IGNIFUGAREA MATERIALE TEXTILE

I. INTRODUCERE
Ignifugarea este procesul de aplicare a unui tratament de finisare chimică textilă care
să confere rezistenţă la ardere. Îmbunătăţirea comportării la contactul cu flacăra a
materialelor, nu exclude aprinderea şi arderea materialului ci îi conferă acestuia o rezinstenţă
la ardere pe o anumită perioadă de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci când se
îndepartează sursa de căldură.
Protejarea de agresiuni exterioare a fost întotdeauna o prioritate pentru om, mai ales
focul, fiind unul din cele mai periculoase.
Se cunoaşte faptul că materialele textile ard şi ele contribuie la extinderea incendiilor,
producând efecte sociale incalculabile, pierderi de vieţi omeneşti, arsuri grave, infirmităţi ca
urmare a arsurilor şi pagube

materiale de multe ori imense. Îmbrăcămintea, obiect interpus între corpul uman şi mediul
ambiant, a devenit una din principalele cauze în generarea şi extinderea incendiilor.
Din motive de siguranţă, proprietăţile de rezistenţă la foc a materialelor textile ar trebui
să devină proprietăţi funcţionale esenţiale.
Toate acestea au făcut ca produsele textilele de protecţie împotriva căldurii să
reprezintă o grupă de produse însemnată şi în creştere în domeniul textilelor tehnice, atât
pentru aplicaţii tehnice, cât şi pentru echipamente de protecţie personală. În special segmentul
produselor textile de protecţie împotriva focului, pentru persoane şi bunuri, este caracterizat
de o dezvoltare dinamică.

II. TRATAMENTE DE FINISAREA IGNIFUGĂ A MATERIALELOR

TEXTILE
Factori ca durabilitatea finisării ignifuge, modificarea tuşeului materialului textil,
efectele negative asupra rezistenţei la rupere şi abraziune, variaţia mare de structuri textile şi
cerinţe caracteristice de finisare, consideraţiile ecologice şi ecotoxicologice, toate acestea îşi
au importanţa lor în cadrul procesului de dezvoltare a tratamentelor de finisare ignifugă.
Multiplele lucrări publicate în literatura de specialitate au evidenţiat natura complexă a
combustibilităţii materialelor textile şi cerinţele finisajelor rezistente la flacără.
Pentru dezvoltarea materialelor textile rezistente la ardere este important să se înţeleagă
procesul de ardere a materialelor textile. Astfel funcţie de gradul de flamabilitate, materiale
textile pot fi clasificate în cinci grupe:
 2

 Fibre celulozice: bumbacul, vâscoză, acetatul, triacetatul, inul, cânepa fac parte din
grupa fibrelor cu rezistenţă mică la ardere. Acestea fiind compuse din carbon şi hidrogen
(combustibili) şi oxigen (cal ce întreţine combustia), iau foc foarte uşor, au deci un grad
ridicat de inflamabilitate.
 Fibre proteice: lână şi mătase fac parte din grupa fibrelor care conţine azot, în compiziţia
chimică. Azotul este neinflamabil şi nu întreţine arderea. De aceea, aceste fibre se
aprind, dar ard cu dificultate.
 Fibre sintetice fără conţinut de clor: poliamide, poliesterice, acrilice. Aceste fibre ard, au
un punct de înmuiere şi topire cuprins între 150 şi 300 oC, iar temperatura lor de
aprindere este mai mare de 300oC; se topesc şi ard în stare topită aruncând flăcări şi
corpuri incandescente.
 Fibre sintetice cu clor: fibrele de tipul clorurii de polivinil, Vinzon, Rhovil şi Thermovzl
aparţin acestei grupe. Clorul prezent în structura acestor fibre este rezistent la flacără şi
practic aceste fibre sunt neinflamabile.
 Fibre sintetice cu structură poliaromatică sau aromatică heterociclică necesită utilizarea
unor reactivi puternici pentru dizolvarea polimerului şi obţinerea unui compus filabil.
Ele prezintă rezistenţă termică bună la temperaturi ridicate.
Evaluarea gradului de flamabilitate a materialelor textile se efectuează prin intermediul
indicelui limită de oxigen (LOI %) ca fiind procentul minim de oxigen din mediu necesar
întreţinerii arderii în condiţii standardizate de derulare a procesului.
Materialele cu un LOI mai mare de 25% au un grad de flamabilitate destul de bun, ele
neîntreţinând arderea, iar cele cu un LOI mai mic de 25% ard destul de repede.
În figura nr. 1 se prezintă diagrama cu indicele limită de oxigen ale principalelor fibre
textile.
Dintre fibrele naturale numai lâna prezintă un LOI mai mare de 25%. Fibrele
celulozice, artificiale şi sintetice clasice au un LOI mai mic de 25%, în timp ce clorofibrele
prezintă un LOI de 37%.
Figura nr. 1
Tipuri de fibre
Indicele limita de oxigen

