumai spiritul creeazd, indrept6nd pe credinciosul in Dumnezeu
Profetul Ezechiel, Ezra Si cei care au mai urmat dupi ddnqii
ntt
de proo' r:htre faptele iubirii de Dumnezeu qi de aproapele, dezrobindu-l
s-au g6ndit un singur moment sI nesocoteascd cele spuse
cu- ;rstfel de povara cea grea a cazuisticii legaliste.
rocii"citali mai sus. Numai cilEzra a insistat ca singurd Legea
prinsb in cele cinci cdr{i ale Pentateuhului sd fie norma dupi
carc
sd se conducd comunitatea iudaic6 de dupl exil' Ezra
a vdzut itt
p.ooro"i mai mult nigte oameni trirnigi de Dumnezeu ca sd in-
demne poporul si se reintoarci la respectarea Legii lui
Dumnezett
(Neh. 9, ZS-ZO1qi in felul acesta, flri s6-qi dea seama' a ajuns sd lc
rdpeascd valoarea lor cea mai proprie'
Urmdnd exernplul lui Ezra, intreaga comunitate iudaici
a dal
dec6t ca pc
cinstire acelor profeli citafi mai sus, dar nu i-a socotit "t S"llin 8., op. cit.,p. 106.

198
 $ 35. Poclinfa
intre remediile indicate de Vechiul AqezSmAnt ca posibilitatc
de mdntuire este aritatd in primul rdnd pocdinla.
Dacd omul pdcdtos voieqte sb se impace cu Dumnezeu, atuttci
el trebuie sd se intoarcd din calea pdcatelor la calea iui Dumnezetl,
Aceastd necesitate a pociinlii gi intoarcerii este exprimatd foartc
adesea prin cuvintele'. ,,intoarceli-vd la Mine Si atunci Eu Mir vtti
tntoarce la voi" (Mal. 3, 7). ,,lntoarceli-vd la Domnul Duntnezeul
vostru" (Ioel2,I2).
Expresiile privitoare la ieftarea de p[cate folosite de prooroci
sunt numeroasei na$a avan (,,81 a ridicat pdcatele"), salah (,,e1 tt
iertat"), chissah (,,a acoperit = a iertat"), chiper (,,a gters : a ier"
tat"), malah (,,e1 a spSlat: l-a iertat"), chibes (,,e1 a spllat: ier-
tat"), mus (,,e1 a ridicat, scos = iertat"), avar lifesa (,,e1 i-a trecut
pdcatele : l-a iertat"). Io hasiv (,,eI nu i-a socotit = a iertat"). Ideca
ce se leagd de aceste expresii este cd daci omul vrea sd fie iertat'
atunci sE se roage lui Dumnezeu ca sd-i dea iertare de p[catele pc
care omul gi le recunoagte:
,, Doamne Dumnezeule, iartd" (Am. 7, 2);
,,Aduceli cu voi crminte de cdin{d Si intoarceli-vd la Domnul.
Spune{i-L' Iartd toate nelegiuirile, primeSte-ne cu bundvoin{d Si-li
vom aduce lauda buzelor noastre, tn loc de tauri" (Hoz. 14,2);
,,Doamne, poporul ocesta este tntr-adevdr un popor incdpdsd
nat, dar iartd-ne fdrddelegile Si pdcatele noastre Si ia-ne in sfip|
nireaTa" (Ex. 34,9);
,,Recunoaqle-{i numai neleSgiuirea, recunoaste cd ai fosl necru
dincioasd Domnului, cd ai alergat incoace Si incolo dupd dumnezri
strdini... intoarceli-vd, copii rdmrdtili, zice Domnul... " (Ier. 3, 13)'
,,li-am mdrturisit pdcatul Si Tu mi-ai iertat vina" (Ps. 32, 6; cf,
3L L9;51,3 sq.;51, 11).
Dacd omul regretl nedreptd{ile sale, Dumnezeu acord6 iertarca
Lui, care se intemeiazd numai pe indurarea Sa. Ceea ce cere Dunt-
nezeu de la om este sI se cdiascl din iniml qi sd fEgdduiascd irt'
dreptarea pentru viitor, mergdnd numai pe calea Domnului:
,, Dupd ce m-orn intors, m-am cdit Si dupd ce mi-am rectrnoscul
greSelile, md bal pe pulpd. Sunt jenat Si roSu de ruEine, cdci porl
ocara tinerelii mele " (Ier. 31, 19).
200
'..:
De altfel, in gura proorocilor rug6ciunea indreptatl cdtre Dunr-
nezeu de cStre penitenfi este un fel de mdrturisire a picatelor, ca un
fel de moliftA cititd la spovedanie:
,,Venili sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va vindeca rdnile. El ne
va da iardSi via{a, in doud zile; a treia zi ne va scula Si vom trdi tna-
intea Lui. Sd-L cdutdm Si sd-L cunoa$tem pe Dumnezeu. El se iveSte
in zorile diminelii Si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primd-
v ar d, c ar e udd pdntdntul " (Hoz. 6, I -3 ; cf . Hoz. 14, 3 ; Ier. 4, 22).
Dacd rug[ciunea de pocdin{6 nu este sincerS, nu este din inim5,
atunci ea nu este ascultatd de Dumnezeu:
,,Ce sd-lifac, Efraime? Ce sd-1ifac, Iudo? Evlaviavoastrd este
ca norul de diminea{d, ca roua ce trece repede" (Hoz. 6,4);
,,Cdnd vd tntinde{i mdinile, tmi intorc ochii de la voi Si oricdt
de mult v-a{i ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge"
(Is. 1, 15);
,,Vicleana luda nu s-a intors la Mine din toatd inima ei, ci cu
preficdtorie, zice Domnul" (Ier.3, 10).
Cuv6ntul pocdin{6 este redat de limba ebraicd biblicl prin Sw.
El exprimd intoarcerea omului din calea pdcatului la calea ce duce
spre Dumnezeu. In gura proorocilor, pocdinla trebuia sI fie nu
numai formal5, adicl aducerea unor jertfe, ci trebuia sE fie din
toatd inima, adic[ sI porneascd din interiorul omului, din hotirdrea
sa. Pocdinfa formalS, dupd prooroci, nu aduce iertarea pdcatelor.
Bineinleles ci nici pocdinla nu este un privilegiu sau un merit mare
cu care omul sI se poatd mAndri in fala lui Dumnezeu sau prin care
omul ar putea s6-i sileascl pe Dumnezeu s6-i ierte picatele. Refa-
cerea legdturii cu Dumnezeu, ce fusese distrusl prin pdcat, nu se
afl6 in puterea omului niciodatd, ci este o prerogativS, un drept ex-
olusiv al lui Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, este sigur cd nu exis-
td mdntuire acolo unde nu este poclinfi. De aceea, incl din tim-
purile vechi se accentueazd necesitatea intoarcerii citre Yahweh:
,,N-am vrut sd vd dau ploaie... V-am trimis .foamete... Doud,
trei cetdli s-au dus la alta ca sd bea apd Si tot nu Si-au potolit se-
tca. Cu toate acestea, tot nu v-a[i intors la Mine, zice Domnul"
(Am. 4,6-9);
,,Veni{i sd ne intoarcem la Domnul, cdci El ne-a sfasiat, dar tol El
trc va vin-deca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile " (Hoz. 6, I ).
Cel care stiruie cel mai mult asupra pociinlei qi intoarcerii la
l)umnezeu a omului, a fost profetul leremia, care vede milostiviroa
20t
 numai printr-o convel- ,,Da, chiar acum tntoarceli-vd la Mine cu toatd inima, cu posl,
lui Dumnezeu asupra omului 9i poporului el esie dat ca autorul cu pldnset Si cu bocet. Sfdsiali-vd inimile Si tntoarceli-vd la Dom-
tire de la pdcatru 6l'in;i'ii' b" altfel' nul. Cdci El este milostiv Si plin de indurare, indelung rdbddtor Si
"ur"J individualismul' Pini la el
din Vechiul Testameni;;;;; i;""pe bogat in bundtate Si-i pare rdu de relele pe care le trimite" (Ioel2,
poptt"f cel cu care lucra Dumnezeu direct:
individul nu conta. "tu dacd vei reveni la Mine' zice Dom' t2-r4).
,,Israele, de te veiVn'oo"n' Mea' nu vei mai rd- Nu se poate nega faptul ci aceste conceplii au dat prilej celor
nul. dacd vei scoate i'a"iunii' tale dinaintea
'ill:,,:ii*';: i;" ,:i,;;;;",it-"i cdite_ si raytete si vd voi tdsa sd to' de mai tdrziu, ca de-a-dreptul, sd socoteasc[ viafa cinstitd, curatb qi
""ri1i ordonatS, ca un mijloc de impdcare cu Dumnezeu qi deci de sc6-
i t*"1 a'cesta" (Ier' 7' 3); "'':'.|pe care am de gdnd sd-l pare de moarte, adicl de pedepse qi suferin1e22e.
tot rdul
,,Dacdya auzi roio-iui'iuda ,,Iatd postul pldcut Mie: dezleagd lanlurile rdutdlii, dezleagd
de la calea^lui cea rea' le voi ierta
fac qi se va intoa"u-iu''o'n (let' 36' 3' Cf' 3' 12; l8' 8)' legdturile robiei, dd libertate celor asuprili Si rupe orice fel de
astfel nelegiuirea si p:dcatul" jug; tmparte pdinea cu cel fldmdnd Si adu in casa ta pe nenorocilii
""';.;;i;;; iiexpresii noi pentru
notiunea de convertire' Aqa
""u,i u-n ogot nou": fdrd addpost. Dacd vezi pe un om gol, acoperdJ Si nu intoarce
de pild[, ,,a se t[ia i*;;{" h -rnita"' "u.d"telery -
spatele semenului tdu. Atunci lumina ta va rdsdri ca zorile... Si
i*p,,i*"inimile' oameni ai lui luda si locuitori ai
,,Tdiafi-vd mdnia Mea ca unfoc si slava Domnului te va tnsoli" (Is. 58, 7-I4);
Ierusalimului, ca nu '"**" ta izbucneascd ,,Prin dragoste Si credincioSie omul ispdseSte nelegiuirea Si
sd se aprindd fdrd si- se stingd'
din pricina rdutd{ii faptelor voas-
prin frica de Domnul se abate de la rdu" (Prov. 16, 6).
tre" (lir. 4,4; cf. Ier' 4, 3)' Chiar in psalmi se afl5 afirmarea cI prin curdfia qi neprih6nirea
veacuri ca un dicton' prin care
Cel al c[rui cuvint a r[mas peste vielii se poate cdplta mila qi indurarea lui Dumnezeu:
moartea pic6tosului' ci converti-
se aratl ci Dumnezeu nu voieqte ,,Domnul mi-a fdcut dupd neprihdnirea mea, mi-a rdspldtit
a fost Profetul Ezechiel:
rea lui, revenirea ru il l"r"u ntmnului' dupd curdlia mdinilor mele, cdci am pdzit cdile Domnului Si n-am
Dimnul Dumnezeu' Nu
,,Doresc ou n'ooino pi"i''utuiz^zice pdcdtuit impotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost
se intoarcd de pe cdile lui Si sd
doresc Eu mai degrabd'ca el sd inaintea mea Si nu m-am depdrtat de la legile Lui. Am fost fdrd de
trdiascd?" (Ez.18,23); v , -- moartea
---^-..i^n pd' vind fayd de El Si m-am pdzit de nelegiuire. De aceea,_. Domnul
cdnu doresc
viata Mea, zice'Domnul Dumnezeu'
,,,.Pe ll)' mi-a rdspldtit dupd neprihdnirea mea" (Ps. 19, 20 sq.),
cdtosului, ci sd se tnio*i i, la
calea lui si sd trdiascd" @2.33'
""'"6-;;;;;;;; gasim ei in Isaia' cdci numai Prin aceastd accentuare a viefii proprii (yedakah), care este
";";^;;l;i""ai'q1
printr-insa se poate evita pedeapsa divin[:
identificatl cu milostenia, uneori (Prov. 10, 2) s-a ajuns foarte re-
omul nelegiuit sd se lase de pede la credinla unei m6ntuiri prin fapte bune, lucru care s-a putut
,sd se lase cel ,au i calea lui si care va ivea mild de el' la vedea mai tdrzfu,la farisei.
gdndurile lui, sd ii'*ia la Domnul
"
Dumnezeul nostru, care nu oboseSte
iertdnd" (Is' 55' 7)' - ' Credem cd nu este corect qi spunem cd profelii nu apreciau cu-
la Dumnezeu' atunci qi Yahweh se r6[enia, viala imbundtil$td, ca un mijloc de imbunare a Domnului
Numai printr-o reintoarcere qi cI ei sus{ineau cI numai Dumnezeu, fdrS nici o contribulie a
p[c6tos:
va intoarce iarSqi cu fala spre cel omului, ddruiegte un duh nou qi o inim[ nou6, de care depinde ier-
,,Spune-le ao''' )iL v'orbeEte'
D?y:"l ostirilor: intoarceyi-vd
Mine, ,irn oo*'-Ji osiioiti' qi Md
voi intoarce Ei Eu la voi" tarea plcatelor.
la
(Zah. 1,3); , 1-.x oi ,to tn rau-
,,intoarceyi-vd fiecare de
la calea voastrd cea rea si de la
in {ara pe care v-am dat'o
tutea faptelo, 'u;i 'a*a"e
'oo'i'l'ui
voud Si-pdrinlilor voStri" (Ier'
25' 5); 8., op. cit.,p. lo7.
"'sellin

202
 I
cuvine supunere absoluta; b- euharistic, adicd de mul{trtttitc lrrr
Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale; c. impetrator, adicn rlc
$ 36. Jertfele
cerere a binefacerii divine. Dupi clderea omului in p6cat, s-a adt'r-
il con- ugat gi caracterul propiliator sau expiator, adici de cur[fire 9i ier-
de impicare cu Dumnezeu'
Un mijloc de mdntuire' adicd a legii naturale'' ea tare, cdci din cauza pdcatului, omul, urAt gi respins de Dumnezeu,
stituiau qi sacrificiil"' *"if*i"'
i* ",">t]g:'!a stiruia si se impace cu Creatorul s6u gi sd inlature moartea pe care
prin adorare, prin cerere
se manifest[ in mod ;;;i,1;i ]],-T-''3
pur o merita din cauza pdcatului. Prin picat se alterase atat raportul
fiindcd.omul nu este o tlrnta
mire, adic6 p,in reli- omului fafi de natur6, c6t qi fafn de Dumnezeu' Stdpdnirea primor-
'uga"il'n"'-t'; sentimentele
spirituall, ci consta #;;;i';-G' foim[ sensibil6'cuilt^:::*:
de aceea
dialS asupra creaturii s-a prefrcut intr-o dependenla fa{a de naturi
ia o
sioase ale omulut uu it"U-uit"u metaniile etc'' qi apol
sa intr-un grad aqa de mare, incAt o tentafie spre rdu de multe ori por-
'olu inchinSciunea'
ridicarea mainifo" acestea' la inceput' nea de la natur6. Omul nu se putea deci mullumi numai cu cu-
aducd daruri' ain *unl;li"il" sale-'^Darurile t"" noagterea internl gi mdrturisirea picatului, ci el trebuia sd n[zu-
au fo st minh a, ;; ;;;; i fructifer ela': "T
gl i'^ :1'^":
:

cinstea lui I iasc6 de a se desface din aceasta stare a pacatului, iar inclinarea
ain-a-v,u- siu' intru -

etc. Prin renuntarea i;';-il;"

"di"a
lucrurilor na- spre naturi trebuia s-o ispdgeascd printr-o depirtare de ea. De
ta arate cE ei n-au asupra
Dumnezeu, oamenll *i* posesiunea adeviratE' ab-
aceea, in urma p[catului, toate sacrificiile au caracterul unei in-
c6ci
turii decit o stapnnireli;*"t*f' lui Dumnezeu' ca frdngeri qi renunliri pline de cdinfi. Dar in primul rAnd, plcatul
solut6, o are singur il;;*'
Darurile
-aduse este o abatere de la Dumnezett, cdci in locul unirii cu Dumnezeu
;il; i"Lunoq,'d, ;'Y'#i'" se ii iuuaa'
3;"i: :?:f:X 11.,1fl3; prin gralie, a intrat o separare de el, din cauza picatului, care du-
al cuvAntului' dac6 '
reazd atdta timp cdt nu este expiatd culpa prin cur6fire. Acestui
I'ar"i"f sens '1-'":::,::-l'i'."t
prin implinirea unei ceremonrt ".*"i
(oreot) intru onoarea lui Dumnezeu, scop al expierii ii servesc toate sacrificiile. Prin p6cat, omul a pier-
specialez3.' qcrnrA omului este aqa de absolut6' dut dreptul la via!6 gi s-a frcut culpabil de moarte. Daci totuqi
' iiapanirea lui Dumnezeu
asupra omu
qi supunerea dup[ pdcat Dumnezeu ii dIruiegte viala, aceasta se intdmpld din
stapaniri se afl6 inclusl grafia divin6, care avea in vedere expierea ce urrna si vinb pentru
incit in ,""u'ouu'"tJu;;;JJi pt"du'"u totali in stipAnirea lui Dum-
absolutS din partea "i""t*ii' necondifio- t,oat[ omenirea, prin jertfa lui Mesia-Hristos. Pdnd la intrarea in vi-
a eului propriu' o predare
nezeu inseamnd o d;';il";" urma cireia omul goare a m8ntuirii adus[ de Hristos, omul trebuia si recunoasc[
feia
nat6 a voinlei ,to;";;;il": l!*'in
in fiecare moment' c6ci iaptul cA a meritat moartea gi cd trebuie sd mdrturiseascd nevoia de
p"1'1i' o expiere pe care el singur nu o poate infaptui: Aceasti mlrturisire
este gata s6-9i dea 'ip
vietii.
9"tn1""
Expresia corespunzdtoare
a^sacrifi-
Dumnezeu este stapin-ul sau sc frcea prin limbajul simbolic al sacrificiilor sAngeroase. Atunci
intern?titpi'ii"f in afard-este nimicirea externa
ciului acesta ctnd sacrificatorul aducea animalul la altar qi pune m6inile peste
; imbolneazamoartea sacrificatorului' ol, prin acest act mSrturisea ci el insuqi a meritat moartea ca expi-
nimicirea darului "fd';;
prin care se ma- cre pentru plcatele sale. Prin punerea mainilor insi, el transmitea
*cdtre naturale
retigioase
vina morfii asupra victimei, pe care o sacrifica in cinstea lui Dum-
pornite numai Ain '"nt-i*niete Dumnezeu' De aceea' sa''
nifesta devotarea ;;iil;; sentimentelo nczeu ca o satisfacere pentru pdcatele sale. tn realitate, s6ngele {a-
pe c6t de vechi sunt 9i
'otal[
crificiile sunt tot "A;;;;;hi, pilor qi taurilor nu putea sd expieze pdcatul, doar numai atdt c5, sa-
*ttf,';:::""1"^*lllil k1:'11":"::f"' 1: t rificiile numeroase exprimau mirturisirea cd numai prin propria-i
are un caracter l"pll' o; prrtere omul nu se putea impdca cu Dumnezeu 9i deci avea nevoie
purnie;;;' Dt;"'l 9i StSpAnul a toate' c6ruta t se
adorare a lui ,lc o satisfacere mijlocitoare. inainte ca aceastd satisfacere mijlo-
t i(oare s5 se infrptuiascd prin sacrificiul lui Mesia, trebuia deqtep-

518'
230
TarnavschiY ', oP' cir'' P'
205
 lr

unui mAntuitor' care sa aceea, sentimentele interioare, virtulile religioase care se exteriori-
tatd gi susfinuti conqtiinla culpei 9i dorin[a
zat prin sacrificii trebuia sd fie pldcute lui Dumnezeu. Recunoagtc-
expieze pdcatul odatd pentru totdeauna
cunoa$te dou6 r,
-..-- ^^^+^.{^,,x fe- rea majestSlii nemlrginite a lui Yahweh presupunea credinfd gi
Pentru iertarea paclielor, Vechiul Testament guoi-ct,
&pcrpc{po, nepi' adorare. La sacrificiile benevole de ruglciune, expresia lor era de
luri de sacrificii: o. ,nii"', (&pcrpticr,
crpaptcrq) qi b. asam (o t1 nl"r1p1el'eto^tb c{q incredere deplinS, iar la sacrificiile de pace se exprima mullumirea.
;[dpai;q). Nici pin6 ""up'&yuotcrq'
astSzi nu se qtie exact diferenfa intre
de cbtre cei mulli
sa-
ci
La toate sacrificiile se exprima congtiinfa pdcdtogeniei gi a pedep-
sei de moarte.
crificiul numit chattat qi asam' Se crede pdcatul Reamintim aici ceea ce am pomenit in paragraful ,,Calea Dom-
qi asam penttu
chattat era sacrificiui-p"n* p[catul greu
adicd se jertfeau ani- nului sau calea m6ntuirii", despre cuvintele profelilor cu privire la
mai uqor. Ambele ,u"rifi"ii erau sAngeroase'
pdcatului-comis' Ac- sacrificii (I Sam. 15, 22; Am. 5, 23; Hoz. 6, 6; 8, 13; 14,3; Is. 1,
male mai mari sau ,rui ti"i, dupa gravitatea
t.rf f.in"ipul al ritului acestor sacrificii nu-l
forma arderea cirnii' ll; 29, 13; Mih. 6, 8; Ier. 6,20;7 ,21 sq.; Is. 43, 23 sq.; Zah. 7, 8).
era secundar' ci efu- Pebaza acestor texte, critica liberald afirmi ci profelii nici nu vo-
fiindcd la aceste ,u".if,"ii momentul latreutic
care se exprimd ca- iau sd audd de sacrificii de animale. Numai grupul cultico-nagiona-
;il; sdngelui, adicS vdrsarea sdngelui' prin de pace se intimpla list considera cI Dumnezeu, din cauza sfinfeniei Sale, nu poate ier-
racterul expiafiunii. t-u oio"u"t qi iacrifiiiul
ta ftrd, si primeasci o despigubire vizibil[. Tocmai contrariul,
contrariul,ardereaOu*fuieramomentulprincipal'caresimboliza dup[ critica liberalI, l-ar fi susfinut proorocii, gi anume ci acegtia
;;;;;; completd in m6na lui Dumnezeu' 9i c5 Dumne-zeu pri-
(reiach nihodh)'.Dttpir accentueazd faptul cI Dumnezeu iartd picatele numai din pricina
lr"i"-J"*f "u un *iro, de bun6 mireasm6pentru p6cat 9i culp6' se sfinleniei gi mirefiei Sale. Personalitatea lui Dumnezeu este atdt de
g.uii u-r"u pdcatului la sacrificiile
"o*i',altarului din afara templului;
la pdcate de sf0nt6 qi milosArdd, ci nici n-ar putea233 sd facd altfel (Hoz. 11, 8;
ungeau cu sAnge
"ou*"f" din[untrul templu- Is. 43, 25; 44,22; 48,8; Mih. 7, l4).
gradul mai greu ," ,,,g"uu qi coarn.ele altarului Dar profelii nu erau contra sacrificiilor ca institufie divin6, ci
iriiiiar,"ll iarla zi-lai*pa"a'ii (iom chipur) se.stropea.chiar in erau contra stlrii sufletegti a celor care aduceau sacrificii: ,,Cum?
din carne
Sfintelor). Arderea pirlilor celor mai bune
"L"iGfa.ii Furali, ucideli, preacurvili, jura{i strdmb, ardeyi tdmdie lui'Baal,
care nu lipsea nici unui sacrificiu' dar
care
servea scopul latreutic mergeli dupd alli dumnezei pe care nu-i cunoaste{i Si apoi venili sd
momentul principal'
la sacrificiil" p"nt rr'pa"ui qi "utpa nu formau vd infdliSapi inaintea Mea, tn casa aceasta?... " (Ier. 1, 9);
Mdncarea r[mi;ifei de catie preo{i arita
cI ei (slujitorii altarului)
p*""[ popol{"i: iar prin puterea funcfiei ,,Arderile voastre de tot nu-Mi plac Si jertfele rtoastre nu-Mi
erau chemafi sa poariJ sunt pe voie! " (Ier. 6, 20).
pentru intreg poporul
lor s[ le desfiin{ez"-Gr"t"l La sacrificiile Din cuvintele profetului Ieremia, se vede clar de ce Dumnezeu
pa4ile ce.trebuiau puse pe^altar' carnea se
liom chrpur), afari de preolii, fbc.6nd parte din nu voiegte sacrificiile. Lucrul acesta se intAmpla nu din pricinl cd
ardea afarddin tabara iceiate), deoarece sacrificiile ar fi fost ceva nedorit de Dumnezeu, ci din cauzi, cd, oa-
popor, trebuia sd se fach expierer$i pentru
ei' Expierea se lacea
menii le aduceau la altar cu inimd qi cu m6ini necurate. Profelii spun
-_-in
arzdndu-se carnea in afara ceti!tt-"-' poporului cd Dumnezeu nu poate fi silit s5 ierte norodul numai prin
prln slne
priveqte eficacitatea sacrificiilor' acestea nu
erau
"" in ochii lui Dumnezeu faptul cd s-a adus un sacrificiu. Jertfa este un lucru'plScut Domnului,
."ru pr.in"ator, ci ele erau valide 9i plicute in sine, dar pentru ca si fie eficace se mai cere ca gi intenfia omului
dac6 sacrificatoruli;*;i ;"*
le aducea) venea ct "duh
umilit si
un serviciu divin gi de si fie curat6. Omul nu poate constrAnge pe Dumnezeu sd acorde bi-
inimd infrdrzrri ". Cilttul sacrificiilor era necuvdntare numai prin implinirea formald a sacrificiului.

231
TarnavschtY., op. cil', p' 519 sq'
232
-, op. cir'' p' 548 sq' "t Sellin E., op. cit., p. 105.
TarnarschiY

206
 p[- Degi nu gdsim alte forme de ruglciuni, totugi nu ne puteln irr-
Este ceva forlat sd se spun[ c[ in doctrina profelilor iertarea
prin vreo faptd ome- chipui ci a existat vreun timp in care israelitul si nu se fi rugat.
catelor nu este ceva care sd se poat6 obline Chiar din primele zile ale poporului ales gdsim menliuni cd patri-
unui preot' ci'
neasci sau ceva fout" fi mijlocit de activitatea arhii, din loc in loc, construiau anumite altare unde, pe l6ngd jeft-
"ur" ce porneqle
la fel ca orice mantuire, este o realitate eshato.logica fele ce aduceau, ei gi seminfia lor invocau numele lui Dumnezeu.
indurdrii lut Dumnezeu
exclusiv de la Dumnezeu, este un dar al dat Dup[ primirea legislaliei mozaice, cultul public gi mai ales rug6-
Suntem de acord ,nantuit"a este un dar al lui Dumnezeu'
penitentului, care se lacea vdzttti prin ciunea publicd gi individuald. a cdpdtat o pozilie predominantd.
care se ciplta fu "a
anumite
""o..u
acie de cult, cum de exemplu
jerlfele' C6nd credinciogii Vechiului AgezimAnt se prezentau in fala Cortu-
lui Sf6nt qi mai apoi la templul din Ierusaliin, cl ocazia sacrificii-
lor, premiliilor, zeciuielilor gi sdrbdtorilor mozaice, nu se poate s[
nu fi inillat ruglciuni cltre Dumnezeul cel preainalt, StdpAnul ce-
$ 37. Ruglciunea rului qi al pimdntului.
Psalmii, cei 150 la num6r, nu sunt altceva dec6t niqte rugdciuni
sA ffecem Ei rug6- in care credinciosul iqi ardta starea sufleteascd ce-l stdpdnea in mo-
Printre mijloacele de iertare de pdcat' trebuie mentul alc6tuirii lor. Cd israelilii se rugau at6t in particular, c6t qi
este inillarea
.ior"u (teSlih e'bffi 6e6otq "poo6"1'1) Rugdciunea Zi- in comun la templu, vedem din cuvintele profe{ilor Isaia gi Amos:
*:
min(ii qi a inimii Ou*nezeu' Esie strigitul sufletului c6tre
"at " pentru a-i cere aju- ,,Cdnd vd intindeli mdinile, imi intorc ochii de la voi Si oricdt de
ditorul sdu pentru u-f fuuaa p"ntm a-i mullumi 9i (Kore mwlt v-ali ruga, n-ascult, cdci mdinile vd sunt pline de sdnge" (Is.
lui Dumnezeu
torul. Pentru Israel, *ga"iun"u era "chemarea 1, 15). ,,Depdrteazd de la Mine vuietul cdntecelor tale; nu pot as-
numele Domnului"' Gen'
Yahweh,,a chema pe iahweh', ,'a chema culta sunetul aldutelor tale" (Am. 5,23).
64' rer' lo' 25)'
i-, zi tl., g, Deut. i2, 3 ; P s. 7 9, 6; 99,-6;rs' ;
7
gdsim cd-rugiciunea Afard. de formulele de rugdciuni de la aducerea p6rgii qi Ziua
De la un cap la ut,ut ut Sfintei Scripturi Ispiqirii, Sf. ScripturS a Vechiului Testament nu ne mai amintegte
Dumnezeu (Gen' 30' 17; Num' 23'
1;
este bine primitb O"
"att"
p"ut- q, 19; I Regi 7, 9; Ps' 4,2; 18'7;34' 5; Is' 49' 8 l'a')' de altele. G6sim numai cdteva men{iuni sporadice, gi anume c6nd
autorii sacri se servesc de erau citili anumili psalmi la serviciul de la templu. Aqa ni se spune
Pentru aardta"n"i"it"t"u'rugSciunii'
plastioe' ca de pild6: "ru- despre psalmul 92 cd, era folosit in ziua de Sabat (iom Sabat). in
expresii figurative sau metaforiJe foarte
gdciunea se ridici pa"a i" la locuinfa sfAnti a lui Yahweh" (Il traducerea greacd, Septuaginta, gSsim urmdtoarele indicalii gi pen-
""', cel atotputernic" (To- tru alfi psalmi. De exemplu, Ps. 23 (24): in prima (21) a Sabatului,
Chr. 30, 17); ,,inaintea slavei lui Dumnezeu
Ta" (Ps' 88' 3); adicS in prima zi a sdptdmdnii; Ps. a7 @8): in a doua a Sabatului;
bie 3, 25); ,,56 u:u,gu-t'gaciunea mea-inaintea
(Ps' 141' 2); str6bate Ps. 93 (94): in a pntra a Sabatului.
;;**ir*;"'r" inurt,a? taileiu" "rugrciunea
Rugdciunea este destinat6 indeosebi sd intoarcd fala lui Dum-
norii"
--- 1Eccl. Ben Sirach 35,21)'
rugaciune Per"l- nezeu cdtre cel care se ruga, fiindcI: ,,Yahweh este un Dumnezeu
in ve"rriul Testament nu intalnim o formula de
Noul T":11T"111 plin de tndurare Si milostiv, incet la mdnie, plin de bundtate Si
tru to{i, a$a cum g;it" p; ,,Tatdl nostlu" din
pentru cazun specl- credincioSie, care tSi line dragostea pdnd la mii de generalii, iartd
Vechiul Testament glsim numai doui formule (Deut' 26'
ale. prima ,ugi"iunlu p"ntt" aducerea premiflilor fdrddelegea, rdzvrdtirea Si pdcatul... " (Exod. 34, 6-7);
"rt"
i-.to;Zo,l3-15), iar a doua'este rugSciunea de
mirturisire a plca- ,,Cum sd te las, Efraime? Cum sd te predau, Israele? ... Mi se zba-
te inima in Mine Si tot lduntrul Mi se miScd de mild" (Hoz. 11, 8);
telor din Ziua imphcitri (iom chipur)'
,,Efraim imi este un fiu scump, un copil iubit de Mine. Lldci
cdnd vorbesc de el, tmi aduc aminte cu gingdsie de el. De ucaau,
230
Ibid"m.
209
208

inti orde inirua tn Mine pentru el Ei voi avea mild de el, negresil,
zice Domnul" (Ier.31,20. Cf. Am. 7,2-6; Nan' 1, 3; Deut' 4, 31;
Is.49, 15).
Dumnezeu atAt aqtepta, s5 fie chemat qi indati venea, cSci:
,,Cdt sunt de sus cerurile fald de pdmdnt atdt este de mare
bu-
ndtatea I'ui pentru cei care se tem de El" (Ps' i03, 11);
,,Cum si tndurd un tatd de copiii lui, aSa se indurd Domnul
de
El" (Ps. 103; l3)'
cei care se tem de
Dacd i se cere prin rugdciune, Dumnezeu ajut6 pe om s5 se des-
prindl din mrejele intunericului, adic[ ale picatului, 9i apoi si
meargd pe calea mdntuirtt:
,,Domnul este bun Si drePt, de aceea aratd pdcdtoSilor calea
sa" (Ps. 25,8);
,,O, cdt de mare este bundtatea Ta pe care o pdstrezi pentru
cei
tncred tn Tine, in
care se tem de Tine, pe care o ardli celor care se
oamenilor" (Ps. 31, 19).
"fayafiilor
'
d* pare cd din vechime a existat in Israel credin1a235 cd una din
c6ile pintru a se obfine iertarea de picate din partea lui Dumnezeu
este rugiciunea solitoare (mijlocitoare) a unui prooroc. AceastS in-
suqire Jra una din cele mai insemnate ale misiunii profe{ilor, c6ci ei
deveneau mediatori intre om qi Dumnezeu, ca 9i preofii, dar desigur,
intr-un chip cu totul altul. Se qtia despre Moise c5 s-a rugat lui
Dumnezeu pentru pacatele poporului c6nd acesta (Israel) pScdtuise
(Ex.
ldngd muntele Sinai, iar rugaciunea lui Moise a fost ascultatl
32,ll;Num. 11, 11). Acelaqi lucru se spune 9i despre Avraam, care
bitS'
in sens larg,afost qi el prooroc (Gen. 1, 17). Regele Saul, dupl
lia cu arnalecilii, merge la Samuel proorocul, ca s5 aduci mulqumire
Domnului qi-i cere s6 se roage lui Dumnezeu pentru neascultarea ce
a sdv6rgit (I Sam. 15,25). Tot aqa in I Regi 13, l-10, ni se amintegto
de rugaciunea unui prooroc anonim care se roag6 pentru Ierob_oam
ca Dumnezeu si-i vindece m6na (I Regi 13, 6)' Din Amos 7, 2,
vedem cum proorocul se roagd pentru poporul s5u, sd-l scape de
invazia lacustelor. Ieremia ne spune c5 Moise qi Samuel s-au rugat
in mod deosebit pentru poporul lor (Ier. 15), de aceea qi el se roagl
pentru lsrael s[ nu fie nimicit: ,,Tu insd nu mijloci pentru poporul
'3t S"llin 8., op. cit., p. 108.
210
acesta, nu tndlla nici cereri nici rugdciuni pentru ei
si nu stdrui 1tt:
ldngd Mine, cdci nu te voi asculta', (Ier.7, 16).
Dupd pdrerea autorilor mai liberali, ideea aceasta are urrnirri
mai insemnate236. Totdeauna a existat incredinlarea cr un p.oo.,r.
pldcut Domnului poate devia m6nia lui Dumnezeu de deasupra po-
porului asupra propriei persoane a profetului gi deci sa scape popo_
rul de la osandd. Pentru ?ncdpd!6narea gi neascultarea poporuiui,
Moise este condamnat sr nu intre in Tara Frgdduintei (Deut. l, 37;
3,26, 4,21) qi el moare dincolo de lordan. Dupd Sellin237, profetul
Hozea a explicat moaftea de martir a lui Moise la Sittim, prin
aceea cr el a ispdqit apostazia poporului care s-a inchinat lui Baal
Peor (Hoz. 12, 13;13, l). Ideea cE anumili indivizi au proprietatea
de a media pentru intregul popor inaintea lui Dumnezeu gi de a sta
ei ,,la splrtura zidului" o intAlnim gi in Ezechi e\22,30. pornind de
la aceasti idee, Isaia a explicat moartea de martir a Robului Dom-
nului (ebeed Yahweh), prin aceea cd el gi-a dat viala,lui, in mod de
asam, adicd de sacrificiu de vin6 pentru intregul popor, primind
moartea de bu,5voie, purtdnd pdcatele celor rnulli gi mediind pen-
tru rdufrcdtori (Isaia cap. 53). in completa."u
spuse de ize-
chiel, Isaia spune cd moartea de bun5voie a unui ""ioi
reprezentant curat
gi_sfdnt, poate salva poporul intreg gi-i poate cAqtiga iertarea pdca-
telor inaintea lui Dumnezeu. Este de la sine inlelei cd poporul tre-
buie sd-gi recunoasc[ pdcdtogenia cu toatr pirerea de riu in fafa
morfii locliitorului siu. Moartea nevinovatd a unui om curat este
aceea care trezegte pe pdcdtos c5tre congtiin{a pdcatelor sale.
G6ndul acesta, al morlii unuia singur in locul intregului popor,
n-a gdsit un rrsunet puternic. capitolul 12 din Zaharii, care'st-d in
leg5turr cu Isaia 53, in mod evident, omite ideea unei jertfe inlo-
cuitoare. Acelagi lucru se petrece gi cu Daniel 12,3. Agise explicd
de ce iudeii pdnd astdzi nu dau nici o folosire capitoiului si ain
Isaia, ba il evitd sistematic, unde ideea jertfirii lui Mesia pentru tot
genul uman gdsegte aplicare deplind ?n Evanghelia lui Hristos.
Moartea lui Mesia pe cruce a adus imprcarea omului cu Dumne-
zeu gi deci m6ntuirea (Marcu 10,45 q.a.)
'36Ibidem, p. lo9.
"'Ibidem.
2tt
 Ieremia este incredinlat cd pedepsele care vin de la Yahweh
$ 38. Pedeapsa cu scoP educativ peste om sunt pentru folosul m6ntuirii acestuia din urm6: ,,Pedep-
seSte-md, Doamne, dar cu mdsurd, nu intru mdnia Ta, ca sd nu md
in impe- nimiceSti " (Ier. 10, 24);
intre mijloacele prin care omul poate s5 se mAntuiasc[
riul Vechiului Testament, trebuie i6 amintim 9i de pedepsele pe
,,Eu imi cunosc gdndurile pe care le amfald de voi; gdnduri bune
de a;l ni-
Or*.r"zeu le tri-ii" utupra lui Israel' cu Si nu rele, ca sa vd pregdtesc tm viitor cu speranld" (Ier. 29, Il);
nu scopul
*i"i,1l de a-l trezi la realitate 9i a-l readuce pe calea viefii, adicS a
"^u." ,,Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sd te izbdvesc. Voi nimici
mintuirii. toate popoarele printre care te-am imprdstiat, dar pe tine nu te voi
Ideea aceasta o gisim indeosebi la prooroci'
De exemplu' Amos pierde, ci te voi pedepsi dupd dreptate ... " (Ier. 30, 1 1);
Yahweh tri-
ne informeaza ca Dumn ezev are u" piu' bine
stabilit' ,,Tu m-ai pedepsit, Doamne... cdci am fost netnvdfat, intoar-
pentry ca s6-l in-
,nit" o ,"ri"'intreagd de neplSceri utuptu poporului' ce-md cdtre Tine Si eu md voi pocdi, fiincd Tu eSti Dumnezeul
;;; pe calea lJr: ,,8u,'din partea' Mea' v-am trimis foametea tn meu" (Ier.31, 18).
voastre'.Cu
bate cetd{ile voastre Si I'ipsa au pairyu tn toate locuin{ele Robia babilonicd a lui Israel, pentru profetul Ezechiel, este pla-
voit sd
toate acestea, tot nu r-oyi tnt"i to Mine' zice
Domnul' N-am nul lui Dumnezeu spre a-l cerne gi curafi:
'oi la secerat; dat
aoo nici ploaie, cdid mat erau trei luni pdnd 1m ,,Vd voi duce in pustiul popoarelor Si acolo Md voi judecafa(d
cetate; tntr-un
ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altd in fud cu voi, cum M-am judecat cu pdrinlii voStri tn pustia Egip-
uscat' Doud' trei
ogor a plouat, iar altu, in care n-a plouat' s-a tului" (Ez.20,35-36).
pototit setea'
;Z;&;';:; i;; b atta, ca sd bea apy dy tot nu si'au Pentru Isaia, suferin{ele trimise lui Israel sunt pentru purificarea gi
zice Domnul' V'am lo-
Cu toate acestea, tot nu v-ali tntori la Mine' indepdrtarea lui: ,,Iatd, te-am pus in cuptor, dar nu te-am gdsit argint;
viile' smochi-
,it ,u *gira in grdu si cu idciunel grddtyile voastre'Cu toate aces'
te-am ldmurit tn cuptorul urgiei" (Is. 48, l0; cf.42,24;47,6).
nii S;f mistinii vistri i'au mdncat ldcustele' deseori' Suferinfele, dupd acelagi Isaia, sunt neplScute, dar gdndul cu
tea,' tot nu v-ali intors . .. Am trimis ciuma
ca in Egipt' v-am ucis tine- care le trimite Yahweh este nepdtruns de om:
rii cu sabia...;'1A-o. 4,6-10;cf' 9i 7, 1-6)' ,,Cdci gdndurile Mele nu sunt ca gdndurile voastre Si cdile
fixat drumul Sdu
Profetul Hozeane spune c[ Dumnezeu igi are Mele ca ale voastre, zice Domnul" (Is. 55, 8).
p"nt.u poporul ales, ajungg la mdntuire dupd ce va gusta in epoca de dupf, exil, acest fel de a vedea lucrurile este aplicat
"ui" 'u
amarul pustiei, robia 9i alte necazun: mai ales la indivizii credinciogi23s. Autorii psalmilor gtiu ci existd
cdci El ne-a sfdsiat' dar
,,Veni{i sd ne tntoarcem la Dumnezeu' o pedeaps6 ce vine de la Dumnezeu care nu-gi are originea in m6-
El ni va vind'eca; El ne-a bdtut Si El va lega rdnile
noastre'
tot
"i,"ii nia Sa gi care nu duce la moarte (Ps. 6, 2;38,2;39,12;118, l8).
viald' iar tn ziua a treia ne vd
ii"a zile, din nou ne va da
8;2' 16;
In cartea Iov, prietenul Elifaz socotegte fericit pe omul pe care
;;;1", sd fim iardsf v'ii in faya Lui" (Hoz' 6'!-4; cf ' 2' Dumnezeu ilincearc[ prin suferinlE (Iov. 5,17), iar Elihu vede in
3,3-5; ",lI, l; 14,2) aceast[ concepfie adevdrata solulie a problemei suferinfei.
pedepsele qi necazu'
Pentru trezireapoporului, griiegte Isaia de Dumnezeu vrea si educe pe cei drepfi. Dumnezeu salveazd. pe
peste Israel:
rile pe care Dumne zev are sI le trimitd cel nenorocit prin nenorocirea sa gi-i deschide urechile cu ajutorul
voastrd este o pustie'
,',Penlru ce sd vd mai bat pe voi? "' -lara suferin{ei (cap.32).
voastre mdncal
tate, orasele voastre arse tn-foc, rodul ogoarelor Inrudit[ cu aceastd conceptie este gi aceea care spune cd Dum-
paragind' ca la prd'
de strdini inaintea ochilor vistri Si toate
sunt nezeu trimite suferin,tele pentru a pune la incercare pe cei pe care ii
ca o covercd
paiut Sodomei; Sittnul a aiuis ca o colibd tntr-o vie' iubegte. Este cazul lui Avraam (Gen.22, I sq), incercarea poporu-
'irr-, bostdndrie.- " (ls. 1, 5-10; cf' 3, I sq'; 9'7 sq 10' 5)'

"8 sellin E., op. cit.,p.lo2.

