Motoare Si Autovehicule PDF

1
Cuprins
PrefaŃă ...................................................................................................................... 4
1. Sisteme de monitorizare şi control. GeneralităŃi............................................ 5
1.1. Sisteme de monitorizare şi control specifice autovehiculelor ................... 5
1.2. Senzori....................................................................................................... 9
1.2.1 Senzori rezistivi .............................................................................. 10
1.2.2 Senzori capacitivi ........................................................................... 11
1.2.3 Senzori inductivi............................................................................. 12
1.2.4 Senzorii generatori de tensiune....................................................... 13
1.2.4.1 Termocuple ................................................................................ 13
1.2.4.2 Tahogenerator............................................................................. 13
1.2.4.3 Senzori care au la bază efectul Hall ........................................... 15
1.2.4.4 Sonda lambda ............................................................................. 15
1.2.5 Senzori generatori de sarcină electrică ........................................... 17
1.2.5.1 Senzori piezoelectrici ................................................................. 17
1.3. Adaptoare de semnal ............................................................................... 17
1.3.1 PunŃi Wheastone............................................................................. 17
1.3.2 Amplificatoare de tensiune............................................................. 19
1.3.3 Amplificatorul de sarcină ............................................................... 20
1.3.4 Integratorul ..................................................................................... 21
2. Măsurarea temperaturii................................................................................ 22
2.1. GeneralităŃi .............................................................................................. 22
2.2. Termocuple.............................................................................................. 23
2.3. TermorezistenŃe....................................................................................... 26
2.4. Termistori ................................................................................................ 26
2.5. Circuit integrat......................................................................................... 26
2.6. Termometrie în infraroşu ........................................................................ 27
2.7. Senzori utilizaŃi pe autovehicul ............................................................... 27
3. Măsurarea poziŃiei ....................................................................................... 29
3.1. GeneralităŃi .............................................................................................. 29
3.2. Senzori de poziŃie utilizaŃi pe autovehicul .............................................. 32
4. Măsurarea presiunii ..................................................................................... 34
4.1. GeneralităŃi .............................................................................................. 34
4.2. Senzori de presiune utilizaŃi pe autovehicul............................................ 36
5. Măsurarea debitelor ..................................................................................... 37
5.1. Debitmetru cu difaragmă......................................................................... 37
5.2. Debitmetru cu fir cald ............................................................................. 37
5.3. Senzori de debit utilizaŃi pe autovehicul ................................................. 39
6. Măsurarea forŃelor şi a momentelor............................................................. 39
6.1. Senzori rezistivi cu timbre tensometrice ................................................. 40
6.2. Măsurarea forŃei cu senzori capacitivi..................................................... 42
6.3. Măsurarea momentului cu senzori optici ................................................ 42
7. Prezentarea standului monocilindrului M511.............................................. 43
2
7.1. GeneralităŃi .............................................................................................. 43
7.2. Sistemul de achiziŃii de date.................................................................... 47
7.3. Etapele realizării instrumentului virtual de achiziŃie a datelor................ 50
7.4. Sistemul AVL DiCom 4000de monitorizare turaŃie şi noxe ................... 58
7.4.1 Controlul măsurării......................................................................... 64
7.5. AchiziŃia presiunii din cilindru şi a presiunii de injecŃie......................... 67
7.5.1 Determinarea momentului de început al arderii ............................. 69
7.5.1.1 Elemente teoretice...................................................................... 69
7.5.1.2 Mersul lucrării ............................................................................ 74
7.5.2 Determinarea momentului de început al injecŃiei........................... 75
7.5.2.1 Elemente teoretice...................................................................... 75
7.5.2.2 Mersul lucrării ............................................................................ 77
7.5.3 Determinarea duratei injecŃiei ........................................................ 78
7.5.3.1 Elemente teoretice – Conform lucrării anterioare ...................... 78
7.5.3.2 Mersul lucrării ............................................................................ 78
7.5.4 Determinarea duratei perioadei de întârziere la autoaprindere....... 78
7.5.4.1 Elemente teoretice – Conform lucrărilor anterioare................... 78
7.5.4.2 Mersul lucrării ............................................................................ 78
8. Stand experimental echipat cu motor pe benzină în 2 timpi........................ 79
8.1. Descrierea standului ................................................................................ 79
8.1.1 Prezentarea motorului BAUTEIL 2S9............................................ 82
8.1.2 Prezentarea generatorului monofazat tip GTE 4/220 TS deparazitat.
84
8.1.3 Tabloul de comandă........................................................................ 86
8.1.4 Ridicarea diagramei indicate şi caracterizarea acesteia.................. 87
8.1.4.1 Elemente teoretice – Conform capitolului 7............................... 87
8.1.4.2 Mersul lucrării ............................................................................ 87
8.1.5 Determinarea duratei perioadei de întârziere la autoaprindere....... 87
8.1.5.1 Elemente teoretice – Conform capitolului 7............................... 87
8.1.5.2 Mersul lucrării ............................................................................ 87
8.2. Utilizarea unor criterii empirice la controlul momentului optim de inceput
al arderii la motoarele cu aprindere prin scânteie ..................................................... 88
8.2.1 Criterii empirice utilizate la controlul momentului optim de inceput
al arderii 89
8.2.1.1 Criteriul poziŃionării maximului presiunii.................................. 89
8.2.1.2 Criteriul fracŃiunii de carburant.................................................. 90
8.2.1.3 Criteriul raportului de presiune .................................................. 91
8.2.1.4 Concluzii .................................................................................... 93
8.2.2 Verificarea îndeplinirii criteriului maximului presiunii.................. 93
8.2.3 Verificarea îndeplinirii criteriului raportului presiunilor................ 93
8.3. Stand pentru comanda şi calibrarea injectoarelor de benzină ................. 94
8.3.1 Determinarea corelaŃiei dintre masa injectată şi timpul de injecŃie 97
8.3.2 Realizarea unui pogram pentru comanda injectorului motorului în
doi timpi 97
3
8.4. Comanda bobinei de inducŃie. InfluenŃa avansului la producerea scânteii.
Caracteristica de avans.............................................................................................. 97
8.4.1 Ridicarea caracteristicii de avans.................................................... 98
8.4.2 Elaborarea unui algoritm de reglaj folosind caracteristica de avans
99
8.4.3 Elaborarea unui algoritm de reglaj folosind criterii empirice de
reglaj 99
9. Bibliografie.................................................................................................. 99
4 PrefaŃă
PrefaŃă
În lucrarea de faŃă se prezintă succint elemente de bază necesare înŃelegerii
modului de funcŃionare a sistemelor electrice ce echipează în prezent motoarele cu
ardere internă şi autovehiculele. Astfel, în primele capitole sunt prezentate aspecte cu
caracter general referitoare la modul de interconectare a diferitelor sisteme de control
ce echipează autovehiculele, principiile de funcŃionare a acestor sisteme de control, a
lanŃurilor de măsură şi comandă.
În partea a doua a lucrării sunt prezentate aspecte teoretice legate de fenomenele
specifice ce au loc în motoarele cu ardere internă astfel că studenŃii pot aprofunda
cunoştinŃele dobândite pe durata cursurilor de specialitate şi în acelaşi timp pot dobândi
deprinderi noi referitoare la tehnica măsurătorilor, a prelucrării şi interpretării
rezultatelor. În acest scop, în carte sunt prezentate în detaliu două standuri: primul
echipat cu un monocilindru diesel în 4 timp, iar cel de-al doilea cu un motor cu un
singur cilindru, cu aprindere prin scânteie în doi timpi.
Lucrarea de faŃă se doreşte a fi un suport pentru studenŃi, venind în ajutorul
acestora în vederea fixării informaŃiilor vehiculate pe durata cursurilor de specialitate
precum şi pe durata seminariilor şi a orelor de laborator ce se desfăşoară în cadrul
FacultăŃii de Mecanică fiind adaptată aparaturii şi instalaŃiilor din cadrul catedrei de
Termotehnică, Maşini Termice şi Autovehicule Rutiere.
Lucrarea a fost elaborată de cei doi autori după cum urmează:
dr.ing. Virgil Stoica: cap. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8.3, 8.4
ş.l. dr. ing .mat. Sorin Holotescu cap. 7, 8.1, 8.2
1.1 Sisteme de monitorizare şi control specifice autovehiculelor 5
1. Sisteme de monitorizare şi control. GeneralităŃi

1.1. Sisteme de monitorizare şi control specifice autovehiculelor
Monitorizarea şi controlul tuturor dispozitivelor existente în prezent pe
autovehicule se face cu ajutorul unor unităŃi de control cum ar fi: unitatea de control a
motorului (ECU – Engine Control Unit), unitatea de control a transmisiei (TCU –
Transmission Control Unit), unitatea de control a sistemului de frânare (ABS Anti
Blocking System), a sistemului de stabilitate (ESP - Electronic Stability Program)
unitatea de control a instrumentelor de bord, a sistemelor din habitaclu (lumini,
semnalizare, aer condiŃionat, poziŃie oglinzi, controlul geamurilor, încălzitoare, etc.) a
sistemelor de securitate antifurt etc. Toate aceste unităŃi de control sunt interconectate
între ele (Figura 1.1.1) prin intermediul protocolului de comunicare CAN (Controller
Area Network), putându-se face astfel schimb de informaŃii. De exemplu, atunci când
conducătorul auto frânează, sistemul ABS intră în funcŃie trimiŃând informaŃia
necesară, prin intermediul reŃelei, către unitatea de control a motorului comandând
decelerarea chiar dacă şoferul continuă să apese pedala de acceleraŃie. De asemenea, în
cazul unui accident motorul va fi oprit automat prin întreruperea alimentării cu
combustibil pe baza informaŃiei primite de la sistemele de siguranŃă, respectiv crash
detector.
CAN
ECU TCU ESP ABS
Figura 1.1.1, Reprezentare schematică a unei reŃele CAN de pe autovehicul
Aceste unităŃi de monitorizare şi control au la bază în general un microcontroler.

Un microcontroler este un circuit integrat care conŃine: o unitate de calcul (procesorul),
memorie non-volatilă (ROM) pentru stocarea programului care urmează a fi rulat şi
pentru înregistrarea diferiŃilor parametri necesari funcŃionării, memorie volatilă RAM
necesară pentru stocarea informaŃiilor de intrare ieşire pe durata funcŃionării, un ceas,
un controler pentru liniile de intrare ieşire precum şi o serie de echipamente periferice
cum ar fi convertorul analogic numeric, cronometre, generatoare de semnal PWM,
6 Sisteme de monitorizare şi control. GeneralităŃi 1
convertoare numeric analogice, ieşiri şi intrări digitale, periferice care asigură
comunicaŃia serială tip CAN, RS232 etc. Toate aceste unităŃi de control dispun de o
serie de linii de intrare digitale şi/sau analogice care permit monitorizarea sistemului
conform schemei din Figura 1.1.2 (motor, transmisie, sistem de frânare etc.), o unitate
de calcul care permite pe baza informaŃiilor primite să determine starea în care se află
sistemul şi starea în care se doreşte să se ajungă şi o serie de linii de ieşire pentru
comanda diferitelor elemente de acŃionare ce asigură trecerea sistemului de la o stare la
alta, cum ar fi de exemplu injectoarele de pe motor.
RAM Unitate
control CLOCK
I/O
ROM A/D
INTRARE convertor IESIRE
CPU
Procesor Generator
PWM
Figura 1.1.2, Schemă de principiu a unui microcontroler
Ca semnale de intrare şi/sau ieşire putem distinge două mari categorii şi anume:
• semnale analogice;
• semnale digitale.
Semnalele analogice sunt acele semnale continue atât în timp cât şi în amplitudine,
ce pot avea o infinitate de stări. Spre deosebire de acestea, semnalele digitale au unu
număr finit de stări, putând lua doar valori discrete. Orice semnal analogic care
urmează a fi analizat sau prelucrat cu ajutorul unui calculator sau microcontroler
trebuie convertit într-un semnal digital lucru care se face cu ajutorul convertoarelor
analogic numeric. Aceste convertoare pot fi clasificate în funcŃie de numărul de biŃi
după care se face conversia în convertoare pe 8, 10, 12, 14, 16 biŃi sau alt număr de
biŃi. În figura 1.1.3 este exemplificată corelaŃia dintre un semnal analogic şi un semnal
digital. Conversia unui semnal analogic într-un semnal digital poate fi făcută cu o
formulă de forma:
 Ain 
ADC = INT  ( )
⋅ 2n − 1 + 0.5 1.1.1
 VADCmax 
unde Ain este tensiunea de intrare în convertorul analogic numeric, n este numărul de
biŃi pe care se face conversia, VADCmax este tensiunea maximă de intrare în convertor,
iar INT este funcŃia întreg.
5
semnal analogic 14
4.5
semnal digital (4 biti)
4 12
3.5
valoare digitala [-]

10
tensiune [V]
3
8
2.5
2 6
1.49999V
1.5
4
1.16666V
1
2
0.5
0 0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
timp [s]
Figura 1.1.3, CorelaŃia dintre un semnal analogic şi unul digital corespunzător unei conversii cu
un convertor analogic numeric pe 4 biŃi cu tensiune de intrare de 0-5 V
În urma conversiei analogic-numeric, unui interval de tensiune corespunzător

semnalului analogic i se atribuie o singură valoare digitală. De exemplu, în Figura
1.1.3 putem observa că valorii digitale 4 îi corespund toate valorile de tensiune din
intervalul 1.1666 – 1.49999 V. Conversia acestui semnal analogic în semnal digital de
tensiune se poate face prin calcul :
ADC
VADC = ⋅ VADCmax 1.1.2
(2 n
)
−1
obŃinând în final semnalul prezentat în Figura 1.1.4. Tot în această figură se observă că,
cu cât numărul de biŃi pe care se face conversia este mai mare cu atât semnalul digital
se apropie mai bine de semnalul analogic.
5
semnal analogic
4.5 semnal digital (5 biti)
4 semnal digital (4 biti)
3.5
tensiune [V]
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 0.05 0.1 0.15 0.2
timp [s]
Figura 1.1.4, Conversia semnalului analogic de tensiune în semnal digital. ComparaŃie între un
semnal digital pe 4 şi 5 biŃi
Un alt parametru important al convertorului analogic-numeric îl reprezintă
domeniul tensiunilor de intrare (de exemplu 0-5 V sau 0-10 V). Acest lucru este
important de ştiut deoarece unele semnale au domeniul de variaŃie foarte mic
neacoperind întreaga plajă de valori digitale caz în care este necesară utilizarea unui
amplificator sau foarte mare, caz în care semnalul digital se va satura.
Semnalele digitale pot lua două valori de tensiune de exemplu 0V şi 5V plus
minus un anumit interval de tensiune. În programele de calcul acest tip de semnal va
avea asociată o variabilă de tip boolean adică 0 sau 1.
Convertor
Dispozitiv
analogic
Proces Senzor conditionare Procesor
numeric
semnal
(A/D)
Afisaj
(optional)
Figura 1.1.5, Schema de principiu a unui lanŃ de măsură
Monitorizarea unui anumit sistem, specific autovehiculelor şi motoarelor cu ardere

internă, presupune existenŃa unui întreg lanŃ de măsură format în principal din
următoarele componente (Figura 1.1.5):
1. Senzor sau traductor – dispozitiv ce asigură transformarea mărimii fizice
monitorizate într-un semnal de ieşire care poate fi manipulat într-un circuit
electric şi/sau mecanic;
2. Dispozitiv de condiŃionare a semnalului – aceste dispozitive asigură
transformarea sau adaptarea semnalului de ieşire din senzor într-un semnal de
tensiune adecvat ca semnal de intrare într-un convertor analogic numeric;
3. Convertorul analogic numeric;
4. Sistemul de prelucrare şi afişare a datelor (calculator sau microcontroler).
De cele mai multe ori sistemul de condiŃionare a semnalului este integrat fie în aceeaşi
carcasă cu senzorul, fie în interiorul unităŃii de control. În cazul sistemelor de măsurare
staŃionare din cadrul laboratoarelor vom identifica acest dispozitiv ca un modul de sine
stătător montat între senzor şi unitatea de control. Această situaŃie poate fi întâlnită şi
în cazul autovehiculelor însă foarte rar.
Dispozitiv
Procesor conditionare Actuator Proces
semnal
Figura 1.1.6, Schema de principiu a unui lanŃ de comandă
În mod similar controlul diferitelor actuatoare (electromagneŃi, motoare electrice)

nu se face direct de către microcontroler ci prin intermediul unui releu electronic sau
amplificator ce separă circuitul de putere în care se află actuatorul de circuitul de
comandă în care se află microcontrolerul.
1.2. Senzori
Aşa cum am menŃionat anterior senzorii sunt dispozitive ce asigură conversia unei
mărimi fizice (forŃă, presiune, temperatură, deplasare, viteză etc.) într-un semnal care
poate fi ulterior manipulat într-un circuit electric ce va fi afişat pe un ecran sau folosit
pentru prelucrări numerice.
În general senzorii pot fi împărŃi în funcŃie de semnalul de ieşire în 6 mari
categorii.
a. rezistivi – senzori a căror rezistenŃă se modifică proporŃional sau invers
proporŃional cu parametrul fizic monitorizat (potenŃiometre pentru determinarea
poziŃiei, timbre tensometrice pentru determinarea forŃelor şi a momentelor, rezistenŃe
electrice pentru determinarea temperaturii);
b. capacitivi – senzori a căror capacitate electrică se modifică o dată cu
modificarea mărimii fizice monitorizate (senzori capacitivi montaŃi în scaunele
autovehiculelor pentru determinarea greutăŃii pasagerilor);
c. inductivi – senzori în cazul cărora se modifică inductanŃa electrică;
d. optici – sunt acei senzori care transformă o mărime fizică (temperatură,
presiune, forŃă) într-un parametru optic cum ar fi culoare, intensitate luminoasă,
modificarea indicelui de refracŃie etc.
e. generatori de tensiune – senzori la bornele cărora se măsoară o tensiune
electrică proporŃională cu mărimea fizică urmărită (tahogeneratoare pentru
determinarea turaŃiei, termocuple folosite pentru determinarea temperaturii, celule
fotovoltaice pentru determinarea intensităŃii luminoase);
f. generatori de sarcină electrică – senzori la armăturile cărora se generează
sarcină electrică proporŃională cu mărimea fizică monitorizată (traductoare
piezoelectrice la armările cărora se generează sarcină electrică proporŃională cu forŃa
de apăsare sau cu deformaŃia cristalului piezoelectric).
1.2.1 Senzori rezistivi
Senzorii rezistivi se bazează pe modificarea rezistenŃei electrice. Este ştiut faptul
că rezistenŃa electrică a unui conductor depinde de rezistivitatea electrică a materialului
din care aceasta este realizat, de lungimea conductorului precum şi de secŃiunea
transversală a acestuia. Formula rezistenŃei electrice este de forma:
l0
R0 = ρ0 ⋅ 1.2.1
S0
unde R este rezistenŃa electrică a unui conductor de lungime l, având o secŃiune

transversală S, realizat dintr-un material cu rezistivitatea electrică ρ.
Acest tip de senzori pot fi folosiŃi pentru determinarea temperaturii deoarece
rezistivitatea electrică a acestora este proporŃională cu temperatura deci o dată cu
modificarea temperaturii senzorului se modifică rezistivitatea electrică ρ şi implicit se
va modifica rezistenŃa electrică.
Deoarece rezistenŃa electrică mai depinde şi de caracteristicile geometrice ale
firului din care este realizat senzorul, putem să-l folosim şi pentru determinarea
deformaŃiilor, dar doar atunci când deformaŃia senzorului este în domeniul elastic.
Datorită deformaŃiei firului rezistiv vom avea atât o modificare a lungimii cât şi a
secŃiunii transversale (de exemplu dacă lungimea firului creşte secŃiunea transversală
va descreşte). Prin diferenŃiere şi împărŃire la valoare iniŃială putem observa modul în
care se modifică rezistenŃa electrică în funcŃie de rezistivitatea electrică şi
caracteristicile geometrice.
∆R ∆ρ ∆l ∆S
= + − 1.2.2
R0 ρ 0 l0 S0
Legătura dintre cei doi parametri ce se modifică simultan, lungimea şi secŃiunea

transversală a firului, este dată de coeficientului lui Poisson ν , deci putem scrie:
∆R ∆ρ ∆l
= + ⋅ (1 + 2 ⋅ν ) 1.2.3
R0 ρ 0 l0
Deci rezistenŃa electrică se modifică direct proporŃional cu modificarea lungimii

senzorului.
O altă modalitate de a folosi senzorii rezistivi are la bază faptul că rezistenŃa
electrică se modifică cu lungimea senzorului. Astfel putem determina poziŃia (liniară
sau radială) dacă măsurăm rezistenŃa electrică corespunzătoare diferitelor poziŃii ale
unui cursor pe firul rezistiv acesta fiind cazul potenŃiometrelor Figura 1.2.1.
1.2 Senzori 11
R1 R2
R
Figura 1.2.1, Exemplificarea modului de funcŃionare a unui potenŃiometru liniar (R=R1+R2)
Tot în această categorie putem introduce şi senzorii piezorezistivi. Acest tip de

senzori au la bază efectul piezorezistiv care constă în modificarea rezistenŃei unui
material piezorezistiv atunci când acesta este supus unei presiunii sau forŃe. Şi acest tip
de senzor este sensibil la modificările de temperatură astfel că acestea vor trebui sa fie
compensate.
1.2.2 Senzori capacitivi

