Sunteți pe pagina 1din 48

Cum sa ingrijesti cactusii corect, daca vrei sa fie plini de flori

Cactusii sunt plante de apartament indragite de multe persoane. Pe langa faptul ca au un aspect unic si fac
flori minunate, aceste plante sunt extrem de usor de ingrijit. Totusi, iubitorii de cactusi, trebuie sa stie cateva
trucuri utile daca vor sa se bucure ani in sir de frumusetea acestor plante suculente.
Iata cum sa ingrijesti cactusii corect, daca vrei ca acestia sa infloreasca an de an.

Udarea cactusilor
In primul rand trebuie sa stii ca exista doua tipuri de cactusi. Cei desertici si cei de padure. Cactusii desertici
rezita mult mai bine la seceta, ba mai mult, au nevoie de perioade de repaos mai mari intre udari, spre deosebire
de cei de padure, care au nevoie de mai multa umezeala.
Cea mai mare greseala pe care o fac multi oameni este udarea in exces a cactusilor. Cactusii desertici au nevoie
de udari o data pe saptamana in timpul verii si o data la doua saptamani in perioadele de primavara si toamna.
In schimb, iarna, de recomanda oprirea totala a udarilor acestora si tinerea lor intr-o incapere racoroasa.
Cactusii de padure, in schimb, trebuie udati de doua ori pe saptamana vara, o data pe saptamana in perioadele
de primavara si toamna si o data pe luna in timpul iernii.
Pentru udarea cactusilor, apa trebuie tinuta timp de 24 de or la decantat, la temperatura camerei. Abia apoi se
poate adauga in ghiveci.
Atentie! Udarea in exces duce rapid la moartea cactusilor.

Fertilizare
Cactusii nu au nevoie de fertilizari pe toata durata anului. Poti adauga fertilizant special pentru cactusi in
perioada de primavara, pentru a le stimula cresterea si inflorirea. Opreste fertilizarea o data cu aparitia
primelor flori.
Lumina si pozitionare
Cactusii au puterea de a se adapta cu usurinta conditiilor de mediu. Cu toate acestea trebuie sa tii cont ca,
daca acestia sunt pozitionati la geam, iar soarele bate intreaga zi sau dupazmiaza, lumina trebuie filtrata.
Este suficienta o perdea subtire sau o hartie de pergament.
Cactusii resista cu brio oricaror temperaturi caniculare, insa in ceea ce priveste temperaturile din timpul
iernii, acestia trebuie feriti de temperaturi mai mici de 10 oC.
Transplantarea cactusilor
Cactusii nu au nevoie de ghivece spatioase pentru a se dezvolta. Daca totusi observi ca trebuie mutat intr-un
ghiveci mai mare, alege unul stabil, care sa nu se rastoarne sub greutatea cactusului.
Asigura-te ca ghivecele au gauri de drenaj si farfurioare. Pentru ca pamantul sa nu cada din ghiveci prin
gaurile de drenaj, poti aseza in acestea cate un filtru de cafea. Acesta va permite scurgerea apei insa va retine
solul in interior.
Pamantul trebuie sa fie nisipos. Il poti cumpara ca atare din magazinele de specialitate sau il poti prepara
chiar tu, amestecand 3 parti pamant de gradina, 3 parti pamant de frunze, 2 parti nisip fin, 1 parte praf de
carbune de lemn, 1 parte caramida sfaramata.
Surse foto: pixabay.com
Cactusul: ingrijire si inmultire

Cactusul nu are nevoie de ingrijiri costisitoare sau indelungi. Cu numai cinci minute pe saptamana te
poti asigura de sanatatea si bunastarea cactusului tau.

Originar din American Centrala, cactusul are un aspect tepos, prea putin apreciat de multi posesori de plante
de apartament, dar multe specii de cactusi infloresc si iti pot inveseli mediul.

Cum ingrijesti un cactus


Cei mai multi cactusi nu trebuie udati mai des de doua ori pe saptamana in perioada primavara-vara.
Aseaza apa calduta in farfuria ghiveciului si indeparteaza surplusul dupa circa un sfert de ora.
Daca in lunice noiembrie si decembrie cactusultrebuie udat de aproximativ trei ori, in luna ianuarie nu are
nevoie deloc de apa. Umezeala excesiva a solului in care traieste cactusul duce la aparitia mucegaiului.
Cactusii prefera lumina directa a soarelui si pot suporta temperaturi de pana la 60 grade Celsius.
Pe timpul iernii, cand cactusii sunt in interior, trebuie feriti de orice curent de aer rece si de variatii mari de
temperatura. Incepand cu luna martie ii poti scoate afara.
Multe flori de cactus raman deschise pentru o perioada scurta de timp si trebuie lasate sa se usuce singure,
fara sa fie indepartate prin rupere.
Cand cactusul tau creste, il poti muta intr-un ghiveci cu un diametru de 2 cm mai mare, dar niciodata mai
des de 4 ani. Cu cat cactusul sta mai inghesuit, cu atat cresc sansele sale de a inflori.
Cactusii au nevoie de aer proaspat, astfel ca incaperea in care ii tii ar trebui aerisita zilnic. Ii poti curata
de praf cu ajutorul unei pensule cu peri moi si lungi, care sa nu rupa tepii.

In situatia in care cactusul tau tinut in interior este atacat de daunatori, cea mai simpla solutie de a scapa de
ei este schimbarea pamantului si a ghiveciului. Portiunile de radacina afectate pot fi indepartate, deoarece se
vor regenera rapid.
Inmultirea cactusilor
In functie de specie, cactusii se inmultesc fie prin seminte, prin butasire sau prin lastari.
Inmultirea prin seminte este posibila doar in cazul cactusilor care infloresc si formeaza fructe. Cresterea
cactusilor din seminte este foarte lenta, uneori doar 1 cm intr-un an. Pana la dimensiunea de 2-3 cm,
cactusii au nevoie sa fie udati si pe timpul iernii si nu trebuie tinuti la temperaturi mai mari de 25 grade
Celsius, deoarece se pot usca cu usuri0nta.
Butasirea, taierea unui varf de crestere, este o metode prin care cele mai multe specii de cactus de pot
imulti. Taie varful de maxim 4 cm orizontal si pastreaza butasul intr-un loc umbrit timp de cateva zile pana
la cicatrizarea completa a zonei afectate de taiere.
Pentru inradacinare, butasul are nevoie de un sol nisipos amestecat cu turba. Dupa ce a prins radacini,
poate fi mutat intr-un sol obisnuit pentru cactusi.

Speciile de cactusi care produc lastari se inmultesc cel mai usor. Recolteaza ramura laterara cu un
instrument ascutit dezinfectat. Dupa ce l-ai pastrat la umbra pana la cicatrizare, planteaza lastarul intr-
un ghiveci cu sol nisipos. Evita sa uzi planta mama pana la cicatrizarea completa a zonei din care a fost
recoltat lastarul.

Cele mai frumoase flori de cactus


Chiar daca sunt plante obisnuite cu seceta, cactusii impresioneaza prin florile superbe care atrag insectele.
Descopera cele mai frumoase flori de cactus si invata cum sa ingrijesti cat mai bine un cactus pentru a
inflori.

Toate speciile de cactus sunt native Americii, unde se dezvolta in zone climatice diferite, inclusiv in cele
mai secetoase si aride zone. In Romania nu pot fi pastrati in exterior pe timpul iernii: cele mai multe specii
de cactusi care infloresc au nevoie de o temperatura de minim 5-10 C in sezonul rece.

Dupa achizitionarea unui cactus in ghiveci mic, se recomanda replantarea lui intr-un spatiu mai mare si
utilizarea unui ingrasamant cu eliberare lenta.
Cei mai multi cactusi prefera doze mici de ingrasamant, de 2-3 ori de an, in loc de o singura doza mare. Poti
folosi doze si mai mici chiar lunar in timpul verii.

Pentru a inflori, cactusii au nevoie de lumina puternica, dar nu directa. Atunci cand tii ghiveciul in exterior,
lasa mai intai cactusul sa se obisnuiasca cu expunerea partiala la soare.

In cazul expunerii totale, florile de cactus se pot ofili si pot cadea mult mai rapid si cactusii care sunt
vanduti la ghiveci nu sunt la fel de rezistenti ca cei din desert.
Pe timpul verii, circulatia aerului este foarte imporanta pentru sanatatea cactusului. Daca ghiveciul este
situat intr-o camera nearesita, dar cu expunere mare la soare, planta se poate usca.

Cea mai mare dilema legata de cactusi tine de necesarul de apa. Alege un ghiveci cu gauri pe fund si uda
apoi pamantul pana cand incepe sa curga apa prin fundul ghiveciului. Sterge insa bine suprafata pe care sta
ghiveciul: umezeala constanta poate duce la putrezirea radacinilor.

Chiar si atunci cand sunt in floare, cactusii au nevoie de uscarea pamantului inainte de urmatoarea udare.
Nu se recomanda pulverizarea apei direct pe cactus sau pe florile sale.
Cel mai simplu mod de a testa umiditatea este infigerea unui creion in ghiveci. Daca iese complet curat, este
timpul sa uzi cactusul. Daca numeroase particule de pamant umed s-au lipit de creion, mai asteapta.

Cactusii necesita un amestec special de pamant, nu doar pamant de flori. Pentru a obtine cele mai bune
rezultate amesteca o treime pamant de flori, cu o treime nisip si o treime pietris. Drenajul este foarte
important, deci nu-ti face griji daca ai pus prea mult nisip.
Cum inmultesti un cactus
Stiai ca , din cauza tepilor, multe animale care consuma sfarsesc cu organele interne strapunse? Insa
antilopele au inventat o metoda de a se hrani cu cactusi - iau in gura o frunza mai groasa de la alta planta,cu
ajutorul careia se protejeaza. In functie de specie, cactusul poate fi inmultit in mai multe feluri: iata cum:

1 Prin seminte
Inmultirea prin seminte se poate realiza la speciile de cactusi care formeaza flori, respectiv fructe. Insa
dezavantajul acesteia este ca plantele obtinute se dezvolta mai greu.
Astfel, noii cactusi ajung la dimensiunea de circa1 cm chiar si la un an de la semanare .
Semintele le poti aseza in rasadnite sau ghivece umplute cu pamant nisipos. Acestea nu trebuie acoperite
cu sol ci se taseaza usor.
Pana ating dimensiunea de 2-3 cm, cactusii trebuie udati constant, chiar si iarna pentru ca, fiind inca prea
mici, pierd repede apa.
Ghivecele sau rasadnitele trebuie tinute la o temperatura de maximum 25°C, putin mai scazuta in timpul
noptii.