212
lui la lacul Mara (Ex. 15,25); din timpuljudecdtorilot (Iud. 2, 22;
Jud. 3, 1), incercarea din pustie (Deut. 8,2; cf . Deut. 13, 4).
$ 39. Viafa dup[ convertire
Dupd ce credinciosul religiei Vechiului Testament igi recunog-
tea picatele inaintea lui Dumnezeu, qi dupl ce prin actele de cult,
cum de pildl sacri ficiile, Idgdduia solemn cd se impacd cu Creato-
rul, din clipa aceea el trebuia s5 inceap[ o viald de adevdratd pieta-
te gi evlavie. Viala aceasta de pietate il punea pe credincios intr-o
pozilie pe care Vechiul Aqez[m6nt o numeqte starea de om drept
ftadik) Din punctul de vedere al Vechiului Testament, era drept
acela care implinea Legea gi sfin{enia cerutd de Lege. Aceastd drep
tate qi sfin{enie nu este ceva absolut, ci numai ceva relativ"", adicd
o voinf6, o sforlare gi o alegere dupd dreptate 9i sfinfenie. Atinge-
rea acestora nu era posibill fErS sfor{are din partea credinciosului.
Chiar dac6 omul nu era picdtos fa16 de Lege, cSci implinise toate
prescripfiile ei, totugi nu era complet eliberat de p6cat, din cauza
mogtenirii pdcatului strdmoqesc: ,,cdci prinfaptele Legii nimeni nu
se poate elibera, deoarece prin Lege vine cunoStin{a deplind a pd'
catului" (Rom. 3, 20'25).
La intrebarea cine este drept dupd punctul de vedere al Vechiu-
lui Testament rlspunde profetul Ezechiel: ,,Omul acela este drept
care face judecatd Si dreptate; care nu mdndncd pe munli carne
jertfitd idolilor Si nu ridicd ochii spre idolii casei lui Israel, care
nu necinsteSte nevasta aproapelui sdu Si nu se apropie de nevasta
sa in timpul necurdleniei ei, care n-asupre$te pe nimeni, care dd
zdlogul iatornicului inapoi, care nu rdpeste nimic, care dd din
pdinea lui celui fldmdnd si inveleSte cu haind pe cel gol, care nu
imprumutd cu dobdndd Si nu ia camdtd, care tEi abate mdna de la
nelegiuire Si judecd dupd adevdr intre un om si altul, care urmea'
zd legile Mele si pdzeSte poruncile Mele, lucrdnd cu credincioSie,
omul acela este drept Si va trdi negreSit, zise Domnul Dumnezeu"
(Ezechiel 18,5-9).
"'Schol, P., op. cit., p. 139.
2t4
Nu trebuie sd ne inchipuim dreptatea Vechiului Testament o cu_
rifie exterioarS, cum din nefericire o in{elegeau mulli dintre iuclei.
adic[ o implinire curat servild a Legii, cdci Vechiul Testament, curn
am vdzut din paragrafele precedente, cere gi o liberi inchinare a
inimii, cere iubirea de Dumnezeu (ahavat Yahweh), cum vedem din
Deut. 6, 5-6: ,,Sd iubeSti pe Domnul Dumnezeul tdu cu toatd inima
ta Si cu tot sufletul Si cu toatd puterea ta, Si aceste ctninte pe care ti
le poruncesc azi sdfie in inima ta" (Deut. IO, 12; 5, l0;7,9);
,,Iubiyi pe Yahweh, voi, toyi credincioSii Srii (ps. 31, 24);
,,Vreau sd fac voia Ta, Dumnezeule, Si Legea Ta este in .fundul
inimii mele" (Ps. 40, 9 cf. Ps. 119, 119).
Pentru un om credincios qi drept, legdtura cu Dumnezeu este
ceva curifitor gi sfin{itor (Ps. 15, 24,27), c6ci omul acela iubeqte
pe Dumnezeu din toati inima (Ps. 78,2), dragostea lui Dumnezeu
ii este scumpd (Ps. 36, 8), ii este mai de preferat decdt viala (ps.
63,9). Omul drept iqi gdsegte desfrtarea in Dumnezeu, se bucuri
in El, speri qi se increde in El, il laudd qi se mAndregte cu El, il do-
regte 9i tAnjegte dupd El (Ps. 37, 3;24, 4;73,25-26;84, 11; Iov.
22,26;Is. 12,2).
Teama de Dumnezeu, dupd concepfia Vechiului Testament este
desemnatd ca izvorul viefii drepte. Ea nu este o team[ sclavd, ci o
teamd fireascd, adicd o via![ curat5,legatd cu iubirea qi cunoaqte-
rea Legii (Ps. 1 1 1 , 10; Prov. I, 7 ; 9, 10).
De aceea, teama de Dumnezeu este pusl aldturi de iubire, iar
cei care se tem de Domnul stau pe aceeagi treapt6 cu cei care iu-
besc i cunosc gi cautd pe Dumnezeu (Ps. g, 11,36, ll; ll2, l;
119,1-63).
Se infelege de ce Vechiul Testament numegte pe cei drep!i pioSi
(tadikim chagidim), cei ce se tem de Domnul (irei Elochim), cei
corec{i (iegarim), cei cu inimd dreaptd (iSrei lev gi zemione lev),
cei ce ndddjduiesc in mila Zal (miahlim lhasdo), cei care cu cre-
dintd tSi cautd acoperdmdnt tn Yahweh (hesei beyahweh).
Tot ceea ce Dumnezeu a orAnduit pentru om ca sd-l fac6 drept,
in.telept qi fericit2a0, in Vechiul Testament este numit, adesea, caiea
Domnului (derek Yahweh) sau calea poruncilor Sale. pe aceasti
cale trebuie sd meargd orice om (Deut. 19, 9; Ps. 81,14; l0l, 6) gi
'oo Schol, P., op. cit.,p. l4l.
215
 "1

credinciosul s6-i dea Dumnezeu ajutor sb meargd 45), apoi ,,sc6pare" din orice suferin{d pimdnteascl (II Sam. 22, 3;
cle aceea se roagd
(Ps. 27, 11; 86, 11; Ps' 25, 4; LI9'33'35)' 23, 5; Gen. 49, L7; I7, 10). Mai ales ?n Isaia gi in Psalmi, cuvdntul
pe calea Sa
ieSaa este folosit pentru totalitatea bunurilor mdntuirii, ddruite de
Dumnezeu (Is. 45, 8; 49, 6;51, 6; 58, 2; Ps. 85, 10-14; L3Z, 16).
in fine, mai gdsim folosit ca o paraleli la cele de mai sus cu-
$ 40. Binecuvflnt[rile sau
bunurile mfintuirii vintul ledek, respectiv tedakah, care in vechime insemna ,,victo-
r'e"241 (Jud. 5, 11 I Sam 12,7;Mih.6, 5; Is. 46,13;54, L7;56, I;
59, 17 ;61, 10; 32, 16, 33, 5).
Dupi ce p[catul individului (sau al poporului) a fost expiat.
qi
asupra lui Ce binecuvAntdri sau bunuri aduceau din partea lui Dumnezeu
omul a inceput sI meargi pe calea lui Dumnezeu' atunci cuvintele de mai sus, care exprimau mdntuirea? Cum am amintit,
o pentru aceastl
i;;; ," vin6 daruril"tirin" ca binecuv^ntare
Testament ele erau mai toate de ordin material.gi priveau veacul acesta de
,io(*" Bunurile de care ne vorbesc c6(ile Vechiului
de nuan{6 pd- aici, cdci Vechiul Testament pdnl aproape de exil se intereseazi
c6 le d6 Dumnezeu omului convertit sunt mai mult aga de pu{in de via{a de dincolo. Aqadar, bunurile pe care le ddruia
fiind pulin luatS in con'
r*ri.ut"a dec6t spiritualS. Viala viitoare Dumnezeu ca o rdsplatd pentru cd Israel mergea pe calea sa, con-
ales' era firesc ca bu-
siderafie, in partea primd a istoriei poporului stau din stdpdnirea lirii Canaanului, din pace, libertate, bunl stare,
,r.if"'p" ca.e is.uelilii le aqteptau de la Dumnezeu sd priveascd frumusele, prietenie, iubire, copii numerogi, putere, intelepciune,
toate veacul acesta, n, p" Aqa st6nd lucrurile' mAntuirea
""i 'iitot' aici' decAt renume, biruin!6 etc. Cum am vdzut in paragrafele precedente,
dupi Vechiul Testament are in vedere mai mult viala de toate aceste bunuri la un loc constituie bunul suprem care este vi-
pe cea de dincolo de mormAnt'
Testa- ala, in raport cu moartea, care este compusd la r6ndu-i din toate
Mintuirea aceasta este exprimatd de cdrlile necazurile gi neplScerile vielii de aici:
ment prin urmdtorii termeni;
kealalah Vechiul Testament nu condamni bunurile p6mdnteqti, ci le soco-
1. beracah ,,binecuvAntare", care este opusul
teqte daruri ale lui Dumnezeu prin care Yahweh igi implineqte
,,blestem" (Gen. 12, 2; Deut, ll, 26); planurile pe p6mAnt; ele erau indicii ale milostivirii lui Dunrnezeu,
2. tov,,bunState, mullumire" (Hoz'3,5; Jer' 31' 12;Iet' 31'
14);
propriu-zis adicl cu care El aratd cd rlspllteqte pe cel care merge dupl calea sa.
Z. Sao,* ,,fericire, mintuire"' Acest cuvdnt .in-
in ,"im moral, inseamnd starea aceea cdnd eqti li' Vechiul Testament aminteqte de un fel de secti, numitl a
."urrnl, ,,pace". Recabililor, care dispreluiau bunurile pdm6ntegti, numai cd secta a
este
nigtit qi nu-1i lipseqte nimic, deci eqti fericit' Cuvdntul salom fost un fenomen at6t de gters, inc6t a dispdrut repede qi n-a insem-
foiosii aici in intitezd cu rcruh,,nefericire" (Ier' 8' 15; 14' .13;..14' nat nimic in via{a lui Israel. Recabilii au fost un trib nomad, des-
|9;28,8;29, l1). Proorocii cu scrieri au luptat contra nofiunii de cendent din Kenili (I Chr. 2,35) qi astfel rudeniile (cumnafii) lui
feiicire piminteasc6 a cuvintului' Salom ca una care concretizeazd Moise (Jud. 1, 16). O parte din aceast[ familie s-a aSezat in sudul
i;;;;g"p*dic6 a falqilor profeli (Mih' 3, 5; Ier' 6' 14; 18' ll;-23' statului luda, iar altd parte aproape de Kadeg, in tribul lui Neftali
fl;82.13, 10; 28, 8). Proietii de voca{ie vestesc si ei acest(Is.salom'6; (Jud. 4, I l). Aceastd ultimi parte este nomadd. Din cele ce afldm
judecat6 9,
dui c, un mai inatt ai m6ntuirii, ce va urma dup6 in Ieremia, capitolul 35, Rechabilii erau niqte abstinenli clci:
Mih. 5,4; Is.48, 18 sb;50,7); ,,Ionadab, fiul lui Recab, pdrintele nostru, ne-a poruncit: sd nu
4. n o.rgro,,loc de odihnS"' Acest cuvAnt nu se afl6 dec6t o
sin-
foarte aproape de beli vin voi Si copiii voStri, sd nu zidiyi case, sd nu semdnali nintic,
gurd dati in leremia 6, 16. CuvAntul acesta este sd nu sddili vie Si sd nu posedali nimic, ci toatd viala voastrd sd
sensul luisalom (Is. 28' 12).
5. ieSaa respectiv iesuah Si tesuah, care la
,,mAntuire gi biruin!6" (lix. 15, 2;14,13;
I Sam' 'ot Sellin E., op. cit., p. l l0.

2t6
 care voi sunte{i ,,Le voi da o inimd Si o cale ca totdeauna sd se teamd de Mine
Iocuili in corturi, ca sd trdili multe zile in lara tn spre fericirea lor Si a copiilor lor... " (ler. 32,39).
strdini... " ([er. 35, 6-7)' Dupd Isaia, teama de Dumnezeu este caracteristica adevdratului
Crrlu. qiproorocii, uuconceplia cea mai inaltb despre via{a
"u," lui Dumne- credincios. Aceastd fricl de Domnul sd fie ca o adevdratI comoar6:
,"figio*a, v6d in bunurile materiale o binecuvAntare a ,,inlelepciunea Si priceperea sunt un imor de mdntuire. Frica
,"ui risplat6 pentru str6dania mergerii q" ":1":-:l'--Cl1^1* de Domnul, iatd comoara Sionului" (Is. 33, 6).
"u toate bunurile qi ddruirile divine purtau in total numele de
;rntritr"
ve{i voi Si ve{i as- Printre darurile pe care Domnul le face credinciosului, cunoaq-
,iota; ,,Cduta{i-Md si ietri trdi" (Am'-5' 4); "De terea de Dumnezeu este prezentS. Va fi un timp, c6nd lara va fi
.rirri, ,iti mdnca ce'le m'ai bune roade ale larii'.da'du:!::-{.',-:,n' plin[ de aceastd cunoa$tere:
fi Whllil! cdci gura t)omnilut a
ii ,, u"it asculta, de sabie ve{i ,,In ziua oceea voi incheia cu ei un legdmilnt... atunci te vei lo-
vorbrt" ils. 1, 19-20; cf .Iez' 18,ZI;Hab' 2' 4)' godi cu Mine prin neprihdnire, mare bundtate Si indurare. Te vei
dumneze-
Vechiul Testament nu concepe ca binecuv6ntarea logodi cu Mine prin credincioSie Si vei cunoaste pe Domnul',
plmdntene' Chiar in
ius"a-sa fie lipsit[ ae bunurile acestei viefi feri- (Hoz.2, 18-22);
bunurile materiale vor fi cele ce vor face
1.p;;, ";esianicd ,,Atunci (in timpul lui Mesia)... pdmdntul va fi plin de cunoS-
cili pe credincioqi: tinla Domnului, cafundul mdrii de apele ce-l acoperd" (Is. 11, 9);
pe secerdtor Si cel ce
,,Iatd vin zile cdnd plugarul va aiunge ,,Cdci pdmdntul vafi plin de cunoStinla mdririi Domnului',...
mustul va picura
calcd strugurii pe cel cL tiprdstie sdmd.nla''cdci (Hab.2, l4).
(Am' 9' 13)'
din munli Si va curge de peloate de-alurile" " Dupd Vechiul Testament, inlelepciunea cea adevdratd. este cu-
ii profe{ilor bunurile p6mdnteqti au o po-
Este'adevdrat"a in o"t noagterea de Dumnezeu:
zifie secund ard'fafd'de cele morale qi religioase ,,Poporul acesta este fdrd inlelepciune, nu Md cunoa$te', (Ier.
' in trei clase:
Bunurile *orui" qi religioase pot fi divizate 4,22).
intrd mila' milostivi-
1. Bunuri .etigioase' In u""u'ta categorie 2. Bunurile morale. in aceastd categorie este vorba de drepta-
omului' Pe de alttr
rea qi indurarea pe care le didea Dumnezeu te, credincioqie, sinceritate, umanitate, iubire etc. Aceste bunuri
purr", inr.a dragoitea fa!6 de Dumnezeu'. bucuria in credin(E' cu-
morale au fost prezentate de cd4ile proorocilor, totdeauna, ca pos-
credincios'
ir teaina a" o'-'"'"u pe care le simte omul
tulate divine,qi frrd ele n-ar fi cu putinl5 sE se inchipuie impdiafla
Lucrurile acestea sunt spuse direct sau ies prin antitezd" - . ^ cea de apoi^z.
""#t"",,Ascultayi ii*nului, copii ai lui Israel! Cdci Domnul Profetul Hozea spune c6 Dumnezeu ddruieqte aceste insugiri
r

"*ari"i
cu locuitorii {drii, pentru cd nu este adevdr'
nu este
morale, ,,poporului Sdu ca un dar de logodnd: ,,in ziua aceea te vei
"r;;-i;;rr;td
indurare, nu este cunoStinpit de Dumnezeu {ard"
tn (Hoz' 4' l\. logodi cu Mine prin dreptate, judecatd, mare bundtate qi tndu-
de neascultarea lor' ti voi
,,Le voi vindeca-'d'tdmarea adusd rare" (Hoz. 2,20)
iubi cu adevdrat, cdci mdnia Mea s-a abdtut
de la ei' Voi fi cu Pe viitor, Sionul se va numi cetatea dreptlfii, spune Isaia (1,
"rouo-
va da rdddcini ca Li'
p,"n ru Israel; el va ?nflori ca crinul Si' 26): impdrdfia lui Mesia va fi intemeiatd. pe dreptate: ,,El vaface
banul... " (Hoz. 14,l'9)' ca domnia Lui (Mesia) sd creascd Si o pace fdrd sfdrSit va da sca-
igi va afla
lsaia spune ca insuii Mesia in teama de Dumnezeu unului Lui de domnie Si tmpdrdlia Lui El o va intdri Si o va sprijini
mullumirea 9i bucuria: prinjudecatd Si dreptate, de acum Si in vecii vecilor" (Is. 9, 6);
vaiudeca dupd tffitri-
,,Pldcerea Lui ,a7 Trica de Domnul; .nu" ,,In zilele acelea Si tn timpurile acelea, voi face sd rdsard lui
(Is' 11' 3)'
s*li si ioi ,u uo hoidi dupd cele-auz.iteva incheia cu poporul alos David o Odrasld curatd care va infdptui dreptatea yi legalitatea in
Ieremia ,pun" Vuf'*eh
"a-a'fa'""
f"ga-a"trf cel nou, atunci fiecare 9T uu purta in inima
sa teama
de Domnul:
202
Sellin E, op. cit., p. ll2. Ii
de Dumnezeu qt ntmeni llu se va mai depirta

2t8 2t9
 l1

lerusalimul va locui tn drepte... Dacd n-ar fi fost Legea Ta deddtarea mea, aS fi pierit in
tard. in zilele acelea, Iuda va fi mdntuit si
';;i;,;';;;;;;;l;;; iuii, oo*nut, dreptatea noastrd" (Ier' 33' ticdloSia mea... Cdt de mult iubesc Legea Ta, toatd ziua gdndesc
la eg. . . " (Psalmul 1 19, versete disparate).
15; cf. Ier.23,5).
mai este deloc vorba de in special dupl exil gi in epoca Noului Testament cultul Thorei
Pe cit se vede, ?n citatele de mai sus nu
dreptate' cinste' a mers aga de departe, cd s-a ajuns p6ni acolo inc6t s[ se creadi cd
U.rrori naturale, ci de bunuri de ordin spiritual: ea este o intrupare divinS.
legalitate.
--"Prof"tul toate se vor In al doilea rdnd, trebuie amintit Cuvhntul lui Dumnezeu, care
Ezechiel ne arati c[ in imp6rdlia mesianicd
(34, 20 sq')' constituie din vechime bucuria qi pldcerea inimilor proorocilor Ve-
-"-Orpadup[ ojustdjudecat[ pe clre il va instaura Robul Dom-
executa
chiului Testament: ,,Cdnd am primit cuvintele Tale le-am inghilit.
iJ"iu,'lu"rui principal
nAui-("a",aYahweh) Mesia pe pimdnt' va
fi dreptul 9i dreptatea: Cuvintele Tale au fost bucuria Si veselia inimii mele, cdci dupd
dreptatea pe numele Tdu sunt numit... " (Ier. 15, 16). Cuvintele Iui Dumnezeu
,,f,t n) va sldbi Si nici nu ,, io ldsa pdnd nu va aseza
'ia*a"r...; comuniti{i mesianice va in veci nu vor trece: ,,Iarba se usucd, floarea cade, dar cuvdntul
7lr.'42,4 sq.). T[ria viifoarei
" (Is' 54' 14)'
liu i" Jt"p,ui ea ei: ,,veifi intdritd prin dreptate mai mult pe cele Dumnezeului nostru rdmdne in veac" (Is. 40, 8 Cf. Is. 55, 1l). Cu-
Autorii psalmiloruali ql ei in darurile morale vdntul lui Dumnezeu in timpul lui Mesia va porni din Ierusalim
de ordin spiritual:
cStre toate nafiunile pim6ntului: ,,Cdci din Sion va ieSi Legea Si
ca t^, tara noastrd sd locu- cuvdntul Domnului din lerusalim" (Is. 2, 3).
,,Mdntuirea este aProaqe, Pentru
vor tntdlni' dreptatea si in al treilea r6nd, ne gdndim la Duhul lui Dumnezeu, cel care
iascd slava. BundtateL sf Lrecltnciosia se
pacea se Yor sdruta" (Ps, 85, 9 tq:);- este revdrsat at6t asupra poporului lui lsrael, dup6 ce a fost primit
'--,-,n)*r,nzeule, dd'iudecdyile iale impdratului Ei dd dreptatea de Dumnezeu cu milostivire, cdt gi asupra fieclrui individ, dup6 ce
pe
f"'n"t";'tipdratuluf. Et va'judeca p-o-po-rul Tdu cu dreptate Si i s-au iertat plcatele:
neiorocilii Tdi cu neprihdnire" (Ps' .72'.1'2)' printre primele bunuri de
,,(Ingrozili-vd... tremurali) pdnd cdnd se va turna Duhul de sus
3. Bunurile ino.ieiii dumnezeieqti. peste noi; atunci pustia se va preface tn pdmdnt bun Si pomdtul va
(Legea)' bunul cel mai de
care trebuie ,a urninii* uici, este Thora fi privit ca o pddure... Lucrarea dreptdlii vafi pacea, iar roada
a insemnat Legea
pr"t i" t *"t qi in prezent' i'entru a infeleoe ce neprihdnirii odihna Si linistea pe vecie" (Is. 32, ll-20);
pentru sufletul israelit, mai ales in epocl dJ
mai tdrziu' este sufici-
,,Qtlu te teme, robul Meu Israel...) cdci voi turna Duhul Meu
citegti numai prut*ii 19 qi 1rq (ts 9i 1
18 in Septuaginta):
:;G
-'-"
tnvioreazd sufletul... dd in-
peste sdmdnla ta Si binecuvdntareq Mea peste odraslele tale...,,
,,i;;"; oo*nutii-iliti desdvdrsitd'si
sfinte si drepte
(1s.44, l-2);
t"tiiii*, cntui nnsiiutor' Pormcile Domnului sunt ,,Voi pune Duhul Meu in voi Si vd voi face sd urmali... (Ez. 36,
'iiirrnirr" iri*o. o,aiiuietile Domnului sunt curate si lumineazd 27); . ,,Nu le voi mai ascunde fala Mea, cdci voi turna Duhul Meu
toate sunt drepte' Ele
ochii... Preceptele Dimnului sunt adevdrate' sunt mai
(F,2.39,29).
,r*t iri de prey decdt aurul, decdt aurul cel mai curat' Ultimul gi cel mai mare dintre bunurile indurlrii divine, cel mai
dulcidecktmierea,decdtpicuruldefagur"'"(Ps'18'7-ll);- Ta este de seamr dintre toate bunurile religioase posibile, este locuirea lui
nuntai Leg7a
,,Suspin dupd idnttuirea Ta' boo*n"' l)umnezeu in mijlocul poporului Sdu2a3. Expresia ,,Dumnezeu e cu
pentru mine Leg'ea gurii
desfdtarea mea... Mai mult pre{uieste no7" (imami El) este un cuvdnt al lui Israel foarte vechi:
de argint.... Md desfdtez in
Tale, decdr u *in ir--t'u"rili an aur-Si ,,Cdutali binele Si nu rdul, ca sd trdili Si ca astfel, Domnul
mea in ne-
ei, cdci le iubesc"' Aceasta este mdngdierea
;;";;;r;l; Dumnezeul oStirilor sdfie cu yoi, cum spune[i voi" (Am. 5, l4);
cdntdrilor mele" Noap-
cazul meu-.. Po,uncl'ile Tale sunt prileiul Ta"'
gi pdzesc
tea tmi adrrc aminte ,Jn nu*ulu Tdi' Doamne' -Legea
poruncile Tale cele "3 Seuin 8., op. cit.,p. 113.
Mu scol la miezul "op1i:i sd Te laud pentru
220 221
 ill

,,lutd Fecioara va rdmdne grea, va na{te

unfiu qi-i va pune 26), dar abia in lupta ce Ieremia duce cu contemporanii, ideile
nwnele Imanuel... (Is. 7, 14); acestea referitoare la individ (Dumnezeu este scut gi al individului,
c-dci am auzit cd Dumnezeu
,,Vrem sd mergem cu voi (udeilor)'
nu numai al poporului), au primit o amplificare nebdnuite24.
e ste cu voi" (Zah. 8, Z3)'Foarte
mult au luptat profe{ii contra garyrli ,,Vindecd-md, Tu Doamne, Si voi fi vindecat" (Ier. 17, l4). Nu
este cu ei' chiar dacd ei fii pricind de groazd pentru mine... Prigonitorii mei sd fie aco-
eronate a contemporanilor lor cd Dumnezeu o
nu este
i""^r"LgUiri qi comit netrebnicii' Ei spuneau poporului c5 perili de ruSine, dar eu sd nufiu ruSinat... " (Ier. I7,17-18). pentru
.rn"ilrr"ta ai iemplul, ca Dumnezeu si fie obligat si stea palate
cu tine: Ieremia, Dumnezeu este un izvor de apd vie:
a zidit lui si
,,Cdci Israel i uitat pe cel ce l-afdcut si
si
,,Doamne, Tu eSti tdria, cetdluia, scdparea mea in ziua necazu-
De aceea' voi trimite foc tn cetd'
tuia-o intdrit cetdlile fortificate' rilor... " (Ier. 16, 19).
le va mistui palatele" (Hoz' 8' 14); Pentru Isaia, Dumnezeu este tdria Robului Domnului (49, 5).
'tile lor, care acesta este tem'
,,Nu vd hrdniyi cu spiranle tnseldtoare.zicdnd: Dumnezeu este pdinea viefii (Is. 55, l), Dumnezeu inlocuiegte pld-
tndrepta"' numai asa vd
pluil Do*nului, cdci numat daci vd ve{i cerea gi bucuria vielii (Is. 29, 19;41,16;61, l0; Ier. 15, 16; ps. 9,
'voi " (Ier' 7' 4 sq)'
ldsa sd locui{i in pdmdntul acesta"' 3; 3!, ll; 34, 3; 89, 17 ; 97, 12; 104, 34).
c6 intr-o
Cu toate acestea, profelii aveau neclintita incredinlare In modul acesta, Dumnezeu insugi devine bunul suprem. Unii
,a,.fi se va intoarce la calea
Domnului 9i
brra ri, atunci cdnd'foporul autori de psalmi spun lucrul acesta foarte clar gi puntea de trecere
neputinld ca poporul s6 nu v.in6 la
c6nd va veni Mesia, ",, citre o astfel de afirmare este credinfa cI ei sunt in stare sd vadi
in mijlcoul
Or*n"r"rr, qi atunci C"t fteuinatt va locui cu adev[rat fafa lui Dumnezeu, lucru care-i pune intr-o legiturd personald in-
poporului S6u: ., r:--t^-. Sionului
o:^,-..t",; terioarf, cu El. Aga, de pildd, se bucurd ei profund: ,,Tu eSti Dum-
""',,iria ce va spdla Dumnezeu tntindciunile fiicelor si
nezeul meu. Tu eSti singura mea fericire... Am in continuu pe
de sdnge din miilocul lui' cu
ur'*roti lerusalimul de vinovdlia Dumnezeul meu in fa{a ochilor mei. Cdnd este El la dreapta mea,
Domnul va aseza peste
duhul judecd{ii Si cu duhul nimicirii' atunci nu md clatin. De aceea, mi se bucurd inima Si sufletul mi se vese-
peste locurile lui de adunare
toatd intinderea muntelui Sionului Si leSte... tnainteafelei Tale simt bucurii nespuse Si desfitdri veSnice
noaptea' Da'
,n nu de fum ziua Si un foc de fldcdr1-sft.dlucitoare' in dreapta Ta" (Ps. 16,2; 16,8; 16, 1 1);
pteste toatd slava vafi un addpost "'
" (Is' 4' 4-6);
,, Locuinla uu, ,o i'ini'i'i'
ou
'ii 7 Du*nezeul lor si ei vor fl ,,Dar eu in nevinovdlia mea, voi vedea fala Ta, cum md voi
trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, l5);
poporul Meu... " (Ez. 37, 27);
'-' ,,Do*nul va lua tn stdpdnire pe luda'-ca parte a- Lyi de mo$te' ,,Pe cine altul in cer am eu, afard de Tine, Si pe pdmdnt nu-mi
Orice fdpturd gdsesc pldcerea tn nimeni decht in Tine... " (Ps. 73,25);
nir'i n pdmdntul sfant ii i'o ot"si iardsi lerusalimul' Lui cel
sd tacd inaintea Domnului, calcf nt s-a sculat din locaEul ,,Cdt pentru mine, fericirea mea este sd md apropii de Dumne-
.'r:u" (Ps.73,28).
"'-"'p" (2ah.2,10 sq)'
sfilnt"
ecou al cuv6nt[- Cu aceasta, autorii Vechiului Testament au ajuns la o sigurantd
uuru predicei-proorocilor gi mai ales ca un
ajuns sd socoteascl' ;r mantuirii care nu se mai afl6 in nici una din religiile antichit[tii,
rilor lui leremia, mulli autori de psalmi au irfa cum se afli in religia Vechiului Testamentzas .
lui Dumnezeu 9l
chiar pentru epoca contemporan1 l'or, apropierea
gt, drept cel mai mare bun' Bucur6ndu-se de acest Trebuie amintit cI proorocii, in lupta lor continud cu p[catul
"o-uniun"u "u mari suferinle alc tirnpului, incet, incet au ddruit poporului un ideal de viald, ce se
fupt, s-au simtit in stur" s[ invingd cele mai
"i
viefii gi cele mai mari ameninpri' Oin antichitate' exista obiceiul I

de a numi pe Dumnezeu ,,cetate", r,loc de

scspare""'st6n-c6" a po'
"o Sellin E .. op. cir., p. I 13.
p"*fri 9i ainOluiaufui ds' fi,10;Mih' 3' 8; Hab' 1' 12; Ps' l8' '*'Ihidem-

222 223

t
I
 *,1

din ce in ce de bunurile materiale ale vielii' se vor bucura de deplindtatea m6ntuirii2o7. Cu aceasta am ajuns
Procesul
dezlipea
se vede mai distinct la Amos qi clar la Isaia' Toli proorocii complet la tendinla ce igi avea r6ddcinile in vechea credinfd israeli-
""".,i
r"ri saracilor, viduvelor qi orfanilor, ai celor oropsili de tI gi anume cE acel Dumnezeu absolut, dar milostiv in acelaqi timp,
"p".a,"rii
societate. Deqi chiar qi'aceqti sAraci, v6duve
etc' sunt p[cdtoqi la coplegteqte cu induririle Sale, tocmai ceea ce este mlrunt, slab gi
de partea lor' ca neputincios. Evanghelia Domnului Hristos a pomit direct din locul
;;;;; ilt, totuqi profelii socotesc cr dreptatea esteAceqti oropsili ai acesta (Mat. 5, 3-10).
unii ce sunt asuprifi,'-"*ptoutuli qi nedreptilifi'
celor bogali' iar pe de
soartei nici nu sunt in ,tui" a" ioate pacatele
mai mult ajutorul lui
ui,a pun", tocmai ei sunt aceia care agteaptS
prrnr"r"rqinuiseimpotrivesccuing6mfare'Astfel'profefiipun
aqa inc6t,ei
in mod involuntar p" ,i*"i in paraleli cu cei drepli,
(s[racii) formeazd"","*- p"porul propriu-zis al lui Dumnezeu2a6

il'*.2,6;
--n" 12;Ls.3, 15; Mih' 2,6)'
introducerea
'^
iupt, profelii urmdresc cu totul altceva dec6t
de cuv6ntul ani' ei
unor simple reforme sociale' De aceea' alSturi
care denumeqte pe cel
introduc o paralel[ mai nouS a lui, pe anav'
sSrac (in stare de
;;;"; asLaza de bunSvoie in siiualia celui
pim6nteqti, 9i nu-gi lipeqte inima de
ffi,r" n,, ," increde i, tr"*titermenul specific pentru o-mul evla-
ele. Acest cuvant anav este
;i;t. i" i""rri ca: Am- 2', 8; 4; Is' 11' +; zz' l; Num' 12' 13' mai
este folosit in intelesul s[u'originar, dar
profetul Zefania il utili-
sens religios curat, pentru prima oar6, 9i dupS aceasta'
)Ll,*i
""un
pi"t:"uranumai u""i ,"n. ultim' Chiar qi cuv0ntul ani primeqte o
puternicd (Zef ' 3' l2)' Isaia il foloseqte
ioioru*ra etico-religioasi
'intregului popor. aflat in robie' in m[sura in
pentru desemnarea
g"gaa'i'tele lui Dumnezeu (T.11' 17;49'
care se lSsa condus a"
i:i. t" partea finalI a profeliei lui Isaia' pe. care "tnl:ti^1u:"t'
iriolruiu, sunt utilizate ambele cuvinte ani qi anav in
mod alter-
credincioasd',:^:j:
nativ, pentru u ,ugrl*i intreaga comunitate i:'
al noliunii de care au lnlma ln-
toarce'din exil, ca un termen "cei sub care se as-
idealul
narlta" (Is. 61, 1;66,2)' Termenul descrie
cundeau totdeauna sub cuvinte noi "servii
lui Yahweh"' "cei cu
duh umilit" (57,15;65, 8). in psalmi 9i celelalte c6(i didacti!.o--po-
acum ca qi alt6'
etice, autorii se recomaniA inaintea lui Dumnezeu'
dat6, prin u""",rtrur"u s6r[ciei lor (Ps' ll'9;
L4' 6;69'30; L09'22)
ji noliun"u de anav a r6mas idealul comunitalii postexilice. F1g5-
cdci numai ei
duinla stipAnirii larii se referd numai la "Anavim"'

'o'Ibidem.