Senzorii capacitivi au la bază modificarea capacităŃii electrice (1.2.4) a unui
condensator în funcŃie de anumiŃi parametri ce o definesc.
A
C = ε0 ⋅εr ⋅ 1.2.4
h
unde C - capacitatea electrică, ε 0 - constanta dielectrică a aerului, ε r - constanta

dielectrică relativă a izolatorului, A - aria suprafeŃei comune celor doi electrozi, iar h -
distanŃa dintre cei doi electrozi.
Reprezentarea schematică a unui condensator este redată în Figura 1.2.2.
A A 0 r
0 r
Figura 1.2.2, Reprezentarea schematică a unui senzor capacitiv
O analiză a parametrilor ce definesc capacitatea electrică ne permite să identificăm

parametrii fizici care pot fi monitorizaŃi cu un astfel de senzor. Atât distanŃa dintre
electrozi cât şi suprafaŃa comună fiind parametri geometrici ce pot fi modificaŃi prin
deplasarea relativă a electrozilor condensatorului aceşti senzori permit monitorizarea
deplasărilor. În ce priveşte constanta dielectrică a izolatorului aceasta poate să depindă
de temperatură.
1.2.3 Senzori inductivi

Similar cu senzorii capacitivi şi cei inductivi pot fi folosiŃi pentru monitorizarea
deplasărilor, diferenŃa constă în domeniul deplasărilor care pot fi monitorizate. Senzorii
inductivi permit monitorizarea deplasărilor de ordinul milimetrilor şi sutelor de
milimetri. InductanŃa electrică a unei bobine prezentată schematic in Figura 1.2.3 este
dată de formula:
N2
L= 1.2.5
Rm
unde N este numărul de spire iar Rm este reluctanŃa magnetică şi poate fi calculată cu
formula:
1  lf δ 
Rm = ⋅ +  1.2.6
4 ⋅ π ⋅10−9 µ ⋅A
 f f Aa 
unde lf - lungimea circuitul în fier, Af - secŃiunea transversală a circuitului în fier, µ f -

permeabilitatea relativă a miezului de fier, δ - grosimea întrefierului, iar Aa este
secŃiunea transversală a întrefierului.
De cele mai multe ori, acest tip de senzor este folosit pentru determinarea poziŃiei
deoarece inductanŃa magnetică depinde de grosimea întrefierului. Astfel, modificând
poziŃia armăturii mobile a bobinei vom obŃine o variaŃie a inductanŃei acesteia. Senzorii
inductivi sunt folosiŃi cu precădere în cazul laboratoarelor sau instalaŃiilor staŃionare şi
mai puŃin pe autovehicule.
Aa
Af
lf
Figura 1.2.3 Reprezentarea schematică a unui senzor inductiv

1.2 Senzori 13
1.2.4 Senzorii generatori de tensiune
1.2.4.1 Termocuple
Termocuplele sunt cele mai utilizate traductoare pentru măsurarea temperaturii.
Acest lucru se datorează simplităŃii lor, atât din punct de vedere al realizării cât şi din
punct de vedere al utilizării, implicând în acelaşi timp un preŃ de cost foarte redus.
O termocuplă constă de fapt, din două fire din materiale conductoare diferite şi are
la bază efectul Seebek. În cazul în care, între joncŃiunile (sudurile) dintre cele două
conductoare apare o diferenŃa de temperatură, în circuit va fi indusă o tensiune
termoelectrică care poate fi detectată prin inserarea în circuit a unui voltmetru (Figura
1.2.4).
Figura 1.2.4, Descrierea unei termocuple
Între tensiunea înregistrată de voltmetru E şi diferenŃa de temperatură (T1-T2)

dintre cele două joncŃiuni există o anumită corelaŃie:
E = f (T1 − T2 ) 1.2.7
Tensiunea măsurată va fi cu atât mai mare cu cât diferenŃa de temperatură va fi

mai mare.
1.2.4.2 Tahogenerator
Generatoarele de curent, fie el alternativ sau continuu, pot fi folosite pentru
determinarea turaŃiei. În cazul generatoarelor de curent alternativ atât amplitudinea
tensiunii cât şi frecvenŃa acesteia sunt proporŃionale cu turaŃia generatorului iar în cazul
generatoarelor de curent continuu doar tensiunea de ieşire este direct proporŃională cu
turaŃia.
N S
n
Uiesire
Generator de curent continuu
N S
n Uiesire
Generator de curent alternativ
Figura 1.2.5, Reprezentarea schematică a tahogeneratoarelor de curent continuu respectiv

alternativ împreună cu semnalele generate de acestea
În mod similar, dacă mişcăm un magnet permanent în interiorul unui bobine vom
obŃine acelaşi efect, respectiv o tensiune generată la bornele bobinei direct
proporŃionale cu viteza de deplasare a magnetului.
N
S
uiesire
Figura 1.2.6, Reprezentare schematică a senzorilor inductivi generatori de tensiune

1.2 Senzori 15
uiesire = K ⋅ v 1.2.8
unde v - viteza de deplasare a magnetului permanent iar K - o caracteristică a

senzorului care Ńine cont de numărul de spire al bobine, diametrul firelor, diametrul
bobine precum şi de caracteristicile magnetice al armăturii mobile.
Acest tip de senzor este folosit cu precădere pe instalaŃii experimentale staŃionare
pentru determinarea ridicării supapelor de admisie şi evacuare de pe motor sau pentru
determinarea legii de mişcare a acului injectorului în timpul funcŃionării acestuia.
1.2.4.3 Senzori care au la bază efectul Hall

Efectul Hall conform Figura 1.2.7 constă în generarea unei tensiuni electrice între
armăturile A şi B atunci când proba de formă paralelipipedică este străbătută de un
curent i după direcŃia C- D iar perpendicular pe probă acŃionează un câmp magnetic H.
La baza acestui efect stau forŃele Lorenz care acŃionează asupra sarcinilor electrice ce
se deplasează cu o viteză v după o direcŃie perpendiculară pe liniile de câmp magnetic
H. Acest tip de senzori sunt folosiŃi cu precădere la determinarea turaŃiilor şi a
vitezelor, iar în electrotehnică acest senzor este folosit pentru determinarea sensului
curentului într-un circuit electric.
D I
H
A B
C Ualimentare
Uiesire
Figura 1.2.7, Reprezentarea schematică a unui senzor de tip Hall
1.2.4.4 Sonda lambda

Şi acest tip de senzori fac parte din categoria senzorilor generatori de tensiune. Ei
sunt realizaŃi dintr-un corp ceramic, respectiv din oxid de zirconiu, (material
impermeabil pentru gaze dar care devine conductiv pentru ionii de oxigen atunci când
este încălzit la aproximativ 300 de grade Celsius), pe suprafaŃa căruia sunt depuse două
straturi de platină (Figura 1.2.9).
Prin construcŃia senzorului electrodul de platină exterior va fi spălat de gazele de
evacuare pe când electrodul interior va fi în contact cu aerul ambiant. Tensiunea
generată între cei doi electrozi este dependentă de diferenŃa între concentraŃiile de
oxigen din zona celor doi electrozi. Caracteristica unui astfel de senzor este prezentată
în Figura 1.2.8. Deoarece aceşti senzori funcŃionează la temperaturi ridicate ei sunt
prevăzuŃi cu rezistenŃă de încălzire pentru a funcŃiona optim încă de la pornirea
motorului atunci când sistemul de evacuare încă nu a atins temperatura de funcŃionare
normală.
U [V]
0.9 1 1.1 λ [-]
Figura 1.2.8, VariaŃia tensiunii la bornele sondei lambda în funcŃie de coeficientul excesului de
aer
Strat
de
platina
Uiesire
Incalzitor
Ualimentare
Aer
Gaze
evacuare
Figura 1.2.9, Reprezentare schematică a unei sonde lambda

1.2 Senzori 17
1.2.5 Senzori generatori de sarcină electrică
1.2.5.1 Senzori piezoelectrici

Senzorii piezoelectrici au la bază proprietatea unor materiale ceramice de a genera
sarcini electrice atunci când sunt deformate, sau reciproc de a-şi modifica dimensiunea
atunci când sunt supuşi unei diferenŃe de potenŃial electric. Cantitatea de sarcină
generată pe armături este proporŃională cu deformaŃia pastilei ceramice.
Acest tip de senzor este folosit pentru determinarea parametrilor mecanici în regim
dinamic, pentru că este foarte dificil de a menŃine sarcina electrică pe electrozii
senzorului. Datorită conductivităŃii materialelor din jurul armăturilor cristalului piezo şi
datorită faptului că amplificatoarele de sarcină folosite nu au o impedanŃă infinită,
sarcina electrică se va pierde astfel că în cazul unei presiunii statice, datorită pierderilor
de sarcină, determinarea presiunii este practic imposibilă.
1.3. Adaptoare de semnal
1.3.1 PunŃi Wheastone

PunŃile wheastone sunt folosite cu precădere pentru determinarea variaŃiei
rezistenŃelor electrice sau a impedanŃelor senzorilor. Reprezentarea schematică a unei
astfel de punŃi este redată în Figura 1.3.1.
i1 i2
Rsenzor R2
ualimentare
uiesire
R4 R3
Figura 1.3.1, Reprezentare schematică a unei punŃi Wheastone (cu un singur braŃ activ)
Modul de calcul a tensiunii de ieşire în raport cu tensiunea de intrare, respectiv cu

valoarea rezistenŃei senzorului, este prezentat în continuare şi are la bază legile lui
Ohm şi Kirkoff:
ualimentare = i1 ⋅ ( Rsenzor + R4 ) 1.3.1

ualimentare = i2 ⋅ ( R2 + R3 ) 1.3.2
uiesire = i1 ⋅ Rsenzor − i2 ⋅ R2 1.3.3
 Rsenzor R2 
uiesire = ualimentare ⋅  −  1.3.4
 Rsenzor + R4 R2 + R3 
Reglarea punŃii se poate face prin intermediul rezistenŃelor R2, R3 şi R4 astfel ca

tensiunea de ieşire la momentul iniŃial, când senzorul primeşte un semnal de referinŃă,
să fie zero. În acest caz trebuie să avem egalităŃile R2=Rsenzor0 şi R3=R4. Când are
loc o modificare a parametrului măsurat, rezistenŃa senzorului se va modifica cu o
valoare proporŃională, astfel că putem scrie:
 Rsenzor 0 + ∆R R2 
uiesire = ualimentare ⋅  −  1.3.5
 Rsenzor + ∆R + R4 R2 + R3 
Iar după câteva simplificări vom obŃine o relaŃie de forma:
R3 ⋅ ∆R
uiesire = ualimentare ⋅ 1.3.6
( Rsenzor + ∆R + R4 ) ⋅ ( R2 + R3 )
Tensiunea de ieşire nu este direct proporŃională cu variaŃia rezistenŃei senzorului,

modul de variaŃie al tensiunii de ieşire în funcŃie de variaŃia rezistenŃei senzorului fiind
prezentată în Figura 1.3.2:
2.5
2
uiesire [V]
1.5
0.5
0
0 10 20 30 40 50 60
DR [W
W]
Figura 1.3.2, Legea de variaŃie a tensiunii de ieşire în funcŃie de variaŃia rezistenŃei senzorului
pentru o tensiune de alimentare de 12 V având următoarele valori pentru rezistenŃele din
punte R0=50, R2=50, R3=100, R4=100
1.3 Adaptoare de semnal 19
Compensarea diferitelor efecte nedorite cum ar fi de exemplu variaŃia rezistenŃei
senzorului cu variaŃia temperaturii (atunci când senzorul este folosit pentru
determinarea tensiunilor sau forŃelor) se face folosind senzori suplimentari care vor fi
legaŃi în braŃele punŃii în aşa fel încât efectele nedorite sa fie eliminate.
Acest tip de punŃi pot fi folosite şi pentru determinarea impedanŃelor (inductanŃa
sau capacitanŃa) caz în care, în braŃele punŃi vom avea conectate circuite RLC de
impedanŃă Z. Pentru funcŃionare, alimentarea punŃii se va face în curent alternativ iar
tensiunea alternativă de ieşire va fi modulată în amplitudine, valoarea acesteia indicând
variaŃia impedanŃei senzorului.
1.3.2 Amplificatoare de tensiune

Amplificatoarele de tensiune sunt folosite mai mult pentru adaptarea semnalelor
de ieşire din senzori cu cel de intrare în sistemele de măsură echipate cu convertor
analogic numeric. De exemplu, în cazul folosirii termocuplelor, tensiunea generată de
acestea ar fi imposibil de detectat cu ajutorul convertoarelor analogic numerice. În
acest caz este necesară interpunerea unui astfel de amplificator între termocuplă şi
convertorul analogic numeric.
R2
i
i R1
-
uintrare AO
uiesire
+
Figura 1.3.3, Schema de principiu a unui amplificator de semnal
Datorită impedanŃei mari de intrare şi a caracteristicilor amplificatoarelor

operaŃionale putem scrie:
uintrare = − R1 ⋅ i 1.3.7
uiesire = R2 ⋅ i 1.3.8
CorelaŃia dintre tensiunea de intrare şi cea de ieşire fiind:

R2
uiesire = −uintrare ⋅ 1.3.9
R1
Tensiunea de ieşire este direct proporŃională cu tensiunea de intrare, dar de semn

contrar, factorul de proporŃionalitate fiind dat de raportul celor două rezistenŃe din
cadrul amplificatorului acesta fiind numit de fapt, factor de amplificare.
1.3.3 Amplificatorul de sarcină

Amplificatorul de sarcină este folosit pentru determinarea sarcinii electrice de pe
armăturile condensatoarelor şi în mod special pentru cea de pe armăturile senzorilor
piezoelectrici. În acelaşi timp, acest tip de amplificator poate fi considerat şi convertor
deoarece face conversia semnalului de intrare care este sarcina electrică într-un semnal
de ieşire sub formă de tensiune. Această conversie este necesară pentru a putea folosi
ulterior un convertor analogic numeric sau un voltmetru pentru cuantificarea sarcini
electrice şi implicit a presiunii sau deformaŃiei pastilei piezoelectrice folosită pe post de
senzor. De cele mai multe ori acest tip de amplificator la fel ca şi amplificatoarele de
tensiune au la bază un amplificator operaŃional cu o impedanŃă de intrare foarte mare.
Această impedanŃă de intrare mare este imperios necesară pentru a evita scurgerile de
sarcină electrică şi implicit denaturarea semnalului măsurat (amplificatoarele
operaŃionale de uz general ca de exemplu AO741 nu sunt suficient de performante
pentru acest tip de convertor de sarcină).
O reprezentare schematică a acestui tip de amplificator este redată în Figura 1.3.4.
În acelaşi timp pentru o mai bună exemplificare a semnalelor avem conectate la
amplificator şi un senzor piezoelectric.
i
i -
Q
AO
uiesire
+
Figura 1.3.4, Reprezentare schematică a amplificatorului de sarcină
Pentru determinarea curentului din ramurile amplificatorului operaŃional se foloseşte

formula:
1.3 Adaptoare de semnal 21
dQ
i=− unde Q este sarcina electrică de pe armăturile senzorului, iar i este curentul
dt
generat de variaŃia sarcinii electrice ce este transferată pe armăturile condensatorului C
astfel că tensiunea la ieşire amplificatorului va fi de forma:
1
C ∫
uiesire = ⋅ i ⋅ dt 1.3.10
Prin înlocuirea curentului, relaŃia de mai sus devine:
1
C ∫
uiesire = ⋅ −dQ 1.3.11
Iar în final vom obŃine:
Q
uiesire = − 1.3.12
C
Ca urmare, tensiunea la ieşirea amplificatorului de sarcină este direct proporŃională

cu sarcina de pe armăturile senzorului şi de semn contrar. Ca factor de amplificare,
avem capacitatea electrică C a condensatorului legat în paralel cu amplificatorul
operaŃional.
1.3.4 Integratorul
Integratorul funcŃionează în mod similar cu amplificatorul de sarcină diferenŃa
constând în tipul semnalului de intrare. În acest caz, semnalul de intrare este sub formă
de tensiune electrică. Acest tip de dispozitiv electronic este folosit în special în
combinaŃie cu senzorii inductivi (generatori de tensiune), pentru a determina, pe baza
tensiunii generate de senzor, poziŃia armăturii mobile a acestuia. Astfel se poate
determina cu acest tip de senzor nu doar viteza de deplasare a armăturii dar şi poziŃia
acesteia.
Tensiunea generată de acest tip de senzor este direct proporŃională cu viteza de
deplasare a armăturii mobile (magnet permanent), iar prin integrare vom obŃine poziŃia
ştiut fiind că:
dx
v= 1.3.13
dt
i
i R
-
uintrare AO
uiesire
+
Figura 1.3.5, Reprezentare schematică a integratorului
În figura 1.3.5. este redată schema electronică a acestui tip de amplificator.
uintrare = −i ⋅ R 1.3.14
1
C ∫
uiesire = ⋅ i ⋅ dt 1.3.15
1 u 1
⋅ ∫ − intrare ⋅ dt = −
C⋅R ∫
uiesire = ⋅ uintrare ⋅ dt 1.3.16
C R
Tensiunea de ieşire este proporŃională cu integrala tensiunii de intrare de unde şi

numele de integrator pentru acest dispozitiv electronic.
2. Măsurarea temperaturii
2.1. GeneralităŃi
Monitorizarea temperaturii se poate face în mai multe feluri în funcŃie de
fenomenul care se doreşte a fi caracterizat. Astfel putem face o clasificare a metodelor
de măsurare a temperaturi conform cu Figura 2.1.1.
2.1 GeneralităŃi 23
Metode de măsurare a temperaturii
Invazive Ne-invazive
Punctiform Bidimensional Punctiform Bidimensional
Termocuple Cristale lichide Termometrie Termometrie

termosensibile infraroşu infraroşu
Termistori Interferometrie
FluorescenŃă
Indusă laser
TermorezistenŃe
Figura 2.1.1, Clasificarea metodelor de măsurare a temperaturii
Se pot distinge atât metode invazive în care se stabileşte un contact intim între
senzor şi substanŃa a cărei temperatură dorim să o determinăm, precum şi metode
neinvazive unde contactul nu este necesar. De asemenea se pot distinge metode de
măsurare punctiformă atunci când temperatura este măsurată într-o anumită locaŃie sau
metode bidimensionale când se determină de fapt distribuŃia temperaturii pe o anumită
suprafaŃă (în general perete, sau temperatura medie din interiorul unei celule de testare
după direcŃia fascicolului laser în cazul măsurătorilor interferometrice).
Există posibilitatea determinării distribuŃiei temperaturii şi în volum folosindu-se
tomografia optică interferometrică sau utilizând o metodă mai simplă ce foloseşte un
algoritm de calcul şi un set de măsurători după o singură direcŃie în cazul proceselor ce
prezintă simetrie axială.
2.2. Termocuple
Aşa cum s-a menŃionat anterior, cu ajutorul termocuplelor se măsoară de fapt o
temperatură relativă. În procesul de măsurare, una dintre cele două joncŃiuni trebuie
păstrată la o anumită temperatură foarte bine cunoscută, care, de cele mai multe ori,
este temperatura de zero grade Celsius uşor de obŃinut în condiŃii normale de presiune
dacă se face un amestec omogen de apă cu gheaŃă. Această joncŃiune, fiind de fapt
referinŃa, mai poartă şi denumirea de joncŃiune rece sau sudură rece, cealaltă purtând
denumirea de joncŃiune caldă sau sudură caldă. În cazul în care sudura rece este
păstrată la zero grade Celsius, tensiunea măsurată este o indicaŃie a temperaturii la care
se află sudura caldă.
De obicei, măsurarea unei temperaturi nu se realizează într-un singur punct ci se
recurge la utilizarea mai multor termocuple dispuse la o anumită distanŃă în zona
24 Măsurarea temperaturii 2
investigată. În acest caz, este suficientă o singură joncŃiune rece, toate termocuplele vor
împărŃi aceeaşi sudură rece, conexiunea acestora realizându-se conform Figura 2.2.1.
De foarte multe ori, este dificil să fie asigurate condiŃiile necesare pentru sudura
rece, respectiv amestecul de apă cu gheaŃă, această cale fiind mai puŃin practică. Din
acest motiv, au fost dezvoltate metode de compensare a sudurii reci, astfel că o
termocuplă poate fi conectată direct la aparatul de măsură, Figura 2.2.2.
Figura 2.2.1, Modul de conectare a Figura 2.2.2, Modul de conectare a termocuplei

termocuplelor la aparatul de măsură
In aceste condiŃii, joncŃiunea caldă se află la temperatura pe care dorim să o

măsurăm iar sudura rece se va afla la temperatura la care se află bornele de conectare a
termocuplei la aparatul de măsură. Sistemele moderne pot măsura cu ajutorul unui
termistor temperatura la care se află sudura rece respectiv bornele de conectare a
termocuplei astfel că se va face o compensare electronică a sudurii reci. În cazul
sistemelor de achiziŃie de date compensarea se poate face atât hardware cât şi software.
Termocuplele se comercializează sub o gamă foarte largă de variante: o gamă
largă de materiale, diferite domenii de măsură, diferite dimensiuni, protejate sau
neprotejate s.a.m.d.
Pentru fiecare pereche de materiale există o anumită corelaŃie între tensiune şi
temperatură. Pentru o scurtă exemplificare se prezintă în Figura 2.2.3 caracteristicile
câtorva tipuri de termocuple:
2.2 Termocuple 25
12000
E J K T S R
10000
Tensiunea electromotoare [m V]
8000
6000
4000
2000
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160
o
Temperatura [ C]
Figura 2.2.3 VariaŃia tensiunii termoelectrice în funcŃie de temperatură pentru diferite tipuri de
termocuple
80
E J K T S R
70
CoeficienŃii Seebek [m V/ C]
60
o
50
40
30
20
10
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160
o
Temperatura [ C]
Figura 2.2.4 CoeficienŃii Seebek în funcŃie de temperatură pentru diferite tipuri de termocuple
Există o anumită codificare, a principalelor tipuri de termocuple, prezentată în

tabelul 2.2.1.
Tabel 2.2.1, Principalele tipuri de termocuple
Platina10% Platina13%
Cromel Cromel Fier Cupru
Materiale Rodium Rodium
Constantan Alumel Constantan Constantan
Platina Platina
Tip E K J T S R
O altă caracteristică importantă este coeficientul Seebek care ne arată cu cât creşte
tensiunea termoelectrică la o creştere a temperaturii cu un grad. Acest parametru este
foarte important atunci când se alege o anumită termocuplă mai ales dacă se cunoaşte
domeniul de temperaturi pentru care aceasta urmează să fie folosită. CoeficienŃii
Seebek sunt prezentaŃi în Figura 2.2.4.
2.3. TermorezistenŃe
Cele mai utilizate materiale pentru realizarea traductoarelor de temperatură
rezistive sunt platina, cuprul şi nichelul deoarece acestea au o puritate ridicată (99%),
schimbarea rezistivităŃii în funcŃie de temperatură fiind foarte bine cunoscută. Cu toate
că au o perioadă de răspuns mai mare decât termocuplele, fiind în acelaşi timp mai
costisitoare, ele sunt folosite datorită stabilităŃii lor precum şi a capacităŃii de a măsura
temperatura absolută.
2.4. Termistori
Termistorii funcŃionează după aceleaşi principii ca şi termorezistenŃele. Spre
deosebire de termorezistenŃe, termistorii sunt realizaŃi din materiale semiconductoare.
Rezistivitatea electrică a acestora descreşte pe măsură ce temperatura creşte. Deoarece
au o caracteristică parabolică, pot fi utilizaŃi pentru domenii restrânse de temperatură,
însă precizia pe care o oferă e superioară termorezistenŃelor. Utilizarea acestora
presupune folosirea unor circuite identice cu cele ale termorezistenŃelor.
2.5. Circuit integrat

