Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava

Facultatea de Inginerie Mecanică, Mecatronică şi

Management

FIABILITATE

Conf. dr. ing. ec. Alexandru POTORAC

Şef lucr. dr. ing Dorel PRODAN

1
 Obiectivele disciplinei:

Însuşirea cunoştinţelor privind capacitatea produselor şi sistemelor de a

funcţiona la parametrii proiectaţi, pe anumite perioade de timp, in condiţii
normale de exploatare, in contextul exigenţelor crescute privind menţinera in
timp a calităţii acestora.

Însuşirea unor notiuni privind mentenanta produselor si sistemelor.

Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor privind fiabilitatea ,

mentenabilitatea si disponibilitatea.

2
 CUPRINS

1. Noţiuni introductive...........................................................................6
1.1 Definiţii. Obiectul fiabilităţii şi mentenabilităţii.............................................6
1.2 Locul fiabilităţii şi a mentenabilităţii în inginerie..........................................7

2. Elemente de teoria probabilităţilor...................................................8

2.1 Noţiuni de bază, evenimente......................................................................8
2.2 Operaţii fundamentale..............................................................................10
2.3 Aplicaţie la fiabilitatea şi mentenabilitatea sistemelor...............................13
2.3.1 Sisteme serie..............................................................................14
2.3.2 Sisteme paralel...........................................................................15
2.3.3 Sisteme mixte..............................................................................17
2.4 Variabile aleatoare şi funcţii de repartiţie..................................................19
2.5 Parametri statistici principali ai variabilelor aleatoare...............................22
2.6 Corelaţie şi autocorelaţie..........................................................................27
2.7 Legi clasice de distribuţie utilizate în fiabilitate şi mentenabilitate............28
2.7.1 Legea distribuţiei normale
(distribuţia Gauss sau Gauss-Laplace).......................................28
2.7.2 Repartiţia exponenţială negativă..................................................32
2.7.3 Repartiţia Weibull.........................................................................35
2.8 Prelucrarea statistică a datelor experimentale...........................................36

3. Elemente de bază privind fiabilitatea.............................................40

3.1 Conceptul de fiabilitate. Clasificări...........................................................40
3.2 Defectări. Tipuri şi evoluţii.........................................................................42
3.3. Indicatori de fiabilitate...............................................................................44
3.4 Modelul matematic al fiabilităţii………………………………………………51
3.5 Calculul fiabilitatii sistemelor cu ajutorul proceselor Markov……………..55
3.5.1 Generalitati; definirea metodei lanturilor Markov………………………..55

3.5.2 Premizele şi principiul folosirii metodei lanţurilor Markov

3
 la calculul fiabilităţii sistemelor……………………………………………..56
3.5.2.1 Premizele folosirii metodei lanţurilor Markov…………………..56
3.5.2.2 Principiul metodei Markov........................................................58
3.5.3 Modul de aplicare al metodei Markov în cazul elementului
simplu reparabil.....................................................................................62

4. Mentenabilitatea şi mentenanţa produselor şi sistemelor.

Conceptul mentenanţă şi mentenabilitate.....................................65
4.1 Sisteme de reînnoire: Mentenabilitatea……………………………………..65
4.2 Indicatori şi caracteristici de mentenabilitate……………………………….67
4.3 Metode de evaluare şi optimizare previzională a mentenabilităţii………..71
4.4 Mentenanţa...............................................................................................75
4.4.1 Mentenanţa corectivă..................................................................76
4.4.2 Mentenanţa preventivă...............................................................76
4.4.3 Influenţa mentenanţei asupra caracteristicii “cadă de baie”
(curba ratei defectărilor)..............................................................78
4.4.4 Criterii de apreciere a eficienţei mentenanţei..............................79
4.4.5 Determinarea periodicităţii optimale de mentenanţă preventivă.80
4.5. Modele matematice ale analizei de mentenabilitate.................................86
4.5.1 Modelul nr. 1...............................................................................86
4.5.2 Modelul nr. 2...............................................................................88

5. Disponibilitatea produselor şi sistemelor......................................89

5.1 Conceptul de disponibilitate......................................................................89
5.2 Indicatori de disponibilitate.......................................................................90

6. Teste şi estimări statistice..............................................................92

6.1 Estimări statistice......................................................................................92
6.1.1 Estimarea parametrilor funcţie de report
(estimare parametrică)................................................................92
6.1.2 Estimarea tipului de funcţie de repartiţie
(estimarea neparametrică)..........................................................95

4
 6.2. Metode grafice de estimare şi testare.....................................................100
6.2.1 Teste grafice privind legea exponenţială...................................100
6.2.2 Teste grafice privind legea perpendiculară................................103

7. Încercări de fiabilitate....................................................................104
7.1 Tipuri de încercări de fiabilitate...............................................................104
7.2 Organizarea încercărilor de laborator; Încercări cenzurate şi
încercări trunchiate…………………………………………………………107

8. Analiza şi calculul fiabilităţii sistemelor......................................110

8.1 Analiza fiabilităţii sistemelor....................................................................110
8.2 Modelări matematice pentru calcularea fiabilităţii sistemului;
Principiul metodei de simulare Monte Carlo...........................................112

9. Aplicaţii ale teoriei fiabilităţii în tehnică…………………………...116

9.1 Aplicaţii ale teoriei fiabilităţii în rezistenţa materialelor…………………..116
9.2 Fiabilitatea maşinilor unelte…………………………………………………119

10. Calitate, fiabilitate şi mentenabilitate.........................................123

10.1 Noţiunea de calitate şi laturile ei: conformitatea, fiabilitatea şi
mentenabilitatea; Legătura calitate – fiabilitate…………………………123
10.2 Evaluarea nivelului calităţii. Indicatori de conformitate………………..123
10.3 Motivaţia demersului spre calitate. Conceptul de gestiune şi
asigurarea calităţii………………………………………………………….124

Bibliografie..........................................................................................126

5
1. Noţiuni introductive

1.1 Definiţii. Obiectul fiabilităţii şi mentenabilităţii.

Definiţii, [Fe96]:
a) Calitativ, fiabilitatea reprezintă capacitatea unui sistem sau produs de a
funcţiona fără defecţiuni, pe o perioadă de timp dată, în condiţii date de exploatare.
b) Cantitativ, fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem sau produs să
funcţioneze fără defecţiuni, într-un interval dat, în condiţii date de exploatare.
Analog, mentenabilitatea reprezintă calitativ aptitudinea, cantitativ
proprietatea ca un sistem să fie repus în funcţiune prin acţiuni de mentenanţă care se
efectuează în condiţii precizate şi într-un timp dat, iar mentenenţa reprezintă ansamblul
măsurilor tehnico-organizatorice efectuate în scopul menţinerii unui sistem în starea
necesară îndeplinirii funcţiei cerute.

1.2 Locul fiabilităţii şi a mentenabilităţii în inginerie

Din punct de vedere economic, cu cât un echipament prezintă o fiabilitate mai
ridicată, în condiţii tehnologice date, costul de investiţie Cî este mai ridicat; costurile de
mentenanţă CM sunt însă mici întrucât defecţiunile sunt rare şi de intensitate redusă.
Invers, un echipament ieftin şi puţin fiabil implică nişte costuri de mentenanţă mai mari.
Curba globală CD=Cî+CM reprezintă costul deţinerii echipamentului în stare de
disponibilitate, Figura 1, [Pa82], [Ba88], [Fe96].

C
(costuri) CD

CD=min

CI CM

F
(niv. de F)

Figura 1 Curba globală a costurilor

6
2. Elemente de teoria probabilităţilor

2.1 Noţiuni de bază, evenimente

Se numeşte eveniment E, orice rezultat al unui experiment.

Se deosebesc, [Pa82], [An88], :

- evenimente sigure ;
- evenimente imposibile ;
- evenimente aleatoare (întâmplătoare).

