Legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei dintre un cetatean

roman si un cetatean din danemarca

Condițiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de

legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți la momentul celebrării căsătoriei.
Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se
celebrează.
Legea care reglementează cerințele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică
nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități.
Efectele generale ale căsătoriei sunt supuse legii reședinței obișnuite comune a
soților, iar în lipsă, legii cetățeniei comune a soților. În lipsa cetățeniei comune, se
aplică legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
A se vedea art. 2585-2589 din Codul civil.
În conformitate cu articolul 2590 din Codul civil, legea aplicabilă regimului
matrimonial este legea aleasă de soţi. Dacă nu se face o alegere în această privinţă,
regimul matrimonial este reglementat de legea aplicabilă efectelor generale ale
căsătoriei. Articolul 2589 din Codul civil prevede că efectele generale ale
căsătoriei sunt supuse legii reşedinţei obişnuite comune a soţilor, iar în lipsă, legii
cetăţeniei comune a soţilor. În lipsa cetăţeniei comune, se aplică legea statului pe
teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere
faptul că, prin excepţie de la aceste prevederi, drepturile soţilor asupra locuinţei
familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra acestei locuinţe sunt supuse
legii locului unde aceasta este situată. România nu este semnatară a Convenţiei de
la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile regimurilor matrimoniale.

Soţii au posibilitatea de a alege legea aplicabilă regimului lor matrimonial.

Alegerea lor este limitată în conformitate cu articolul 2590 alineatul (2) din Codul
civil la: legea statului pe teritoriul căruia unul dintre soţi îşi are reşedinţa obişnuită
la data alegerii, legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre soţi la data
alegerii sau legea statului unde soţii îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună
după celebrarea căsătoriei. Convenţia de alegere a legii aplicabile se poate încheia
fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul celebrării căsătoriei, fie în
timpul căsătoriei. În ceea ce priveşte forma, convenţia trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute fie de legea aleasă ca fiind aplicabilă, fie de legea locului
încheierii convenţiei. Cu toate acestea, în toate cazurile este obligatoriu un înscris
semnat şi datat de ambii soţi. Cu excepţia cazului în care soţii dispun altfel, legea
nouă produce efecte numai pentru viitor. Aceasta nu poate prejudicia drepturile
terţilor.

Potrivit practicii juridice, relaţiile patrimoniale dintre soţi în Danemarca sunt

guvernate de legea ţării unde se află reşedinţa obişnuită a soţului la momentul
încheierii căsătoriei. Se va aplica totuşi legea ţării unde se află noua reşedinţă
obişnuită a soţului, dacă soţul îşi schimbă reşedinţa obişnuită ca o consecinţă
directă a căsătoriei. În lumina legislaţiei daneze, "reşedinţă obişnuită" înseamnă
locul unde o persoană locuieşte, având intenţia de a rămâne; o persoană îşi
păstrează reşedinţa obişnuită chiar dacă locuieşte o anumită perioadă într-o altă
ţară. În ceea ce priveşte ţările nordice (Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia),
legea aplicabilă relaţiilor patrimoniale dintre soţi este guvernată de Convenţia
Nordică privind Căsătoria. În conformitate cu articolul 3 al Convenţiei, relaţiile
patrimoniale dintre soţii care erau cetăţeni ai unei ţări semnatare la momentul
încheierii căsătoriei vor fi guvernate de legea statului semnatar în care soţii îşi
stabilesc reşedinţa obişnuită după încheierea căsătoriei. Dacă ambii soţi se stabilesc
ulterior în altă ţară semnatară şi locuiesc în această ţară timp de minim doi ani,
atunci se va aplica legea din ţara respectivă. Dacă ambii soţi au avut într-o perioadă
anterioară din timpul căsătoriei reşedinţa obişnuită în ţara respectivă, sau dacă
ambii sunt cetăţeni ai acestei ţări, atunci se va aplica legea ţării respective imediat
ce soţii se stabilesc în acea ţară.  (Convenţia Nordică privind Căsătoria, Acordul de
modificare din 2006)

Potrivit practicii juridice, soţii nu pot opta pentru legea aplicabilă relaţiilor
lor patrimoniale. Cu toate acestea, soţii care fac obiectul Convenţiei Nordice
privind Căsătoria pot, printre altele, conveni ca legea aplicabilă relaţiilor lor
patrimoniale să fie cea a statului semnatar unde unul dintre soţi are reşedinţa
obişnuită sau al cărui cetăţean este unul dintre soţi în momentul încheierii
contractului. Alegerea legii aplicabile respective este valabilă din punct de vedere
formal, dacă în momentul în care s-a efectuat a întrunit condiţiile de formă
stipulate de legea aplicabilă relaţiilor patrimoniale dintre soţi conform Convenţiei,
sau dacă a întrunit condiţiile de formă ale legii statului semnatar ai cărui cetăţeni
erau ambii soţi sau doar unul dintre ei. Dacă legea în cauză nu prevede condiţii de
formă privind acordurile de alegere a legii aplicabilă, atunci validitatea acordului
va fi evaluată conform condiţiilor de formă aplicabile acordurilor încheiate între
soţi privind bunurile proprii. Legislaţia daneză nu prevede nicio cerinţă de formă
pentru acordurile de alegere a legii aplicabile. (Convenţia Nordică privind
Căsătoria, Acordul de modificare din 2006).

Bibliografie:

http://www.coupleseurope.eu/ro/dernmark/topics/1-Care-este-legea-aplicabil
%C4%83/

http://www.coupleseurope.eu/ro/romania/topics/1-Care-este-legea-aplicabil
%C4%83