Traductoarele de temperatură sub formă de circuite integrate se caracterizează
printr-o liniaritate aproape perfectă. Ele au la bază anumite caracteristici ale
tranzistorilor.
Tabel 2.5.1 Scurtă comparaŃie între diferite tipuri de traductoare de temperatură
TermorezistenŃe Circuite
Caracteristica Termocuple (TC)
(RTD) integrate (CI)
Sensibil la forŃe Sensibil la
RobusteŃe Excelent
exterioare şi la şocuri şocuri
Domeniu de
-400 - +4200 -200 - +1475 -70 - +300
măsură (oF)
Liniaritate Neliniar Mai liniar decât TC Foarte liniar
Temperatură de
Necesar Nu e necesară Nu e necesară
referinŃă
Scăzut( depinde de
Timp de Mai scăzut
dimensiunea Mare
Răspuns decât RTD
conductoarelor folosite)
Scăzut atâta timp cât nu
Cost se folosesc materiale Ridicat Scăzut
scumpe
Precizie redusă Mai bună decât TC Cea mai bună
2.6 Termometrie în infraroşu 27
Unul dintre cei mai utilizaŃi senzori de acest tip este traductorul AD590 produs de
firma Analog Device. Tensiunea de alimentare a acestuia este în domeniul 4-30 V, iar
la ieşire acesta furnizează un curent proporŃional cu temperatura măsurată (1µA/K).
Pentru a pune în evidenŃă avantajele folosirii senzorilor de temperatură sub formă
de circuite integrate se prezintă comparativ, in tabelul 2.5.1 anumite caracteristici ale
senzorilor de temperatură pentru diferite tipuri de senzori.
2.6. Termometrie în infraroşu

Termometria în infraroşu se încadrează în metodele de măsură fără contact.
Cunoaşterea principiilor de funcŃionare a acesteia este foarte importantă pentru a
asigura precizia de măsură dorită, respectiv pentru a cunoaşte limitele şi posibilităŃile
oferite de aceasta.
Termometria în infraroşu are la bază determinarea energiei radiată de orice corp a
cărui temperatură este mai mare de zero absolut, în domeniul infraroşu. Un termometru
infraroşu este format în principiu dintr-o lentilă care focalizează radiaŃia colectată de la
corpul a cărui temperatură dorim să o măsurăm, pe detector, acesta asigurând conversia
radiaŃiei în semnal electric. Semnalul electric trebuie corectat astfel încât să se Ńină cont
de emisivitatea corpului şi de temperatura mediului ambiant pentru ca apoi să fie afişat
pe un indicator direct în grade Celsius sau Kelvin. Schema unui astfel de termometru
este prezentată în Figura 2.6.1. Detectorul poate să fie un element fotosensibil cu
ajutorul căruia se determină intensitatea luminoasă radiată sau o termocuplă care,
absorbind radiaŃia incidentă, se încălzeşte atingând astfel o temperatură proporŃională
cu radiaŃia incidentă şi implicit cu temperatura suprafeŃei investigate.
Figura 2.6.1 Schema de principiu a unui termometru infraroşu
2.7. Senzori utilizaŃi pe autovehicul

În cadrul autovehiculelor cei mai folosiŃi senzori de temperatură sunt cei rezistivi
respectiv termorezistenŃe şi termistori datorită simplităŃii şi robusteŃii lor, a circuitelor
corespunzătoare de condiŃionare a semnalelor precum şi datorită faptului că îşi
păstrează caracteristicile în timp.
Pentru exemplificare, în Figura 2.7.1- Figura 2.7.4 sunt prezentaŃi câŃiva senzori
specifici autovehiculelor rutiere.
Figura 2.7.1, Senzor rezistiv pentru determinarea temperaturii lichidului de răcire (termistor
NTC)
Figura 2.7.2, Senzor de temperatură şi presiune pentru determinarea caracteristicilor aerului

aspirat (montat după compresor)
2.7 Senzori utilizaŃi pe autovehicul 29
Figura 2.7.3, Senzor pentru determinarea temperaturii combustibilului (termistor NTC)
Figura 2.7.4, Senzor pentru determinarea temperaturii gazelor evacuate (termistori PTC)
3. Măsurarea poziŃiei
3.1. GeneralităŃi
Măsurarea poziŃiei diferitelor componente, de pe motoare sau autovehicule, cum ar
fi poziŃia pedalei de acceleraŃie, a clapetei obturator, a supapelor de admisie sau de
evacuare, poziŃia acului injectorului, poate fi împărŃită în două mari categorii şi anume:
30 Măsurarea poziŃiei 3
• măsurarea poziŃiei liniare – folosită în cazul în care componenta a cărei poziŃie
dorim să o determinăm se află în mişcare de translaŃie;
• măsurarea poziŃiei unghiulare – folosite în cazul componentelor aflate în
mişcare de rotaŃie.
De cele mai multe ori pentru acest tip de determinări sunt folosiŃi senzori rezistivi
de tipul potenŃiometrelor, soluŃie aplicabilă în cazul modificărilor lente de poziŃie adică
pentru procese statice sau cvasistatice. Acest tip de senzor nu este potrivit pentru
monitorizarea proceselor dinamice cum ar fi ridicarea supapelor, sau a acului injector
sau pentru determinarea poziŃiei arborelui cotit.
Determinarea poziŃiei acului injector sau determinarea ridicării supapelor
(măsurători specifice ce se realizează doar în laboratoare nu şi pe autovehicul) se face
utilizând senzori liniari generatori de tensiune. Aşa cum s-a menŃionat, acest tip de
senzor generează o tensiune proporŃională cu viteza de deplasare a armăturii mobile
Figura 1.2.6.
uintrare = K ⋅ v 3.1.1
Dacă semnalul obŃinut de la senzor este integrat se obŃine o tensiunea de ieşire direct
proporŃională cu poziŃia x a armăturii (3.1.2), dar cu semn schimbat, factorul de
proporŃionalitate fiind dat de caracteristica K a senzorului şi de valoarea rezistenŃei R
precum si de capacitatea C a condensatorului din circuitul integratorului.
1 K
C⋅R ∫
uiesire = − ⋅ K ⋅ v ⋅ dt = − ⋅x , 3.1.2
C⋅R
Determinarea poziŃiei arborelui cotit şi a axului cu came se face în prezent folosind

senzori generatori de tensiune (Hall) în combinaŃie cu o roată dinŃată sau disc cu fante
pentru generare de impulsuri (Figura 3.1.1). Aceeaşi abordare o găsim şi în cazul
determinării turaŃiei roŃilor autovehiculelor.
Senzor
Hall
a. b.
Figura 3.1.1, Schema de principiu a senzorilor de poziŃie în impulsuri
În aceste cazuri, senzorii vor genera nişte pulsuri de tensiune de fiecare dată când
prin dreptul traductorului va trece un dinte (traductor Hall) sau de fiecare dată când
prin dreptul senzorului optic va trece o fantă astfel ca senzorul să fie sub incidenŃa
sursei luminoase. Semnalul obŃinut de la senzor este achiziŃionat, prin intermediul unui
amplificator (opŃional în funcŃie de senzor), cu ajutorul sistemelor de achiziŃie de date,
iar prelucrarea se face cu ajutorul calculatorului.
În cazul autovehiculelor, semnalul de la senzor este folosit pe post de declanşator
al cronometrului din structura microcontrolerului, determinându-se în acest fel
perioada impulsurilor şi implicit turaŃia sau viteza cvasiinstantanee.
La fiecare puls de tensiune (front de tensiune crescător sau descrescător) putem
incrementa valoarea poziŃiei cu pasul unghiular corespunzător (în cazul motoarelor de
autovehicule pentru determinarea poziŃiei arborelui cotit se folosesc roŃi dinŃate cu 60
de dinŃi astfel că pasul unghiular este de 6 grade). O abordare simplistă bazată doar pe
incrementare la apariŃia unui puls de tensiune ar permite determinarea poziŃiei
arborelui cotit cu o precizie de 6 grade, lucru care este neacceptabil în cazul controlului
motoarelor cu ardere internă unde începutul injecŃiei sau momentul generării scânteii
trebuie să fie stabilit cu o precizie mult mai mare. Se pot concepe însă algoritmi cu
ajutorul cărora se poate estima poziŃia arborelui cotit la fiecare moment de timp chiar
între două fronturi de tensiune dacă considerăm că viteza unghiulară nu se modifică
sau se modică foarte puŃin astfel putând face o extrapolare liniară de forma:
α = α i + ωi ⋅ ( t − ti ) 3.1.3
unde t este timpul curent, iar ti este timpul corespunzător ultimului front de tensiune,
ωi este viteza unghiulară medie calculată între ultimelor două fronturi de tensiune, iar
α i este poziŃia unghiulară corespunzătoare ultimului font de tensiune:
α i − α i −1
ωi = 3.1.4
ti − ti −1
Se pot concepe algoritmi mai complicaŃi care să Ńină cont şi de modificările de viteză
unghiulară de la un puls de tensiune la altul.
În cadrul instalaŃiilor staŃionare se folosesc senzori de poziŃie capacitivi. În acest

caz armăturile condensatorului au o formă special realizată, pentru ca semnalul de
ieşire al senzorului să fie proporŃional cu poziŃia unghiulară a armăturii mobile. O
reprezentare schematică a unui astfel de senzor este redată în Figura 3.1.2. Datorită
profilului armăturilor şi datorită faptului că una dintre armături este mobilă şi se poate
roti, aria suprafeŃelor suprapuse a armăturilor este variabilă şi proporŃional cu aceasta
se va modifica şi capacitatea electrică a condensatorului.
Figura 3.1.2, Reprezentarea schematică a unui senzor de poziŃie capacitiv (condensatorul

variabil prezentat are două armături semicirculare, una fixă şi una mobilă)
3.2. Senzori de poziŃie utilizaŃi pe autovehicul

În cadrul autovehiculelor, cei mai folosiŃi senzori de poziŃie sunt cei rezistivi sau
senzori Hall, primii utilizaŃi pentru determinarea poziŃiei pedalei de acceleraŃie şi a
clapetelor obturator iar cei din urmă pentru determinarea poziŃiei arborelui cotit sau a
axului cu came respectiv a vitezei roŃilor.
3.2 Senzori de poziŃie utilizaŃi pe autovehicul 33
Figura 3.2.1, Senzori de poziŃie pentru pedala de acceleraŃie
Conform schemei electrice pedala de acceleraŃie este prevăzută cu doi senzori

rezistivi de tipul potenŃiometrelor. Montarea a doi senzori se face din motive de
siguranŃă. În acceşi categorie a senzorilor potenŃiometrici avem şi senzorul de nivel al
combustibilului din rezervor.
Figura 3.2.2, Senzor de nivel al combustibilului din rezervor

Figura 3.2.3, Senzor pentru determinarea poziŃiei arborelui cotit
Figura 3.2.4, Senzor pentru determinarea poziŃiei arborelui cu came
4. Măsurarea presiunii
4.1. GeneralităŃi
Măsurarea presiunii se reduce în cele mai multe cazuri la determinarea unei
deformaŃii proporŃionale cu presiunea din sistemul monitorizat. În Figura 4.1.1 sunt
prezentate câteva configuraŃii de senzori de presiune capacitivi. Aceştia au două
armături (armăturile condensatorului) din care una fixă nedeformabilă şi una
deformabilă şi anume armătura care delimitează zonele de presiune p1-p2 sau p1-
patmosferic. Datorită faptului că una din armături este supusă acŃiunii unei diferenŃe de
presiune aceasta se va deforma modificându-se distanŃa dintre cele două armături şi
implicit capacitatea electrică a senzorului. ConfiguraŃia din Figura 4.1.1 a permite
determinarea diferenŃelor de presiune. Orificiul prevăzut în armătura fixă face ca pe
armătura mobilă să avem o diferenŃă de presiune p1-p2.
În cazul senzorului din Figura 4.1.1 b între cele două armături, datorită orificiului
prevăzut în carcasă, presiunea este egală cu presiunea atmosferică, astfel că acest tip de
senzor este folosit pentru determinarea presiunii relative. În cazul configuraŃiei din
Figura 4.1.1 c, spaŃiul dintre cele două armături este închis ermetic având în faza
nedeformată a armăturilor presiunea p1 între armături. Aşa cum se observă, una dintre
armături este fixă, lipită de carcasă deci la orice variaŃie a presiunii p2 armătura mobilă
se va deforma fie că această presiune este mai mare sau mai mică decât p1.
Corespunzător, distanŃa dintre armături creşte sau scade şi implicit capacitatea electrică
a senzorului se modifică. Această configuraŃie permite determinarea presiunii absolute.
patmosferic
p2 p1 p1 p2
p1
a b c
Figura 4.1.1, Reprezentare schematică a câtorva senzori de presiune
Pentru aceeaşi configuraŃie a senzorului există şi varianta rezistivă, deosebirea

constând în faptul că avem o singură armătură sau membrană şi anume cea supusă unei
diferenŃe de presiune. Pe suprafaŃa acesteia este fixat un timbru tensiometric, astfel că
orice deformaŃie a membranei va induce o deformaŃie a senzorului rezistiv (Figura
4.1.2).
timbru
tensiometric
p2 p1
Figura 4.1.2, Senzori de presiune rezistivi cu timbre tensiometrice

36 Măsurarea presiunii 4
Pentru măsurarea presiunii pot fi folosite şi cristale piezoelectrice sau
piezorezistive care sub acŃiunea unei presiuni se vor comprima sau relaxa (în cazul în
care sunt montate cu prestrângere) proporŃional cu presiunea la care sunt supuse şi
implicit îşi vor modifica şi caracteristicile în concordanŃă.
În cazul senzorilor piezorezistivi aceştia îşi vor modifica rezistenŃa proporŃional cu
presiunea la care sunt supuşi iar în cazul senzorilor piezoelectrici se va genera o sarcină
electrică pe armăturile cristalului Figura 4.1.3.
1
2
3
p1
Figura 4.1.3, Senzori de presiune piezorezistivi sau piezoelectrici (1,2 izolatori electrici, 3
cristal piezoelectric sau piezorezistiv)
4.2. Senzori de presiune utilizaŃi pe autovehicul

În general, pe autovehicule, în funcŃie de tipul motorului, putem avea o serie de
senzori de presiune şi anume: senzorii de presiune pentru monitorizarea presiunii din
roŃi, senzorul de presiune ce determină presiunea atmosferică, senzorul de presiune din
galeria de admisie şi/sau evacuare, senzorul de presiune din rampa comună în cazul
motoarele cu sistem de injecŃie Common Rail, senzorul presiunii de supraalimentare
etc.
Figura 4.2.1, Senzorul de presiune din rampa comuna (sistem injecŃie Common rail)
5.2 Debitmetru cu fir cald 37
5. Măsurarea debitelor
5.1. Debitmetru cu diafragmă
Debitmetrele cu diafragmă (Figura 5.1.1) sunt foarte răspândite, ele fiind
încorporate în instalaŃiile staŃionare sau de laborator.
Figura 5.1.1, Schema de principiu a unui debitmetru cu diafragmă
Acestea se bazează pe faptul că la trecerea unui fluid printr-o diafragmă apare o

cădere de presiune pe diafragmă adică presiunea din amonte de diafragmă este mai
mare decât presiunea din aval. RelaŃia de legătură dintre debit şi presiune este:
m& = α ⋅ ε ⋅ kt ⋅ A0 ⋅ 2 ⋅ ρ ⋅ ∆p 5.1.1
unde m& este debitul masic, α este coeficientul de debit, ε este coeficientul de
compresibilitate al fluidului (gazului), kt este un factor de corecŃie pentru dilatare
folosit atunci când temperatura fluidului este diferită de 20 oC, ρ este densitatea
fluidului, iar ∆p este căderea de presiune pe diafragmă.
5.2. Debitmetru cu fir cald

Debitmetrele cu fir cald sunt folosite cu preponderenŃă pe autovehicule, pentru
determinare debitului de aer aspirat de motor. În practica măsurărilor, dispozitivele cu
fir cald sunt folosite pentru determinarea vitezelor (anemometrele) şi se bazează pe
modificarea coeficientului de schimb de căldură α , dintre firul cald şi fluidul care
curge pe lângă acesta, ca urmare a modificării vitezei de curgere. În cazul curgerii prin
Ńevi, debitul volumic V& depinde de viteza medie de curgere vm prin conductă şi de
secŃiunea transversală a conductei S, relaŃia de legătură fiind:
38 Măsurarea debitelor 5
V& = S ⋅ vm 5.2.1
Ca urmare, determinarea debitului volumic se reduce de fapt la determinarea vitezei

medii de curgere prin conductă sau la determinarea vitezei maxime ştiut fiind faptul că
în cazul unei curgeri laminare viteza medie de curgere este egală cu jumătate din viteza
vmax
maximă în centrul conductei circulare vm = .
2
Alimentarea firului (Figura 5.2.1) cu o anumită tensiune Ualimentare va duce la încălzirea
acestuia atingând la echilibru temperatura T2, iar întreaga energie electrică se va disipa
sub formă de căldură ( Q& = U alimentare ⋅ I ) respectiv se va transfera prin convecŃie fluidului
ce curge pe lângă acesta, astfel că putem scrie ecuaŃia de conservare a energiei sub
forma:
U alimentare ⋅ I = A ⋅ α ⋅ (T2 − T1 ) 5.2.2
unde Ualimentare este tensiunea de alimentare a firului, I curentul ce trece prin

conductorul electric, α coeficientul de schimb de căldură, A aria suprafeŃei exterioare a
conductorului electric, T2 temperatura firului iar T1 este temperatura mediului ambiant.
Termenul din stânga reprezintă energia electrică iar termenul din dreapta
reprezintă căldură transferată prin convecŃie mediului înconjurător. Măsurarea
curentului, respectiv a tensiunii de alimentare permite determinarea energie disipate
sub formă de căldură şi mai mult, determinarea rezistenŃei electrice a conductorului şi
implicit temperatura acestuia T2. Temperatura T1 se măsoară cu ajutorul unui senzor
suplimentar montat înaintea firului cald în curentul de fluid (aşa se explică de ce pe
motoarele de autovehicule, în aceeaşi carcasă cu senzorul de debit avem şi senzorul
temperaturii aerului la intrarea în motor).
SuprafaŃa exterioară a firului este cunoscută, aceasta fiind o caracteristică
constructivă, astfel că toŃi termenii din ecuaŃia anterioară sunt cunoscuŃi cu excepŃia
coeficientului de schimb de căldură care poate fi scris sub forma:
U alimentare ⋅ I
α= 5.2.3
A ⋅ (T2 − T1 )
Coeficientul de schimb de căldură depinde de viteza de curgere, de natura fluidului

precum şi de temperatura firului şi a fluidului, legătura dintre acestea fiind dată de
ecuaŃii criteriale.
5.2 Debitmetru cu fir cald 39
v
.
Q
T2
T1
I Ualimentare
Figura 5.2.1, Schema de principiu a unui dispozitiv de măsurat viteza de curgere
5.3. Senzori de debit utilizaŃi pe autovehicul
Figura 5.3.1, Senzorul de debit pentru determinarea cantităŃii de aer aspirat de motor. (În
aceeaşi carcasă este inclus şi senzorul de temperatură al aerului aspirat)
6. Măsurarea forŃelor şi a momentelor

În mod similar senzorilor de presiune şi senzorii de forŃă şi moment se bazează pe
determinarea unor deformaŃii. Conform teoriei elasticităŃii orice sistem elastic supus
unei solicitări mecanice se va deforma reversibil (revine la forma iniŃială după ce
40 Măsurarea forŃelor şi a momentelor 6
solicitarea a încetat) atâta timp cât solicitarea nu depăşeşte pragul de plasticitate, în
domeniul elastic existând o relaŃie de legătură liniară între variaŃia lungimii şi forŃa la
care sistemul este supus. Pe aceste considerente sunt realizaŃi senzorii de forŃă şi
moment care de fapt se reduc la nişte senzori de deformaŃie.
6.1. Senzori rezistivi cu timbre tensometrice