Probabilitatea unui eveniment întâmplător X, P(X) este dată de raportul între

numărul m de cazuri favorabile producerii evenimentului şi numărul total n de cazuri
egal posibile, [Tâ89]:
m
P( X ) = ..
n
Observaţii:
1. pentru m=n ⇒ P(Ω)=1 (eveniment sigur);
2. pentru m=0 ⇒ P(X)=0 (eveniment imposibil);
3. rezultă: 0≤P(X)≤1;
4. P(X∪Y)=P(X)+P(Y) - pentru ∀ X,Y∈[Ω,K], X∩Y=Φ;
5. ()
P(X ) + P X = 1 , unde X, X sunt evenimente contrarii, adică X U X = Ω ,

XIX = Φ;
6. Dacă evenimentele A1,…An formează un sistem complet de evenimente
incompatibile, suma probabilităţilor lor este egală cu unitatea:

∑ P(A ) = 1.
i=1
i

7
 2.2 Operaţii fundamentale

Din punct de vedere al complexităţii, evenimentele întâmplătoare se clasifică în

simple şi complexe. Cu evenimentele întâmplătoare se pot face diferite operaţii dintre
care cele mai uzuale sunt reuniunea (adunarea) şi intersecţia (înmulţirea).
Reuniunea formează un eveniment complex total şi constă în realizarea a cel
puţin unuia din evenimentele considerate: A∪B∪C=A sau B sau C, [An88].
Probabilitatea apariţiei evenimentului total este suma probabilităţilor
evenimentelor comparate (evenimente incompatibile):

Pt=P(A)+P(B)+P(C).

Observaţie: În cazul evenimentelor compatibile vom avea:

P(A∪B)=P(A)+P(B)-P(A∩B).

Intersecţia formează un eveniment complex compus şi constă din realizarea,

simultană sau succesivă, a tuturor evenimentelor componente considerate. A∩B∩C=A
şi B şi C, [An88]
Probabilitatea apariţiei evenimentului compus este produsul probabilităţilor
evenimentelor componente:

PC=P(A)*P(B)*P(C).

Exemplu: Probabilitatea apariţiei la aruncarea cu două zaruri a perechii 3-3 este:

1 1 1
Pc = ⋅ = .
6 6 36

Din cele două reguli rezultă că probabilitatea apariţiei evenimentului total este
mai mare ca probabilitatea apariţiei oricăruia din evenimentele componente, iar
probabilitatea apariţiei evenimentului compus este mai mică.

8
 2.3 Aplicaţie la fiabilitatea şi mentenabilitatea sistemelor
Dacă notăm cu R fiabilitatea unui sistem (probabilitatea de supravieţuire) şi cu Q
probabilitatea de apariţie a unei defecţiuni oarecare a sistemului, vom avea: R+Q=1.

2.3.1 Sisteme serie

Un sistem este de tip serie dacă funcţionarea sa necesită funcţionarea tuturor
celor n subansamble ale sale (sistemul va fi în pană dacă un singur element este in
pană), Figura 1.
Fie Ai evenimentul "elementul i funcţionează", i=1÷n. Rezultă că, [Fa79]:

Ri=P(Ai),
iar:

n
R = P(S) = P(I A i ).
i =1

1 2 ................. i ........... n
.

Figura 1 Sistem serie

Dacă evenimentele Ai sunt independente, asta înseamnă că buna funcţionare a

elementului i nu depinde de starea lui j (adică defectarea lui j nu conduce la defectarea
lui i) iar regula probabilităţii compuse conduce la, [Op79], [Fa79], [Re80], [Pa82],
[Că83], [An88]:

R=P(∩Ai)=P(A1)P(A2)..........P(An),
deci:

n n n
R = P(I A i ) = P( A 1 )P( A 2 ).....P( A n ) = ∏ P( A i ) = ∏ R i ,
i =1 i=1 i =1

unde Ri=Pi.
Cum Ri<1, ∀i, rezultă R<Ri minim, adică: fiabilitatea unui astfel de sistem este
totdeauna inferioară celei ale celui mai puţin fiabil component.

9
 2.3.2 Sisteme paralel
Un sistem est de tip paralel dacă funcţionarea unui singur component este
suficientă pentru funcţionarea sistemului, Figura 3. În acest caz, sistemul va fi în pană
(defect) dacă toate elementele sunt defecte.
Cum S este evenimentul sistemul funcţionează, vom spune că S este
evenimentul sistemul nu funcţionează. Vom avea:

n
S = I Ai.
i=1

Figura 3 Sistem paralel

Rezultă că probabilitatea de supravieţuire R la un moment dat va fi, [Fa79]:

n
R = 1 − Q = 1 − P( S ) = 1 − P(I A i ).
i −1

Dacă evenimentele Ai (şi deci A i ) sunt independente, rezultă:

n
( ) ( ) ( )
R = 1 − P A1 ⋅ P A 2 ⋅ ⋅ ⋅ P A i = 1 − ∏P A i , ( )
i =1

sau:
n n
R = 1 − ∏ Q i = 1 − ∏ (1 − R i ).
i =1 i =1

Deci expresia funcţiei de fiabilitate va fi, [Fa79], [Re80], [Pa82], [Că83], [An88]:
n
R = 1 − ∏ (1 − R i ).
i =1

Un astfel de sistem se numeşte redondanţă (montaj redondant), iar

probabilitatea de supravieţuire satisface relaţia: R>Ri, ∀i, adică fiabilitatea unui astfel de
sistem este mai mare decât fiabilitatea elementului celui mai fiabil.

10
 2.3.3 Sisteme mixte
Putem avea două situaţii:

a) În cazul unor astfel de sisteme montajul poate cuprinde de m ori în paralel n

elemente în serie, Figura 4.

1 2 i n

j
i

Figura 4 Sistem mixt

Fiabilitatea seriei i va fi, [Fa79], [Pa82]:
 n 
R j = P I S ij  ,
 j=1 
Unde Sij este evenimentul: elementul j al liniei i funcţionează.
Cu aceasta, fiabilitatea ansamblului va fi:
n
R = 1 − P(I Si )
i =1

unde S1 este evenimentul: seria i nu funcţionează.

Dacă cele m ⋅ n evenimente elementare sunt independente, [Op79], [Fa79],
[Pa82]:
m m  n 
R = 1 − ∏ (1 − R i ) = 1 − ∏ 1 − ∏ R ij .
i =1 i=1  j =1 

b) Un sistem mixt poate cuprinde ansambluri paralele puse în serie, adică, de n

ori înseriate m elemente în paralel, Figura 5, [Fa79], [Pa82].

j
Figura 5 Sistem mixt
Fiabilitatea subansamblului paralel j va fi:

11
 m 
R j = 1 − P I S ij ,
 i=1 

unde S ij este evenimentul: elementul i al coloanei j nu funcţionează.

Fiabilitatea ansamblului este:

n
R = P(I S j )
j =1

unde Sj este evenimentul ansamblul j funcţionează.

Dacă cele m ⋅ n evenimente sunt independente rezultă, [Fa79], [Pa82]:
n n m
 
R = ∏ R j = ∏ 1 − ∏ (1 − R ij ),
j =1 j =1  i =1 
unde Rij este probabilitatea de funcţionare a elementului i al coloanei j.

2.4 Variabile aleatoare şi funcţii de repartiţie

Se numeşte variabilă aleatoare acea variabilă a cărei realizare (apariţie)

constituie evenimente întâmplătoare.

a. Variabile aleatoare discrecte

b. Variabile aleatoare continui

12
 2.5 Parametri statistici principali ai variabilelor aleatoare

Mărimile aleatorii au o serie de valori caracteristice denumite şi parametri

statistici. Acestea sunt de două categorii, [Pa82], [Ba88], [An88]:
a) parametrii de tendinţă: media aritmetică µ, mediana Me, modulul M0 şi valoarea
centrală x;
b) indici de împrăştiere: amplitudinea ω, dispersia D şi abaterea medie pătratică σ.
Media aritmetică µ:
1 n
µ= ∑ xi,
n i=1

unde x1 , x 2 ... x n sunt valorile observate.

Deoarece o serie de valori se repetă vor exista numai k valori distincte. Dacă
m1,...,mk reprezintă frecvenţa valorilor x1,...,xk, media aritmetică devine:

1 k m mk
µ= ∑
n i=1
m ik i = 1 x 1 + ...
n n
xk .

k
µ = x1 ⋅ f (x1 ) + ... + x k ⋅ f (x k ) = ∑ x i ⋅ f (x i ).
i =1

În cazul unei variabile aleatoare continue:

b
µ = ∫ x ⋅ f (x )dx.
a

Mediana Me este valoarea absolută dintr-un şir statistic ordonat crescător sau
descrescător faţă de care frecvenţa (numărul) valorilor mai mici decât ea este egală cu
frecvenţa (numărul) valorilor mai mari decât ea.

Me = x n+1 , pentru n impar,

2

xn + xn
+1
Me = 2 2
, pentru n par,
2

13
 Modulul Mo este valoarea absolută cu frecvenţa absolută sau relativă cea mai
mare, respectiv valoarea argumentului x pentru care funcţia densitate de probabilitate
are valoare maximă.

