Stabiliţi valoarea de adevăr a afirmaţiilor de mai jos încercuind litera A pentru afimaţia adevărată,

respectiv litera F pentru afirmaţia falsă.

A. F. La temperatură obişnuită apa este lichidă datorită legăturilor covalente pe care le conţine.
A. F. În seria HF, HCl, HBr polaritatea legăturii creşte.
A. F. Heliu cristalizează în reţea moleculară.
A. F. Sunt două feluri de legături ionice: polare şi nepolare.
A. F. În seria C2H6, C2H4, C2H2 lungimea legăturii scade.
A. F. În molecula SO3 la atomul de sulf se găseşte o pereche de electroni neparticipanţi.
A. F. Ionul de S2─ are o rază mai mică decât ionul de Cl–.
A. F. În şirul H2S, HCl, HI proprietăţile acide se intensifică de la stânga la dreapta.
A. F. În seria NH3, PH3, AsH3 polaritatea legăturii creşte de la stânga la dreapta .
A. F. Efectul termic al reacţiei chimice depinde de starea de agregare a substanţelor participante.
A. F. Echilibrul chimic este o stare a sistemului reactant, în care sistemul atinge un minim energetic.
A. F. Raza cationului Ca2+ este mai mică decât a lui K+.
A. F. În şirul C2H2, C2H4, C2H6 lungimea legăturii carbon-carbon scade.
A. F. În seria CaBr2, CaCl2, CaF2 temperaturile de topire scad de la stânga la dreapta .
A. F. În sistemele eterogene viteza de reacţie creşte odată cu mărirea suprafeţei de contact.
A. F. La mărirea temperaturii echilibrul chimic se deplasează în sensul reacţiei exoterme.
A. F. Volumul molar al gazelor este constant indiferent de temperatură şi presiune.
A. F. În reacţiile chimice cantitatea de substanţă se conservă.
A. F. În reacţiile chimice numărul atomilor oricărui element rămâne neschimbat.
A. F. Doi mol de oxigen şi doi mol de alcool conţin acelaşi număr de molecule.
A. F. În condiţii normale, 1 mol de HCl conţine 6,02∙10−23 molecule.
A. F. În timpul reacţiilor chimice moleculele nu suferă modificări.
A. F. În molecula CO2 atomul de carbon are o pereche de electroni neparticipanţi.
A. F. În şirul H2, F2, Br2 lungimea legăturii creşte.
A. F. În seria H2O, H2S, H2Se polaritatea legăturii scade de la stânga la dreapta .
A. F. În seria NaF, NaCl, NaI temperatura de topire scade.
A. F. Între moleculele de alcool se formează de legături de hidrogen.
A. F. În molecula CS2 există legături π.
A. F. Solubilitatea unei substanţe solide nu depinde de gradul ei de mărunţire.
A. F. Gradul de disociere creşte odată cu creşterea concentraţiei soluţiei.
A. F. Cu cât pH-ul e mai mic cu atât soluţia e mai acidă şi concentraţia ionilor hidroniu mai mare.
A. F. La hidroliză se leagă cu ionii apei doar ionul electrolitului slab din sare.
A. F. În soluţii bazice concentraţia ionilor hidroniu e mai mare de 10-7 mol/l.
A. F. O soluţie saturată este totdeauna o soluţie concentrată.
A. F. Solubilitatea gazelor creşte la mărirea temperaturii.
A. F. Gradul de disociere creşte odată cu diluarea soluţiei.
A. F. În soluţiile acide concentraţia ionilor hidroxil este mai mică de 10-7 mol/l.
A. F. La diluarea soluţiei hidroliza se intensifică.
A / F. Hidroliza sărurilor ce provin de la un acid slab şi bază tare se poate diminua prin adăugare
de acid.
A / F. Hidrocarburile cu aceeaşi fomulă generală şi catenă diferită sunt izomeri de catenă;
A / F. Metanul este un gaz incolor, inodor şi mai uşor decât aerul;
A / F. Reacţiile de ardere a alcanilor sunt endoterme;
A / F. Fiecare termen al seriei de omologi are masa cu 14 mai mare decât următorul;
A / F. Alcanii sunt hidrocarburi aciclice ce conţin doar atomi de carbon hibridizaţi sp3.