LOI (%)
50

40

30

20

10

0
Acrilice
Poliamida
Cholofibre

Kynol
PAN oxidat

Aramide

Viscoza

Bumbac
Inidex

Poliester
Lana
PBI

2
 3
Luând în consideraţie proprietăţile de ardere şi flamabilitate a diferitelor tipuri de fibre,
tehnologia de finisare ignifugă a acestora este prezentată în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1.Tehnologia de finisare ignifugă pe grupe de fibre
Compus Natura chimică Fibrele tratate Concentraţia
de bază utilizată(%)
 săruri anorganice Celulozice, sintetice, amestecuri 7 - 40
 săruri organice şi Celulozice, sintetice, amestecuri 10 – 30
Săruri anorganice
 amestec de săruri Celulozice, sintetice, amestecuri 15 – 35
complexe
 amestec tampon de Celulozice, sintetice, amestecuri 12 - 20
săruri
 oxid de stibiu Toate tipurile de fibre 15 – 35
Stibiu  oxid de stibiu şi Celulozice, sintetice, amestecuri 10 – 50
(antimoniu) halogen organic

 oxid de stibiu şi Naturale şi sintetice 5- 50

decabromodifenil
oxid (DBDPO)
 ester organociclic Majoritatea fibrelor sintetice şi în 3 – 35
fosfonat amestec
 compus fosfonic Poliester şi poliamidă 5 – 30
complex
Fosfor  amestec de compuşi Celulozice, sintetice, amestecuri 5 – 40
cu fosfor şi amoniu
 ester organic cu Celulozice, sintetice, amestecuri 30 – 40
fosfor şi azot
 compuşi cu bor şi Celulozice şi amestec 30 – 40
fosfor
 compuşi halogenaţi Celulozice, sintetice, amestecuri 5 – 50
 compuşi organici de Sintetice, amestecuri 10 – 40
răşină halogenată
 compuşi bromaţi Sintetice 15 – 35
Halogeni alifatici
 decabromodifenil Naturale şi sintetice 5 – 25
oxid (DBDPO)
 DBDPO + polimer Toate fibrele 20 - 80
acrilic
 compuşi organici cu Toate fibrele 10 – 40
azot
Azot  compuşi cu azot Celulozice, poliester şi amestecuri 5 -20
 compus polifosfat Celulozice 5 - 15
cu azot
Altele  tiouree Poliamidă 15 – 25
 polimer acrilic FR Polipropilenă şi poliester 10 – 40

3
 4
Toţi aceşti compuşi ignifuganţi au o acţiune chimică asupra materialelor textile, fiecare
avănd însă mecanisme specifice de desfăşurare a reacţiilor chimice.
Compuşii halogenaţi acţionează mai ales în fază gazoasă, iar mecanismul lor se
desfăşoară în două moduri:
- arderea halogenilor liberi din compuşii halogenaţi conduce la diluarea gazelor
combustibile şi diminuarea concentraţiei de oxigen;
- acizii halogenaţi (HCl, HBr) blochează radicalii liberi, care disipează energiaprin
rearanjarea moleculară.
Compuşii cu fosfor se descompun în oxid de fosfor şi în acid fosforic, contribuind la
deshidratare şi formare de cruste de cărbune, care limitează accesul oxigenului şi favorizează
oxidului de carbon, mai repede decât a dioxidului de carbon. De asemenea, prezenţa
fosforului tinde să provoace descompunerea directă a polimerului pentru formarea de produse
nevolatile cu masa moleculară ridicată. Acest fenomen limitează producerea de gaze
combustibile. Ca şi produsele cu halogeni, compuşii cu fosfor prin ardere măresc conţinutul
de carbon în masa rezidurilor.
Compuşii cu stibiu şi halogen acţionează mai ales în fază de vapori. Dacă stibiu
singur nu este eficace în tratarea ignifugă, în prezenţa halogenului, sub acţiunea căldurii,
conduce la formarea halogenurilor de stibiu, care inhibă acţiunea radicalilor liberi. Ele se
volatilizează rapid în gaze calde, dar formează oxizi solizi sau lichizi necombustibili.
Compuşii cu fosfor şi halogen reprezintă un sistem activ în fază solidă şi gazoasă.
Descompunerea acestor produse faviruzează formarea de substanţe cu legături fosfor –
halogen (de exemplu: oxihalogenaţi de fosfor).
În cadrul mecanismului de tratare fosforul favorizează formarea unei cruste de carbon
şi reduce astfel agitaţia din faza gazoasă, rezultând formarea de trihalogenuri,
pentahalogenuri şi oxidohalogenuri de fosfor, care sunt mai puţin volatile decât acizii
halogenaţi.Aceste produse sunt, de asemenea, captatori mai activi de radicali liberi.
Compuşii cu azot şi fosfor reprezintă un sistem foarte controversat în ceea ce priveşte
materialele sintetice, dar acţiunea sa a fost demonstrată, în special pentru fibrele celulozice.
Prezenţa azotului îmbunătăţeşte reacţia de deshidratare în timpul descompunerii termice a
materialelor textile.
Tehnologiile de ignifugare permanentă a materialelor textile pe categorii de fibre sunt:
1. Ignifugarea fibrelor celulozice: bumbac, in, viscoză, etc.;
2. ignifugarea fibrelor proteice: lână;
3. ignifugarea fibrelor sintetice.