Valoarea centrală xc:

x max + x min
xc = .
2

Amplitudinea ω a (şirului de date) este dată de diferenţa dintre valorile

extreme:
ω=xmax-xmin.
Dispersia D:
D(x)=σ2.
Pentru a se stabili abaterile (dispersia) valorii xi faţă de valoarea medie se
consideră diferenţele (xi-µ), iar întrucât acestea pot fi pozitive sau negative se iau
pătratele acestora (xi-µ)2. Ca urmare, dispersia va avea expresia:

∞ 2

D(x ) = σ = ∫ (x − µ ) ⋅ f (x )dx, (variabile continui),

2

−∞

şi:
k 2

D(x i ) = σ 2 = ∑ (x i − µ ) ⋅ f (x i ), (variabile discrete).

i =1

Abaterea medie pătratică σ, considerată unitatea de măsură a împrăştierii, mai

este denumită şi abatere standard. Ea este egală cu rădăcina pătrată a dispersiei.

∫ (x − µ ) ⋅ f (x )dx, (variabile continui),

2
σ=
−∞

şi:
k

∑ (x − µ ) f (x i ), (variabile discrete).
2
σ= i
i =1

14
 2.7 Legi clasice de distribuţie utilizate în fiabilitate şi mentenabilitate

2.7.1 Legea distribuţiei normale (distribuţia Gauss sau Gauss-Laplace)

.
− ( x −µ )2
1
f (x ) = n(x, µ, σ ) = e 2σ 2
.
σ 2π

Curba funcţiei densitate de probabilitate are forma de clopot, fiind simetrică faţă
de axa corespunzătoare centrului de grupare al abaterilor, Figura 10.

µ−3σ µ−2σ µ−σ µ µ+σ µ+2σ µ+3σ

Figura 10 Densitatea de probabilitate a distribuţiei normale

Evident, alegând un sistem de coordonate în care ordonata coincide cu axa de

simetrie a curbei f(x), adică pentru µ=0, expresia distribuţiei normale devine:
−x2
1
y = f (x ) = e 2σ .
2

σ 2π
Curba prezintă două puncte de inflexiune de abscise µ+σ, în acest interval, aria
suprafeţei de sub curbă reprezentând 68,27% din cea totală, ceea ce arată că aici sunt
concentrate valorile variabilei aleatoare. Curba tinde asimptotic la axa absciselor şi
prezintă un maxim:
1
y max = ,
σ 2π
pentru x=µ.
Conform legii generale de probabilitate, ţinând seama de relaţia:

15
 ∞

∫ f (x )dx = 1,
−∞

rezultă:
∞ − ( x − µ )2
1
P( −∞ <X<) =
σ 2π −∞
∫e 2σ2
dx = 1.

Integrala unei curbe de repartiţie între anumite valori se numeşte funcţie de

repartiţie sau de probabilitate. Funcţia de repartiţie a distribuţiei normale va avea,
pentru intervalul (-∞,x1], expresia:
− ( x −µ )
2
∞
1
F(x ) = N(x, µ, σ ) = P(X ≤ x 1 ) =
σ 2π
∫e
−∞
2σ
dx.

În general, probabilitatea ca variabila X să ia valori în intervalul de la x1 la x2 este

dată de expresia:
− ( x −µ )
2
x2
1
P( x 1 ≤ X ≤ x 2 ) = ∫e dx.
2
2σ

σ 2π x1

De cele mai multe ori legea distribuţiei normale se aplică sub formă normată. În
acest sens, se face înlocuirea:

x−µ dx
= z, = dz, dx = σdz.
σ σ
În aceste condiţii, legea generală de probabilitate devine, [Fe96]:

∞ −z2 ∞ − z2
1 1
P( − ∞ <X<) =
σ 2π
∫e
−∞
2
σdz =
2π
∫e
−∞
2
dz.

Întrucât curba normală sub formă normată este simetrică faţă de axa ordonatelor,
cele două arii situate de o parte şi de alta a acesteia sunt egale:

0 − z2 ∞ − z2
1 1 1
2π
∫e
−∞
2
dz =
2π
∫e 0
2
dz = .
2

Ca urmare, funcţia de repartiţie normată F(z) va fi, [Mi76], [Fa79]:

z −z2 0 − z2 z − z2 z − z2
1 1 1 1 1
F(z ) = N(z, 0, 1) = ∫e 2
dz = ∫e 2
dz + ∫e 2
= + ∫e 2
dz.
2π −∞ 2π −∞ 2π 0
2 2π 0

16
 Respectiv: F(z)=1/2+Φ(z), unde Φ(z)= funcţia lui Laplace, [Pa82], [Fe96].
În Figura 11 se prezintă graficul densităţii de probabilitate (a) şi al funcţiei de
repartiţie (b) pentru distribuţia normală normată, [Fa79].

F(z)
F(z)
1
Φ(z)

N(z,0,1)
1/2

z z

-3 -2 -1 1 2 3 0 z

a) b)
Figura 11 Densitatea de probabilitate (a) şi funcţia de repartiţie (b) pentru distribuţia
normală normată

Funcţia lui Laplace Φ(z) este tabelată pentru valorile lui z variind de la 0 la 5 din
0,01 în 0,01.
Proprietăţi, [Fe96]:
1. Din motive de simetrie Φ(-z) = -Φ(z);
2. Funcţia de repartiţie F(x) este legată de funcţia lui Laplace prin relaţia:
1 1  x −µ
F(x ) = + Φ (z ) = + Φ  .
2 2  σ 
Pe baza acestor proprietăţi se pot face următoarele observaţii:

1
a) P(X ≤ x ) = + Φ(z);
2

1
b) P(X ≥ x ) = − Φ(z);
2
x −µ x −µ
c) P(x 1 ≤ X ≤ x 2 ) = Φ (z 2 ) − Φ (z1 ) = Φ  2  − Φ 1 ;
 σ   σ 

d) P(x 1 ≤ X ≤ x 1 ) = 2 Φ (z1 ).

17
 2.7.2 Repartiţia exponenţială negativă

Variabila aleatoare urmează o repartiţie exponenţială negativă dacă densitatea

sa de repartiţie este de forma, [Mi76], [Fa79], [Op79], [Re80], [Pa82], [Tâ89], [Fe96]:

f (x ) = λ ⋅ e − λx ,
unde: λ >0 şi 0 ≤ x ≤ ∞.

Funcţia de repartiţie corespunzătoare va fi:

x x
F(x ) = ∫ f (x )dx = λ ∫ e −λx dx = 1 − e −λx ,
0 0

respectiv:
F(x ) = 1 − e − λx , dacă x>0,

F(x ) = 0 , dacă x ≤ 0.
În Figura 12 se prezintă graficul densităţii de probabilitate (a) şi al funcţiei de
repartiţie (b) pentru o repartiţie exponenţială a variabilei aleatoare.

f(x)
F(x)
λ 1

x x

a) b)

Figura 12 Densitatea de probabilitate (a) şi funcţia de repartiţie (b) pentru repartiţia

exponenţială

Media aritmetică (corespunzând timpului mediu între defecţiuni sau media

timpului de bună funcţionare "MTBF") este, [Pa82], [Ba88], [An88]:

∞
1
µ = MTBF = ∫ x ⋅ f (x )dx = .
0
λ

18
 Dispersia sau varianţa va fi:
∞ 2
1
D(x ) = σ 2 = ∫ (x − µ ) ⋅ f (x )dx = .
0 λ2

Abaterea medie pătratică va fi rădăcina pătratică a dispersiei, [Ba88]:

∞
1
∫ (x − µ ) ⋅ f (x )dx = λ .
2
σ=
0

Observaţie: Evident, dacă probabilitatea de defectare între 0 şi x este:

F(x ) = 1 − e − λx ,

atunci probabilitatea de bună funcţionare între 0 şi x va fi:

R(x ) = 1 − F(x ) = e − λx .

19
 2.7.3 Repartiţia Weibull

Funcţia este dependentă de trei parametri, expresia densităţii de probabilitate

fiind, [Mi76], [Fa79], [Pa82], [An88], [Tâ89]:
β
β −1  x−γ 
β x−γ − 
f (x, β, η, γ ) = ⋅   ⋅e  η 
, cu x ≥ γ,
η  η 
în care:
β - parametru de formă; η - parametru de scară; γ - parametru de poziţie.