2 Prin butasire
Inmultirea prin butasire a cactusilor se realizeaza prin taierea unui varf de crestere. Astfel, planta (corpul
sau una din ramure) se va taia orizontal, la 2-4 cm fata de varf.
Butasul astfel recoltat se adaposteste intr-un loc umbrit timp de cateva zile, pana cand rana provocata prin
taiere se cicatrizeaza complet.
Dupa cicatrizare, butasul poate fi plantat intr-un amestecat cu turba pana prinde radacini.
Dupa inradacinare, butasul se planteaza intr-un sol pentru cactusi.

3 Prin lastari
Unele specii de cactusi produc si lastari – ramuri laterale.
Desprinderea lor de pe planta-mama se realizeaza cu un instrument ascutit dezinfectat.
Lastarul astfel recoltat se adaposteste intr-un loc umbros timp de cateva zile, pana la cicatrizarea sa
completa.
Dupa cicatrizare, noua planta se va aseza intr-un ghiveci cu sol nisipos .

De asemenea, este bine sa eviti udarea plantei-mama pana cand locul din care a fost recoltat lastarul
se cicatrizeaza complet.
Creeaza-ti o minigradina de cactusi in 6 pasi simpli
Cactusii sunt plante decorative care pot crea un colt "desertic" spectaculos atunci cand sunt plantati
in acelasi ghiveci, mai ales daca alegi soiuri diferite ca marime si forma. O minigradina de cactusi
confera incaperii un aspect deosebit si necesita o ingrijire minima.

Iata ce pasi trebuie sa urmezi pentru a-ti crea propria minigradina de cactusi.

1. Alege soiurile potrivite de cactusi


Unul dintre marile avantaje ale cactusului este acela ca se poate dezvolta fara sa aiba nevoie de fertilizatori
sau udari frecvente. Atat timp cat beneficiaza de lumina naturala si are putin nisip la baza, cactusul tau se
considera norocos.

Pentru minigradina de cactusi, poti alege mai multe soiuri, dar recomandate sunt cele pitice: Mammillaria
hahniana, Opuntia tuna, Cleistocactus strausii sau cele din genul Rebutia. Poti opta si pentru Cereus,
Echinopsis, Echinocactus sau Epiphyllum.

2. Pregateste-ti ustensilele
Perioada propice pentru infiintarea unei minigradini de cactusi este primavara. Pentru minigradinapoti
folosi cactusii pitici pe care deja ii ai in casa, fiecare in ghiveciul lui, sau poti cumpara cactusi din
magazinele de specialitate.

Aduna toate ghivecele cu cactusi pe masa de lucru si pregateste-ti urmatoarele ustensile:


vasul in care vrei sa creezi minigradina (este recomandat sa fie larg si sa prezinte gauri de drenare)
pietricele
nisip
sol pentru cactusi
o lingura
manusi de protectie
o cana cu apa
o perie ca cea pentru vopsit lemnul

3. Amenajeaza minigradina
In vasul pe care l-ai ales, incepe sa amenajezi minigradina prin asezarea unui strat de pietricele la baza. Peste
stratul de pietre asaza temporar ghivecele cu cactusi, pentru a-ti da seama cum vrei sa ii aranjezi si daca au
suficient spatiu in vas. Dupa acest pas, poti scoate ghivecele.

Peste stratul de pietre asaza un strat generos de sol pentru cactusi. Protejeaza-ti mainile cu manusi si scoate
fiecare cactus din ghiveciul sau, apoi planteaza-l in vasul special ales pentru minigradina.

Este bine sa lasi spatii intre cactusi, pentru a le permite sa se dezvolte optim. Cu o lingura, preseaza solul
din jurul cactusilor, pentru a te asigura ca au o pozitie dreapta si stabila in sol.

4. Periaza cactusii
Oricat de atent ai fi, este aproape imposibil sa nu murdaresti cactusii cu pamant in timpul realizarii
minigradinii. Pentru curatarea perilor, este indicat sa folosesti o perie ca cea pe care o folosesti pentru
vopsitul lemnului. Periaza usor cu ea micii cactusi.

5. Uda solul pentru cactusi


Acum este momentul sa uzi solul pentru cactusi. Chiar daca plantele suculente nu sunt mari amatoare de
apa, lichidul este esential in aceasta etapa, intrucat ajuta radacinile sa se prinda mai rapid in sol. Dupa
aceasta udare, poti pleca linistit de acasa pentru o perioada mai lunga de timp, deoarece cactusii nu vor mai
avea nevoie de apa.

6. Asaza un strat de nisip


Ultimul pas in realizarea unei minigradini de cactusi este asezarea unui strat de nisip peste sol. Nisipul este
esential pentru drenare si joaca si un rol estetic, intrucat creeaza un mic colt desertic in propria locuinta. Nu-
ti ramane decat sa gasesti un loc luminos pentru minigradina ta si sa te bucuri de frumusetea cactusilor.

Sursa foto: canadiangardening.com


3 plante pe care nu le poti omori! Au nevoie de ingrijiri minime
Vrei sa ai si tu plante de apartament insa nu ai timp sa le ingrijesti sau pur si simplu uiti sa le uzi si se
ofilesc? Poti, foarte simplu, sa optezi pentru plante pe care nu le poti ucide niciodata. Acestea au nevoie de
ingrijiri minime si nu se supara daca uiti sa le uzi.
Cactusi
Sursa foto: pixabay.com
Ai la dispozitie o multime de specii de cactusi din care poti alege. Unii dintre acestia fac flori superbe, cu
care te vor incanta an de an. In plus, sunt cel mai usor de ingrijit plante de aprtament. Nu este musai sa le
adaugi ingrasaminte si nici nu se supara daca uiti sa ii uzi. Acestia au nevoie de udari o data pe saptamana
sau chiar la doua saptamani, in sezonul primavara-toamna, iar in antimpul rece ii poti uda o data pe luna.

Aloe Vera

Aloe Vera este o planta foarte populara, de apartament. Infrumuseteaza rapid orice loc in care este tinuta si
nu are nevoie de ingrijiri speciale. In sezonul cald planta poate fi udata o data pe saptamana, iar in sezonul
rece udarile de raresc pana la o data pe luna.
Sursa foto principala: pixabay.
Opuntia inermis – LIMBA SOACREI

Cel mai mare avantaj al unui posesor de cactusi este ca nu trebuie sa se


ingrijoreze in privinta udarii. Poti pleca linistit in concediu, deoarece
rezervele sale ii vor fi suficiente o buna perioada. Desi planta nu este
deloc costisitoare, ingrijirea sa are la baza cateva reguli simple...
Cum sa pregatesti o gradina de cactusi
Gradina de cactus este alternativa ideala pentru persoanele ocupate,
care uita frecvent sa ude plantele si nu dispun de timp suficient
pentru a le ingriji constant. In plus, este foarte la moda si are un
efect estetic deosebit.

Stabileste locul potrivit


Locul gradinii este foarte important. Este de preferat sa alegi un loc asemanator mediului lor natural. Asta
inseamna sa iei in considerare ca aceste plante se gasesc in locuri uscate si expuse tot timpul zilei la soare.
Daca zona in care locuiesti se bucura de un climat uscat si cald, atunci locul ideal pentru gradina este afara.
Daca, din contra locuiesti intr-o zona rece si umeda, atunci poti gazdui gradina ta de cactusi in casa.
Pregateste solul in care vei planta cactusii
Daca gradina ta va fi afara, asigura-te ca locul respectiv beneficiaza de o scurgere buna, asfel incat plantele
sa nu se "inece" in apa. Mergi la o florarie mai bine echipata si intreaba despre ce anume poti adauga in
pamant ca sa-l faca bun pentru cactus. Exista si niste sprayuri cu carbune, speciale pentru gradinile de
cactusi. Sunt mai multe combinatii pe care le poti face, insa ar fi bine sa te sfatuiesti cu personalul florariei.

Gaseste diverse specii de cactusi pentru gradina


Aceasta este, probabil, cea mai meticuloasa, dar si distractiva, parte a misiunii tale. Ai ocazia sa te joci cu
mai multe forme si marimi, pe care le poti distribui pe inaltimi sau asimteric, in functie de rezultatul pe care
vrei sa-l obtii. Culorile florilor de cactus pot fi si ele repere bune de luat in seama cand vrei sa-ti organizezi
gradina.

Cele mai diverse specii de cactusi le gasesti la marile magazine de constructii, la sere, la depozitele de
plante, dar si la expozitiile de plante si flori, unde preturile sunt mult mai avatajoase. In plus, poti profita de
ocazie ca sa mai afli trucuri noi de la cei care vand plante si eventual sa tii legatura cu ei pentru cand vrei sa-
ti innoiesti colectia.

Verifica atent integritatea plantei inainte s-o cuperi


Chiar daca majoritatea cactusilor arata bine in partea superioara, ar trebui sa inspectezi bine toata planta,
inclusiv radacina, inainte s-o cumperi. S-ar putea sa descoperi ca unele plante au deja radacina mucegaita
sau distrusa si nu prea mai ai ce sa le faci, fiind o chestiune de timp pana cand se vor ofili de tot.

Acelasi lucru ar trebui sa-l verifici, pe cat posibil, si dupa ce le-ai plantat, ca sa afli daca le prieste locul si
solul. De obicei, cactusul este un mare supravietuitor si n-ar trebui sa-ti creeze probleme.
Poti adauga si cateva elemente de decor.
Bucatelele mici de calcar arata foarte bine daca sunt presarate printre cactusi. La fel si pietrele naturale sau
dunele de nisip, care ne duc cu gandul la neprietenosul desert. Consulta cateva reviste sau siteuri de
decoratiuni exterioare, daca vrei sa mai adaugi cate ceva gradinii tale de cactusi.

In final, nu uita sa folosesti manusi groase de piele cand lucrezi cu cactusii, precum si sa nu-i uzi prea des
pentru ca pot muri.

Cum sa-ti faci un terrarium


Terrarium sau terariul este o gradina in miniatura, o "jungla" de mici dimensiuni inchisa intr-un recipient din
sticla. Tehnica de a infiinta o gradina de dimensiuni foarte mici a devenit populara in perioada victoriana,
dar apoi lumea a uitat de ea. Din fericire, de ceva vreme terariile au inceput sa recastige teren atat in randul
iubitorilor de plante cu state vechi, cat si in randul persoanelor care se gandesc sa aiba pentru prima data
plante in casa.

Pentru a avea propriul terrarium ai nevoie de cateva elemente-cheie, fara de care nu poti obtine rezultate
optime. Iata cum poti sa-ti faci un terrarium.
Alege vasul
In general, pentru terrarium ai nevoie de un vas transparent din sticla. Poate fi un vas ce imita forma unui
acvariu, un vas cu baza foarte lata, un bol, o sticla ingusta sau orice alt vas care crezi ca poate fi folosit in
acest scop.