1. Tehnologii şi produse pentru tratarea ignifugă a fibrelor celulozice

În prezenţa oxigenului şi a temperaturii ridicate (360 – 420oC) se produce combustia

bumbacului, care poate fi o ardere cu flacără sau o ardere mocnită.
Aprinderea bumbacului este influenţată de transferul de căldură de la sursa de
aprindere, de descompunerea termică şi de reacţiile produselor de descompunere cu oxigenul
4
 5
din mediul înconjurător. Descompunerea termică a bumbacului produce un număr mare de
gaze de combustie care întreţin arderea şi la niveluri foarte înalte de concentraţie a oxigenului
din aer.
Un produs ideal pentru finisarea ignifugă trebuie să îndeplinească următoarele
proprietăţi:
- sa nu aibă efecte negative asupra structurii materialului, tuşeului şi rezistenţei la
uzură a acestuia;
- să nu influenţeze culoarea, imprimeurile sau desenele materialului;
- sa nu fie otrăvitor sau să afecteze pielea purtătorului;
- să fie rezistent la spălări repetate;
- să nu necesite o dotare specială pentru aplicare;
- să nu influenţeze apreciabil costul materialului textil.
Pe plan mondial, cele mai utilizate produse şi procese tehnologice recomandate pentru
finisarea ignifugă permanentă a produselor din bumbac sunt prezentate în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Produse chimice şi procese tehnologice pentru tratarea, ignifugarea permanentă a materialelor din
bumbac
Produs Compoziţie chimică Avantaje Dezavantaje

Pyrovatex CP N-metilol dimetil Rezistent la 50 cicli Scăderea

(Ciba-Geigy) fosfonopropionamidă de spălare, tuşeu rezistenţei la
moale rupere

THP Clorurant Tetrakis (hidroximetil) Rezistent la 50 cicli Scăderea

(Albright & Wilson) fosfoniu clorurat de spălare rezistenţei la
rupere, tuşeu
aspru, elimină
formaldehidă
PROBAN THP sare-uree Rezistent la spălare, Instilaţie
(Albright & Wilson) precondensat tuşeu moale specială de
tratare în mediu
de amoniac
Pyroset TKC Tetrakis fosfoniu clorurat Rezistent la 50 cicli Scăderea
Pyroset TKP THP sare în amestec cu de spălare rezistenţei la
(American Cyanamid) anioni de fosfor şi acetat rupere
Toate aceste produse au în compoziţia lor compuşi cu fosfor şi/sau azot. Acidul format
participă la formarea cărbunelui prin deshidratarea molecului, formarea vaporilor de apă şi a
unui reziduu necombustibil.
1.1 Tehnologia de tratare a materialelor de bumbac cu Pyrovatex CP
Produsul N-metilol dimetil fosfonopropionamidă, comercializat sub denumirea de
Pyrovatex CP, reticulează cu celuloza dând un produs stabil, rezistent atât la spălări repetate,
cât şi la fierbere şi curăţare chimică.
Materialul textil tratat cu Pyrovatex CP are un tuşeu bun, o toxicitate slabă şi prezintă o
foarte slabă modificare a nuanţelor, iar după ardere nu prezintă postincandescenţă.
5
 6
Aplicarea tratamentelor cu Pyrovatex CP este simplă şi se poate efectua pe
echipamente clasice existente în sectoare de prelucrare chimică textilă.
Fazele procesului tehnologic de tratare ignifugă a materialelor din fibre celulozice sunt:
fulardare, uscare pe rama de uscat, condensare, spălare, uscare şi schematic este prezentat în
figura nr. 2.
Figura nr. 2