Funcţia de repartiţie corespunzătoare are expresia, [Re80]:

β
 x−γ 
− 
F(x ) = 1 − e  η 
, dacă x ≥ γ, γ ≥ 0,

F(x ) = 0, dacă x ≤ γ, γ ≥ 0.
Fiabilitatea corespunzătoare este, [Pa82]:
β
 x−γ 
−  
R (x ) = e  η 
, conform relaţiei: R(x ) = 1 − F(x ).
În Figura 13 se prezintă graficele densităţii de probabilitate (a) şi ale funcţiei de
repartiţie (b) pentru repartiţia Weibull a variabilei aleatoare, [Mi76], [Fa79], [Pa82],
[An88], [Ba88].
Atât din grafice, cât şi din relaţiile precedente, se poate observa că pentru β=1 şi
γ=0 se obţine legea exponenţială, iar pentru β>2,5÷3 legea Weibull tinde tot mai mult
spre distribuţia normală.

f(x) F(x)
β=3

β=2
β=1 β=1
β=0,5 β=2
β=3
β=0,5
x
x

a) b)
Figura 13 Densitatea de probabilitate (a) şi funcţia de repartiţie (b) pentru repartiţia
Weibull

20
 2.8 Prelucrarea statistică a datelor experimentale

Mărimile aleatorii nu pot fi prevăzute sau determinate, ele variind la întâmplare,

atât ca mărime, cât şi ca sens. Legea de repartiţie a acestora poate fi determinată
printr-un studiu statistic al datelor experimentale obţinute la studierea variabilei
aleatoare respective.

Distribuţia de frecvenţe (repartiţia empirică) poate fi reprezentată grafic sub

formă de histogramă, poligon de frecvenţe sau curbă empirică de distribuţie. În
general, diagramele de frecvenţă se întocmesc într-un sistem de coordonate
rectangulare, având în abscisă valorile argumentului, iar în ordonată frecvenţa absolută
sau relativă, [Fa79], [Re80], [Pa82], [An88], [Ba88].

Figura 14 prezintă o histogramă (a), un poligon al frecvenţelor (b) şi o curbă

empirică de distribuţie (c) pentru o repartiţie empirică care se apropie de cea normală.

fi fi fi

xj xj xj
ω

val. limită ale claselor val. centrale ale claselor val. centrale ale claselor

Figura 14 Distribuţia de frecvenţe reprezentate prin: histogramă (a), poligon al

frecvenţelor (b) şi curbă empirică de distribuţie (c)

21
 3. Elemente de bază privind fiabilitatea

3.1 Conceptul de fiabilitate. Clasificări.

După cum s-a arătat şi în capitolul introductiv, în timp ce calitatea reprezintă

totalitatea proprietăţilor unui produs care îl fac corespunzător utilizării potrivit destinaţiei
respective, fiabilitatea este capacitatea ca produsul să-şi menţină calitatea pe toată
durata de utilizare. Cu alte cuvinte, fiabilitatea reprezintă calitatea produsului extinsă în
timp, respectiv calitatea în timp, [Ba88].

A) Din punctul de vedere al etapei de realizare a fiabilităţii deosebim, [Ba88]:

- fiabilitatea proiectată (previzională).
- fiabilitatea experimentală
- fiabilitatea operaţională (efectivă la beneficiar) este fiabilitatea unui produs
determinată pe baza rezultatelor privind comportarea în exploatare pe o anumită
perioadă de timp, a unui număr mare de produse efectiv utilizate la beneficiar.

B) Din punct de vedere al estimării fiabilităţii, deosebim, [Ba88]:

- fiabilitatea nominală
- fiabilitatea estimată

Cuantificarea şi modelarea matematică în fiabilitate se bazează pe densitatea de

probabilitate a defectărilor în timp, notată uzual cu f(t). Funcţia de repartiţie a
evenimentului defectare este dată de relaţia, [Ba88]:

t
F(t ) = ∫ f (t )dt.
0

Probabilitatea ca între 0 şi t să nu avem nici o defectare, notată R(t), este

complementul faţă de 1 al funcţiei de probabilitate F(t) şi se numeşte fiabilitate, [Fa79],
[Ba88]:

R(t ) = 1 − F(t ).

22
 3.2 Defectări. Tipuri şi evoluţii.

Defecţiunea reprezintă pierderea totală sau parţială a capacităţii de funcţionare

a unui sistem sau produs.

Frecv.
căderilor

Perioada
de bază Perioada
Perioada finală
iniţială t (timpul de
funcţionare)
I II III

Figura 15 Evoluţia defectelor tip cadă de baie

I - precoce;
II - accidentale;
III - degradare.

3.3 Indicatori de fiabilitate

Indicatorii de fiabilitate sunt mărimi care exprimă calitativ şi cantitativ,

fiabilitatea produselor. Ei se mai numesc şi caracteristici de fiabilitate. Aceştia sunt,
[Pa82], [Că83], [Ba88], [Tâ89], [Fe96]:
- probabilitatea de bună funcţionare R(t);
- probabilitatea de defectare F(t);
- funcţia de frecvenţă sau f(t);
- rata (intensitatea) căderilor z(t).
De menţionat că toate acestea sunt funcţii a căror variabilă este timpul. Ca
indicatori suplimentari se mai definesc:
- durata medie (timpul mediu) de bună funcţionare;
- dispersia distribuţiei.

23
 Probabilitatea de bună funcţionare R(t) se mai numeşte şi funcţie de
fiabilitate :

N0 − n N
R̂(t ) = = .
N0 N0

Probabilitatea de defectare F(t) prezintă un concept complementar în raport cu

problema de bună funcţionare R(t), Figura 16, R(t) + F(t) =1, [Op79], [Pa82], [An88],
[Tâ89], [[Fe96].

P(t)1
1
R(ti)
F(t)

0.5

R(t)
F(ti)
0 t
ti

Figura 16 Probabilitatea de bună funcţionare R(t) şi probabilitatea de defectare F(t)

n
F̂(t ) = 1 − R̂(t ) = .
N0

Funcţia de frecvenţă sau densitatea distribuită f(t) exprimă frecvenţa relativă

a căderilor ∆ni într-un interval ∆ti, adică, [An88], [Fe96]:

∆n i = N(t) – N(t+∆t),

∆ni
f̂ (t ) = .
∆ti ⋅ N 0

24
 f(t)

(2)
(3)
(1)

Figura 17 Funcţia de frecvenţă

Observaţie: Între indicatorii R(t), F(t) şi f(t) există următoarele relaţii:

t
F( t ) = ∫
0
f ( t )dt ,

t ∞
R( t ) = 1 − ∫ f ( t )dt = ∫ f ( t )dt . (∗)
0 t

Rata de defectare z(t) se defineşte prin raportul dintre f(t) şi R(t), [Fe96]:

f (t)
z( t ) = . (∗)
R( t )
Determinarea experimentală a acestui indicator de fiabilitate z(t) pentru un
interval de timp ∆t i , în funcţie de frecvenţa absolută ∆n i a căderilor în intervalul de timp
considerat se calculează, [Fe96]:
∆n i
ẑ( t i ) = .
∆t i ⋅ N

Din punct de vedere dimensional, z(t i ) se exprimă în h-1. Pentru majoritatea

cazurilor (situaţiilor) practice, forma grafică a funcţiei z(t) are cunoscuta alură în cadă
de baie, Figura 18, [An88], [Fe96].
Z(t)

Zona 1 Zona 2 Zona 3

t
t1 t2

Figura 18 Rata de defectare

25
 Din relaţiile ( ∗ ) rezultă legătura între R(t) si z(t),în urma rezolvării unei ecuaţii
diferenţiale.
Din prima relaţie ( ∗ ), derivând (diferenţiind), rezultă:

dR( t ) = −f ( t )dt ,

dR( t )
= −f ( t ) .
dt
Din a doua relaţie ( ∗ ), rezultă:

dR( t )
= −R( t ) ⋅ z( t ) ,
dt

dR( t )
= −z( t )dt .
R( t )
Integrând, rezultă:

t t
ln R( t ) = − ∫ z( t )dt + K = − ∫ z( t )dt + ln C ,
0 0

R( t )
t
∫
− z ( t ) dt
ln = − ∫ z( t )dt ⇒ R( t ) = C ⋅ e 0
.
C 0

Dar, pentru t=0 ⇒ R(0)=1 ⇒ R(0) =1=C⋅e0⇒ C=1.

Rezultă, [Re80]:
 t 
R( t ) = exp − ∫ z( t )dt  .
 0 

Se remarcă faptul că, fiind dat sau determinat unul din cei patru indicatori de fiabilitate:
R(t), F(t), f(t), z(t), ceilalţi trei indicatori se pot determina din cel dat, [Fe96].