Timbrele tensiometrice sunt cele mai simple şi utilizate dispozitive pentru
determinarea solicitărilor mecanice respectiv a forŃelor sau momentelor. Timbrul
tensiometric prezentat în Figura 4.1.2 este format de fapt dintr-un fir rezitiv, fixat pe
suprafaŃa probei a cărei deformaŃie se doreşte a fi determinată. O dată cu deformaŃia
probei se deformează şi timbrul tensiometric şi proporŃional i se va modifica rezistenŃa
electrică Figura 6.1.1.
Figura 6.1.1, Reprezentare schematică a unui senzor de forŃă echipat cu timbru tensiometric
În mod similar se pot determina şi momentele la cupla unui motor. Datorită

momentului motor, proba montată între motor şi consumator va suferi o deformaŃie
unghiulară (se va răsuci) astfel, montând senzori tensiometrici pe probă aceştia îşi vor
modifica rezistenŃa. În general pentru acest tip de determinare senzorii se vor fixa pe
arbore conform cu Figura 6.1.2 caz în care doi senzori vor fi supuşi la întindere, iar doi
la comprimare.
6.1 Senzori rezistivi cu timbre tensometrice 41
M M
Figura 6.1.2, Montarea timbrelor tensiometrice pentru determinarea momentului
Determinarea momentului la cupla unui motor legat la un generator electric (fixat

în consolă) se poate face folosind un singur timbru tensiometric fixat ca în Figura
6.1.3. În acest caz, determinăm de fapt forŃa de întindere sau comprimare a barei.
Cunoscând braŃul forŃei se poate calcula momentul ca fiind: M = F ⋅ l .
Figura 6.1.3, Schema de principiu pentru determinarea momentului de rotaŃie a unui motor
sau generator
42 Măsurarea forŃelor şi a momentelor 6
6.2. Măsurarea forŃei cu senzori capacitivi
Măsurarea forŃei se poate face şi cu senzori capacitivi folosind un dispozitiv
schematizat în Figura 6.2.1, unde se disting cele două armături ale unui condensator,
care sub acŃiunea forŃei F se vor deplasa datorită deformaŃiilor din sistem, astfel că
distanŃa dintre ele va creşte sau se va micşora în funcŃie de forŃa de întindere sau de
comprimare aplicată.
F
Figura 6.2.1, Măsurarea forŃelor cu ajutorul unui senzor capacitiv
6.3. Măsurarea momentului cu senzori optici

O reprezentare schematică a unui astfel de dispozitiv este redată în Figura 6.3.1.
Datorită deformaŃiei arborelui, între cele două discuri cu fante va apare un defazaj care
face ca durata cât senzorul luminos este sub acŃiunea luminii să se micşoreze, aceasta
fiind de fapt o indicaŃie a momentului măsurat. La analiza semnalelor obŃinute de la
senzorul optic trebuie realizată o corelare între influenŃa dată de viteza unghiulară şi
cea dată de moment (în cazul motoarelor cu ardere internă viteza unghiulară nu este
constantă).
M M
Figura 6.3.1, Reprezentare schematică a unui senzor de moment optic

7. Prezentarea standului monocilindrului M511

7.1. GeneralităŃi
Pentru a se putea caracteriza cât mai exact ciclul real al unui motor, se apelează la
măsurarea pe instalaŃii special amenajate a mărimilor de interes (presiuni , temperaturi ,
debite , turaŃii , etc.) şi pentru subsistemele motorului (sistemul de răcire, sistemul de
ungere, turbosuflanta , răcitor intermediar , pe admisiune , în cilindru şi la evacuare,
etc.), numite standuri de probă. Acestea trebuie să permită în principal evaluarea
bilanŃului termic al motorului şi funcŃie de cercetare, măsurarea (directă sau indirectă)
a parametrilor special avuŃi în vedere, dar obligatoriu şi monitorizarea compoziŃiei
gazelor de ardere.
Atât sistemul de răcire cât şi cel de ungere sunt înglobate parŃial în standul de
probe în vederea posibilităŃii de reglare a lor din exterior, evident această reglare se
face pe baza măsurării parametrilor lor specifici, temperatura fluidului de lucru şi
debitul, în puncte care să permită evaluarea pierderilor de căldură prin aceste sisteme.
InstalaŃia de alimentare cu combustibil trebuie de asemenea controlată prin
pupitrul standului de probe avându-se în vedere măsurarea cantităŃii de combustibil , a
presiunii de injecŃie şi temperaturii cel puŃin. La fel trebuie controlată funcŃionarea
răcitorului intermediar (dacă există) şi a celorlalte agregate.
Standul trebuie prevăzut cu o frână care permite simularea regimului de lucru
având posibilitatea de reglare a sarcinii într-o plajă acoperitoare pentru domeniul de
utilizare a motorului . De asemenea standul trebuie să permită măsurarea în fază
(punctele de măsură trebuie să aibă aceeaşi bază de timp raportată la poziŃia arborelui
cotit) a mărimilor de interes în vederea unei corecte interpretări a rezultatelor .
Prezentăm în cele ce urmează un stand parŃial echipat aparŃinând Laboratorul de
Procese în Motoare Termice al catedrei TMT-AR a FacultăŃii de Mecanică din cadrul
UniversităŃii Politehnica Timişoara care permite evidenŃierea desfăşurării proceselor
din cilindrul motorului.
Schema standului de probă este prezentată în Figura 7.1.1 (în Figura 7.1.2 şi
Figura 7.1.3 sunt prezentate vederi ale bancului de probe).
44 Prezentarea standului monocilindrului M511 7
Figura 7.1.1, Schema de principiu a standului de probă
După cum se observă din schemă, standul este prevăzut cu o frână electrică de
curent continuu(12) fixată rigid pe soclul standului de probe. FuncŃionarea frânei şi a
aparatelor de măsură şi control a puterii disipate pe rezistenŃa de sarcină(2) permit
frânarea motorului prin varierea rezistenŃei de sarcină(2) respectiv prin creşterea
intensităŃii curentului în înfăşurarea de excitaŃie (prin intermediul sursei de curent
continuu 3), puterea efectivă determinându-se prin calcul.
Sistemul de achiziŃii (1) este compus dintr-un calculator PC Intel Pentium III ,o
placă de achiziŃii tip DAQ , un convertor de semnal , un traductor de poziŃie optic(4)
,si două traductoare de presiune(unul montat în chiulasa motorului de tip Kistler(5)
respectiv unul de tip Elkon montat pe conducta de înaltă presiune(6) la intrarea în
injectorul (7), înregistrarea şi prelucrarea semnalelor făcându-se cu ajutorul pachetului
de programe LabVIEW aferent plăcii de achiziŃie. Consumul de combustibil este
măsurat cu ajutorul vasului gradat (9) alimentat intermitent din rezervorul (8) şi prin
măsurarea timpului în care s-a consumat o anumită cantitate de combustibil cu ajutorul
unui cronometru. Pe figură mai sunt indicate pompa de injecŃie(10) , motorul (11) ,
discul cu fante (14) respectiv cuplajul motor-frână (13).
Motorul folosit la încercările experimentale este un monocilindru diesel cu injecŃie
directă de tip M511 produs de Aerostar S.A. Bacău.
Figura 7.1.2, Motorul M511 montat pe stand
Caracteristicile ce definesc motorul diesel M511 sunt:

• Motor diesel cu injecŃie directă în patru timpi
• Puterea maximă: 12 CP (8,82 KW)
• Număr de cilindrii: 1
• Raportul de compresie: ε = 16,31
• Alezajul: D = 85 mm
• Cursa: S = 90 mm
• Cilindree:510 cm3
• Lungimea bielei: L = 145 mm
• Număr de supape de admisiune: 1
• Număr de supape de evacuare: 1
• Pompa de injecŃie : Aerostar, tip 511.10
• Injector: ROKBAL 79S64, Hidrojet S.A. Breaza
• Pompa de ulei: cu roŃi dinŃate
• Sistem de răcire : cu aer
Figura 7.1.3, Motorul M511
În componenta standului este inclus şi sistemul de tip AVL DiCom 4000 pentru
determinarea a noxelor şi turaŃiei.
7.2 Sistemul de achiziŃii de date 47
7.2. Sistemul de achiziŃii de date

Calculatoarele personale, au posibilităŃi deosebite de prelucrare şi afişare a datelor,
asociate cu interfeŃe hardware de achiziŃie de date permit generarea unor aparate de
măsură sofisticate numite instrumente virtuale, în care elementul software este
dominant. Realizarea acestora cu funcŃii diferite, uneori modificând doar câteva
elemente ale celor deja create, reutilizând integral alte instrumente virtuale, adaptând şi
adăugând funcŃionalităŃi noi, determină realizarea cerinŃelor cercetării şi proiectării.
Prin introducerea instrumentului virtual, utilizatorului i se dă posibilitatea să-şi
definească el însuşi funcŃionalitatea instrumentului pe care-l va utiliza. Reconfigurarea
sa ulterioară, pentru alte aplicaŃii, este iarăşi o problemă relativ uşoară, operaŃia
rezumându-se doar la elaborarea unui nou soft de aplicaŃie, suportul hard fiind în
general acelaşi. Sumele investite în echipament nu se pierd, în majoritatea cazurilor
impunându-se doar operaŃii de reconfigurări-recablări în echipamentul hard.
Instrumentul virtual este combinaŃia dintre echipamentele hard flexibile (sisteme
se achiziŃii de date sau aparate de măsură programabile) ataşate unui microcalculator şi
un soft de aplicaŃie care implementează funcŃiile aparatului, fiind interfaŃa dintre
operatorul uman şi instrument. Instrumentele virtuale combină, într-un mod care
rămâne transparent utilizatorului, resursele calculatorului (procesor, memorie, display)
cu posibilităŃile de măsură şi control ale echipamentului hardware (traductoare, circuite
de condiŃionare a semnalului, convertoare A/D şi D/A, interfeŃe standardizate) cu
software-ul pentru analiza datelor, comunicarea proceselor şi prezentarea rezultatelor.
Instrumentul virtual reuşeşte să colecteze semnale fizice prin intermediul
traductoarelor şi convertoarelor A/D şi să le prelucreze cu aparatul matematic puternic
al PC- ului. Pentru aplicaŃii de control al proceselor mai este un pas: după colectarea
datelor de intrare (caracteristice stării unui sistem) se generează, după un algoritm dat,
cu ajutorul unor convertoare D/A, semnalele electrice trimise la ieşirea instrumentului
virtual pentru comanda elementelor de execuŃie.
Se pot realiza astfel osciloscoape, analizoare spectrale, sintetizatoare de frecvenŃe,
multimetre, termometre, care au aceleaşi funcŃii cu cele reale, dar pot introduce
elemente suplimentare de analiză, prelucrare şi stocare a datelor. De asemenea
„butonarea” potenŃiometrelor şi comutatoarelor se face cu mouse-ul, tastatura sau
automat, utilizând imaginea panoului frontal al aparatului realizat pe display-ul
calculatorului.
InstrumentaŃia Virtuală reprezintă ceea ce era acum un deceniu lanŃul de
măsurare, la care s-a înlocuit partea de instrumente fizice cu instrumente virtuale.
Un instrument virtual este compus dintr-o parte hardware şi o parte software care
permite configurarea instrumentului după dorinŃa utilizatorului.
Pentru realizarea unui instrument virtual, microcalculatorului i se ataşează unul
sau mai multe sisteme, plăci de achiziŃie de date. Având o concepŃie modulară,
blocurile componente ale instrumentului se pot interconecta. Astfel, un lanŃ clasic de
măsurare cuprinde următoarele:
- traductorul sau senzorul (captează mărimea fizică şi o transformă în
mărime electrică);
- circuitul de condiŃionare a semnalului (aducere în gamă, filtrare, izolare
galvanică, preprocesare analogică);
- placă de achiziŃie (multiplexare, eşantionare a semnalului la intervale
prestabilite, conversia analog-digitală);
- microcalculator (prelucrare matematică şi logică, stocare date,
comunicare în reŃea cu alte sisteme de calcul, prezentarea şi stocarea
datelor).
Microcalculatorul cu display-ul constituie inima instrumentului virtual. Se pot
utiliza PC-uri, cu procesoare 486, 586, P1, P2, P3, etc., sau chiar staŃii de lucru în cazul
sistemelor complexe, asociate cu monitoare de înaltă rezoluŃie, tastatură şi un mouse.
Puterea de procesare a calculatorului, facilităŃile de afişare şi memorare, determină în
mare măsură performanŃele instrumentului virtual. Procesorul performant al noilor
generaŃii de calculatoare rezolvă partea de procesare digitală a semnalelor culese. În
cazuri excepŃionale, când se cere o viteză de prelucrare foarte ridicată se apelează la
plăci de achiziŃie care au în componenŃa lor circuite DSP (Digital Signal Processor).
Instrumentele virtuale realizate prin software extind posibilităŃile instrumentelor
reale, pe care însă nu le elimină, ci le folosesc inteligent. Majoritatea producătorilor de
aparate de măsură programabile având în componenŃa lor microcontrolere specializate,
care asigură funcŃionarea aparatelor pe baza unui algoritm înscris în memorie, oferă
astăzi ca accesorii ale acestora interfeŃe standard GPIB, cu protocol IEE488.2 sau
RS232 seriale, cu imunitate mai mare la zgomote, dar cu o rată de transfer redusă.
Software-ului asigură o interfaŃă om-maşină uşor de folosit, conlucrează cu
echipamentul hard, realizează prelucrarea matematică a datelor, prezintă şi stochează
rezultatul.
Utilizatorul vede această interfaŃă soft ca o imagine grafică, cu butoane,
indicatoare, ideograme, iar cu un clic cu mouse-ul pe aceste elemente obŃine funcŃia
simbolizată de ele: vizualizarea anumitor date, analize matematice complexe,
generarea anumitor semnale, citirea datelor de intrare.
FuncŃia principală – comunicarea cu hardul instalat – nu este o problemă uşoară.
Nu oricine poate programa eficient dispozitive cu zeci de registre sau implementa
anumite protocoale de comunicaŃie. Un software de instrumentaŃie bun posedă o serie
de biblioteci specifice care scutesc utilizatorul de această muncă de rutină. În cazuri
particulare, fac posibilă accesarea unor drivere preinstalate, livrate odată cu
echipamentul hard. Apelând aceste funcŃii de limbaje de înalt nivel, transferul de date
rezultat este sigur, corect şi suficient de rapid.
În general softul livrat cu sistemele de achiziŃie permite realizarea unor dispozitive
mai simple ca: multimetre, osciloscoape, sintetizatoare de frecvenŃă. Programe (rutine)
specializate permit implementarea unor funcŃii mult mai puternice, inclusiv cele de
control pentru procese.
LabVIEW utilizează o abordare revoluŃionară a ingineriei software, programarea
vizuală. Oferă flexibilitatea unui limbaj de programare de nivel înalt, fără ca
utilizatorul să scrie măcar un rând de cod-program. Este o cale rapidă, sigură şi uşoară
7.2 Sistemul de achiziŃii de date 49
spre eliberarea unor aplicaŃii mai deosebite, adaptate cerinŃelor impuse, uşor de testat şi
depanat, permiŃând programatorilor neprofesionişti realizarea de programe
performante.
În loc să scrie mii de rânduri de cod-program, utilizatorul îşi construieşte aplicaŃia
într-un mod elegant, folosind mouse-ul. InterfaŃa grafică utilizator (GUI) este schiŃată
în câteva minute, alegând din meniu o serie de elemente vizuale, butoane de selecŃie,
câmpuri de afişare, indicatoare luminoase şi cu ac, becuri de control, panouri de
reprezentare 2D/3D, blocuri de I/O . „Programarea” propriu-zisă constă în schiŃarea
schemei bloc a sistemului: elementele selectate sunt interconectate cu ajutorul mouse-
ului, specificând astfel şi calea fluxului de date. Utilizatorul, fără să cunoască vreun
limbaj de programare clasic, poate realiza programul de care are nevoie, concentrându-
se doar asupra unei scheme-bloc (diagrame), mult mai apropiată de gândirea sa decât
sutele de cod-program, uneori greu de controlat.
Oferă avantajele semnificative ale unui mediu multitasking, putând rula simultan
mai multe instrumente virtuale. Fluxul de date schiŃat în diagrama funcŃională specifică
implicit şi operaŃiile ce se execută simultan. Având un design modular, există
posibilitatea ca orice instrument virtual deja creat să poată deveni a altuia.
Bibliotecile aferente conŃin funcŃii-sistem puternice, axate pe următoarele domenii:
- o achiziŃie de date şi control (drivere pentru dispozitive I/O şi automate
programabile, regulatoare numerice, dispozitive de înregistrare-
vizualizare);
- control de dispozitive (GPIB, VXI, RS-232);
- analiză date (evaluări statistice, elemente de algebră liniară, funcŃii de
calcul pentru domeniul timp şi frecvenŃă, filtre numerice).
Schimbul de date cu alte aplicaŃii sau alte sisteme de calcul este posibil prin
funcŃiile de comunicare în reŃea sau inter-aplicaŃii incluse, neexistând nici un
impediment în calea realizării unor sisteme de control distribuite.
Dispunând de un editor şi de un utilitar complex pentru depanare, munca
programatorului este uşurată mult de un help on-line foarte bogat (practic un manual
complet, unde se găsesc informaŃii multiple, de la coduri de eroare până la exemple de
programe complete).
LabVIEW ca mediu de programare vizuală este recomandat în primul rând celor
care nu au avut ocazia să se familiarizeze cu vreun limbaj de programare clasic. Poate
fi adoptat de asemenea şi în cazul când este vorba de o muncă în echipă, care implică
conlucrarea unui număr mare de specialişti, din diverse domenii, cu o pregătire în
informatică foarte variată.
*LabVIEW oferă peste 150 drivere pentru controlul unor aparate de măsură
prevăzute cu interfeŃe GPIB, RS-232 şi VXI provenind de la 40 de diferiŃi producători,
precum şi cele necesare pentru controlul unui număr mare de plăci de achiziŃie de date,
într-o gamă largă de performanŃe.
7.3. Etapele realizării instrumentului virtual de achiziŃie a datelor

Pentru realizarea achiziŃiei parametrilor ce definesc funcŃionarea motorului diesel
M511 trebuie parcurşi următorii paşi:
• Montarea trusei de achiziŃie date.
• Montarea traductorilor de presiune.
• Conectarea traductorilor cu placa de achiziŃie.
• Instalarea softului necesar funcŃionarii şi softul LabVIEW.
• Configurarea canalelor.
• Realizarea programului de captare a datelor.
• AchiziŃia propriu-zisa a datelor.
• Vizualizarea şi prelucrarea rezultatelor.
• Etalonarea traductorilor
• AchiziŃia propriuzisă a datelor
PRIMUL PAS: Montarea trusei de achiziŃie date.
Sistemul de achiziŃie a datelor cuprinde componente atât hardware cat şi software.