Un terrarium poate fi construit si cu ajutorul unui vas din teracota, de forma unui ghiveci mai mic sau mai
mare.

Alege pamantul si nisipul


Dupa ce ai stabilit marimea si forma vasului, a venit momentul sa alegi pamantul. Solul trebuie ales in
functie de necesitatile plantelor pe care vrei sa le cultivi. Spre exemplu, cactusii au nevoie de pamant pentru
plante suculente. Pe langa pamant, ai nevoie si de carbune activat.
Urmatorul pas este cumpararea unui saculet de nisip. Acesta va indeplini doua functii. In primul rand, va
impiedica apa sa se evapore si solul sa se usuce, iar in al doilea rand va oferi un aspect estetic desavarsit
terrariumului.

In functie de preferinte, mai poti adauga in terrarium pietris, pietre decorative si cateva bucati de muschi.
Realizarea propriu-zisa a terrariumului
Pe baza vasului transparent asezi un strat de carbune activat si mai amesteci o mana de carbune cu pamantul
cumparat. Umple un sfert din vas cu amestecul de pamant si carbune. Preseaza usor pamantul pentru a
elimina excesul de aer.
Cu grija, scoate plantele pe care alegi sa le tii in terarrium din ghivecele lor, cu tot cu pamant. Asaza-le in
terrarium cu grija, dar nu le inghesui. Acum preseaza din nou solul, astfel incat sa uniformizezi pamantul din
ghivecele plantelor cu cel existent in vas.
Daca iti raman spatii mari intre plante, le poti umple cu cateva bucati de muschi, cu nisip sau pietre
decorative.
Uda plantele si pozitioneaza terrarium proaspat infiintat intr-un loc luminos din locuinta, insa nu in lumina
directa a soarelui.

Ingrijirea terarriumului
Odata infiintat terariul, nu vei avea batai de cap cu el. Va trebui sa uzi plantele, in functie de necesitatile lor
si, atunci cand acestea cresc in exteriorul vasului, trebuie sa le scurtezi frunzele.

Plante pentru terrarium


Este foarte important sa alegi cu grija plantele pentru terrarium. De obicei, se folosesc plante de mici
dimensiuni - cactusi sau alte plante suculente, dar poti planta chiar si orhidee. Cu cat plantele pe care vrei sa
le tii in terarrium cresc mai mult, cu atat ai nevoie de un vas mai mare.

Iata cateva specii potrivite pentru o astfel de gradina in miniatura: Dracaena sanderiana, Chamaedorea
elegans, Maranta, Ficus pumila, Cordyline terminalis.

1 De cata apa are nevoie un cactus?


Udarea se va face o data – de doua ori pe saptamana in perioada de primavara-vara. Daca in lunile calde
nu se fac udari suficiente, planta isi va stopa cresterea.
In lunile noiembrie – decembrie vei realiza aproximativ 3 udari.
In luna ianuarie planta nu are nevoie de apa, activitatea radacinilor fiind extrem de redusa. Orice surplus
poate duce la aparitia mucegaiului.
Este bine sa uzi cactusul cu apa putin calduta. Un adevarat deliciu pentru el este apa de ploaie . Apa se va
aseza in farfuria ghiveciului, surplusul fiind indepartat dupa aproximativ 15 minute.
2 Secretul ghiveciului
Una din cerintele cactusilor tine de vasul in care traiesc. Mutarile si transplantarile nu se vor face des,
precum nici locul ghiveciului nu se va schimba de mai mult de doua ori pe an. Atunci cand planta devine
prea mare pentru ghiveciul in care se afla, este momentul sa o transferi intr-un alt vas, de obicei cu un
diametru de 2 cm mai mare decat cel precedent. Transvasarea se va face cel mult o data la 4 ani.
Acest lucru se datoreaza unui fenomen ciudat al acestei plante. Practic, putem spune ca cerintele sale
reprezinta inversul cerintelor unei alte plante ornamentale . Mai exact, pentru a inflori, cactusul are nevoie
de un ghiveci cat mai mic. Cu cat sta mai inghesuit, cu atat cresc posibilitatile acestuia de inflorire . Astfel se
justifica perioada lunga de timp dintre transplantari.
3 Caracteristicile ambientale
In perioada de iarna evita sa asezi ghiveciul cactusului in apropierea unei surse agresive de caldura. Aerul
inchis si fierbinte duc la arderea sa, pe suprafata lui facandu-si aparitia pete galbene. In schimb, planta are
nevoie de foarte multa lumina. Temperatura minima pe care o pot accepta este de 10 gr C. In general, iarna,
cactusul intra intr-o perioada de repaus.
Vara, planta poate fi scoasa afara, ea suportand temperaturi de pana la 60 grC.
Aerul proaspat este o alta cerinta a cactusului. Aerisirea incaperilor este un lucru pe care il faci zilnic, asa
ca nu il poti pune pe seama plantelor de apartament. Ofera-i aerul de care are nevoie in perioada de vara, iar
in cea de iarna fereste-l de curentii de aer rece. Evita sa asezi cactusul in apropierea unui geam pe care il
deschizi des.
In ceea ce priveste aspectul sau, este bine sa il stergi de praf periodic cu ajutorul unei pensule. In perioada de
vara poti pulveriza apa pe frunzele acestuia, insa nu in exces.
Avand in vedere calitatea acestei plante de a economisi resursele pe care le primeste, ingrasamantul nu este
vital in dezvoltarea sa. Daca plantezi cactusul conform indicatiilor specialistilor, nu va fi nevoie de
suplimente.
3 cactusi cu flori superbe, pe care ii poti creste in casa
Cactusii sunt perfecti pentru oamenii ocupati, care nu au timpul necesar pentru a ingriji plante
pretentioase. Acestia au nevoie de udari rare si nu se supara daca uiti de ei. Iata trei specii de cactus care
iti vor inveseli locuinta cu florile lor.

Cactusul Mammillari

Sursa foto: cactiguide.com


Mammillaria este un cactus de dimensiuni medii, cu forma cilindrica. Florile sale sunt mici, dar viu colorate,
variind de la alb, galben si pana la rosu intens.
Cactusul Echinopsis

Sursa foto: youtube.com


Un alt cactus cu forma cilindrica este Echinopsis. Acest cactus poate ajunge pana la un metru inaltime daca
este ingrijit corespunzator. Florile acestuia cresc sub forma de palnie, sunt mari, farfumate si colorate in
general in nuante de alb sau roz.
Cactusul Echinocereus

Sursa foto: cactipedia.info


Echinocereus este un cactus de dimensiuni mici, dar cu flori mari, in forma de stea. Culoarea acestora poate
varia de la roz, rosu, portocaliu si galbena. Cactusul infloreste doar vara, in timpul zilei.

Cum se ingrijesc cactusii


Stiai ca pentru a ingriji un cactus ai nevoie de mai putin de 5 minute pe saptamana? Nu are nevoie de
conditii speciale, nici de prea multa apa si ii place sa stea la soare. Originar din zonele aride ale Mexicului,
cactusul este o planta suculenta, adica stocheaza lichidele in trunchi.

Chiar daca aspectul tepos nu te atrage, exista multe specii de cactusi care infloresc foarte frumos. Si,
mai mult decat atat, exista cactusi comestibili. Acestia au frunzele carnoase si ovale, cu o textura moale
si crocanta. Gustul este similar cu cel al ardeiului sau cu cel de asparagus.

1 Cum se planteaza un cactus


Doamna Pierrette Constantin creste cactusi de mai bine de 10 ani. In
colectia sa personala se afla mai mult de 100 de exemplare din specii
diferite. Ea a acceptat sa ne ofere niste sfaturi pentru ingrijirea
acestor plante.

“De obicei, eu pun deasupra pamantului in care am plantat cactusi


pietre din mozaic sau pietre de rau, de dimensiuni mici. Arata mai bine
si protejeaza pamantul. Nu indesa aceste pietre in pamant pentru ca
opresti cactusul din crestere”, a fost sfatul doamnei Pierrette.
Pamantul in care plantezi cactusii este un amestec din doua parti pamant si o parte nisip (nisip cu
granulatie mare). Ghiveciul pe care il folosesti sa fie mic, nu mult mai mare decat planta in sine.

2 Cum se ingrijeste un cactus


Cactusul adora contactul direct cu soarele. De asemenea, este recomandat sa nu il uzi in exces pentru ca
o sa ii putrezeasca radacina. Pune-i apa doar cand pamantul este uscat.

“Cactusii de forma rotunda adora apa pe trunchi, ca si cum ar fi spalati. Singurul cactus care face exceptie
de la regula este Poinsetia , cunoscut in mod popular sub numele de “craciunica”. Acesta infloreste iarna.
De asemenea, nu trebuie mutat si incearca sa il feresti de curentii de aer. Cand face boboci nu este bine sa
ii atingi, pentru ca ii poti strica”, a mai spus doamna Pierrette.

Pentru a favoriza inflorirea cactusilor, este bine sa rupi puii care se formeaza in partea de sus. Nu confunda
bobocii cu puii. Sunt doua lucruri diferite.
“Bobocii arata ca niste bumbi parosi, asemanatori ca si consistenta cu vata iar puii arata ca un alt cactus
in miniatura. Nu este recomandat sa atingi in perioada de crestere nici puii nici boboci”, a explicat doamna
Pierrette.
In lunile reci, adica din noiembrie pana in februarie, cactusii se uda foarte rar sau deloc. Depoziteaza-i intr-
un loc umbros, feriti de frig sau de curenti de aer. In martie poti sa ii scoti pe geam sau pe terasa pentru a fi
in contact direct cu razele solare.
Urmareste cu atentie evolutia florilor de cactus pentru ca acestea nu tin mult si ai sanse sa nu il vezi infloriti.
Din experienta sa, doamna Constantin a precizat ca “floarea de cactus infloreste seara si tine pana a doua zi
la pranz”. Recomandarea ei a fost ca „floarea sa se se usuce singura, fara a o rupe”.
Chiar daca ai udat un cactus in exces si i-a putrezit radacina inca mai exista remedii. Solutia doamnei
Pierrette este: “Taie partea din tulpina care este inca intacta. Apoi pune-o intr-un amestec de doua parti
nisip si o parte pamant si va face singura radacina”

3 Cum scapi de daunatori


Daunatorii slabesc vitalitatea cactusilor si pot duce cu usurinta la imbolnavirea si uscarea lor.
Vulnerabilitatea cactusilor depinde si de specia din care face parte. De exemplu, cei din
familia Hamatocactus, Rebutia, Opuntia sunt usor de atacat pentru ca au invelisul subtire.

Cei mai cunoscuti daunatori sunt paianjenul rosu (foarte mic), paduchele de scut, paduchele ceros, care
ataca radacina, si paduchele lanos (2-8 mm), care se gaseste pe tepi si lasa asa numita "roua de miere"
(substanta dulce care duce uneori la aparitia mucegaiului). O lupa mai mare este suficienta pentru a verifica
fiecare planta in parte.