Capnolul VII
Eshatologia Vechiului Testament
$ al. impdrilfia lui Dumnezeu pe p[mflnt
DacI ludm in{elesul literal, fErI s6linem seama de alte conside-
rente, atunci glsim cI Vechiul Testament vorbeqte despre o dom-
nie a lui Dumnezeu aici pe p5m6nt. Aceasti domnie ar urma sI se
realizeze intr-un viitor mai apropiat sau mai indepdrtat, care viitor
sti numai in m6na lui Dumnezeu. Fiindcl omul singur nu putea sd
se mai ridice la Dumnezeu, trebuia ca Dumnezeu si vind la om qi
s5 refacd legStura de dinainte de cSdere. Dupd spiritul scrierilor
profefilor, mai ales ziua in care Domnul venea la poporul Sdu era o
zi de judecati prin care acesta trebuia s5-9i ispSgeasci pdcatele, ca
sd poatl apoi sI se bucure de a fi din nou in comuniune cu Dum-
nezeu. De aceastS comuniune nu vor fi strdine nici celelalte na{i-
uni, dacd se vor intoarce la Dumnezeu.
Venirea aceasta a lui Dumnezeu pe pdmAnt sI refacd leg[tura
cu omul, legitur[ ce fusese numai intrerupt5 de cdderea acestuia
din urml in pdcat, a fost aqteptatd de orice israelit credincios, in
toate timpurile.
l. Domnia lui Dumnezeu peste Israel. Cine a pus mdna pe o
carle mozaicd de rugdciuni vede cI mai toate aceste rugdciuni in-
cep aga: ,,Bine cuvdntat e$ti Tu, Doamne, regele universului". Ye'
chiul Testament il numeqte rege pe Dumnezeu la tot pasul. De alt-
fel, Dumnezeu era adevdratul rege sau stdpAn al lui Israel. Regii
pdrnAnteni erau numai locfiitorii Sdi pe pdm6nt:
,,lald binecuvdntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a bi-
necuvAnlol: ...81 a z.is: Domnul avenit... El era regele lui Israel,
cdnd se uclunrru cdpeteniile poporului si seminliile lui Israel"
(Deut. 33, l-.5);
,,Domnul l)untrtezcu lui e,ste cu el (Israel). El este regele sdu, ve'
selia lui" (Num. 23, 2l;cf. Ex. 19, I 1; Am. 5, 26;Is. 6, 5).
226
lll'
Orice credincios evreu aqtepta ziua fericitd cAnd Domnul va
veni gi va intemeia o imp6r6lie p5m6nteasc5, desigur in poporul lui
Israel. Cum era qi firesc, aceastd a$teptare a venirii lui Dumnezeu
ca rege pe plmint, cu timpul, a luat in mintea poporului o am-
ploare nebdnuitd 9i desigur gi deformatS. Poporul igi inchipuia cd
Dumnezeu va aduce lui Israel o hegemonie peste celelalte popoare
gi in interior o vialh de mare abundenld gi fericire.
De aceea, profelii au sim{it nevoia sE intervind qi sI clarifice gi
aceastd pozilie pe care se situa poporul, in cap cu tab[ra sau cu-
rentul cultico-nafionalist de care am amintit. Proorocii nu tdgldu-
iesc venirea lui Dumnezeu, ci numai spun cd ziua Dontnului, adicd,
a sosirii Sale pe pdmdnt, va fi o zi a intunericului gi nu a luminii, a
durerii gi a nu a bucuriei (Am. 5, 18), fiindci Dumnezeu
'raface
mai int6i judecata pentru nelegiurile comise. Profelii erau incre-
dinla{i cd la venirea Sa Dumnezeu ya nimici complet pe cei pic6-
toqi gi va forma un regat spiritualizat, cu o micd rdm[gi1d a lui Is-
rael: ,,Urdli rdul Si iubili binele, faceli sd domneascd dreptatea la
poarta cetdlii Si poate cd Dumnezeul oStirilor va avea mild de rd-
mdsilele lui losif" (Am. 5, 15).
Isaia vorbegte despre o judecatd curdlitoare gi despre o trans-
formare a Sionului care va avea din nou un judec6tor (conducitor),
ca in vechime: ,imi voi tinde mdna contra ta, ili voi topi zgura, cum
o topeSte leSia, toctte pdrticelele de plumb le voi depdrta de la tine.
Voiface iardSi pe judecdtorii tdi ca odinioard Si pe sfetnicii tdi ca la
inceput. Dupd aceea, vei fi numitd cetatea neprihdnitd, cetatea
credincioasd. Sionul va fi mdntuit prin judecatd Si cei care se vor
intoarce la Dumnezeu tn el (Israel) vor fi mdntuili prin dreptate.
Dar pieirea va atinge pe toli cei rdmrdtili Si pdcdtoSi iar cei care
pdrdsesc pe Domnul vor dispdrea" (Is. 1, 25-28;28, l7 sq.).
$i Isaia ne vorbegte de o r5m5gi!d a lui Israel care se va intoarce
la Dumnezeu qi care va sta deci sub scutul Lui: ,,in Tiua aceeo,
rdmdSila lui Israel Si cei scdpali din casa lui lacob nu se vor mai
sprijini pe cei ce ti loveau, ci se vor sprijini cu incredere pe Dom-
nul, Sfdntul lui Israel. O rdmdsild, o rdmdsild a lui lacob se va
intoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacd poporul tdu, Isra-
ale, ar fi ca nisipul mdrii, totuSi numai o rdmdsild se va intoarce,
ctici nimicirea este hotdrdtoare, fdcdnd sd se reyerse dreptatea. $i
rtinticirea aceasta care a fost hotdrdtd, Domnul Dumnezeul
oStirilor o va aduce la tndeplinire tn toatd lara" (Is. 19,20-23).
227

Michea vorbegte despre rdmSgifa care fuge din cetate la sate 9i
in pustie, ca sd se salveze din mana biciului lui Dumnezeu, care
bicl este format din asirieni qi babilonieni. Aceasta rdmiqilS va for-
ma nucleul lui Israel cel nou: ,,Te voi strdnge tn tntregime, Iacobe!
voi strdnge rdmdsila lui Israel; ti voi aduna ca pe niste oi dintr-un
staul,^ca pe o turmd tn pdsunea eI... " (Mih. 2, l2);
,,in ziua aceea, voi aduna pe cei Schiopi..- Din cei Schiopi voi
din cei ce erau risipili un neam puternic' $i Dom-
"nul o rdmdsi{d,
foce
va domni peste ei, pe muntele Sionului, de acum Si pdnd in
veac" (Mih.4,6-7).
in profetul Zefania g6sim exprimati net ideea cI Dumnezeu,
c6nd va veni pe p6m6nt, va institui o judecatl, in urma careia cei
r[i vor fi distrugi qi nu va rimdne dec6t un rest mic ce va forma
poporul lui Dumnezeu: ,,Voi ldsa in mijlocul tdu un popor umil qi
mii, ce se va tncrede tn numele Domnului. Rdmdsilele lui Israel nu
vor mai sdvdrSi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni Si nici in
gura lor nu se va mai gdsi o limbd tnseldtoare' Ci vor paste Si se
ior odihni Si nimeni nu-i va mai tulbura" (Zei. 3, LZ)'
profetui Ezechiel ne vorbegte de un pdstor care va aduna ?n ju-
rul s6u pe lsrael cel risipit in toat6 lumea. Dup6 ceJ va fi adunat,
va locuiin mijlocul s6u in ternplul ce va avea (cap' 34 9i 37)'
Dar tot ptof"trl Isaia rimdne cel care vesteqte cu putere domnia
viitoare a lui Dumnezeu. Yahweh va apdrea atunci ca un adevlrat
pistor: ,,Suie-te pe muntele tnalt ca sd vorbesti sionului vestea cea
bund... Iatd, Domnul Dumnezeu vine cu putere Si porunceSte cu
brayul sdu. Iatd cd plata este cu El si rdspldtirile vintnaintea Lui.
El isi va paste turma ca un pdstor, va lua mieii in brale, ii va duce
la sdnul Lui si va cdlduzi bldnd oile care aldpteazri" (Is' 40, 9-1 1)'
Aceste idei ale lui Isaia au inraurit mult epoca de dup6 exil.
Uneori domnia viitoare a lui Dumnezeu este pusS intr-un raport
strAns cu templul cel nou in care Dumnezeu va intra ca intr-un pa-
lat (Hag. 2,9;Zah.2, 10;8,3). Alteori se accentueazi cd Dumne-
zeu nu-poate locui dec6t in mijlocul unui popor purificat de orice
lucru piofan, in mediul unui popor plin de credin!6, umilinf6 9i
sfinlenie (ls. 57, 15; 60, 14; 62,2;33, 6; Mal' 3, 16, Zah' 13,2)'
uneori se accentueaz6 mai mult apropierea viitoare dintre popor 9i
Dumnezeu (Zah,8,13; 13, 9). Alteori constatlm o tendin![ puter-
nici spre cele materiale, aga inc6t speranla se indreapta c6tre co-
228
I
morile altor popoare, al cdror stipdn este de fapt Yahweh (Hag. 2,
7; Is. 60, 5 sq;61,6).
Tot mai puternic6 devine speranta intr-o fericire plmdnteascl gi
oamenii se imbatd cu aceast6 aqteptare, cdnd in Canaan va stdp6ni
o mullumire generalS (Is. 65, l3).
Totugi ideea fundamentald r6mAne, gi anume'u8 aceea cE Dum-
nezeu qi numai EI singur va fi atunci Domnul qi implratul popo-
rului Slu qi va locui in mijlocul lui (Iona 4,21; Is. 33,22; Zah. 14,
9; Obadd 21, Is. 24,23;25,9;26,23).
Atunci, de pretutindeni se va auzi refrenul:
,,Da, mhntuirea Lui este aproape de cei care se tem de El, pen-
tru ca tn lara noastrd sd locuiascd slava. Bundtatea Si credincioSia
se tntdlnesc, dreptatea Si pacea se sdrutd. CredincioSia rdsare din
pdmdnt Si dreptatea priveste de la tndllimea cerului. Domnul
tnsuSi ne va da fericirea Si pdmdntul nostru iSi va da roadele.
Dreptatea va merge Si tnaintea Lui Si-l va Si urma cdlcdnd pe
urmele pasilor Lui" (Ps. 85, 9-13; Cf. Ps. 48, 3;68,25;93-98).
impIrI{ia lui Dumnezeu peste neamurile
$ 42.
plmAntului
Vechiul Testament vorbegte aproape numai de m6ntuirea popo--
rl
rului ales. Pe Israel l-a chemat Dumnezeu Ia o misiune special[ qi .
privirea divind cltre el se indreaptS in gradul cel mai inalt. Popoa-
I
rele celelalte servesc numai la implinirea planului divin de mintu-
ire al lui Israel. Din aceastd cauzd, chiar din vechime se infiripase
ideea cd intr-o bund zitoate popoarele pimAntului vor ajunge si fie I
sub hegemonia lui Israel. Au nu sti in cuvAntul divin c5 lui Iosif,
patriarhul seminfiei alese, i-a grSit Dumnezeu: ,,El are frumuselea
intdiului ndscut al taurului. Coarnele lui sunt cum sunt coarnele
bivolului. Cu ele va tmpunge pe toate popoarele, pdnd la margi-
I
nile pdmdntului... Cele mai bune roade ale pdrndntului Si din tot
(e va cuprinde e1... sd vind peste capul lui losif... (Deut. 33,
l3-18). Ideea cd Israel este chemat sd stipdneasc6 lumea luase fi-
Sellin 8 ., op. cit., p. 1 18.
'n8 i
Ir
229
I
.,J
inl6 din convingerea religioasd cd Yahweh este cel mai puternrc
dintre dumnezeii tuturor popoarelor qi cd nici un zeu de pe p6m6nt
nu se poate compara cu El: ,,Cine este ca Tine tntre dumnezei,
Yahweh? Cine este ca Tine minunat sfinlenie, bogat in fapte de la'
udd Si fdcdtor de minuni?" (Ex. 15, 11). Fiind singur Dumnezeu
adevlrat, cdci zeti naliunilor nu sunt dec6t inchipuiri, Yahweh va
nimici pe toli inchinitorii la idoli, adicd pe neevrei: ,,Idolii neamu'
rilor sunt argint Si aur, lucrare fdcutd de mdinile oamenilor. Au
gurd dar nu vorbesc, au ochi dar nu vdd, au urechi dar totuSi
n-aud"... (Ps. 135, 15);
,,Cdci neamul Si impdrdlia care nu-li vor sluji vor pieri Si nea-
murile acelea vor fi cu totul nimicite " (Is. 60, 12);
,,Tu pedepseSti pdgdnii, nimiceSti pe cei rdi, le Stergi numele
pentru totdeauna Si pe vecie " (Ps. 9, 5 sq; cf. Ex. 17, 14; Num. 10,
35; Jud. 5,31). Deqi in pasajele eshatologice ale Vechiului Testa-
ment se vorbegte de nimicirea naliunilor pdgdne qi salvarea numai
a lui Israel, totugi gdsim in c64ile Vechiului AgezimAnt destule
texte care vorbesc despre neamurile celelalte ale pdmAntului qi
anume cI qi ele vor avea parte de binecuvAntarea lui Dumnezeu qi
de milostivirea Lui. Este destul sd ne amintim de fEgdduin{a pe
care o face Dumnezeu lui Avraam, cd prin seminlia sa vor fi bine-
cuvAntate toate seminliile pimAntului (Gen. 12,3, 18, 8,28, l4).
Din aceste pasaje ale Genezei reiese cI gi celelalte neamuri ale pd-
m6ntului vor primi de la Dumnezeu mild, iertare qi m6ntuire, dacl
binein{eles se vor converti la Dumnezeu. Celelalte cdrli ale Ve-
chiului Testament, indeosebi Proorocii, ne arati cI Dumnezeu nu
exclude de la mintuire celelalte neamuri nemozaice. Proorocul
Elisei primegte qi, in numele lui Yahweh, vindecl pe generalul si-
rian Neeman, care vindecdndu-se se convertegte la religia mozaicd
(II Regi, 5, 15; cf. Luca4,27).
Proorocul Isaia stdruia in ideea ci in timpurile de mai apoi,
adici in timpul mesianic, toate na{iunile pdm6ntului se vor in-
drepta cdtre muntele Sion, unde va lua fiin!6 un nou legdmAnl, aqa
cum a fbst gi legdmAntul de pe muntele Horeb (Exod 19, 4). ln ce-
tatea sfAntI a lerusalimului va apdrea Noul Legdmint: ,,lar tn
scurgerea vrenturilor se va tntdmpla cd muntele Casei Domnului
va fi intemeial cu ccl mai inalt munle, se va indlya deasupra dealu'
rilor Si toate neamurila se vor ingrdmddi spre el. Popoarele se vor
230
duce cu grdmada la el Si vor zice: Venili sd ne suim in muntclc
Donmului, la casa Dumnezeului lui lacob, ca sd ne invele cdile l,ui
si sd umbldm pe cdrdrile Lui. Cdci din Sion va iesi Legea si cu-
vhntul Domnului din lerusalim" (Is.2,2-4).
Din Isaia (2, I sq.) se vede c5 neamurile vor veni cdtre Dumne-
zeu qi, in urma judecdlii qi sancliunilor ce li se vor aplica, ele igi
vor transforma uneltele de lupta in scule de muncS folositoare.
Aceasta inseamnd cs Isaia prevede aparilia pe pdmAnt a unei imp6-
r51ii universale al cirei centru qi capital5 va fi Ierusalimul. Aceasti
impdr5lie va fi pagnicl qi va merge pe calea Domnului.
Proorocul Michea, ca gi Isaia, cdci cuvintele le sunt identice, in
timpurile esl,atologice vede o impdrd{ie mare a pbcii gi a unirii tu-
turor neamurilor, c6nd va fi un timp de mare tihnd qi mullumire:
,,Nici un neam nu va mai trage sabia asupra altui neam Si nu
vor mai tnvdla sd facd rdzboi. Din sdbiile lor tSi vor fduri fiare de
plug Si din sulilele lor cosoare. Fiecare va locui sub vila lui Si sub
smochinul lui Si nimeni nu-l va mai tulbura" (Mih. 4, 1 sq.).
impdr5lia care va lua naqtere va fi condusl de insuqi Dumnezeu
ca rege. Citatele de mai sus nu ne-o spun direct, dar o subinfele-
gem din alte locuri:
,,Domnul va impdrdli peste ei, pe muntele Sionului, de acum Si
pdnd tn veac" (Mih. 4, 6 sq).
,,Mare este Yahweh si ldudat de toli, tn cetatea Dumnezeului
nostru, pe muntele Lui cel sfdnt (Sion). Frumoasa indlyime, bucu-
ria tntregului pdmdnt, este muntele Sionului, in partea de miazd-
noapte este cetatea marelui impdrat... " (Ps. 48, 1-4);
in timpurile de mai tdrziu, nu numai cetatea sf6nt6 a lerusali-
mului, care avea templul unde locuia nevbzut Dumnezeu, ci tot
plm6ntul va fi plin de m[rirea lui Dumnezeu:
,,Pdmdntul va fi plin de cunoStin{a slavei Domnului, ca fundul
mdrii de apele care-l acopdr" (Hab.2, l4).
Cuvintele de mai sus ale lui Habacuc igi au baza in faptul c6,
fap de asupritorii babilonieni care batjocoreau dreptatea, masa
celorlalte popoare'o'era solidard cu Iuda, al cdrui apirdtor este
Dumnezeul lui Israel:
,,(Babilonul) iSi bate joc de impdrali Si voievozii sunt o nintictt
pentru el, rkde de toate tntdriturile... Este nesdlios ca mrxrrlctr,
23t
 I

el Si toate popoarele pe iudei. Cdzdnd tiranul Babilon, de acum dreptatea gi pacea vor fi
cdci pe toate neamurile vrea sd le strdngd la
cuZ' 5)' instaurate iardgi pe p6mAnt de cltre Yahweh, stdpdnul gi impdratul
te trige la el" (Hab.1, 10 combinat
judecale de Dum- lui Israel. De aceea, neamurile vor veni citre Yahweh qi-l vor mdri
leremia ne spune cb dupi ce popoarele vor fi
nezet), atunci ,o. invala caile-Domnului qi vor fi aqezate ?n gi cinsti ca pe Dumnezeul cel atotputernic qi vor onora gi pe Israel,
"j"
lui Israel:
poporul Siu:
mijlocul : --.^-.:^..:
lor)' voi avea iardgi
.
,,Popoarele yor merge dupd Tine, se vor prosterna tnaintea Ta
,,Dupd ce-i voi smulge (neamurile-din lara
*iii ai ei si-i voi adui tnapoi, pe fiecare in mostenireaMeu' lui si pe $i-li vor zice rugdndu-te: Numai la tine se afld Dumnezeu Si nu
este alt Dumnezeu afard de el" (Is. 45,14; cf. qi Is. 49,22-23).
j""rr:, in yrro lui. $i dacii vor invap cdile poporului dacd
'ro, <<Viu este Domnul>"' atunci vor Lucrul care va affage popoarele la Domnul va fi salvarea minu-
iuro pe neamul Meu, zicknd: vor asculta ni- nati pe care Yahweh o va face lui Iuda, scdp6nduJ de sub asupri-
Meu' Dar dacd nu
ftri"iti in mijlocul poporului pe
i"*"i", un astfel de popor' il voi nimici rea Babilonului, lucru care va bucura nespus na{iile pimdntului, .

uoi nimici cu disavarsire cdci toate au avut de-a face cu tirania chaldeani (Is. 48, 20;40,9;
voi pierde, zice Domnul" (let' 12' 15-17)'
'Si-lDupa Ieremia, toate neamurile pline de pocdinfl s-e vor indrepta
42, l0;5L,7).
De altfel, nu va fi nevoie de vreo misiune speciald printre nea-
c[tre iahweh, recunosc6ndu-L Dumnezeu qi implrat": murile p[m6ntului, ca sd vind la Yahweh, cdci implrlfia lui Dum-
marginile pdmdntului qi vor
,,Neamurile vor veni la Tine de la no- nezeu aici, pe pdm6nt, o va infbptui el insugi:
zici: Pdrinlii noStri n-au mo$tenit decdt minciund' idoli 'fdrd de ,,Ia aminte spre Mine, poporul Meu, pleacd urechea ta spre
iatd cit le ardt
imd, care nu sunt de nici un aiutor"' De aceea'
Mine, neamul Meu! Cdci din Mine vo ieSi Legea Si voi pune Legea
da'ta aceiasta si-ifac sd Stie puterea Si tdria
Mea qi vor cunoaste cd
Mea lumind popoarelor. Dreptatea Mea este aproape, mdntuirea
numele Meu este Domnul" (Ier' 16, 19-21)' Mea se va ardta Si bra{ele Mele vor judeca popoarele, ostrovele
Marele Isaia ne incredinleazd cdva veni un
tirnp in care toat[
pdmdntului sunt vor ndddjdui tn Mine Si se vor tncrede in bralul Mez" (Is. 51, 4-5).
suflarea va lSuda pe Domnui, deci toate neamurile Aceste idei au strdbdtut 9i secolele de dup[ exil, chiar dacd nu
chemate la mdntuire, alituri de lsrael: au mai fost exprimate cu un entuziasm asemdnitor. De pildd, pro-
iese din gura Mea Si cwan'
,,Pe Mine insumi md jur, adevdrul fetul Hagheu crede cI in clipa in care templul cel nou va fi termi-
pleca tnaintea
tul Meu nu va fi luat tnctpoi; orice genunchi se va nat, el va deveni o casd de rugdciuni pentru toate naliunile lumii gi
(I-s' 45'23)'
Mea Si orice limbd va jura pe Mine"
I

aceastd speranfi se afld gi la ceilalli prooroci postexilici. popoarele

noUut Domnului ("n{esla)"o va da lumin[' inv6!5turd 9i mintu' pdmAntului vor contribui cu bunurile lor la construc{ia templului gi
ire tuturor popoarelor, care o vor voi: intrefinerea sa:
mdntuire Si te voi lua de
,,Eu Domnul te-am chemat ca sd dai ,,ASa vorbeSte Domnul oStirilor: incd pulin timp Si voi cldtina
mdnd, te voi pune ca legdmdnt al poporului'
ca sd fii lumina nea'
incd o datd cerurile Si pdmdntul, marea Si uscatul. Voi cldtina
""
*rrii.o, si ceio, ce locui-esc tntru tntuneric ' (Is' 42' 5 sq); toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni Si voi umple
ca sd duci mdntui'
,,De aceea te pun sdfii lumina neamurilor' de slavd casa aceasta... Slava acestei case din urmd va fi mai
rea Mea pdnd la marginile pdmdntului"
(ls' 49' 6)' mare decAt a celei dintdi, zice Domnul, in locul acesta voi da pa-
Ca qi Habacuc, p'rofetul Isaia arati c6 neamurile vor veni la cect, zice Domnul oStirilor" (Hag.2,6; cf. Is. 56,6;60, l).
Yahweh cAnd vor uld.u cum Domnul a scos
din robia chaldean[ Zaharia vede convertirea popoarelor la Dumnezeu, dup6 ce
Yahweh se va instala in noul templu. Naliunile plmAntului vor
poporul
'so Prin ,,Servul
Dornnului" din Isaia 42 qi 49 evreii inleleg pe veni sI se inchine in noul templu din Ierusalim, o dat6 cu sernin{ia
inleleg pe.iry1li profetul (Deutero Isaia) lui Israel: ,,Strigd de veselie Si bucurd-te, fiica Sionului, ctici iutti,
tui rsrJ, iai cercet,torii-iiU"."fi
,uu pa un conducdtor, ca de exemplu, Zorobalel'

232 233
 1

se vor alipi de Vechiul Testament atestl cd sf6rqitul istoriei va fi recunoa$terea

Eu vin Si voi locui in miilocul tdu"' Multe neamuri stdp6niei unicului Dumnezeu de cltre toate popoarele. Dumnezeu
" (Zah' 1' 10-11);
Domnul, tn ziua oruno Si vor fi poporul Meu"' insugi le va pregdti ospdlul de incoronare a Sa, ce se va infEptui pe
vor veni astfel sd caute pe
,,$i multe popoare ii *uit' nuomuri muntele Lui cel sf6nt, c6nd toate semin{iile vor fi scdpate de bles-
Dom'nul o$ti;il;r, la Iirusalim si sd se roage
Domnului""" (Zah'
temul mor{ii, de suferintd gi de lacrimi (Is. 25, 6-8). Dupd ce va in-
8,20-23). ceta judecata m6niei divine asupra lor, natiunile vor veni la Ierusa-
Cartea Psalmilor igi exprimS qi ea convingerea cd neamurile vor lim an dupd an pentru ca sd se inchine Dumnezeului ogtirilor (Zah.
qi Impdratului (Ps'
veni la Yahweh qi i se voi inchina ca Stipinului 14, 16; Obadia 21). Sigur c[ acesta este gi miezul celor spuse in
stip6nul
4;; El"ro, fu"" iucrul acesta fiindci Yahweh a ardtatcd(Ps'este 96)'
Daniel 7, I3.
i"t univers 9i face minuni mari 9i fird de numdr
"g"f"i va mai fi abso-
Va veni un timp c6nd intre neamuri qi Israel nu
'-' nici o deosebire:
lut
,,Domnul oStirilor ii va binecwdnta
(toate popoarele pimAntu- $ 43. MAntuirea adusfl lumii
lui) qi va zice: <Binectndntat sdfie Egiptul' poporul-Me!' !t^A:':.i" de Riscumplrltor. Mesia
(Is' 19' 19-25)'
lucrarea mdinilor Mele si Israel mostenirea Mea>"
"*
a.uf.u amanuntelorcare vor insofi implinirea acestei minunate Odatd cu dictarea pedepsei pentru c[lcarea poruncii, Dumnezeu
se aminteqte
a popoarelor nu ni se oferi detalii' Uneori a dat primului om gi speranta mdngdietoare a venirii in lume a unui,
"orrr"rtiri
- o activitate misionari:
de
toate neamurile Si toate lim-
Rdscumpirltor sau Mdntuitor, care sd salveze pe oameni de sub
,,Va veni timpul cdnd voi strdnge greutatea pdcatului. Aceast[ speranld se cuprinde in cuvintele c6tre
voi pune un semn,in-
bite. Ele vor veni Si vor vedea slaia Mea' $i garpe: ,,VrdjmdSie voi pune intre tine Si intre femeie, tntre sdmdn[a
scdpa din Israel' la
tre ele Si voi trimite la neamuri pe cei ce vor ta Si sdmdnla ei. Acela va zdrobi capul tdu, iar tu vei pdzi cdlcdiul
TarSiS, la Put Si la Lud, care trag cu arcul'
la Tubal Si la Lavan' in
sdzr (Gen. 3, I5).
ostroveleceleindepdrtatecaren-auauzitvorbindu-seniciodatd Speranfa venirii M6ntuitorului frgdduit in aceste cuvinte a fost
vesti gloria Mea printre
de mine Si n-au viizut slava Mea' Ei vor steaua care a condus omenirea spre limanul mAntuirii timp de mii
oameni" (Is. 66, 18-19)'
care in fa[a ex-
de ani, c-Q! ea a riticit prin intunericul necunogtinlei qi bezna
Aceasti idee ne esie dat6 qi de cartea lona25', picatului252.
a lui Ezra' ne
clusivismului tot mai accentuit al primei comunit[1i
.p"r" profefii au datoria sA predice qi p[ginilor' 9latd ": ?Y*-
"a
nezeuseinduridetofioameniiqidetoateanimalele(Iona'4'11)'
De multe ori se exprimd convingerea ci orinduirile
religioase $ 44. Conceptia gi realitatea
altor popoare' p rofe,tiilor mesianice
ale lui Israel sunt at6t de inaintate, fafi de
cele ale
trebuie sd recu-
Jin punct de vedere social 9i moral, incit acestea
un Dumnezeu nebS-
nour"a faptul cd dataiorul acestor legiuiri este Am vdzut in paragrafele precedente ci Israel s-a bucurat de o
(Ben-sirach 24,6)'
nuit mai mare decat dumnezeii neamurilor gralie specialS din partea lui Dumnezeu, frr6 ca prin aceasta cele-
s-a revelat qi altor popoare Sl
A existat 9i pirerea cd Dumnezeu lalte popoare sI fie excluse de la mAntuire. Cu toati purtarea de grijl
cI acestea ii slr;et" (Mal. 1, 11; 1, 14)'

l2l "2 MihalcescuI., op. cit.,p.

"' sellin B-., op. cit.,p.
 I

deosebiti din partea lui Dumnezeu, totuqi 9i poporul ales

purta in Matei 11, 13 citim: ,, Toatd Legea Si profeyii pdnd la loan au
pentru prezis despre aceasta... " adicd despre impdrdlia cerului, care avea
asupra lui povara cea grea a picatului, conqtiin{a vinovIliei
harurile pierdute p" numai cu a lui putere' oTul.nu le mai sd inceapl chiar cu predica lui Ioan Botezdtorul, inaintemergitorul
pr* "i",
."""pata. Chiar in clipele cele mai tihnite ale vie{ii poporului lui Mesia.
'ul"r,
omul'purta in sine noJtalgia paradisului pierdut. Prin clpitarea in Luca 18, 3l afldm: ,,Tot ce a fost scris prin prooroci despre
I-"gii a" pe muntele Sinai, starea omului nu se putu remedia' cdci ' Fiul Omului se va tmplini", adicd tot ceea ce au profelit ei despre
omul
uufi u"u. conqtiinla p[catului deveni gi mai clarl; abia acum suferinfele gi rdstignirea Sa.
este natura sa, care este biruit6 de In Luca 24,25 sq. sti scris: ,,Q nepricepuyilor... Au nu trebuia
vdzu cdtde slaLa gi nfputincioasS
. tentaliile din afarl 9i dobor6td de pornirile din interior' sd sufere Hristos acestea, ca sd intre tntru slava Sa? $i incepdnd
Cuc6tmaimaredeveneacongtiinlaqisimfSmintulvinovEfiei de la Moise Si to{i proorocii, le tilbuia Scripturile, despre El',.
p[catului,cuatAtmaiputernicsesimfeaginecesitateasc6p6riide Aceste cuvinte le-a spus Iisus celor doi ucenici care mergeau spre
fier-
u""u.ta rtu.", ," simlea nevoia m6ntuirii' Sufletul uman dorea Emaus cdnd erau descurajafi qi se indoiau dacd lisus a fost Hristos
bint"rnajutormaipresusdeom,caresS-lizbiveascldinmoartea cu adevdrat.
pdcatului. Speranla venirii unui M6ntuitor a fost alimentati
de Luca 24, 44-47 spune: ,,Iatd ce vd spuneam cdnd tncd eram cu
prin toatecd(ile Ve-
ilrrnrr"r"u prin profeliile mesianice presirate voi cd trebuie sd se tmplineascd tot ce este scris despre Mine, in
ceea
Tesiament 9i din ele putem si ne facem o idee despre Legea lui Moise, tn Prooroci Si in Psalmi.. (Cf. gi Mat. 26,54;21,
"friuf"i de
ce avea si insemneze Mesia sau imp[r6fia cerului' Expresia 1-11; Marcu 11, 1-10; Luca 19, 2944;Ion lZ,LZ-LS).
ebraic MaStah (Xprotog cu- in Luca 1,55 citim: ,,(Binecuvhntatfie Dumnercu)... fiindcd a
-mesianic" vine de la cuvAntul "uns")
vdnt aflat numai in Psalmul 2,2 qi Daniel 9,26, dar care.indicd pe venit in ajutorul servului Sdu Israel Si Si-a a.dus aminte de tndura-
Mintuitorul cel aqteptat, clci acesta avea s6 fie Unsul lui Dumne- rea Sa, a$a cum figdduise pdrinlilor no;tri, lui Avraam Si semi-
)"rlf, V""t iul Tesiament, ungerea cu ulei era simbolul participS- n{iei lui mereu... Aqa a cdntat Fecioara Maria, dupd ce ingerul Ga-
rii Duhului Sf6nt (Is. 61, i) qi era aplicati qi celor care intrau in briel i-a vestit cd va nagte dupi trup pe Fiul lui Dumnezeu, care va
marilor
demnitSlile teocraiice cele mai inalte, cum de exemplu sta pe tronul lui David gi va domni peste casa lui Israel, intemeind
qi unilor profefi, care.din-aceastd cauzl purtau nu-
preofi; regilor un regat etern (Luca, L,32-32).
lui Duinezea (maqiah Yahweh) (cf' I Sam' 24'
"Un1ii'
*"t" O" Apostolul Filip comunici lui Natanael: L-am vdzut pe Acela de-
7-ll;24,6; II Sam. l,14;19,22)' spre care Moise Si Proorocii au scris in Lege, pe lisus din Nazaret,
Cu ce putem proba realitatea profe{iilor mesianice? fiul lui losif'... (Ion 1,45).
a. cu confirmarile Noului Testament. c6(ile Noului Agezamdnt Preotul Zaharia, tatil lui Ioan Botezdtorul, plin de Duhul Sf6nt
ne citeazdfoarte des cuvinte din profeliile mesianice ale Vechiului a grdit: ,,Bine este cuvdntat Domnul, Dumnezeul lui Israel, cd a
acte care in
Testament pe care le d6 ca implinite, precum 9i alte rdscumpdrat pe poporul Sdu... aqa cum vestise prin gura prooro-
pe tvteiia gi activitatea la'i. ASa de
Vechiul Testament preinchipuiau cilor... (Luca 1, 67 sq).
citim in Evaghelia de la Ioan 5, 46 "De ali fi cre-zut tn Arltdndu-le rdutatea lor, arhidiaconul $tefan spune iudeilor:
"^L*plu, el" (Gen' 3'
Moisi, ali fi crezut Si ti Mine, cdci despre Mine a 5'suis citim: "Voi ,,Pe care din prooroci nu i-au prigonit pdrinlii voStri. Au omorilt
15;22, is-rq; 49, l0; Deut. 18, 15-18)' in loan 19
pe cei care yesteau mai dinainte venirea celui Drept, pe care l-a{i
cdutalitnscripluri(adic6inVechiulTestament),fiindcdsocoti{isd vdndut acum Si l-afi ucis " (F. Ap. 7,52).
weli in ele iia1, iesnicd $i chiar ele sunt cele ce dau mdrturie Apostolul Petru aratd cd. vindecarea minunati a celui nlscut
vostru'
d"iprc Mine"... Tot fn Ioan 8, 56 citim: ,,Avraam' pdrintele olog a sivArgit-o in numele lui Hristos, exact aga cum fusese prczis
pe pLmdnt)' El a
se bucura cd va vedart z.iutt Mea(venirea lui Mesia de profeli cd Mesia va fi cel care va purta suferintele noastrc:
vdzut-o Si s-abucural (Gen' 12, 3; 18, 8;22,18)'

236 237
 a tmplinit astdzi ce vestise mai tnainte prin
gura tutu- lase pe om in intunericul necunogtinfei gi in marea disperirii. pro-
,,Dumnezeu
'ro,
(F'Ap'3, 18)" ' proorocii de la Sa' fefiile mesianice deci, fiind de la Dumnezeu, putem afinna
proororilorLui"... "Toli cd
muel si ceilalli care au'u,*ir dupd ei au.vorbit si auvestit zilele ideea mesianic6 in sine este gi ea de origine divind, de origine su-
profelii era venirea
atcestea"... (F. Ap. 3,24). Ceea ce au vestit toli pranaturali. Lucrul acesta se vede clar din Sf6nta Scripturd a ve-
lui Mesia Hristos pe p6mdnt qi a imp6raliei mesianice' chiului 5i Noului Testament.
pe care o line cu
Tot Apostolul'Peiru incredinleazd, in predica 1. Vechiul AqezImf,nt ne arat6, cE profetiile mesianice au fost
prife;uf convertirii lui Corneliu centurionul (F' Ap'
10' 1-48)'-ci frcute de Dumnezeu direct sau prin persoanele alese de El,.indi-
tofi profelii: ,,To{i profetii rect. tn Genezd, 3, 14 citim: ,,ialmilt Elohim zise cdtre sarpe:
Iisus a fost Mesia cel prezis de cdtre
mdrturisesc desPre El.-. " Fiindcd aifiicut lucrul acesta, blestemat sdfii...,,
iudeilor cu In Genezi" 12,3, profelia cdtre Avraam, Dumnezeu se adresea_
fvfu."f" upo.tol al neamurilor, Pavel, demonstreazd
este Mesia cel men(io-
Legea Si cu Proorocil in mAni, cum cd Iisus zd. direct lui: ,,.fi grdi Dumnezeu cdtre Avraam...,,
Eu'
nuiin acele scrieri sfinte ale lui Israel (F'Ap'26'22)'
spune In Genez6 18,17 din nou Dumnezeu ii ftglduieqte lui Avraam,
mari' fdrd sd md
Pavel, ,,am mdrturisit inaintea celor ntici Si celor nemijlocit, cd va da nagtere unui neam mare: ,,Atunci Domnul a
cd are
ipaii, cu nimic de la ceea ce au spus Proorocii si Moise zis..."
-- se intdmPle" (F- AP.26,22)'qi Apolo, care era foarte versat in cu-
sd in Genezi 22,15, Malac-Yahweh (=piu1 lui Dumnezeu) spune
into"*ui ca Pavel, tot aqa lui Avraam c5 toate neamurile pdm6ntului vor fi binecuv0ntate
cu Scriptura in
noitinta Vechiului festamlnt, dovedegte iudeilor prin seminlialui: ,,pentru cd ai ascultat de porunca Mea,, (v. 1g)
*-f.
rnana,'"urn c[ Iisus este Mesia cel prezis (F'Ap' 18' 28)' In Genezd 26, 2 Dumnezeu vorbegte lui Isaac Ai-i reconfirmd
.anO, cum ci in Vechiul Testament avem profelii
i, Mintuitor'
binecuv6ntarea divin[, frcutd tatdlui sdu: ,,Euvoifi cu tine...',
"iaon"u
mesianice care frgdduiesc venirea in lume
a unui ne-o in Genezi 46, 1 sq. citim cd atunci .ana IuioU trebuia sd se
dogmaticS creg-
toatd Tridilia Bisericii crestine' Nu este mute in Egipt Ia fiul sdu Iosif, Dumnezeu i se arat6 in vedenie gi-i
"onnr*a profelii cu pri-
tin6 care sd nu arate c[ in Vechiul Testament avem spulle si meargS: ,,Eu tnsumi Md voi pogori cu tine tn Egipt..."
vire la venirea lui Mesia-MAntuitorul pe p5m6nt,
qi c[ aceste pro- In Numeri 22, 8 prezicitorul Balaam rdspunde trimiqilor lui
dogmaticile i;i inte-
f"fi ,-uu implinit in persoana lui lisus' Toatep[rinfilor qi scriitorilor
Balac, regele Moabului, care veniseri sd-l roage pe ghicitor s6
i"iarainvilEturile pL unanim al blesteme de israelili: ,,Yd voi da rdspunsu:l pe care mi-l va spune
"on'"ntul
bisericeqti, din toate timpurile 9i toate locurile253' Yahweh".
in Numeri 22,12, vedem ci Dumnezeu vorbegte in vedenie di-
rect cltre Balaam: ,,Dumnezeu a zis lui Balaam: Sd nw te duci cu
ei Si sd nu blestemi poporul acela..."
$ 45. Originea profe{iilor mesianice In Numeri 22, 20, Dumnezeu vine la Balaam qi, in vedenie de
noapte, ?i spune sd meargd unde este chemat, ca sI vadl qi trimigii
conline lui Balac care este voinfa lui Dumnezeu: ,,Du-te cu ei, dar sdfaci
in paragraful precedent s-a ardtat cE Vechiul Testament
de Noul Testa- numai ce-{i voi spune... "
cu adevlra"t profelii mesianice, lucru confirmat
atdt
qi de toati Tradilia bisericeascl iudaici 9i creqtin6- Aces- In Numeri 24, 4, Bileam este numit cel care ascultd direct cu-
."n,, de cdtre vintele Domnului, care priveqte spre fafa celui Atotputernic pi cu-
"a, lost comunicate lumii prin gura proorocilor
te profelii'au
n-a voit sd noagte vegtile Lui: ,, Cel care aude cuvintele lui Dumnezeu. Ctl
insugi Dumnezcu care, in a Sa infelepciune 9i bundtate'
care vede vedenia celui Atotputernic... cel care cunoa$re plttrrtt
rile Celui Preainalt... (Num. 24, 16).
253
Silvestru de Canev, Dogrttcttica"', ed' a II-a' p' 164'

238 239
 frgiduieqte li le spune Domnul oStirilor prin Duhul sdu, proorocii de mui
Ultima profefie mesianic6 din Pentateuh, in care se nainte. Din pricina aceasta Domnul s-a aprins de o milnie more"
profet asemenea lui Moise (Deut' 18'
cA va veni pe pdm6nt un (Zah.7, L2).
Domnul mi-a zis: "'lz
17-18) ne este iatl de Dumnezeu: ,,Atunci 2. Noul AqezimAnt, prin gura Mdntuitorului qi a autorilor
prooroc ca tine' voi pune
voi ridica din miilocul fralilor lor un Si
sacri, inspira{i de sus, ne incredinf eazd cd profe{iile mesianice din
tot ce-i voi porunci"
cuvintele Mele tn guraiui'Si el le va spune Vechiul Testament igi au originea la Dumnezeu, nu la oameni. Aga
Yahweh insuqi promite lui David c6 regatul din
familia sa"'va
Nalan' pe de exemplu:
rdmine etern. Promisiunea vine prin gura proorocului In Luca 1, 70 vedem c;'tm Zaharia, tatdl lui Ioan Botezdtorul,
la David (II Sam' 7'
i' care Dumnezettl-atrimis cu misiune special[ 9i ta-
laudl pe Dumnezeu fiindc6 a efectuat m6ntuirea poporului Sdu aga
2 sq) Solomon primeqte de la Yahweh aceeaqi frglduin{i
ca
cum promisese prin gura sfinlilor Lui profeli: ,,Cum vestise prin
*^ siu (I Regi 9, 5).
tdl gurg sfinlilor Sdi prooroci, care au fost din vechime... "
qi regatul
iil;;tr:gt" proreliite mesianice.referitoare la Davidultime. ale In Luca l, 55, Fecioara Mdria mSregte pe Dumnezeul cel mi-
revelatorii sunt spusele
siu ce va rdmine etem, foarte lui lostiv cI a ales pe Israel s5-i fie serv pl6cut, ata cum a promis chiar
ale lui David' cuvdntul
marelui rege: ,,Iatd cele'din urmd cuvinte de la inceput lui Avraam: ,,Cum fdgdduise pdrin{ilor noStri lui
tndlt'll sus de tot'
Dwid, 7i tui Isai, cuvdntul omului care fost a
Avraam Si seminliei lui din yeac".
cuvbnLtil unsului Dumnezeului lui lacob"' Duhul
lui Dumnezeu
Dumnezeul lui
MAntuitorul insuqi spune cd psalmistul David, luminat de Duhul
vorbeSte prin mine, Si cwdntul lui este pe limba
mea'
" (II 23' Sfint, l-a numit pe Hristos st5p6n al lui (Ps. 101, l) cAnd zice:
Israel a vorbit. StAnca lui Israel mi-a zis" ' Sam' I sq)' . prin ,,Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, il numeSte Domn,
David
Din cuvintele de mai sus, reiese c5 tot ce a vestit cdnd zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: $ezi de-a dreapta Mea
minunatii lui psalmi cu privire la Mesia' absolut
totul i-a venit prin
pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi sub picioarele Tale? " (Mat.22,
de alfi autori de-
;;;.ir;affiario. in ce priveqte psalmii scriqi pe care le 43: cf . Marcu 12,36).
;;;;il, pi""u* qi profeiiite mesianice din prooroci' de origine di- $i in alte ocazii, Mdntuitorul se referea la anumite acte gi mo-
vom vedea mai pe urm6, toate aceste profelii sunt mente din viala sa, ca sd arate cd profeliile Vechiului Aqezdm6nt,
acestor au-
vind, deoarece autorii lor au fost i4spira{i' Majoritatea de origine divin6, igi gdsesc ?mplinirea Ibrd desimlire (cf. Mat 26,
tori au fost nigte vdzbtoti, nigte profeli ai Domnului' Dumnezeu
tainelor vi- 74;26, 54-56).
uo.b"u lumii piin ,u, p.in ingeii le dSdea dezlegarea
"i in care se afl6 in- Evanghelistul Matei (1,21) spune: ,,Toate acestea s-au intilm-
itorului iOan.9,2f ). fofi aceqtiautori de scrieri' plat ca sd se plineascd ceea ce s-a spus prin proorocul care zice:
lor nu sunt alt-
p.of"1ii mesianice, spun la unison cd graiurile Iatd Fecioara va fi grea, va na$te un .fiu Si-i vor pwte numele
"tur" in eviden!6 lucrul
ceva decAt cuvintele lui Dumnezeu' Ca s[ scoatd Emanuel". Evangheiistul Matei citeazl pe lsaia 7 , 14. r
acerta, in special profe{ii iqi incep cuvAnt[rile
lor cu expresia:
Apostolul Pavel il incredinleazd pe Agripa cd promisiunea de-
,,AEa vorbeitu Domnul"',,,iuvintele
Domnului" "'Vorbeste Dom'
spre Mesia a fost datd de insugi Dumnezeu, patriarhilor lui Israel:
nul", ,,Yahweh a vorb-it|', ,,Gura Domnului a vorbit" 9'a'
De
,,Acum sunt dat tn judecatd pentru nddejdeafdgdduinlei pe care a
u"""u,qtiind cI tot ceea ce au gSsit profelii venea de
la.-Dumnezeu'
le-ai dar tnqtiin{dri prin Du- fdcut-o Dumnezeu pdrinlilor noStri, a cdrei tmplinire o asteaptd
Nehemia spune net: ,,Tu, (Doamne) cele doudsprezece semin{ii ale noastre.. " (F.Ap.26,6; cf. Rom.
aminte (evreii)" (Neh' 9'
hul Tdu, prin proo,roci, dar ei n-au luat I , 2;2; Evrei l, 2)
inima
:O). foi in g"nut acesta se exprimi Si Zaharia: "$i-aufdcut In Epistola sa primd, Apostolul Petru ne incredinteazl cd in
pe care
ca diamantil de tare, ca sd n-asculte Legea, nici
cuvintele
profeli locuia spiritul lui Dumnezeu: ,,Ei cercetau sd vadd c:c littt
puri qi ce tmprejurdri avea in vedere Duhul lui Hristo.t ce kx.tritr irt
250
s"hol, P ., op. cit., p. l5o
241
 t'