26
 Timpul mediu de bună funcţionare, MTBF = m, sau timpul mediu între
defectări reprezintă media duratelor de bună funcţionare pentru populaţia statistică
luată în considerare.

N0

∑t
i=1
fi
MTBF = m = .
N0

Nr. de ordine
al
produsului

tfN0

tfi

tf3
tf2
tf1

Figura 19 Duratele de funcţionare ale produselor dintr-un lot

Dacă se împarte axa timpului în c intervale egale de timp ∆t, iar în intervalul ∆t’(ti-
1, ti) cad Ri produse, rezultă:

c c

∑ ti ⋅ ki
i=1
∑t
i =1
i ⋅ki
T
m = MTBF = c
= = .
N0 N0
∑k
i =1
i

Din punct de vedere dimensional, MTBF se exprimă în ore.

Admiţând că f(t) este o funcţie continuă, [Fa79], [Pa82], [Că83]:

∞ ∞
m = MTBF = ∫ t ⋅ f ( t )dt = ∫ R( t )dt .
0 0

27
 Demonstraţie:
În expresia MTBF se înlocuieşte f(t):

∞ ∞
 dR( t ) 
m = ∫ t ⋅ f ( t )dt = ∫ t ⋅  − dt .
0 0  dt 

Integrând prin părţi:

u = t ⇒ du=dt,

dR( t )
v=-R(t) ⇒ dv = − dt ,
dt
rezultă:

m=u⋅v - ∫ u ⋅ dv ,

∞
m = (− t ⋅ R( t ))0 + ∫ R( t )dt .
∞

R(t)=0 pentru ∞, rezultă că produsul este totuşi 0.

R(0)=1 pentru t=0, rezultă că produsul este 0 pentru limită.
Primul termen este nul, astfel încât MTBF devine:

∞
m = ∫ R( t )dt .
0

Dispersia σ2 sau D este indicatorul care exprimă abaterea valorilor timpilor de

bună funcţionare faţă de media aritmetică a acestora, [An88], [Fe96]:

∞
σ 2 = D = ∫ (t − m) 2 f (t )dt .
0

28
 Abaterea medie pătratică σ este rădăcina pătratică a dispersiei şi exprimă
gradul de împrăştiere a timpilor de bună funcţionare, calculându-se în încercări cu
caracter static, cu relaţia (când numărul de valori absolute nu este prea mare):

1 N0
σ= ∑ (ti − m) 2 .
N0 − 1 i=1

Tabelul următor reprezintă repartiţia statică a căderilor (defecţiunilor) în cazul

unui experiment, [An88].

Interval de Frecvenţa Frecvenţa Frecvenţa absolută Frecvenţa relativă

observare absolută a relativă a cumulată a cumulată a
căderilor căderilor căderilor căderilor
t0,t1 k1 k1/N0 k1 k1/N0

ti-1,tI ki i
∑k i
ki/N0 k1/N0+ki/N0=
k1+k2+..ki= ∑ k i
1

1
N0
c

∑k i
tc-1,tc kc kc/N0 k1+k2+..kc=N0 1
=1
N0

Total c

∑k i = N0 ∑=1
t0,tc i=1

Tabelul a fost conceput în ipoteza că experimentul a durat până când toate cele
N0 produse supuse experimentării s-au defectat.

29
 3.4 Modelul matematic al fiabilităţii

Fie la momentul T=t, [An88], [Gr02]:

z(t) - rata de defectare, sau z(t)dt probabilitatea de apariţie a unei defecţiuni într-un
interval de timp (t,t+dt);
F(t)=P(T≤t) - probabilitatea de apariţie a unei defecţiuni între 0 şi t (probabilitatea de
defectare);
R(t) - probabilitatea ca evenimentul (defecţiunea) să nu se producă între 0 şi t
(probabilitatea de bună funcţionare).
F(t) şi R(t) fiind complementare, este evident că:

R( t ) = 1 − F( t ) .

Din relaţia de definiţie a derivatei, rezultă:

F( t + dt ) − F( t )
= f (t ) ,
dt

(ştim că f(t) este derivate lui F(t)).

F( t + dt ) − F( t ) = f ( t )dt .

Dar:
f (t)
z(t)= ⇒ f ( t ) = R( t ) ⋅ z( t ) ,
R( t )

F( t + dt ) − F( t ) = R( t )z( t )dt ,

F( t + dt ) − F( t ) = (1 − F( t ))z( t )dt ,

dF( t )
= z( t )dt .
1 − F( t )

Integrând, rezultă:

30
 t
t
- [ln(1 − F( t ))]0 = ∫ z( t )dt ,
0

[1 − F(t )] = t − z(t )dt ,

[1 − F(t )] ∫0
ln

1 − F( t )  t 
= exp− ∫ z( t )dt  ,
1 − F(0)  0 

 t 
1 − F( t ) = [1 − F(0)]exp− ∫ z( t )dt  .
 0 

Ţinând cont de condiţia iniţială: R(0)=1, deci: F(0)=0, rezultă, [An88]:

 t 
F( t ) = 1 − exp − ∫ z( t )dt  .
 0 

Am dedus astfel funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare T (în cazul nostru

momentul defectării).
Deducem în continuare:

 t 
R( t ) = 1 − F( t ) = exp− ∫ z( t )dt  ,
 0 
şi:

dF( t )  t 
f (t ) = = R( t ) ⋅ z( t ) = z( t ) exp − ∫ z( t )dt  ,
dt  0 

care reprezintă densitatea de probabilitate a variabilei T, pentru T=t şi indică proporţia

elementelor care fiind in stare de funcţionare la momentul 0, se defectează între
momentele t şi t+dt.

Pe de altă parte:

31
  t 
f ( t )dt = P( t ≤ T ≤ t + dt ) = z( t ) exp − ∫ z( t )dt  dt .
 0 

Legea de defectare va putea fi definită printr-una din funcţiile f(t), F(t), R(t) şi z(t),
legate prin relaţiile, [An88]:
f (t ) f(t)
z( t ) = = ,
R( t ) 1 − F( t )

t
F( t ) = ∫ f ( t )dt ,
0

iar funcţia R(t)=1-F(t) reprezintă funcţia de fiabilitate. Media timpului de bună

funcţionare MTBF (respectiv în engleză: mean time before failure) este speranţa
matematică a variabilei aleatoare T:

∞ ∞
MTBF = m = ∫ t − f ( t )dt = ∫ R( t )dt .
0 0

32
 3.5 Calculul fiabilităţii sistemelor cu ajutorul proceselor Markov

3.5.1 Generalităţi; definirea metodei lanţurilor Markov

Lanţul Markov este un proces Markov definit de variabilele aleatoare {x(t);

t∈(o,∞)} care pot lua valori t unui şir finit sau infinit, convenţional considerându-se în
cazul şirului finit, şirul: 1, 2, … N, iar in cazul şirului ∞, şirul numerelor naturale. Vor
rezulta fie lanţuri Markov cu un numar finit de stări, fie lanţuri Markov cu o infinitate de
stări. Un proces Markov este omogen dacă probabilităţile ca sistemul să se afle într-o
anumită stare (funcţional sau defect) nu sunt afectate de o translaţie in timp.

3.5.2 Premizele şi principiul folosirii metodei lanţurilor Markov

la calculul fiabilităţii sistemelor

3.5.2.1 Premizele folosirii metodei lanţurilor Markov

Utilizarea în studiul fiabilităţii sistemelor a metodei proceselor Markov presupune

anumite premize şi necesită acceptarea unor ipoteze fundamentale:
a) Defectarea unei componente a sistemului este independentă de starea celorlalte
componente;
b) Restabilirea unui element al sistemului este independentă de stare celorlalte
elemente ale sistemului;
c) Probabilitatea de a se poduce evenimente simultane (defectare, restabilire) într-
un interval de timp elementar ∆ t aspra unui component al sistemului este nulă (în
intervalul ∆ t poate avea loc numai o trecere dintr-o stare în alta).
d) Dacă la momentul t0 sistemul se află în starea i 0 , atunci probabilitatea ca la

momentul t sistemul să se afle într-o stare i depinde de i0, dar nu şi de stările anterioare
lui i0.
e) Perioada de timp în care se analizeaza un sistem tehnic sau un element
component se referă la perioada de maturitate a acestora.
f) Evenimentele care au loc în perioada de viaţă nu sunt influenţate de momentul
observării ci numai de lungimea intervalului de observaţie.