Componentele hardware conŃinute de trusa de achiziŃie a datelor sunt:
-Placa achiziŃii de date NI PCI 6013
-Magistrala de transfer a datelor
-Blocul conector
Asamblarea trusei de achiziŃie a datelor se face prin montarea plăcii de achiziŃie *
NI PCI 6013(pe un slot liber al PC-ului folosit, conectându-se şi magistrala de date la
placa NI PCI 6013.
PASUL DOI: Instalarea aplicaŃiilor.
Această etapa presupune instalarea driver-ului şi a programelor software, furnizate

de producător odată cu trusei de achiziŃie a datelor, în modul clasic de instalare a
oricărui soft în sistemul de operare Windows.
Pachetul software conŃine următoarele aplicaŃii:
-Driver-ul plăcii de achiziŃie;
-Programul Measurement & Automation Explorer;
-Programul LabVIEW;
Driver-ul plăcii de achiziŃie reprezintă un cod maşina care face legătura intre
componentele hardware ale computerului şi permite utilizarea corespunzătoare a
acesteia.
Programul Measurement & Automation Explorer permite configurarea canalelor şi
a plăcii de achiziŃie.
Programul LabView este un Instrument virtual ce permite atât achiziŃia de date cat
şi vizualizarea şi interpretarea acestora.
După instalarea tuturor aplicaŃiilor necesare se trece la următoarea etapa .
7.3 Etapele realizării instrumentului virtual de achiziŃie a datelor 51
PASUL TREI: Realizarea programului de captare a datelor.
În modul clasic de lucru pe un sistem de calcul cu Mouse-ul se alege pictograma

corespunzătoare mediului de lucru sau prin alegerea succesivă a opŃiunilor: Start /
Programs / National Instruments LabView / LabView ceea ce are ca efect deschiderea
meniului din figura de mai jos.
Se alege opŃiunea – DAQ Solution – pentru afişarea soluŃiilor din galeria de soluŃii
pe care o conŃine aplicaŃia sau opŃiunea – Open VI – pentru deschiderea unui fişier IV
existent.
Revenirea în meniul principal respectă principiile de lucru în mediul Windows.
Figura 7.3.1, Meniul după lansarea mediului LabView
După alegerea unei soluŃii predefinite a acestui program se trece la adaptarea şi

modelarea acestuia la cazul specific. Modelarea aplicaŃiei se efectuează cu ajutorul
uneltelor generale (Tools Palette) ce permit crearea, editarea sau trasarea execuŃiei
instrumentelor virtuale specifice softului LabVIEW, aşa cum a fost prezentat anterior.
După realizarea programului interfaŃa se prezintă ca în figura următoare :
Figura 7.3.2, InterfaŃa grafică a programului
Diagrama ( codul sursa al programului ) se prezintă astfel :
Figura 7.3.3, Codul sursă
Numele programului de achiziŃii este ales de utilizator. În exemplu acesta este

Achizitie.vi
PASUL PATRU: Configurarea canalelor.
Configurarea canalelor se face cu ajutorul aplicaŃiei Measurement &

Automation Explorer. Aceasta presupune definirea precum şi setarea parametrilor
canalului dorit a fi folosit pentru a efectua o achiziŃie a unei mărimi.
Figura 7.3.4 InterfaŃa grafică pentru configurarea canalelor pentru măsurare
PASUL CINCI : Montarea traductorilor pe blocul conector.
Parametrii motorului (presiunea din cilindru, presiunea de injecŃie, poziŃia

pistonului) sunt achiziŃionaŃi prin intermediul a două traductoare de presiune, şi unul de
poziŃie.
Figura 7.3.5, Blocul de conectori

Traductorul piezoelectric de tip Kistler pentru presiunea din cilindru se montează
în chiulasă iar cel .de tip Elkon pentru presiunea de injecŃie, pe conducta de înaltă
presiune la intrarea în injector. Semnalele acestor traductoare sunt introduse într-un
convertor de semnal fiecare pe câte un canal. Traductorul optic pentru determinarea
poziŃiei arborelui cotit, se poziŃionează în dreptul fantelor discului montat pe arborele
cotit. Principiul de măsurare este bazat pe “bariera de lumină”. Este utilizată metoda cu
“lumina din spate” sau “lumina reflectată”, depinzând de configuraŃie. Senzorii optici
de poziŃie al arborelui cotit satisfac condiŃii de precizie foarte ridicate (chiar şi cei de
dimensiuni mici) datorită posibilităŃilor de fabricare precisă a discurilor marcate.
RezoluŃia unghiulară a arborelui cotit este de obicei mai mică de 1 %. Aceste semnale
sunt transmise către placa de achiziŃii prin intermediul blocului conector.
PASUL ŞASE: Conectarea blocului conector cu placa de achiziŃie.
Conectarea se face direct pe pini prevăzuŃi în blocul conector al plăcii de achiziŃie

după schema electrica data de producător în cartea tehnica a trusei de achiziŃie a
datelor.
Conectarea traductorilor cu placa de achiziŃie.
Figura 7.3.6, Conectarea firelor la blocul de conectori

Figura 7.3.7, Schema electrica a unei porŃiuni de bloc conector.
După montarea tuturor componentelor hardware se trece la pasul următor, adică

instalarea echipamentului cu ajutorul driver-ului conŃinut în pachetul primit de la
producător, precum şi de configurarea canalelor ce urmează a fi folosite ulterior.
PASUL ŞAPTE : AchiziŃia propriu-zisa a datelor.
Pentru achiziŃia datelor se procedează în felul următor :

• Se porneşte aplicaŃia achizitie.vi;
• Se setează parametrii doriŃi ( Canal / Scan rate / Buffer size / Număr de
scanări);
• Se rulează programul apăsând butonul Run;
• Se introduce numele fişierului dorit pentru a salva datele achiziŃionate, precum
şi calea de acces la memorie.
• Se vizualizeaza graficul mărimilor analizate.
• Se opreşte din lucru aplicaŃia apăsând butonul .
Pornirea aplicaŃiei Achizitie.VI se face în modul clasic de pornire a oricărei
aplicaŃii din mediul Windows.
Setarea parametrilor presupune :
-alegerea din caseta Canale a canalelor dorite a fi monitorizate şi care au fost
definite anterior la instalarea softului Measurement & Automation Explorer.
-introducerea unor valori pentru parametrii specificaŃi în caseta respectiva :

Scan rate, Buffer size, Numar de scanari scrise;
Unde :
Scan rate – numărul de scanări pe care instalaŃia le citeşte intr-o secunda;
Buffer size – mărimea memoriei tampon alocate pentru citirea scanărilor
respective. Aceasta valoare trebuie sa fie egala sau multiplul valorii introduse la
secŃiunea Scan rate pentru a nu omite nici o scanare.
Număr scanări – numărul scanărilor scrise în fişier la o citire.
Se rulează acesta apăsând butonul Run, în urma acestei comenzi aplicaŃia va

deschide o fereastra de dialog în care se introduce locaŃia şi numele fişierului în care se
doreşte salvarea datelor achiziŃionate.
Se vizualizează graficul mărimilor analizate în caseta destinata Graficului .
AplicaŃia rulează în mod continuu pana la apăsarea butonului .

PASUL OPT : Vizualizarea şi prelucrarea rezultatelor.
Datele achiziŃionate sunt stocate într-un fişier ASCII hard-diskul PC-ului. Acest
fişier se poate deschide apoi cu orice program ce recunoaşte aceste date.
Datele stocate pot fi interpretate ulterior cu diferite programe ce permit trasarea şi
vizualizarea graficelor.
Pentru interpretarea datelor cu ajutorul softului LabVIEW se procedează în felul
următor:
• Se porneşte aplicaŃia vizualizare. vi;
• Setarea parametrilor;
• Se rulează programul apăsând butonul Run;
• Se introduce calea de acces numele fişierului dorit pentru a încărca datele
achiziŃionate anterior.
• Se vizualizează graficul mărimilor analizate.
• Se opreşte din lucru aplicaŃia apăsând butonul .
• Pornirea aplicaŃiei vizualizare. vi se face în modul clasic de pornire a oricărei
aplicaŃii din mediul Windows.
• Setarea parametrilor presupune introducerea numărului de valori ce trebuie
afişat la o singura citire.
• Se rulează această aplicaŃie apăsând butonul Run, în urma acestei comenzi
aplicaŃia va deschide o fereastra de dialog în care se introduce locaŃia şi
numele fişierului din care se doreşte citirea datelor achiziŃionate.
• Se vizualizează graficul mărimilor analizate.
AplicaŃia rulează în mod continuu până la apăsarea butonului .
PASUL NOUĂ : Etalonarea traductoarelor piezoelectrice
Principiul de funcŃionare al traductoarelor piezoelectrice necesită pentru etalonare

(calibrare) un dispozitiv care generează suprapresiune, de exemplu o pompă cu ulei ce
creează suprapresiune într-un rezervor prevăzut cu un manometru şi cu un robinet de
descărcare. Când acest dispozitiv este activat(deschis), presiunea în rezervor se
schimbă de la p1 la p2. Cunoscând căderea de presiune şi căderea de tensiune (măsurată
de sistemul de achiziŃii ) se determină factorul de scară ce permite trecerea de la
tensiuni (achiziŃionate) la presiuni. Se introduce factorul de scară în programul de
achiziŃii.
PASUL ZECE – Utilizarea sistemului de achiziŃii calibrat pentru caracterizarea

funcŃionării motorului la diferite regimuri. Se urmăreşte planul de măsurători prevăzut
de lucrarea de laborator.
7.4. Sistemul AVL DiCom 4000de monitorizare turaŃie şi noxe

Testerul tip AVL DiCom 4000 este un instrument de service ce permite, printre
altele monitorizarea turaŃiei, a coeficientului excesului de aer, a gradului de fum(la
m.a.c) respectiv a CO, CO2, HC şi λ (la m.a.s). El este utilizat pe stand pentru a
monitoriza turaŃia şi gradul de fum la regimurile de funcŃionare studiate în cadrul
lucrărilor de laborator.
Prezentăm în continuare o scurtă descriere a caracteristicilor acestui aparat şi a
modurilor de operare pentru motoarele diesel.
Figura 7.4.1, Sistemul AVL DiCom 4000de monitorizare turaŃie şi noxe.
DATE TEHNICE ALE SISTEMULUI AVL 4000
Monitor: Afişaj cu LCD (format VGA sfert) cu facilitate grafica, cu contrast şi

luminozitate mare, fond luminat.
Operare : 6 taste funcŃii
Poate fi conectata o tastatura standard PC.
Imprimanta Imprimanta grafica opŃionala integrata (cu facilitate grafica,
adecvata pentru documente).
7.4 Sistemul AVL DiCom 4000de monitorizare turaŃie şi noxe 59
Memorie interna -: Cartela memorie (standard PCMCIA) pentru opŃiuni
program, baze de date, reactualizări soft şi schimb de date cu PC-urile.
Principiu de măsurare: CO, HC, CO2, Măsurare în infraroşu;
O2 Măsurare electrochimica;
NO (opŃiune) Măsurare electrochimica;
Temperatura de lucru: +5 … +45 0 C Păstrarea preciziei de măsurare;
+1 … +50 0 C Pregătit pentru măsurare;
+5 … +35 0 C Cu senzor de NO integrat;
Temperatura depozitare : -20 … +60 0 C
-20 … +50 0 C Cu senzor de O2 integrat;
-10 … +45 0 C Cu senzor de NO integrat;
0 … +50 0 C Cu apa în filtru şi /sau pompa;
Umiditatea aerului : 90% max., fără condens;
Alimentare : 195 … 253 V, 47 … 65 Hz
Putere absorbita : 150 VA
Dimensiuni : 470 x 431 x 230 mm (lungime x lăŃime x înălŃime);
Masa : 11.0 kg
Camera opacimetrică
Incalz. Camera opacim : 80 0 C
Lungimea. Efectiva : 0.215 ± 0.002 m
Temperatura maxima.gaze eşapament : 200 0 C
Dimensiuni : 395x285xl 36mm( WxHxD)
Masa : 3.5 kg
Aparate măsurare 4 – gaze : Interval calibrare : 12 luni
Debit nominal : 360 [l/h]
Debit minim : 180[l/h]
Debit total : 180 … 500[l/h]
Debit gaz calibrare : 90 … 180[l/h]
OPERAREA APARATULUI.
Aparatul AVL 4000 poate fi manevrat cu ajutorul tastelor funcŃie de pe panoul

frontal, cu ajutorul unei telecomenzi opŃionale, sau cu ajutorul unei tastaturi PC
standard, externe.
Figura 7.4.2, Sistemul AVL DiCom 4000de monitorizare turaŃie şi noxe.
FuncŃiunile curente ale tastelor F1 pana la F6 sunt afişate deasupra tastelor, fie ca
simbol sau în scris. Tasta LF executa avans cu un rând al hârtiei la imprimanta
incorporata. Următoarele simboluri pot fi afişate în orice moment:
Afişajele ilustrate sunt nişte reprezentări orientative care pot diferi de ceea ce
vedeŃi în mod real pe ecran, în funcŃie de configuraŃia sistemului dvs. (inclusiv opŃiuni
de program, de hardware instalat).
Măsurarea oficiala
Montarea cablurilor / sondei prelevare fum.
Măsurarea turaŃiei (RPM) (daca este necesară).
Se foloseşte un traductor-clema pentru măsurarea universala a turaŃie.
Conectarea traductorului pe conducta de înaltă presiune iar clema traductorului la
chiulasa motorului. PoziŃia de prindere pe conducta de injecŃie se alege pe o porŃiune
dreapta a conductei de lungime cel puŃin 20 mm
CurăŃaŃi poziŃia de montare. Daca locul de montare este nedeteriorat, este suficient
sa-1 curăŃaŃi bine cu o cârpa.
Daca locul de montare este deteriorat (de ex. zgâriat, brăzdat, ruginit, scobit, etc.),
frecaŃi suprafaŃa cu o bucata de hârtie abrazivă şi ştergeŃi apoi toate resturile cu o
cârpa.
Figura 7.4.3, Conectarea dispozitivului AVL la motor
Daca în aceste fel nu va rezulta o suprafaŃa de montare neteda, rotunda, traductorul

trebuie sa fie montat în alta parte.
Daca Ńeava este vopsita, îndepărtaŃi întâi vopseaua (de preferat cu un solvent).
FolosiŃi traductorul - clema corect pentru diametrul conductei.
Acum montăm traductorul pe Ńeava de injecŃie.
- Nu răsuciŃi niciodată un traductor, după ce aŃi strâns clema;
- ConectaŃi cablul traductorului la traductor;
FixaŃi clema de legare la pământ a cablului traductorului de piuliŃa Ńevii de injecŃie
la care este prins traductorul.
Pentru a regla corect momentul injecŃiei, montaŃi traductorul la ieşirea pompei de
injecŃie.
Sonda prelevare fum :
ConectaŃi furtunul sondei la admisia gazelor măsurare în camera opacimetrică.
FixaŃi sonda la Ńeava de eşapament.
- Sonda trebuie sa fie introdusa cel puŃin 30 cm în porŃiunea finala a Ńevii de
eşapament;
Axa longitudinala a sondei şi a Ńevii de eşapament trebui sa fie, pe cit posibil,
paralele.
AtenŃie mărita insa la următoarele :

Nu îndoiŃi furtunul sondei!
In timpul calibrării camera opacimetrică absoarbe aer.
De aceea este indicat sa nu amplasaŃi camera opacimetrică în calea gazelor eşapate,
ci în unghi drept fata de acestea.
Sonda poate fi foarte fierbinte după o măsurare, de aceea se recomanda a fi
manevrata cu grija !
Realizarea măsurării oficiale se efectuează astfel :

Din meniul principal se selectează DIESEL (fig. A );
Si apoi MASURARE OFICIALA ( fig. B);
Fig. A Fig. B
Realizarea măsurătorilor standard se efectuează astfel :

Din meniul principal se selectează DIESEL (fig. A);
Si apoi MASURARE STANDARD ( fig. B);
Afişajul valorilor de măsurare :
Opacitatea şi valoarea - k sunt afişate doar atunci când camera de măsurare a atins
temperatura de funcŃionare ceruta.
Următoarele taste de funcŃiuni sunt disponibile în timpul măsurării standard:
- - Apelează funcŃiunile Diagnoza Plus.
- - Permite selectarea senzorului de turaŃie şi unghi conectate.
- - Porneşte editarea la imprimanta a valorilor de măsurare.
- - măsurărilor curente sunt oprite

- - măsurătorile sunt repornite
7.4.1 Controlul măsurării
SelectaŃi DIESEL în meniul principal
si apoi CONTR pentru controlul liniarităŃii
Apoi va fi afişat pe display-ul aparatului meniul următor care permite reglarea şi

vizionarea parametrilor necesari :
A. Testul de Liniaritate
După aprox. 15 secunde este afişată valoarea de liniaritate. ( ApăsaŃi << pentru a
va întoarce la meniul diesel).
B. Controlul Măsurării cu Filtru
MontaŃi filtrul gri în camera de măsurare a opacităŃii şi apăsaŃi

Este afişată absorbŃia măsurata a filtrului gri utilizat.
Măsurare TuraŃie şi Unghi.
Folosind tasta , puteŃi selecta senzorul de turaŃie (si un al doilea senzor

pentru măsurare unghi).
Pe stânga sunt afişaŃi senzorii de turaŃie (rpm).

-FolosiŃi şi pentru a selecta un senzor.
Pe dreapta pot fi selectate reglaje suplimentare, folosind tasta + (de exemplu,
numărul de impulsuri sau un reglaj special).
• O turaŃie a motorului mai joasa de 250 rot/min ,se afla în afara domeniului
valabil - valoarea rpm va clipi
• Daca apare o eroare în timpul măsurării turaŃiei, se va afişa,------in locul
turaŃiei (rpm).
• Daca apare simbolul E la dreapta valorii măsurate, exista de asemenea
probleme cu măsurarea turaŃiei (rpm). S-ar putea ca valoarea afişată sa fie nevalabilă.
Senzori speciali de turaŃie
Aici poate fi selectat conectorul (Borna) W. ApăsaŃi tasta pentru a introduce
direct valoarea raportului de transmisie.
Senzor PMI şi senzor optic
Când este selectat unul dintre aceşti senzori, puteŃi selecta numărul de
impulsuri/rotaŃie sau puteŃi introduce direct valoarea lor.
• Apoi apăsaŃi tasta + de atâtea ori cit este necesar, până când se va afişa
;
• ApăsaŃi tasta pentru a apela editorul, apoi introduceŃi valoarea ceruta
(intre 33.. ..255 impulsuri/rotaŃie);
PMI - senzor inductiv
La dreapta este afişat tipul senzorului folosit (real).
ApăsaŃi tasta pentru a comuta intre "nu exista alimentare cu curent pentru
senzor "si "alimentare cu curent a senzorului ". FolosiŃi reglajul care asigura un semnal
bun atât la turaŃie joasa, cât şi la turaŃie înalta.
7.5. AchiziŃia presiunii din cilindru şi a presiunii de injecŃie

Pentru un caz concret, la un monocilindru diesel M 511 cu o turaŃie maximă
n=3000 rot/min, având parametrii prezentaŃi anterior, achiziŃia datelor (reprezentând
presiune din cilindru şi presiune de injecŃie) precum şi interpretarea acestora se
efectuează în felul următor :
Se definesc canalele „ pcil ” şi „ pinj ” cu ajutorul softului Measurement
Automation Explorer .
Se porneşte aplicaŃia achiziŃie .vi;
Se aleg cele doua canale definite anterior pcil şi pinj în caseta canale;
Se introduc parametrii după cum urmează : Scan rate : 18000
Buffer size : 36000
Număr de scanări : 10000
Se rulează aplicaŃia apăsând butonul Run ;
Se introduce numele fişierului în care dorim salvarea datelor „Date1” ;
Se vizualizează graficul conŃinând cele doua presiuni achiziŃionate;
Se încheie achiziŃionarea datelor apăsând butonul STOP;
Se închide aplicaŃia achiziŃie .vi.
In acest mod după închiderea aplicaŃiei datele achiziŃionate în acest mod sunt
salvate în fişierul Date1 în format ASCII. Deschidere acestui fişier de date în vederea
vizualizării, interpretării şi prelucrării se poate face fie cu aplicaŃia vizualizare. vi care
este o alta aplicaŃie a softului LabVIEW creata şi modificata special pentru cazul
studiat, fie cu ajutorul programului Excel, program ce aparŃine softului Microsoft
Office şi care permite o buna vizualizare a datelor precum şi prelucrarea acestora sub
formă de grafice ale presiunilor măsurate anterior.
InterfaŃa grafica ce permite interacŃiunea cu instrumentul virtual de achiziŃie de
date adică programul AchiziŃie. vi se prezintă sub forma :
Figura 7.5.1, InterfaŃa grafică a programului de măsură
Vizualizarea datelor achiziŃionate din fişierul Date1 se poate face cu ajutorul

aplicaŃiei Vizualizare. vi din mediul LabVIEW în felul următor :
Se porneşte aplicaŃia ca orice alta aplicaŃie din mediul Windows.
Se apăsa butonul Run din meniul aplicaŃiei.
Se introduce calea şi numele fişierului dorit spre vizualizare Date1.
Se vizualizează graficul presiunilor în funcŃie de 0 RAC.
7.5 AchiziŃia presiunii din cilindru şi a presiunii de injecŃie 69
ObservaŃie : pe abscisa şi ordonata graficului nu sunt afişate valorile presiunilor
respectiv ale unghiului în grade RAC, valorile afişate sunt echivalentul acestora
exprimat în milivolŃi respectiv milisecunde.
Prelucrarea datelor înregistrate se realizează prin interpretarea diagramelor de
variaŃie a presiunii din cilindru şi a celei de la intrarea în injector în concordanŃă cu
poziŃia pistonului sau cu o bază de timp. Spre exemplificare prezentăm următoarele
lucrări:
Determinarea momentului de început al arderii
Determinarea momentului de început al injecŃiei
Determinarea duratei perioadei de întârziere la autoaprindere
Determinarea duratei injecŃiei
Primele două lucrări implică cunoaşterea poziŃiei punctului mort interior şi a
diagramelor de presiune faŃă de ultimele două la care sunt suficiente diagramele de
presiune achiziŃionate în timp la frecvenŃa de achiziŃii aleasă.
7.5.1 Determinarea momentului de început al arderii
7.5.1.1 Elemente teoretice

Momentul de început al arderii este unul dintre principalii parametrii de reglaj la
motoarele cu ardere internă cu piston , el determinând practic pentru o soluŃie
constructivă dată, gradul de perfecŃiune al ciclului din punct de vedere energetic sau
ecologic. Cunoaşterea momentului optim de început al arderii pentru fiecare regim de
funcŃionare fiind din acest punct de vedere esenŃială în vederea atingerii criteriului de
performanŃă impus.
TradiŃional, momentul de început al arderii se determină, conform definiŃiei [1], ca
fiind abscisa punctului în care diagrama ciclului cu ardere trece deasupra celei
corespunzătoare ciclului fără ardere.
DefiniŃia implică înregistrarea diagramei indicate a ciclului fără ardere. Acest fapt
se poate face aproximativ, întrucât diagrama ciclului fără ardere ar trebui să
corespundă aceleiaşi încărcări termice şi aceleiaşi compoziŃii iniŃiale a fluidului de
lucru (evident la aceeaşi turaŃie de funcŃionare a motorului).
Experimental, este imposibil să se menŃină compoziŃia iniŃială a fluidului de lucru.
Această definiŃie a fost totuşi satisfăcătoare în cazul utilizării osciloscoapelor cu
memorie, la care grosimea curbei înregistrate acoperă aceste neconcordanŃe.
Precizia de înregistrare a variaŃiei presiunii asigurată de sistemele de achiziŃii de
date actuale permite o abordare diferită a determinării momentului de început al
arderii. Practic, diagrama ciclului fără ardere este aceeaşi cu cea a ciclului cu ardere
până în momentul convenŃional de început al arderii, moment în care apare o
perturbaŃie pozitivă în diagrama de variaŃie a presiunii, perturbaŃie ce poate fi
evidenŃiată prin analiza vitezei de variaŃie a presiunii din cilindru ( adică a derivatei
întâi a presiunii în raport cu unghiul RAC).
Rezultatele experimentale, în cazul utilizării unui sistem de achiziŃii, se obŃin sub
formă matricială, deci discretă. În cazul achiziŃionării doar a presiunii din cilindru
matricea are dimensiunea (2,n), n fiind numărul de puncte achiziŃionate şi determină
pasul de achiziŃie, iar 2 este determinat de existenŃa a doar două canale de măsură
(presiune, poziŃie).
În cele ce urmează vom analiza modul în care se transformă graficul vitezei de
variaŃie a presiunii funcŃie de modificarea momentului de început al arderii pentru un
caz particular – cel al unui motor diesel cu injecŃie directă.
1. RelaŃii de calcul
Presupunem că diagrama indicată din Figura 7.5.2 a fost determinată experimental

cu ajutorul unui sistem de achiziŃii de date ce utilizează un traductor de presiune
piezoelectric. Aceasta înseamnă că sistemul înregistrează nivelul presiunii din cilindru
din grad în grad RAC (de exemplu) pe baza unei comenzi date de traductorul de
poziŃie.
Valoarea reală a presiunii rezultă în urma raportării la dimensiunea unui semnal de
presiune etalon şi aducerii la zero a întregii diagrame de presiune, de exemplu, prin
metoda termodinamică.
Diagrama indicata
60.00
40.00
[bar]
20.00
0.00
225 425 625 825
[RAC]
Figura 7.5.2, Diagrama indicată
Primul pas în analiza diagramei indicate este calculul vitezei de variaŃie a

presiunii, adică a derivatei presiunii în raport cu unghiul RAC.
Aceasta se face pe baza relaŃiei de definiŃie a derivatei:
dp p (ϕ1 ) − p (ϕ )
(ϕ1 ) = ϕlim 7.5.1
dϕ →ϕ1 ϕ1 − ϕ
Această relaŃie se aproximează cu:
dp  ϕk +1 + ϕk  p(ϕk +1) − p(ϕk )

