Fibrele textile

Fibrele textile
naturale:
vegetale
animale
chimice:
artificiale (din polimeri naturali)
sintetice (din polimeri sintetici)

Recunoasterea tesaturilor

Cea mai simpla metoda de recunoastere a fibrelor textile este proba de ardere si anume se
supune la flacara un fir sau cteva fire att din batatura, ct si din urzeala, din materialul care ne
intereseaza. Rezultatul va fi diferit dupa natura fibrei.
Datorita comportarii diferite a fibrelor de origine animala si vegetala fa& 818f51i #355;a de
reactivi, fibrele pot fi identificate si prin metode chimice. Astfel, daca se ncalzeste o solutie de
hidroxid de sodiu (soda caustica) 10% n care se introduc esantioanele de tesaturi, se poate
observa ca fibrele animale se dizolva usor (dispar) n timp ce fibrele vegetale nu sint
atacate.
Bumbacul, inul, cnepa, iula, ramia (fibre naturale, de origine vegetala) ard repede, cu
flacara, degajnd un miros de hrtie arsa si se transforma ntr-o cenusa alba, inconsistenta. Aceste
fibre au rezistenta scazuta la actiunea acizilor, n special a acizilor anorganici (clorhidric, sulfuric
etc.). Solutiile diluate ale acestora nsa (2-4 g/l) nu ataca fibra la rece. Dupa tratamentele facute
n mediu acid tesatura trebuie clatita foarte bine.
Lina, parul de capra, mohairul, parul de camila (fibre naturale, de origine animala) ard
lent, locul arderii scnteioza si fibra arsa lasa un scrum rigid (sub forma unui fir negru,
ntortocheat) dar sfa-rmicios. Mirosul este neplacut, da corn ars. Una, n comparatie cu
bumbacul, inul, cnepa, iuta si ramia, nu rezista la actiunea substantelor alcaline. Amoniacul ars
actiune mai redusa, prezentnd avantajul ca fiind volatil se ndeparteaza prin uscare. De
asemenea, nu rezista ia actiunea acidului sulfuric concentrat.
Matasea naturala (fibra naturala, de origine animala) se recunoaste usor dupa aspect, are
luciu si un fosnet caracteristic. Arde ca si lina cu miros de corn ars, locul aprins se umfla,
formnd o mica gamalie. Aceasta fibra se dizolva, chiar la rece, n solutii concentrate de acizi
anorganici (clorhi-dric, sulfuric etc.). Acizii organici (acetic, formic) in concentratii reduse (1%)
nu ataca fibra nici chiar la fierbere. Matasea naturala nu rezista la actiunea substantelor alcaline
concentrate. Solutiile foarte diluate de soda calcinata si cele de amoniac nu-i produc degradari
nsemnate la cald (95C).
Matasea viscoza, matasea cupro-amoniacala (bem-berg), matasea acetat si lna
artificialasnt fibre artificiale. Matasea de viscoza si matasea cupro-amoniacala ard ca si fibrele
naturale de origine vegetala cu flacara si miros de hrtie arsa, lsind o cenusa alba. In comparatie
cu bumbacul, arderea este mai vie si mai rapida. Aceste tesaturi snt mult mai sensibile la
actiunea acizilor dect bumbacul. Se recomanda sa se spele cu detergenti, fara adaos de substante
alcaline (soda calcinata etc.), pentru a se evita degradarea lor.

Matasea acetat are luciu placut asemanator cu al matasii naturale. Arde cu miros ntepator,
lasnd un rest mineral consistent. Se dizolva n acetona. Nu rezista n acizi concentrati si n alcalii.
Lina artificiala prezinta nsusiri asemanatoare linii naturale. La ardere emana acelasi miros
caracteristic de corn ars, iar firul ars prezinta o gamalie sfarmicioasa. La fabricarea tesaturilor
textile industriale se foloseste n amestec cu lina naturala.
Fibrele
poliamidice,
poliesterice,
poliuretanice
elastomere,
poliacrilonitrilice,
polipropilenice, din policlorura de vinii si din alcool polivinilic snt fibre sintetice.
Poliamidele (relon, nailon etc.) se folosesc in tricotaje, la fabricarea ciorapilor, a lenjeriei de
corp, a mbracmintii exterioare, de asemenea, pentru tesaturi tehnice, frnghii, furnituri pentru
ncaltaminte etc. Aceste fibre au rezistenta foarte buna la substantele alcaline, chiar n solutii mai
concentrate si la cald. Snt sensibile nsa la acizi, rezistnd numai n solutii diluate de acizi si la
rece. Nu rezista la actiunea substantelor oxidante ca apa oxigenata sau hipoclorit de sodiu. Ard
cu flacara si se topesc formnd la capatul fibrei o gamalie, care se ntareste la rece. Se dizolva n
fenol si n acid formic concentrat.
Fibrele poliesterice, cunoscute la noi in tara sub denumirea comerciala de terom, se folosesc n
tricotaje, la fabricarea perdelelor, a tricotajelor pentru lenjeria de corp, la diferite tesaturi, cravate. Se folosesc si n amestec cu lna si cu bumbacul pentru tesaturi care prezinta o buna revenire din sifonare. Rezista la actiunea solutiilor diluate de acizi, dar snt mai putin stabile la
alcalii. De asemenea, au o buna stabilitate fata de substantele oxidante (apa oxigenata etc.). Se
dizolva n fenoli. Ard, se topesc si formeaza o gamalie care se ntareste la rece.
Fibrele poliacrilonitrilice, fabricate la noi n tara sub denumirile comerciale de melana, PAN,
(PNA), orlon, acrilan, se folosesc n tricotaje, ca nlocuitori ai lnii sau n amestec cu fibre celulozice, n tricoturi si tesaturi. Poseda o buna stabilitate la acizi si la actiunea substantelor oxidante. Fata de substantele alcaline snt mai putin rezistente dect poliamidele. Ard ca si celelalte
fibre sintetice.
Fibrele polipropilenice se folosesc n industria textila n tricotaje si la fabricarea covoarelor si,
de asemenea, n industria electrotehnica. Prezinta o foarte buna rezistenta la actiunea
substantelor chimice (acizi, alcalii, solventi organici etc.) si la putrezire.
Fibrele din policlorura de vinii snt hidrofobe (nu au afinitate pentru apa), ceea ce le face
improprii pentru industria textila, unde se folosesc numai n cazuri speciale la tricotaje pentru
produse anti-reumatice. Aceste fibre nu ard, nu putrezesc, snt rezistente la actiunea acizilor,
alcaliilor, substantelor oxidante, solventilor organici. Snt atacate nsa de amoniac si snt solubile
n eteri si esteri.
Fibrele din alcool polivinilic snt sifonabile, se folosesc de obicei pentru nlocuirea bumbacului.
Snt mai stabile la acizi dect fibrele celulozice, prezinta o rezistenta slaba la substantele alcaline
si nu snt atacate de substantele oxidante.