alungdnd gi desfiinfdnd pe p5g6ni. Cdnd jugul persan, grec gi ro-

Hristos Si slava de care
ti, cAntl vesteau mai dinainte patimile luiTot apostolul Petru mdrtu-
man era insuportabil, atunci agteptarea lui Mesia fEcea ca jugul sI
(Ne ou sdfie urmat' " iip""'
i'.10-12)'
o proorocie
nu fie simlit in toatd grozdvialui.
risegte originea divini'" pt"f"iiif"t mesianice:
"Nici Apostolul Pavel, in Epistola cdtre Romani, ne spune c6 Hristos
ci oamenii au vorbit de la Dumne'
n-a.fost adusd prin voia omului' este lelul final al Legii (10, 4). in acest caz, Vechiul Aqezdm6nt nu
')"ir'*i"rt,
a,buhul Sfdnt" (II Petru l'v0-21)' al era dec6t o pregdtire pentru M6ntuitorul Hristos, iar conducerea
bazald De consensul unanim
3. Doctrina ni'"'itii Creqtine' Vechiului divinl a poporului israelit nu a fost dec6t tot o pregItire pentru ve-
invald c6 profeliile
pdrinlilor 9i scriitorilo-r bisericegti' De nirea lui Mesia. Privind sub acest aspect lucrul, desigur cI profe{i-
Asezdmdnt p'''''""'lu ttl"tiu'i9i au oriuina la Dumnezeu' ?n ile mesianice formeazr unul din focarele principale ale ruminii in-
"u mdriuriseqte clar: "Cred
u.L.u, in Simbolul C;"li*;Biserica tregii teocralii a Vechiului Testament. Fdrd aceste fhgdduin{e, care
Ouhu.l Sfdnt... carele a grdit
prin prooroct sunt profe{iile__mesianice, istoria religiei lui Israel ar fi o enigml
4. Cd profeliile V"Iniutui Testament sunt de origine divin6'
nedezlegabil6255. Din acest punct de vedere, poziliape care o o"u-
Sfant, o atestd azi faptul cd
ele
comunicata p.ooro"it.-rlrin Duhul Mdntuito- pi profeflile mesianice in religia revelat[ a Vechiului Aqezdmdnt
tn persoana
s-au implinit in timpul froului Testament Si de perspicace ar arati imporlan{a cea mare ce ele au avut pentru poporul ales.
ele enunlate' OricAt
rului Hristor, uqu "'* au fost 53 din Isaia' ar fi fost Dar nu numai pentru poporul ales profeliile sunt de mare in-
fi fost mintea p.oo'ot'fui "u'" t"'i" capitolul lui Hristos' semndtate, ci qi pentru Flristos gi pentru timpul ce a urmat dupl el.
cu neputin(i ta-i^"unot""t pdn6 ia-aminunt viala qi cu c. Pentru evreii din timpul de dinainte de Mdntuitorul Hristos,
"u "t a*at dacd admitem c6Isaia
Faptul ins6 nu,i I ;;;;;;pii"u de sus' Pentru profefiile mesianice au avut marele efect cd fineau poporul strins .
p'otiiifot mi'iuni"".uu.fo-st inspirali
el toli scriito.ii de Lege, d6nd nagtere la o via{I mai evlavioasd. DupI spiritul Le-
criticri-negativi' profeliile mesia-
timpul nostru qi in special pentru se gii, venirea lui Mesia avea sI aducd pace qi fericire numai celor pi-
adrca piofelii dup6 c'e [crul
nice sunt vaticininum post eventum' de Dumne- ogi. Din contra, celor impiogi le era rezervatd. m6nia cerului qi ni-
criticii admit ideea
intAmplase. D*' du"a,'in general' 9i
j" vor s6-i restr6ng6 puterea divin6' micirea in ziua Domnului (8x.20,34; Is. 65, Il;66, 4).
zeu, nu infelegem ""ianqii revelalia Sa anumite inqtiinf[ri Lucrul acesta fEcea ca tot israelitul s[ fie cu atenfie la via{a sa,
inc6t si nu-qi poat6;;;;; ;rin ca venirea lui Mesia sI nu-l gdseasc6 nepregdtit. Ni se spune cd gi
pe cei credincioqi!
9i s6 intireascd azi sunt rabini piogi care se culcl imbrdcali gi cu toiagul la cap, ca ,
""."-J*ariai" dacd Mesia vine in miezul noplii, ei sd fie gata sdJ int6mpine. Ag- I

teptarea lui Mesia fhcea ca mozaicul sd reziste pdcatelor, iar dacd

s 46. inrfrurirea profefiitor mesianice le comitea, sd se pociiascl de ele (Ps. 2; Isaia cap. 24; Ioel 2, 11;
" p"t t.., poporul Vechiului Testament MaL3,2).
D. in timpurile de restrigte, cum am amintit mai sus, dacil lo-
vea pe un individ (sau poporul intreg) vreo calamitate, atunci spe-
profegiile mesianice'au
in zbuciumata viald a poporului ales' robia ran(a in Mesia - Izbdvitorul fEcea pe cel lovit s6 se resefllneze gi sd
avut o influenfl O*t'I""t" mai binef[citoare' Atunci cdnd nu simtd cu toatd amploarea durerea ce l-a izbit. Aqa se explicl de
lui lsrael
asiriand 9i mai upoi Uuiitoniuna au desfiinlat regatele ce profe{ii, atunci c6nd poporul se ardta disperat, ei il incurajeazi
"*
qi luda Ei cincl nimeni nu mai credea
ca poporul ales sd mai aibl
cu sciparea de necazul ce-l stipdnea. incurajarea poporului spre a
profefiile mesianice pe care le p'ur'
vreun rost de via{[ p"'pa*a"'
tau in suflete liocau "i '"Uitii 'a
indu" cu resemnare sclavia lor'
qi va izbivi pe Israel' 2t'
cd inlr-o bun[ zi Mesia va veni cit.,p. 152.
Scholz P., op.
gAndindu-se
243
242
 ll

necantri 9i astfel a se dep[rta de Dumnezeu' e. Dtpb ce(ile Vechiului Testament, ale profe{ilor in special,
nu se lesa biruit de
venire^a ]ui Mesia avea sd vind ca un Ispiqitor de nedreptate, prin care p5-
profefii o flceatt pundnd in fala poporului apropiata
catele se vor gterge gi ierta, deoarece El va lua asupra sa pdcatele
' 14) c6ndin-
face Isaia o
Mesia 9i infiin{area regatului Sa'' Rqu
(7
Ierusalimul'.lsaia intregii lumi, gi le va isp[gi de buni voie (Is. 53, Ier. 31,34;Dan.
;;;liii" , sirienilor qi samaritenilor amenin{a popor in mijlocul c[- 24-26; Zah.9,9). Prin existenla Legii, care aratd in ce constd p5-
infricoqat, spundnd c[- un
"urui'"urepoporul ar fi duqmanul catul, credincioqii Vechiului Testament in orice clipi erau conqti-
;;i";" upi."u Mesia nu ,u pi"ii, oricit de- numeros
(23' 6)' El spune en{i cd sunt vinovafi in fala lui Dumnezeu gi, de aceea, ei simfeau
gi pericuioas[ incercuirea' Tot aqa face 9i Ieremia
de Yahweh' din nevoia unui M6ntuitor, din ce in ce mai sporit. Profefiile mesiani-
israelililor c5 dupi ce Israel va pl[ti neascultarea
va ridica un ce le amplificau agteptarea M6ntuitorului, pe care-l doreau si
;i"*, s6u, adicd din casa tui David' Dumnezeupacea vind cAt mai repede: ,,Picurali roud de sus, voi ceruri, iar norii
vlistar care va domni cu in.telepciune 9i dreptate; 9i sigu-
sd reverse ploaia dreptdlii. Pdmdntul sd-Si deschidd sdnul ca sd
ranta vor fi atunci asigurate'
in sinul lui Israel tnfloreascd mdntuirea, iar dreptatea sd-Si resfire mlddilele" (Is.
c. Cum am amintilin paragrafele precedente'
se formase ideea cd numai Israel este
poporul lui Dumnezeu' popo- 45,8). Cu astfel de dorinfd agteptau credinciogii Vechiului Testa-
pieirii' Am.v1z1tl-cum ment venirea lui Mesia.
.ut ut"r, pe cAnd celelalte nafiuni sunt sortite
ci poporul lui Dum- Mare influen(E au avut profe{iile mesianice asupra iudeilor,
proo-"ii comblteau aceast[ pirere, spun6nd
Israel calci Legea va fi pe- chiar in timpul venirii pe pdm6nt a lui Fkistos. Aceste profefii for-
nezeu este cel care face voia Lui' Dac6
dac[ popoarele p6- maserd in sufletul credincioqilor un tablou al lui Mesia destul de
I"pti , ca gi celelalte popoare p6gdne' 9i invers' clar qi luminos. Dupi acest tablou putea s5-l identifice la venirea
ta Legea tui yatrwetr, *t inttu ?n mijlocul
poporului ales'
gal"
"i,
forma ceea ce numim imp[rIfia mesianicd'
.--.a.-r,or"liilemesianiceaufostunmijlocfoartepotrivitpentrua
vor
Sa. De aceea, c6nd M6ntuitorul iese la propoviduire, iudeii il re-
cunosc Ai pot sI strige: L-am aJlat; ,,Noi om gdsit pe Acela despre

se pdstra credinfa nezdruncinati intr-un

M6ntuitor care are s6 vini' care a scris Moise in Lege Si Proorocii: pe lisus din Nazaret, fiul
igi int[rea tot lui losif' (Ion 1, 45). Chiar Mdntuitorul gi Apostolii aratd influenla
ir"p".rf Legamintului, bazandu-se pe aceste profefii,qi va intemeia cea mare a profefiilor mesianice, deoarece Iisus se dI pe sine Me-
pe plmint
mai mult speranla c6 Dumnezeu va veni
mesianici' Tot aqa cum dupS ve- sia cel prezis de Lege in foarte multe ocazii gi arati cd a fost trimis
i*faraliu celor irepli, imparafi.a in lume tocmai ca si le implineascd. De aceea, MAntuitorul chiar
nirea lui Mesia, in Hristos care a venit era condifia mAn-
"r"dirp *. t:.ll ll'
iririi qi fericirii veqnice (Marcu 16, 16;.lon ?'t2t care va venr rn-
mustrd pe iudeii care nu-l recunosc, socotindu-i necredinciogi, im-
in cel pietrili gi orbi:
astfelinainte de venirea lui Mesia, credin{a
Lucrul acesta ni-l ,,Cercetali Scripturile, pentru cd voi spuneli cd in ele aveli vi-
semna pdzirea de condamn area cea veqnic6'
22), de unde afl6m cr in timpul di- ala veSnicd, dar tocmai ele mdrturisesc despre Mine" (Ion 5, 39);
;; d;*ghelistuiiuca (16, mergeau.gi se.odih- ,,Cdci dacd ali crede pe Moise, m-a{i crede Si pe Mine, pentru
nainte de Hristos, cei care mureau in credin!5
lui Mesia tofi cei din s6- cd el a scris despre Mine. Dar dacd nu credeli cele scrise de el,
neau in sanul lui Auraam"u. Dupd venirea
imp[rilia cerului: "/n cum veli crede cuvintele Mele? " (Ion 5, 46-47).
nul lui Avraam aveau s6 intre cu Hristos in
credinld au adormit toli Si n-au primit fdgdduinla' -ci (
departe Apostolii susfineau cu toati puterea credin.tei lor cd Mdntuitorul
cd sunt pelerini Si strdini fkistos este Mesia gi in persoana Lui iqi gdsesc implinire toate profe-
om pririt-o, uu salutat-'o si au mi'tu'isit
(iile mesianice: Matei indeosebi, la tot pasul, scrie in Evanghelia sa cd
pe pdmdnt" (Evrei 11, 13)'
in persoana Domnului Iisus ,,s-a plinit Scriptura care zice...",,,ca sd
se plineascd Scriptura...", ,,cum s-a griit prin prooroci..." etc.
256Ibidem, p. 155

245
 DupI Apostoli, mulli pdrinti gi scriitori (Clem^ent Romanul25
' nim al Pirinfilor, dupl aparilia criticii acest fel de interpretare in-
Policarp al Smirnei258, lgnatie25n, Justin Martirul'uu, Irineu'o" Ipo-
lit'6' 5.i.1'63 au folosit profeliile mesianice ca un argument puternic
pentru ciedinla in Flristos. Labaza credinlei acesteia in Hristos, ei
itilizeazit profeliile Vechiului Testament pe care le pun in
concordanfS cu ceea ce s-a ir1limplat real in viala Mantuitorului.
Aga de piid6, Justin Martirul26a numegte profefiile mesianice do-
,udu mai mare qi convingStoare pentru cregtinism. El exclam6:
""u
cum am fi crezut noi un om rSstignit, c6 el este primul nSscut al
necreatului Dumnezeu qi c5 va judeca tot neamul omenesc, dacS
n-am fi avut m5rturii despre El, marturii ce-qi_ au originea intr-un
timp c6nd El nu era incS om gi nici nu ap6ruse26s'
$ 47. Criterii pentru mesianitatea unei profe{ii din
Vechiul Testament
in primele secole ale Bisericii creqtine, c6nd era in floare inter-
pretarea alegorica alexandrind, majoritatea pSrinfilor 9i scriitorilor
tisericeqti ,!d"u, la tot pasul in textul Vechiului Testament numai
aluzii laMesia. N-au lipsit nici dintre aceia care in toate locurile 9i
chiar in toate cuvintelstextului sacru vedeau referinfe 9i indicii la
persoana lui Mesia-Hristos.
Situafia s-a schimbat complet in ultimile dou6 secole. odat6 cu
apariliacriticiinegative,s-aschimbatqifeluldeinterpretarea
Scripiurii. De unde mai inainte se finea seama de consensul una-
2s7
Epittola cdtre Corinteni. cap.36-
2sB
ipistola cdtre Filipeni, cap. 12.
zso
Epistola cdtre Magnesieni. cap.8.
2@
Dialogul cu iudeul Trfon, cap. 105.
'u' Cortru ereziilor, cartea all-a, cap' 28'
262
Contra lui Noctius, caP. 15.
263
intreaga literaturd a autorilor eclesiastici se poate vedea in
Dopmatica lui Silvestru de Canev citatS, vol' IV, p' 62 sq'
Apologia /, cap. 30, cf. Scholz P., op' cit', p' 195'
"2@
ceteazd, gi tendinta este ca fiecare interpret sd fie cAt mai original,
chiar cdnd spune Ei aberafii.
De la inceput trebuie sd accentu[m cd nici sistemul vechi alego-
ric nu era bun, cdci exagera, dar sistemul modern al criticii este
odios, cdci este arbitrar.
Prima direcfie, in afard de lipsa cunogtinlei de reguli ale unei
hermeneutici slndtoase, igi are baza mai ales intr-un sentiment
bldnd, de totald zidire sufleteascd, ce urmeazd, dictonul: Este mai
bine sd cauli pe Iisus de zece ori unde nu se aflI, dec6t si nu-L ca-
ufi niciodatd unde se afld. O atare direcfie nu trebuie subapreciatd,
dar nici urmat5, cdci ii lipsegte ceea ce este indispensabil pentru
orice exegezl gi dogmatici: adevdrul. Istoria ne aratd c5. acea sfor-
lare de a referi la Hristos toate cuvintele gi locurile cu putin{6 ale
Vechiului Testament a atras o opoziqie care, p6nd la urm6, a dus la
pozi|;ia necregtinl a criticii negative, cunoscuti astdzi peste tot266.
Criteriile care ne ajutl sd stabilim cI o profetie este mesianicd
sunt cele ale unei interpretdri lipsite de exagerdri in orice privin.td.
l. Mai intdi, trebuie sd avem in vedere iontextul in care se afld
profelia mesianicI. Dacd in context este vorba de un nume de per-
soan[ cu anumite proprietdfi care nu se pot referi la un om simplu
sau care nu pot fi concepute pentru un simplu om; dacl de aseme-
nea, ii sunt atribuite ac{iuni care nu se potrivesc decAt lui Hristos,
gi acestea verificate cu istoria trditd a Mdntuitorului, atunci con-
textul locului anumit ne indicd o profefie mesianicd. Astfel, locu-
rile in care Dumnezeu este numit ca un mare urma$ al lui David le
socotim mesianice. De exemplu, in Psalmul 45,7-8, unde Dumne-
zeu este numit uns Si tovards de luptd; in Ps. 110, 5, unde Dumne-
zeu este numit Domnul care zdrobegte imp[rdfii; in Is. 9, 5, unde
Dumnezeu este numit Minunatul, Dumnezeul tare, Plrinte al eter-
nitnlii; in [s. 7, 14, unde se spune Emanuel, adicl Dumnezeu este
cu noi; ?n Mal. 3, 1, unde este numit St[p6nul; in Ps. 2, 7, unde
este numit Fiul lui Dumnezeu qi in Ps. 110, l, unde este numit StI-
pinul lui David, toate aceste locuri din Vechiul Testament trebuie
sd fie socotite ca mesianice, fiindcd este de la sine infeles cd titlu-
rile de mai sus se potrivesc numai lui Dumnezerr. De asemenca,

265 26u
Apologia 1, caP. 53. Schol, P., op. cit., p. 159.

246 247
 de un 3. Dar cel mai puternic criteriu pentru identificarea profe{iilor
numai la Mesia ne putem gdndi dacd intr-un pasaj este vorba
mesianice din Vechiul Testament il constituie Noul Testament.
mare rege cdruia Dumneieu i-a promis c6-i va da ca moqtenire
L-am putea numi ,,casafia", cdci dac6 Noul Agezdm6nt aratd c6 un
toate po[oarele pamantului (Ps. 2, 8) sau caruia ii este
datl onoa-
i promis puterea de a pasaj din Vechiul este mesianic, noi nu mai trebuie sd punem la
rea aivma Qs. 9, 10;Hoz,3, 5) sau cSruia s-a
revoltate contra lui Dum- indoiald faptul. Acesta este cazul pasajelor amintite in Luca 24,
aplica o ped"apse divini peste neamurile 44-45; Ioan 14, 26;16,13; I Cor. 2, 10. Aqadar, dacd n-am recu-
(Ps' 2' 12; ll0' 5)'
nezeu gi nu vor sd mai retunoasci stip6nia Lui noa$te mesianitatea locurilor din Vechiul Testament pe care Noul
Tot pasaj mesianic avem atunci cdnd unei persoane ii este
atribuitd
pAnI Agez[mdnt ni le indici mesianice, inseamnd ci am p[r6sit credinfa
o domnie etern6, o stdpinire veqnicd a p6cii, ce se va intinde
l

creqtind gi ne-am situat pe o pozilie contrar5.

lamarginilep6m6ntului;carevaaveaocinstirecontinu6,caruia C6t privegte mdrturiile Noului Testament, trebuie sd se {in6 cont
jur6-
toli r"fii pdmdntului qi toate popoarele lumii ii vor depune dacS Hristos qi scriitorii Noului Agezdm6nt au explicat locurile in
mesianic avem
mAnt de ciedinp (Ps. 45, 7;72,3'5; Is' 9, 6)' Pasaj
chestiune in sens propriu, deci exclusiv despre Mesia, sau ei le-au
(Ps'
qi atunci c6nd unei persoane i se atribuie o preofie veqnic[ glsit numai ca un tip, o pretnchipnire a persoanei, activitdlii qi re-
p6ca-
t tO, +1 sau i se d[ oiatisfac]ie mare, fiindci a suferit pentru gatului lui Mesia. Expresiile cu care sunt citate locurile Vechiului
tele lumii (Is. 53). in Vechiul Testament exist6 pasaje' cum
de
Testament se afld adesea nu numai in profeliile mesianice pro-
exemplu Psalmul 22, unde este vorba de giurirea m6inilor -pi
qi
priu-zise, ci qi ?n cele ideale sau preinchipuitoare. Ele sunt ,,Cum
ciourelor gi de o implrlire a hainelor' Tot aqa, in Isaia 62'
ll qi.Za- este scris", ,,ca sd se implineascd", ,,Si s-a tmplinit", ,,atunci s-a
a lui Mesia in
haria 9, 9, unde ni ie vorbeqte de intrarea triumfal6 implinil", ,,ca sd se implineascd".
conlin
Ierusalim, pasaje care trebuie referite la Hristos, fiindca
ele
Se pot constata urmdtoarele cazuri, in ceea ce priveqte utilizarea
date ce s-au adeverit numai in istoria vielii Mintuitorului' acestor expresii26T:
putem
2. in rAndul al doilea, printre criteriile cu ajutorul cirora Un loc din Vechiul Testament este ldmurit adesea exclusiv gi
sSstabilimcloprofe[ieestemesianici,numimlocurileparalele. propriu despre Mesia. Acesta este cazul locului din Isaia 7,14, ci-
ie'ffi
Aga de pild5, in cbr{ile proorocilor, avem. profelii mesianice tat in Matei 1,22-23: ,,Iatd Fecioara va lua in pdntece Si va naste
dubiu' Aceste pro-
norctte, cdcitextul lor nu dd naqtere la nici un fiu Si-i vor pune numele Emanuel... " Aici ni se vorbegte de nagte-
din cdrli
felii clare gi recunoscute de to{i se referI adesea la pasaje rea Domnului Hristos din Maria Fecioara. Locul acesta este referit
anterioare,- cum de exemplu Genezd, Exod, Numeri
etc' Pasajele la Vechiul Testament cu expresia de citare: ,,Toate aceste lucruri
fii,d foarte generale' cu greu puteau fi
din aceste clrli anteriou.", s-au intdmplat ca sd se tmplineascd ceea ce s-a zis de profetul
remarcate de tofi ca profe{ii mesianice, dar pe baza profeliilor mai care spune..."
qi pe cele mai
recente, insd clare 9i^precise, trebuie sS le admitem De asemenea, Matei 2, 5-6ldmure$te ca exclusiv profelia mesi-
vechi ca mesianice. Aqa de pild6, textul Ezechiel 2l' 32 serveqte anicd. Textul din Michea 5,2: ,,$i tu, Betleeme, lara lui luda, nu
pentru a lSmuri cuvintele din Gen' 49,7.0, unde ni se spune
c5 nu eSti nicidecum cea mai neinsemnatd dintre cdpeteniile lui luda,
va lipsi domn din Iuda, pAnb ce va veni Silo, de care vor asculta cdci din tine va ieSi o cdpetenie care vafi pdstorul poporului meu
toate popoarele. Nimeni nu gtia cine va fi Silo' Din Ezechiel
ve- Israel... "
dem cd e vorba de Mesia' Uneori sunt referite la persoana sau la fapte ale lui F{ristos, de
qi 22'
Tot aqa, Psalmul 72, 17 limureqte pasajul din Genezd 12' 3 cdtre Noul Testament, gi acele locuri din Vechiul Testament care,
unde se spune cd toate naliunile vor fi binecuvAntate
prin sdmAnfa d,in caaza larghelii lor, pot fi aplicate gi altor persoane sau eveni-
lui Avraam. Or, aceastb odraslS a lui Avraam era Mesia' De aseme-
4'
nea,Zahana6, 13 intregeqte 9i ldmureqte pasajul din Ps' 110'
'6'Schol, P., op. cit.,p.162.

248
 ll

De multe ori, in c5(ile Noului Testament sunt referite la Hris_

nronte. Aceste locuri din felul ideal cum sunt
intocmite mai ?ntii in
tos persoane sau evenimente ale Vechiului Testament ca tipuri
Profelii de felul acesta
i'i.iri"t iqi gdsesc aplicarea lor integrald' 2l'
Mat' 16
personale sau reale (preinchipuiri;268. Aga de exemplu, M6ntuito-
din
sunt cele ideal-mesianice. Aqa de pilda, textele rul folosegte in Evanghelia dupd loan (13, l8) cuvintele lui David
8' cu privire lu [tit-
Co.. tS, 27 qiEvrei2,6-9 limuresc Psalmul din Ps. 4i, 10: ,,Cel care mdndncd cu Mine pdinea a ridicat cdl-
in Hris-
o1n'^num.ai
tos, fiindc6 ceea ce psalmistut exprim[ despre cdiul contre Mea", ca sd zugr[veascd situafia pe care a adoptat-o
faptul este.aqa'
;;;, ;i doilea Adam, are adeverire deplin6' $icare este veridici
Iuda gi si stabileascd expresiv cd prin aceastd relatare a fost impli-
frirA"a aici este vorba de o stdpdnire a omului, nit[ Scriptura. Dupd cum regele David este un antitip al lui Hris-
o natur6 mai
p"ri* *p"nurile obifnuite 9i experienfele omului cunumai in sens tos, tot aga gi Mefigboget gi Ahitofel, in care David iqi pusese spe-
om
mult ideald decit reald;aici este vorba despre ran\a ca in niqte prieteni, devin gi ei tipuri potrivite pentru Iuda
ir."*pf",.
---- Pentru FIristos, din contr6, in sens complet' trlddtorul.
acolo g[-
gi i;.ut.ul I l g, 22 esie un psalm ideal-mesianic, cSci Evanghelistul Ioan (19,35) relateazd. cd lui Iisus nu i s-au spart
ziditorii aceea a fost
sim expresi a ,,Piatra pe care au nesocotit-o fluierele picioarelor c6nd era pe cruce, atrdg6ndu-ne atenlia cI lu-
cici in Matei 21'
;$;r;; in capul ,ngitutur' Este ideal mesianic' crul acesta s-a intdmplat: ,,ca sd se plineascd Scriptura cd os din
insu'i se nume$te pe
iT-qi in Marcu LZ, l0 M6ntuitorul Hristos oasele Lui nu se va sparge". Cuvintele sunt luate din Exod L2,46
Petru' in cuvtntarea
Sine Piatra cea din capul unghiului' Apostolul gi Levitic 9,12 unde se spune ca picioarele mielului de paqte sd nu
popor, il numeqte 9i dansul pe MAntuitorul tot
Piatra cea
,u fie rupte. Tocmai mielul pascal, pe care fiii lui Israel trebuia s6-l
"a*" unghiului. mln6nce inaintea plec[rii din Egipt, devine tip al lui Hristos, in
- capul
din
din Evan-
Un psalm" ideal mesianic este qi Ps' 69' Cum afl6m afard' de alte considerafii exterioare care preinchipuiau jertfa lui
o parte din
gn"iiu iupd loan (75,zs),insuqi M6ntuitorul reproduce Hristos pe cruce. DupI cum mielului pascal nu i s-au zdrobit pi-
Suvintele'versetului4: ,,'iulai numerosi sunt decdt perii capului cei cioarele, tot a$a gi lui Hristos, mielul jertfei pentru p6catele lumii,
cu cuvintele',"DT l:,-
care md urdsc in zaclar'", introduc6nd citalia nu i s-au rupt picioarele, degi trebuia si i se spargd fluierele c6nd a
crul acesta s-a intAmplat ca s6 se implineasc6
cuvintul cel scrls ln fost datjos de pe cruce.
69' ca sd
L;;;i;.". Mentuito;ul iqi aplic, Lui cuvinteledinPsalmului
numf,rul saduche-
Cuvintele din profetul Hozea 11, !: ,,Din Egipt am chemat pe
arate cdtde mulli ,unt du!*unii sdi recrutafi Fiul Meu... " care au fost spuse pentru poporul lui Israel care fu scos
ii". ql fariseilor. De asemenea, tot in loan (2' 17)Taleeste ardtat cL
M-a mhn-
din Egipt ,,cu mdnl tare gi cu braf inalt,, (Ex. 20, Z), Evanghelistul
prut*rt 69, l0 9i anume expresia: "Rdvna casei Matei le referr in mod simbolic la intoarcerea lui }kistos din egipt,
templu'
cat" seaplicl lui Uristos, deoarece el a gonit zarafri din $i
deoarece el line sd ne avertizeze: ,,Ca sd se plineascd ceea ,i ,-o
;;"pt;;t; psatmut oq id"al mesianic este ci apostolul Pavel'
spus de cdtre Domnul prin cele grdite de prooroc,,(Nlatei Z, l5).
"ste 10' o
in Lpistola cStre Romani (15,3), reproduce 9i el versetul Argumentul pentru care Israel este tipul lui tkistos se afli in aceea
p"*i ,,S; batiocurile celoi ce te batjocuresc cad asupra mea" ca ci Israel a fost un popor ales gi condus de Dumnezeu.
Ipii"a"a"-i-r" tui Hristos, deoareCe le introduce cu 22:
expresia:
Cuvintele din Isaia 40,3: ,,Un glas strigd in pustie: pregdtili
cum este ,rrfr"- Cuvintele Psalmului 69' versetul "Ei
,,dupd
'i*'f'pun1"r" calea Domnului, netezili dun drum pentru Dumnezeul nostruin ro-
tn mkncare Ei cdnd mi-e sete imi dau-sd .beau
olet"'
curile cele uscate", in sens literal sau direct se referd la intoarcerea
In sens
in sens figurat' se pot spune despre orice om credincios'
lui Hristos'
exilalilor din Babilon, deoarece profetul infelege porunca craini-
nu se potrivesc dec6t
;;"pti, irlsa, cuuiniele acestea uido*u' Evangheligtii Matei
cului ca sd facd o cale pentru Yahweh in pustie, intre Babilon gi
c[ci la patimile Sui" t-u' intdmplat
Mdntuitorului'
(2'7,34-48) qi loan (1g,29), istorisind chinurile
adauga gi expresia: ,,ca sd se implineasci
Scriptura"' '68Ibidem, p.164.

251
250
l)alestina, ca Yahweh insuqi, ca rege, s6-9i readucl poporul Siu'
Cuvintele profetului au fost infelese de Matei (3, 3), Marcu (1, :)'
Luca (3,4) qi loan (1,23) in sens simbolic sau figurat, clci le re-
ferd la Ioan Botezatorul, care predica pe malurile lordanului, arse
de soare gi lipsite de verdea![. in chip spiritual, Ioan era cel chemat
sd pregiteasie
.Profetul calea poporului pentru sosirea marelui rege Mesia'
Ieremia (31, 15) ne infrliqeaza pe Rahela, stramoaga
poporului evreu, pl6ng6nd din cauza ducerii ?n robia babilonica a
hiior ei. Evanghelistul Matei (2,17-18), in sens metaforic, aplicd
cuvintele lui Ieremia la plinsetul maicilor ai c6ror copii erau ucigi
de soldalii tiranului Irod, gi face din Rahela un tip al pldnsetului
maicilor din timpul lui Hristos, cici incepe cu expresia: "atunci
s-a tnplinit ce fusese vestit prin proorocul leremia care zice: Glas
tn Rama s-a iuzit, pldngere Si bocet mult' Rahela tsi pldngea co-
nu voia ad maifie mdngdiatd, pentru cd nu mai erau"'
'piii tnSi cA4ile Noului Testament mai int1lnim qi cazuri in care o pro-
felie mes'ianici a Vechiului Testament este dat; ca implinit[ nu in
intregul ei, ci numai intr-un anumit sector. cuprinsul profe{iei in ve-
chiul Testament este mai mare decit este el redat [n citalia Noului
Testament. De exemplu, versetul 4 din cap' 53 al profetului -Isaia:
a tndurat"
,,Acesta neputin{ele ioastre a purtat Si durerile noastre
este interpretat de Matei (8, 17) ca privind vindecarile pe
efectuat Mdntuitorul, c[ci el spune: ,,Ca sd se plineascd
vestit prin proorocul Isaia care zice: El a luat asupra lil neputinle-
le noastre si a purtat bolile noastre". Dat cu aceste cuvinte ale
Matei nu s-a epuizat intregul inleles al profeliei lui Isaia, care se re-
fer6 in primul iand lu vindicarea suferinlelor spirituale, adicl la
decarea de meteahna pdcatelor. De aceea, acest pasaj din
utilizat de apostolul pitru in Epistola I (2,24) cu sensul ultim, adicd
despre vindecarea sau mintuirea prin fkistos'
bele mai importante criterii pentru a stabili mesianitatea locu-
rilor sau pasajeior Vechiului Testament sunt insi consensul una-
nim (unanimii consensus) al tuturor pirinfilor qi scriitorilor cre$-
tini. iracd un conciliu e6umenic s-a pronunfat asupra unui pasaj al
Vechiului Testament cd este mesianic, atunci nici un exeget sau
dogmatician n-are de ce si mai stea in dubiu'
"in
ce privegte criteriile pentru mesianitatea unui pasaj vechi tes-
tamentar, trebuie s[ amintim gi concordanla vechilor comentatori
252
iudaici care, ca martori gi transmif6tori ai tradi(iei iudaice, ne
furnizeazd, prerile acesteia cu privire la profe{iile mesianice, mai
ales dupi polemicile pe care iudeii le-au avut cu cregtinii pe tema
lui Mesia.
$ 48. Profe{iile mesianice din pentateuh
9i Cir{ile istorice
1. Profeliile din Pentateuh
Prima profelie mesianicI a Pentateuhului este protoevanghelia,.
numitS aqa fiindcr a fost cea dintdi veste bun6 pe care Dumnezeu a
dat-o genului uman cu privire la mdntuire. protoevangheria se afld
in Genez6,3, 15: ,,VrdjmdSie voi pune intre tine Sifemeie, intre sd-
mdnla ta si sdmdnla ei. Acesta iyi va zdrobi capul, iar tu ii vei tnle-
pa cdlcdiul". Aici este vorba de blestemul qarpelui de citre Dum_
nezeu, dupd ce el a ispitit pe primii oameni. Sensul general al pro_
fefiei este acesta: intre femeie qi intre qarpe, apoi intre simdnla re-"
meii asupra acelei a qarpelui. cum am amintit c6nd am vorbit de
care le-a
el, garpele este diavolul, iar sim6nfa sa sunt partizanli lui. tn infe_
ce ftnese les metaforic, biruinla asupra diavolului inseamnd biruinla asupra .
autorului pdcatului. l
lui
In Gen. 9,25-27 afl6m binecuvantarea lui Noe asupra celor trei
,
vin-
fii ai sdi. Pasajul acesta inseamni oarecare progres falr de proto-
evanghelie. Degi in termeni vagi qi obscuri, aici se prezice din care
Idaia este
rasi va ieqi biruitorul garpelui, care a fost promis primilor oameni.
El va iegi din seminlia lui Sem, cel binecuv6ntat de Noe gi nu din *
cea a lui lafet. Totuqi, bunurile mesianice vor trece gi asupra des-
cendenfllor lui Iafet. Pdnd la urm6, nici seminfiile coborAtoare din
Ham nu vor fi excluse de la aceste lucruri. Hanaan, fiind slujitor
lui Sem gi Iafet qi trebuind s6-i slujeascr pe acegtia , va ayea oiazie
sr fac[ cunogtin{5 cu religia st[pdnului gi astfel, degi umilitor,
-s6u
totugi va ajunge qi el la adevirata religie26e.
26e
Neaga N., Contriburii la ldmurirea textelor mesianice diin t:ttrtL'tt
Facerii, Sibiu, 1930, p.19-20.
253
[rr
 in Gen. 12,2'3 afl6m promisiunea frcut6 lui Avraam: "Voi face aproape- o stea rdsdri, din lacob, un toiag de cdrmuire se ridicd
din tine un neam mare qi te voi binecuvdnta' i1i voi face un nume din Israel... Prin aceste cuvinte, vdzdtorul Balaam il vede pe Mesia
bine-
mu.e qi vei fi o binecuvAntare. Voi binecuvdnta pe cei ce te vor iegind din tulpina lui lacob, ca pe o stea ce risare pe cer qi ca un
qi voi blestema pe cei ce te vor blestema qi toate neamurile
sceptru ce se ridicd din s6nul lui Israel. Aceasta insemna cr Mesia
plm6ntuiui vor fi binecuvAntate in tine". Privilegiul dat de Dumne-
"rrraniu
avea sd fie un Domn strdlucit, viteaz gi priceput, cdci va qti si pun6
zeu lui Avraam este de naturi spiritualS qi vrea sd spun5.-cdnreligia la ascultare toate popoarele care se vor lepdda de pdgAnismul lor.
unlversala-'-.
- Avraam va deveni un centru de binecuvantare
l
lui Ultima profelie mesianicd din pentateuh este c"i din Deut. I B,
i, C"r. 18, 18 Si22,19 binecuvdntarea se repetd lui Avraam' in
15-18: ,,Le voi ridica, din mijlocul fralilor lor un prooroc ca tine.
Gei.26,4 .e i"p"ia lui Isaac, iar in Gen' 28, 14 se repetS lui Iacob'
Eu voi pune cuvintele Mele in gura tui si el le va ipune tot ce-i voi
Aici, Mesia apare ca un urma$ al acestor trei patriarhi prin care porunci 8u...". In aceste cuvinte, Dumnezeu spune lui Moise,
lout" popourell pdmdntului vor participa cAndva la o mare binecu-
6i
prin el generafiilor viitoare ale lui Israel, c6 din mijlocul lui Israel
oa-
vAntare. Prin Mesia, urmagul put.i*hilot, va veni intoarcerea u1 fu!. sd aparl un profet mare, de talia legislato.rlui de pe mun_
menilor la Dumnezeu, convertirea lor la unicul Dumnezeu' tele Sinai. Acest nou legislator va face cunoscut rui Israel adevd-
in Gen. 49,10 avem profefia patriarhului lacob, pronunfatd pe rata vointi a lui Dumnezeu gi prin Israel Ia toat[ ftptura de pe p[_
patul de moarte: ,,Toiagul de domnie nu v-a lipsi din luda' nici to- m6nt. De acest mare profet va trebui sd asculte tot prmdnteanui qi
i;;; ;, amulire' dintri picioarete
-A."rt lui, pdnd va veni Silo si de el s5 se incread6 intr-insul.
ii, orrulto popoarele". text celebru este numit c6nd profe-
tic, cAnd binecuvAntare- El a dat prilej de a se discuta mult asupra
tui, din cauza numelui de Silo care este oarecum enigmatic' Textul 2. Profeliile mesiunice din cdrlile istorice
descrie viitorul fericit al tribului luda $i-l aratd pe Mantuitorul
ca
prin{ al picii' El va media adevdrata pace
pe un unnag al lui Iuda 9i in cdrlile istorice ale vechiului Testament, int6lnim foarte pu-
qi pe care le va uni
;il;;;;ffi5mdntului, care-i-voijurain credin!6 fine profelii mesianice in adevdratul sens al cuvdntului. Ele sunt
1

profelie este dat qi

lub ,""pt.ui Siu. in mod indire^ci, aceast[ mai pufin numeroase dec6t in pentateuh. Motivul nu-l cunoagtem,
ti*puf apariliei lui Mesia (Silo)271, deoarece se spune c5' pAni la cdci nu putem pdtrunde misterul iconomiei divine. cum am afir-
;diii" prinlului pdcii, Iuda va menline puterea legalS 9i regal[' mat gi mai sus, poate cr erau suficiente cele fEgdduite de Dumne-
' A""ri. piofelii, dupd c6t se vede, au fost flcute in preistoria zeu patriarhilor, ca prin ele sd fie incdlzit gi intarit credinciosul
omenirii gi in timpurili patriarhale ale poporului israelit. De la
pa-
mozaic spre a aqtepta nezdruncinat impdrdlia mesianici.
lui Israei din Egipt, deci un interval
triarhii evrei qi pdni la ieqirea Prima dintre profe{iile mesianice din cirfile istorice din afara
de aproape o jumdtate de mileniu, nu mai glsim n-ici o
promisiune
Pentateuhului este proorocia Anei, mama profetului Samuel, din I
mesianica. Mttivul nu ni-l explic6m. Poate cI cele ce se fbcuserl
Sam. 2, L0: ,,VrdjmaSii Domnului vor tremura. Din indllimea ce_
erau suficiente, poate c5 au mai fost 9i altele care nu ni s-au p6s-
rului, El isi va arunca tunelul asupra lor. Domnul va juieca mar-
trat, deoarece au mai existat scrieri care au dispdrut' Abia
-spre ginile pdmdntului- El va da tmpdratului sdu putere va indl{a td-
.tUrti*L rdticirii prin pustie, cind Israel se apropia de pdmdntul si
ria unsului lui". Ana, marna lui samuel, prin aceste cuvinte pre-
larii fagaduinlei, intdlnim o noul profelie mesianici'
' Noua- profeiie mesianic6 este cia f6cut6 de vizionarul Balaam
zice regatul lui Mesia gi gloria Bisericii Sare. Regele menlionat
aici nu este altcineva dec6t Mesia cel agteptat de Iirael. El gi ni-
(Num. 24, ll-lg)t ,,fi vad dar nu acum; il privesc dar nu de meni altul va fi cel care are si inaugureze era mesianicd, dupd cc
Yahweh va fi judecat marginile pamAntului, in mijlocul tunetckrr
27o
rbidem,p.22. qi fulgerelor. Acum doui tabere stipAnesc plmintul: cei crcdirrc:i
'7t Ibidem, p.22 sq. ogi (hasidim) gi cei rdi. Dar c6nd va veni Mesia. cei rdi carc ,, sc