A / F. Primul termen al seriei de omologi are masa moleculară mai mică cu 14 faţă de următorul;
A / F. Alcanii cu catenă liniară au puncte de fierbere şi topire mai scăzute decât izoalcanii;
A / F. n-decanul şi 2,2-dimetiloctanul sunt izomeri de catenă;
A / F. Hidrocarburile se dizolvă în apă şi alţi solvenţi polari.
A / F. Cicloalcanii sunt hidrocarburi nesaturate deoarece nu conţin numărul maxim de atomi de
hidrogen ce pot fi legaţi de atomii de carbon.
A/ F. Benzenul decolorează apa de brom.
A/ F. Benzenul este un lichid uleios uşor volatil.
A/ F. Prin oxidarea benzenului cu permanganat de caliu se obţine acid benzoic.
A/ F. Prin distilarea păcurei se obţin uleiuri şi lubrifianţi.
 A/ F. Petrolul nu are un punct de fierbere definit deoarece este un amestec de compuşi.
A/ F. Benzenul adiţionează apă în prezenţa acidului sulfuric.
A/ F. Parafina se obţine prin distilarea secundară a petrolului.
A/ F. La cracarea termică a motorinei se obţin gaze şi benzină.
A/ F. Benzina este un omolog al benzenului.
A/ F. Toluenul se oxidează cu soluţie de permanganat de potasiu.
A/ F. Formalina este soluţia ce conţine 40% aldehidă formică.
A/ F. Fenolul nu interacţionează cu apa de brom.
A/ F. Acetona reacţionează cu reactivul Tollens formând acid acetic.
A/ F. Etilenglicolul este utilizat la prepararea fibrelor lavsan.
A/ F. Etanolul reacţionează cu NaOH cu formare de etoxid de sodiu.
A/ F. Aldehida formică se utilizează pentru prepararea fenoplastelor.
A/ F. Fenolul nu interacţionează cu apa de brom.
A/ F. Acetona adiţionează hidrogen transformându-se în alcool izopropilic.
A/ F. Glicerina interacţionează cu NaOH formând glicerat.
A/ F. Etanolul este utilizat pentru prepararea cauciucului sintetic.
A / F. Grăsimile sunt esteri ai glicerinei cu acizi graşi ;
A / F. Săpunul spală bine în apa dură deoarece se formează săruri insolubile de calciu şi magneziu ;
A / F. Gliceridele nu au miros şi sunt mai uşoare decât apa.
A / F. Esterii au puncte de fierbere inferioare acizilor din care provin.
A / F. Esterii sunt mai solubili în apă decât în alcool.
A / F. În timpul spălării picăturile de grăsime sunt pătrunse de capetele polare ale săpunului;
A / F. Margarina se obţine prin reacţia de hidrogenare a uleiurilor ;
A / F. Palmitatul de sodiu este un component al săpunului solid.
A / F. Glucoza şi fructoza sunt omologi.
A / F. Fructoza are gustul cel mai dulce.
A / F. La hidroliza zaharozei se obţine doar glucoză.
A / F. Zaharoza este o dizaharidă reducătoare.
A / F. Glucoza şi fructoza formează cu Cu(OH)2 o soluţie albastru-intens.
A / F. Proteinele sunt polipeptide naturale cu mase moleculare de peste 10.000 de unităţi.
A / F. Denaturarea proteinei este un proces de distrugere a structurii secundare şi terţiare a acesteia.
A / F. Proteinele se identifică cu ajutorul reacţiei cu acidul sulfuric.
A / F. Aminoacizii sunt produşii hidrolizei totale a proteinelor.
A / F. Proteinele se obţin prin policondensarea α - aminoacizilor.
A / F. Soluţiile concentrate de acizi denaturează proteinele.
A / F. Structura primară a proteinei reprezintă aranjarea moleculei în formă de spirală.
A / F. Glicerina este un aminoacid cu doi atomi de carbon.
A / F. Activitatea biologică a proteinei e determinată de structura ei terţiară.
A/ F. Benzina este un izomer al benzenului.
A/ F. Reacţia aldehidelor cu reactiv Tollens este o reacţie de oxidare parţială.