33
 P( t 2 )
P(t 1 , t 2 ) = , t 2 = t 1 + ∆t ,
P( t 1 )

e − λt 2
P( t 1 , t 2 ) = −λt = e −λ ( t 2 − t1 ) = e −λ∆t .
e 1

3.5.2.2 Principiul metodei Markov

Figura 22 Evoluţia din starea de funcţionare în cea de defect şi invers

Defectarea elementului considerat este un eveniment cu probabilitate de

realizare în intervalul ∆t .
P01 = λ∆t.

Repararea (aducerea în starea iniţială) va avea probabilitatea de realizare în

intervalul ∆t :
P10 = µ∆t.

Probabilitatea rămânerii în starea de funcţionare:

P00 = 1 − λ∆t.

Probabilitatea rămânerii în starea de reparare:

P11 = 1 − µ∆t .

Dacă se urmareşte evoluţia elementului în intervalul dt, adică determinarea

probabilităţilor absolute P0(t+dt) şi P(t+dt), putem scrie, [Fe96]:

P0 (t + dt ) = P0 (t ) ⋅ P00 + P1 (t ) ⋅ P10 (probabilitatea de funcţionare la momentul t x

probabilitatea în funcţionare + probabilitatea să

fie defect x probabilitatea de reparare)
34
P1 (t + dt ) = P0 (t ) ⋅ P01 + P1 (t ) ⋅ P11 (probabilitatea de a funcţiona x probabilitatea de

a se defecta + probabilitatea de a fi defect x

probabilitatea de a rămâne în stare defectă)

P0 ( t + dt ) = P0 ( t ) ⋅ (1 − λdt ) + P1 ( t ) ⋅ µdt


P1 ( t + dt ) = P0 ( t ) ⋅ λdt + P1 ( t ) ⋅ (1 − µdt )

Grupând termenii şi împărţind prin dt rezultă:

P0 ( t + dt ) − P0 ( t )
 = −λP0 ( t ) + µP1 ( t )
dt

P1 ( t + dt ) − P1 ( t ) = λP ( t ) − µP ( t )
 dt
0 1

Punând condiţia ca dt →0, rezultă sistemul de ecuaţii diferenţiale ataşat unui

proces Markov omogen finit:

P0' ( t ) = −λP0 ( t ) + µP1 ( t )

 '
P1 ( t ) = λP0 ( t ) − µP1 ( t )

Sistemul de ecuaţii diferenţiale obţinut poate fi pus şi sub formă matriceala:

P0' ( t ) − λ µ P0 ( t )
=
'
P (t )
1
λ − µ P1 ( t )

sau, sub forma generalizată:

[P’(t)]=[qij][P(t)],
unde: P(t)=P0(t), P1(t),…, Pn(t) = probabilităţile absolute şi qij = matricea de tranziţie ale
cărei elemente satisfac relaţia:0 ≤ qij ≤ 1; ∑qij=0.

Rezolvarea unui astfel de sistem de ecuaţii diferenţiale este extrem de

complicată, pentru aplicaţiile inginereşti curente preferându-se algebrizarea în vederea
obţinerii unui sistem de ecuaţii algebrice în λ, µ şi P(t). Pentru aceasta se consideră că
la t→∞ probabilităţile absolute tind să devină independente de starea iniţială şi pot fi

35
considerate constante, ceea ce conduce la P’(t)=0, astfel încât sistemul de ecuaţii
diferenţiale devine:

0=[qij)[P(t)].

Produsul matricei pătratice şi al matricei coloană conduce la rezolvarea unui

sistem algebric compatibil nedeterminat, nedeterminare care se ridică prin introducerea
ecuaţiei suplimentare ∑Pi=1 (condiţia fundamentală proprie unui câmp complet de
evenimente).

Ca urmare, pentru un element simplu, sistemul de ecuaţii devine:

0 = −λP0 ( t ) + µP1 ( t )

0 = λP0 ( t ) − µP1 ( t ) .
P ( t ) + P ( t ) = 1
 0 1

Condiţiile matriceale sunt:

P0 (0) = 1 P0 (0) = 0

 sau  ,
P1 (0) = 0 P1 (0) = 1

după care sistemul s-a aflat iniţial în starea 0 sau 1.

Aplicând transformata Laplace (trecând în complex) şi efectuând apoi trecerea în
domeniul real de timp (efectuând antitransformata) se obţin următoarele soluţii
generale:
 µ λ −( λ + µ )⋅t
P0 ( t ) = λ + µ + λ + µ ⋅ e

 ,
P ( t ) = λ − λ ⋅ e ( λ + γ )⋅t
 1 λ+µ λ+µ

în care P0(t) este probabilitatea ca elementele să funcţioneze la momentul t şi P1(t)

probabilitatea de defectare la momentul t.
Particularizând, prin trecere la limită pentru t→∞, se obţin probabilităţile absolute
de stare, independente de timp:

36
  µ
P0 = lim P0 ( t ) =
 t →∞ λ+µ
 .
P = lim P ( t ) = λ
 1 t→∞ 1 λ+µ

De altfel, trecând la limită ecuaţiile sistemului de ecuaţii diferenţiale 0=[qij)[P(t)]

rezultă că P0 si P1 verifică sistemul algebric:

 P0 − λ µ
 =0
 P1 λ − µ .
P + P = 1
 0 1

Rezultă:
− λ ⋅ P0 + µ ⋅ P1 = 0

 λ ⋅ P0 − µ ⋅ P1 = 0 ,
 P0 + P1 = 1

şi:
P1=1-P0,

λP0-µ(1-P0)=0,

P0(λ+µ)=µ,

µ
P0 = ,
λ+µ
µ λ+µ−µ λ
P1 = 1 − P0 = 1 − = = .
λ+µ λ+µ λ+µ

S-au obţinut, evident, aceleaşi soluţii pentru sistemul algebric considerat.

3.5.3 Modul de aplicare al metodei Markov în cazul elementului

simplu reparabil

a) Analiza tranziţiilor dintre stări

Graful tranziţiilor pentru un element simplu reparabil, dacă notăm cu 0 starea de
funcţionare şi cu 1 starea de defect este arătat în Figura 23, [Că83î, [Fe96].

37
 Figura 23 Graful tranziţiilor

b) Scrierea matricei intensităţilor de tranziţie

Matricea [qij] este o matrice pătrată cu dimensiunea dată de numarul stărilor:

0 1
0 −λ µ
[qij ) = .
1 λ −µ

c) Scrierea ecuaţiei matriciale şi rezolvarea ei:

[qij ][Pi ] = 0  − λ µ P0
 ⋅ =0
 ; respectiv:  λ − µ P1 ,
 ∑ Pi = 1  P +P =1
 0 1

de unde rezultă:

− λ ⋅ P0 + µ ⋅ P1 = 0

 λ ⋅ P0 − µ ⋅ P1 = 0 .
 P0 + P1 = 1


Soluţiile sistemului sunt, [Tâ89], [Fe96]:

µ λ
P0 = , P1 = .
λ+µ λ+µ

d) Calculul indicatorilor de fiabilitate:

• Probabilitatea ca elementul să fie funcţional şi disponibil, Ps:

38
 µ
Ps = P0 = .
λ+µ

• Probabilitatea ca elementul să fie nefuncţional (indisponibil), Ps :

λ
Ps = P1 = .
λ+µ
• Timpul mediu probabil de succes (de disponibilitate), Ts de-a lungul unui interval Tp:
µ
Ts = Ps ⋅ Tp = ⋅ Tp .
λ+µ

• Timpul mediu probabil de refuz (de indisponibilitate) , Ts în limitele unui interval Tp:

λ
Ts = Ps ⋅ Tp = ⋅ Tp .
λ+µ
• Numărul mediu probabil de avarii, Na într-un interval de timp Tp:

λ ⋅µ
Na = P0 ⋅ λ ⋅ Tp = ⋅ Tp .
λ+µ

• Media timpului de bună funcţionare, MTBF:

µ
⋅ Tp
Ts µ+λ 1
MTBF = = = .
Na λ⋅µ λ
⋅ Tp
λ+µ

• Metoda timpurilor de reparare, MTR:

λ
Ts Tp
λ+µ 1
MTR = = =
Na λ µ µ.
Tp
λ +µ

39
 4. Mentenabilitatea şi mentenanţa produselor şi sistemelor.
Conceptul mentenanţă şi mentenabilitate.