255
 pr-
vor converti vor fi nimicifi. Mesia va infiinla regatul SIu cu cei
, gi drep1i272.
ogi
A doua profelie din carlile istorice este cea aflata in II Sam. 7,
11-16 (cf. I Chr. 17, lO-14): ,, ...8u ili voi ridica urma; dupd
tine'
care ya iesi din trupul tdu si-i voi tntdri domnia. El va zidi numelui
Meu o casd Si voi intdri pe vecie scaunul de stdpdnie al dornniei
Sale... Casa ta Ei domnia ta vor ddinui veSnic inaintea ta Si scau-
nul tdu de domnie va fi fntdrit pe vecie... " Profelia aceasta o face
proorocul Natan regelui David, ciruia Dumnezeu ii promite c[ un
descendent care nu poate fi altcineva dec6t Mesia va ridica
un
profelie
templu (Biserica) 9i va rdmAne Domn in etern' Cu aceastd
incepe credinla cd-Mantuitoral va fi din casa lui David 9i de aceea
regaiul acestuia (al lui David) va r[mdne in veci'
."A t.eia profeiie din c[rfile istorice o afl6m in Il Sam' 23'l -7'
unde sunt iedate ultimele cuvinte ale lui David: '," ' Mdcar cd
nu
este aSa casa mea tnaintea lui Dumnezeu, totuSi El afdcut cu Mine
un legdmdnt veSnic, bine intdrit tn toate privinlele qi tare' Nl
va
Et, oorn, ,d rdsard din El tot ce este spre mdntuirea si ^bucu'
7*n
"ria
meo...". Aici, in cuv6ntarea sa profeticd, David se referS la
promisiunea divina c6 Mesia va iegi din casa lui. venirea lui Mesia
va insemna, int6i pentru Israel qi apoi pentru toatd lumea' bucuria
cea mai mare, c6ci el va aduce mdntuirea omenirii'
in I Regi
, A patra piofelie mesianicd din ca4ile istorice o afldm tale in
9, 5:',,Voi intdri pe vecie scaunul de stdpdnire al domniei
Israel, cum am spus tatdlui tdu David, cdnd am zis: Nu vei fi lipsit
niciodatddeunurma$pescaunuldedomniealluilsrael,,.Deqi
aceste cuvinte privesc mai mult latura pamanteascd a
dinastiei lui
David, totuqi aceste cuvinte constituie qi o profe{ie mesianicS' cici
adevdiatul Domn, Unsul lui Dumnezeu, prin excelen{6, din familia
lui David va fi Mesia.
P., Les lir''re,s tle Sanruel, Paris, 1910, p' 30 sq'
"'Dho.m"
256
$ 49. Profe{iile mesianice din Psalmi
Psalmii cu profelii mesianice nu sunt prea mul{i. Psaltirea n-are,
ca Profefii, locuri numeroase care sd ne vorbeascd direct gi explicat
despre persoana lui Mesia. Dar at6tea cdte avem, aceste locuri ne
dau sau ne sugereazd o idee foarte inaltl de statul lui Mesia, idee
ce va fi pe deplin inleleasl numai dupd realizarea sa, adicd dupa
venirea lui Mesia. in ce priveqte opera lui Mesia, in cadrul icono-
miei mdntuirii cu care Dumnezeu vrea sI salveze genul uman, am
putea spune ca gdsim urme peste tot in psalmi, desigur, nu spuse in
mod clar, ci mai mult prin insinu6ri gi aluzii foarte sdrdcdcioase"3 .
in general, psalmii mesianici sunt, pafte, mesianici proprii,
adicd cei care se refer6 exclusiv la Hristos qi regatul SXu, ori, in
parte, tipici sa:u ideal-mesianici, adici in care este lSudat fie David,
fie Solomon ori altd persoanS pioasS. Lauda acestora este llcutd in
aqa mod incit sI descoperi in persoana zugrdvitd, pe bl6ndul, umi-
litul dar pdn[ la urmi gloriosul Mesia. De aceea, acegti psalmi sunt
numili tipici, fiindcd ei se referd sau descriu tipul lui Flristos.
Psalmul 2. Cel dint6i psalm mesianic recunoscut de toatd creg-
tindtatea este Psalmul 2, fiindcd, aici se intAlneqte pentru prima oard
in Vechiul Testament cuvAntul Mesia (MaSiah. Aici, in Psalmul 2,
2 gi Daniel 9, 25 qi 26). Printr-o viziune profeticl, autorul Psal-
mului vede cum na{iunile pdm6ntului se rdscoald contra lui Dum-
nezeu gi asupra unsului Sdu. Apoi el vede pe Mesia in rolul Sdu de
Fiu al lui Dumnezeu, nlscut intr-o ,,astdzi" plini de mister, pe care
numai Evanghelia o va explica. Prin dreptul de nagtere gi prin dE-
ruirea milosdrd[ a Tat[lui ceresc, Mesia este stdpAnul absolut al
naliunilor gi dacd este nevoie, el va fi judecdtorul teribil al prinjilor
gi al regilor. Oricine va incerca s5 se desfaci dejugul sdu, acela va
incerca sd se rdscoale contra lui Dumnezeu Atotputernicul. Aceas-
ta inseamn_d ca va pieri de judecata plinl de m6nie qi groazd a
Domnului2Ta.
in Psalmul 8, 6 citim: ,,MicSoratu-l-ai pe ddnsul cu pu{in sub
tngeri, cu slavd Si cu cinste l-ai tncununat..." Psalmul 8 a fost so-
273
Calds 1., Le livre des Psaumes, vol. I, paris, 1936, p. 63
2?a
rbidem,p. 47.
257
 raportat la lisus bdveascd-l Si mdntuiascd-|, dacd-l voieSte... Mi-au strdpuns mtii-
cotit psalm mesianic in mod obignuit, cdci a fost nile Si picioarele... "
M6ntuitorului
llristos din antichitatea creqtinl cea mai pronun(atd' Tot in Psalmul 22 gdsim qi acele memorabile cuvinte care gi-au
prevestind-intrarea lui triumfalE in Ieru-
i ,-u upti"ut versetul 2, ca gisit implinire in ziua calvarului, c6nd ostagii au impS(it imbrd-
salim, in ziua de norii (Mu,' t t, 25;21' 16)'
iar Cor' 15' 26-?i apli-
2' 6'8 ii aplicd sau c6mintea lui Flristos: ,jmpdrdyit-au hainele mele loruSi, iar pentru
c6 versetul 7, pe cdt6r."*" Epistola cdtre-Evrei cdmasa mea au aruncat sorli" (Ps.22, 18). De asemenea, inPs.22
acestui
refera lui Hristos ,or"t"l" 5-7, citate mai sus'.Referinfele
-' se glsesc cuvintele care alcdtuiesc rugdciunea ortodoxd de la masa
psalm la persoana lui Mesia trebuie luate in mod splntual-
de sear6: ,,Mknca-vor sdracii Si se vor sdtura Si vor lauda pe Dom-
'- i, p.uj*ul 16 ne int6lnim cu o rug[ciune a lui Mesia pe care o nul; cei ce-l cautd pe Ddnsul, vii vor fi inimile lor in veacul veacu-
pricina suferinfelor
face lui Dumnezeu ca se-i vinS in ajutor din lui". (Ps. 22,29). Numai cd textul ebraic este simlitor deosebit de
8-10' unde
,pr" .ut" *"rg". frof4iu mesianicfi si vede in versetele
cel pl Septuagintei, dupf, care s-a fEcut traducerea romAneascs.
citim: ,,Pentru aceea inima mi se bucurd Si
sufletul mi se u-eseleSte'
ldsa sufletul meu In Ps. 34, 18-20 citim: ,,Domnul este aproape de cei cu inima
i tiip"t mi se oclihneste in lini$te; Cd!.nu vei al Tdu sd frdntd Si izbdveSte pe cei cu duhul umilit... Toate oasele lor le pd-
in locuinla mor{ilor tlial' nu 'ii ingddui ca cel ctmios zeSte ca nici unul din ele sd nu se sfdrdme ". Psalmul este mesianic
dar a9ee1.n-u-] va
vadd putreziciunea..'-"'Mesia va fi dat morlii' prin versetul20 care spune cd oasele dreplilor nu vor fi sfrrdmate.
adic[ il va
pui"a'r"1ine, cici Dumnezeu ii va ardta cdrarea vielii' Lui Mesia, cum ne spun Evangheliile, nu i s-au zdrobit picioarele,
face Domnulvielii qi al mo(ii' - . ,Y c6ci el era Dreptul drep{ilor, adic[ in el pdcat nu se afla, cum mdr-
in prul*rl 1b, 49-50 citim: ,,De aceea' Doamne' te voi.ldsa turisegte Isaia qi a confirmat-o Hristos insugi.
mari izbdviri
printre neamuri, voi cdnta slava numelui Tdu' El dd In Psalmul 35, 13-15: ,,Cdnd erau ei bolnavi, md tmbrdcam cu
"regelui Sdu dd indurare unsului Sdu' lui David' si seminliei lui"'
si sac, imi umileam sufletul cu post Si md rugam cu capul plecat la
Mesia care' cum
ni""i ni ," ,prn" ci Dumnezeu d5 mari danrri lui sin. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un
qtim de mai inainte, * n descendent din casa lui David' Psal-
'n lui David' care frate... Dar cdnd md clatin eu, ei se bucurd Si se strdng... ca sd md
mul 18 in intregime descrie victoriile 9i regalitatea batjocoreascd Si sd md sfasie netncetat. Scrdsnesc din dinli contra
u,iversale ale lui
sunt figura sau tipul victoriilor 9i al iegaiit,fii mea..."
--in care va veni.
Mesia Aici sunt prefigurate comportarea rea, nerecunoqtinla gi mai
prut,rul 22, Mesia incepe cu strigitul de durere qi am6r[ciune:
ales tridarea lui Hristos. in fala lui Pilat, mullimea care primise de
ce m-ai nylsilrsi Wltru c^1 Te
,,Dumnezeule! Durunezeule! Pentru la Iisus atdtea binefaceri s-a unit cu fariseii gi cdrturarii, cerdnd
plangerile mele?"
depdrtezi fara sa-nti iiut{i Ei fdrd sd-mi asculli condamnarea.
piogilor' pe Mesia^nu-l ascul-
Dumnezeu care aur"uitut ruga tuturor in Psalmul 40, 6 citim: ,, (Doamne) tu nu doreSti nici jertfd, nici
qi suferinlele lui
t5. El va trebui s6 ispaqeasci pentru to!i' Durerea
dar de mdncare... nu ceri ardere de tot, nici jertfd de ispdsire".
c6 ele provin de la ai
Mesia, in Psalmul Zi, tuit agravate de faptul Acest psalm a devenit mesianic, in urma citdrii sale de apostolul
cAini' caut[ s6-l sfAqie' Dar cel
sdi Ei poporul s6u Pavel, in Epistola cdtre Evrei (10,5-10), unde vorbegte despre ine-
"Lr", "uiriqte peltT aceasta
suf"rind este convins cd Dumnezeu nu-l va pardsi, $i ficacitatea jertfelor, fiindc6 ele nu puteau sd gteargi plcatele. Singur
luilt4esia'
numelc lui Dumnezeu va fi preamirit prin acliunile . sdngele lui Mesia a putut si facd aceasta qi de aceea nu mai este
de pe
in Psalmul ZZ lasim amintite rdstignirea qi strig[tele nevoie de jertfe. Care dintre cele doud sensuri, tipic sau literal, se
au grdit cu bu-
cruce: ,,|'ttli cei ,or-n- *io" vdzut; nt-aubatjogorit' afld in Psalmul 40? Ambele se potrivesc276, dtpd.textul ebraic.
spre Domnul: iz'
zele, au cldtinat cu capul (zicdntl): Ndddiduit-a

275 "u Calds J., op. cit.,p.49.

lbidem, p. 46
 ii

mistuitor Si tmprejurul Lui o furtund puternicd. El strigd spre ce-

in Psalmul 45, al clrui autor este unul din fiii lui Corah' dupi
o

scurti introducere, se aduce laud6 unui rege' Lauda este adusS' pe ruri sus Si spre pdmdnt, ca sdjudece pe poporul Sdu: Strdnge-mi
pe de alt6. par- pe credincioSii Mei care au fdcut legdmdnt cu Mine prin jertfd"
dL o pu.t", din cauzafrumusefii sale (spirituale), iar
i", p""o"'indrdzneala cu care a flcut mari fapte eroice' in lupta (Ps. 50, 3-5). Psalmul este tipic sau ideal, cf,ci sub forma cultului gi
cu numele de serviciului de la templu, autorul psalmului vede cum Dumnezeu va
p"rrt., adev[r 9i dreptate. Autorul psalmului nume$te
o descrie ca bunS veni pe pdmAnt la judecata viitoare sd rdspliteasci pe fiecare dupd
bu*rr"r"u pe rege (Elohim), iar domnia sa 9i
cugetul siu, iar nu dupdjertfele aduse.
a*OaU. pa va aura in veci, din care cauzi Dumnezeu ii va da rege-
In Psalmul 69,21 citim: ,,Ei imi pun fiere tn mdncare si cdnd
lui bucurie gi cinste cum n-a mai dat altui regent' intr-adevdr' mi-e sete, tmi dau sd beau o{et". Ca gi cel de mai sus (psalmul 50),
aleasi prin-
imbrdcat cu haine scumpe 9i inconjurat de o societate
este un psalm ideal. A devenit mesianic, fiindc6 Evangheligtii au
;;; ;* se afl[ qi multe i,i". a" impirali, regele se va cSs6tori cudeo vlzut implinirea sa atunci cAnd, pe cruce, Mintuitorului i s-a dat sd
fiic[ de rege, care va str[luci ca aurul din Ofir (7-10)' Vorbind bea olet amestecat cu fiere. (Mat. 27, 34;27,48; Marcu 15,23;
aceastl nica ae rege, aratd cd ea ;i-a l[sat casa tatilui' ;i-a
lSsat
incredinlat sofului' pe care-l cin- Ioan 19, 29). intr-o oarecare mdsur6, Ps. 69 este perechea Psal-
p"p".rf qi cu toatidiagostea s-a mului 22, cdci, ca gi in 22, Si aici gdsim strigite citre Dumnezeu,
;d;;;";" StSpinul "I pin aceastb cauzd, ei ii vor fi incredinlate
mire{ia ei ca lo- numai cd blestemele sunt mai puternice, lucru ce face ca Ps 69 s5
cele mai bogate popoare. Apoi, psalmistul descrie
str6lucitoare' insolit6 de fe- se depdrteze mult de spiritul Evangheliei2T8.
;;ri"t, ",r"n, ".u ihUracatidecu'haine in Psalmul 72 gdsim cuvinte prin care se laud6 strSlucirea re- ''
Eio*" gi prietene, in sunet bucurie 9i pompi' va fi introdusd
in
la rege' c5- gelui Mesia gi a regatului SIu. Tot aici este prefigurati inchinarea
pututrt."g"lui (1a-16). in incheiere, autorul se intoarce
iuia ii fr!'aduieqte o leneralie numeroasS, ce va ajunge
si stdpA- magilor. Psalmul 72 glorifrcd, pe Hristos, ca pe Domn drept gi mi-
neasci pJste tot p6m-6ntul. Asiguri apoi ci numele
acestui rege lostiv, cdci ajutd pe cei sirmani gi ap6safi. Din contr6, mustrd pe
cei puternici, dar aplsdtori. Drept urmare a domniei sale, va apdrea
stralucitgiputenr.icvafiliudatdetoateneamurileqic6toatepo- pe pim6nt teama de Dumnezeu, pacea gi fericirea (1-5). Aceasti
ce va
pou."f" vor sdrbitori faima sa cu c6ntece de laudS' faimS
indepirtate (17-18)' domnie ce aduce dreptate gi pace, care pentru popor va insemna
d6inui pdnd in timpurile cele mai
psalm este binecuv6ntarea intocmai ca o ploaie ce dd unei c6mpii cregtere gi
Ca gi cel al iantarii CAntdrilor, cuprinsul acestui
imbundtdfire, nu va fi de scurtd durat6, ca domniile pdm6ntegti, ci
alegoric.DupicuminC6ntareaC6nt6rilorestedescrisic6s6toria
im- va dura in eternitate, intinz0ndu-se peste tot p5mdntul. Toli regii qi
.piiirr"fa a iui Mesia cu Israel cel credincios' sub imaginea toate popoarele pSmAntului, chiar cele mai indepSrtate, mai puter-
cu mireasa
prumutatd de la momentul logodirii sau unirii unui rege
Mesia' Iog!'l- nice gi mai sllbatice, vor trebui sa se supun6 acestei implralii
sa, tot aga qi in Ps. 45, ,"geli cel ldudat este regele
pnma (6-11) care nu invinge prin puterea armelor, ci prin dreptatea qi iu-
nira sau regina este comunitatea credincioasd din popor sau birea cu care regele poartd grija omenirii suferinde. Sub acest regat
comunitatJ(Biserica) creqtini din iudeii converli{i. Fecioarele Si
drept gi etern se vor bucura toate popoarele pdmdntului de cea
piriet"n"le logodnicei cate Drmeazd pe regind in palat sunt
comu-
'nitdlile dinti pdgdnii convertili, care impreund cu comunitatea rnai.mare binecuvintare. Din aceasti cauzd, ele se socotesc fericite
mare' qi laudd pe rege (16-L7), care este Mesia27e.
formatd din iudei, se vor uni impreun[, pentru o comunitate
pentru un trup mistic277, cum ne inva!6 dogmatica cre.qtinS'
in Psalmul 89, 38-45 ni se prevesteqte moartea lui Mesia, in
adicf,
---in'prut*ul floarea viefii: ,,^fl totuSi Tu Te-ai mdniat pe unsul Tdu... ai pus ca-
din textul ebraic, nu din textul Scptuagintei, ci-
-50
tim: ,,Dumnezeul nrtstru vine Si nu tace' inaintea
Lui merge un foc
2'8
Calds J.. op. cit., p. 52.
"'Schol, P., op. cit.,p. 175.
261
pdt strdlucirii lui... i-ai scurtat zilele tinerelii si l-ai acoperit de
ruSine... "
in Psalmul 110 ni se vesteqte cb Mesia este rege, pneot qi jude-
cdtor veqnic'. ,,Domnul a zis Domnului meu: $ezi de-a dreapta
Mea, pdndvoi pune pe vrdjmasii tdi sub picioarele tale"' Domnul
a iurit Si nu-I ia pdrea rdu; Tu eSti preot in veac, dupd
rdnduiala
lii Melhtsedec. Domnul de la dreapta ta zdrobe$te pe impdrali, tn
"
ziua mbniei Lui. El .face dreptate printre neamuri ' ' '
in Psalmul ll8,2l citim: ,,Piatra pe care au nesocotit-o zidito'
rii a ajuns sdfie in capul unghiului clddirii. Domnul afdcut lucrul
acesti Si El iste mininat tn ochii no;tri". Piatra din capul unghi-
ului, cum ne spun sfinfii Evangheligti, avea sd fie Hristos qi impe-
riul mesianic, ce urrna s5 inlocuiascS toat6 0r6nduiala lumii vechi:
,,Aceasta este ziua care afdcut-o Domnul, sd ne bucurdnt;i
sd ne
veselim tntr-tnsa", adic6 atunci c6nd prin invierea lui Flristos s-a
pus baza imp6rSliei mesianice. Atunci a scdpat lumea din robia
morlii, fiindcd Hristos a sp6lat pdcatul cu sAngele SIu'
SintetizAnd ideile procurate de psalmii mesianici proprii qi de
cei ideali sau tipici, oblinem astfel urmdtoarele generalitdli:
l. Mesia om, dar Si Dumnezeu in acelasi timp' Mesia este om'
c6ci se nagte dupd trup din poporul lui Israel qi este un vldstar al lui
David(IISam.'7,13-16;cf.Ps.89,20;132,18)'Mesiavorbeqte
despre iprijinul pe care l-a primit din nagtere de la Dumnezeu (Ps.
22, l0). Eite cei mai frumos dintre fiii oamenilor (Ps' 45' 5)' Pi-
cioareie i se desfac, iar inima i se topeqte ca ceata, puterea vielii se
micgoreazd qi limba i se lipeqte de cerul gurii (Ps' 22,l5); mAinile
gi picioareleii sunt giurite (22, 17), trupul ii este in aqa stare elo
pl6ns, inc6t nu mai p*" un om, ci un vierme (Ps' 22,7; cf' Ps' 16'
l;22,2; 16, 9-10).
Mesia este Dumnezeu. Mesia este Fiul lui Dumnezeu, adeverit
din eternitate (Ps. 2, 7). El vine de sus (Ps. 72,2); este intarit cu
putere divind gi indeplineqte fapte divine (Ps' 2, 8;2,12;45,5-7)'
Lui Mesia i se cuvine adorare qi rugdciune sfdnti (Ps' 2, 12;45, 12
sq;72,5-17). El poarti nume divin ca Elohim (Ps' 45, 7-8), Adonul
(Ps. 110, l) qi Ghibor,,Puternicul" (Ps. 45,4)'^^
' chiar dacd el nu este exprimat prin cuvinte; el a fost exprimat
Dupd iemnitate Si ac{iunea sa, Mesia este280:
Scholz P., op. cit., p. 179.
280
a. Rege uns de Dumnezeu sd participe Ia putere gi domnie (ps.
2,6); acesta este rostul s6u (Ps. I10, 1-5). Regatul lui care pleacl
din Sion (Ps. 2, 6; 110, 1) cuprinde mai intdi pe credincioqii din
poporul frgdduinfei (Ps.45, l0) 9i mai apoi petoate popoarele pd-
mintului (Ps. 2, 8; 22,28-30; 45, 17:72, 8-9 72, Lt;72, t7). Pte-
gatul mesianic este universul, atAt ?n ce priveqte timpul, fiindcd
este vegnic (Ps. 45, 7;72, 5;22,31), cAt qi spafiul, c6ci va cuprinde
tot pimintul (Ps. 2, 8; 22,28-30). Ca rege, Mesia este drept, clci
luptd pentru dreptate qi adevir (Ps.72,2) gi poartd grijd de cei s[-
raci, apdsali, v6duve gi orfani (Ps. 72,2; 72, 12; 72, 14). Pe contra-
rii Sdi, care-I refuzl ascultarea, El ii va distruge (Ps. 2, 9; IZ; 16,
4; 45, 5; 110,2). Agadar, regatul lui Mesia este un regat al dreptilii
qi al pIcii, un regat al binecuvAntdrii depline, atAt de naturd spiritu-
ald, cdt gi pim6nteasc[ (Ps. 72,3;72, 17;22,27 -32).
b. Preot. Mesia va fi preot nu in felul celui mozaic sau levitic,
ci dupd rAnduiala lui Melhisedec, cel care a oferit lui Dumnezeu o
jertfb de piine 9i vin (Gen. 14, l8). La aceast5 funclie a fost che-
mat Mesia prin hotdr6rea nestrdmutat[ gi eternd a lui Dumnezeu
(Ps. 110, 4). Ca preot, el a instituit o cind de jertfe la care iau parte
to{i oamenii bogali gi s6raci care se vor sdtura qi bucura (ps. 22,
26).Ideea care sta labaza sacerdo{iului, adic6 aceea de a ispdqi gi a
impSca, Mesia o va reprezenta in rnod inalt gi adevdrat, dupd tipul
adevdratului preot (Melhisedec) qi in special dupi natura sa, divinl
gi uman5. Lucrul acesta il aratd, caracterul qi fiinla regatului insti-
tuit de El, care este de-a face sd dispard plcatele gi dezordinea pe
care o aduce pdcatul in via{d. Acliunea Sa sacerdotald gi-o va in-
cepe in Ierusalim, cdci din Sion va reincepe rena$terea omenirii.
Pacea, dreptatea, mAntuirea, binecuv6ntarea qi adevdrata cunoag-
tere a lui Dumnezeu vor domni atunci peste tot. Cum va pttea Un-
sul s5, realizeze aceastd transformare? Cum va putea El sd impli-
neascd ac{iunea sacerdotalS a spllSrii plcatelor gi a imp6c6rii? Me-
sia, sacerdotul, suferl gi rabdd ceea ce nici un om de rind nu face.
lil, Fiul qi Iubitul lui Dumnezeu, suferd nu pentru vina sa proprie,
ci dAndu-se in schimb pentru popor. Acesta este scopul suferinfei,
lbarte clar in fapte. Drept urmare qi rod al suferinlei Sale, al sculd-
rii Sale din morrnAnt qi invierii din morli, celor care se ataEeazi
263
Lui, le rdsare curajul, fericirea 9i viafa veqnicd,.precum qi converti-
rea iuturor p[g6niior la adevSratul Dumnezeu28r '
c. Mesia se aratd ca profet. Ca profet, adici invS{6tor, se va
ardta Mesia, cdci insuqi ne spune: ,,(Doamne), eu voi vesti numele
tdu, fra{ilor mei, in mijlocul adundrii Te voi lduda" (Ps' 22,23);
,,tng"n Ta, Doamne, este in adincul inimii mele' Voi vesti in-
durarei Ta tn adunarea cea mare. Iatd cd nu-mi tnchid buzele. Tu
mdntuirea Ta Si nu
Stii lucrul acesta, cd vestesc adevdrul Tdu Si
'ascund
bundtateq Ta si credinciosia Ta in adunarea cea mare"
(ps.40,9-11). Mesia aratS prin aceste cuvinte c[ una din laturile
misiunii sale pdmante;ti este tocmai aceasta de a invdla, qi nu nu-
mai indivizi singuratici, ci ,,adunarea cea mare", adica toatd lumea'
Mesia va invala in pilde ca sd fie accesibil tuturor: ,,Ascultd
poporul Meu tnvdydturile Mele. Luali aminte la ctnintele gurii
-l,tite.
imi deschid gura si vorbesc tn pilde -.. " (Ps' 78, 1 sq')'
$ 50. Profefiile mesianice din cirfile profetice
Profefiile mesianice din c5rtile profelilor sunt cele mai nume-
roase in raport cu cele din ca4ile istorice qi didactice. De aceea, le
uo- ,"*nula fugitiv pe cele mai importante 9i apoi vom face o
sintetizare a 1or.
Isaia. Despre regatul picii (Is. 2,1-5); Vl[starul Domnului (4'
2-6) Nagterea Domnului din fecioara (7, l4); Galileea Neamurilor
gi Pruncul minunat (9, l-7); toiagul din ridlcina lui Iesei (cap' 11);
cintarea Israelului mantuit (cap. l2); divinitatea lui Mesia (cap.
25,9);regatul mesianic al dreptd{ii (32, 1-8); starea fericiti a Bise-
.i.ii ("rp. :S); profelie despre precursorul Domnului (40, 3); acti-
vitatea ,,Robutui Domnului" (cap. 42); mdngAierea Bisericii qi pa-
timile lui Hristos (43); salvarea cereascl (45, 8); Robul Domnului
lumind gi mAntuire (49); Mesia nesocotit, dar el e biruitor (50,
4-11); ,,Robul Domnului" = Mesia, care-;i di via{a pentru pdcatele
poporului (54); strilucirea noului Ierusalim (54); Legimantul nou
este etern (55): promisiunea unui MAntuitor (59); stralucirea rega-
'8' Ibidem, p. 180.
tului mesianic (60); mintuirea vine prin Mesia (61); agteptarea lui
Mesia (62).
Ieremia. Locul de ?ntdlnire al neamurilor este la sediul lui
Dumnezeu, care este Ierusalimul (3, 14-18). Vldstarul lui David
aduce m6ntuirea (23, l-8) Vestire despre Mesia (31);
Ezechiel. Vldstarul cel fraged (17, 22-24); Mesia rege (21,
24-27); Bunul pistor (3a); Apd gi spirit (36, 25-27); Sceptrul lui
David veqnic (37, 15-28); Izvorul de apd vie (47, l-13).
Daniel. Regatul cel vegnic (2,44-45); Fiul Omului, Cel incdrcat
de zile, regat universal (7, 9-1\;70 sdptSmAni (9); inviere qi anti-
crist (12).
Hozea. Pact veqnic (2, 18-23); David, rege etern (3); Din Egipt
am chemat pe Fiul meu (11, 1).
loel. Ziua Domnului (1, 15; 2, l-2); Vdrsarea Sfdntului Duh;
minuni (2, 23; 2, 28-32).
Amos. Moartea insolitd de semne (5); Timpurile viitoare (9,
8-15).
Obadia. Mdntuirea vine din Sion (15-21).
Michea (Micha). Regatul pdcii (4, l-4); Mesia se nagte in
Bethlehem (5).
Avacum (Habacuc). Aqteptarea na{iunilor (2,1-3); Victoria e a
lui Mesia (3).
Sofonie (Z.efania). Zita mdniei Domnului (1, 7-18); pdg6nismul
va disp[rea; adevdratul rege (2,11); Convertirea tuturor naliunilor
gi spiritualitatea bunurilor mesianice (3, 9 -21).
Agheu. Strdlucirea celui de-al doilea templu (2,7-10).
Zachaia. Vl6starul Domnului (3, 1- l0); Mesia preot gi rege (6,
9- l3); intrarea triumfalS ?n Ierusalim a lui Mesia (9,9); Mesia este
v0ndut pentru 30 de arginti (l l, 12-13); Mesia va fi strdpuns (12,
10); trddarea lui Mesia; pistorii b5tuli, turma se imprigtie (13).
Maleahi. Jertfa Noului Legim6nt (Euharistia) (1, l0-11); Pre-
cursorul lui Mesia gi judecata naliunilor Ia venirea lui Mesia (3,
1-6); Profetul Ilie inaintemergltor al lui Mesia (4,5- 6).
l
265

Profefiile mesianice in cdr{ile necanonice
Tobie (Tobit). Vestirea fericirii Ierusalimului (13' 10-16); Con-
vertirea pdgdnilor (14, 8).
Baruch. Chemarea Ierusalimului la bucurie (4,36-59)'
Ben-sirach (infelepciunea lui Iisus fiul lui Sirach); infelepciu-
nea cea necreatd,(24); regatul mesianic din casa lui David (45,34).
Macabei. Regatul etern (2,54); aqteptarea profetului (4, 46);
Profetul credincios (14, 4I).
dupi profefi
$ 51. Mesia 9i activitatea sa
Profeliile mesianice din ca4ile profetice, cum s-a v6zut din pa-
ragraful precedent, sunt cele mai numeroase' A vorbi despre ele in
puit" u, inr"*nu sd ne intindem prea mult. De aceea, sintetizim
profeliile mesianice din carlile proorocilor in ideile principalede-
ipre Mesia, despre activitatea Sa 9i despre regatul SIu mestantc--" '
intre profeliile din Psalmi qi cele din Profefi se observd o dife-
ren!6. in Psalmi, autorii 9i in special David 9i Solomon, atunci
c6nd descriu pe Mesia qi regatul lui, pleacd de la d6nqii 9i raportu-
rile lor omenegti cu Dumnezeu gi oamenii, din care cauzL ei apar in
psalmi ca simboluri, tipuri ale Mdntuitorului. in Profe{i, din contr6,
conceplia subiectivd tiece la urmi complet gi ceea ce trece in fafd
este referirea constantd la popor 9i nevoile lui'
Mesia prezis de profe{i este un urmaq al lui David' E'l este
numit,,toiag din r[dicina lui Iesei" (Is. 11, 1), o rSddcind din Isai
(Is. 11, lOiun vldstar pe care Dumnezeu il va ridica lui David
pe
iler. ZZ, S; 22,15); pe scurt Mesia este ,,vl6starul", denumire
o utilizeazd, Zahiria (3, 8-12) ca nume propriu pentru Mesia'
"u."Mesia va purta numele de David, deoarece a fost f[gSduit lui
David, iar c6ridva Israel va cluta pe Yahweh, Dumnezeul lui qi pe
David regele s[u (adicd pe Mesia), dupd care va dori mult (Hoz' 3'
!1. io ti#pul acela, Yahweh va infrliqa poporului sdu pe David ca
,"g", iu, urmaqii lui lacob vor sluji pe Yahweh, Dumnezeul lor 9i
Schol, P., op. cit., p. 181 sq.
"'
266
pe David regele lor (Ier. 30, 9). Acest David, un serv al lui Yah-
weh, va fi rege gi pf,stor a$ezat de Dumnezeu (Ez. 34,23;37,24),
prin care Yahweh va reface iarIgi acoperdmAntul cel cdzut al lui
David, adici va ridica la strdlucire din nou dinastia lui David, cI-
zutdin batjocurd (Am. 9, l l). Lucrul acesta se va intAmpla, fiindcd
Mesia va izbdvi pentru eternitate tronul lui David qi regatul lui, pe
care-l va pdzi in veqnicie (Is. 9, 6).
Mesia va fi nlscut in Betlehem, in oragul lui David (Mih. 5,
1). Else va nagte dintr-o fecioard (Is.7, 14; Mih. 5,2)in timpul
templului al doilea (Hag. 2,7; Dan.3, I ). In mod public va apdrea,
dupa 69 slptdmdni de ani, socotili de la iegirea edictului cd Ierusa-
limul va fi refbcut (Dan. 9, 25-26).
Timpul in care va apare Mesia qi se va rdspdndi binecuvintarea
S este tmplinirea timpului, adicS a acelui timp in care se vor impli-
ni vedenia Si proorocia (profetiile mesianice, Dan. 9, 24), punctul
cel mai inalt, perfectarea epocii in care Dumnezeu dd cea mai mare
prob6 a milostivirii Sale, dup6 care nu va mai urma alt timp extra-
ordinar283. De aceea, profelii, pentru desemnarea perioadei mesia-
nice a lumii, utilizeazdtermeni ca: ,,la finele zilelor" (Is. 2, 2;M1h.
4, l; Haz. 3, 5; Dan. 2,28; Ier. 23,20; 23-24; Ez. 38, 13) ,,ultima
vreme" (Is. 2,23) sau numai ,,dupd aceea" (ahor), adicd dupd im-
plinirea Vechiului LegimAnt (Ho2.3,5) sau termenul ahare chen
(Septua-ginta USTU iada Ioel 2,28 qi 3l), termen pe care apostolul
Petru il parafrazeazd ?n F.Ap. 2,17 Ev :uuiqboy1.scrtg ilp6pcrtg =
,,in zilele de la urmd".
Apari{ia lui Mesia gi activitatea Sa vor fi precedate de un pre-
cursor, un crainic, care va pregdti pe iudei la sosirea Sa (Is. 40,
3-5; Mal. 3, 1). Jinutul in care va predica Mesia gi va activa este
Zebulon qi Neftali din Galileea neamurilor (Is. 8, 23). Dar tot Ieru-
salimul va vedea mdrirea Sa, in mod special (Is. 60, 1).
in locul Vechiului Legdm6nt, care merge spre sf6igit, Mesia va
institui un LegSm6nt nou (berit hadasah) care va fi deslv6rgit qi
nezdruncinat (Ier. 31, 3l-34), fiindcd va fi un leglm6nt al poporu-
lui (berit am) adicd, Mesia va fi un mijlocitor al Legdmdntului (Is.
42, 6; 49, 8), care prin moartea Sa, le va indepirta legdmdntul
multora (Dan. 9, 26-27).
"' 9i in Noul Testament timpul mesianic este numit,,plinirea vremii,, qi
desemnat ca,,ultima vreme" (F.A.2, 16-17;ICor. 10, 1l; Ebr. ll,2(t).
267
 Leglmdntul cel nou va fi aqa de binecuvdntat, incdt membrii sdr
nu se vor mai gAndi la un alt sanctuar, la o alti arcd a alianfei. Lor
nu le va mai lipsi nimic Ai de aceea, nu vor mai face nimic altceva
(Ier.3, 16-18).
Mesia este implinitorul perfect al hotlrflrilor divine 9i ca
atare poartd numele de ,,Robul Domnului" (ebed Yahweh.Isaia ca-
pitolele 42;49;50; 53 qi 61). EI este chemat de Dumnezeu; de la
Dumnezeu are numele Sdu (Is. 49, l-5; cf. Mat' l, 2l),lumina tu-
turor (Is. 49,5-6).
Mesia este un profet, adic[ un invSlitor, inarmat cu toati ple-
nitudinea spiritului divin, este un lnstructor al dreptdlii (Ioel 2,23)
care vestegte locuitorilor Sionului, incovoiafi de amdriciune 9i su-
ferinfE, un timp de mild gi indurare, un timp de grafie, de mdntuire
gi m0ngdiere (Is. 61, 1-3). Mesia, ca invlfitor al popoarelor (Is' 55,
4), risp6ndegte religia gi moralitatea printre neamuri (ls. 42, 7),
devenind astfel lumina plgdnilor (Is.42,7;49,6) care, cu linigte 9i
cu demnitate, in congtiinla puterii qi adevirului, iqi face cunoscutd
invd{[tura sa (Is.42, 2-4).Pe cei am[r61i ginecijili nu-i trateaz[cu
asprime, ci ii m6ngaie, ii incurajeazd' Si-i ellbereazd de necazul lor
(Is. 42,3). Ca un adevlrat plstor paqte poporul 9i cautl s5-1 in-
toarcd de la rdticire (Is. 40, I 1; 53, 6; Ez. 34, 23; Zah- 1 I ). El face
lucruri minunate, adicd vindec[ orbii, ciungii, qchiopii qi mulii (Is'
35 , 4-6). Mesia a fost insf,rcinat de Dumnezeu cu cunoqtin{a nece-
sard misiunii Sale qi cu darul invSfaturii, in gura lui neaflandu-se
nici o minciund (Is. 50,4;53,9).
Cu toat6 osteneala qi grija lui Mesia de a aduce fericire 9i mAn-
tuire lui Israel, totuqi pentru cea mai mare parte a copiilor lui Israel
lucrarea mesianicd a fost in van (ls. 49,4)-
Mesia este rege (Is. 33, 17). El este regele lui Israel. (Termenul
utilizat este cel de pdstor. Ior.23,5; Mih. 2, 13; Ez. 34,23; 37,
24).El este domn in Israel (Ier.30,21; Mih' 5, l); Prin! (Dan' 9,
25); Prinf al lui lsrael (F;234,24;37,25). Mesia este Prin{ul Pdcii
(Is. 9, 5). Unsul (maSiah, Ps. 2, 2; Dan. 9, 25)' Fiind rege, Mesia
intemeiazd pe pdm6nt: dreptatea, pacea qi egalitatea (Is. 2, 4; Mih'
4,3-5,Ier.23,5). El are mild de sdraci 9i apSsafi qi le vorbeqte
dreptul (Is. 11, 4;42,3-7;61,3), iar celor puternici qi nedrepfi le
trimite umilire. Celor incorigibili, dupl judecati, le va aplica o pe-
deapsd stragnicd (Is. 11, 3-4; Mal. 3,2;4, I-6;Zah. il,5-8)' Ca
268
rege, Mesia intr[ in Ierusalim in uralele de ltosanna ale poporurui.
De fapt, EI intrd ca M6ntuitor, stdnd a$ezat pe un animaL de po_
var6, blSnd gi umil (Zah.9,9; cf. Is. 62, ll).
Mesia este preot (Zah. 6,13). in aceast[ calitate pune in func-
fie gtergerea pf,catelor, justificarea gi mAntuirea poporului Sdu (Is.
4,3; 53, 11) prin aceea cd. se aduce pe Sinejertfr pentru pdcatele
lumii.
DupI persoani, Mesia este de naturl divini (Mai. 3, l), c6ci
na$terea Lui este din eternitate, ,,din zilele vegniciei,, (Mih. 5, l).
El poartd numele: ,,Vlistarul lui Yahweh,, (Is. 4, 2); ,,Dumnezeu,,
(Is. 35, 4); ,,Yahweh" (Mih. 7, 5); ,,Emanuel', (Is. 7, l4);,,Minune',
(Pele = Cel Minunat); ,,Dumnezeu tare,,; ,,pdrintele Vegniciei,,,
adicl Cel Veqnic ([s. 9, 5); ,,Domnul" (Mal. 3, l); ,,ingerul Legd-
mAntului" (Mal. 3, l). Mesia indeplinegte acliuni divine gi dom_
ne$te etern (Is. 11,4; Mih. 5, 7;Mal.3,Z)
Mesia are in El unite natura omeneasci cu cea divini. De
aceea, este numit ,,Fiul Fecioarei" (Is. 7, l4), ,,al NIscitoarei,,
(Mih. 5, 2). ,,Copilul nou ndscut", ,,Fiul care ne-a fost ddruit,, (Is.
9,5), ,,Rodul ldrii" (Is. 4,2),,,Toiag din rdddcina lui Isai,,, ,,Vlds-
tar din tulpina lui Iqai" (Is. I 1, l; I l, 10, 53,Z);,,Vldstar al lui Da_
vid" (Zah.9, S; 6, 12;Ier. 23, 5;33,15), ,,Fiul lui David,, (Dan.7,
13-14), care suferd gi moare.
Mesia, degi este dreptul prin excelen{I (Is. 53,7; Zah.9,9),
este dus totuqi la judecat[, ca cel mai mic qi mai batjocorit dintre
oameni gi tratat ca un riufEchtor (Is. 50, 6; 53, 3\ ca un criminal gi
ucis (Is. 53, 8; Dan 9,26; Zah. 12,9; 13,7). in toatd suferinla Sa,
El tace ca un miel ?naintea celui ce-l tunde, ca o oaie dusd iajun_
ghiere (Is. 53, 7) gi se roagl pentru cei ce-l prigonesc
ai-i fac r6u
(Is. 53, lZ). El suferd qi moare, ca si pund un capdt pdcatului, sd
desfiinleze nelegiuirea, sd introducd dreptatea, sd implineascd pro-
fefia Vechiului Testament gi sd incheie un Nou Leglmdnt (Dan. 9,
24;21,27; Zah. 3,9). ,,Acesta a purtat bolile noastre (adicd, pdca_
tele noastre) si durerile noastre a luat... $i Etfu strdpuns pentru
pdcatele noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. peieapsa
pentru mdntuirea noastrd a luat asuprdsi si prin rdnile Lui suntem
tdmdduiyi... Domnul afdcut sd cadd asupra Lui nelegiuirea noas-
trd a tuturor " (Is. 53, 4-6; 53, ll-lZ ler. 3 l, 34). De aceea Si Za_
haria (13, l) ne asigurd cd dinastia lui David gi rocuitorii Ierusali-
269

mului, in timpurile mesianice, vor avea un put deschis contra pi-
catului qi nedrept6lii.
Mesia, dupd moarte, primegte loc de inmormdntare de la un om
bogat, deqi fusese socotit ca un rdufrcdtor (Is. 53, 9). Yahweh insd
l-a salvat din starea de batjocurd gi l-a fEcut fericit prin inviere 9i
stdpdnirea ce i-a dat (Is. 50, 8-9). Ca rdsplatl a suferinfei Sale qi
oferirii Sale la moarte, Mesia are mulli urmagi, desigur spirituali
(Is. 53, 10). El primegte de partea Sa gi pe cei putemici qi avufi,
adicd popoarele pdg6ne, puternice gi bogate, dac6 se vor intoarce
gi-l vor recunoa$te de stdp6n qi rege (Is. 53, 12). Din contr6, necre-
dinciosul popor Israel va fi pedepsit prin distrugerea cetdtii sfinte
Ierusalim (Dan. 9, 26-27; Is. 50, ll; 65, 10-15; 66, 5-6; 6'6, 24;
Zah. cap.ll; 13, 8). Din Israel numai o micd parte, care va recu-
noagte misiunea lui Mesia, va primi m6ntuirea (Is. 11, 11;65' 8;
Dan. 9, 26;Zah.11, 13, 8)
Regatul mesianic va dura in eternitate (Is. 9, 6; Ier. 33, L7;
Ez. 37 , 25 Dan. 2, 44; 7 , 14; Mih. 4, 7 -8). El se va rdspdndi peste
tot pdm6ntul (Is. 9, 6;49,6;Dan.2,35) 9i va cuprinde nu numai
pe desplr{itele regate, Iuda gi Israel, care se vor uni sub o cdpete-
nie unici gi sub un singur stat (Is. 11, 13; Ier.3, 18;30, 4;E2.37,
24;Hoz.1, 10), ci va cuprinde toate popoarele de pe fala p6mdn-
tului, deoarece acestea vor intra in regatul lui Mesia qi se vor
aduna imprejurul Siu, ca in jurul unui stindard (Is. I l, l0), ca o ar-
matd in jurul steagului.
Regatul mesianic este un rcgat al dreptllii, al mdntuirii, al bine-
cuv6ntdrii gi al plcii pentru toate naliunile (Is. 19, 18-25;25,5 sq;
65, 14; 65, 17 sq; Mih. 4, l-8l; 5, 4; Ier.25,3;30,9;31,32;33,
14-18). De aceea, Isaia numegte pe Mesia mdntuire (12,3; 45,8;
49, 6; 62vl -l l), iar Ieremia (23, 6) ii dd numele de ,,Yahweh,
dreptatea noastr6". in acest regat, ai c6rui membri sunt invdfdcei,
slujitori gi izbEvili ai Domnului qi care primesc un nume nou 9i de
onoare (Is. 54, 13-17 56,6;62, L2;63,4;63, 17;65,8-23;66, l4),
Dumnezeu va vdrsa Duhul Sfdnt peste toli oamenii, frrb deosebire
de vechime gi de neam (Ioel3, 1-5; Is. 44,1-5;59,2I). Aici nu vor
mai fi primite nici una din jertfele Vechiului Testament, fiindci
toate popoarele vor adora pe singurul gi adevdratul Dumnezeu, C[-
ruia i se va oferi un nou sacrificiu de m6ncare (sf6nta Cini), de
cltre o preolie perpetud gi recrutatd din toate seminliile (1s.66,21;
Ier. 33, 18).
270
I
Pentru a face just vizibili aceas6 mare izbivire gi fericire ce vor
domni in regatul mesianic, profelii folosesc imagini variate. Aga de
exemplu, vor fi desfiinfate intdririle cetSlilor, carele gi uneltele de
rdzboi, fiindcd nu se va mai simfi nevoie de ele (Mih. 5, 9-10; 5, 13;
Zah. 9, I 0). Armele de rizboi ca: arcul, sdgeata,lancea etc. vor fi rup-
te gi preficute in unelte pentru ogoare qi construcfie, fiindcd atunci nu
se va mai invlfa arta rdzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;M1h.4, 3). Yah-
weh va face pustia o grddini gi stepa o serd a lui Dumnezeu unde va fi
cdntare, zburdare gi veselie (Is. 51, 3). Nu se va mai auzi pl6ns $i t6n-
guire, ci jubilare fird sfdrgit gi deslltare, care va face fericit pe origi-
cine (Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Hz. 2, 17; Z,ah,g, 15).
Cdmpiile, grldinile, plantaliile de m[slini 9i viile vor da o recolti ne-
obignuit de imbelgugatS. Munlii vor da drumul la rduri de must, iar din
dealuri va curge lapte, in weme ce r6pile gi cregtetele plequve vor fi
acoperite de turme {ErE numlr (Is. 41, 17; Ier. 31, 12;35, 12 sq; Ez.
34, 27 ; Ioel 4, 18; Am. 9, 13; Zah. 8, 12). Yahweh va incheia o inlele-
gere qi cu animalele de prad6, cu qerpii gi tot felul de reptile, ca ele sd
nu mai facd rdu gi sb nu mai supere pe om (Ho2.2,18). Animalele ce
altAdatierau silbatice qi pdgubitoare in regatul mesianic se vor lepdda
de natura lor cea rea, acum vor deveni blSnde gi vor veni dupl om
numai la un singur semn al siu. Lupul se va culca alSturi de miei, par-
dosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul, gi vitele de ingrSgat;
un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va pagte la un loc cu
ursoaica qi vor nagte pui impreund. Leul va mAnca paie ca gi boul.
Copilul de s6n se va culca lAng6 cuibul viperei, iar copilul mai mdri-
$or va b[ga mdna in vizuina nSpdrcii (vasilisculuiztu, Is. 11, 6-8;65,
25). Atunci nu vor mai exista fiare sdlbatice @x.34,25). Nimeni nu
va mai fi m6ncat de animalele de pradd (Ex.34,29).
Fiindc6 Iocuitorii regatului mesianic nu vor avea nici o grijd qi
nici o nepl6cere, nici nu se vor mai duqrndni gi nici cearta, atunci,
sub acoperlm6ntul lui Dumnezeu vor atinge o v6rsti foarte mare gi
nici un om nu va mai muri de copil sau la o vArstd incd in putere,
adicS de timpuriu (Is. 65, 20; Zah.8, 4). Schimbarea pe care o va
introduce mdntuirea mesianicl este aqa de mare gi extraordinar5,
incit noua ordine a lucrurilor se va putea numi, pe drept cuvAnt, un
cer nou gi un pdm6nt nou (Is. 5 l, I 6; 65, 17; 66,22).
"o Un qarpe mare gi fioros.
27t