Paduchele lanos poate fi indepartat manual sau prin tamponare cu alcool. Pentru celelalte tipuri de paduchi
este recomandat sa schimbi pamantul si ghivechiul. Vasul nou trebuie curatat bine si pamantul imbunatatit
cu ingrasamant.

Cand faci mutarea dintr-un ghiveci in altul verifica si radacinile plantei. Daca sunt afectate este mai bine sa
le tai. In scurt timp acestea vor creste la loc mai puternice si mai
rezistente.

Daunatorii nu suporta razele solare. Asa ca daca pastrezi cactusii afara in


timpul verii, acestia o sa fie mai protejati decat cei crescuti in interiorul
casei.

Aerul cald, uscat si inchis favorizeaza inmultirea si extinderea


daunatorilor. Este recomandat sa aerisesti cat mai des incaperile unde tii
plantele. Pentru a scapa de daunatori poti folosi acaricide ca: Nisorun ,
Mitac, Apollo sau Actellic.

Cactusi care pot fi crescuti ca plante curgatoare


Plantele curgatoare, amplasate in ghivece suspendate, sunt o adevarata incantare intregul an. Vara, le poti
scoate pe terasa casei pentru a te bucura cu adevarat de ele. Te afli in cautarea unor plante deosebite? Iata
cateva exemple de cactusi care pot fi crescuti ca plante curgatoare!
1. Sedum morganianum
Sedum morganianum este o specie de cactus cu tulpini cazatoare ce ating o lungime de aproximativ 90 cm.
Cactusul este ideal pentru cultivarea in ghivece suspendate si este apreciat si datorita frunzisului sau carnos
si des, de culoare verde deschis. De mentionat ar mai fi faptul ca, in perioada iunie-septembrie, Sedum
morganianum produce flori mici, de culoare roz sau rosie.
2. Sanservieria parva
Un alt cactus curgator, cu aspect deosebit, este Sanservieria parva, cunoscut si sub denumirea de zambila
de Kenya. Acesta se remarca prin frunzele sale inguste (1-2 cm) si lungi (de pana la 40 cm), de culoare
verde mediu pana la inchis. Cactusul Sanservieria parva produce flori albe, cu nuante roz, sub forma de
spice. Daca, initial, se dezvolta intocmai ca un cactus obisnuit, pe verticala, pe masura ce frunzele sale devin
tot mai lungi, planta poate fi mutata intr-un ghiveci suspendat.
3. Othonna capensis
Othonna capensis este o planta suculenta ale carei tulpini curgatoare pot depasi 1 m lungime. Florile sale
sunt galbene, insa, pentru ca planta sa le poata produce, este necesar sa o amplasezi intr-o zona bine
luminata. Ulterior, Othonna capensis va inflori pana toamna. Desi atinge lungimi generoase, Othonna
capensis nu se intinde mult pe orizontala (circa 30 cm), drept pentru care este adecvata cultivarii in ghivece
suspendate de dimensiuni medii.
4. Ceropegia woodii
O planta curgatoare superba, Ceropegia woodii are tulpini cataratoare cu frunze in forma de inima, de
culoare verde inchis, cu pete albe pe fata si argintii, cu tenta mov, pe verso. Florile sale, de culoarea
purpurei, apar intreaga vara pana la sosirea toamnei. Daca o cultivi in casa, planta va produce flori de-a
lungul intregului an.

Pentru a se dezvolta armonios, amplaseaza Ceropegia woodii in ghivece suspendate in zone bine luminate,
insa protejate de soarele puternic al amiezii. Daca vrei sa o inmultesti, desprinde lastari sau butasi din
tulpina primavara, vara si toamna.
5. Cleistocactus winteri
Cleistocactus winteri este o specie de cactus nativa din Argentina si Uruguay. Poate fi crescut ca planta
curgatoare datorita lungimii de pana la 1 m pe care o poate atinge. Este un cactus inedit, datorita tepilor mici
si aurii cu care este acoperit. Primavara si vara, Cleistocactus winteri este intesat de flori spectaculoase, de
culoare roz somon.

Amplaseaza ghivecele suspendate cu Cleistocactus winteri in zone bine luminate, in sol cu un drenaj foarte
bun. Intrucat se dezvolta foarte rapid, se recomanda replantarea o data pe an. Poti inmulti Cleistocactus
winteri primavara, prin butasi sau din seminte. In cel din urma caz, se recomanda sadirea semintelor la
suprafata solului si plasarea intr-un mediu cu o temperatura de 20 C.

Cum se planteaza un cactus


Specialistul iti arata cat de simplu este sa plantezi un cactus. Substratul potrivit si respectarea unor
reguli specifice vor asigura succesul activitatii tale. Iata care sunt materialele de care ai nevoie si cum
ar trebui sa procedezi.

Materiale necesare:
un cactus (in cazul in care l-ai achizitionat dintr-un magazin, este foarte important sa il transplantezi imediat,
deoarece substratul in care se afla este provizoriu si nu ii ofera hrana necesara);
un ghiveci cu aproximativ 2 cm mai mare decat cel precedent, in care ai achizitionat planta;
set unelte gradinarit;
suport din carton;
pietris de dimensiune medie;
nisip;
pamant de gradina sau pamant special pentru cactusi .
1 Acopera orificiile ghiveciului in care urmeaza sa plantezi cactusul cu pietricele. Incearca sa pozitionezi
cate o piatra in dreptul fiecarui orificiu, iar in cazul in care pietrele sunt prea mari sau foarte mici, le poti
aseza intr-un strat lejer pe fundul ghiveciului. Acesta ajuta la drenarea apei in exces.
2 Umple un sfert din ghiveci cu nisip. Este bine sa folosesti nisip curat, dintr-o zona sigura, fara impuritati .
3 Urmatorul strat va fi format din pamant de gradina. Avand in vedere ca acesta este destul de afanat, este
bine sa umpli ghiveciul pe jumatate cu acest tip de substrat .
4 Scoate cactusul din ghiveciul in care l-ai cumparat. Daca pamantul din ghiveci este compact, preseaza
putin vasul pentru a-l putea scoate. Inlatura o parte din surplusul de pamant, deoarece acesta nu constituie o
baza importanta pentru planta.
Este bine sa folosesti manusi de protectie din material cat mai gros. Prinde cactusul cu un „cleste” fabricat
din carton, deoarece ghimpii acestuia te pot rani foarte usor. Manevreaza-l cu grija, pentru a nu il rani.
5 Sustine-l cu mana in noul ghiveci in timp ce adaugi pamant de jur imprejurul radacinii. Atunci cand
observi ca se poate sustine singur, inlatura suportul si preseaza bine pamantul din jurul cactusului. Datorita
pietrelor si nisipului din ghiveci, radacinile vor putea respira usor si vor primi apa necesara.
6 Completeaza cu pamant pana acoperi in totalitate radacinile si ajungi la baza plantei.
7 Dupa ce ai terminat, muta vasul la un loc umbros. Timp de doua saptamani este bine sa nu il misti si sa nu
ii schimbi locul. De asemenea, nici in timpul plantarii si nici in timpul perioadei de acomodare nu se vor
face udari. Atunci cand muti ghiveciul la un loc definitiv, luminos si calduros, poti face o prima udare.

Cestile vechi, ideale pentru plantarea florilor! Cum iti poti inviora terasa sau casa
Cu siguranta ai prin casa una sau doua cesti vechi, ramase din seturile bunicii, pe care nu te induri sa le
arunci, dar nici nu le mai folosesti. Te-ai gandit insa ca le poti da o noua intrebuintare? Iata cum le poti
transforma in ghivece superbe pentru flori.

Cestile, indiferent ca sunt din portelan sau nu, vor inviora rapid aspectul terasei sau al casei tale. Poti planta
in acestea flori suculente precum cactusi, care nu au nevoie de mult spatiu pentru a se dezvolta.
Cu cat vei avea mai multe cesti de diferite modele, pline cu flori, cu atat spatiul tau de relaxare va arata mai
frumos! In plus, sunt perfecte pentru a fi facute cadou.
Sursa foto: topdreamer.com
Cum sa eviti greselile plantarii in ghiveci
Plantarea in ghiveci , mai ales atunci cand alegi sa combini mai multe plante intr-un singur vas, iti
poate da batai de cap, indiferent daca esti un gradinar amator sau experimentat.

Afla cum sa eviti o parte din greselile plantarii in ghiveci care pot dauna cel mai mult plantelor tale. Bucura-
te de o gradina intr-un ghiveci, evitand greselile cele mai frecvente.
Tot ce trebuie sa stii despre cactusii Haworthia
Confundati initial cu speciile de aloe vera, cactusii Haworthia fac parte din marea familie a plantelor
suculente. Pentru ca rezista la temperaturi ridicate, sunt perfecti pentru a decora curtea in timpul verii.
Nu sunt plante pretentioase, insa pentru a te bucura de frumusetea lor trebuie sa tii cont de urmatoarele:
Cultivarea
Cactusii Haworthia se cultiva de regula din lastarii crescuti pe un cactus ajuns la maturitate, iar acest lucru
se poate face in orice sezon. Acestia trebuie lasati o zi dupa taiere pentru a-si inchide "ranile", astfel incat sa
nu fie expusi bolilor. Cactusii Haworthia se pot planta si din seminte, insa doar in faza incipienta a
primaverii, cand temperaturile nu depasesc 20 de grade Celsius, pentru ca semintele germineaza mai bine
sub acest prag de temperatura. Plantele adulte trebuie transplantate la fiecare 2 ani in vase mai mari, pentru a
avea suficient spatiu sa se dezvolte.
Solul potrivit
Pentru ca sunt plante care inmagazineaza apa, acesti cactusi trebuie plantati intr-un sol bine drenat.
Oxigenarea si scurgerea eficienta a apei poate fi asigurata prin turnarea unui strat de nisip pe fundul
ghiveciului unde este plantata Haworthia. Stratul de deasupra trebuie sa fie dintr-un amestec special
conceput pentru cactusi, astfel incat radacinile lor, destul de superficiale, sa isi poata absorbi cu usurinta
nutrientii. Poti folosi un strat de pietris pentru a decora ghiveciul, insa acesta iti poate ingreuna misiunea de
a verifica umiditatea solului.
Lumina si umiditatea
La origini, cactusii Haworthia provin din zonele cele mai aride ale Globului. De aceea, nu au nevoie de prea
multa apa pentru a evolua. De fapt, excesul de lichid ar putea duce chiar la putrezirea radacinilor acestei
plante. Haworthia trebuie udata doar atunci cand solul in care este plantata incepe sa se usuce; de regula,
intervalul de timp la care este necesara irigarea superficiala este de o saptamana, iar in timpul iernii, cand
planta "hiberneaza", acest interval poate fi marit pana la o luna. In ceea ce priveste umiditatea aerului,
majoritatea speciilor de cactusi, inclusiv Haworthia, prefera uscaciunea.
Cactusii Haworthia iubesc lumina directa a soarelui, care ii ajuta sa creasca. 6 - 8 ore de lumina puternica le
sunt suficiente si benefice pentru a evolua. Daca pana acum ai crescut o Haworthia in casa si vrei sa o muti
pe timpul verii in gradina, fa acest lucru treptat, filtrand lumina, pentru ca aceste plante nu reactioneaza prea
bine la astfel de socuri si frunzele lor s-ar putea pali.
Salvarea unei plante bolnave
Radacinile putrezite sau frunzele ce prezinta pete maronii sau decolorate pot fi taiate, corpul sanatos al
plantei putand fi replantat intr-un vas nou, in solul specific. Acestea isi vor reveni complet daca ii asiguri
conditiile de care are nevoie.
Cactusi interesanti de apartament
Cactusii se numara printre cele mai populare si indragite plante de apartament. Din varietatea foarte
mare de cactusi disponibila in comert, poti alege cateva specii de cactus mai deosebite. Iata 5 specii
interesante de cactus!