4.1 Sisteme cu reînnoire: Mentenabilitatea

Se înţelege prin mentenanţă ansamblul acţiunilor tehnico-organizatorice

efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii unui produs în starea necesară îndeplinirii
funcţiei cerute, [Ba88].
Mentenabilitatea este calitativ aptitudinea, respectiv cantitativ probabilitatea
ca un produs să fie repus în funcţiune prin acţiuni de mentenanţă ce se efectuează în
condiţii precizate, prin metode şi mijloace prescrise şi într-un timp dat. Corespunzător
acestei definiţii, legătura dintre aspectul probabilist şi cel funcţional se exprimă astfel,
[Fa79], [An88], [Fe96]:

M(tr)=Prob (tr ≤Tr),

unde:
tr - timpul de reparare (repunere în funcţiune);
Tr - limita de timp impusă reparării;
M(tr) - funcţia de mentenabilitate.

4.2 Indicatori şi caracteristici de mentenabilitate

După cum am văzut, mentenabilitatea se exprimă prin funcţia de mentenabilitate:

M(tr) = P(tr ≤ Tr).

Dacă se notează cu µ( tr ) rata (intensitatea) reparaţiei, atunci funcţia de

mentenabilitate (de reparare în timp) devine, [Fa79]:

 tr 
M( tr ) = 1 − exp − ∫ µ( tr )dtr  ,
 0 
unde tr = timpul de restabilire (care nu ia în considerare stagnările datorate lipsurilor
organizatorice), [An88].

40
 Corespunzător timpului mediu de funcţionare fără defecţiuni MTBF, în cazul
mentenabilităţii, se determină media timpurilor de reparaţie MTR.

Valoarea previzională a MTR, pentru un echipament format din K grupe de

elemente, de fiabilitate cunoscută, va fi, [An88]:
k

′
n λt ′ + n 2 λ 2 t 2 + K + n k λ k t k
′ ∑ (nλt ′)
i =1
i
MTR = 1 1 = .
n1λ 11 + K + n k λ k
∑ (nλ ) i

În cazul unui experiment sau pe bază de observaţii în exploatare se constată, de-

a lungul unei perioade de timp, un şir de timpi observaţi t̂ i destinaţi unui număr r de
acţiuni de mentenanţă, Figura 25, [Pa82], [An88], [Ba88].

t1 `
t2 `
t3 `
t4 `
t1 t2 t3 t4

Figura 25 Timpii observaţi ai acţiunilor de mentananţă

În acest caz, valoarea observată este:

t̂1′ + t̂ ′2 + K + t̂ r′ ∑ t̂ ′
i =1
i
MT̂R = = ,
r r

unde, MT̂R reprezintă valoarea estimată (punctuală) a indicatorului MTR.

Admiţând că repartiţia timpilor de reparaţie t r (sau t′) urmează o lege
exponenţială negativă, atunci, [Pa82]:

µ( t r ) = µ = ct ; µ = 1 ; MTR = 1 .
MTR µ

Funcţia de mentenabilitate devine, [An88]:

41
  tr   tr

M( t r ) = 1 − exp − ∫ µ ⋅ dt r  = 1 − exp − µ ⋅ t r  ,
 0   0

 − tr 
M( t r ) = 1 − exp( −µ ⋅ t r ) = 1 − exp .
 MTR 

4.3 Metode de evaluare şi optimizare previzională a mentenabilităţii

Una din cele mai uzuale metode de evaluare şi optimizare previzională a timpilor
de reparaţie este metoda arborilor de mentenanţă. Conform acestei metode, din
analiza unei operaţii de mentenanţă, se desprind trei faze principale:
a) faza localizării defectului: conţine o succesiune de măsurători, făcute într-o
ordine logică şi eficace pentru localizarea cât mai rapidă a defectului (ca sediu şi natură
a acestuia).
b) faza de reparaţie: constă uzual în înlocuirea efectivă a elementului defect.
c) faza de etalonaj şi control: constă în verificarea echipamentului şi stabilirea
conformităţii cu caracteristicile iniţiale, după remedierea defecţiunii.

DEFEC
R B

R B M
M1 R B

M2 M3

R B R B

M4 M5

Ech 2 3 4 5 6

R R R R R R

Figura 26 Structura unui arbore de mentenanţă pentru un sistem cu şase elemente

reparabile

42
 4.4 Mentenanţa
Mentenanţa reprezintă totalitatea operaţiilor efectuate în scopul menţinerii unui sistem
în stare de funcţionare
Operaţiile de mentenanţă se împart în două categorii, [Pa82]:
- mentenanţă corectivă (curativă) – reprezentând intervenţiile necesare în urma
unor defectări accidentale care au drept obiectiv restabilirea capacităţii de funcţionare a
utilajelor;
mentenanţă preventivă (profilactică) – reprezentând intervenţiile sistematice, care au
loc la intervale regulate în vederea asigurării unei funcţionări corecte a dispozitivului.

4.4.1 Mentenanţa corectivă

4.4.2 Mentenanţa preventivă
4.4.3 Influenţa mentenanţei asupra caracteristicii “cadă de baie”
(curba ratei defectărilor)

Durată de viaţă mărită

λ( t )

Durată de viaţă
normală
Durată de viaţă
redusă

Mentenanţă
superioară
Control Control
inferior Mentenanţă
superior inferioară
t

Figura 30 Influenţa mentenantei asupra duratei de viaţă utile

4.4.4 Criterii de apreciere a eficienţei mentenanţei

4.4.5 Determinarea periodicităţii optimale de mentenanţă preventivă

43
5. Disponibilitatea produselor şi sistemelor

5.1 Conceptul de disponibilitate

Cantitativ disponibilitatea reprezintă probabilitatea ca dispozitivul să fie

disponibil şi în stare de funcţionare şi se exprimă printr-o probabilitate:

A(t) = P(t >Tr),

unde Tr este limita dată pentru ca produsul să fie în stare de restabilire (în stare aptă de
funcţionare, Tr = limita impusă duratei de restabilire).
Ţinând seama atât de fiabilitate, cât şi de mentenabilitate, rezultă, [An88], [Tâ89]:

A(t) = R(t) + F(t) * M(t).

5.2 Indicatori de disponibilitate

Admiţând distribuţia exponenţială atât a timpilor de funcţionare, cât şi a celor de

restabilire, putem defini un indicator denumit coeficient de disponibilitate, [An88]:

A = MTBF / (MTBF + MTR) = µ / (λ + µ),

11
λ µ
A= = λ = .
1 1 µ+λ µ+λ
+
λ µ µ⋅λ

În mod similar, se definesc, [Pa82], [An88], [Fe96]:

- coeficientul de indisponibilitate sau proporţia timpului inactiv, K IN :

MTR λ
K IN = = .
MTBF + MTR λ + µ

- proporţia disponibilităţii, K D :

44
 MTBF
KD = .
MTR

- eficientul (proporţia) de utilizare, K U :

MTBF
KU = .
TE

unde TE reprezintă timpul calendaristic de exploatare, incluzând timpi de utilizare

efectivă a echipamentului, timpul pentru acţiunile de mentenanţă şi timpii de stagnare.

Costuri

III

I II

Niv de F

Figura 34 costul global al deţinerii echipamentului în stare de disponibilitate

45
6. Teste şi estimări statistice

6.1 Estimare statistică

6.1.1 Estimarea parametrilor funcţiei de repartiţie (estimare parametrică)

Se folosesc două categorii de metode:

- metode punctuale;
- metode cu intervale de încredere.

6.1.2 Estimarea tipului de funcţie de repartiţie (estimarea neparametrică)

6.2 Metode grafice de estimare şi testare

6.2.1 Teste grafice privind legea exponenţială

6.2.2 Teste grafice privind legea normală

46
7. Încercări de fiabilitate

7.1 Tipuri de încercări de fiabilitate

R,S R R,S R
S=Smax<R
Smax

t t
a) b)

R,S R R,S R
S > Smax=ct
S3
Smax S2
S1

t t
t1 t2 t3
c) d)

Figura 7.3 Tipuri de încercări de fiabilitate

47
 7.2 Organizarea încercărilor de laborator; Încercări cenzurate şi
încercări trunchiate

Organizarea încercărilor de laborator se face pe loturi, utilizând metodologia

controlului statistic, [An88].
t (înregistrat) 0 t1 t2 t3 t4 t5 t6
∆ n (înregistrat) 2 1 1 0 1 2 1
n=Σ ∆ n(calculat) 2 3 4 4 5 7 8
N= N0 -n 98 97 96 96 95 93 92

(calculat)
Z= ∆n /N 2/98 1/97 1/96 0 1/95 2/93 2/91
f= ∆ n/N 0,02 0,01 0,01 0 0,01 0,02 0,02
R=N/ N 0 0,98 0,97 0,96 0,96 0,95 0,93 0,91

F=n/ N0 0,02 0,03 0,04 0,04 0,05 0,07 0,08

Notă: Tabelul este valabil pentru intervale ∆t = t i − t i−1 = 1 , [An88].