Se recomandă ca tratamentul să fie aplicat asupra unui material textil hidrofil, lipsit de
alcalii şi substanţe străine.

Parametrii tehnologici ai fazelor de tratare sunt următorii:

- pentru fulardarea este necesară o temperatură de 25-30oC şi un grad de stoarcere de 80-
85%;
- pentru uscarea este necesară o temperatură de 110 oC, în primul câmp şi apoi 130 oC;
- condensarea se efectuează timp de 5 min la 150 oC;
- spălarea se face după maxim 24 ore, în stare întinsă pe instalaţii de spălat continuu.
- clătirea se face de două ori cîte două pasaje la 40-45oC şi două pasaje cu apă rece.

1.2 Tehnologia de tratare a materialelor de bumbac cu PROBAN

Tratarea materialelor textile cu produsul de ignifugare Proban se realizează ca operaţie

finală pe materiale albite sau vopsite.
Procesul tehnologic tehnologic constă în următoarele faze:
 tratarea cu Proban prin procedeul de fulardare în concetraţie de 34-43% şi cu un grad se
stoarcere de 89-90%;
 uscarea pe rama de uscat-termofixat cu cinci cîmpuri la temperatura de 120 oC; la ieşirea
din ramă materialul se rolează, apoi se acoperă cu o folie de polietilenă 6-8 ore;
 tratarea cu amoniac gazos ce pătrunde în fibră şi polimerizează olgopolimerul într-un
polimer insolubil şi elastic;
 oxidarea – spălarea se efectuază pentru ţesături în proces continuu, iar pentru tricoturi în
proces discontinuu la temperatura de 30oC timp de 12 minute;
 spălare timp de 10 minute la temperatura de 85 oC;

6
 7
 avivarea timp de 10 – 20 minute la temperatura de 30- 40 oC;
 stoarcerea prin centrifugare şi uscarea pe rama de uscat.
Cu produsul Proban se pot trata materiale textile din 100% bumbac sau în amestec cu
fibre poliesterice, cu un conţinut de până 30%.

2. Tehnologii şi produse pentru tratarea ignifugă a fibrelor proteice

Lâna prezintă o structură fizică şi chimică complexă, constituită din circa 22 de

aminoacizi diferiţi, care formează lanţuri lungi de molecule roteice legate prin lerături
peptidice. Datorită diversităţii mari a aminoacizilor se formează şi legături transversale între
lanţurile principale polipeptidice prin legături electrovalnte şi prin punţi cistinice şi de
hidrogen.
Proprietăţile bune de comportare la foc ale fibrei de lână se datorează:
- conţinutului ridicat în azot (16%);
- conţinutului ridicat de umiditate (10-14%);
- temperatura de flamabilitate mare (aproximativ 570-600oC);
- căldura specifică de combustie mică (4,9 kcal/g);
- indicele limită de oxigen mare (25,2%).
Totuşi, pentru a răspunde unor reglementări severe, materialele din lână pot fi tratate
ignifug. Pentru tratamente nepermanente sunt recomandate săruirle de bor şi fosfor.
Tratamentul permanent se bazează pe fixarea derivaţilor de zirconiu sau titan.
Compuşii utilizaţi pentru tratarea ignifugă a lânii, cum ar fi hexafluorzirconat de
amoniu, hexafluorzirconat de potasiu şi tetraclorură de titan, au următoarea acţiune de
reducere a flamabilităţii:
- formează carbon pin punerea în libertate de acizi;
- acizii fixează produsele secundare, ce sunt inflamabile în fază gazoasă;
Diagrama de lucru timp-temperatură pentru procesul tehnologic de tratare a lânii cu
hexafluorzirconat de potasiu este redată în figura nr. 3.
Figura nr. 3