 ≅ 7.5.2
dϕ  2  ϕk +1 − ϕk
Pentru calculul derivatei a doua se utilizează (tot pe baza definiŃiei) relaŃia
aproximativă:
 ϕk +1 + ϕk ϕk +1 + ϕk + 2  p (ϕk + 2 ) − p(ϕk +1 ) − p (ϕk +1) − p (ϕk )

+
d2p  2 2
 ϕk + 2 − ϕk +1 ϕk +1 − ϕk
 ≅
dϕ 
2 2  ϕk + 2 + ϕk +1 ϕk +1 + ϕk
  −
  2 2
7.5.3
Având în vedere faptul că în general derivarea numerică poate introduce erori

mari, relaŃiile prezentate se aplică cu luarea măsurilor de prevedere necesare unei
interpretări corecte a rezultatelor.
În Figura 7.5.3 si Figura 7.5.4. se prezintă variaŃiile primelor două derivate ale
presiunii calculate cu formulele prezentate.
Viteza de variatie a presiunii
2.00
1.00
[bar/RAC]
0.00
-1.00225 325 425
-2.00
-3.00
[RAC]
Figura 7.5.3, Viteza de variaŃie a presiunii
Derivata a doua a presiunii
0.20
[bar/RAC/RAC]
0.00
225 325 425
-0.20
-0.40
[RAC]
Figura 7.5.4, derivata a doua a presiunii

Analizarea acestor curbe poate da informaŃii asupra momentului de început al
arderii, a momentelor de deschidere şi închidere a camerei de ardere, şi asupra
momentului de atingere a presiunii maxime.
Nu fără importanŃă este şi maximul primei derivate a cărei valoare este limitată
constructiv, fiind un indicator al funcŃionării liniştite a motorului. O analiză mai exactă
se poate face prin utilizarea funcŃiilor spline cubice [3], pentru aproximarea curbei de
variaŃie a presiunii.
2. InfluenŃa momentului de început al arderii asupra graficului vitezei de

variaŃie a presiunii din cilindru
Pentru a evidenŃia influenŃa momentului de început al arderii asupra alurii

diagramei vitezei de variaŃie a presiunii vom considera patru cazuri. Primul va
reproduce diagrama de interes pentru ciclul fără ardere la turaŃia aleasă, celelalte 3
cazuri fiind cicluri cu ardere determinate la aproximativ aceeaşi turaŃie şi presiune
medie efectivă, dar având momentul de început al arderii diferit.
Diagrama vitezei de variaŃie a presiunii în cazul ciclului fără ardere (motor
antrenat) între momentele de închidere a admisiunii şi deschidere a evacuării (Figura
7.5.5) evidenŃiază prezenŃa unui maxim pozitiv, a unui minim negativ şi a punctului de
zero pentru derivată, punct corespunzător aproximativ punctului mort interior (p.m.i.).
Cele două extreme nu sunt simetrice faŃă de p.m.i., poziŃia lor depinzând de parametrii
fluidului de lucru în momentul închiderii admisiunii, de regimul termic al motorului, de
turaŃie, şi de cinematica motorului.
Figura 7.5.5, Viteza de variaŃie a presiunii – ciclu fără ardere
Momentul de început al arderii se găseşte de obicei înainte de p.m.i., el poate fi

înainte de punctul de maxim pentru viteza de variaŃie a presiunii (Figura 7.5.6) sau
după acesta (Figura 7.5.7).
Viteza de variatie a presiunii-inceput ardere 355 [RAC]
4.00
3.00
2.00
[bar/RAC]
1.00
0.00
-1.00225 275 325 375 425 475
-2.00
-3.00
[RAC]
Figura 7.5.6, Viteza de variaŃie a presiunii – început ardere 355 oRAC
Viteza de variatie a presiunii - inceput ardere 345 [RAC]
5.00
4.00
3.00
[bar/RAC]
2.00
1.00
0.00
-1.00225 275 325 375 425 475
-2.00
-3.00
[RAC]
La motoarele moderne, în vederea reducerii temperaturii maxime pe ciclu pentru

reducerea cantităŃii de oxizi de azot din gazele eşapate, începutul arderii este deplasat
după p.m.i (Figura 7.5.8).
Viteza de variatie a presiunii - inceput ardere 365 [RAC]
2.00
1.50
1.00
[bar/RAC
0.50
0.00
-0.50225 275 325 375 425 475
-1.00
-1.50
-2.00
[RAC]

În toate cazurile prezentate momentul de început al arderii corespunde pe
diagrama vitezei de variaŃie a presiunii, sau unui punct de inflexiune sau unui punct de
extrem local. În concluzie abscisa punctului de început al arderii se va găsi printre
zerourile derivatei a doua a presiunii.
3. Concluzii
Concluzionăm enunŃând următoarele reguli de determinare a momentului de

început al arderii:
Dacă înainte de maximul derivatei întâi a presiunii se găseşte un punct de
inflexiune, acesta este momentul de început al arderii.

Dacă între punctele de maxim şi de minim pentru derivata întâi a presiunii se
găseşte un punct de minim local, fără a exista un punct de inflexiune înaintea lui
sau un alt punct de minim local, atunci acesta corespunde momentului de
început al arderii.
Dacă până la punctul de minim al vitezei de variaŃie a presiunii nu se
evidenŃiază un punct de inflexiune sau un punct de minim local atunci primul

punct de inflexiune după minimul absolut corespunde momentului de început al
arderii.
Abscisa corespunzătoare momentului de început al arderii se găseşte printre
zerourile derivatei a doua a diagramei de presiune.

Precizia de determinare a momentului de început al arderii depinde de pasul de
achiziŃie şi poate fi îmbunătăŃită prin utilizarea funcŃiilor spline cubice la aproximarea
diagramei indicate.
Pentru a obŃine rezultate utilizabile în analiza diagramei indicate, rezultate care să
permită determinarea zerourilor derivatei a doua cu o precizie satisfăcătoare (sub 0,5 º
[RAC]) pasul de achiziŃie trebuie să fie cel mult jumătate din această valoare. Facem
observaŃia ca întreaga analiză se bazează pe ipoteza că semnalul de presiune este
reprezentat de o funcŃie de două ori derivabilă. În practică, datorită în primul rând a
imperfecŃiunilor lanŃului de înregistrare această condiŃie nu este riguros îndeplinită. De
aceea este necesară găsirea celei mai apropiate funcŃii dublu derivabile de poziŃie,
raŃionamentele anterioare fiind valabile pentru aceasta.
Aspectele prezentate îşi poate găsi aplicaŃii şi la completarea software-ului aferent
instalaŃiilor de testare, respectiv, de diagnoză a motoarelor termice.
7.5.1.2 Mersul lucrării

Se prelucrează semnalele înregistrate pentru un regim stabilizat de funcŃionare
astfel:
a) Se reprezintă semnalului de presiune pentru un ciclu.
b) Se determină derivata semnalului de presiune cu relaŃia (2).
c) Se determină abscisa punctului critic (începutul arderii) conform
concluziilor enunŃate anterior.
d) Se determină abscisa punctului mort interior din semnalul de poziŃie
e) Se determină momentul de început al arderii ca diferenŃă între aceste
abscise exprimându-se rezultatul în grade RAC
f) Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 5 cicluri succesive
g) Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive
considerate la regimul dat.
h) Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare
la cuplă.
i) Se reprezintă graficul (φînceput ardere , n)
7.5.2 Determinarea momentului de început al injecŃiei
7.5.2.1 Elemente teoretice

Curbele de variaŃie a presiunii în două secŃiunii ale conductei de injecŃie (la pompă
şi la injector), corelate cu curba de ridicare a acului injectorului sunt prezentate în
Figura 7.5.9 .Prima perturbaŃie produsă de pistonul-sertar (punctul 1) ajunge la injector
Lc
după timpul (punctul 2; Lc - lungimea conductei, a - viteza sunetului). Dacă
a
injectorul este închis, unda se reflectă şi se îndreaptă spre pompă cu viteza sunetului.
La pompă, unde se reflectă din nou; unda reflectată se însumează algebric cu unda nou
emisă şi se propagă împreună spre injector. Acul injectorului se va ridica de pe scaun
în momentul în care la injector ajunge o undă însumată a cărei presiune are valoarea
p d (punctul 3). Din momentul în care începe injecŃia (punctul 3) şi până în momentul
în care la injector soseşte prima undă reflectată tot la injector, curgerea motorinei prin
injector este determinată numai de undele lansate de pistonul-sertar.
Figura 7.5.9, Parametrii principali ai procesului de injecŃie (fără presiunea remanentă):a)

variaŃia presiunii de injecŃie la pompă; b) variaŃia presiunii de injecŃie la injector; c) variaŃia
deplasării acului injectorului.
Din acest moment şi până la încetarea acŃiunii de refulare a pistonului-sertar
(punctul 4), curgerea motorinei prin injector are loc sub acŃiunea undelor lansate de
capul hidraulic, cât şi a celor plecate de la injector şi reflectate la pompă. După
încetarea acŃiunii pistonului-sertar (punctul 4), curgerea motorinei prin injector
continuă sub acŃiunea undelor prezente în conductă, până când presiunea scade la
valoarea p i (presiunea de închidere) şi acul se aşează pe scaun (punctul 5- sfârşitul
injecŃiei).
Momentele principale ale procesului de injecŃie, duratele fazelor mai importante şi
parametri principali care îl caracterizează se pot preciza pe diagramele din figura 1.
Astfel, punctul 1 reprezintă începutul refulării, 2- sosirea undei la injector, 3- începutul
injecŃiei, 4- sfârşitul refulării, 5- sfârşitul injecŃiei; intervalul 1-2( α 1 ) reprezintă
decalajul între momentul începutului creşterii presiunii la pompă şi începutul creşterii
presiunii la injector, 1-3( α 2 )- decalajul între momentul de început al creşterii presiunii
la pompă şi începutul ridicării acului de pe sediu, 1-4- durata refulării geometrice la
pompă (durata cursei utile, α u ), 1-6- durata procesului ciclic la pompă; 2-7- durata
procesului ciclic la injector; 3-4- durata injecŃiei determinată de perturbaŃiile introduse
de pistonul-sertar, 4-5- durata injecŃiei determinată de undele prezente în conductă
după încetarea acŃiunii pitonului-sertar; 3-5- durata totală a injecŃiei ( α i ); p d şi p i
reprezintă presiunea de deschidere şi, respectiv, de închidere a acului injectorului,
pimax
p
- valoarea maximă a presiunii de injecŃie la pompă, pimax i
- valoarea maximă a
presiunii de injecŃie la injector.
Alura curbei de variaŃie a presiunii în conducta de injecŃie prezintă mai multe zone
caracteristice (Figura 7.5.10).
Zona A- zona presiunii remanente (reziduale): după închiderea acului
pulverizatorului şi descărcarea conductei de înaltă presiune şi până la reluarea injecŃiei
următoare, motorina prezentă în conductă subzistă, în general, la un nivel de presiune
mai mare decât presiunea atmosferică, numită presiune remanentă sau reziduală p r .
Aceasta solicită conducta de înaltă presiune între două injecŃii consecutive şi
favorizează apariŃia fenomenelor de postinjecŃie şi cavitaŃie. Fiecare echipament de
injecŃie este caracterizat printr-un nivel al presiunii remanente, determinat, în principal,
de intensitatea fenomenului de descărcare a conductei.
Zona B- zona ramurii crescătoare a presiunii: porŃiunea 2 din ramura crescătoare a
presiunii indică faptul că supapa de refulare s-a ridicat de pe scaun, dar nu a atins
valoarea cursei de descărcare. În momentul atingerii acesteia presiunea scade uşor
(porŃiunea 3), ca urmare a măririi secŃiunii de curgere, după care nivelul presiunii
creşte continuu (porŃiunea 4) ca efect al creşterii vitezei de deplasare a pistonului-sertar
şi al ridicării maxime a supapei de refulare.
Zona C- zona vârfurilor de presiune: primul vârf de presiune (punctul 5) indică
momentul de ridicare a acului pulverizatorului de pe scaun. După ridicarea acului,
presiunea scade uşor datorită măririi volumului camerei acului, mărire datorată ridicării
acului şi eliberării volumului ocupat de acesta precum şi datorită creşterii secŃiunii de
curgere (porŃiunea 6). Sub acŃiunea pistonului-sertar presiunea creşte apoi până la
valoarea maximă (punctul 7), care depinde de mărimea pompei, viteza pistonului-
sertar, reglajul dozei refulate şi starea tehnică de funcŃionare a elementului de pompă
respective. Din punctul 7 presiunea începe să scadă ca urmare a diminuării masei de
lichid dintre pistonul pompei şi diuze datorită injecŃiei, precum şi datorită deschiderii
orificiului de alimentare .
Figura 7.5.10, Zonele caracteristice ale diagramei presiunii din conducta de injecŃie ( ϕ 1 şi ϕ2 -
pantele ramurilor crescătoare şi descrescătoare ale presiunii).
Zona D- zona ramurii coborâtoare a presiunii: concomitent cu micşorarea

debitului de motorină şi scăderea presiunii, acul pulverizatorului începe să revină pe
scaunul din pulverizator (punctul 10) micşorând secŃiunea de curgere; apare o uşoara
creştere de presiune (porŃiunea 9). O dată cu revenirea supapei de refulare pe scaunul
său şi descărcarea conductei de injecŃie, presiunea motorinei scade pronunŃat
(porŃiunea 11), până când supapa se aşează pe scaunul său (punctul 12).
Zona E- zona oscilaŃiilor din conductă: după închiderea acului pulverizatorului

şi a supapei de refulare, undele de presiune se reflectă la injector şi la pompă,
propagându-se sub forma unor oscilaŃii care se atenuează (vârfurile 13) în intervalul
dintre două injecŃii consecutive. Dacă vârful oscilaŃiilor de presiune are nivelul mai
mare decât nivelul presiunii de deschidere p d , atunci acul pulverizatorului se deschide
în intervalul dintre injecŃii, producându-se fenomenul de postinjecŃie. Alura curbei de
variaŃie a presiunii în conducta de injecŃie se modifică cu regimul de funcŃionare al
motorului (sarcină şi turaŃie).

a) Se reprezintă grafic presiunea de injecŃie pentru un ciclu şi se identifică
zona C determinându-se din tabel momentul de ridicare a acului injectorului
b) Se determină abscisa punctului mort interior din semnalul de poziŃie
c)Se determină momentul de început al injecŃiei ca diferenŃă între aceste abscise
exprimându-se rezultatul în grade RAC
d)Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 5 cicluri succesive
e)Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive considerate
la regimul dat.
f)Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare la
cuplă.
g)Se reprezintă graficul (φînceput injecŃie , n)
7.5.3 Determinarea duratei injecŃiei
7.5.3.1 Elemente teoretice – Conform lucrării anterioare

a)Se reprezintă grafic presiunea de injecŃie pentru un ciclu şi se identifică
zona D determinându-se din tabel momentul de aşezare pe soclu a acului
injectorului
b)Se identifică zona C determinându-se din tabel momentul de ridicare a
acului injectorului
c)Se determină durata injecŃiei ca diferenŃă între aceste abscise exprimându-se
rezultatul în grade RAC
e)Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive considerate la
regimul dat.
cuplă.
g)Se reprezintă graficul (∆φ injecŃie , n)
7.5.4 Determinarea duratei perioadei de întârziere la autoaprindere
7.5.4.1 Elemente teoretice – Conform lucrărilor anterioare

DefiniŃie: Perioada de întârziere la autoaprindere reprezintă perioada dintre
începutul injecŃiei (ridicarea acului) şi momentul convenŃional de început al arderii.

a)Se reprezintă grafic presiunea din cilindru pentru un ciclu şi se identifică zona D
determinându-se din tabel momentul de aşezare pe soclu a acului injectorului
b)Se identifică zona C pentru presiunea de injecŃie pe acelaşi ciclu determinându-
se din tabel abscisa momentului de ridicare a acului injectorului
c)Se determină durata perioadei de întârziere la autoaprindere ca diferenŃă între
aceste abscise exprimându-se rezultatul în grade RAC
e)Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive considerate
la regimul dat.
cuplă.
g)Se reprezintă graficul (∆φ întârziere autoaprindere, n)
8. Stand experimental echipat cu motor pe benzină în 2

timpi
8.1. Descrierea standului
Pentru caracterizarea ciclului real al unui motor în doi timpi se apelează la un
stand de probe echipat cu un monocilindru în doi timpi, conectat la o frână electrică
necesară studierii diferitelor regimuri de funcŃionare.
Prezentăm în cele ce urmează un stand parŃial echipat aparŃinând Laboratorul de
Procese în Motoare Termice al catedrei TMT-AR a FacultăŃii de Mecanică din cadrul
UniversităŃii Politehnica Timişoara care permite evidenŃierea desfăşurării proceselor
din cilindrul motorului, precum şi comanda acestuia folosind tehnici moderne de
monitorizare şi control în timp real.
Schema standului de probă este prezentată în Figura 8.1.1 (în Figura 8.1.2 şi
Figura 8.1.3 sunt prezentate vederi ale bancului de probe).
80 Stand experimental echipat cu motor pe benzină în 2 timpi 8
3
4
2
A
19 18 17 16 15 14 13 8
µC
B
7
6
A V R P
5
R.C.
G.E.
12 11 9 10
Figura 8.1.1, Schema de principiu a standului de probă
După cum se observă din schemă, standul este prevăzut cu o frână electrică de
curent alternativ 15 fixată rigid pe soclul standului de probe. FuncŃionarea frânei şi a
aparatelor de măsură şi control a puterii disipate pe rezistenŃa de sarcină 16 permit
frânarea motorului prin varierea rezistenŃei de sarcină 16 respectiv prin creşterea
intensităŃii curentului în înfăşurarea de excitaŃie prin intermediul rezistenŃei reglabile
19. Alimentarea înfăşurării de excitaŃie se realizează de la generatorul electric prin
intermediul unui transformator de tensiune 17 şi a unei punŃi redresoare 18. Puterea
efectivă determinându-se prin calcul.
Sistemul de achiziŃii 1 este compus dintr-un calculator PC Intel Pentium III, o
placă de achiziŃii tip DAQ produsă de National Instruments, un convertor de semnal,
un traductor de poziŃie optic 11, un traductor de presiune 13 montat în interiorul bujiei
pentru determinarea presiunii din camera de ardere a motorului şi un traductor de
moment 12 pentru determinarea momentului produs de motor. Înregistrarea şi
prelucrarea semnalelor se realizează cu ajutorul pachetului de programe LabVIEW
aferent plăcii de achiziŃie.
8.1 Descrierea standului 81
Controlul motorului, respectiv a momentului de producere a scânteii (comanda
bobinei de inducŃie 14) şi a dozei injectate (comanda injectorului 8), se face cu ajutorul
uni microcontroler 2, pe baza informaŃiilor primite de la senzorul de poziŃie al arborelui
cotit 11 şi de la senzorul de poziŃie al clapetei obturator 9. Comanda elementelor de
acŃionare nu se face direct de către microcontroler ci prin intermediul unui amplificator
de semnal 4. Alimentarea cu combustibil a motorului se face dintr-un rezervor de
combustibil 5 cu ajutorul unei pompe de benzină 6. Regulatorul mecanic 7 reglează
presiunea de alimentare cu combustibil. Sursa de tensiune 3 asigură alimentarea cu
curent a echipamentelor electrice ale motorului (pompa de benzină, amplificator de
semnal şi implicit bobina de inducŃie respectiv injectorul).
Consumul de combustibil (necesar caracterizării motorului) se face printr-un cod
de calcul, acesta fiind o subrutină a programului de comandă a motorului.
În continuare vor fi prezentate caracteristicile componentelor standului.
Figura 8.1.2, Standul în vedere de sus.