1/98
1/97 1/96 1/95 2/93 1/92
0

0,02

0,01 0,01 0,01 0,02 0,01

0

0,98
0,97
0,96
0,96
0,95
0,93
0,92

t
0,08
0,06 0,07
0,04 0,05
0,02 0,03

Figura 44 Trasarea histogramelor

48
Se pune problema dacă astfel de experimente trebuie organizate până când întreaga
populaţie statistică este epuizată, adică până când toate cele N0 exemplare ale lotului

supus experimentului sau defectat. Din acest punct de vedere există două metode,
Figura 45, [Mi76], [Pa82], [An88], [Ba88]:
a) Încercări cenzurate
b) Încercări trunchiate sau limitate

Numărul de
ordine al
produsului 1
2

t
Incercare cenzurata
K

F̂(t )

Incercare trunchiatã

N0

T t

Figura 45 Încercări cenzurate şi încercări trunchiate

49
 8. Analiza şi calculul fiabilitatea sistemelor

8.1 Analiza fiabilităţii sistemelor

Întrucât un sistem se poate găsi într-o mulţime de stări şi întrucât pentru diferite
stări, probabilitatea realizării de către sistem a funcţiilor sale este diferită, rezultă că
fiabilitatea sa pe intervalul de timp t şi pentru condiţiile de exploatare ζ se determină
după formula probabilităţii totale:
n
P(A ) = ∑ P(Hi ) ⋅ P(A Hi ).
i=1

Dacă notăm:
Pi(t, ζ ) – probabilitatea ca sistemul, care este în condiţiile de exploatare ζ , să se afle în
starea i în decursul intervalului de timp t.;
t – interval de funcţionare fără defecţiuni impus sistemului;
k - numărul de stări posibile ale sistemului;
P( Hi ) – eficienţa stării i (probabilitatea realizării de către sistem a funcţiilor sale, dacă se
află în starea i).
Rezultă că formula probabilităţii totale (dependente), devine:

n
P(t, ζ ) = ∑ P(Hi ) ⋅ Pi (t, ζ ).
i =1

De asemenea, pentru calculul corect al fiabilităţii sistemului este necesar ca

indicii de fiabilitate ai elementelor să fie aleşi corespunzător regimurilor reale de
funcţionare şi condiţiilor reale de exploatare ale sistemelor. Totodată este necesar să
fie corect definite defecţiunile elementelor şi sistemului. Fiabilitatea sistemului şi a
elementelor sale depinde de defecţiunile acestora , adică:

Ps ( t ) Pc ( t ) . Pu( t ) . Pr ( t ) ,

unde Pc(t), Pu(t) şi Pr(t) reprezintă probabilitatea absenţei defecţiunilor catastrofice

(bruşte), a defecţiunilor de uzură (sau parametrice), a rateurilor.

8.2 Modelări matematice pentru calcularea fiabilităţii sistemelor;

50
 Capitolul 9. Aplicaţii ale teoriei fiabilităţii în tehnică

9.1 Aplicaţii ale teoriei fiabilităţii în rezistenţa materialelor

Fie X1 ,varibila aleatoare care indică rezistenţa şi X 2 variabila aleatoare care

indică solicitarea. Vom defini fiabilitatea prin, [Tâ89]:

X1
R = P ( X1 > X 2 )=P( >1).
X2

Dacă se defineşte coeficientul de siguranţă ,notat cu C, ca raport între cele două

variabile aleatoare:

C = C1 C 2 ,

relaţia precedentă devine:

R=P(C>1).

Se obţine astfel o nouă variabilă aleatoare C, având densitatea de probabilitate

f(c), cu graficul din Figura 47, [Tâ89].

f(c)

R
F=1-R

1 C C

Figura 47 Densitatea de probabilitate a coeficientului de siguranţă

Exprimarea probabilităţii de defectare se poate face şi fără coeficient de

siguranţă. Dacă se notează cu Y variabila aleatoare X1 − X 2 şi se ţine seama că

51
fiabilitatea unui sistem este determinată de probabilitatea de nedefectare, rezultă,
[Tâ89]:

R=[P( X1 − X 2 >0)]=P(Y>0).

Dacă se notează cu g(y) densitatea de fiabilitate a variabilei aleatoare Y, rezultă:

∞
R = ∫ g(y )dy.
0

Fiabilitatea apare astfel ca fiind egală cu aria haşurată din primul cadran a
graficului reprezentând densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare Y = X1 − X 2 ,
Figura 48, [Tâ89]:

g(y)

Figura 48 Densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare Y

9.2 Fiabilitatea maşinilor unelte

52
 10. Calitate, fiabilitate şi mentenabilitate

10.1 Noţiunea de calitate şi laturile ei: conformitatea, fiabilitatea şi

mentenabilitatea; Legătura calitate - fiabilitate - mentenabilitate

10.2 Evaluarea nivelului calităţii. Indicatori de conformitate

Dacă se consideră un lot de produse de volum N care conţine Nd elemente

defecte, conformitatea lotului poate fi exprimată, fie în funcţie de numărul de defecte, fie
în funcţie de numărul de elemente defecte din lot. În general, dacă defectele sunt
independente, este indicat să se considere numărul total de defecte, iar în caz contrar,
numărul de elemente defecte.
Pentru aprecierea conformităţii unui lot se utilizează ca indicator raportul între
numărul de defecte sau elemente defecte din lot şi numărul total de elemente ale lotului:

Nd
Y= .
N

Un indicator complex de calitate a fabricaţiei, care ia în considerare nu numai

numerele ci şi gravitatea defectelor este punctajul defectelor sau metoda
demeritelor. Aceasta evaluează pe baza unui punctaj calitatea produselor executate.
În vederea stabilirii acestuia se impune identificarea defectelor posibile la controlul
produsului şi clasificarea acestora după gravitate în patru categorii: critice Nc , principale

Np , secundare Ns şi minore Nm . Relaţia de calcul va fi, [Ba88]:

1
J= (100 Nc + 50 Np + 10 Ns + Nm ),
n

unde n este numărul produselor controlate.

În general, coeficientul rezultant numit şi coeficientul demeritelor sau coeficient
de penalizare se compară cu unul de referinţă (perioada anterioară, un furnizor clasic,
etc).

10.3 Motivaţia demersului spre calitate. Conceptul de gestiune şi

asigurarea calităţii.

53
 Bibliografie

[An88], ANTONESCU, V., STOICHIŢOIU, D. - Elemente de teorie şi culegere

de probleme de fiabilitate, mentenebilitate, disponibilitate, vol.I şi II – Institutul Central
pentru Electrotehnică/Oficiul de inform documentară – Bucureşti, 1988
[Ba88], BARON, T, ş.a., - Calitate şi fiabilitate, vol. I şi vol. II, Editura Tehnică
Bucureşti, 1988
[Că83], CĂTUNEANU, V.M. - Bazele teoretice ale fiabilităţii, Editura Academiei
Bucureşti, 1983
[Fa79], FAUCHON, J., HERBIN, G., MARTINEAU, G. - Méthodes statistiques
appliquées à la fiabilité, Centre d'Actualisation Scientifique et Technique, INSA de Lyon,
1979
[Fe96], FELEA, I. – Ingineria fiabilităţii în electroenergetică, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1996
[Gr02], Traian GRĂMESCU, Viorel CHIRILĂ - Calitatea si fiabilitatea produselor
- Chisinau : Tehnica-Info, 2002. - ISBN 9975-63-100-2 , TIII – 17487, 3 ex.
[Mi76], MIHOC, Gh., - Bazele matemeticii ale teoriei fiabilităţii, Editura Dacia
Cluj-Napoca, 1976
[Op79], OPREAN, A. - Fiabilitatea maşinilor unelte, Editura Tehnică Bucureşti,
1979
[Pa82], PANAITE, V., MUNTEANU, R. - Control statistic şi fiabilitate, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982
[Re80], RENERT, M., OPRIŞAN, Gh. - Fiabilitatea utilajelor şi instalaţiilor
chimice, Editura Tehnică Bucureşti,1980
[Tâ89], TÂRCOLEA, C., FILIPOIU, A., BONTAŞ, S. – Tehnici actuale în teoria
fiabilităţii, Aplicaţii ale calculului probabilităţilor, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică
Bucureşti, 1989

54