Dezvoltarea circulației

În viața intrauterină, embrionul își dezvoltă 2 sisteme circulatorii:

1. Circulația omfalo-mezenterică = circulația vitelină
2. Circulația utero-placentară = circulația ombilicală
Împărțirea în cele 2 sisteme circulatorii e în raport cu sursa de nutriție, ambele circulații folosesc vase în comun care devin
funcționale atunci când cordul își începe activitatea.
E vorba de embrionul de 5 mm și 40 de somite - S4/5
Ulterior în dezvoltare, circulația vitelină, e înlocuită de cea ombilicală.

A. Circulația vitelină
Tubul cardiac are 2 extremități:
 Cefalică = arterială
 Caudală = venoasă
~ Fiecare din aceste extremități se continuă cu vase sangvine (dau sau primesc vase sangvine). Tr arterial dă vase, la tr
venos vin vase.
~ Tr arterial - la extremitatea cefalică a tubului cardiac - se termină printr-o porțiune dilatată, sac aortic. Acesta
părăsește pericardul, ajunge în torace și se ramif în arcuri aortice.
~ De-o parte și de alta a faringelui, organ cefalic se găsesc arcurile branhiale care vor fi străbătute de arcurile aortice,
care se vor termina în aortele dorsale. Acestea vor fi sit lat de notocord!
Arcurile aortice sunt formațiuni simetrice, pereche, formând un șir dr și unul stg pe care impropriu le numim aorte ventrale.
Aortele dorsale se ramifică în :
- Rr ventrale
- Rr dorsale
- Rr laterale
~ Orig acestor rr corespunde nivelului de separație a segmentelor primordiale ale cordului, de unde capătă den de aa
intersegmentare; din categoria acestora din urmă vor face parte și arterele viteline dr și stg.
Ulterior, cele stângi atrofiindu-se!

B. Circulația utero-placentară
~ Are durată pe toată per vieții intrauterine și suferind câteva modificări va fi preluată de circ definitivă. Ac circulație e
independentă de cea vitelină având o orig extraembrionară în vasele existente pe învelișurile fetale.
~ Se dezv treptat!
~ Începând în mezodermul corial prin prezența de insule sanguine care vor conflua înt-o rețea vasculară din care ulterior iau
naștere capilarele. Acestea din urmă pătrund în axul vilozităților coriale și prin confluare dau naștere aa ombilicale (2).
~ De la origine fiecare aa ombilicală urcă apoi pe fața dorsală a per abd dorsal spre cordonul ombilical în care pătrund și apoi
se ramifică la niv corionului formând placenta fetală.
~ Circulația ombilicală = utero-placentară se întrerupe la naștere prin extracția fătului și tăierea cordonului ombilical. Astfel
că segm dintre ombilic și vezica urinară se obliterează rezultă lig ombilical medial (2), rest ombilical, iar restul aa ombilicale
rămân permeabile vascularizând organele pelvine.

Dezvoltarea sistemului arterial

În L2 fetală cele 2 aorte dorsale fuzionează formând aorta definitivă. Fuzionarea nu e pe toată lungimea lor, ci caudal de a
intersegmentară 7, deci cranial vor rămâne 2 aorte dorsale.
Porțiunea terminală a aortei dorsale fuzionate reprezintă în acea perioadă aa iliace comune cu mențiunea că a sacrală
medie, ramul terminal al aortei apare mai târziu prin fuzionarea celor 2 aa codale.
După formarea aortei definitive încep transformări structurale ale per aortic.
 La embrionul de 10 mm se definitivează tunica elastică externă a per aortic.
 La embrionul de 19-20 mm se diferențiază tunica elastică internă din structura peretelui.
 Mai tardiv, la embrionul de 27-28 mm se diferențiază restul tunicilor.
~ Vasa vasorum care e form din totalit vaselor care hrănesc per aortic, începe să se definitiveze mai tz între L4-5 și 7-8
când apare form din 2 rețele, una superficială și una profundă.