A/ F. Glicerina intră în compoziţia grăsimilor.
A/ F. Aldehidele sunt compuşi hidroxilici..
A/ F. Aminoacizii sunt compuşi amfoteri.
A/ F. Reacţia „oglinzii de argint” este reacţia aldehidelor cu reactivul Tollens.
A/ F. Benzenul este o hidrocarbură nesaturată.
A/ F. Etilenglicolul se foloseşte pentru prepararea soluţiilor antigel.
A/ F. Motorina este o fracţie a petrolului mai uşoară decât benzina.
A/ F. Glucoza şi fructoza sunt omologi.
A / F. În analiza titrimetrică se utilizează reacţii ireversibile şi rapide.
A / F. Titrantul este soluţia la care se determină concentraţia prin titrare.
A / F. Standardele secundare sunt soluţii cu concentraţii precis stabilite prin titrare cu un standard
primar.
A / F. În titrările acido-bazice punctul de echivalenţă poate fi determinat cu ajutorul indicatorilor.
A / F. Biureta este utilizată pentru măsurarea părţii alicote de soluţie supusă titrării.
A / F. Metoda volumetrică este metoda de determinare a volumului unei soluţii .
A / F. Soluţiile standard pot fi preparate din probe titrisol, numite fixanale.
A / F. Sfârşitul titrării e determinat de punctul de echivalenţă.
A / F. Pentru titrarea soluţiilor diluate de acizi poate fi utilizat orice indicator.
A / F. Instalaţia de titrare este formată din pipetă şi balon cotat.
A / F. Reactivul specific este reactivul ce dă un semnal analitic numai cu o singură substanţă.
A / F. Ionul Fe3+ poate fi separat de Pb2+ prin precipitare cu NaOH.
A / F. Identificare ionului sulfat, în mediu acid prin precipitare sub formă de BaSO4 este jenată
de prezenţa ionului Ca2+.
A / F. Analiza sistematică presupune identificarea ionilor şi apoi separarea lor în grupe.
A / F. Reactivii analitici de grup sunt reactivi specifici.
A / F. O reacţie analitică este o reacţie folosită pentru a identifica, separa sau determina un
component dintr-un amestec.
A / F. Degajarea unui gaz incolor la acidularea soluţiei cu acid sulfuric dovedeşte prezenţa
ionului carbonat.
A / F. Reacţia de identificare a ionului Fe3+ cu SCN─ este o reacţie de grup.

Completaţi propozițiile:
a) Legătura σ este legătura formată prin întrepătrunderea norilor electronici .....
b) Legătura de hidrogen se realizează între ... substanţelor ce conţin atomi de hidrogen legaţi de ...
c) În nodurile reţelei covalente se găsesc ... legaţi prin legături ...
d) Legătura π este legătura formată prin întrepătrunderea norilor electronici .....
e) Energia de legătură reprezintă energia necesară ....
f) În nodurile reţelei metalice se găsesc ... legaţi prin ...
g) Toluenul participă la substituţie mai ... decât benzenul.
h) 1,2 –dimetilbenzenul şi etilbenzenul sunt ...
i) Fenilul este un ... al benzenului.
j) Pentru hidrocarburile aromatice este caracteristică reacţia de ...
k) 1,2 –dimetilbenzenul şi etilbenzenul sunt ...
l) Toluenul este un .... al benzenului.

Selectaţi cuvântul din paranteză care completează corect fiecare dintre următoarele afirmaţii şi scrieţi-l
în spaţiul rezervat:
a) Volume egale de diferite gaze , în condiţii identice conţin ………..… ……...…. (acelaşi număr/număr
diferit) de molecule.
b) Izotopii clorului 17 35
Cl şi 37 17 Cl au acelaşi număr de ……..…….(protoni / neutroni).
c) Un orbital de tip d conţine maximum……………(doi /zece) electroni.
d) În seria LiCl, NaCl, KCl temperaturile de topire ......................(cresc/scad) de la stânga la dreapta.
e) Reacţia .......................... (exotermă/endotermă) decurge cu degajare de căldură.
f) În condiţii ....................... (normale/obişnuite) 1 mol de gaz ocupă un volum de 22,4l.