$ 52. Mesia qi necredincioqii
Ceea ce am spus in rindurile de mai sus cu privire la Mesia
sunt ideile cregtinilor credinciogi. Necreqtinii vorbesc altfel despre
Mesia gi regatul mesianic. Mullimea de pasaje, indeosebi din
Psalmi gi Profefi, necregtinii le interpreteazd, cu totul altfel. cele
mai mufte texte, ei nu le talcuiesc eshatologic, ci le aplicd la regii
care s-au succedat pe tronul lui Israel, ?n scurgerea secolelor. Prin
Mesia ei inleleg un rege pdmantean care va veni la catma lui Israel
intr-o epocd oarecare qi va realiza o independenfi str[lucitd a statu-
lui iudeu, aducAnd o hegemonie a evreilor peste celelalte na{ii ale
pamdntului. Regatul mesianic de pace, dreptate, legalitale qi feri-
rir" u poporuluieste tocmai rodul acelei hegemonii, cind israelilii,
in fruntea bucatelor, se vor bucura de o epocd de mare mullumire
materiala. Regatul mesianic nu are nimic a face cu via{a de dincolo
de morm6nt, .i .l uu fi o imp6r6lie pur plmdntean6. in concluzie,
Mesia qi regatul mesianic este numai un vis al scriitorilor Vechiu-
lui Testament, comentat, amplificat gi idealizat de Noul Testament
domestice gi bl6nde, deci c6nd pe pimdnt are sd aibd loc un timp
de unire qi pace desdvArgitd. Iudeii erau convinqi cd un trimis ce-
resc, un Mesia, va veni sI Ie anunle fericirea plm6nteascl qi s6-i
mdntuiascd de toate relele. Este marea iluzie pe care evreii au
dus-o cu ddngii din secol in seco1287.
Psalmi cal,45,72,ILl, de care noi am vorbit numindu-i psalmi
mesianici proprii, criticii ii socotesc ca regali, adicd scrigi de cdtre
nigte poe{i ai cu(ii regale. Acegti psalmi s-ar referi, in primul rind,
la o anumitd figurd de domnitor din cei care s-au perindat pestre tro-
nul Iudeii. Agteptdrile populare au frcut maitdrziu din aceastd figuri
un rege^e.shatologic, adicl adoptat de Dumnezeu, dupl modelul
egiptean288, unde faraonii erau socoti[i zei (Ps. 45,7).
Pirerile evreilor sunt ?ncd numai nigte blnuieli frrd bazl solidi
intruc6t s-a desprins clar din desfrgurarea acestui capitol c6 imp6-
rdfia mesianicd prevestitd de profeli se refer[ la timpurile viitoare
cdnd se va realiza ?mpicarea intre Creator gi creaturi prin jertfa
rdscumpdrdtoare a lui Mesia-Hristos. impdrSlia Mesianicl suu,,im-
pdrd\ia Cerurilor" se va realiza in timpul cel de pe urml al istoriei
gi are deci caracter eshatologic.

-
qi urmagii sdi.
Cum s-a n6scut ideea despre un Mesia 9i o impdrdlie a sa? Apoi
aceasta n-a fost deloc voinla sau planul divin, cum cred creqtinii
credinciogi2ss. Pe scurt, geneza ideii despre Mesia ar fi aceasta:
israelilii, iot timpul istoriei 1or, s-au fo4at sd aibd un stat liber, frrI
nici o ascultare de na{iunile pdgAne, deoarece ei formau poporul
ales. Dar evreii au reugit foarte pufin s5 se bucure in mod durabil
de bunurile pdm6nteqti. Aceasti permanentd stare de teami qi ne-
siguran!5, i-a silit sa-qi concretizeze speranfele, mereu intr-un vii-
ti, ce nu va intirzia s6 vin6. Triind cu speran{a in ce va fi odat6,
s-au trezit fburind visul uriaq, dupd care Israel, poporul ales, va fi
chemat sd. realizeze, pdnd la urma, ,,impdrdlia mesianicd", adicl o
imp6r5[ie a lui Israel in care toat6 lumea va fi fericita. Am v6zut
cum piofelii, gi indeosebi Isaia286, evocaseri tabloul minunat al
vie{ii viitoare, cdnd animalele rapitoare vor locui la un loc cu cele

'8' Exista gi creqtini necredinciogi. Adep(ii aqa numitei critici

negatt-
ve, in explorarea Bibliei, mai toli sunt recrutali dintre cregtini' 287
Pineles J., Istoria evreilor, Iagi, 1928, p. 80.
286
Partile din lsaia, numite ast6zi peste tot Deutero-Isaia 9i Tri-
"t S"lli., 8., op. cit., p. tZB.
to-Isaia.

272 273

Capmolut-VIII
Doctrina desPre starea omului
dupd moarte
morfilor
$ 53. $eolul sau locuin{a
Dupd conceplia generald a Vechiului Aqezdm6nt, trupul despdr-
frumos
lindu-ie de suflet se intoarce acolo de unde a fost luat, cum
se exprimi Ecclesiastul'. ,, ldrdna se intoarce in pdmdnt cum afost,
iar spiritul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat" (Frcl' 12,7)'
chiar din Genezdafldm c6 indata dupd moarte, care este urrnarea
picatului, trupul se reintoarce in pdmint:.. . ,,Pdnd te vei retntoarce
tn pdmdnt, cdci din el ai fost luat. ldrdnd esti si in ldrdnd te vei in-
toirce" (Gen. 3, l9). Geneza nu ne spune unde merge sufletul' To-
tugi, dupi Vechiul Testament, moartea este sfarqitul vielii, dar nu
este sffirgitul personalitdlii omeneqti, numitd nefes = suflet'
Am aratat in brogura noastrS Istoria religiei vechiului Testa-
ment cd Vechiul Aqezamant cunoaqtea doctrina nemuririi sufletu-
lui. DacE n-a evidenfiat-o, cum am fi voit noi, cei de azi, aceasta
st6 in planul Providenfei. Din paragrafele: ,,R.dsplata de dincolo"
vede clar c6 Vechiul Testa-
Si ,iniierea morlilor", ce urmeaz6, se
ment avea credin{a ferm[ in nemurirea sufletului'
DupS c6(ile Vechiului Aqez5m6nt, morfii se duc in $eol' Ori-
gina cuvintutui geol nu este prea cunoscuti. DupI unii, ea ar veni
tre la saal, cu insemnarea de a cere, a cersi, aqa cd $eolul ar fi:
,,Cel ce cere mereu", ,,Cel neslturat", fiindcd i$i cere frrd
incetarc
jertfele sale28e. Alfii ldmuresc pe $eol dupd insemnarea de bazd tr
iui qaal, ca ceva care pitrunde undeva, 9i concep pe $eol ca,,cel ce
merge in adAnc" qi de aici ,,adAnc", ,,abis':, ,,infern"' Dar mai pro-
babil este cd termenul de $eol std in leg[turd cu Saal,,,a fi gol pc
274
diniuntru". Aga face Gesenius2eo, care ne dd pentru $eol ideea de
,,loc gol gi subteran" ,,cavou". Ideea pare sd fie sus{inutd de Isaia
14,15, unde citim: ,,Aifost aruncat ln $eol, in addncimile pdmdn-
tului". $eolul este lumea infernului gi corespunde nofiunii grecegti
de Hades. De altfel, in cd4ile deutero-canonice qi in Septuaginta
tennenul este tradus adesea prin d61g. Numai in I Sam. 22, 6,
Septuaginta traduce pe geol cu 0ciuotog;.
1. $eolul este un loc subteran, fiindcd este o pegteri mare (Is.
57,9), este un fel de mormdnt adAnc (Is. 14, l5); st6 sub pdmdnt
(Ps. 63, 10;Ps. 86, 13;Ez.13,16). in contrast cu cerul, este
$eoiul
locul cel mai de jos (Iov 11,8; Ps. 139,8; Am.9,2). probabil cd
plec6nd de la aceasti idee s-a ajuns la expresiile de ,,cdile $eolu-
lul" (imke Seol,Prov.9, 18). Fiind socotit loc subteran, se zicea cd
cine merge in $eol coboarS, se cufundd, il acoperi pdmAntul:
,,... Dacd pdmdntul iSi va deschide gura ca sd-i inghitd cu tot
ce au, aga incdt se vor pogord de vii in $eol... (Num. 16,30):
,,Pdmdntul Si-a deschis gura Si i-a inghilit pe ei Si casele lor, int-
preund cu toli oamenii lui Core Si toate avuturile lor. $i astfel, de
vii s-au pogordt in $eol, ei Si tot ce aveau. Pdmkntul i-a acoperit
de tot qi au pierit din mijlocul adundrii" (Num. 16,32).
Iov se pldnge cd speranla se coboari in $eol (17,16): ,,Ea va
cobort cu mine la porlile $eolului, cdnd vom merge impreund sd
ne odihnim tn {drdnd".
Isaia, vorbind de impdratul Babilonului, spune: ,,strdlucirea ta
s-a pogordt tn $eol, cu sunetul aldutelor tale. ASternut de viermi
vei avea, Si viermii te vor acoperi " (Is. 14, ll).
Indemn6nd la evitarea desfrdndrii, Proverbele ne inva{6: ,,Casa
(femeii desfrdnate) este drumul spre $eol, calea care coboard spre
locuinlele morlii" (Prov. 7,27).
2. $eolul este un loc unde domnegte intunericul. Din aceastd
cauzd,, el este numit ,,patri a beznei gi a mo(ii patrie,,,,,!ara intune-
ricului", ,,ca la miezul nop(ii". Este ,,fara umbrelor mortii,,, unde
avem veqnic lipsd de lumind (Iov 10, 22). Cine intrd in geol nu mai
vede lumind niciodatd: ,, Omul nu ia nimic cu el cdnd moare... cdci
in locuinla pdrinlilor sdi vo merge (Seol) qi nu va mai vedea lu- I
mind niciodatd (Ps. 49, 177q.).
I'
's Sellin E., op. cit., p.79.
275
rx

3. $eolul este un loc intunecos, unde clocesc apele. Aqa reiese
din anumite pasaje: ,,Sd nu-lifaci chip cioplit, nici vreo infd1isare
a lucrurilor ce sunt sus tn cer sau ios pe pdmdnt sau iru apele mai
de jos decdt pdmdntul" (Exod20,4);
,,Md tnconjuraserd legdturile morlii Si md ingroziserd rdurile
pieirii" (Ps. 18,4; cf. Ps. 63, 10; Iov. 11, 8; Am 9, 2)'
4. $eolul este un loc de unde nu se mai poate ieqi, deoarece
este intdrit cu po(i gi zdvoare: ,,li s-au deschis por{ile mor[ii sau ai
vdzut tu por[ile umbrei mor{ii? " (Iov 38, 17; Iov 17,16; Is. 58, 10).
5. $eolul este un loc in care se adunl tofi oamenii gi buni, qi
rdi, indatd dupd moarte. $eolul este casa adunlrii pentru tofi cei vii
(Iov 30, 23): ,,As dormi cu tmpdralii Si cei mari ai pdmhntului...
cu domnitorii care aveau aur... Cel mic Si cel mare sunt totuna
acolo..." (Iov 3, 11-18). Frumos se exprimd qi Psalmul 89,49:
,,Unde este omul acela care sd ndiascd Si sd nu vadd moartea,
care sd-i scape sufletul de mdna Seolului? "
6. Dupi cum reiese din Ezechiel32, 17 sq, in geol sufletele
celor adormi(i erau aqezate pe na{ionalitflti. In sprijinul acestei
idei pare si stea qi expresiile pe care le int6lnim adesea in c64ile
Vechiului Testament: ,,s-a odihnit cu pirinfii sdi", ,,a mers la p6-
rinfii sdi", ,,la poporul siu" (I Ptegi22,40;22,50; II R 8,24).
7. Din qeol nu se mai putea iegi. OdatS intrat acolo, nimeni nu
mai revenea la via{d: ,,Precum norul se destramd Si dispare, aSa qi
cel care vine in Seol nu se mai intoarce tnapoi. Nu se mai intoarce
la casa sa Si sdlasul sdu nu-l mai cunoaste" (Iov 7,9-10).
De aceea, citim in II Sam. 12,23 ttnde, dupl moartea copilului,
David exclam6: ,,acum, dacd a murit, pentru ce sd mai postesc?
Pot eu sd-l mai tntorc! Eu merg la el, dar el nu mai vine la mine" '
Pentru cei vii, $eolul era un loc de groazd. De aceea, este inflfi-
qat sub diferite aspecte care te inspSimAnt[:
,,$eolul iSi deschide gura, iSi ldrgeSte peste mdsurd gdtleiul, ca
sd pogoare in el mdrelia Sionului" (Is. 5, 14);
,,$eolul in addncul sdu nu se mai saturd niciodatd" (Ptov- 27,
20); ,,Trei lucruri nu se mai saturd niciodatd, Si patru, care nu zic
1
niciodald de,stul: $eolul,.femeia stearpd, pdmdntul care nu este sdtul
de apd si/ocul (:are nu zice niciodatd: destul" (Prov. 30, 15-16).
int[riturile $eolului sunt tari ca cele ce inghit iubirea $i puter-
nice ca gelozia (CAnt. CAnt. 8, 6). Din $eol numai Dumnezeu mai
276
L
IA
poatl sI scoat[ pe cineva (Iov 26,6; Prov. 15, 11, I Sam 2, 6). De
fafa Lui nimeni nu se poate ascunde in $eol (Ps. 139, 8). Mdnia lui
Dumnezeu prinde gi pe cel care ar vrea s6 se ascundi in $eol (Am.
9,2).Pe cei pioqi nu-i lasi in gheara $eolului (Ps. 16, l0).
8. $eolul este (inutul uitlrii qi al tlcerii. Oamenii care locuiesc
in $eol se numesc metim sal refaim, adicd cei care dorm2el sau
umbrele, clci omul cAnd doarme are aparenfa de mort: ,,$eolul se
miScd pdnd tn addncimile sale, ca sd te primeascd; la sosire el
trezeSte tnaintea ta umbrele, pe toli mai-marii pdmdntului, scoald de
pe scatmele lor de domnie pe to{i tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
Jara lor este lara uitdrii gi a t5cerii: ,,Se scoald morlii sd Te la-
ude?... Se vorbeSte de bundtatea Ta tn mormdnt! Sunt cunoscute
minunile Tale in intuneric Si dreptatea Ta in lara uitdrii" (Ps. 88,
10 sq);
,,De n-arfi Domnul tn ajutorul meu, cdt de curdnd arfi suJletul
meu ln tdcerea morlii" (Ps. 94, 17; Ps. ll5, L7).
9. In $eol pare cI existl urme ale fostelor ranguri gi deose-
biri de ordin social:
Cei din $eol nu sunt in stare s6 vorbeascS, ci doar goptesc qi de
aceea se spune despre ei cd n-ar mai avea putin{a si vadd sau sI
laude pe Domnul: ,,Cdci cel care moare nu-Si mai aduce aminte de
Tine, cine Te va lduda tn Seol!" (Ps. 6, 5);
,,Ce vei castiga de-mi vei vdrsa sdngele Si md vei pogort in
groapd? Poate sd Te laude ldrdna?" (Ps. 30, 9; cf. Ps. 88, 11-13;
Is.38; 18);
,,Nu voi mai vedea pe Domnul tn pdmdntul celor vii, nu vom
mai vedea pe nici un om tn locuinla morlilor" (Is. 38, 11).
Numai cei urgisili de soarti vor sd meargd mai repede in $eol.
Acesta este cazul lui Iov, cel greu incercat: ,,Cdci acum a; sta cul-
cat Si m-aS odihni, aS dormi in toatd tihna" (Iov. 3,I3);
,,Acolo cei nelegiuili contenesc cdt turbarea lor Si cei sleili se
odihnesc" (Iov 3, 17; Prov. 2t, 16).
Tofi oamenii trebuie sI meargl in geol. Dar deqi, in general,
soarta lor este aceeagi, cum am spus mai sus, se pare cI locuitorii
$eolului trdiesc pe nalionalitbti (Ez. 32, l7).
277

,,Locuinla morlilor se miScd, se miScd pdnd in addncimile ei, ca
sd te primeascd (pe tine rege al Babilonulfi) la sosire; ea trezeSte
tnaintea ta umbrele, pe to{i mai marii pdmdntului, scoald de pe
scaunele lor de domnie pe toli tmpdralii neamurilor" (Is. 14, 9).
La canaaneni gi la toate celelalte popoare semite, $eolul sau
impirdlia morlii iqi avea dumnezeul sdu special. La babilonieni
Nergal; la canaaneni, cum s-a descoperit la Ras-Shamra (Siria de
azt), zelul morlilor era Mut (mut = moarte)'
Vechiul Testament, care nu cunoa$te dec6t un monoteim curat,
il are ca Dumnezeu al morlilor tot pe Yahweh. Acesta este Dum-
nezeul viilor qi al morfilor.
10. in $eol sufletele nu sunt complet firi sim{ire. Dupd cele
ce desprindem din felul de exprimare, sufletele stdteau numai
intr-un fel de amorlire:
,,L-am aruncat tn $eol (pe asirian) Si s-au mdngdiat in addnci-
mile pdmdntului to\i... " (Ez.3l, l6 sq);
,,Atunci vitejii cei puternici vor vorbi in $eol despre el Si vor
zice: S-au pogordt, s-au culcat cei netdiali imprejur, ucisi de sa-
bie" (E,2.32,21 sq).
Nu trebuie si in{elegem locurile de mai sus numai ca o expri-
mare sau descriere poeticd sau simbolic5. Israelilii credeau realmen-
te in spiritele celor pleca(i din aceastd via{d. Din I Sam. 28,7 sq.
afl6m c6 Saul, in luptele lui cu filistenii, a mers la vr6jitoarea din
Endor gi i-a cerut s[ consulte duhul lui Samuel proorocul. Fiindcd
consultarea spiritelor era interzisi prin Lege, Saul a mers noaptea.
La chemare, spiritul lui Samuel a venit gi i-a comunicat lui Saul ne-
norocirea ce-l aqtepta. Episodul acesta ne este reamintit de Ben-Si-
rach: ,, Chiar Si dupd ce a murit, el (Samuel) incd profeYeSte sfdrEitul
regelui. Din pdmdnt inalyd graiul sdu, ca prin profelie sd smulgd
pdcatele poporului" (Ben Sirach 46,20; cf. Luca 16,27).
Din II Macabei (I5, 12-16), vedem cE marele preot Onia, deqi
mort, ca gi leremia, inc6 se poate ocupa de binele poporului iudeu:
,,Iatd pe prietenul fra{ilor sdi, Ieremia, profetul lui Dumnezeu,
care se roagd mult pentru popor Si pentru cetate " (II Mac. 15, 14).
278
llrl
$ 54. Rlsplata de dincolo
Din paragrafele precedente am vdztt cd in comunitatea lui Is-
rael, totdeauna a existat credinla dupi care paradisul pierdut prin
pdcatva reveni fie atunci cdnd Dumnezeuva restabili stdpdnia lui
pe acest pdmAnt, fie atunci cdnd va veni Mesia qi va intemeia im-
pdrlfia lui mesianicd. Era natural ca in aceastd agteptare unii s5
spere ca aceastd stSp6nire de ordin divin pe pdmAnt s5 se traducd
printr-un regat in care israelilii si se bucure de toate bunitSlile
pimAntului gi sd nu rnai fie tulburali de nimic din afar6, adici din
partea altor popoare. in timpul acestei imp5r6lii divine avea sd se
producl totul de la sine, frrd multl osteneald din partea omului, in
special, avea sd producS, cum am vdzut c6nd am amintit de regatul
mesianic, gr6u, vin, ulei in cantitati nebdnuite. Din munli gi din
dealuri avea sd curgd de la sine lapte, miere qi alte bundtSli. Peste
tot, turmele aveau sd pascd nepdzite, c6ci animalele rlpitoare nu
vor mai face nici un rlu, ci iqi vor fi schimbat natura lor. O linigte,
o voie bund gi o pace desdvArqitl va domni peste tot. Chiar cerul qi
pdm6ntul se vor transforma.
Profefii au intervenit qi aici gi au ardtat ci intr-adev6r, c6nd va I
veni Mesia vor fi toate acestea, dar pe plan secundar. Ceea ce va fi
pe planul prim, va fi comunitatea desdvArqitl cu Dumnezpu. Ni-
meni nu va mai face ceva care sd fie al6turi de voin{a lui Dumne-
zeu. Cum spune Hozeia, logodirea (comuniunea) dintre popor gi
Yahweh va fi vegnicd gi netulburatS de cultul altor zei (2,2L; 14, l
6). Dumnezeu va locui in mijlocul poporului SEu (Zef. 3, 15; Ier.
3, 15 sq; Ez. 34, 35; 37 , 17; Zah. 2, 12; Ioel 4, 2I).Intimitatea intre
Dumnezeu gi popor va fi aga de mare, ci vor vorbi unul cu altul gi
se vor sfrtui unul cu celilalt, ca doi oameni care se iubesc (Zef.3,
17; Is. 62,4). Dumnezeu va fi soarele poporului SIu (Is. 60, l). Pe
muntele Sdu (Sion) va face o mare masd comund pentru toate po-
poarele (Is. 25, 6). Dumnezeu igi va arita voinla Sa tuturor popoa-
relor gi indivizilor(Is. 2, 1; ler. 31, 34; Is. 54, 13).
Cdnd va veni Mesia, pdcatul nu va mai avea nici un loc de p5-
m6nt sau pe muntele lui Dumnezeu (Is. ll,9; 62,25). Nu va mai
rdmdne tlec6t un popor credincios qi drept (Is. 1, 26, 28,16; 52, l;
33,5; 78f.3,13, Ier. 24,5). Deoarece instaurarea acestei stdri dc
279