Boneta episcopului
Cactusul Boneta episcopului (Astrophytum myriostigma) este o planta de dimensiuni reduse, fara spini.
Infloreste primavara sau vara si ofera flori galbene cu aspect cerat cu un diametru de 4-6 cm. Florile nu
rezista decat cateva zile, insa, odata ofilite, cactusul va crea unele noi. Din pacate, primele flori
ale Astrophytum myriostigma apar abia dupa o perioada de circa 6 ani.

Ferocactus latispinus
O specie de cactus butoi, Ferocactus latispinus are corpul globular cand planta este tanara, capatand,
ulterior, o forma de butoi. Nativ din Mexic, acest cactus butoi poate atinge o inaltime de 30 cm si un
diametru de 40 cm. Are coaste longitudinale pronuntate si spini lungi (4-5 cm) a caror culoare variaza de la
rosu la alb.
Infloreste toamna tarziu sau la inceputul iernii. Florile sub forma de palnie sunt mov sau galbene si au o
lungime de aproximativ 4 cm. Fructele produse sunt ovale, cu o lungime de circa 1 cm. Cactusul butoi este
o alegere interesanta atat datorita spinilor proeminenti, cat si a florilor frumos colorate pe care le produce.

Mammillaria hahniana
Un cactus cu adevarat deosebit este Mammillaria hahniana, datorita aspectului sau inedit: planta este
acoperita cu firisoare albe, foarte dese, ce ascund spinii micuti ai cactusului. Nu trebuie ignorate nici florile
cyclamen care formeaza inele in varful cactusului. Fructele Mammillariei hahniana sunt rosii, sub forma de
pastai.

Mammillaria hahniana este usor de crescut, insa are nevoie de un sol bine drenat. O poti plasa, in acest
sens, intr-un vas cu pamant la suprafata caruia ai presarat cateva pietricele. De asemenea, plaseaza cactusul
in penumbra si uda-l cu moderatie.

Oreocerius trollii
O planta ce pare acoperita de o panza groasa de paianjen, cactusul Oreocerius trollii provine din muntii
Anzi, fapt care justifica prezenta stratului protector de firisoare albe dese.

Oreocerius trollii este prevazut cu tepi lungi si foarte ascutiti, drept pentru care se recomanda multa
precautie la manevrare. Florile sale apar la sfarsitul primaverii - inceputul verii si sunt colorate in nuante de
roz si rosu.
Planteaza Oreocerius trollii intr-un sol neutru, usor acid sau usor alcalin, in bataia soarelui sau penumbra,
oferindu-i apa cu moderatie (evita umiditatea in exces).

Rhipsalis cereuscula
Rhipsalis cereuscula sau "cactusul coral" este o planta neobisnuita, cu tulpini lungi, curgatoare, fapt care o
transforma intr-o candidata perfecta pentru ghivecele suspendate. Rhipsalis cereuscula nu depaseste
dimensiunea de 60 cm in inaltime. Florile sale sunt albe si apar primavara. Fructele sunt mici si rotunde, de
asemenea albe.

Dat fiind faptul ca este o planta suculenta, Rhipsalis cereuscula nu are nevoie de o cantitate mare de apa si
ar trebui udata regulat doar pe timpul verii, cand temperaturile sunt foarte ridicate.

Sursa foto : belgicactus.be


Gradina pentru copiii tai. Cum sa aduni Vestul Salbatic intr-un singur ghiveci!
Cauti un proiect distractiv de pus in practica impreuna cu copiii tai? Incearca sa ii atragi spre gradinarit
construind un decor desprins din Vestul Salbatic intr-un singur ghiveci. Nu este greu de facut, iar micutii tai
si chiar si copilul din tine se vor bucura din plin. Iata ce ai de facut!

1. Alege vasul

Sursa foto: lows.co.uk


Ghiveciul in care vrei sa plantezi decorul verde al unei povesti cu piei rosii trebuie sa fie destul de incapator
pentru a ilustra cat mai bine scenariul acesteia. Vei avea nevoie de un vas larg dar nu prea inalta pentru a
asigura drenajul apei. Daca solul din gradina te ajuta, poti muta "scena" chiar in spatiul verde de langa casa.
2. Pregateste solul
Sursa foto: hgtv.com
Drenajul apei din vas este esential pentru dezvoltarea plantelor decorative. Asterne pe fundul vasului un
strat consistent de pietris, eventual pietris de acvariu. Restul compozitiei care intra in ghiveci este compusa
din trei parti pamant si o parte nisip. Poti sa adaugi si cateva sfaramaturi de roca pe deasupra solului. Daca
nu vrei sa pregatesti chiar tu solul, gasesti oricand mixuri de pamant pentru cactusi si plante suculente in
magazine.
3. Alege plantele

Sursa foto: vertical-gardener.com


Nu te limita doar la cactusi atunci cand selectezi decorul gradinii miniaturale. Pentru un efect mai dramatic,
planteaza aloe si alte plante suculente in ghiveciul de poveste. Vor diversifica in mod placut decorul
din gradina miniaturala.
4. Planteaza
Sursa foto: hgtv.com
Planteaza cactusii si celelalte plante suculente respectand adancimea necesara pentru plantare si apoi
preseaza pamantul in jurul lor cu ajutorul unei linguri. Nu aseza prea multe plante in ghiveci, vei avea
nevoie de spatiu si pentru alte elemente de decor. Stropeste bine pamantul dupa ce ai asezat plantele in
ghiveci.
5. Decoreaza ghiveciul

Sursa foto: hgtv.com


Este timpul sa instalezi impreuna cu copiii tai detaliile care vor aduce la viata Vestul Salbatic in ghiveciul
de gradina la care ati lucrat pana acum. O casuta de lemn miniaturala poate fi foarte bine un fort instalat in
mijlocul desertului. Traseaza carari pavate cu sfaramaturi de roca in interiorul ghiveciului, iar bucatile mai
mari le poti aseza in jurul plantelor. Tot ce mai ramane de facut este sa plasezi strategic cativa indieni si
cowboy de plastic. Asaza apoi ghiveciul intr-un loc usor umbrit si ferit de ploi.

Plantele suculente, in 5 aranjamente uluitoare pe care le poti realiza chiar tu


Carnoase, sanatoase si extrem de versatile. Cam asa pot fi descrise in cateva cuvinte plantele cunoscute sub
denumirea de "suculente". Nu sunt pretentioase, poti sa uiti sa le uzi cu zilele, asa ca ce altceva ti-ai mai
putea dori! Iata cum pot transforma ele spatiul in care le asezi.
Incepe cu recipiente mici

Suculentele sunt ideale pentru incepatori intr-ale ingrijirii plantelor. Nu au nevoie de conditii speciale, cresc
in orice fel de vas le-ai pune, si pot fi combinate in zeci de moduri. Un ghiveci obisnuit poate sustine pana la
sase soiuri de suculente fara nicio problema, intrucat aceste plante cresc foarte incet, astfel ca nu se vor
deranja unele pe altele.
In acest ghiveci au fost combinate: Sedum sieboldii Mediovariegatum, Echeveria Perle von Nurnberg,
Sedum Angelina, Crassula radicans, Cotyledon si Portulacaria.
Construieste un aranjament complex

Pamantul in care stau cel mai bine plantele suculente nu trebuie sa fie foarte umed, ci bine drenat. De aceea,
trebuie sa amesteci pamantul de flori cu nisip si pietricele, pentru a-l face cat mai aerisit. Aranjarea plantelor
tine de imaginatia ta.
In acest ghiveci au fost combinate: Campo de Fiori, Senecio vitalis, Crassula radicans, Kalanchoe
thyrsiflora, Aeonium arborescens, Aeonium hybrid, Sedum nussbaumerianum, Sedum Lemon Coral,
Crassula ovata undulate, Aloe hybrid, Graptoveria hybrid, Sedum Hispanicum, Mixed Sempervivums si
Sedum Pachyclados.

Creeaza ghivece de toamna

Plantele suculente pot vietui bine mersi chiar si intr-un ghiveci improvizat dintr-un dovleac scobit. Sunt o
alternativa proaspata, moderna a traditionalelor vase ceramice si arata perfect cand sunt asezate in mijlocul
mesei.
Foloseste containere uriase
Plantele suculente stau foarte bine in containere din lemn asezate in trepte, intrucat au parte de mult soare.
Sunt foarte decorative si foarte rezistente.
Incorporeaza recipientele in mobilier

O varianta foarte modera sunt aceste tipuri de ghivece incorporate in mobilierul de gradina. In acest caz,
vorbim practic de o prelungire a bancutei din marmura intr-un mod foarte natural.
Coronita vie
Uita de coronitele decorative artificiale si creeaza-ti propria decoratiune din flori vii. Realizeaza mai intai
baza, care trebuie sa fie formata dintr-o coronita din plasa de sarma umpluta cu compost. Infige apoi plantele
si nu uita sa le uzi din cand in cand.
3 idei istete pentru amenajarea unei gradini in spatii mici
Spatiul restrans este una dintre cele mai mari probleme cu care te poti confrunta atunci cand vrei sa
amenajezi o gradina. Indiferent ca iti doresti un spatiu pentru relaxare sau o gradina de legume,
delimitarea spatiului poate fi dificila. Oricat de mic ar fi spatiul de care dispui, nu renunta la visul tau, caci
exista solutii practice si la indemana.