Figura 8.1.3, Standul, vedere din stânga.
8.1.1 Prezentarea motorului BAUTEIL 2S9

Motorul de antrenare este un motor cu aprindere prin scânteie, cu un cilindru în
doi timpi, de tip BAUTEIL 2S9, fabricat de Uzinele TIMPURI NOI Bucureşti şi are
următoarele caracteristici:
Tabel 8.1.1 Caracteristicile motorului BAUTEIL 2S9
Puterea nominală 7.5 CP

TuraŃia nominală 3000 rot/min
Consumul specific de combustibil 400 g/CPh ± 5 %
Carburant benzină 75 STAS 751-49
Ulei vara ulei 413, iarna ulei 410 STAS 751-49
Pornire cu cablu
Greutatea 45 kg fără cuplaj
Caracteristici constructive:
tipul motorului ……………………….....…m.a.s. în doi timpi;
numărul cilindrilor …………………….........……………….1;
aşezarea cilindrului ………………………………….verticală;
alezajul cilindrului …………………………………….76 mm;
cursa pistonului ………………………………………..78 mm;
cilindreea totală ……………………….……………0,362 dm3;
raportul de compresie real ………….……………………..5,7;
tipul baleiajului ……………………...în curent încrucişat cu baleiaj în carter;
tipul lagărelor de aşezare …………………..de rostogolire (rulmenŃi cu bile);
tipul lagărelor bielei ………………………………….cu două rânduri de ace;
numărul lagărelor de aşezare a arborelui cotit …………2;
tipul carburatorului ……………………………....cu un sertar şi ac de reglaj;
tipul regulatorului de turaŃie ………….centrifugal, conic, arcuri transversale;
gradul de neregularitate a regulatorului ………......………..6%;
tipul aprinderii ……………………………………cu magnetou;
tipul bujiei ………………………….’’Triumf’’ M18X1,5X225;
avans de aprindere faŃă de P.M.S. .………………3,5 – 3,8 mm;
tipul filtrului de aer ………………..………….cu sită şi clapeŃi;
sistemul de ungere…………….....prin adaos de ulei în benzină;
sistemul de alimentare …………..…………..prin cădere liberă;
sistemul de răcire ………………….cu aer furnizat de o suflantă centrifugală;
pornirea motorului ………………………….manual , cu cablu;
evacuarea uleiului din carter ……………...printr–un robinet situat sub carter.
Dimensiuni de gabarit:
lungimea …..…………………………………………510 mm;
lăŃimea …………………………………………..…...520 mm;
înălŃimea …………………………………………….540 mm;
greutatea motorului …………………………………….45 Kg.
Fazele distribuŃiei:
tipul distribuŃiei …………………………………prin ferestre;
unghiul ferestrei de spălare ……………………………..75°.
DistanŃa de la planul chiulasei:
- la fereastra de evacuare ……………………………..55 mm;
- la fereastra de baleiaj şi ungere ……………………...62 mm;
- înălŃimea ferestrei de evacuare ………………….…22,5 mm;
- înălŃimea ferestrelor de baleiaj şi umplere …………..15 mm;
- înălŃimea ferestrei de admisiune în carter ……………21 mm.
Caracteristici funcŃionale:
turaŃia nominală …………………………………3000 rot/min;
turaŃia maximă de mers în gol …………..3160 – 3200 rot/min;
turaŃia minimă de mers în gol (cu regulatorul deconectat)...120 rot/min;
Puterea nominală de exploatare (în condiŃii atmosferice standard 760 mmHg, 15°C
şi umiditate 60%) ………….7,5 CP;
Putere maximă de exploatare (timp de o oră la intervale de 5 ore) …9 CP;
Consum specific de combustibil la putere nominală …………400 g/CPh±5%;
Consum specific de ulei ……………….………16 g/ CPh±5%;
Calitatea combustibilului ……………….CO/R90 sau CO/R75 STAS 176-65;
Calitatea uleiului …………………………408 STAS 751-70;
ComponenŃa amestecului …………1 parte ulei: 24 părŃi benzină sau 4% ulei.
Acest motor era folosit în mod uzual la grupuri de producere a energiei electrice
monofazate sau pentru pompe de apă pentru stingerea incendiilor.
8.1.2 Prezentarea generatorului monofazat tip GTE 4/220 TS deparazitat.
Figura 8.1.4, Generatorul de curent monofazat
Grupurile electrogene de 4 kVA , tip GTE 4/220 TS sunt grupuri de curent

alternativ monofazat destinate alimentării cu energie electrică a instalaŃiilor de lumină
şi forŃă de putere mică şi a utilajelor electrice de mână şi a altor utilaje speciale.
Caracteristicile nominale ale grupului ce sunt trecute mai jos sunt generate pentru
următoarele condiŃii de mediu şi temperatură:
• temperatura mediului ambiant max 40°C;
• umiditatea relativă a aerului 65% ±15% la 20°C conform STAS 6535-62 ;
• altitudinea faŃă de nivelul mării maximum 1000m.
Grupul nu poate funcŃiona în medii corozive, inflamabile, sau explozive sau în
medii care conŃin pulberi bune conducătoare de electricitate.
Grupul trebuie să funcŃioneze în spaŃiu acoperit ferit de pătrunderea precipitaŃiilor
atmosferice.
Grupurile se compun dintr-un motor cu benzină în doi timpi de tip BAUTEIL 2S9
fabricat de uzina TIMPURI NOI Bucureşti, un generator sincron monofazat , de 4 kVA
fabricat de Uzina de Maşini Electrice Bucureşti şi un tablou electric de comandă.
Cuplare generatorului cu motorul se realizează printr-un cuplaj semi-elastic,
ambele maşini fiind montate pe o platformă metalică comună ce se fixează la rândul ei
pe un cadru metalic prin intermediul a patru amortizoare de cauciuc.
Caracteristici tehnice
Tabel 8.1.2, Caracteristicile nominale ale grupului electrogen.
Factor de putere 0.8 1.0

Puterea activă 3.2 kW 4 kW
Puterea aparentă 4 kVA 4 kVA
Tensiunea nominală 220 V 220 V
Curentul nominal 18.2 A 18.2
FrecvenŃa 50 Hz 50 Hz
Puterea motorului 7.5 CP
Capacitatea rezervorului de benzină 3l
Modul de funcŃionare al generatorului

Pentru a se înŃelege mai uşor modul de funcŃionare a generatorului şi a sistemului
de autoexcitaŃie şi de autoreglare a tensiunii. În rotorul generatorului adus la turaŃia
nominală de 3000 rot/min, se induce datorită magnetismului remanent al polilor o
tensiune care prin reactorul 2 este aplicată punŃii redresoare.
Tensiunea redresată se aplică înfăşurării inductoare a generatorului, unde va avea
loc o mărire a curentului de excitaŃie care va duce la mărirea fluxului inductor, ce duce
la rândul lui la o creştere a tensiunii generatorului. ConstrucŃia generatorului şi a
sistemului de autoexcitare şi de autoreglare a tensiunii este astfel făcută încât acest
fenomen cunoscut sub denumirea de autoexcitarea maşinii, să se repete până când
generatorul ajunge la tensiunea nominală.
Dacă condiŃiile de exploatare o cer, tensiunea la mers în gol a generatorului poate
fi mărită, respectiv micşorată în limitele de ± 20 V prin mărirea respectiv micşorarea
întrefierului reactorului 2 operaŃie ce se poate face cu fâşii de preşpan sau alte
materiale izolante de grosime convenabilă, sau prin reglarea reostatului din circuitul
reactorului. Pentru obŃinerea tensiunii nominale pentru diferiŃi factori de putere, se va
comuta, după cum este indicat în schema electrică anexată, înfăşurarea de excitaŃie la
diferitele prize ale secundarului transformatorului de curent prin intermediul
comutatorului.
La funcŃionarea în sarcină a generatorului, curentul de sarcină ce trece prin
primarul transformatorului de curent induce în secundarul lui o tensiune, care se adună
geometric cu tensiunea reactorului, tensiune ce se aplică punŃii redresoare monofazate.
Creşterea tensiuni (ce se aplică punŃii redresoare) va duce la mărirea curentului de
excitaŃie, deci la o mărire a tensiunii generatorului compensându-se astfel căderea de
tensiune provocată de trecerea curentului prin bobinajul indusului (fenomenul de
reacŃie a indusului).
La pornirea în gol în câteva secunde, generatorul trebuie să se autoexcite. IniŃial
tensiunea de mers în gol este de aproximativ 210 V, ea ridicându-se la valoarea
nominală de 220 V numai după prima cuplare în sarcină a generatorului.
Dacă generatorul nu funcŃionează o perioadă de timp mai mare îşi pierde
magnetismul remanent, autoexcitaŃia generatorului nu mai are loc în momentul punerii
în funcŃiune a grupului. Pentru remedierea acestei defecŃiuni se remagnetizează
inductorul prin alimentarea lui cu o tensiune de la o baterie de acumulatoare de
aproximativ 12 V.
Remagnetizarea se face corect numai după borna + a excitaŃiei generatorului şi a
punŃii redresoare corespunde cu borna + a bateriei de acumulatoare. În caz contrar
maşina se magnetizează în sens contrar şi generatorul nu se autoexcită.
Generatorul sincron este de construcŃie inversă (cu indusul pe rotor şi inductorul
pe stator). El este prevăzut cu un sistem staŃie de autoexcitaŃie şi autoreglare a
tensiunii.
Tabel 8.1.3
Puterea nominală 4 kVA

Tensiunea nominală 220 V
FrecvanŃa 50 Hz
Factorul de putere între 0.8 si 1
TuraŃia nominală 3000 rot / min
Curentul de excitaŃie 5.2 A ÷ 6.6 A
Tensiunea de excitaŃie 25 V ÷ 32 V
8.1.3 Tabloul de comandă

Tabloul de comandă este montat deasupra generatorului şi are în componenŃa sa
aparatele electrice de comandă, măsură şi control şi sistemul de autoexcitaŃie şi de
autoreglarea tensiunii generatorului compus din: un reactor, un transformator de curent
o punte redresoare şi o rezistenŃă variabilă. Acest sistem asigură o excitaŃie rapidă a
generatorului şi o stabilitate a tensiunii în limitele Un ± 5% Un atunci când sarcina
generatorului variază de la valoarea nominală la zero în condiŃiile de variaŃie a turaŃiei
motorului de
nn ± 6% nn.
8.1.4 Ridicarea diagramei indicate şi caracterizarea acesteia
8.1.4.1 Elemente teoretice – Conform capitolului 7

astfel:
j) Se reprezintă semnalul de presiune pentru un ciclu;
k) Se determină derivata semnalului de presiune;
l) Se determină abscisa punctului critic (începutul arderii) conform
concluziilor enunŃate anterior;
m) Se determină abscisa punctului mort interior din semnalul de poziŃie;
n) Se determină momentul de început al arderii ca diferenŃă între aceste
abscise exprimându-se rezultatul în grade RAC;
o) Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 5 cicluri succesive;
p) Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive
considerate la regimul dat;
q) Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare
la cuplă;
r) Se reprezintă graficul (φînceput ardere , n).
8.1.5 Determinarea duratei perioadei de întârziere la aprindere
8.1.5.1 Elemente teoretice – Conform capitolului 7

a) Se reprezintă grafic presiunea din cilindru pentru un ciclu
determinându-se din tabel momentul desprinderii curbei de presiune cu ardere
de cea fără ardere;
b) Se determină cu lampa stroboscopică unghiul la care se produce
scânteia;
c) Se determină durata perioadei de întârziere la autoaprindere ca diferenŃă
între aceste abscise exprimându-se rezultatul în grade RAC;
d) Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 10 cicluri succesive;
e) Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive
f) Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare la
cuplă;
g) Se reprezintă graficul (∆φ întârziere aprindere, n).
8.2. Utilizarea unor criterii empirice la controlul momentului optim
de început al arderii la motoarele cu aprindere prin scânteie
Elemente teoretice. - Momentul de început al arderii influenŃează toate
performanŃele motorului, fiind determinant atât pentru randament cât şi pentru nivelul
noxelor eşapate. Controlul acestui moment pentru toate regimurile de funcŃionare este
de maximă importanŃă, având un impact consistent asupra celor două criterii de optim
enunŃate: consumului de carburant şi nivelul emisiilor poluante.
Principalele deziderate urmărite sunt realizarea unui lucru mecanic maxim dintr-o
cantitate dată de carburant şi a unui nivel minim al produşilor poluanŃi pentru fiecare
regim de funcŃionare. Aceste deziderate nu pot fi atinse simultan (lucrul mecanic
maxim implică creşterea presiunii şi a temperaturii maxime pe ciclu ceea ce
favorizează printre altele şi mărirea participaŃiei oxizilor de azot) de aceea optimul se
alege prin compromis. O modalitate de realizare a acestui compromis este considerarea
nivelului produşilor poluanŃi drept restricŃii pentru criteriul de minimizare a
consumului de carburant la atingerea unei puteri impuse [5].
Problema determinării optimului implică luarea în considerare a majorităŃii
factorilor ce influenŃează funcŃionarea motorului. Rezultatul rezolvării acestei
probleme este harta optimului momentului de început al arderii, ce reprezintă variaŃia
acestuia cu turaŃia şi sarcina motorului în condiŃii atmosferice normale. Modificarea
condiŃiilor de exploatare a motorului implică luarea de precauŃii cu privire la evitarea
detonaŃiei la regimurile de putere sau a creşterii cantităŃii de produşi poluanŃi în cazul
regimurilor de pornire a motorului. Trecerea de la un regim la altul de funcŃionare
introduce noi dificultăŃi în managementul performant al funcŃionării motorului.
Controlul comenzilor optime (avansul la producerea scânteii sau/şi de început al
injecŃiei, poziŃia supapei de recirculare a gazelor arse, etc.) este realizat electronic
implicând monitorizarea pe lângă a turaŃiei şi sarcinii motorului, cel puŃin a următorilor
parametri: presiunea în admisiune, debitul de aer, coeficientul excesului de aer, poziŃia
punctului mort interior şi a arborelui cotit, unghiul clapetei obturator sau poziŃia
cremalierei, doza ciclică de carburant, temperatura şi presiunea atmosferică etc.
La un număr mare de motoare actuale controlul momentului de început al arderii
este realizat în buclă deschisă şi constă în compensarea efectului cunoscut al deviaŃiei
valorilor diverşilor parametri asupra optimului. Numărul mare de parametri ce trebuie
monitorizaŃi fac ca aceste sisteme să fie foarte costisitoare economic. O altă modalitate
este controlul adaptiv cu feed-back ce constă în măsurarea efectelor setării curente a
momentului de început al arderii (sau de declanşare a scânteii) şi modificarea acestuia
în sensul apropierii de optim.
Reducerea timpului aferent corecŃiei pentru atingerea optimului, impune
monitorizarea directă a proceselor din cilindru şi darea comenzilor necesare încă din
timpul ciclului monitorizat. In acest sens au fost dezvoltate metode ce prelucrează în
timp real semnalul de presiune şi dau comanda corecŃiei pentru momentul de început al
arderii pentru realizarea unui lucru mecanic maxim. In cele ce urmează se prezintă
trei reguli semiempirice utilizate la controlul adaptiv cu feed-back al momentului
optim de început al arderii.
8.2 Utilizarea unor criterii empirice la controlul momentului optim de început al
arderii la motoarele cu aprindere prin scânteie 89
8.2.1 Criterii empirice utilizate la controlul momentului optim de început al
arderii
8.2.1.1 Criteriul poziŃionării maximului presiunii

Urmărirea poziŃionării maximului presiunii [5][6] faŃa de punctul mort interior
(p.m.i.) se bazează pe observaŃia ce relevă faptul că, optimul din punct de vedere al
realizării unui lucru mecanic maxim corespunde atingerii maximului presiunii la
aproximativ 16 grade [RAC] după p.m.i. indiferent de condiŃiile de exploatare ale
motorului.
α ( p max ) ≅ 16 [ RAC ] dupa p.m.i. 8.2.1
Pe această observaŃie s-au realizat algoritmi ce permit modificarea momentului de

început al arderii în sensul apropierii poziŃiei maximului presiunii de acest punct.
Variatia lucrului mecanic indicat normalizat functie de

avansul la care incepe arderea
1
0.99
L/Lmax
0.98
0.97
0.96
0.95
5 10 15 20 25 30 35
Avansul de inceput al arderii fata de p.m.i.
Figura 8.2.1, VariaŃia lucrului mecanic indicat normalizat funcŃie de avansul la care începe
arderea
Dependenta dintre unghiul de intarziere la atingerea
presiunii maxime si avansul de inceput al arderii
atingerea presiunii 30
maxime [RAC]
Intarzierea la
20
10
0
5 10 15 20 25 30 35
Avansul de inceput al arderii [RAC]
Figura 8.2.2, DependenŃa dintre unghiul de întârziere la atingerea presiunii maxime şi avansul
de început al arderii
Comparatia diagramelor indicate functie de momentul de

inceput al arderii (360=p.m.i.)
40
Presiune [bar]
30 Avans ardere=30
20 [RAC]
Avans ardere=20
10
[RAC]
0 Avans ardere=10
240 360 480 [RAC]
Unghi [RAC]
Figura 8.2.3, ComparaŃia diagramelor indicate funcŃie de momentul de început al arderii
In Figura 8.2.1 se prezintă variaŃia lucrului mecanic indicat normalizat la Limax

pentru diverse valori ale avansului la producerea scânteii. Se constată că acesta este
maxim când maximul presiunii se atinge în jurul poziŃiei de 16 grade [RAC] după
p.m.i., variind cu sub 1% când maximul de presiune se atinge între 12 şi 18 după
p.m.i. Figura 8.2.2 ilustrează grafic dependenŃa dintre momentul de atingere a presiunii
maxime şi avansul de început al arderii. In Figura 8.2.3 se prezintă diagramele indicate
corespunzătoare. Analiza graficelor certifică valabilitatea criteriului enunŃat, pentru
condiŃii normale de funcŃionare în regim stabilizat.
8.2.1.2 Criteriul fracŃiunii de carburant

Monitorizarea arderii carburantului permite concluzia potrivit căreia dacă la un
anumit regim s-a atins optimul pentru lucrul mecanic indicat atunci la aproximativ 10
grade [RAC] după p.m.i s-a ars jumătate din masa de carburant introdusă pe ciclu.
α (ζ = 0.5) ≅ 10 [ RAC ] dupa p.m.i. 8.2.2
unde ζ(α) reprezintă legea de ardere (raportul dintre masa de carburant arsă până în
momentul α şi masa de carburant arsă pe întreg ciclul). In Figura 8.2.4 se prezintă patru
din cele 7 legi de ardere considerate evidenŃiindu-se punctele în care aceasta atinge
valoarea 0.5.
Criteriul fractiunii de carburant

Legea de ardere [ - ]
1.2
1 alfa(50%)=12 [RAC]
0.8 alfa(50%)=9 [RAC]
0.6 alfa(50%)= -1 [RAC]
0.4 alfa(50%)=19 [RAC]
0.2 masa arsa = 50%
0
-60 -40 -20 0 20 40 60
Unghi fata de p.m.i. [RAC]
Figura 8.2.4, Criteriul fracŃiunii de carburant
Această posibilitate de control al optimului a fost enunŃată de Heywood [8] şi

ulterior investigată şi adoptată de M.Bergende [9], [7]. Criteriul poate fi adaptat
modificând procentul masei de carburant consumat prin ardere pe ciclu la 30%, 70%
sau 90% şi corespunzător unghiul de optim.
8.2.1.3 Criteriul raportului de presiune

Raportul de presiune se defineşte ca fiind raportul dintre presiunea momentană a
ciclului cu ardere şi cea corespunzătoare ciclului fără ardere:
p(α )
rp (α ) = 8.2.3
p f a (α )
Acest raport poate fi normalizat prin împărŃire la valoarea sa maximă:
rp (α )
rpn (α ) = 8.2.4
max(rp (α ))
Reprezentarea grafică (Figura 8.2.5)a acestui criteriu relevă un trend similar legii
de ardere astfel că la fel ca la criteriul fracŃiunii de carburant s-a propus drept
descriptor pentru optimul poziŃionării arderii momentul în care criteriul raportului de
presiune normalizat atinge valoarea 0.5.
Criteriul raportului de presiune