lucruri este precedatd de marea iertare de p6cate, poporul care ya
rim6ne va fi un popor sffint, alcltuit din oameni m6ntui{i (Is. 4, 3;
61, 12; 52, l; Ez. 44,9; Iov 4, 17; Zah. 14,21). Oraqul cel sfdnt se
numegte oragul credincioqiei (Is. 60, 14; 62,2; Zah. 8,3)'n'.
Risplata pentru cele ce a frcut omul in via!5 nu este aqa de bine
precizatd ca in Noul Testament. Dar cum vom vedea, ideea cd cei
drep{i qi buni se vor bucura de o rdsplatd a Domnului n-a lipsit ni-
ciodatS din Israel. Cd mulli in{elegeau cd rdsplata va fi aici pe pd-
m6nt nu este de mirare, dar reprezentanlii autentici au inleles prin
rdsplata divind ceva mai mult dec6t viala de aici.
Din invS{5tura cI $eolul este locul de adunare, at6t a celor buni,
cdt gi a celor rdi, nu trebuie sd tragem concluzia cd in felul acesta
este exclusd ideea unei rdspl[1i ce are loc dincolo de viala aceasta.
G[sim ?n c5(ile Vechiului Testament indicii cd Dumnezeu rdspl6-
tea cu bine pe cei drep{i, in viafa de dincolo, qi cu rdu pe cei rdi.
a. Geneza ne relateazd despre Enoh, iar II Regi despre profetul
Ilie, care au fost luali cu trupul la cer. in Gen. 5, 24 citim c6,:
,,Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vdzut pentru cd l-a
luat Dumnezeu", iar Ben-Sirach completeazd cd Enoch ii plScea
lui Dumnezeu qi asemenea lui nici un om n-a mai fost creat pe p5-
mAnt (Ben-Sirach 44,16;49,16). De altfel, Enoch este l5udat qi de
Noul Testament'. ,,Prin credinld afost mutat Enoh de pe pdmdnt,
ca sd nu vadd moartea. $i n-a mai fost gdsit, pentru cd Dumnezeu
tl mutase. Cdci tnainte de mutarea lui, primise mdrturia cd este
pldcut lui Dumnezez" (Evrei 14, 5).
Aceeagi ddruire de la Dumnezeu a avut pllcutul Sdu prooroc
Ilie, care a fost condus la cer cu cdrula cea de foc (II Gr. 2, 1-1 1).
AtAt in6lfarea lui Enoh, c6t gi a lui Ilie, in tot timpul istoriei lui Is-
rael gi, dupd aceea, qi de tradilia bisericeascd, au fost socotite ca
binecuvAntare qi rdsplatd pentru via{a lor dreaptd inaintea lui Dum-
nezeu. E,i au fost luali la cer, ca la finele zilelor si aparl din nou pe
pdm6nt. Ilie sd vind ca apostol al iudeilor, iar Enoh ca apostol al
pdg6nilor2e3. Fiindcd acegti doi bdrbafi, dupd expunerea Vechiului
'nt Sellin 1.. ttp. cit.. p.79.
"' Pare.ea sc bazeazd pe mdrturiile Scripturii qi Tradi{iei: Ben Sirach
44,16; 49,16;. Evrei ll,5: Iuda v. 14; Mal.4,5; Mat. 17, l0 sq. Iustin
Martirul, Dialogul cu iudeul 7-rifon,49; Irineu, Adversus Haereses, Y,
cap. 5; Ipolit, Tertulian, leronim, Augustin, g.a.
280
II
Testament, au fost luafi de pe pdmAnt pentru credinp lor, este de
neconceput cd' plata virtulilor qi mai ales recompensa sd fie, exclu-
siv, aici pe p5m6nt, cdci in cazul acesta, rdpirea la cer n-ar mai fi
fost o rdsplatd, ci mai degrabd o nefericire, deoarece o via!6 lungd
valora ca recompensl pentru evlavie, iar o moarte timpurie ca o
pedeapsl pentru via{a departe de Dumnezeu.
b. un alt loc din care desprindem ideea de rdsplati in viafa de
dincolo este cel din cartea Numeri, unde vrdjitorul Balaam-pro-
nunfd aceste cuvinte: ,,sd mor cu moartea acestor drepli s/idrsi-
si
tul nteu sdfie ca al lor" (Num. 23, 1O). De asemenea, qi iuvintele
lui Yahweh: ,,Focul mkniei Mele s-a aprins, Si va aide pdnd in
fundul locuinlei morlilor" (Deut. 32, Zr). Rezultd din aclste cu_
vinte cdjudecata de apoi se extinde gi asupra
$eolului. Aqadar, va
fi o rdsplatl in via{a de dincolo, desigur, bun5 pentru cei drepti,
amard pentru cei rdi.
c. In cartea Psalmilor citim: ,, Tu, Doamne, md conduci dupd
sfotul Tdu, iqr la urmd md primeSti cu cinste', (ps.73,2). Aceastd,
primire de la urmd noi o in{elegem ca pe o rdsplatd. datir de Dum_
nezeu celor care merg dupd sfatul lui Dumnezeu.
d. cartea Ecclesiastul ne vorbegte de o rrsplatr a binelui gi a rE-
ului: ,,Bucurd-te, tinere, de tinere{ea ta,.fii cu inima veseld cdt eSti
tdndr; umbld pe cdile alese de inims ta... dor sd Stii cd pentru
toate acestea te va chema Dumnezeu la judecatd,, (Eccl. 11, 9).
Dac[ existi o judecat6, atunci va exista qi o rdsplatd:
.,Cdci Dumnezeu va aduce orice faptd la judecatd Si judecata
aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rdu"
(Eccl. 11, 14). Aqadar, rdsplata pe care Dumnezeu o va da dupa
judecatd va fi bund pentru cei care au mers pe carea cea dreaptd qi
va fi
rea pentru cei care au mers pe calea cea str6mbd.
Este drept cr in cartea Ecclesiastui qeolul ne este infbligat ca un
.
loc unde nu existl nici cea mai micd activitate, nici o migcare de
nici un fel (9, l0), adicd nu este nici o lucrare, nici chibzuiall, nici
gtiin!5, nici infelepciune. De asemenea, aceastd carte afirmd cd cei
lipsili de minte au aceeagi soartd ca ;i infelep{ii; ceva mai mult,
soafta oamenilor este qi soarta anirnalelor, deoarece gi unii, qi allii
tot in {drAn5 se intorc (Eccl.2, 14;3, lg;9,2).De aici s_a t.u,
9i
concluzia cd Ecciesiastul a fost un sceptic, ba chiar un neciedin-
cios. Pdrerea este exagerati, in fond locurile de mai sus nu spun cI
281
ll
omului nu-i va fi mai bine dupl moarte decdt animalului qi cd prin
moarte s-a terminat totul cu omul.
Ele spun ci omul impdrtiqegte aceeagi soartl cu toate fiinfele
terestre, in ceea ce privegte partea sa de p[mdntean, ci omul este
dat morfii, fEr[ deosebire de stare qi pozilie social6. Omul cade in
uitare, dupl moarte, ca gi creaturile care nu trec pe la judecata di-
vin6. Prin aceasta, omului nu i se rcfuzd nici o continuare a viefii, a
sufletului dupi moarte, dupd cum nici lipsa de r6splatS, din partea
lui Dumnezeu, dupd despS(irea de trup2e*.
e. invdldtura despre o rdsplati in via,ta de dincolo ne este preci-
zatd qi mai apropiat de inlelesul cregtin, in special de c64ile de
dupd exil. Aici ni se vorbagte clar despre viala fericitS pe care o
vor avea cei drepli qi via{a de chinuri gi suferinfe pe care o vor
avea cei rai. Iatd. ce citim in cartea infe- lepciunii lui Solomon:
,,Sufletele drep\ilor sunt tn mdna lui Dumnezeu Si chinul nu se va
atinge de ele. In ochii celor fdrd de minte, drep{ii sunt morli cu de'
sdvdrSire Si ieSirea din lume a lor li se pare mare nenorocire Si
plecarea lor dintre noi un prdpdd. Dar ei sunt in pace. Chiar dacd
infala oamenilor ei au tndurat suferinle, speranla lor este plind de
nemurire. $i fiind pedepsili cu pufin, mare rdsplatd vor primi, cdci
Dumnezeu i-a pus la incercare Si i-a gdsit vrednici de E|... Strd-
luci-vor tn ziua rdspldtirii Si ca niSte scdntei care se lasd pe mi-
riste aSa vor fi. Vor judeca neamuri Si sfipilni peste popoare vor fi
Si Domnul va tmpdrd{i tntre ei in veci. Ei vor tnlelege adevdrul, ca
unii care Si-au pus speranla in Domnul, cei credincioSi vor petrece
cu el tn iubire, cdci harul Si tndurarea sunt partea aleSilor Lui. Cei
nelegiuili vor fi pedepsili, dupd cugetul lor viclean, pentru cd n-au
voit sd Stie de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depdrtal... " (In!e-
lepciunea lui Solomon 3, 1-10);
,, Fiii desfrdna{ilor ... chiar de vor avea o viald lungd, nu vor fi
de nici o treabd, iar bdtrdneyele lor, pdnd la urmd, vor fi fdrd cin-
ste. Iar de vor muri de timpuriu, vor fi fdrd speran{d Si fdrd mdn-
gdiere vor fi in ziua judecd{ii, cdci neamul celui nedrept are
groaznic sfdrsit" (In[el. Sol. 3, 17 sq);
,,Ei vor vedea sfdrSitut inYeleptului, dar nu vor inlelege ce sfat
a avut Dumnezeu cu el Si pentru ce l-a pus bine pentru sine. Vor
282
vedea Si-Si vor bate joc, dar Domnul ii vaface de ocard. Cdci vor
fi pe urmd hoit fdrd cinste, printre mor{i, intru ruSine, in vecii ve_
cilor. Domnul ii va zdrobi, ti va azvhrli cu capul tn jos, ii va zgu_
dui din temelie si vor pieri pdnd la cel mai mic,. chinul ii va md-
cina si pomenirea lor se va $terge. Atunci cer drept va sta cu murtd
tndrdzneald tnaintea celor care l-au prigonit
si iu dispreluit oste-
nelile sale. Iar ei vdzdndu-l se vor tulbira cu cumptiid
fricd si se
vor minuna de minunea mantuirii dreptului. Ei voi zice, cdiniu-se
in inima lor si gemdnd in strdmtoarea duhului lor; acesta este cel
pe care-l avem altd datd de batjocurd si tobd de ocdri. Nebunii de
noi! Am socotit viala lui o nerozie si moartea lui o ticdlosie. iatd
$i
f* : ryt., socotit tntre fiii lui Dumnezeu Si partea lui intre sfinli,
(Infel. Solom. 4, 17 -5, 5);
,,Intr-adevdr, speranla celui nelegiuit este ca praful pe care_l
spulberd vdntul, este ca pdcla sublire pe care o tmpiasie vijelia,
cafumul pe care-l sufld o adiere ca amintirea care se destramd,
-si
a unui oaspete de o singurd zi. insd cei drepli vor vii tn veacur
fi
veacului si rdsplata lor este ra Domnur si cet Atotputernic are
Slid de ei. Drept aceea, vor primi din mhna Domnuiui impdrdlia
frumuselii si cununa cea strdlucitoare, cdci El ii va oiroti cu
Si 9u bralul Sdu, asemenea unui scut, ii va acoperi,,
/{r"ryis.a
(In[el. Solom. 5, l4-t6);
,,Iar pofta de invdldturd are in sine iubirea, iar iubirea este
paznica legilor ei, iar pdzirea legilor ei este adeverirea nemuririi,
iar ldmurirea ne face sdfim aproape de Dumnezeu" (in1el. Sorom.
6, 1g-19).
Despre o rdsplatd dincolo de morm6nt ne dd veste gi cartea II
Macabei, unde citim: ,,Chiar dacd voi scdpa de pedeapsa oame_
nilor, pentru aceastd clipd de fa1d, tnsd nu voi putea, iri viu, ori
mort, sd scap din mdinile Celui Atotputernic,'(II Mac. 6,26).
_ lVlama celor gapte fii uciqi de prigonitorii sirieni, indemn6nd pe
fiul cel mic sd nu fie mai prejos de frafii mai mari, este convinsi ci
se va intdlni cu fiul s6u: ,,ca in ziua milostivirii (a rdsprdlii)
sd te
gdsesc impreund cu fralii tdi " (I Mac. 7 , 29).
La rindu-i, copilul cel mic spune gadelui ce trebuia s6-r ucidd
cd-l agteaptd urgia lui Dumnezeu, ca rdsplatd pentru neregiuirea sa:
,,Fra!-ii noStri, dupd rdbdarea unui chin trecitor, sunt pirtasii vie_
lii celei vesnice, fdgdduite de Dumnezeu, iar tu, din piicina'trufiei
283
tale, vei avea parte, dupdiudecata lui Dumnezeu, de pedepsa cea
dreaptd" (II Mac. 7,37).
Macabeii se rugau pentru cei mo(i in lupte, ca Dumnezeu sd-i
invieze intru viala cea fericit[: ,,Cdci dacd n-ar fi crezut cd cei cd-
zuli tn bdtdlie vor tnvia, ar fi fost zadarnic lucru Si nebtmie sd se
roage pentru mor{i. $i ei mai credeau cd pe cei care ou adormit
tntri buna credinld ti asteaptd o fruntoasd rdsplatd. Iatd un gdnd
sfllnt Si cuvios " (II Mac. L2, 4445; cf. Is. 24,21; Zah. 3, 7 Tobie
3,6;4, I7).
g. O diferenli intre soarta de dincolo a drep{ilor 9i p[c[toqilor
in epoca precregtin6 o zugrlvegte in fine Noul Testament. Dup[
parabola ,,Bogatului nemilostiv qi slrmanului Lazdr" (Luca 16,
22), primul vine in locul de suferinli 9i durere, in timp ce ultimul
purtut de ingeri in sdnul lui Avraam2". De aceea, comparti-
".i"
mentul geolului in care poposesc strlbunii mor{i in dreapta credinlb
gi cu speranfa invierii este despdrfit de cel in care stau cei condam-
na{i, printr-o pripastie inaccesibil[.
in timpurile de mai tdrziu ale iudaismului 9i pe timpul lui Hris-
tos, pentru locul de gedere al celor drepli, gisim utilizat numele de
paradis (ncrpriDetooq), iar pentru locul de Sedere al celor condam-
na[i, gdsim numele de gheend (y6euvoc) Mat. 5, 29; 10,28- Laca
12, 5; lacob 3, 6). Numele de gheend vine chiar din timpurile Ve-
chiului Testament. Termenul vine de la numirea de Valea Hinom
(Ios. 15, 8), care in evreieqte se exprim[ prin Ghe Hinom sau Ghe
ben Hinom ori Ghe bene Hinom' ce se traduce prin ,,Valea fiilor lui
Hinom". Aceastd vale Hinom este situat[ in partea de apus 9i mia-
zdzi alerusalimului. Aici iqi arunca gunoiul popula{ia cetafii sfinte,
c[ruia apoi ii da foc, incdt in Valea Hinom era un foc continuu' Tot
aici se afla gi Tofet, un altar pe care se ardeau copii in cinstea ido-
lului Moloch, zeu pe care israelilii il imprurnutaserd de la canaa-
neni din p1(ile Tirului gi Sidonului. Regi necredincioqi, ca Amon
gi Manase, ldcuserS acolo chiar un felde templu lui Moloch, c6ruia
ii aduceau ca jertfe prunci nevinovali. Din pricina acestui Tofet,
unde se ardeau jertfe umane, 9i a gunoiului ce ardea continuu aici,
Valea Hinom a devenit simbolul focului veqnic, unde vor arde qi se
vor chinui cei condamnati la muncile iadului.
2e5
,,Sanul lui Avraam" este o expresie pentru rai sau paradis.
284
$ 55. invierea morfilor
Cum am amintit mai sus in paragrafele despre geol gi risplata
de dincolo, cu doctrina despre nemurirea sufletutui gi a unei'rds-
pldtiri intr-o alt6 viafi std in stransr legrturb invdl6tura despre in-
vierea trupurilor.
F,ste drept cd nici aceastd doctrini nu este expusl
aga de net gi
precis, in cd4ile vechiului Testament, cum se afli tn ca4ile Noului
Testament. Totugi urme, dupr care noi putem s6 tragem concluzia
ci- doctrina despre invierea morfilor fbcea parte din ritigia vechiu-
lui restament, nu lipsesc. cd aceste urme sunt mai nrimeroase cu
ne apropiem de epoca ultimi a vechiurui restament, iardgi este
9at
just.. Dar aga a fost planul mdntuirii gi de aceea nu
ne este ingaauit
sd discutlm cum voim noi planul divin.
ca de obicei, criticii vdd in credinta despre invierea morfilor
numai niqte imagini ale israelililor cu privire'la viata viitoare.'De
aceea' ca sr vorbeascd de acest capitol, criticii cerceteazd. felurite
obiceiuri de inmormintare ale vechilor evrei qi aratE cum acegtia
puneau vase cu mAncare gi bluturi l0ngd cei morfi pentru
a_i pre_
grti pentru eventuala via{d vegnica. Apoi, ei cerceteaza credintele
vechilor israelili, forlindu-se si arate cd evreii se afluu oarecum
sub teroarea spiritelor celor mor{i, pe care chiar le-ar fi adorat ca
p.e nigte divinitnli. Am amintit mai sus cd in c[r{ile
cele mai timpu-
rii ale vechiului restament nu gdsim deloc aiuzii Ia o invierl a
corpurilor. Din contr5, gdsim exprimatd ideea ci ele nu vor invia,
dar acest lucru nu se face pentru a nega posibilitatea invierii. ci
pentru a constata c6 in ordinea obignuitd a lucrurilor, nu se produce
inviere' Aqa de exemplu, Iov se intinde in morm0nf qi nu mai iese
(Iov 14, 12; cf. Ps. 41, 9;43,17; Am. g, 14). De u.".n"n"u, in obi_
ceiurile israelililor cu privire la inmormantare nu putem gisi mdr- ii
turii in favoarea credinfei in invierea morfilor. Lucrul icesta se
poate spune despre Egipteni, care aveau atdtea rituri, deoarece
ei
credeau cr mortul duce dincolo o viali aproape intru totul ca gi cea
de aici. $i ceilalfi semili aveau obiceiuri rituare la ?nhumare gi
dupi aceea, pe care le fbceau ca sd poatr sufletul si prtrunJi in
geol qi acolo s5-qi duc6 viata in tihn6. l
De ce cirfile mai vechi ale Vechiului Testament sd nu vor_
beasc[ de invierea mor]ilor? Biserica cregtinI a rdspuns la aceastd t,
chestiune aga: Moise a cunoscut doctrini despre inviere, dar n_a
285 I
ilt
inserat-o in Lege, fiindci se temea ca israelifii, inclina{i spre ido-
latrie, sd nu se dedea la politeism, incepAnd sI adore pe cei morfi,
cum f[ceau unii din vecinii lor.
Am amintit ci Vechiul Testament are uffne pe care merg6nd noi
cei de azi putem s5 ne incredinlam c6 religia Vechiului Testament
conline intre invSliturile sale gi doctrina despre invierea trupurilor.
a. Aqa de pildd, despre invierea morlilor ne vorbesc chiar cdr-
file pe care gi-criticii le socotesc printre cele mai vechi: Samuel Si
negi. Deexemplu, in I Regi 17, 17-24 9i II Regi 4, 8- 37,ni se is-
torisegte cu* in chip minunat profelii Ilie 9i Elisei au chemat la
via15 fiin1e care adormiserd intru viala de veci. Din aceste pasaje
tragem concluzia cE pentru evrei o inviere din mor{i nu era cu ne-
putin16. De asemenei, in II Regi 13,21 ni se relateazd cum a fost
ieadus la via@ un om mort numai prin atingerea osemintelor lui de
cele ale profetului Elisei, in groapa c[ruia fusese aruncat cel mort.
F1r5 indoialS c5 relatarea acestor invieri din morfi presupune exis-
tenla credinlei in posibilitatea unei reveniri a sufletului in trupul de
care fusese despS(it.
b. in Iov 19,25-27 citim ,,Eu stiu cd Rdscumpdrdtorul meu
este viu Si cd la urmd md va ridica pe pdmdnt. Chiar dacd mi se va
nimici pielea si chiar dacd nu voi mai ayea carne, voi vedea totusi
pe Dumnezeu, tl voi vedea Si-mi va fi binevoitor. Ochii mei il vor
'vedea
si nu si altuia... " . Dupi cdt se vede, Iov cunoqtea bine cd
dupd ce trupul ii va putrezi in morm6nt, va veni un timp c6nd va
,"i"u pe Dumnezeu iot cu acelaqi trup in care trdise mai inainte de
moane. Ca s6 se spund lucrul acesta, se presupune cunoqtinla cre-
dinfei invierii din morli.
textul acesta din Iov a dat insd loc la mari discufii, qi aceasta
din cauz6 cd se preteazd la mai multe interpretiri. Din timpurile
cele mai vechi, au existat asupra lui opinii diverse 9i aceasta a fost
cauza pentru cafe acest text n-a fost dat ca probl despre invierea
mo4ilor, degi el prezice invierea. Aceasta se pare c6 este qi cauza
pentru care Iov 19,25-27 nu este citat nici in Noul Testament, care
vorbeste adesea de invierea morfilor. Nu-l vedem citat nici in
Irineu2e6, care a scris o carte asupra acestui subiect. Mai t6rziu, in-
v6!5tura cregtina, ca gi interpretarea Sfintei Scripturi, prin autori-
tatea Biseri"ii, fr"and progrese considerabile in toate direcliile,
"u D'Auioli, Commentaire..., vol. III' p. 365.
286
atunci gi pasajul din Iov a fost scos din obscuritatea de p6ni aici 9i
pus in lumina care i se cuvenea. Vechii pdrinli l-au tradus gi inter-
pretat ca pe un text ce vorbegte dqspre invierea morfilor.
De aceea, noi l6sdm de o parte potopul de discufii provocat, mai
ales de lagirul criticii negative nloderne, gi conchidem cu traditia
Bisericii cd textul din Iov 19,25]27 este unul din cele .rr" n" i -
dicd credin{5 in invierea mor(ilor, in Vechiul Testament, cdci dac6
aceastd credinld n-ar fi existat, chiar cAt de restrAnsd, Iov n-ar fi
putut sI se exprime aga cum o face in pasajul de mai sus.
c. Psalmii confin pasaje ce lasd sd se intrevadd credinta in invi_
erea mor{ilor:
,,Dar eu, in nevinovdlia mea, voi vedeafala Ta. Cum md voi
trezi md voi sdtura de chipul Tdu" (Ps. 17, IS). Trczirea de care
este vorba aici nu este scularea de dimineald, cum vor s6 interpre-
teze necredinciogii, ci este vorba de invierea din morli, c6ci ibia
atunci omul poate vedea fafa lui Dumnezeu (Cf. Num. 6,24-26).
De asemenea, nu este vorba nici de scdparea din durere pe care o
doreqte credinciosul din partea lui Dumnezeu, cdci nici atunci
omul nu poate vedea fala lui Dumnezeu. Aici este vorba de
degteptarea din somnul mor.tii, cum a fost inleles acest pasaj de
toatd tradi{ia noastrl cregtin6.
d. De o inviere a morfilor ne dau o in.telegere mai multe pasaje
ale profeyilor.
Aga de exemplu, Hozea, pentru a descrie restaurarea lui Israel
imprumutd imaginile de la ideea de inviere:
,,Venili sd ne tntoarcem la Domnul, cdci Et ne-a sfdsiat, dar tot
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rdnile. El ne
va da iardsi viala in doud zile; a treia zi ne va siula Si vom trdi
tnaintea Lui... El se iveste ca zorile dimine{ii si va veni ra noi ca o
ploaie, ca ploaia de primdvard ce udd pdmAntul', (Hoz. 6, I-3);
,,Le voi vindeca vdtdmorea adusd de neascultarea lor, ii voi
iubi cu adevdrat. Cdci mdnia Mea s-a abdtut de la ei. Voi fi ca
roud pentru Israel. El va ffiori ca crinul Si va da rdddcini ca Li_
banul (Hoz. 14,4-5).
Invierea nu vine aici dec6t ca un termen de comparafie, lucru ce
se vede clar'e, . Dar aluzia este a$a de evidentd, inc6t apostolul pa-
2e7
Lesetre H, Articolul Ressurection des morts,in DBV, vol. V, col. I
1066 sq.
287
vel poata s5 semnaleze in invierea drepfilor verificarea cuvintelor
profetului (I Cor. 15, 55).
De o inviere a mor{ilor ne vorbeqte mai clar Isaia: ,,Sd invie dar
morlii tdi. Sd se scoale trupurile mele moarte. Trezili-vd Si sdri{i
de bucurie, cei care locuili tn {drdnd. Cdci roua ta este o roud
ddtdtoare de viald, iar pdmdntul va scoate iardsi afard pe cei
morli" (Is. 26, 19).
Se qtie ci in stilul profetic, restaurarea lui Israel preftguteazd
mdntuirea umanitllii, iar pentru un viitor mai indepdrtat, viafa vii-
toare. De asemenea, autori ca Delitzsch, Dillmann, Duhm $.a.^le-
cunosc cd acest text ridicd pe primul plan ideea invierii mo4ilor2e8.
Pe cAt se vede, Isaia proorocul ne incredinfeaz6 cd israelifii
adormili intru Domnul vor invia in ziua cind va spune Dumnezeu.
De aceea, cu toati inima, el indeamnd pe locuitorii ldrdnii, adicit
pe cei din pdm6nt sau qeol, s5 se deqtepte gi sE se bucure in Duhul,
fiindci se vor intoarce iardqi la viald, la desfEtare qi la fericire.
Dupd cum roua de noapte invioreazd 9i reinsuflelegte lumea plan-
telor uscate de argila zilei, tot ata va fi qi cu morfii cei din geol,
care vor fi intorqi la via!6 de cStre roua divinS. Aceasti rouS va fi
starea de beatitudine pe care o vor avea to{i mor{ii din partea lui
Dumnezeu cdnd ii va reintoarce la vialI.
Ideea reinvierii din morli ne-o relevd proorocul Ezechiel ?n ar-
hicunoscuta lui profelie cu oasele inviate. Viziunea aceasta a lui
Ezechiel se referd la restaurarea lui Israel, dar nu o restaurare obiq-
nuit6, ci una etern5. in aceastd viziune, invierea nu mai este luat[
ca un termen de compara{ie, ci ca un obiectiv direct, ce are si se
intAmple:
,,MAna Domnului a venit peste mine Si m-a luat in Duhul Dom'
nul Si m-a pus in mijlocul unei vdi de oase. M-a.fdcut sd trec pe
ldngd ele de jur tmpreiur Si iatd cd erau foarte multe pe fala vdii Si
erau uscate cle tot. El mi-a zis: Fiul Ornului, vor putea oare oasele
acestea sd tnvieze? Eu am rdspuns: Doamne, Dumnezeule, tu Stii
lucrul acesta. El mi-a zis: ProoroceSte despre oasele acestea Si spu-
neJe; Oase uscate, ascultayi cwdntul Domnului. ASa vorbeSte Dom-
nul Dumnezcu t:iilre oasele acestea: Iatd cd voi face sd infre in voi
un Duh Si veli invio. Vd voi da vine, voi fctce sd creascd pe voi car-
"t Ibid"rn, col. lo64
288
ne, vd voi acoperi cu piele, voi pune un duh (niah) tn voi Si tteti
tnvia. $i veli $ti cd eu sunt Domnul. Ant proorocit, cum nti se porun-
cise. $i pe cdnd prooroceam s-afdcut un vuiet, Si iatd cd s-aJiicut o
miscare Si oasele s-au apropiat unele de altele. M-ant uitat Si iatd cd
le-au venit vine, carnea a crescut si le-a acoperit pierea pe cre,su-
pra, dar nu era incd duh in ele. El mi-a zis: prooroceste Si vorbeSte
duhului. ProoroceSte, Fiul Omului, Si zi duhului: ASa vorbeste
Domnul Dumnezeu, Duhule, vino din cele patru vdnturi, snfld peste
morlii aceStia, ca sd invieze. Am proorocit, cum mi s-a poruncit. $i a
intrat duhul in ei Si au inviqt Si au stdtut pe picioare; era o oaste
mare, foarte mare la numdr. El mi-a zis: Fiul Omului, oasele aces_
tea sunt toatd casa lui Israel. Iatd cd ei zic: Ni s-au uscat oasele. Ni
s-a dus speranla; suntem pierduli. De aceea prooroce;te Si spu-
ne-le: ASa vorbeSte Domnul Dumnezeu; Iatd vd voi deschide ior-
mintele, vdvoi scoate din mormintele voastre..." (E2.34,1_I4).
Tocmai fiindc6 pasajul din Ezechiel vorbeqte de invierea mor_
filor, Biserica cregtinr l-a gdsit ca cel mai potrivit de citit in vine-
rea Patimilor, ca sd intdreascd pe credinciogi in credinfa in aqtepta-
rea invierii trupurilor noastre.
'i ir
l
Instrumentul invierii prin care Dumnezeu aduce pe cei mor{i la l
viald. am vdzut cd in Isaia (26, 19) era roud de lumind, in Ezechiel
I
instrumentul este Spiritul vielii (ruah), care vine qi se unegte din
nou cu scheletul omenesc, ddnd nagtere Ia vine, muqchi gi piele.
viziunea descrisd de profetul Ezechiel ne este inli{iqatr ca un
simbol al re?nfloririi statului iudaic, fiindci in versetul l1 gi I2 ni
se spune c[ insuqi Yahweh i-a luminat mintea cu cuvintele ,,Aces-
te oseminte sunt toatd casa lui Israel". poporul disperase, agtep_
tand salvarea de la Domnul gi de aceea Dumnezeu imbdrbdteazr pe 'lii
Israel, prin gura profetului. Numai cd folosirea simbolului, care
este acceptat pentru invierea in mod neindoios presupune
^morlilor, i
existen{a lucrului simbolului2ee. cu alte cuvinte, profetui Ezectriel
ca s6-gi preinchipuiasci restaurarea ca un lucru posibil gi sigur, tre-
buie cd invierea mor{ilor era un lucru cunoscut, at6t profetului cat I
qi celor cirora el le vorbea. Dacd israelitii n-ar fi avut pe atunci ll
nici o idee despre aceastd invdfdturi, se inlelege de Ia sine cd folo-
sirea simbolului invierii din mor{i ar fi fost cu neputinfd. Aqadar,
l
2ee
Scholz P., op. cit., p.216. i
l
289

pe timpul lui Ezechiel, credinla in invierea morlilor era ceva cu-
noscut de tot poporul.
Aproape ca gi in limbajul nostru, al celor de astdzi, care ,,a$-
teptdm invierea morlilor gi via{a veacului ce are sI fie", dupi cum
mbrturisim in simbolul credinlei, se exprimd clar 9i pe inlelesul
tuturor, despre invierea mor,tilor, cartea Daniel:
,,in timpul acela se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului tdu; cdci acesta va fi un timp de strdmtoare,
,i* n-o mai fost de cdnd sunt neamurile si pdnd acum' Dar tn
timpul acela poporul tdu vafi mdntuit, Si anume oricine vafi gdsit
t"iit tn carte. Mulyi din cei ce dornt tn ldrdna pdmdntului se vor
scula, unii pentru viala veSnicd $i a\ii pentru ocard Si ruSinea
vesnicd" (Dan. 12, l-3).
Din cuvintele lui Daniel vedem cd el vorbeqte precis de invierea
morfilor. Chiar lui ii spune Yahweh: ,,Iar tu, du-te, pdnd va veni
sfdrSitut. Tu te vei odihni Si te vei scula iardsi in partea ta de moS-
ienire', (Dan. 12, l3). Scularea lui Daniel ya avea loc la invierea
generala a morfilor, ce va sd fie la sfarqitul veacului acestuia. Par-
tea de mogtenire, de care-i vorbeqte cuvantul divin, va fi rdsplata
ce va primi de la Domnul pentru cd a fost un slujitor supus 9i pl6-
cut lui Dumnezeu.
s-a pus intrebarea dac6 Daniel n-a imprumutat de la pergi ideile
despre invierea din mor{i. Dar perqii din epoca lui Daniel credeau
in ea? se intreabd pe bund dreptate cei care socot credinla in invie-
rea morfilor, revelafie divin6. Pe baza unei informalii raportatS la
Herodot3oo, se susline c5 pe timpul lui Cambise se admitea posibili-
tatea unei invieri individuale, dar nu se punea deloc chestiunea
unei reinvieri generale. Se citeazS, in special, un text din Theo-
pomp30', raportat de trei scriitori' DupS Plutarch (De Isiside 9i
bsi.ide, 47), Theopomp ar fi aflat de la magi cd intr-o zi Hades va
fi invins gi'oamenii nu vor mai avea nevoie de hrand pentru a trii.
La finele secolului al doilea, Diogene Lae(iu (Proem' 9) ne repro-
duce pe Theopomp, cd, dupd magi, oamenii trebuie s[ revinS ia vi-
a!6 gi sd devinS imortali. in fine, Enea din Gaza, cre9tin de la finele
,""olrlri al Viil-lea, vorbind de Theopomp, folosegte formula
3oo
Herodot, cartea III, caP.62.
301
Lesetre H., op. cit., cr:.|. 1066.
290
aceasta: Zoroastru prezise cr va veni un timp cand va exista invie-
rea tuturor morlilor (Fragm. H. G. I. p.289).
Pe c6t se vede din aceqti trei autori, in realitate aici avem de-a
face eu un text care s-a precizat abia in timpul nostru gi s-a precizat
a$a-cum l-au voit autorii respectivi carc-l raporteazd.
in ce privegte doctrina invierii la pergi, ea nu s-a formulat for-
mulat decat in Avesta de mai tdrziu, coleclie ce n-a fost inchisd de-
cAt in secolul al treilea al erei noastre cregtine3O2.
Din contrS, ideea invierii este farniliar[ mitologiei babiloniene.
^
In poemul Cobordrea lui lStar in infern, vedem pe lqtar qi pe
Tamtz revenind la via{d, dupd ce au stat in morm6nt303. Marii zei,
Marduk, Ea, Nebo gi al1ii, au puterea sd cheme morlii la via{d. A.
Jeremias3oa ne d5 o list[ de ,"i
bubilono-asirieni, ce aveau dreptul
sd invieze. Marduk era in capul lor. EI este numit ,,milostivul care
voieqte si degtepte pe morfi, milosArdul c5ruia ii este ingdduit sd
redea via{a, st[pAnul libatiei curate, care degteaptd mortii,,. El este
liudat gi invocat ca ,,cel care dd viald mor{i1or,,305. Aceste texte gi
alte asemenea presupun ci cel pu{in ideea de inviere nu era strdind
vechilor babilonieni. Ei priveau ca posibild iegirea din arailu (ro-
cuinla mor{ilor) qi recunogteau dumnezeilor lor posibilitatea de a o
procura cui voiesc. De altfel, babilonienii sunt singurii dintre se-
mi1i, fIc6nd abstracfie do evrei, care s-au preocupat de marea pro-
blemd a invierii: ,,Dacd ne gAndim la influen{a extraordinard exer-
citati de chaldea in domeniul religios gi la numirul destul de ridi-
cat al credinlelor comune tuturor semililor, nu vom fi departe de
adevbr dacr vom plasa credinla in invierea corpurilor printre ideile
ce preocupau lumea veche, cltre anul 2000 i.e.n., iar grija avutd la
inmormdntarea trupurilor iqi gdsegte in agteptarea invierii, invierii
ce are sd fie, o explica{ie mai completd. De altfel, nu se vede sd se
302
Lagrange M. L, ln religion des perses,paris, 1904, p. 33-35.
'"' LenormantF., Melanges d'archiologie 4gyptienne et assyrienne, vel.
I, p,ll ; Maspero G.. Histoire ancienne des peuples..., vol. I, p.693-696.
'"' Jeremia A., Babylonisch-assyrischen Vorstellungen vom Leben
trach dem Tode.Leipzig I899. p. 100-101.
t" Jensen H., Die Cosmologie der Babylonier, Strassburg,
1g90, p.
296; Dhorme P., Choix des textes religieux assyro-babyloiien, paris,
t907,p.71.
29r
rrill
fi format asupra acestui punct o doctrin5 universala 9i in acelagi
timp foarte ferm6. Admiland posibilitatea invierii 9i probabil pas-
trand speranla ei, din acest prese^ntiment, babilonienii n-au frcut un
articot fundamental de credin1i"306'
cu toati probabilitatea, patriarhii evreilor au purtat cu ei aceste
speranfe vechi semite, degi ce(ile Vechiului Testament nu ne dau
rilalii in aceast6 privinlI. Poporul israelililor din Egipt i-a pus in
contact pe evrei cu un popor care se afla in posesia unei nofiuni foar-
te clare cu privire la nemurirea sufletului, dar care nu era aqa de
explicit in ce privegte invierea corpurilor. Aqadar, nu Egiptul a fost
cei ce trebuia s[ le vorbeascl evreilor de ?nviere 9i nici babilonienii
nu le-au dat aceastl idee, ci ea a venit afunci c6nd Dumnezeu a voit
s-o reveleze prin gura proorocilor, cum am vdzut mai sus'
g. in clrlile Macabei g[sim exprimatd credinla in invierea mor-
1iloi, tot aqa de clar ca gi in cartea Daniel. In cartea II
Macabei au-
mor aplrindu-9i cre-
zim pe mama celor gapte frafi macabei care
cu toat6 convinge-
din1a, cum vorbeqte despre invierea raposa{ilor
."u. Eu este incredinfati ci viala omului nu se opreqte aici, ci
continua gi dincolo de mormant gi cd va veni o zi a invierii, c6nd
oamenii se vor intAlni fiecare cu scumpii sai adormi{i. Credinla
aceasta le-a dat celor qapte frali macabei Pi mamei lor rezistenla
necesard in fala gadelui lui Antioh Epifanie ca sd suporte moartea
cu o resemnare de adevirali cregtini. De aceea, Biserica creqtinl
ortodox[ ii gi sarbatore$te ca pe niqte sfin]i mucenici in ziua de 1
August. IatI ce spune unul din copii, dAndu-qi ultima suflare:
,,Nitegiuitule, tu ne iei viala aceasta de crcum, insd impdratul lu-
minii ne va invia tntru invierea vielii de veci, pe noi cei care mu-
rim pentru legile Lui" (II Mac. 1, 9). Al treilea copil iqi expriml
convingerea aSa: ,,Aceste mddulare le-am primit de la Dorunul din
cer Si pentru legile Lui, eu le dispreluiesc, dqr ndddiduiesc cd ia-
rdqi le voi primi de la el" (II Mac. 7, ll).
Al patrulea copil spune tare, ca si audd toli qi g6dele: ,,Fericili
sunt cei care n'tor de mdna oamenilor, cu nddeidea in Dumnezeu,
cd El iardsi ne ia invia" (II Mac 7, l4).
religiorts simitiques, ed' a II-a, Pa-
'0u Lag.ang" M. 1., Etutles sur les
ris, 1905, p. Z+O; cf. A. Lod, kt croyance i la vie future et le culte des
morts dans l'antiquiti isra1lite, Paris' 1906, p. 102'
292
Mama ii incurajeazd pe fii sd nu se lepede de credin{a lui Dum-
flezeu, prin cuvintele: ,,Ziditorul lumii, care a fdcut pe om de la
na$terea lui Si care dd tuturor viald, ca un milostiv, vd va da iardsi
duh Si viald,.fiindcd acunt sunte{i dispre{uili voi tnsivd pentru le-
gile Sale" (II Mac. 7,23).
Tot in cartea Macabei, ni se pomenegte de rugiciunile ce se ffi-
ceau pentru morli, tocmai cu credin{a ca si le gr6beascd invierea:
,,Cdci dacd ei n-ar fi crezut cd cei cdzuli tn bdtdlie vor tnvia, ar fi
fost zadarnic lucru Si o nebunie sd se roage pentru morli. $i ei mai
credeau cd pe cei care au adormit tn buna credin{d ii asteaptd o
frumoasd rdsplatd" (II Mac. 12,44-46).
Tot cartea II Macabei, relatdnd despre Razis, unul dintre bitr6-
nii de vazd din Ierusalim care, la moartea sa martiricl pe care a
rlbdat-o cu o resemnare vrednicd de un mucenic cregtin, apdr6n-
du-gi credin{a qi patria, spune: ,,$i cu toate cd-Si pierduse sdngele
cu desdvdrSire, Si-a smuls mdruntaiele cu amdndoud mdinile Si
le-a aruncat tn mulyime, rugdndu-se: Stdpdnul vie{ii Si al morlii Si
al sufletului, sd nti le dea iardsi. $i a adormit" (I Mac. 14, 45-
46).Dacd Razis n-ar fi fost convins ci nu va veni invierea rnor{i-
lor, n-ar fi spus aceste cuvinte, care fac din el un erou al credin,tei.
h. in apocrife. Cartea Enoh spune cd sufletele vor iegi din qeol
in ziua invierii. Aceastl inviere va fi general[. Nu numai israelilii,
nu numai cei buni, ci toli oamenii lErI distinc{ie, iudei qi neamuri,
drepfi qi pdcdtogi, vor lua parte cu to{ii. in aga numita carte a Pa-
rabolelor, ce face parte din aartea Enoh, se spune c[ in momentul
in care Mesia va judeca lumea, pdmAntul, atunci qeolul, infernul,
pustiul gi marea vor scoate la ivealS tot ceea ce ele au primit, toli
oamenii pe care i-au inghilit, iar cel Ales (Mesia) va alege dintre ei
pe cei mai buni gi sfinfi. Aceast[ inviere nu este o simplS schim-
bare de domiciliu, trecerea sufletului din qeol ?n locuin{a definitivl
a fericirii sau pentru cei r[i in locuinla chinurilor. Nu, ci este o in-
viere a corpurilor, cel pufin pentru cei drep1i307. Iati ce citim in
aceasti carte Enoh:
,,in acele zile, pdmdntul va scoate depozitul sdu, iar Seolul va
de ce a pimit, iar infemele vor da ce trebuie. El (Alesul = Mesia)
307
Martin F., Le livre d'Henoch, tr. sur le texte ithiopien, Paris, 1906,
p. XXXVI.
293