Alte 10 greseli frecvente in cultura cactusilor


Va propun o continuare a articolului precedent trecand in revista alte 10 greseli frecvente in cultura
cactusilor:
1. Se achizitioneaza plante „la prima vedere”, eventual din supermarket, fara o minima informare prealabila.
La modul ideal, daca ati constatat ca va plac cactusii, ar fi bine sa va informati dinainte pe net privind
caracteristicile lor, astfel incat sa va satisfaca gusturile, conditiile si pretentiile, nu cumparati mai intai ca sa
constatati ca este vorba de un cactus care creste prea mare, nu face flori abundente, nu aveti expunere solara
suficienta, etc – astfel ca va sfarsi pe scara blocului ! Aceasta familie de plante este foarte diversa – acesta
fiind unul din punctele ei de atractie, astfel veti putea alege dintre:

Planta etiolata (crestere anormala - lumina insuficienta)


• cactusi columnari, cactusi globulari, cactusi cu filamente repente, cactusi „ramurosi”/ramificati, etc;
• cactusi cu crestere rapida, (cum sunt Opuntiile, columnarii), cactusi cu viteza de crestere „normala”
si cactusi cu viteza de crestere mica;
• cactusi care fac flori facil (adica ating maturitatea sexuala rapid, cum sunt cei mici-globulari) si
cactusi pentru care va trebui sa asteptati un numar mare de ani – cum sunt columnarii (atentie la legendele
urbane: TOTI cactusii pot face flori IN FIECARE AN – depinde numai de conditiile de cultura si de varsta
plantei);
• cactusi nepretentiosi in cultura, cactusi cu pretentii de nivel general si cactusi dificili in cultura – in
special cei din zone extrem de aride;
• cactusi care supravietuiesc iarna afara („hardy„), cactusi care rezista pana la aprox. 0C (majoritatea)
si cactusi sensibili la frig (min 10C, in special cei tropicali, Melocactus, Discocactus, Uebelmania,
Myrtillocactus, Zigocactus, Peirekiopsis, etc;
• cactusi care necesita lumina solara maxima (recomandati pentru sere sau exterioare) si cactusi care
accepta si o expunere mai slaba, cum ar fi pe un pervaz luminos (ex: unii Gymnocalycium);
2. Urmatoarea greseala: nu se face inspectia plantelor nou achitionate. Orice planta dupa achizitie, trebuie
minutios verificata, atat in partea aeriana (cautand pete, cicatrici, umflaturi suspecte) dar mai ales la partea
subterana – respectiv la radacini. Astfel, trebuie curatat cu atentie si rabdare TOT solul de pe radacini si
coletul plantei, cu atat mai mult daca este vorba de turba. Urmariti daca exista urme de paduchi lanosi, oua
de daunatori, umflaturi suspecte pe radacini, apoi insasi starea radacinilor (putrezite, uscate, etc). Apoi se
fasoneaza radacinile subtiri (nu si cele pivotante, groase, etc) si eventual se aplica si un insecticid preventiv
(+fungicid daca exista leziuni de dimensiuni mai mari). Apoi se lasa planta la zvantat 5-7 zile (in functie si
de conditiile climatice), ulterior putand fi plantata.
3. Urmeaza cateva erori legate de (trans)plantare. Prima ar fi legata de alegerea gresita a ghiveciului de
plantare din punct de vedere al volumului. Privind volumul ghiveciului, o vreme a existat in randul
colectionarilor credinta ca ghivecele trebuie sa aiba dimensiuni mai curand reduse fata de radacinile plantei
– reducandu-se astfel „artificial” riscurile asociate udarii in exces combinate cu o compozitie prea organica
a solului. Daca sunteti incepatori sau nu aveti sol adecvat, puteti merge temporar pe aceasta idee si sa
transplantati anual, dar „avansatii” stiu sa prepare un sol mineral adecvat si sa dea plantei suficient spatiu ca
sa se dezvolte normal ! In aceste conditii, s-ar putea ca planta sa stagneze aparent -timp in care isi va
dezvolta radacinile, dar ulterior vom avea satisfactia de a vedea-o dezvoltand un aspect „natural”.

Atac paianjen rosu


4. Dupa cum ziceam, o alta problema este si alegerea gresita a ghiveciului de plantare din punct de vedere al
formei. Astfel, se pune problema adancimii adecvate a ghiveciului, in functie de tipul radacinilor plantei –
pivotante sau superficiale. Ca regula generala, plantele din zone mai aride au radacini adanci iar cele din
zone cu regim pluviometric mai abundent, au radacini la maturitate care nu prea trec de 10 cm. Evident,
plantele tinere au radacini mai putin dezvoltate, dar timpul zboara repede. Daca ghiveciul disponibil este mai
adanc decat necesar, asezati la baza un strat de sparturi de roca.
In alta ordine de idei, ghivecele de plastic negru sunt cele mai indicate, cele de import rezistand multi ani.
Avand in vedere radacinile plantei, este limpede ca forma ideala a ghiveciului este cea rotunda, dar
colectionarii sunt deseori nevoiti sa concentreze multe plante pe suprafete reduse, preferand ghivecele cu
sectiune patrata.
5. O alta problema este asezarea adecvata a radacinilor si coletului fata de sol la (trans)plantare. Rasfirati cu
grija radacinile in ghiveci, in forma naturala (de obicei piramidala). Atentie sa nu indoiti radacinile, mai ales
pe cele pivotante sau pe cele groase, planta va petrece mult timp cu repararea erorilor voastre si va avea
dezvoltare incetinita. Daca ghiveciul utilizat este patrat, este semnificativa si pozitia de plantare fata de
laturi, la latitudinile noastre si mai ales in conditii (frecvente) de expunere insuficienta la soare, plantele tind
sa se incline spre soare pentru a receptiona cantitatea maxima de energie. Mentineti deci aceeasi pozitie fata
de soare, si nu „indreptati” plantele inclinate (heliotropism), o vor face din nou consumand energie
pretioasa.
6. Un alt aspect important este pozitia coletului fata de sol. Intai trebuie sa va amintiti sa lasati 2 cm intre
buza ghiveciului si nivelul solului, volumul „golului” astfel creat trebuie sa fie umplut la udare cu apa
suficienta ca sa patrunda solul pana la baza ghiveciului. Daca ghiveciul este mai voluminos, e posibil sa fie
necesar un interstitiu mai mare ! Apoi asezati coletul plantei (portiunea care face legatura intre radacini si
„corpul” aerian al plantei) la limita solului, dar cu grija sa nu ramana radacini afara (se vor deshidrata) sau
dimpotriva, sa plantati prea adanc (risc de putrezire a partilor aeriene ale plantei). Este recomandat sa puneti
pietris in jurul coletului, pentru a evita pierderi legate de putrezire – urmare a udarii excesive combinate cu o
compozitie prea „organica” a solului. Exista colectionari care completeaza intreaga suprafata ghiveciului cu
pietris, in special pentru rolul estetic, dar eu nu va recomand, ascundem astfel indici privind umiditatea
solului, atacuri ale paduchilor lanosi , etc

Arsuri (de frig in acest caz, dar si cele solare arata la fel)
7. Transplantari prea dese sau prea rare. Din experienta mea, plantele cultivate in ghivece ar trebui
transplantate, in medie, cam la 2-3 ani. Aceasta regula are mai multe exceptii, respectiv se poate transplanta
mai rar daca este evident ca plantei ii merge bine, sau in cazul plantelor batrane, cu metabolism mai lent.
Viceversa, se transplanteaza (si se verifica radacinile sau se schimba compozitia/structura solului) ori de cate
ori este limpede ca planta nu se simte bine dincolo de perioada de acomodare cu noua situatie, sau din
motive particulare, care impun aceasta.
8. Transplantarea in perioade neadecvate. Se recomanda transplantarea in lunile ianuarie-februarie, cand
majoritatea plantelor sunt in repaus vegetativ, iar insoleierea este slaba. La nevoie se poate transplanta si
toamna tarziu cand plantele au intrat in repaus, dar atunci exista ceva riscuri mai mari legate de
deshidratarea accelerata in conditiile unor zile de toamna insorite.
9. „Fortarea” plantei dupa transplantare. Trebuie sa se stie ca transplantarea este o trauma pentru planta, cu
atat mai mult daca se schimba si celelalte conditii de cultura, nu numai solul (expunere solara ca intensitate
si directie, etc). De aceea, planta are nevoie de o perioada de readaptare si trebuie tratata cu rabdare. Cel mai
important, (daca este sezon) nu udati cel putin vreo 2-3 saptamani, apoi reluati udarea prudent numai daca
observati semne de intrare in vegetatie ! Daca este iarna, nu udati deloc pana la primavara !
De asemenea, dupa transplantarile in sezonul vegetativ, nu plasati planta proaspat transplantata in plin soare,
ci la o umbra „luminoasa” – pana cand observati reintrarea in vegetatie !
10. Arsurile. Cactusii trec in sezonul rece printr-un repaos hibernal si primavara se trezesc relativ tarziu (in
functie de specie), mecanismele de aparare si autoreglare punandu-se in miscare mai lent. In conditiile in
care nu miscam planta din pozitia ei de peste iarna, ultimele straturi de celule crescute in toamna s-au
maturizat si exista ventilatia necesara, atunci arsurile de primavara n-ar trebui sa apara. Dar daca aducem in
plin soare o planta pana atunci umbrita sau daca nu am oprit vegetatia plantei decat toamna tarziu sau nu
asiguram ventilatia necesara, ne vom alege cu niste arsuri care pot urati planta. Arsurile se cicatrizeaza
partial cu timpul, eventual fiind ascunse de procesul de crestere, dar raman martore unei greseli de cultura !
Arsurile pot sa aparea si in zilele toride de vara – cum sunt in Bucuresti de pilda, fiind in pericol in special
plantele cu epiderma deschisa la culoare si cele care stau imediat langa geam, recomandandu-se filtrarea
luminii solare excesive de la pranz printr-o retea horticola, perdea, hartie alba, etc.
Bineinteles, exista riscul arsurilor in sezon oricand mutam brusc o planta de la umbra la soare.
Opuntia – Limba soacrei – Cultivare, sfaturi utile, inmultire – familia Cactaceae

