REFERAT LA CLINICA JURIDICA

TEMA:RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICO-

STIINTIFICA IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALA

STUDENTA:SIMONA-DIANA APOSTU

AN 3,GRUPA 1
 Constatarea tehnico-ştiinţifică

Baza legală

Constatarea tehnico-ştiinţifică se înscrie printre mijloacele de probă specifice actualei

noastre legislaţii procesual-penale .Art. 112 din CPP prevede expres cand se poate dispune
constatarea tehnico-ştiinţifică şi de către cine.
Constatarea Tehnico-ştiinţifică se poate dispune cand există pericol de dispariţie a unor
mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi cînd este necesară lămurirea urgentă
a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Constatarea se efectuează de regulă de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în
cadrul ori pe lînga instituţia de care aparţine organul de urmărire penală.

Pregatirea si depunerea constatarii tehnico-stiintifice.

Procurorul anterior dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice, stabileste obiectul

acesteia, formuleaza, prin rezolutie motivata , intrebarile la care trebuie sa se raspunda si
termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Modul de formulare a intrebarilor trebuie sa determine foarte exact obiectul constatarii,
intrebarile sa fie clare, precise si la obiect, obligandu-l pe specialist la un raspuns net pozitiv sau
negativ. Nu trebuie solicitate specialistului aprecieri ce ii exced: o eventuala incadrare juridica,
forma de vinovatie, ce tin de competenta exclusiva a procurorului.

Avand o natura asemanatoare cu raportul de expertiza, putem spune ca raportul de

constatare tehnico-stiintifica cuprinde:

a) partea introductiva, in care se arata numele procurorului care a dispus efectuarea constatarii,
data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele specialistului, data si locul unde a
fost efectuata, data intocmirii raportului, obiectul acesteia si intrebarile la care specialistul trebuie
sa raspunda, materialul pe baza caruia constatarea a fost efectuata si daca partile care au
participat la aceasta au dat explicatii procurorului in cursul constatarii;

b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a constatarii, obiectiile sau explicatiile

partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de specialist;
si
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse, precum si parerea personala,
profesionala, a specialistului asupra obiectului constatarii (excluzandu-se deci judecati de valoare
asupra celor constatate).

Definiţia

Constatarea este activitatea de interpretare şi valorificare imediată a urmelor mijloacelor

materiale de probă şi împrejurărilor de fapt desfăşurate de specialiştii sau tehnicienii care
funcţionează în cadrul ori pe langă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală sau din
alte organe în scopul identificării făptuitorilor şi a obiectelor folosite pentru săvîrşirea
infracţiunii.
Constatarea este menţionată în art.64 cpp alături de celelalte mijloace de probă ,dar
constatarea nu reprezintă un mijloc propriu-zis de probă ci un procedeu de probaţiune , o operaţie
tehnică , o modalitate de examinare a unor mijloace materiale de probă.
Constatările tehnico-ştiinţifice sunt dispuse prin rezoluţie motivată de către organul de urmărire
penală.

Aprecierea şi valorificarea concluziilor constatării tehnico-ştiinţifice în activitatea de cercetare

penală.
Aprecierea concluziilor cuprinse într-un raport de constatare tehnico-ştiinţifică se face de
către organul de cercetare penală. Acesta decide dacă expertiza a fost efectuată conform
normelor legale, este concludentă şi poate fi folosit raportul ca material probatoriu.Verificarea
rapoartelor se efectuează sub două aspecte:
a) din punct de vedere al respectării regulilor procedurale
b) din punct de vedere al conţinutului.
Referitor la primul aspect se va urmări: modul în care a fost numit expertul şi dacă nu sunt
motive de recuzare; dacă în raport există o descriere clară a elementelor examinate de
specialist;dacă s-a dat răspuns la toate întrebările şi dacă răspunsurile sunt complete;dacă părţile
au fost citate (în cazul în care legea prevede acest lucru);dacă au existat opinii separate şi dacă
acestea au fost consemnate în raport-dacă raportul este semnat, parafat şi avizat de organul
tutelar al expertului.

Evaluarea rezultatelor si formularea concluziilor.

Concluziile cuprind răspunsurile la întrebările formulate în actul de dispunere ale

expertizei.Activitatea expertului se materializează într-un raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
Acesta cuprinde trei părţi: Partea introductivă, Descrierea detaliată a modului în care a fost
efectuată constatarea si Concluziile-de obicei se limiteaza la intrebari. In caz de indoiala dispune
o noua expertiza. Concluziile nu sunt obligatorii, pot fi discutii admise sau respinse
argumentat.Raspunsurile pot fi: pozitive; negative; de probabilitate.