7
 8
Procesul tehnologic de tratare ignifugă a lânii începe prin introducerea ţesăturii de
100% lână în cada cu vârtelniţă, ridicându-se temperatura la 50 oC şi cu adăugarea acidului
clorhidric. Materialul este recirculat în flota acidulată timp de 15-20 minute şi apoi se ridică
temperatura la 70oC. Se adaugă apoi sarea de zirconiu, în prelabil dizolvată cu apă la fierbere
şi materialul este circulat timp de 15-20 minute controlându-se pH-ul, care trebuie să fie de 2-
2,5. Se ridică temperatura la fierbere timp de 15-20 minute şi se menţine timp de 60 minute
controlându-se pH-ul. Se răceşte flata la 40 oC cu apă rece şi se evacuează flota.Se efectuează
o clătire la 40oC şi apoi alta rece timp de 30 minute. Se controlează pH-ul ţesăturii care
trenbuie să fie 7 şi se fectuează o clătire rece.
Acest tratament poate fi utilizat pe materiale de lână sub diferite forme de prezentare:
fibră, pală pieptănată, fire şi ţesături, în fazele finale ale procesului tehnologic d erealizare a
acestora.
3. Tehnologii şi produse pentru tratarea ignifugă a fibrelor sintetice
Proprietatea de reducere a flamabilităţii fibrelor sinteticese realizează prin modificarea
chimică a polimerilor prin tratamentele de ignifugare nepermanente. Aceste tratamente nu
rezistă la spălări repetate şi de aceea se poate realiza şi o tratare semipermanentă fixând
agentul de ignifugare cu ajutorul unei răşini, dar în acest caz tuşeul devine rigid şi aspru.
3.1 Fibre poliamidice
Eficienţa produsului de ignifugare pe un material de poliamidă este în strânsă legătură
cu influenţa ignifugantului asupra temperaturii de topire. Un bun ignifugant micşorează
punctul de topire al fibrei şi de asemene trebuie şă fie hidrofil.
Fibre poliesterice
Produsele care sunt folosite pentru tratarea ignifugă a materialelor din poliester sunt fie
compuşi halogenaţi, fie compuşi cu fosfor sau cu conţinut de fosfor şi halogeni.
Compuşii cu fosfor sunt de patru ori mai buni decât compuşii cu halogeni din punct de
vedere al rezistenţei la foc, în timp ce bromurile sunrt de 2-3 ori mai eficace decît clorurile.
Acţiunea acestor ignifuganţi se bazează pe captarea radicalilor liberi care împiedică
oxidarea ulterioară a produselor secundare, conducând la oprirea combustiei.
Un tratament permanent de ignifugare a materialelor din fibre poliesterice se poate
obţine prin realizarea de compuşi organici cu fosfor.
Acest procedeu prezintă următoarele avantaje:
- nu influenţează tuşeul;
- tratamentul respectiv este simplu şi se poate aplica pe toate tipurile de
materiale din fibre poliesterice vopsite sau imprimate;
- există posibilitatea combinării apretării ignifuge sau alte tipuri de apreturi, fără
a afecta efectul de ardere.
III. PRODUSE TEXTILE CU PROPRIETĂŢI IGNIFUGE
Se pot enumera mai multe sectoare sau activităţi în care se folosesc produse textile cu
proprietăţi ignifuge: uz personal, locuinţe, spaţii publice de coabitare, de divertisment, de
comenrcializare, de administrare, mijloace de transport, activităţi sportive, diverse locuri de
muncă din industrie, diverse unităţi ale forţelor armate.
8
 9
În funcţie de natura utilizatorilor, produsele textile cu proprietăţi permanent antigfoc
pot fi folosite după cum urmează:
 Uz personal:
- copii: lenjerie de corp, cămăşi de noapte şi pijamale, îmbrăcăminte exterioară, încălţăminte,
jucării textile;
- adolescenţi şi adulţi: lenjerie d ecorp, pijamale, uniforme, rochii, halate de lucru, şorţuri
de bucătărie, tricotaje, articole de sport, marochinerie şi încălţăminte;
- lucrători: haine de protecţie antifoc, halate de lucru şi de laborator contra arsurilor
chimice, salopete de lucru pentru metalurgişti, siderurgişti, petrolişti, galvanizatori,
sudori, fochişti, vînzători la staţiile petroliere, şoferi de cisterne, voluntari din echipele
de pompieri;
- personal din armată: haine de protecţie, halate de laborator, salopete de lucru şi
încălţăminte cu proprietăţi antifoc pentru pompieri, pirotehnişti, aviatori, tanchişti,
soldaţi combatanţi în luptele antifoc, a aruncătoarelor de flăcări, a bombelor incendiare,
etc.
 Locuinţe cu: draperii şi perdele, covoare şi mochete, stofe de mobilă, saltele, perne,
plăpumi, pături şi cuverturi de pat, lenjerie de pat şi feţe de masă, dantele.
 Spaţii publice (hoteluri, moteluri, campinguri, case de odihnă, spitale, cămine de bătrâni,
internate şcolare, creşe şi grădiniţe de copii, inclusiv restaurante) cu: draperii şi perdele,
saltele şi perne, lenjerie de pat, pături şi cuverturi de pat, stofe de mobilă, covoare şi
mochete, halate şi uniforme pentru personal, material textil pentru corturi şi camping.
 Spaţii publice de divertisment (săli de teatru şi concerte, cinematografe, etc.) cu: draperii,
perdele şi cortine panză pentru decoruri de scenă, stofă şi pluş pentru tapiţerie, mobilier,
covoare şi mochete, salopete, halate şi uniforme pentru tehnicieni şi personal de serviciu.
 Spaţii publice comerciale pentru draperii şi perdele, covoare şi mochete, feţe de masă,
halate, costume pentru vânzători şi ospătari.
 Spaţii publice administrative (cabinete, săli de şedinţă, săli de aşteptare, etc.) cu: tapete,
draperii şi perdele, stofe pentru tapiţerie mobilă, covoare şi mochete.
 Mijloace de transport: avioane, vapoare, vagoane, autocare, autoturisme, autocamioane,
salvări, săli de aşteptare pentru gări, autogări, aeroporturi cu: perdele, mochete, covoare,
tapiţerie şi huse pentru scaune, tapete interioare, lenjerie de pat şi de masă, cuverturi,
prelate de protecţie, halate pentru personalul de serviciu, echipament personal navigant.
 Activităţi sportive(turism, camping, sporturid e iarnă, raliuri şi competiţii auto-moto etc.)
cu: costume de sport, rucsacuri şi hanorace, costume pentru concurenţii de pe maşinile
de raliuri.
 Diverse unităţi ale forţelor armate cu: ţesături pentru lenjerie de pat şi de masă, ţesături
pentru prelate, huse, pelerine şi foi de cort, ţesături pentru salopete şi haine de protecţie,
ţesături pentru uniforme de protecţie în pirotehnie, tancuri, etc.
După cum s-a menţionat anterior, literatura de specialitate defineşte noţiunea de indice
limită de oxigen (LOI %) ca fiind procentul minim de oxigen din mediu necesar întreţinerii
arderii în condiţii standardizate de derulare a procesului. Valoare indicelui este dependentă de