Probabil cel mai popular dintre cactuşi, genul Opuntia reuneşte peste 200 specii cu tulpini aplatizate,
ramificate şi segmentate, originare din regiunile puternic aride ale Americii de Sud. Cea mai cunoscută este
specia Opuntia ficus–indica L. sau in denumire populara limba soacrei. Planta se caracterizează prin tulpini
aplatizate groase, cu segmentele obovate sau oblonge, lungi de 10–40 cm. Areolele albe, puţin proeminente,
produc 1–2 spini scurţi dar viguroşi, galbeni. Florile sunt în formă de cupă cu diametrul de până la 10 cm,
galbene; înfloresc la sfârşitul primăverii şi vara şi sunt urmate de fructe spinoase, ovoide, purpurii, lungi de
până la 10 cm.
Opuntiile sunt cactuşi foarte rustici, adaptându-se foarte bine în condiţii de apartament dacă acestea sunt
bine luminate. Suportă foarte bine soarele direct din timpul verii. Iarna, în timpul repausului, au nevoie de
temperaturi de 7–10 °C ziua şi 4–5 °C noaptea.Florile de culoare galbena, incepand cu sfarsitul primaverii
si continuand si vara (iunie-iulie).
Fructele de forma sferica sau piriforma, de 4-8 cm, initial galbene, iar la maturitate purpurii sau violacee.
Contin multe seminte, de mici dimensiuni. Fructul este comestibil, fiind bogat in vitamina C. Pentru a fi
consumat, se indeparteaza acele si pielita. Planta fructifica dupa 2-3 ani (daca este obtinuta din butasi) sau 5-
6 ani (daca este obtinuta din seminte). Fructele apar pe partile de trunchi care au cel putin varsta de 1 an.
Semnul ca fructele sunt coapte este desprinderea lor cu usurinta de pe trunchi.
Ingrijire
Îngrijirea cactuşilor este destul de uşoară, dacă se respectă exigenţele faţă de factorii de mediu în raport cu
specia şi sezonul. Pe lângă lucrările de asigurare a condiţiilor de mediu favorabile se mai au în vedere
transplantarea, fertilizarea şi prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. Transplantarea se face la
interval de 2–4 ani, după trecerea perioadei de înflorire, schimbând, la nevoie şi mărimea ghiveciului,
în raport cu volumul vegetativ al plantei. Fertilizarea fazială se face doar pe parcursul sezonului cald, la
interval de o lună, folosind îngrăşăminte minerale complexe. Limba soacrei prefera un sol nisipos, usor,
foarte bine drenat, uscat, cu un Ph normal sau acid (5,1-6,7). Accepta solurile calcaroase, dar nu si pe cele
sarate. In patria ei de origine, Mexic, opuntia creste in soluri saracacioase. Planta are o mare capacitate de a-
si depozita rezervele de apa . Vara se uda de cate ori este uscat pamantul, iar iarna se intrerupe udarea. Nu
sunt obligatorii ingrasamintele, totusi s-a observat ca ingrasamintele complexe sunt binevenite pentru
stimularea fructificarii.
Inmultire
Limba soacrei se poate inmulti atat prin seminte, cat si prin butasi, preferabila fiind cea de-a doua metoda.
Tulpinile inradacineaza foarte repede, dupa aproximativ 2 saptamani, in turba amestecata cu nisip. Inainte
de a fi puse la inradacinat, este necesara uscarea zonei de fractura timp de cateva

zile.
Planta are multiple utilitati, fiind aproape integral folosita. Fructele se consuma in stare cruda sau sub forma
de sucuri si dulceturi. Din pulpa fermentata a fructelor se fabrica si o bautura alcoolica traditionala:
colonche. Fructele sunt utilizate si in industria farmaceutica si cosmetica, ca antidot la inflamatii, iar uleiul
extras din ele ca tratament in combaterea ridurilor. Din fructe se obtine si un colorant natural pentru tesaturi.
Tijele (rachetele) tinere (numite de mexicani nopalitos), cu un gust usor acid, sunt folosite pe post de
garnitura la fripturi (coapte pe gratar), pentru prepararea supelor sau a salatelor. Tot din rachete se face si un
fel de vin (tolonchik) si, datorita faptului ca incorporeaza foarte multe fibre, medicamente utilizate
impotriva obezitatii, in curele de slabire.
Bibliografie
Floricultura – Dr.ing. Milea Preda, Editura didactica si pedagogica, 1975
Floricultura – Conf.Univ. Dr. Florin Toma, Bucuresti, 2010
foto : http://opuntiads.com

Cactusul Opuntia
Cactusul opuntia este originar din continentul american unde mediul este foarte divers de la desert la
sol umed si bogat. Este unul dintre cele mai largi genuri si contine un numar mare de specii de la
plante mici la adevarati uriasi.

Un factor obisnuit legat de Opuntia este ca ele au "pernite" care sunt unite dandu-le numele comun de
urechi de iepure. Multe dintre aceste specii sunt folosite ca hrana pentru majoritatea broastelor testoase
mediteraneene.
Multe specii produc si fructe comestibile si unele sunt disponibile si comercial, de exemplu "perele
spinoase". O asemenea planta este Opuntia ficus indica, usor de crescut, de inflorit si de obtinut fructe.
Marea majoritate a cactusilor Opuntia este foarte usor de crescut si sunt excelente plante de casa care vor
produce flori mari colorate in rosu caramiziu, galben si portocaliu.
Floare de cactus

Cerinte legate de temperatura ale cactusilor Opuntia

Habitatul de unde apare cactusul opuntia poate fi foarte uscat si fierbinte sau destul de umed deci este dificil
sa sugeram o singura temperatura de crestere. In mod tipic ar trebui sa fie pastrate la peste 5°C in timpul
iernii si in jur de 30°C in timpul verii. Cativa cactusi precum Opuntia chlorotica, Opuntia compressa,
Opuntia phaeacantha si Opuntia vestita sunt rezistente iarna daca sunt plantate intr-o pozitie adapostita si
bine drenata.

Ce vase prefera cactusul Opuntia?

Cactusul opuntia e crescut cel mai bine intr-un vas de tip teracota care are o baza grea, astfel ca pot creste
foarte mari. Ar trebui sa aiba cel putin o gaura de drenaj la baza si ar trebui sa nu fie smaltuita. Acest tip de
vas permite drenajul bun si permite compostului (astfel si radacinilor) sa respire.

Cerinte legate de udarea ale cactusului opuntia

Cactusul ar trebui pastrat aproape complet uscat in timpul lunilor de iarna. Se uda o data pe luna a preveni
uscarea radacinilor. Din martie incolo, planta incepe sa creasca si cantitatea de apa creste gradual pana la
finalul lui mai cand planta trebuie sa fie in plina crestere.
Ghiveciul cactusul nu are voie sa stea intr-o tava cu apa. In timpul vremii fierbinti va trebui sa udati plantele
o data pe zi cat timp planta creste in mod activ.
De la finalul lui septembrie udarea trebuie redusa pentru a permite plantei sa intre intr-o stare de semi
inactivitate. Din noiembrie, trebuie sa reincepeti regimul de udare pentru iarna.

Cerinte legate de lumina ale cactusului opuntiei:


- Cresteti cactusul opuntia in plin soare in timpul verii si iernii.
Fertilizarea cactusului opuntia

Daca pamantul este proaspat, fertilizarea s-ar putea sa nu fie necesara. Daca planta nu a fost pusa intr-un alt
vas recent, se poate fertiliza in perioada de udare din mai incolo o data pe luna. Nu hraniti plantele din
septembrie deoarece acest lucru poate cauza crestere bogata care poate fi fatala in lunile mai reci si mai
intunecoase.
Cactusi Opuntia
Transvazarea cactusului opuntia
Transvazarea cactusului ar trebui facuta la fiecare al doilea sau al treilea an. ndepartati planta din vas prin
infasurarea tulpinii cu ziare daca este foarte spinoasa. Scoateti-o afara din vas cu grija si indepartati vechiul
pamant pentru a examina radacinile.
Daca unele sunt distruse sau arata semne de putrezire ele ar trebui indepartate de planta.
Replantati cactusul folosind acelasi amestec de compost care era la inceput in vas (proaspat) si folositi un
vas mai mare cu un numar sau doua decat precedentul.

CACTUSII


Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc.
- Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.
- Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri
care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale.
- Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta.
Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la
unele specii este comestibil).
- Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor.
Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus.
- Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la
fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar
racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10C ziua
si 4-6C noaptea.
- Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care
poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect
necaracteristic, nefiresc.

- Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta.
In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-
se in februarie.
- Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.
- Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai
mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.
- Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.
- Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in
componente organice.
- De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina, pamant de frunze, turba
fibroasa si nisip, la care se adauga spartura de ghivece, poate fi foarte bun.
- Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel
mai bine este primavara.
- In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate.
- De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie
omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca
sunt prea dese.
- Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt
trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.
- Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de
varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe
ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau
saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze
crusta).
- Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit.
- La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.
- O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem
radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.
- De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative, in care caz este vorba de combinatii
executate strict in scop ornamental (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus
etc).
- Metodele de altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire. Cel mai bun moment pentru
altoire este vara