Raportul de presiune
1.1
alfa(rpn=0.5)=-1
normalizat
0.6 alfa(rpn=0.5)=9
alfa(rpn=0.5)=12
0.1 alfa(rpn=0.5)=19
-40 -20 0 20 40 rpn=0.5
-0.4
Unghi fata de p.m.i. [RAC]
Figura 8.2.5, Criteriul raportului de presiune
Criteriul poate fi rezumat în relaŃia:
α (rpn = 0.5) ≅ 10 [ RAC ] dupa p.m.i. 8.2.5
Acest criteriu este mai uşor de implementat faŃa de criteriul fracŃiunii de carburant
datorită numărului mai redus de calcule necesare monitorizării .
ObservaŃie Verificare prin simulare numerică, pentru un caz particular, a

criteriilor empirice de control al avansului la producerea scânteii
In Tabel 8.2.1, Valorile criteriilor de control al arderi funcŃie de începutul arderii

se prezintă comparativ variaŃia celor trei criterii funcŃie de momentul de început al
arderii pentru un motor cu aprindere prin scânteie definit de :Cursa=0.077 m,
Alejaj=0.074 m, Raport de comprimare=9.5 , Alungirea relativă a bielei=0.3235.
Tabel 8.2.1, Valorile criteriilor de control al arderi funcŃie de începutul arderii
Începutul Criteriul Criteriul Criteriul

arderii faŃa de p.m.i. poziŃionării fracŃiunii de raportului de
[RAC] maximului carburant [RAC] presiune [RAC]
presiunii [RAC]
-10 24 19 19
-14 21 16 17
-17 18 14 13
-20 16 12 12
-23 13 10 10
-26 11 9 9
-30 9 -1 -1
Valorile au fost rotunjite la partea întreagă. Se constată ca ultimele două

criterii sunt aproape identice.
8.2.1.4 Concluzii
PoziŃionarea optimă a procesului de ardere se controlează prin modificarea
momentului de început al arderii. Momentul de început al arderii poate varia într-un
interval de aproximativ 6 grade [RAC] şi se poate atinge optimul din punct de vedere
al lucrului mecanic indicat maxim cu abateri de 1% faŃa de optim. Cele trei criterii
empirice pe baza cărora se modifică momentul de început al arderii dau aproximativ
aceeaşi poziŃie optimă pentru legea de ardere, diferenŃele de sub 1grad [RAC] nefiind
semnificative din punct de vedere practic.
Studiul a fost făcut pentru un singur regim de funcŃionare definit de turaŃie şi
poziŃia clapetei obturator , şi nu relevă cum se comportă aceste criterii relativ la
dispersia ciclică.
8.2.2 Verificarea îndeplinirii criteriului maximului presiunii

astfel:
a) Se reprezintă semnalul de presiune pentru un ciclu.
b) Se determină abscisa punctului de maxim al presiunii
c) Se determină abscisa punctului mort interior din semnalul de poziŃie
d) Se determină momentul de atingere a maximului presiunii, ca diferenŃă
între aceste abscise exprimându-se rezultatul în grade RAC
e) Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 10 cicluri succesive
f) Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive
considerate la regimul dat.
g) Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare
la cuplă.
h) Se reprezintă graficul (φmaxim presiune , n) şi se verifică îndeplinirea criteriului
enunŃat în partea teoretică.
8.2.3 Verificarea îndeplinirii criteriului raportului presiunilor

astfel:
a) Se reprezintă semnalului de presiune pentru un ciclu.
b) Se determină curba de variaŃie a presiunii în cilindru pentru ciclul fără
ardere pornind de la ipoteza unei variaŃii politropice de exponent 1.32 şi de
la un punct ales pe diagrama depresiune a ciclului cu ardere ales înainte de
începutul arderii;
c) Se determină abscisa punctului mort interior din semnalul de poziŃie;
d) Se reprezintă grafic raportul presiunilor şi se citeşte abscisa momentului de
atingere a valorii optime 0.5;
e) Se determină momentul de atingere a valorii 0.5 pentru raportul presiunilor
maximului presiunii, ca diferenŃă între aceste abscise exprimându-se
rezultatul în grade RAC;
f) Se repetă operaŃiile anterioare pentru minim 10 cicluri succesive;
g) Se mediază aritmetic rezultatele obŃinute pentru ciclurile succesive
h) Se repetă operaŃiile anterioare pentru diverse turaŃii n şi aceeaşi încărcare
la cuplă;
Se reprezintă graficul (φraport presiune 0.5 , n) şi se verifică îndeplinirea criteriului.
8.3. Stand pentru comanda şi calibrarea injectoarelor de benzină

În cazul motoarelor pe benzină cu injecŃie în poarta supapei, se folosesc injectoare
de benzină electromagnetice care funcŃionează în regim închis deschis, comanda
făcându-se cu o tensiune digitală 0 – 6V (Figura 8.2.1)
6V
0V
t inj t
ciclu motor
Amax
Amin
t
Figura 8.3.1, VariaŃia tensiunii la bornele injectorului respectiv a ariei de curgere prin acesta
Pentru comanda motorului se cunoaşte, în general, masa de combustibil care

trebuie injectată. De exemplu, în cazul motoarelor pe benzină echipate cu sondă
8.3 Stand pentru comanda şi calibrarea injectoarelor de benzină 95
lambda, în funcŃie de cantitatea de aer care intră în motor şi care este monitorizată cu
ajutorul senzorului de debit, se poate stabili prin calcul cantitatea de combustibil
necesară a fi injectată, relaŃia de calcul fiind:
ma
mc = 8.3.1
λ ⋅ Lmin
unde mc este masa de combustibil, ma este masa de aer, λ este coeficientul excesului de
aer şi se impune ca fiind egal cu 1, iar Lmin este raportul stoichiometric de aer şi
benzină.
În cazul motoarelor diesel, masa de combustibil ce trebuie injectată este
proporŃională cu poziŃia pedalei de acceleraŃie.
Deoarece comanda se face în tensiune, masa de combustibil fiind proporŃională cu
timpul cât injectorul este deschis, trebuie stabilită corelaŃia dintre masa de combustibil
şi timpul de injecŃie. În acest fel unitatea de comandă a injectorului, după ce a stabilit
prin calcul cantitatea de benzină ce trebuie injectată poate converti această valoare în
timp de injecŃie comandând injectorul.
Debitul masic instantaneu prin injector poate fi determinat folosind relaŃia:
m& (t ) = µ ( A) ⋅ A(t ) ⋅ 2 ⋅ ρ ⋅ ( pinjectie − padmisie ) 8.3.2
unde m& este debitul masic, µ este coeficientul de debit, A este aria secŃiunii de curgere,
ρ este densitatea combustibilului, pinjectie este presiunea de injecŃie, respectiv presiunea
din conducta injectorului, iar padmisie este presiunea din galeria de admisie.
Conform relaŃiei anterioare se observă că masa de combustibil injectată depinde de
coeficientul de debit al injectorului, de aria de curgere prin supapa acestuia, de valorile
presiunii de injecŃie respectiv a presiunii din galeria de admisie. Prin aplicarea unei
tensiuni injectorului se acŃionează doar asupra arie de curgere, presiunea din conducta
injectorului modificându-se ca urmare a curgerii, presiunea din conducta de admisie
fiind dependentă de regimul de funcŃionare al motorului, iar coeficientul de debit
depinde de legea de ridicare supapei injectorului. Ca urmare, chiar dacă unitatea de
control va comanda acelaşi timp de injecŃie, masa injectată poate să difere. Deci, după
ce masa de combustibil ce urmează a fi injectată este determinată, calculatorul o
converteşte în timp de injecŃie făcând însă corecŃiile necesare în funcŃie de condiŃiile de
funcŃionare ale motorului.
K
1
2
7
3
001
4
8
5
Figura 8.3.2, Stand de calibrare a unui injector (ridicarea curbei de variaŃie a masei injectate
versus timp de injecŃie)
În lucrarea de faŃă se urmăreşte stabilirea corelaŃiei dintre timpul de injecŃie şi

masa injectată în condiŃii de funcŃionare pe stand. În acest scop s-a realizat un banc
experimental prezentat în Figura 8.3.2. Standul se compune dintr-un injector 7 fixat
deasupra unei eprubete gradate pentru colectarea combustibilului şi pentru măsurarea
cantităŃii injectate. Pentru comanda injectorului se foloseşte o placă de dezvoltare
echipată cu un microcontroler NEC 3, iar comanda se face prin intermediul unui releu
electronic 1 care asigură alimentarea injectorului cu tensiune de la sursa de alimentare
5. Alimentarea cu combustibil se face din rezervorul 6, combustibilul fiind circulat cu
ajutorul pompei 4, iar reglarea presiuni de injecŃie făcându-se cu ajutorul regulatorului
2 surplusul de combustibil întorcându-se în rezervor.
Măsurarea unei singure doze de combustibil este relativ greu de realizat. În
consecinŃă, microcontrolerul a fost programat să asigure injecŃia unui număr prestabilit
de doze permiŃând totodată reglarea timpului de injecŃie. După acumularea cantităŃii de
combustibil, acesta poate fi măsurat în vasul gradat iar în funcŃie de numărul de doze
comandate de microcontroler se poate stabili doza corespunzătoare unei singure
injecŃii.
8.3 Stand pentru comanda şi calibrarea injectoarelor de benzină 97
8.3.1 Determinarea corelaŃiei dintre masa injectată şi timpul de injecŃie
a. familiarizarea cu instalaŃia experimentală (identifică elementele componente);
b. realizarea unui plan de experimentare;
c. stabilirea parametrilor care urmează a fi modificaŃi şi domeniul în care aceştia
vor fi modificaŃi;
d. realizarea experimentelor stabilite;
e. ridicarea curbei de variaŃie a masei injectate în funcŃie de timpul de injecŃie.
8.3.2 Realizarea unui program pentru comanda injectorului motorului în

doi timpi
a. se identifică senzorii existenŃi pe motor şi se realizează un algoritm care să
genereze semnale similare cu cele produse de senzori;
b. se realizează un algoritm pentru determinarea cantităŃii de combustibil necesar
a fi injectată în funcŃie de semnalele de pe motor;
c. se determină timpul de injecŃie în funcŃie de curba de calibrare a injectorului şi
de cantitatea de benzină necesară;
d. se achiziŃionează cu ajutorul microcontrolerului semnalele de la senzori;
e. se scrie codul C corespunzător algoritmului de calcul al timpului de injecŃie;
f. se verifică funcŃionarea programului în condiŃii experimentale altele decât cele
de pe motor;
g. se verifică funcŃionarea pe motor;
h. se trag concluzii relativ la funcŃionarea motorului.
8.4. Comanda bobinei de inducŃie. InfluenŃa avansului la producerea

scânteii. Caracteristica de avans.
Avansul la producerea scânteii are o influenŃă deosebită asupra puterii motorului
respectiv asupra consumului de combustibil. Deoarece viteza de propagare a frontului
de flacără are o valoare finită de cc 22-25 m/s, pentru a avea un efect optim, respectiv o
propagare a flăcării cu efecte maxime, începutul arderii trebuie corelat cu regimul de
funcŃionare al motorului şi anume: cu turaŃia motorului, cu sarcina acestuia, cu raportul
de comprimare, cu cifra octanică a benzinei, cu calitatea amestecului şi cu numărul de
bujii pe cilindru.
Dacă scânteia ar fi declanşată prea devreme ar exista riscul ca presiunea creată în
cilindru să dea naştere unei forŃe mari de sens contrar deplasării pistonului care ar
putea duce la oprirea motorului sau la o funcŃionare anormală cu zgomot metalic,
oprire la turaŃii mici, supraîncălzire, consum ridicat de combustibil, putere scăzută. În
cazul unei scântei declanşate prea târziu, lucru mecanic produs este mic, există riscul
apariŃiei rateurilor pe eşapament, consum de combustibil ridicat.
Viteza de ardere a amestecului aer-combustibil depinde de calitatea amestecului
respectiv de coeficientul excesului de aer, astfel că viteza de ardere are o variaŃie
parabolică în funcŃie de coeficientul excesului de ardere atingând valoarea maximă de
circa 25 m/s pentru un coeficient al excesului de ardere de circa 0.9. Viteza de ardere
atinge 10 m/s la coeficienŃi ai excesului de aer de 0.55 respectiv 1.4.
De asemenea, viteza de propagare a frontului de ardere depinde şi de condiŃiile
fizice în care are loc arderea şi anume de presiunea şi temperatura din cilindru. Astfel
că la temperaturi şi presiuni mai mari viteza de ardere creşte.
Ca urmare, avansul la producerea scânteii ar trebui făcut Ńinând cont şi de
coeficientul excesului de aer şi de condiŃiile din cilindru respectiv presiune şi
temperatură.
O dată cu creştere turaŃiei motorului, deoarece viteza de propagare a frontului de
flacără nu se modifică, iar timpul disponibil arderii se scurtează, scânteia trebuie
generată cu un avans mai mare. Avansul la producerea scântei trebuie redus o dată cu
creşterea raportului de comprimare ca urmare a faptului că temperatura şi presiunea la
finele cursei de comprimare cresc, acelaşi efect are loc şi la creşterea sarcinii motorului
ca urmare a alimentării cilindrului cu o cantitate mai mare de amestec.
Reglarea avansului la producerea scânteii poate fi făcut relativ simplu în cazul
motoarelor echipate cu sisteme de comandă electronice cu microcontroler. În acest caz
în funcŃie de parametri de funcŃionare ai motorului prin calcul pe baza informaŃiilor
primite de la senzorii şi pe baza unor constante calibrabile se poate determina avansul
optim la producerea scânteii.
Reglarea avansului la producerea scânteii în cazul motoarelor echipate cu
carburator se făcea doar în funcŃie de turaŃia motorului folosind un regulator centrifugal
şi în funcŃie de sarcina motorului folosindu-se un regulator pneumatic conectat la
galeria de admisie.
8.4.1 Ridicarea caracteristicii de avans

Ridicarea caracteristicii de avans constă de fapt în determinarea avansului optim la
producerea scânteii în funcŃie de sarcina motorului respectiv de turaŃia acestuia. Pentru
aceasta:
a. se aduce motorul la temperatura normală de funcŃionare;
b. se reglează sistemul de injecŃie astfel încât coeficientul excesului de aer să
fie 1, indiferent de regimul de funcŃionare;
c. se apasă pedala de acceleraŃie aducând motorul într-un anumit regim de
sarcină după care se aduce motorul într-un anumit regim de turaŃie
folosind frâna din dotarea standului;
d. se măsoară puterea motorului pentru regimul de sarcină şi turaŃie stabilit;
e. se modifică avansul la producerea scânteii;
f. se aduce motorul la regimul de turaŃie anterior, din reglajul frânei;
g. se determină puterea motorului;
h. se repetă paşii e, f, g de cel puŃin 5 ori;
i. se reprezintă grafic variaŃia puterii motorului în funcŃie de avansul la
producerea scânteii (sarcina şi turaŃia motorului fiind constante) ;
j. din curba obŃinută se determină avansul la producerea scânteii pentru care
s-a obŃinut puterea maximă, acesta reprezentând avansul optim pentru
regimul de sarcină şi putere investigat;
k. se determină avansul optim pentru un alte regimuri de turaŃie şi sarcină
urmând paşii c-j;
8.4 Comanda bobinei de inducŃie. InfluenŃa avansului la producerea scânteii.
Caracteristica de avans. 99
l. Se reprezintă grafic suprafaŃa (3D) de avans optim în funcŃie de turaŃie şi
sarcină.
8.4.2 Elaborarea unui algoritm de reglaj folosind caracteristica de avans

Folosind caracteristica de avans determinată în capitolul 8.3.1. să se realizeze un
algoritm de control (folosind microcontrolerul din dotarea standului) care să permită
reglarea automată a avansului la producerea scânteii, în funcŃie de regimul de
funcŃionare al motorului. Etape:
a. se identifică senzorii din dotarea motorului;
b. se elaborează un program C pentru achiziŃia datelor de la senzori folosind
microcontrolerul din dotarea standului;
c. se elaborează un algoritm de determinare a avansului optim în funcŃie de
informaŃiile primite de la senzori (folosind MatLab Simulink) ;
d. se elaborează codul C corespunzător algoritmului de la punctul c
e. se elaborează codul C pentru comanda releului electronic al sistemului de
aprindere;
f. se scrie întregul program pe microcontroler;
g. se încearcă programul realizat;
h. se trag concluziile cu privire la funcŃionarea motorului şi a regulatorului
elaborat.
8.4.3 Elaborarea unui algoritm de reglaj folosind criterii empirice de reglaj

Folosind criteriile empirice de reglaj se poate determina avansul optim la
producerea scânteii astfel încât maximul de presiune să fie atins la 10 grade după p.m.i.
sau 50% din energia de ardere să se degaje undeva la 16 grade după p.m.i. Etape:
a. se stabilesc informaŃiile necesare a fi achiziŃionate pentru a putea face
reglajul;
b. se scrie programul C pentru achiziŃia datelor stabilite la punctul a;
c. se realizează algoritmul de control (folosind MatLab Simulink) ;
d. se scrie codul C corespunzător algoritmului de control;
e. se elaborează codul C pentru comanda releului electronic al sistemului de
aprindere;
f. se scrie întregul program pe microcontroler;
g. se încearcă programul realizat;
h. se trag concluziile cu privire la funcŃionarea motorului şi a regulatorului
elaborat.
9. Bibliografie
[1] V. Berindean, Motoare cu ardere internă, Lucrări de laborator, Universitatea
“Politehnica” din Timişoara, 1981
[2] Betz A. – Rechnerische Untersuchung des stationaren und transienten
Betriebsverhaltens ein und zweistufig aufgeladener Viertakt-Dieselmotoren- Institut
fur Verbrennungskraft-maschinen und Kraftfahrzeuge –1985
[3] A. I. Şchiop, Analiza unor metode de discretizare, Editura Academiei,
Bucureşti, 1978
[4] T.Turcoiu, J.Boncoi, Al.Time, - Echipamente de injecŃie pentru motoare cu
ardere interna, Editura Tehnica 1987
[5] U.Kincke, L.Nielsen – Automotive control systems –Springer-Verlag Berlin
Heidelberg 2000
[6] M.Hubbard, P.D.Dobson, J.D.Powel – Closed loop control of spark advance
using a cylinder pressure sensor. Journal of Dynamic Systems, Measurement and
Control 1976
[7] L.Eriksson – Spark Advance Modeling and Control – Linkoping Studies in
Science and Technology . Dissertation No.580- Linkoping University Sweden –1999
[8] J.B.Heywood – Internal Combustion Engines Fundamental. McGraw-Hill
series in mechanical engineering. McGraw-Hill, 1988
[9] Michael Bergende Schwerpunkt-kriterium und automatishe klingelerkennung.
Motor Technische Zeitschrift, Vol.56(10) 1995
[10] N. Apostolescu, D. Taraza, Bazele cercetării experimentale a maşinilor
termice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1977
[11] Virgiliu Dan Negrea, Bazele cercetării experimentale a motoarelor cu ardere
internă şi a autovehiculelor rutiere, Vol 1+2, Editura UniversităŃii din Oradea, 2004
[12] Webster, JG - Measurement Instrumentation & Sensors Handbook, CRC Press
1999

Motoare Si Autovehicule PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Motoare Si Autovehicule PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

1. Sisteme de monitorizare şi control. GeneralităŃi

ECU TCU ESP ABS

Figura 1.1.1, Reprezentare schematică a unei reŃele CAN de pe autovehicul

Aceste unităŃi de monitorizare şi control au la bază în general un microcontroler.

Figura 1.1.2, Schemă de principiu a unui microcontroler

valoare digitala [-]

În urma conversiei analogic-numeric, unui interval de tensiune corespunzător

Figura 1.1.5, Schema de principiu a unui lanŃ de măsură

Monitorizarea unui anumit sistem, specific autovehiculelor şi motoarelor cu ardere

Figura 1.1.6, Schema de principiu a unui lanŃ de comandă

În mod similar controlul diferitelor actuatoare (electromagneŃi, motoare electrice)

unde R este rezistenŃa electrică a unui conductor de lungime l, având o secŃiune

Legătura dintre cei doi parametri ce se modifică simultan, lungimea şi secŃiunea

Deci rezistenŃa electrică se modifică direct proporŃional cu modificarea lungimii

Tot în această categorie putem introduce şi senzorii piezorezistivi. Acest tip de

1.2.2 Senzori capacitivi

unde C - capacitatea electrică, ε 0 - constanta dielectrică a aerului, ε r - constanta

Figura 1.2.2, Reprezentarea schematică a unui senzor capacitiv

O analiză a parametrilor ce definesc capacitatea electrică ne permite să identificăm

1.2.3 Senzori inductivi

unde lf - lungimea circuitul în fier, Af - secŃiunea transversală a circuitului în fier, µ f -

Figura 1.2.3 Reprezentarea schematică a unui senzor inductiv

Figura 1.2.4, Descrierea unei termocuple

Între tensiunea înregistrată de voltmetru E şi diferenŃa de temperatură (T1-T2)

Tensiunea măsurată va fi cu atât mai mare cu cât diferenŃa de temperatură va fi

Generator de curent continuu

Generator de curent alternativ

Figura 1.2.5, Reprezentarea schematică a tahogeneratoarelor de curent continuu respectiv

Figura 1.2.6, Reprezentare schematică a senzorilor inductivi generatori de tensiune

unde v - viteza de deplasare a magnetului permanent iar K - o caracteristică a

1.2.4.3 Senzori care au la bază efectul Hall

Figura 1.2.7, Reprezentarea schematică a unui senzor de tip Hall

1.2.4.4 Sonda lambda

0.9 1 1.1 λ [-]

Figura 1.2.9, Reprezentare schematică a unei sonde lambda

1.2.5.1 Senzori piezoelectrici

1.3. Adaptoare de semnal

1.3.1 PunŃi Wheastone

Modul de calcul a tensiunii de ieşire în raport cu tensiunea de intrare, respectiv cu

ualimentare = i1 ⋅ ( Rsenzor + R4 ) 1.3.1

uiesire = i1 ⋅ Rsenzor − i2 ⋅ R2 1.3.3

Reglarea punŃii se poate face prin intermediul rezistenŃelor R2, R3 şi R4 astfel ca

Iar după câteva simplificări vom obŃine o relaŃie de forma:

Tensiunea de ieşire nu este direct proporŃională cu variaŃia rezistenŃei senzorului,

1.3.2 Amplificatoare de tensiune

Figura 1.3.3, Schema de principiu a unui amplificator de semnal

Datorită impedanŃei mari de intrare şi a caracteristicilor amplificatoarelor

CorelaŃia dintre tensiunea de intrare şi cea de ieşire fiind:

Tensiunea de ieşire este direct proporŃională cu tensiunea de intrare, dar de semn

1.3.3 Amplificatorul de sarcină

Figura 1.3.4, Reprezentare schematică a amplificatorului de sarcină

Pentru determinarea curentului din ramurile amplificatorului operaŃional se foloseşte

Prin înlocuirea curentului, relaŃia de mai sus devine:

Iar în final vom obŃine:

Ca urmare, tensiunea la ieşirea amplificatorului de sarcină este direct proporŃională

Figura 1.3.5, Reprezentare schematică a integratorului

În figura 1.3.5. este redată schema electronică a acestui tip de amplificator.

Tensiunea de ieşire este proporŃională cu integrala tensiunii de intrare de unde şi

Punctiform Bidimensional Punctiform Bidimensional

Termocuple Cristale lichide Termometrie Termometrie

Figura 2.1.1, Clasificarea metodelor de măsurare a temperaturii

Figura 2.2.1, Modul de conectare a Figura 2.2.2, Modul de conectare a termocuplei