9
 10
repriza probei, de caracteristicile structurale ale materialului şi de tratamentul de finisare
aplicat.
Valorile necesare ale indecelui limită de oxigen pentru materialele textile cu proprietăţi
ignifuge, în funcţie de destinaţia acestora, sunt prezentate în tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Valorile indicelui limită de oxigen pentru diferite materiale textile
Domeniul de utilizare Produsul textil LOI (%)
Îmbrăcăminte pentru copii 28
Îmbrăcăminte Îmbrăcăminte pentru bătrâni 28
Îmbrăcăminte de dormit 28
Perdele 29-30
Produse de interior Covoare 24-26
Tapete 25
Lenjerie de pat Pături 24
Cearşafuri 24

Perdelele sunt cele mai susceptibile să ia foc şi au impus LOI cu valoarea cea mai mare
(29-30%), urmate de îmbrăcăminte (28%)
IV. CONCLUZII

Atunci când se efectuează un tratament de ignifugare pe materiale textile, care trebuie

să răspundă unor exigenţe din punct de vedere al comportării la foc, nu trebuiesc neglijate
celelalte proprietăţi la fel de importante şi anume: confortul, aspectele estetice şi de rezistenţă
la uzură.
Obţinerea unor rezultate bune la testele de ardere nu trebuie să constutituie singurul
criteriu de alegere a unui tratament permanent de ignifugare, ci trebuie să se ţină cont şi de
alte criterii:
 subiective – tuşeu, aspect, confort;
 obiective – micşorarea rezistenţei la uzură, a rezistenţei vopsirii la lumină,
modificarea nuanţelor şi toxicitatea fumului degajat prin arderea materialului
textil.

10