g) Pe al treilea nivel energetic pot exista maxim ............................... (opt/optsprezece) electroni.
h) Într-un ion negativ, numărul protonilor din nucleul atomic este mai……… ( mic / mare)decât numărul
electronilor din învelişul electronic.
i) În seria HBr, HCl, HF temperaturile de fierbere ...................(cresc/scad) de la stânga la dreapta.
j) Prezenţa catalizatorului ..........(are/nu are) influenţă asupra deplasării echilibrului chimic.
k) Cea mică particulă indivizibilă chimic se numeşte ………..… (atom/moleculă).
l) Elementul chimic reprezintă specia de atomi cu acelaşi număr de ……..…….(protoni / neutroni).
m) Un subnivel de tip d conţine maxim……………(cinci /zece) electroni.
n) În nodurile reţelei moleculare se găsesc ............. (atomi/molecule).
o) Legătura sigma se formează la întrepătrunderea ...................(axială/laterală) a orbitalilor
monoelectronici.

Pentru fiecare item al acestui subiect, încercuiţi numai litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare
item are un singur răspuns corect. Nu se admit ştersături!
1) Densitatea dioxidului de carbon în raport cu hidrogenul are valoarea:
a. 44 b. 22 c. 0,045 d. 0,022
2) Al doilea strat al învelişului electronic al unui atom conţine:
a. 2 orbitali s b. 6 orbitali p c. 3 orbitali p d. 5 orbitali d
3) Clorura de amoniu cristalizează în reţea:
 a. moleculară b. ionică c. atomică d. covalentă
4) Dintre următoarele substanţe, formează molecule polare:
a. CO2 b. Na2S c. N2 d. NH3
5) Expresia corectă a legii acţiunii maselor pentru reacţia: 2Ca(s) + O2(g) = 2CaO(s) este:
a. v = kC2(Ca)+C(O2) b. v = kC2(Ca)C(O2) c. v = kC(O2) d. v = kC(Ca)C(O2)
6) Densitatea oxigenului în condiţii normale are valoarea:
a. 0,71g/l b.1,43 g/l c.0,71 g/ml d.1,10 g/l
7) Al doilea strat al învelişului electronic al unui atom conţine:
a. 2 orbitali b. 3 orbitali c. 4 orbitali d. 8 orbitali
8) Dintre următoarele substanţe, formează molecule nepolare:
a. SO2 b. H2O c. CO2 d. H2S
9) Clorura de hidrogen cristalizează în reţea:
a. moleculară b. ionică c. atomică d. covalentă
10) Expresia corectă a constantei de echilibru pentru sistemul:
2SO3(g) + C(s) 2SO2(g) +CO2(g) este:
a. K= [SO2][CO2]/[SO3][C] b. K= [SO2]2[CO2]/[SO3]2[C]
c. K= [SO2]2[CO2]/[SO3]2 d. K= [SO3]2/[ SO2]2[CO2]
11) Raza atomică cea mai mică o are atomul:
a. F b. Na c. O d. Be
12) Seria în care caracterul oxidant creşte este:
a. O, S, Se; b. Al, Mg, Na; c.Li, Na, K d. Ge, Si, C.
13) Elementul cu cel mai pronunţat caracter metalic este:
a. Ca b. Sr c. Na d. K
14) Ionul cu configuraţia [Ne] este:
a. Fe3+; b. Ca2+; c. N3─; d. Si4─;
15) Caracterul acid creşte în seria:
a. CO2, SiO2, GeO2 b. As2O5, P2O5, N2O5 c. Cl2O7, SO3, P2O5 d. Na2O, K2O, Rb2O
16) Expresia constantei de disociere a acidului sulfuros este:
2
2H   SO 2   H   SO 2  
17) Kd =    3  ; b. Kd =    3  ; c. Kd = H 2SO 3  .
H 2SO 3  H 2SO 3  2
H   SO 2  
   3 
18) Grupul de substanţe ce conţine doar electroliţi slabi este:
a. NaOH, H2S, KNO3; b. CH3COONa, HCOOH, Ca(OH)2;
c. HF, HNO2, NH4OH; d. HI, Cu(OH)2, Na2SO4.