va alege printre ei pe cei drepli Si pe cei sfinli, cdci este aproape
ziua in care vor fi salvali" (Cartea Enoh cap. 51, l-2. Capitolul 51
face parte din aga numita Cafie a Parabolelor).
,,Aceste mdsuri (pe care ingerii le vor avea in m6ini) vor da la
iveald toate secretele din fundul pdmdntului Si pe cei care au fost
distruSi tn locuri pustii Si pe cei care aufost lnghilili de peStii md-
rii Si de fiare, ca ei sd revind Si sd se sprij ine pe ziua Alesului, cdci
nu este nimic care sd piard inaintea Domnului spiritelor, nu este
nimic care sd poatd sd dispard" (Enoh 6i, 5);
,,Atunci cei drepyi se vor trezi din somnul lor, tnlelepciunea se
va ridica si ea Si le vafi datd" (Enoh 9, 10 Cf. 91,2; L00, 5).
Pe cdt se vede, din cele ce am mai spus, in epoca ce a precedat
venirea in lume a Domnului Hristos, credinla in invierea morlilor
se prezintd cam a$a: AtAt israelijii credinciogi, cAt qi cei necredin-
ciogi vor invia in trupurile lor, inaintea solemnei qi ultimei judecSli
c6nd i se va da fiecdruia dupS cele ce a lucrat in vial[308.
i. Mdrturia cea mai mare gi cea mai puternicS despre credinla in
invierea mor{ilor ne-o dd Noul Testament. Acolo, vedem cum Mar-
ta, o femeie din popor, m[rturisegte credinla poporului sdu, atunci
cAnd M6ntuitorul ii spune cd fratele ei, Lazdr, va invia'. ,,$tiu,
Doamne, cd va tnvia la tnvierea cea de apoi" (Ioan 1 1,24).
Una dintre marile neinlelegeri intre farisei qi saduchei era toc-
mai pe chestiunea invierii mor(ilor. De aceea, Mdntuitorul le aratd
saducheilor c5 sunt in eroare, spunAnduJe: ,,lar despre tnviere, au
doard n-ali citit ceea ce Dumnezeu a spus, cdnd vd grdieste: Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac Si Dumnezeul lui
Iacob. El nu este Dumnezeul al mor[ilor, ci al viilor" (Mat.22,31;
Marcu ll, 26; Luca 20, 37).
Din cele spuse p6n6 aici, reiese limpede c5 credinla in invierea
mor.tilor nu este un apendice venit din intdmplare din Persia gi Babi-
lonia in lumea de idei a evreilor. Din contra, este veriga de incheiere
fireascd gi necesard a intregului lan! de agteptdri din Vechiul Testa-
ment, privitoare la domnia eshatologicd a lui Dumnezeu30n. in ,"gu'
tul pe care are sd-l instituie Dumnezeu aici pe pdmdntul acesta sau in
cerurile sale cele spirituale, credincioqii care au murit cu aceastl
ro8
Lesetre A., op.cil.. col. I069
30'sellin 8., op. cit., p. t35.
294
I
I
speran{d trebuie sd iasd din mormintele lor pentru a lua parte la
aceastb mdntuire gi a intra ?n aceasti mare comuniune, pentru care
Dumnezeul cel viu gi sfhnt a creat lumea noastrd.
Evanghelia a luat acest bun al Vechiului Testament gi l-a
des[v6rgit.
$ 56. Viafa viitoare
Cdnd zicem viafa vegnicd sau via{a viitoare, dupd sensul ce-l
are aceasti expresie in c6rlile Vechiului Testament, ne gdndim la
invierea morfilor, la judecata divinS ce are s5 aibl loc, la rdsplata
celor buni gi in fine la viala pe care au s-o ducd dupi aceea sufle-
tele reintrupate. $i intr-adev5r, no{iunile de mai sus sunt strdns le-
gate una de alta, fiindcd ele se vor succeda la scurt interval, unele
dupd altele.
Despre viala viitoare in sine, cum va fi ea, ci4ile Vechiului
Testament ne vorbesc aga de pufin. Cum am spus qi in paragrafele
precedente, aga a fost in planul Providenlei ca ideile eshatologice
sd fie obscure in Vechiul Legdmdnt, ele urmdnd sd fie puse in lu-
minf, qi l6murite de Mesia Hristos.
Din paragrafele: Viafa in geol, rdsplata de dincolo qi invierea
morfilor, am vlzut c[ religia Vechiului Testament avea intre arti-
colele ei de credin{a gi pe cele despre nemurirea sufletului, despre
invierea trupului, despre judecata generalS a tuturor oamenilor gi,
in fine, despre viafa cea etern6, in care dreplii se vor bucura, iar
pdcltogii se vor chinui.
Aici nu ne mai preocup[m de pirerile criticii negative cu pri-
vire la punctele de mai sus, cdci sunt simple presupuneri. Noi, pe
baza mdrturiei cdrlilor Vechiului Testament gi pe cea a Bisericii
cregtine suntem incredintali cE religia Vechiului Agezdm6nt avea
doctrina despre via{a vegnic6.
Expresia viala vesnicri n-o intilnim decdt de doud ori in textele
Vechiului Testament.
Prima menfiune se afld in Isaia (25,7-8) unde citim: ,,$i pe
muntele acesta, inldturd invelisul ce acoperd toate popoarele Si
invelitoarect ce infd,yurti lodte neanxurile. Nimice$te moarteo pe ve-
295
 cie. Domnul Dumnezeu Sterge lacrimile dupd toate fe{ele Si tnde-
pdrteazd de pe tot pdntdntul ocara poporului Sdu. Da, Domnul a
vorbit". Acest acoperdmdnt cade la un moment dat, aga inc6t po-
poarele adunate la ospdlul cel mare de pe muntele Domnului
(Sion) sunt irr stare s5-l vad5 pe Dumnezeu in mod direct. Dar cu
aceasta se nimicegte gi moartea gi inceteazd toate fenomenele infri-
cogdtoare, ce insolesc venirea Domnului. Blesternul anuntat in Ge-
nez6, cap.3, este ridicat pentru totdeauna.
A doua men{iune se afld in Daniel (12,2). in citatul de mai sus
din Isaia, am vdzut c[ se vorbea despre un timp in care moartea nu
va mai exista, iar oamenii vor tr[i etern. Acum, in locul din Daniel,
viala vegnicd este de doud feluri. Pentru unii (cei buni) este fericire
etern6, iar pentru altii (cei rdi) este suferinli fird sfdrgit: ,,Mulyi din-
tre cei ce dorm in ldrdna pdmdntului se vor scula. Unii pentru viala
veSnicd, iar allii pentru ocara Si ruSineaveSnicd" (Dan.12,2).
Dupi cum am vdzut in paragrafele de mai inainte, dupd c5(ile
Vechiului Testament, viata viitoare s-ar prezenta cam in acest fel:
a. Via{a viitoare va fi eternd: ,,Iatd vin zile, zice Domnul,
cdnd voi face cu casa lui Israel Si cu casa lui luda un legdmdnt
nou, nu ca legdntdntul pe care L-am lncheiat cu pdrin{ii lor, tn
ziua cAnd i-am apucat de mdnii, sd-i scot din lara Egiptului, legd-
mdnt pe care l-qu cdlcat... Ci iatd legdmdntul pe cqre-L voi face...
dupd zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea induntrul
lor, o voi scrie in inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei tmi vor
fi Mie popor" (Ier. 31, 3l-33).
Legdm6ntul de care vorbegte Ieremia aici va fi cel frcut de Me-
sia. El se va deosebi fundamental de cel frcut cu Moise:
,,Cdci iatd, Eu fac ceruri noi Si un pdntdnt nou, aSa cd nimeni
nu-Si va mai aduce aminte de lucrurile trecute Si nimdnui nu-i vor
mai veni tn minte. Ci vd veli bucura Si vd veli veseli pe vecie pen-
tru cele ce voi face. Cdci voi preface lerusalimul in veselie Si pe
poporul luiin bucurie" (Is.65, I7).
Cerurile gi pdmdntul cel nou, regatul mesianic eshatologic vor
t
fi viafa viitoare, ce nu va mai avea sf6rgit. Pentru cei buni ea va fi
o fericire perpetuS:
I ,,In ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei Schiopi, voi
I strknge grdmadd pe cei izgonili Si pe cei pe care-i chinuisem. Din
cei Schiopi voi face o rdmdsild, din cei care erau risipili, un neam
296
t
puternic" $i Domnul va impdrayi peste ei, pe muntele Sionului, de
acum Si pdnd in veac " (Mih. 4,7-B)
viala veqnicr gi fericitr o vor dobAndi cei care vor suferi sau se
vor lupta si meargd pe calea lui Dumnezeu.
b. via(a viitoare va fi o impdrr{ie a drepti{ii, a mAntuirii,
binecuvintrrii, a prcii 9i bucfriei: ,,Eu tniumii Md voi veseri
asupra Ierusalimului si md voi bucura de poporur Meu. Nu se va
mai auzi tn el, de acunt, nici glasul pldnsetelor, nici glasul
lipete_
lor. Nu vor mai fi tn el nici copii cu zile pufine, nici bitrdni cire sd
nu-S i line asc d z ilele ... " (Is. 65, 19 -20);
^imp
,,Inainte ca sd Md cheme, le voi rdspunde, inainte ca sd isprd_
veascd vorba, ii voi asculta', (Is. 65, Z4);
,,Fiecare va locui sub vila lui Si sub smochinul lui Si nimeni
nu-l va mai tulbura, cdci gura Domnului a vorbit', (Mih. 4,4).
c. Viata viitoare va fi, cum spune Noul Testament, ceea ce
ochiul n-a vdzut gi urechea n-a auzit. vor fi desfiinfate ?ntdririle
cet5filor, carele gi instrumentele de rdzboi vor fi aruncate, cdci nu
se va mai sim{i nevoia de ele (Mih. g, 9_10; 5, 13;Zah.9, 10 gi
Is.
2,4). Armele de luptd, ca arcul, sdgeata, lancea g.a., vor fi rupte qi
preftcute in unelte pentru ogoare gi lucru, fiindca atunci n,
," uu
mai invdfa artardzboiului (Hoz. 2,20;Is.2, 4;Mih.4, 3). Dumne_
zeu ya face pustia o gr6dind qi stepa o livad6, unde va fi c6ntare,
zburdare gi veselie (Is. 51,3). Nu se va mai auzi pr6ns qi tdnguire,
c_i bucurie fbrd sfdrqit gi mulpmire, ce vor face
fericit pe oriq"icine
(Is. 65, 18; Ier. 30, 19 31, L2;33, 10; Hoz.2, L7;Lah. q,
fSl.
C6mpiile, grddinile, plantafiile de mdslini gi viile vor da o recortd
neobignuit de imbelgugatd. Munfii vor da drumul la rauri de must,
iar din_dealuri va curge lapte, rApile gi creqtetele cele pleguve vor
fi
acoperite de turme frrd numdr (Is. 41, 17; Ier. 31, l'Z aq; Ez.
34,
27;loel4, 18; Am. 9, 13; Zah. B, lZ). Dumnezeu va incheia o inte_
legere gi cu animalele de pradd, cu gerpii gi tot felul de reptile,
ca
ele sd nu mai facd, r5u qi sd nu mai ,up"r" pe om (Hoz.2, t'S).
ani_
malele, ce altddati erau silbatice gi pdgubitoare, in viafa viitoare
se
vor lepida de natura lor cea rea qi voideveni bl6nde: 'Ele vor veni
dupr om, numai la un singur semn al s[u. Lupul se va culca alituri
de miel, pardosul aldturi de ied. La un loc vor sta vilelul, leul gi
vi-
tele de ingrdgat. Un singur copil le va m6na pe toate. Vaca va
iaqte
la un loc cu ursoaica qi vor na$te puii impreuni. Leul va m6nca
297
paie ca gi boul. Copilul de sin se va culca l6ngd cuibul viperei, iar
copilul mai mdriqor vabdga mdna in vizuina ndpircii (Is. 11, 6-8;
65,25). Atunci nu vor mai exista fiare silbatice (Ex. 34, 25). Ni-
meni nu va mai fi mdncat de animalele de prad[ (Ex.34,29).
in concluzie, trebuie s6 spunem ci Vechiul Testament vorbeqte
foarte pufin de viala viitoare, in concepfia pe care o avem noi cei
de astdzi, aga de bogafi in luminile Noului Testament.
Dar din paragrafele precedente cu privire la geol qi risplata de
dupi moarte qi mai ales din paragraful urmdtor, despre invierea
mor{ilor, se vede clar de tot ci Vechiul Testament nu ignora cre-
dinla cI dup6 ce Dumnezeu va fi terminat judecata acestei lumi gi
va intemeia regatul siu pe pdm6nt sau impdr[fia mesianicS, va
urma o viafi nou6, complet diferit6 de cea de pAni acum. Aceasta
nu este altceva decAt viala veqnicS, despre care noi cregtinii gtim ci
este o viald spiritualS, ce nu se mai poate schimba, ca forfele riului
nu vor mai avea nici o putere asupra sufletelor ca sI le ispiteascl gi
si le tortureze. Cei buni vor petrece cu Dumnezeu in impdrdfia ce-
rurilor, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, iar cei
rdi se vor chinui in impdrlfia intunericului, in focul cel nestins,
unde sunt viermii ei neadormili, plAngerea gi scrAgnirea dinfilor.
Aceasta este via{a vegnici in sens cregtin. Vechiul Testament nu
vorbegte direct de viafa vegnicS, dar cAnd spune de regatul lui Me-
sia, se apropie gi el de sensul creqtin. Cdci regatul acesta, prevestit
in Vechiul Testament, se implinegte in Noul LegImdnt, in Evan-
ghelia M6ntuitorului nostru Iisus Hristos, prin Fiul lui Dumnezeu,
a c[rui impdrilie este frrd de sf6rgit.
r: o, $'
Postfa!5
cartea defald este o scurtd expunere a conceptelor religiei ve-
chiului restament, asezate intr-o succesiune socotitd orgoiird. A,
puteafi numitd Si ,,Dogmatica Vechiului ASezdmdnt", dir tntrucdt
intre dogmaticd si o expunere sumard a ideilor religioase este di-
feren{d, s-a evitat termenul, fiincl socotit nepotrivit.
Lucrarea prezentd are ca subiect teologia bibticd a vechiului
Testament si cuprinde doud pdrti; partea intdi (generatd) se ocupd
cu expunerea etapelor revelayiei divine, adicd cu diferitete stadii
prin care a trecut religia vechiului restament. cum iste tn general
ctdmis, revela{ia vechiului Asezdmdnt nu s-aJdcut printr-oingura
persoand sau o singurd datd, ci s-a
fdcut in mod succesiv si"prin
persoane diferite. Din aceastd cauzd, revelalia vechiului rista-
ment este socotitd o revelalie progresivd. De aceea este nevoie sd
se arate fazele prin care a trecur religia mozaicd
si teologia ei tn
c ont ext ul fe no menul ui r ev e I a! ion al.
Partea a doua constd tn expunerea sistemaricd a principiiror
religiei vechi-testamentare. cdnd am purces la alcdtuiria teoiogiei
biblice a vechiului restament am avut in intenlie cele de mai susl
Alcdtuirea unei teologii biblice nu a fost un lucru prea u$or.
Aceasta se datoreazd faptului cd in limba romdnd nu niirtd ,i"i o
lucrare de acest gen dupd care sd te mai cdlduzesti, lntr-o mdsurd
oricdt de micd. Nici la celelalte popoare din orientul european
n-am aflat vreo lucrare de teologie biblicd a vechiului restament.
Existd totusi la rusi istoria biblicd a profesorului Lopuhin, dar is-
toria biblicd este diferitd de teologia bibricd. ,lm gasit material
pulin si la romano-catolici. Lucrul acesta se explicd prin
faptut cd
Biserica Apuseand tncd nu si-a spus cuvdntui ctar^fa1d" dZ rcarc
atacurile criticii negative, pe care apoi autorii sd ie utilizeze in
operele lor. De aceea, ne-am indreptat cdtre scrierile autorilor li-
berali, adep{i ai pdrerilor criticii iegative. De la ei am luat pulin
material, din cauzd cd mai peste tot ei nu vdd in vechiul Testiment
decdt ,,imaginariile evreilor" si atunci ca sd restabileascd adevd-
rul, criticii lsi aseazd in scris pdrerile lor, astfel incdt pe ldngd
,,inchipuirile evreilor", trebuie sd citesti si inchipuirite ieotogiior
liberali.
299
 Dintre autorii protestanli, cel mai ponderat mi s-a pdrut Sellin
Si de aceea l-amfolosit acolo unde nu veneatn contradiclie cu in-
vdldtura de veacuri a Bisericii creqtine.
Dintre romano-catolici, tntre pulinii care face Si teologie bi-
blicd este Scholz, dupd care ne-am cdlduzit, in special in aranja'
rea materialului disciplinei re spective.
Studiul teologiei biblice este un studiu relativ nou, abia are un
secol Si jumdtate de existen[d. Patria unde apare este Germania,
centrul cel mai puternic al lumii protestante. Pdnd aici, studiul
propriu al teologiei biblice a Vechiului Testament era inclus in cel
de dogmaticd, deoarece dogmatica era aceea care cduta textele
scripturistice Si le utiliza in demonstrarea adevdruilor de credinld.
De aceea, ln ldrile ce lin de Biserica Orientald, acestui studiu
nici pdnd astdzi nu i s-a dat aten{ia cuvenitd. Este regretabil,
fiindcd pe de o parte el te orienteazd uSor in organismul religiei
Vechiului Testament, iar pe de altd parte obligd pe credincioSi
sd-Si spund punctul de vedere cu privire la tn{elegerea religiei Ve-
chiului Testament, temelia pe care Noul Testament Si-a asezat edi-
ficiul sdu.
Cartea de fald este un tnceput. Ca la orice inceput, ea are de-
fecte Si poate lacune mari. Am linut totuSi s-o ddm la lumind, ca sd
se umple un gol de mult simlit tn studiile teologiei.
Cei care vor veni dupd scriitorul acestor rdnduri au sarcina de
a perfecta inceputul modest. Ei trebuie sd sporeascd capitolele Si
paragrafele Si sd arate care este pozi,tia iustd, fatd de presupune-
rile criticii ne g,ativ e.
Preot Athanase Negoi!6
Notd biobibliograficd
Pr. Prof. Athanase Negoili s-a niscut la 3 iulie 1903 in comuna
Seaca, judeful Teleorman, din pdrinfi agricultori. Dup6 absolvirea
cursului primar in 1915, a urmat o gcoall practici de contabilitate in
Tr. Mdgurele, absolvitl in 1918, datoriti cdreia a putut s6-gi conti-
nue studiile. Cursul inferior gimnazial l-a frcut la liceul Sf. Hara-
lambie din Tr. Mdgurele, intre anii 1920-1923, iar cursul superior l-a
frcut la Seminarul Central din Bucuregti, intre anii 1923-L926.lnda-
td dupd terminarea seminarului gi-a trecut gi examenul de absolvire a
gcolii normale de inv6f6tori, in sesiunea iunie 1926. in toamna ace-
luiagi an s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuregti, pe care
a terminat-o in iunie 1930, cAnd gi-a trecut gi examenul de licenfl cu
,,magna cum laudae". In 1927, in urma unui examen de diferentd,
qi-a trecut gi bacalaureatul de liceu, inscriindu-se la Facultatea de
Litere, sec{ia clasicS, pe care a absolvit-o in 1930. Vacanlele anilor
1928-1929 gi le-a fbcut in Atena, printre studen{ii de acolo, ca si-gi
addnceasci mai temeinic cunogtintele de limba greacd. indatd dupi
!i9en!a in teologie, ?n iunie 1930, oblin6nd o bursd, a plecat in Jara
Sffintd pentru studii privind Vechiul Testament. in Ierusalim, qcoala
urmatd a fost l'Ecole biblique et archeologique frangaise, organizatd
de pirinfii dominicani. Pentru trecerea examenului de doctorat,
qcoala aceasta iqi trimitea absolvenlii la Roma, la catolici; de aceea,
in iunie 1932 a venit la Facultatea Ortodoxl din Bucuregti gi a trecut
examenul de doctor ar teza Proorocul Nahum, oblinind nota 10 qi
menliunea,,magna cum laudae".
Vacan,tele de varl ale anilor 1932-1934le-a frcut in Berlin, la
Facultatea de Teologie a UniversitAfii Humbold. in octombrie
1932, Consiliul Profesoral al Facultdlii de Teologie qi Senatul Uni-
versitdlii din Bucuregti l-au recomandat sd suplineasch conferinta
de Studii Biblice, iar Ministerul Instrucfiunii a aprobat numirea. in
acest post a funclionat pAnd la finele anului 1938. in noiembrie
1933 s-a hirotonit diacon la Mdndstire a Zamfta din Prahova, iar in
februarie 1936 a fost numit preot la Biserica Sf. Ioachim qi Ana
din Bucureqti (Foiqorul de Foc), unde se afld qi astdzi.. Din 1939 a
*
Pr. A. Negoifd a murit in 1994.
301
fost asistent la catedra de Exegezd a Vechiului Testamerit la Facul-
tatea de Teologie din Bucureqti, iar din 1940 asistent definitiv. in
toamna anului 1947, Conslliul Profesoral al Facult5tii de Teologie
din Bucuregti l-a recomandat, iar Ministerul Educaliei Nafionale
l-a numit profesor suplinitor de exegezd a Vechiului Testament la
Facultatea de Teologie din Capitald. In 1948, intervenind reforma
invdfdmintului, facult6lile de teologie au trecut sub autoritatea di-
recti a Bisericii. Atunci au incetat si existe vechile facult[1i acade-
mice qi seminar, lu6nd fiinld cele trei institute teologice. Prin acea
reformd preotul Athanase Negoifl a fost incadrat lector de limbd
ebraic[ la Institutul din Bucuregti in anul 1948. in septembrie
1962, redtcindu-se Institutul Teologic din Cluj qi r6mAn6nd numai
doud institute pe toatd lara, a fost epurat, r[mdndnd numai preot la
Biserica Oborul Vechi.
Publicaliile, dintre care multe inedite, scrise de Pr. Athanase
Negoild cuprind: 1. volume gi broquri didactice; 2. articole de re-
vistd qi 3. broguri de popularizare.
1. Volume Si broSuri didactice
L - Prorocul Nahum (teza de doctorat), Bucureqti, 1932
2- Adevdrato criticii Si metodd, Bucureqti, 1934
3- Limba aramaicd din Noul Testament, Bucuregti, 1935
4- La rdul Babilonului (Ps. 147), Bucuregti, 1935
5- Sabbathul Vechiului Testament, Bucuregti, 1935
6- Codul lui Hamurapl, Bucureqti, i935
7 - Metoda misionard a profe[ilor Vechiului Testament, Bucu-
reqti, 1936
8 - Cdteva numiri de geografie biblicd, Bucuregti, 1937
9 - Psalmul XXXlll (Ps. 33), Bucureqti, 1938
I0 - Psaltireain cultul Bisericii Ortodoxe, Bucureqti, 1940
lL - Note filologice asupra cdrlii Nahum. Bucuregti, 1940
12 - Sd nu fierbi iedul in laptele mamei sale, Bucureqti, 1 940
13 - Habiru sunt Ebreii?, Bucureqti, 1940
14 - Regele dupd Vechiul Testament, Bucureqti, 1940
15 - Plantele amintite tn Biblie, Bucuregti, l94l
16 - Psalmii biblici Si psalmii babilonieni, Bucureqti, 1944
17 - CunoSti, lu, {ara Sfdntd?, Bucureqti, 1944
302
18 - Elemente de gramaticd ebraicd, Bucureqti, 1946
19 - Arheologia biblicd a Vechiului Testament, Bucureqti, l95l
20 - Ghndirea asiro-babiloniand tn texte, Bucuregti, 1975
2l - Gdndireafeniciand in texte, Bucureqti, 1975
22 - Gdndirea hitild tn texte, Bucureqti, 1986
2. Articole $i turte tn reviste
Menfiondm dintre cele peste 100 de articole pe cele ce se ocupd
de Manuscrisele de la Qumram qi cele de arheologie orientald, care
aduc multd luminf, in infelegerea Vechiului Testament. Revistele
romdnegti in care au apirut ar fi cam acestea: ,,Raze de lumind,,,
,,F6nt6na darurilor",,,Amvonul",,,P[storul ortodox,,,,,Natura,,,
,,Vremea", ,,Revista teologicS" q.a. apoi in foile bisericegti: ,,Du-
minica ortodoxS",,,Glasul Bisericii",,,Glasul monahilor",,,Cuv6nt i
bun", ,,Bucium ortodox" etc.
3. BroSuri de popularizare a credinlei
L. De la BucureSti la lerusalim, Bucuregti, 1932
2. De la Ierusalim la Bethleem. Bucureqti, 1938
3. De la Bethleem la lordan, Bucuregti, 1935
4. De la Bethania la Golgota, Bucureqti, I 93 5
5. CunoStinle folositoare pentru suJlet, Bucuregti, 1935
6. Drumul crucii, Bucuregti, 1938
7. Spre Golgota, Bucuregti, 1938
Articole tn reviste strdine
Preotul Athanase Negoili a participat la mai multe congrese in-
ternafionale legate de Vechiul Testament, unde a cunoscut aproape
pe to(i cdrturarii de renume ai epocii sale. Pentru a eviden{ia gi
preocuparea rom6nilor in problemele legate de Vechiul Testament,
a colaborat la unele reviste din {ard gi strdindtate. Iatd c6teva din
articolele in limbi de circulatie universald.
303
 l. Les sens des mots Cabod et Ghedola, in revista ,,Studia et
Acta Orientalia", Anul I (1958) nr. 1 (Men{ion6m cI Pr. Athanase
Negoil5 este unul dintre rnembrii fondatori ai sus-numitei reviste a
Societdlii de Studii orientale din RomAnia, in anul 1956).
2. La vie des prophetes selon le synaxaire de l'Eglise Ortho-
doxe, in ,,Studia Semitica"... Ioanni Bakog dicata", Bratislava,
1965, pp. 173-193.
3. The Psalte in the Orthodox Church, in revista suedezl
XXXII(1967), pp. 55-68.
,,Svensk Exegetisk Arsbok", Anul
4. L'Ancien Testament dans l'Eglise Orthodoxe, in ,,Revue
d'histoire et philosophie" Strasbourg, anul 1967.
5. Les essdniens apres la destruction du dettxiime Temple, in
,,Studia et Acta Orientalia", volumul VI (1968), pp.25-33.
6. Did the Essene survine the 66-73 War,? in ,,Revue de Qum-
ran", Paris, 1969, Tome 6,nr.24, fasc.4, pp.517-530.
7. La therapeutique monastique dans le passe des pays rou-
mains, in ,,Le XX" Congres international d'histoire de la medi-
cine", Bucarest-Constantza, Septembrie, 1970, p. 441 sq.
8. L'Agneau du Dieu et le Verbe du Dieu, in revista ,,Novum
Testamentum", Leiden, volumul XIII (1971), fasc. 1, pp.24-37.
9. Esseniens et Voyants, in ,,Studia et Acta Orientalia", vol.
VIII (1971), p.45-48.
l0.L'hostilitd des Zdlotes envers les ess,lniens et ses causes, in
,,Studia et Acta Orientalia", vol. IX (1977), pp. 91-108.
ll.Les classes sociales dans le Code du Hammourabl, in ,,Stu-
dia et Acta Orientalia", vol. X (1980), pp. ll4-127.
in excelentul Theologisches Worterbuch zum Alien Testament,
ce apare la Miinchen, la renumita editurd Kohlhammer, Pr. Atha-
nase Negoild a colaborat cu mai multe subiecte.
Bibliografie selectivd
ALBRIGHT, W. F., Archaeology and the Religion of Israel, London,
1956.
IDEM, From the Stone Age to Christianity,2 ed., Baltimore, 1957.
IDEM, The Biblical Perioads, Pittsburg, 1950.
ANDERSON, B. W., Understanding the Old Testament, Englewood
Cliffs, 1957.
BANTSCH, N., Altorientalischer und israelitischer Monotheismus,
Ti.ibingen, 1906.
BENNEWITZ,F., Fie siinde in alten Israel,I*ipzig 1907.
BERTHOLET, A., Biblische Theologie des Alten Testaments,
Tiibingen, 1911.
BOUSSET, W., Die Religion des Judentums... 3 ufl. H. Gressmenn,
Tiibingen, 1926.
BUDDE, K., Die Religion des Volkes Israels bis zur Verbannung,
Giessen, 1913.
BARON, S. W., A social and Religious History of the Jews, New
York,1952.
BENZEN, A., Messias, Moses redivivus, Menschensohn, Znich, t948.
BICKERMANN, E., Der Gott der Mukab Mullaiiiien Makkabiier,
Berlin,1937.
BRIGHT, J., H istory of I srael, Philadelphia, 2 ed., 197 4.
CLIMONT, FR., Zes religions orientales dans le paganisme romain,3
ed., Paris, 1905,1925.
CHARLES, H., The Apocripha and Pseudepigrapha of the Old Tes-
tament, Oxford, 1913.
DANIEL - ROPS, Histoire Sainte. Le peuple de la Bible, Paris, 143.
DAVIDSON, A., The Theology of the Old Testamenr, Edinburgh,
1967.
DE FRAINE, L'aspect religieux de la royautd israelite, Rome, 1954.
DE LANGfm, R., Les textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1895-1945
DE LANGHE, R., Ies textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1945.
DILLMANN, A., Handbuch der alttestamentlichen Theologie...
..Kittel, I*ipzig, 1895.
DUR, L., Psalm 110 im Lichte der neucren... Forschwng, Miinster, i.
w.1929.

305

DHORME, P., La religion assyro-babylonienne, Paris, 1910.
IDEM, Les religiones de Babylonie et d'Assyrie (Mana), Paris, 1945.
DUFOURCQ, A., L'avenir du christianisme, I, Histoire comparde...
Paris, 1934.
DUSSAIID, R., Les origins canaandennes du sacrifice israelite, 2 ed,
Paris, 1941.
EHRILICH, E. L., Kultsymbolik im A.T. und im nachbiblischen
Judentum, Stuttgart, 1959.
EICHRODT, W., Theologie des Alten Testaments, l-eipzig, 1933. E
tradusi in englezi in 1959.
EISFELDT, O., Der Gott Karmel, Berlin, 1953.
ENGNELL, J., Studies in Divine Kingship in the Ancient Near
East,Uppsala, 1943.
ERMANN, A., Die eigytische Religion,2 Auf7.,1909.
FELDMANN,I., Paradies und Siindenfal/, Miinstari, W. 1913'
MELLMANN FELTEN, J., Neutestamentliche Zeitgeschichte,
Regensburg, 1910.
FINEGAN, J., Light from the Ancient Past, Pinceton, 1959.
FRANKFORT,H., Kingshil and the Gods, Chicago, 1948.
GASTER, T.H., Festivals of the Jewish Year,2 ed., New York, 1955.
IDEM, PASSOVER. Its History andTradition, New York, 1948'
GELIN, A., l*s iddes maitresses de l'Ancien Tetament, Paris, 1948.
IDEM, Les pauvres d'Yahv6, Paris, 1953.
GIESEBRECIIT, F.R., Die grudzuge der israelischen Religions-
ge schichte, I-eipzig, 1908.
GRAYSTROM, G., The Dead Sea Scrolls and the originality of
Christ, London, 1956.
GRESSMANN,H., Mose und seine Zeit, Gilttingen, 1913.
IDEM, D ie IJ rsp run g der is raelitisch-judis chen Eschatolo gie, Gottin-
gen 1905.
I{EHN, J., Die biblische und babylonische Gottesidee,l-eipzig, 1912.
IDEM, Wege zuto Monotheismus, Wiirzburg, 1913.
I{EINISCH, P., Griechische Philosophie und Alten Testament, iUdijn-
ster i. w. 1913.
IDEM, Theologie des Alten Testaments, Bonn, 1940.
IDEM, Geschichte des Alten Testaments, Bonn, [950.
ffiTff,NAUER, M., Theologia Biblica, vol. I: Vetus Testamenfiim,
Fr. i. Br., 1908.
HOLSCIIER, G., Die P ropheteru, I*ipzig, 1914.
IMSCHOOT, P., VAN, Theologie de l'Ancien Testament, Douai,
t954-t956.
306
JACOB, ED., Theologie de l'Ancien Testamenr, Neuchatel-Paris, 2 ed.
1968.
JASTROW, M., Die Religion Babylons und Assyiriensi, Giessen,
1902-t9ro.
JEREMIA, 4., Das Alte Testament im Lichte des Alten Orients,
Miinchen, 1930.
JOHNSON, A. R., Sacral Kingship in Ancient Israel, Cardiff , 1957 .
IDEM, The Cultic Prophets in Ancient Israel, Cardiff ,1944.
Kr{UTI\4r{NN,Y., Commentaire de la Bible, tr. fr. Paris, 1970.
KARGE, P., Geschichte des Bundesgedankens im A. Test. Mtinster, i.
w. 1910.
KAUTZSCH,8., Biblische Theologie des Alten Testaments, Tiibin-
gen,1911.
KOLER, L., Theologie des Alten Testqments, Tiibingen, 1953.
KOHLER, K., Grundriss einer systematischen Theologie des
J u d entum s, I*ipzig, 19 10.
KENYON, K., Bible and Archaelogy.
qFM, Archaeology in the Holy Land,I-nndon, L965.
KONIG, ED., Geschichte des Reisches Gottes., Braunscheig, 1908.
IDEM, Ges chichte de s altte stamentlichen Reli gion, Gtitersloh, 19 15.
IDEM, Theologie des Alten Testaments, Stuttgart, 1923.
IDEM, Die messianischen Weissagungen des Ahen Testcetnents,
Stuttgart, 1923.
KRAUS, H. J. G., Gottesdients in Israel, Miinchen, 1954.
KREGLINGER, R., La religion d'Israel,2 ed.,Pais,1926.
KULGER, F.R., Von Moses bis Paulus, Miinster, i. w. 1922.
LAGRANGE, M. J., Etudes sur les religions semitiques, Paris, 1905.
IDEM, Le messianisme chez les Juifs, Paris, 1909.
IDEM, Le judaisme avant Jesus Christ,2 ed. Paris, 1931.
LEBRETON, J., I-es origines du dogme de la Trinit6,4 ed. Paris, 1919.
LOHR, M., Al tte s t am e ntl i c he R eli g io ns g e s chicht e, l-aipzig, 1906.
LOISY, A., l-q religion d'Israel,3 ed., Paris, 1933.
MARTI, K., Die Religion des A. T. unter den Religionen des vorderen
Orients, Tiibingen, 1906.
IDEM, Geschichte des israelitischen Religion, Aufl, Strassburg, 1907.
MEYER, ED., Die Israeliten und ihre Nachbarstdmme,Halle,lgo6.
IDEM, Ursprung und Anfringe des Christentums,2 vol., Berlin, 1921.
MEDEISOHN,J., Slavery in the Ancient Near East, New York, 1949.
MOWINCKEL,5., Religion und Kultus, Giittingen, 1953.
MURPHY, R.E., The Dead Sea Scrolls and the Brble, Westminster
Md, 1957.
307
 'il
MILIK, 1.T., Dix ans de decouvertes dans le desert de Juda,Pais, VON RAD, G., Theologie des Ahen Testaments, Miinchen, L957-1960.
1957. VICENT, A., La religion des judeo-aramdens, Pais, 1937 .
NEHER, A., L'essence du prophdtisme, Pais, L955. VERMES, G.,The Dead Sea Scrolls and the Meaning, New York, 1955.
NIKEL, 1., Moses und seine Werk, Minster, i. W. 1909. VRIEreN, T.C., An Outline of OldTestamentTheology, Oxford, 1662.
IDEM, Der Ursprung des alttestamentlichen Gottesglaubens, Y Aufl. VIREY, PH., La religion de l'ancienne Egypte, Paris, 1910.
Munster i. W. 1912. WANDERVORST, J., Israel et l'ancien Orient,2 ed., Bruxelles, 1930.
IDEM, La religion d'Israel, in ,,Christus", 3 ed., Pans, 1927 . WEBER, F., Jiidische Theologie auf Grund des Talmuds, I_nipzig,
NORTH, R., Sociology of the Biblical Jubiles, Roma, 1954. 1897.
NOTH, M., Das System der zwdlf Stamme Israels, Stuttgart, 1930. WEBER, M., Das antike Judenlums, Auf7, Tiibingen, 1923.
IDEM, Amt und B erufung im Alten Te stament, Bonn, 1958. WILSON, ED., The Scrolls from the Dead Secr, New York, 1955.
OSTBORN, K., Yahweh und Baal, Lund, 1956. WILSON, A.,The Culture of Ancient Egypt, Chicago, L956.
PARROT, A., $.8., Cahiers d'Archeologie Biblique dela 1954 inainte. WRIGHT, G. E., Biblical Archaelogy, Philadelphia,2 ed., 1967 .
PEAKE, 5.A., The Religion of Israel, London, 1908. IDEM, Biblical Theology as Recital, London, 1952.
PEDERSEN,l.,Israel, its Life and Culnre,4 vol., [,ondor,1926-1940. IAHUDA, A.S.,The Accuracy of the Bible, E. P. Dutfon, 1935.
PENNA, A., ln religione d'Israele, Brescia 1958.
PEPENBRING, CH., Theologie de l'Ancien Testament, Paris, 1896.
PFEIEFER, C.F.,The Dead Sea Scrolle, Grand Rapids, 1957.
REYMOND,P., L'eau, sa vie et sa signification dans l' A. T., Leiden,
1958.
RICCIOTTI, G., Histoire d'lsrael, tr. fr.,2 vol., Paris, 1939-1948.
ROWLEY, H. H., The Faith of Israel. Aspects of O.T. Thought,
London, 1956.
IDEM, The Growth of the Old Testament, London, 1950.
IDEM, From Joseph to Joshua, London, 1950.
SODERBLOM, N., Tieles Kompendium der Religionsgeschichte, 4
Aufl., Berlin,19L2.
SCHOLZ, P-, Handbuch Der Theologie des Alten Bundes..., 2 vol.,
Regensburg, 1862.
SCHULZ, H., Alttestamentliche Theologie,5 Aufl., G6ttingen, 1896.
SCHURER, 8., Geschiohte des judischen Volkes im Zeitalter Jesu
Christi,4 Aufl., kipzig, 1901.
SELLIN, 8., Die alttestamentliche Religion in Rahmen der anderen
aho rintalis chen, I-nipzig, 1 908.
IDEM, Israelitisch-judische Religions ge sichte, I-eipzig, 1933.
IDEM, Theobgie des Alten Testaments,I*ipzig, L933.
SMITH, H. P., The Religion of Israel, Edirburg, 1927 .
STADE, 8., Biblische Theologie des AltenTestqments, Tiibingen, 1905.
SUTCLIFFE,,ED., The Monsk of Qumran... The Dead Sea Scrolls,
London, 1960.
TOUZARD, 1., La religion d'Israel, in Bricout, vol. II, Paris 1911, pp.
5-158.

308
 Cronologie sincronisticd

Anii EGIPT PALESTINA MESOPOTAMIA

4000 Cultura Badarian Cultura Calcoliticd Cultura Obeid
3500 Cultura Amratian Cultura Gasulian Cultura Warka
3000 Vechiul regat Cultura Bronz. primar Cultura Jamdet Nasr
2500 Dinastia I-IV Cultura Bronz II, ilI Cultura Sumeriani primari
2000 Regatul de mijloc Incursiuni nomade Imperiul accaddian
1900 Dinastia XII Patriarhii Lipit Iqtar 1870
1750 Hicsoqii in Egipt Hammurabi 1735
1700 Vechiul regat hitit
1650 Dinastia XV Evreii tn Egipt Invazia casitd
1550 Regatul nou Regii hitili: Labarna
1550 Dinastia XVIII Regele hitit Mursil
1500 Expulzarea hicsoqilor
Amenofis I, Tutmes I Ei II
1450 Amenofis II; Tutmes IV Apare statul mitanian
1400 Amenofis III 9i IV Perioada Amarna Ia fiin16 Imperiul hitit
1350 Haremheb Evreii ttt Egipt Statul asirian Assurbalilt,
Adadirari Salmanasar
1300 Dinastia XIX Ramses II Exodul din Egipt
t250 Merenptah, anarhie Cucerirea Canaanului Tukulti Ninurta I
Imperiul hitit dispare
1200 Dinastia XX, Ramses Epoca Judecdtorilor Decadenla asiriani
III, Nimicirea Filistenii Tiglatpalassar I, I tl2-107 4
popoarelor mirii Debara, Ghedeon

1050 Din. Taniti a XXI Cade Sibo Decadenp asiriand

Samuel Si Saul Presiunea arameilor
1000 David 1000-961
950 Din. XXII Siqak SoLomon 961-922 Statul aramean la Damasc
925 Osorcon I Roboam Si leroboam Aqurdan II
900 Abia, Asa, Nadab, Adad Nirari II
BaeSa
875 Elah, Zimri, Omri, Ahab, Iosafat Assurnasirpal 883-869
Profetul llie Lupta de la Oarqar 853
Ahazia, Ioram, Iehu, Salmanasar III 859-826
Iehoram, Ahazia,
800 Atalia $i loas Hazael la Damasc.
Ioahaz, Iehohas, Amalia Adad Nirari III 811-764
La Damasc Benhadad II
Ieroboam II, Uzia Slibirea statului asirian
75O Dinastia XXII Profetul Amos Si Salmanasar Y 726-722
Hoz.ia,hharia, Salum, Menahem
Pekaia, Iotam, Ahaz, Peca Si Osea
725 Dinastia XXIV Cdderea Samariei Sargon II72l-105
700 Sabako Ezechia. Invazia asiriand. Sannherib 704-68I
Tirhaka Manase Asarhaddon 680-669
Invazia asiriantr Assurbanipal 668-627
650 Din. XXVI. Psammetic Amon Si lozia Aparitia mezilor
Profetul Ieremia, Cyaxares 625-585
Sofonie Si Naum, Iohaz Si loachim
600-594 Nechao Ioahaz Si loachim Nabucodonosor 605-550
Psammetic II Hofta Iehoiachim, Zedechia Astyages 585-550
Cdderea lerusalimului Ciderea Ninivei 612
Prima deportare

)
- :.=)
 A doua deportare 587
A treia deportare 582
575 Amafia 570-5256
lnvazia babiloneani Exilul babilonic Cirus inldturd pe Astyages
Imperiul persan
Psammetic III Edictul lui Cirus 538 Cirus ia Babilonul
Cambyses Zorobabel Cambyses 530-522
525 Cucerirea persand Construclia tenplului Darius I 522-486 al Egiptului
Profe[ii Hagai, Zaharia Si Obadia
475 Profetul Maleahi Artaxerses I465-424
460 Rebeliunea Inarilor Misiunea lui Ezra
Neemia guvernator 445
Misiunea lui Ezra
400 Egiptul capdtd liber- BagoaS guvernator XerxeII423
tate Darius II Notus
Artaxerses II 404
Artaxerses III, 358
375 Din. XVil, XXIX, Arses 338-336
xxx Darius III 336-331
Egiptul reocupat de pergi la 343
330 Egiptul ocupat de Alexandru Macedon
greci 336-323
Ptolomeii Seleucizii
300 Prolomeu I323-285 Iudeii sub Ptolomei Seleucos l3l?-28O
Ptolomeu tL285-246 Antioh 1280-261
Antioh m26l-246
Ptolomeu 111246-22 Seleucos 246-226
Seleucos IJJ226-223
Ptolomeu IY 221-203

200 Ptolomeu V 203-181 Iudeii sub Seleucizi Seleucos IV 187-175

Ptolomeu VI 181-146 Antiohos Epif. 175-163
Profanarea templului
Iuda Macabeul 166
Sfinlirea Templ. 164 Antiohos Y 163-162
Iohanan Demetrios I162- l5O
C onflict cu grecizanlii.
150 Ptolomeu VII Antiohos VI
Simon Macabeul mare preot Trifon uzurpator
Demetrios II
Ioan Hircan Antiohos VII Sidetes
Seleucos V
Antiohos VIII Gripos
116 Ptolomeu VtrI Siria in decadenld
Soter II
108 Ptolomeu IX Aristobul Seleucos VI Nicanor
Alexandru Alexandru laneu. Antiohos IX
Rdzboi cu Ptolomeu Latir
Alexandru bdtut de Demeffios III Eucer
Demetrios
88 Ptolomeu IX Antiohos XIII
80 Ptolomeu X Alexandru mort, este urrnat
de solia Alexandra
66
Finele domina{iei Siriei
64 Pompei tn lerusalim.
Iudea provincie romand.
57 Revolta lui Aristobul.
54 Templul jefuit de Crasus
5l Ptolomeu XII

_ ___t1
46 Antipater, tatdl lui lrod,
procurator tn ludea
39 Expulzarea pa{ilor din Siria.
31 Lupta de la Actium Rec onstruc{ia te mplului
Octavian de lrod cel Mare
4 Moartea lui lrod Primul recensimdnt sub Quirinus
Nasterea lui lisus

ERA DUPA HRISTOS Arhelau etnarh.

6 Arhelau e depus.
L4 Moartea lui August.
18 Caiafa mare preot Tiberiu retras la Capri.
26 P ontius Pilat procurator
30 Crucificarea lui Iisus
33 Moartea lui $tefan
Convertirea lui Pavel
34 Moartea lui lrod Filip
36 inlocuirea lui Pilat
37 Moartea lui Tiberiu. Caligula
4t Fondarea Bisericii crestine
la Antiohia
43 Martiriul lui lacov Moartea lui Caligula. Claudiu
48-50 Sinodul din lerusalim.
49 Cdldtoria a doua a lui Pavel Expulzarea iudeilor din Roma.
52 Felix procurator
53 A treia cdldtorie a lui Pavel Moartea lui Claudiu 9i urcarea
pe tron a lui Nero
56-58 intemnilarea lui Pavel tn Cesarea
Festus procurator

60 Paul tnfola lui Festus Ei Agripa,

cere sd meargd la Cezar
61 Moartea lui lacov, fratele Domnului,
tn Ierusalim.
\ 64 lncendiul din Roma- Prigoana
creStinilor
67 inceperea persecutiei in prot,incii
68 Moartea lui Nero.
Anul cu 4 impdrali
Rdscoala iudeilor contra Romei Vespasian
70 Capturarea lerusalimului de Tit,
care urmeazd la tron tatdlui sdtt
Vespasian
81 Domilian tmpdrat
95 Perseculia creStinilor sub Domilian.
96 Moartea lui Domilian Si urcarea
pe tron a lui Nerva Si Traian.
115 Revolta iudeilor din Cirenaica,
Egipt $i Mesopotamia.
117 Moartea lui Traian Si suirea pe tron
a lui Adrian.
L32 A douareyoltd a iudeilor sub Bar-Kochba.
Distrugerea completd a lerusalimului
Si reconstruirea lui sub Adrian.

Procuratorii romani din ludea

Anul 6 Coponius Anul 52 M. Antonius Felix
l0 M. Ambivius 59 Porcius Festus
15 Annius Rufus 65 Gessius Florus
 /1
LUpnns

Capitolul I: Doctrina despre Dumnezeu ......................5

'= ' $ 1. Cunoagterea lui Dumnezeu ..........5
=
E $ 2. Numirile lui Dumneaea.............. ......................6
E:
EF6
(B $ 3. Unitatea lui Dumne2eu................. ..-.-............22
69a)
o &J h $ 4. Existenla lui Dumnezeu dupd Vechiul Testament .............26
.a .Ed $ 5. Doctrina despre trinitate in Vechiul Testament ................29
i Y; s $ 6. Fiinla lui Dumne2eu.................. .....................32
i xa
.io oo
d iid2 =
.b $ 7. Insugirile sau atributele lui Dumnezeu...............................40
o::,,6
LJ- a. Atributele metafrzice ................41
BFo 31 : 1. Aseitatea sau independenla absolutl ........41

$$
:E

EE E E
2.8temitatea.................. ..........41
*.E
--G =* () 3. Imuabilitatea............... .........42
,o (, <5
=-- d
- o.
,(g 4. Omniprezenta............. ..........43
JA -
SE 9E .2 E 5. Atotputernicia.............. -.....t..45
;.E 5
aQ)66a9

E=Oeca E=
P 3;-1
E

d
g! Eg E$ 6. Atotgtiinla
7. In!e1epciunea..............
........48
..........49
z * 3'2-;'i
.F:'i b. Atributele morale sau etice...... .................-...52
BEE-'2€
d J

l. Libertatea absolut6......
^

7l u 3tsii O .........52
<>JAILA bo 2. Sfinlenia. ..........53
o\o
\o r-. o
oo ro
oo
3. Bundtatea nesfdrqitd, grafia, milostivirea, indelunga
c! E-a4 -.9
i .;
H
q: ribdare........ ........................56
L '4.= 5= a .ts'd
I E Eg;98 96 * E t E.E 4. Dreptatea ..........58
<-
I
s88o26559F628: 5. Veracitatea gi fidelitatea.................. .........61
o
6o bo o Capitolul II: Raportul lui Dumnezeu cu lumea .........63
-dJ $ 8. Crealia divina.......... ...................63
s s?EE
i1
o--
l )(l '*$ 9. Istoria crealiei dupf, Genezd ................:..........64
:'F
=
6 LLaE-\J () o.
a 4 $ 10. Doctrina despre crealie in celelalte cdrli ale
9=lZa'a
r q
'5 0 =.i'ts.= !
tr
d + Vechiului Testament... .................68
-ot
tbbaXtr -E
UHH J.-.- 9
ri
I
$ 1 f . invAlAturile dogmatice in descrierea crea}iei...................71
fuZZUFZ L
n\O+r)\O@ :=
(Joo
$ 12. Providenla divina .....................74
c.lcos$-+d E" 'djtr-i+OO 13. Revelalia divind .......................78
,r t- co $
xl
.=TY'?9 \Tqql+
o o c-- i <. @ o\ o\ o\ o\ r \o @ i
O\i\OoOid
direct5.........
1. Revelalia ..............80
F
co H ao { r) \O \O \O \O t-- co O\ O\ i inger....
2. Revelatia prin ..............82
vise......
3. RevelaJia prin ..............89
4. Oracdul Urim gi Tumim ..........90

3t7

irl I
 5. Extazul.... ..............93
6. Viziune... ..'...........95 $ 39. Viala dupd convertire................ .................214
Proorocia
7. Cuvdntul lui Dumnezeu. ..............96 -$ 40. Binecuvdntdrile sau bunurile mAntuirii ......216
8. Spiritul lui Dumne2eu................. .'......".....101 Capitolul Vtr: Eshatologia Vechiului Testament ........................226
9. Minunile lui Dumne2eu.................. ........"..104 -$ 41. Impdralia lui Dumnezetrpe pimAnt ...........226
10. Mdrejia lui Dumnezeu din naturS. '..'.-...... 107 $ 42. Impdrifia lui Dumnezeu peste neamurile pdmdntului....229
Capitolul III: Doctrina despre raportul lui Dumnezeu cu lumea $ 43. Mdntuirea adusd lumii de Rdscumplrdtor. Mesia.........235
nevdzutd. ingerii......... ..................... 109 $ 44. Concepfia pi realitatea profe{iilor mesianice. ................235
ingerilor
$ 14. Crearea, natura gi destinalia .....'.. 109 $ 45. Originea profeliilor mesianice ...................238
ingerilor ..........112 $ 46. Inrdurirea profeliilor mesianice pentru poporul
$ 15. Forma, numdrul gi ierarhia
$ 16. Cherubimi gi serafimi................... ...........'.- 115 Vechiului Testament... ...............242
$ 17. Demonologia Vechiului Testament ...........120 $ 47. Criterii pentru mesianitatea unei profelii din Vechiul
1. Doctrina despre Satan........... ...........'.......... 120 Testament ..............'U6
$ 48. Profefiile mesianice din Pentateuh 9i C6(ile istorice....253
Capitolul IV: Antropologia Vechiului Testament l. Profefiile din Pentateuh................. .............253
sau doctrina despre orn............... ..'.. 130 istorice
2. Profefiile mesianice din ca(ile ......255
- $ 18. Crearea omu1ui......... ...........'.. 130
$ 49. Profefiile mesianice dinPsalmi... ...............257
^ S lg.Nemurirea sufletului ..........'.'.136
$ 50. Profefiile mesianice din c6(ile profetice........................264
- $ 20. Asemdnarea omului cu Dumnezeu .............."'..'............ 139 Profeliile mesianice in cdr,tile necanonice ......266
' $ 21. Starea originari gi scopul omuIui......... ......I43
$ 51. Mesia gi activitatea sa dupi profe1i......... .......................266
S 22. Cdderea omului .......'..............I47
$ 52. Mesia gi necredincio9ii...............................:.. .................272
$ 23. Urm6rile pdcatului originar....... .....'......-.-..152
Capitolul VtrI: Doctrina despre starea omului dupa moarte .......274
$ 24. Fiinla pdcatului '..........'...'..--.. 154
S 25. Numirile picatelor ..........'......157 $ 53. $eolul sau locuinla mo(ilor...... .................274
$ 54. Rasplata de dincolo ................279
$ 26. Pacatul ca inclinare gi ca for!6..... ..-..........-.163
$ 55. Invierea morlilor
$ 27. Urmdrile plcatului personal...... .............'.'.165 ....................285
- $ 23.Cei drepli in mod relativ ........170 $ 56. Viafa viitoare........ ..................295

Capitolul V: Dumnezeu ca Judecdtor................ ......I73 Postfa[6....... .....................299

$ 29. Judecata intregii omeniri....... .................-...175 Noti biobibliografic6...... .....................301
$ 30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor..' .......... "...... 17 7 l. Volume gi broguri didactice..... ...................3O2
$ 31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel.....'.............'.".180 2. Articole gi texte in reviste..... ......................303
$ 32. Judecata lui Dumnezeu fald de fiecare israeiit............'. 184 3. Broguri de popularizare a credinlei... ..........303
Capitolul VI: Dumnezeu ca m6ntuitor ............... ..... 188 Articole in reviste strdine ...........303
- $ 33.Legdm6ntul '.......189 Bibliografie selectiv6...... .....................305
- mdntuirii...
$ 34.Calea Domnului sau a "...........' 193 Cronologie sincronistici ......................310
Pocain1a.................
$ 35. ................-200
- S 36.Jertfele........ .-......204
$ 37. Rugdciunea............ '.'.....'....'...208
$ 38. Pedeapsa cu scop educativ .....212

318
 Difuzare:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Biserica Alexe nr.24, sector 4,
040269, Bucureqti
Tel., fax 021 -336.79.13
e-mail: sophia@fx.ro t
Capit, www.sophia.ro
ner
$r Societatea de Difuzare SUPERGRAPH
$r vd oferd posibilitatea de a primi prin pogtd
$r cele mai bune c[4i de spiritualitate,
sr teologie, cultur[ religioasd, arti, filosofie
apdrute la edituri de prestigiu.
Capit Plata se face ramburs la primirea c[4ilor;
sat taxele po$tale sunt suportate de Supergraph.
- $l
^$l
-$,
$: VI aqteptdm la
$, LIBRARIA SOPHIA
$1 str. Bibescu Y odd nr. 24,
$: 040152, Bucureqti, sector 4
s: (l0ngd Facultatea de Teologie)
s: tel. 0722.266.618
$: teologie . filosofie
- $:
istorie . artd. eseu
Capi I

Sacrific6 pu$ne vreme pentru a rdsfoi c[4ile noastre: l

s
este cu neputinld sd nu g[seqti ceva
$
pe gustul ;i spre folosul tdu ! I

s l

Capi
1

-$ I

i
s Tipografia MULIIPRItII lagi
Calea Chi$niului 22, et 6, la$ 6500
"s $
lel. 032-2'11225, 23638a td- 032-2'11252 I
I
j
$
$

\$ I