Arcurile aortice
Arcurile arteriale aortice corespund fiecărui arc brahial => fiecare arc aortic ia naștere printr-o extremitate ventrală din
sacul aortic, apoi străbate arcul branhial corespunzător și se termină în aorta dorsală. Sunt formațiuni simetrice care dispar
sau se modifică în fcț și de evoluția arcurilor branhiale respective.
La început sunt 6 perechi, simetrice și se reduc proporțional cu situația vertebratului pe scară filogenetică:
 La pești rămân toate 6
 La reptile rămân doar 2 perechi
 La păsări rămâne doar arcul 4 dr
 La mamifer numai arcul 4 stâng
  La embrionul uman sunt 6 perechi de arcuri aortice cu mențiunea că perechea a 5-a e inconstantă sau rudimentară,
iar apariția lor se dezvoltă treptat în timp în sens cranio-caudal.
Asta înseamnă că nu se observă niciodată toate când arcul 1 se atrofiază, arcul 6 abia se schițează. Au dezvoltare
neregulată! Când se aj la dezv maximă a unuia, se atrofiază altele.
Există o excepție de scurtă durată la embr de S5 când coexistă aprox toate, cele periferice fiind incomplete.
Inițial cele 6 perechi de arcuri aortice au o poziție înaltă, latero-faringian (numai arcul 6 ajunge în dr laringelui), iar ulterior
coboară în torace în S4-6.
De menționat că în S7 încep să dispară pe rând știind că ele s-au dezvoltat numai până în S6.

 Arcul aortic 1
~ Apare în S4!
~ Dispare în cea mai mare parte.
~ Resturile lui vor lua parte la edificarea:
- a maxilare
- a carotide externe

 Arcul 2 aortic
~ Dispare numai în porțiunea ventrală, segm dorsal al acestuia rămâne în legătură cu aorta dorsală luând naștere din el a
stapediană. Stapes = scarița din urechea internă.
~ A stapediană va lua parte la edificarea a carotide interne.
~ A stapediană se va împărți în 2 rr:
- Una cranială – a meningee medie
- Una caudală – un segment al a maxilare
~ La embrionul de 10 mm arcul 2 dispare.

 Arcul aortic 3
~ Dă naștere prin porțiunea proximală aa carotide comune, iar prin extrem distală aa carotide interne.
~ Dintr-un mugure independent al arcului aortic 3 ia naștere a carotidă ext care va coborî odată cu cordul.
Ulterior, ramul maxilar cu orig în a stapediană se va anastomoza cu a carotică externă pierzându-și leg inițială cu a carotidă
int și astfel devine un ram al carotidei externe, dar nu direct.
~ Rămâne un segment din arcul aortic 3, stuat sub originea a carotidă int, va deveni acc.
~ După aceste evenimente arcul 3 aortic dispare!

 Arcul aortic 4
~ Diferă diferit ca evoluție în stânga de dreapta.
În stg - tr arterial embrionar ( polul cranial al tubului cardiac ) este în continuarea directă cu arcurile 4 și 6 când are loc
apariția septului în interiorul tr arterial.
~ Porțiunea aortică rămâne în continuarea arcului aortic 4 stg.
~ Este topografic deasupra intersegmentului 7.
Din aceste porțiuni va lua naștere o porțiune cuprinsă între originea din arcul aortic și originea acc stg și a subclaviculară stg.
~ Din această porțiune când avem încă prezența arculuo arterial 4 va lua naștere între
~ Porțiunea proximală a crosei derivă din sacul aortic, iar porț distală din aorta dorsală stg.
~ Sub intersegmentul 7, a dorsală devine aortă toracică.
În dr – arcul aortic 4 se cont cu aorta dorsală dr tot până la niv intersegm 7.
~ Va da naștere arterei subclaviculare dr, iar alungirea acesteia împreună cu arcurile 3 și 4 și originea acc dr vor da naștere
a brahiocefalice din care vor deriva subclavia și acc dr.
~ Restul a dorsal sub intersegmentara 7 dispare.
~ Deci a subclavic dr are orig primară în aortă, iar după anastomoza cu arcul 4 aortic îmbracă originea definitivă din tr
brahiocefalic.
~ A subclavic stg nu derivă din arcul aortic ci din intersegm 7 stg, iar prin creșterea embrionului va urca până aproape de
originea acc stângi.
~ Deci intersegmentara 7, foste aorte dorsale e f importantă!