19) În soluţia de acid azotos se conţin următoarele particule:
a. HNO2, H2O; b. H2O, H+, NO2─; c. HNO2, H2O, H+, NO2─.
20) Soluţia în care [OH─] este 10─2 mol/l este caracterizată de:
a. Mediu acid, turnesolul are culoare roşie;
b. Mediu bazic, fenolftaleina are culoare zmeurie;
c. Mediu acid, metiloranjul are culoarea galbenă.
21) Concentraţia ionilor Al3+ în soluţia de Al2(SO4)3 cu concentraţia molară 0,02 mol/l este egală cu:
a. 0,02 mol/l; b. 0,04 mol/l; c. 0,01 mol/l
22) Expresia constantei de disociere a acidului orofosforic este:
3
3H   PO 3   H   PO 3  
a. Kd = H 3 PO 4  ; b. Kd =    4  ; c. Kd =    4  .
3
H   PO 3  
H 3 PO 4  H 3 PO 4 
   4 
23) Grupul de substanţe ce conţine doar electroliţi tari este:
a. FeCl3, HF, NaOH; b. Ca(OH)2, H2SO4, Na2CO3;
c. CH3COOH, KOH, NaCl; d. HCl, Ba(OH)2, AgCl.
24) În soluţia de hidroxid de bariu se conţin următoarele particule:
a. Ba(OH)2, H2O; b. H2O, Ba2+, OH─; c. Ba(OH)2, H2O, Ba2+, OH─.
25) Soluţia în care [H+] este 10─3 mol/l este caracterizată de:
a. Mediu acid, fenolftaleina are culoare zmeurie;
b. Mediu bazic, turnesolul are culoare albastră;
 c. Mediu acid, metiloranjul are culoarea roşie.
26) Concentraţia ionilor NO3─ în soluţia de Al(NO3)3 cu concentraţia molară 0,03 mol/l este egală cu:
a. 0,01 mol/l; b. 0,09 mol/l; c. 0,03 mol/l
27) Sulfatul de bariu se dizolvă în:
a. HNO3; b. KOH; c. NH4OH; d. nu se dizolvă.
28) Într-o soluţie saturată a unui electrolit slab:
a. Valoarea PS este egală cu produsul concentraţiei ionilor;
b. Valoarea PS este mai mare decât produsul concentraţiei ionilor.
c. Valoarea PS este mai mică decât produsul concentraţiei ionilor;
29) O precipitare se consideră completă dacă:
a. Concentraţia speciei precipitate rămase în soluţie este mai mare de 10-6mol/l;
b. Se adaugă exces de precipitant;
c. Concentraţia speciei precipitate rămase în soluţie este mai mică de 10-6mol/l.
30) Separarea cationilor în grupe analitice are ca scop:
a. înlăturarea ionilor jenanţi;
b. trecerea cationilor sub formă de precipitate;
c. identificarea cationilor din probă.
2. În chimia analitică solubilitatea se exprimă prin:
a. Concentraţia molară a substanţei dizolvate;
b. Titrul substanţei dizolvate;
c. Partea de masă a substanţei dizolvate.
3. Un precipitat se dizolvă atunci când:
a. Produsul concentraţiilor ionilor P.I. este superior PS;
b. Produsul concentraţiilor ionilor P.I. este inferior PS;
c. Produsul concentraţiilor ionilor P.I. este egal cu PS.

Se dă reacţia: C(s) + H2O(g) H2(g) + CO(g) -Q

a) Tăiaţi cuvintele în plus astfel încât să rămână caracteristicile acestei reacţii:
reacţie exotermă/ endotermă, omogenă/eterogenă, reversibilă/ireversibilă.
b) Indicaţi doi factori ce pot mări viteza acestei reacţii:
1. ....................................................
2. ......................................................
Precizaţi cum se va deplasa echilibrul chimic al reacţiei de obţinere a iodurii de hidrogen la acţiunea factorilor de
mai jos, completând tabelul cu cuvintele: spre stânga, spre dreapta sau nu se deplasează.
a) mărirea temperaturii:
b)micşorarea presiunii:
c) adăugarea de hidrogen;
d) adăugarea de catalizator.