 Arcul aortic 5
Inconstant, rudimentar, dispare în S5, embrionul de 7 mm, fără urmă.

 Arcul 6 aoric
~ Apare cel mai tardiv în S6 când sacul aortic a dat naștere în aa pulmonare primitive.
~ Diferit în dr și în stg
~ În dr arcul aortic dispare distal, iar segmentul proximal înglobează artera pulmonară primitivă dr și se transformă în
segment proximal al arterei pulmonare definitivă.
În stg arcul aortic inițial are comportament asemănător, numai că partea lui distală persistă toată viața, inițial ca și canal
arterial permeabil, ulterior canal obliterat ( este o adaptare a circulației fetale legând aorta cu a pulmonară stânga ).
~ Arcurile aortice 6 sunt apropiate și în continuare directă a tr arterial, care ulterior se septează în 2 aa pulmonare
primitive care vor deveni aa pulmonare definitive.
~ Există o particularitate la apariția arcului aortic 6 pt că e cel mai caudal, lângă laringe și atunci n laringeu ram din vag
trece pe sub arc și se alungește ca n laringeu recurent.

În dr arcul 6 dispare distal și permite ca n laringeu să fie în contact cu arcul 4 dr,trecând pe sub crosa a subclaviculare dr.
În stg arcul 6 persistă dorsal, coboară până la nivelul canalului arterial care prin obliterare devine ligament, astfel n trece
peste crosa aortei, la niv canalului arterial.
Laringeul stg face parte din mediastinul superior, iar cel dr e în zona cervicală.

Anomalii și malformații ale artelerelor provenite din arcurile aortice

Țin de mecanismele de producere
1. Fuzionări de vase care în mod normal sunt separate
2. Persistența unor vase care în mod normal trebuie să dispară embrionar
3. Dispariția unor vase care trebuie să persiste pe tot parcursul vieții
4. Dezvoltarea incompletă a unui vas
5. Preluarea unei căi neobișnuite în procesul de definitivare a unui vas.
a. Arcul 4 dr poate să persiste, apar 2 arcuri aortice unite printr-un inel vascular care poate să comprime
traheea și esofagul ( pe scară filogenetică există această situație la reptile).
b. Alteori arcul aortic 4 se formează numai în dr – situație întâlnită la păsări sau la oameni în situs incersus.
c. Persistența arcului 6 dr cu dispariția segmentului distal al arcului aortic stg rezultanta e că originea
ductului arterial e din pumonara dr spre aortă.
d. Persistența canalului arterial după naștere
e. Fuziunea dintre aortă și tr pulmonarei datorită dezvoltării incomplete a septului aorticopulmonar.
f. Lipsa sau atrofia a pulmonare (ține de nedezv completă a arcului 6)
g. Stricturi ale aortei (coarctații de aortă) care în patologie sunt diferite în funcție de ductul arterial.
Se împart în:
~~ Preductale
~~ Postductale
Se pune diagnosticul după naștere
Se ia tensiunea ambelor membre și diferența sa pune diagnosticul.
Când avem coarctație de aortă preductal și asociere cu canal arterial postpartum se suspicionează sindromul Turner.
Prezența unui sept în lumenul aortic duce la compartimentarea aortei urmate de tulb vasc periferice și retrograd dilatarea
cordului.

6. Anomalii ale rr aortei

a) Existența unei sg artere pt cap și mb superior => tulburări mari
b) Existența a 2 tr brahiocefalice
c) Existența a 4 rr separate care pleacă din arcul aortei.

Dacă la prezența a 3 trunchiuri cu origine în crosa aortei se mai adaugă încă un tr comun din care pleacă aa pt subclavie,
vertebrala, toracica int, chiar ramul timic, anomalia devine f complexă, iar gravitatea e f mare chiar incompatibilă cu viața
dacă din tr comun cu origine în tr aortei pleacă și aa coronare.