Tipuri de cactusi
Originari din America, cactusii se impart in doua categorii: cactusi de desert si cactusi de padure.
Prima categorie iubeste soarele direct si uscaciunea. Ceilalti prefera semiumbra si udarile normale. Intre
anumite limite, cactusii se adapteaza destul de bine la atmosfera din casele noastre. Daca sunt tinuti la
lumina si iarna li se asigura o perioada de pauza la temperaturi mai scazute, cactusii de desert ne rasplatesc
cu flori superbe de diferite forme si culori. Ghivecele folosite pentru ei vor fi mici, stabile si solului nu i se
vor administra prea des ingrasaminte. Pentru ei umezeala excesiva poate fi fatala de aceea ritmul de udare
trebuie adaptat cu grija la conditiile de mediu si la perioada din an respectiva. In perioada de vara ei se uda
cam o data pe saptamana, primavara si toamna o data la doua-trei saptamani iar in luna decembrie nu se uda
deloc.
Aceasta luna de seceta totala este cheia infloririi lor, pentru ca in acest fel planta isi canalizeaza toata
energia spre viitorii boboci. De asemenea, daca nu vor avea lumina suficienta si temperatura va fi mai
ridicata decat este recomandat, inflorirea este pusa sub semnul intrebarii. Trebuie sa aveti grija ca un cactus
care se afla intr-un ghiveci mic va trebui udat mai des decat un altul aflat intr-un ghiveci mai mare. De
asemenea, exista diferentieri in privinta cantitatilor de apa folosita in functie de specie. De exemplu, Opuntia
si Gymnocalcium are nevoie de mai multa apa decat Mammilaria. Se mai face o diferentiere la udare si in
functie de ritmul de crestere. Cactusii cu crestere rapida au nevoie de mai multa apa decat ceilalti, care cresc
in general cam 2 cm pe an. Cactusii de desert sunt perfecti pentru persoanele ocupate dar care locuiesc in
spatii foarte bine luminate.
Cactusii de padure sunt mult mai toleranti in privinta luminii. Ei se multumesc cu lumina filtrata prin
perdelele de la ferestre. Ei au nevoie de ghivece mai mari si sol care sa retina ceva mai multa umezeala.
Pamantul de gradina, amestecat cu turba si nisip este perfect pentru ei. Daca aveti o planta batrana, o sa
vedeti ca baza vlastarilor este aproape lemnificata si numarul de flori scade de la an la an. In astfel de cazuri
este recomandat sa o tundeti si din vlastarii respectiv sa obtineti plante tinere. In general 2-3 vlastari sunt
suficienti pentru un ghiveci de marime medie. E posibil ca in primul an dupa o astfel de transplantare,
cactusul sa nu infloreasca. De asemenea, in perioada de inradacinare da impresia ca de fapt se vestejeste. Nu
va lasati pacaliti si continuati sa-i ingrijiti la fel ca de obicei.
Udarea trebuie sa se faca moderat si pe perioada de vara sau in cea premergatoare infloririi se
recomanda folosirea unui ingrasamant. Astfel cresterea va fi stimulata si, dupa cum se stie, cu cat cresc mai
multi vlastari tineri in perioada calda a anului, cu atat vor fi mai multe flori iarna. E adevarat ca nu toti
cactusii de padure infloresc iarna. Sunt unii care infloresc primavara si altii vara. Uneori inflorirea se
decaleaza cu 1-2 luni la fiecare an, realizandu-se astfel adaptarea plantei la mediu. Cactusii tropicali stau
foarte bine in ghivece suspendate si in momentul in care le dau boboci ei trebuiesc feriti de miscare si de
curentii de aer rece. Cei mai cultivati cactusi tropicali la noi in tara sunt Zygocactus truncatus (Craciunel),
Rhipsalidopsis si Philocactus.
Ambele tipuri de cactusi se inmultesc frecvent prin butasi inradacinati in amestec de turba si nisip. Se
mai inmultesc si prin seminte dar se obtin destul de greu plante bine dezvoltate de catre persoane care nu au
conditii speciale. De asemenea, unele seminte care se comercializeaza la noi nu incoltesc deloc, semn ca
sunt mult prea vechi. Iubitorii acestor plante mai au insa sanse pentru a-si dezvolta colectiile personale: in
perioada calda a anului puteti cumpara butasi gata inradacinati chiar din piete. Aceste plante sunt mai usor
de adaptat la conditiile din casele noastre.
O alta solutie ar fi sa va obtineti plantele preferate din sere si florarii. Este recomandat ca atunci cand
le cumparati sa stiti exact ce specie este, pentru ca uneori ingrijirile si pretentiile difera de la o specie la alta.
Plantele mici sunt predispuse la boli sau se dezvolta inconstant, de aceea este mult mai bine pentru dvs sa va
cumparati plante mai mari, deja transplantate si care au avut deja flori. E firesc sa va doriti ca plantele
cumparate sa aiba deja boboci si sa infloreasca cat mai repede, dar daca le achizitionati in aceasta perioada
trebuie sa aveti grija maxima la flori, pentru ca unele sunt extrem de sensibile la miscare, la umiditatea din
aer sau la uscaciune excesiva. Este mai bine sa le acordati plantelor dvs o perioada de acomodare inainte de
inflorire.
Insamantarea cactusilor
Exista cateva motive bune pentru a cultiva cactusi din seminte decat sa cumperi plante. Poti gasi
seminte pentru mult mai multe specii decat poti gasi plante si poti fi destul de sigur ca sunt corect
identificate; deasemeni, semintele pot fi transportate mult mai usor decat plantele intregi. Astfel poti obtine
plante care sa se adapteze mai bine conditiilor tale de crestere si scazi riscul de a aduce acasa diferite boli si
daunatori.
Pe de alta parte, mentinerea in viata a "semanaturilor", a tinerelor plantute, presupune mai mult timp si o
oarecare indemanare. Se poate sa esuezi chiar de cateva ori pana sa faci totul cum trebuie, dar cu putin
noroc, plantele ar trebui sa supravietuiasca oricarei catastrofe. Pentru a face lucrurile mai simple, voi descrie
cum seman eu; am convingerea ca in principiu acest proces decurge la fel la toti amatorii de semanaturi;
difera numai prin materialele avute la indemana soluri (pamanturi), tavi si incinte de germinare.

Etapa 1-Prepararea pamantului si vaselor


Exista mai multe retete de preparare a pamantului in care vom semana, acesta trebuind sa fie, in principiu,
cu putin continut de materie organica, sa fie usor si sa retina umezeala. In acelasi timp, suprafata solului nu
trebuie sa fie neteda ci sa contina destule "microdenivelari" care sa adaposteasca semintele. Amestecul pe
care am ajuns sa-l folosesc in fiecare an este compus din turba rosie, nisip grosier si pietris (sfaramaturi de
roci de 2-4 mm) in volume egale, amestecate bine si tinute intr-o punga de plastic (pentru a nu-si pierde
umezeala) cel putin o luna inaintea semanatului, pentru omogenizarea compozitiei.
Inainte de folosire, amestecul se poate trata termic, in baie de abur sau intr-un cuptor cu microunde, cu
scopul de a distruge eventualii paraziti. Se poate trata si cu fungicide dar se spune ca acest lucru ar duce la
ingreunarea germinarii, asa ca eu nu obisnuiesc.
Vasele folosite sunt din plastic, bine dezinfectate, de 4-5 cm adancime, cu gauri de scurgere a apei. Nu
trebuie sa fie prea largi pentru ca de obicei nu avem atatea seminte ca sa le umplem; vom observa mai tarziu
ca speciile au diferiti timpi de germinare si unele, dupa germinare, e bine sa fie scoase la aer inaintea
celorlalte; astfel, un vas mic este mult mai usor de manevrat. Stiu ca nu sunt usor de gasit vasele potrivite; eu
folosesc cutii de margarina RAMA, cele mai mici, semanand intr-o cutie, pe cat posibil, semintele aceluiasi
gen sau seminte cu conditii de germinare si evolutii in timp asemanatoare.
Pe fundul vaselor astern un strat de pietris pentru a impiedica amestecul de pamant sa curga prin gaurile de
scurgere, umplu vasul cu pamantul preparat, il bat de masa pentru o tasare usoara iar deasupra astern un strat
de pitricele de 2mm, obtinute de obicei din nisip cernut inainte. Cu ajutorul unor fasii de plastic delimitez
niste zone pe suprafata solului. Acum e timpul sa umezesc continutul vasului, cu apa de ploaie fiarta (si
racita!), pana cand umezeala ajunge la suprafata; acest lucru il vom observa mai usor cu ajutorul unui
"indicator" de umezeala (un praf de caramida , de exemplu, daca altfel nu putem)
Etapa 2-Semanarea
Nu este deloc dificila aceasta operatie. Se face cumva diferit numai in functie de marimea semintelor.
Semintele mari pot fi semanate una cate una si presate in pamant atat cat sa ramana putin vizibile. Semintele
de dimensiune medie (aproximativ 1mm diametru ) se pot aseza la fel de bine cate una , alegand locurile mai
adanci, fisurile de pe suprafata solului. Mai sunt semintele de dimensiune foarte mica, si ma gandesc la cele
de parodia sp. in primul rand, mai obisnuite, care pur si simplu se imprastie necontrolat pe sol, in speranta ca
totul va fi bine. Plasarea semintelor in fisurile sau adanciturile solului are doua scopuri principale: asigura un
contact mai bun al invelisului semintei cu umezeala solului (ajuta germinatia ) si ajuta tinerele plantute sa se
fixeze de ceva atunci cand primele radacini incearca sa penetreze solul. Cand termin, pun cutiile intr-o tavita
de plastic si totul este "sigilat" intr-o punga de plastic, transparenta.

Etapa 3-Germinarea
Acum trebuie sa asteptam ca natura sa-si urmeze cursul. Solul este ud, atmosfera este umeda, vasele sunt
puse la lumina, la fereastra (spre sud e ideal).Trebuie sa le protejam de prea mult soare intrucat inauntru se
pot atinge temperaturi destul de ridicate care pot "fierbe" plantutele. Exista specii care germineaza mai greu
dar cele mai multe ne fac bucuria aceasta in maxim o saptamana. Teperatura optima este in general in jurul
valorii de 25C, fara oscilatii mari intre noapte si zi. Dupa germinare temperatura poate oscila 5C. Germinatia
este influentata si de prospetimea semintelor sau de tratamentul aplicat acestora, dar aceasta este alta
poveste.
Etapa 4-Plantutele
La inceput, plantutele au o culoare verde palida, cu un smoc de perisori fini in jurul radacinii. Deja incep sa
se observe deosebiri intre genuri: unele sunt elongate, cu vizibile cotiledoane, in timp ce altele sunt rotunde,
cu un "H" in varf. Plantutele nu trebuie lasate niciodata sa se usuce in primele luni, cel putin pana apar
primii spini. Pe de alta parte , umezeala poate stimula mucegaiul si algele, care apar dupa o saptamana-doua;
acestea pot incetini cresterea plantutelor. Fiecare poate sa combata aceste fenomene cu ce are la indemana; e
bine de stiut ca un sol acid nu favorizeaza dezvoltarea algelor.
Dupa cateva saptamani germinatia incetineste si incep sa apara primii spini pe plantutele mai "harnice". E
timpul sa aerisim cate putin incinta in care s-a efectuat germinarea. Aceasta se poate face gaurind putin
punga de plastic (in cazul de fata). Tot acum putem creste si nivelul de iluminare, pentru ca plantutele sa nu
se etioleze. Cu cat vom aerisi mai mult cu atat va scadea riscul inmultirii algelor. Deja plantutele incep sa
prinda forma adevarata, sa creasca adevaratul corp al viitorului cactus, de obicei incet si neregulat. Unele
specii depun un efort mai mare in dezvoltarea radacinilor. Aglomerarea/inghesuiala plantutelor, desi
impiedica cresterea, este uneori de preferat transplantarii in timpul careia putem deranja radacinile firave. De
acum trebuie sa ne preocupe "calirea" plantutelor.
Transplantarea cactusilor
▪Pentru transplantarea cactusului se utilizeaza un ghiveci nou cu circa 2 cm mai mare decat cel anterior
folosit.
▪Substratul in ghiveciul in care se transplanteaza cactusul trebuie sa fie format in parti egale in pamant de
flori si nisip grosier.
▪Radacinile cactusului care trebuie transplantat se curata bine de pamantul in care a fost plantat, tinand
planta sub un jet de apa, nu foarte rece.
▪Radacinile se scurteaza cu o treime din lungimea acestora.
▪Se planteaza in noul ghiveci, nu se uda cateva zile si se tine la umbra 10-14 zile pana se produce fixarea
radacinilor in pamant.
▪Incepand cu luna noiembrie, depozitarea cactusilor pentru perioada de repaos, se face intr-un loc rece si
luminos fara a-i mai uda, pentru a hiberna pana in primavara urmatoare.
Altoirea la cactus
▪Pentru altoirea cactusului este nevoie de un port-altoi, un cactus sanatos de aproximativ 10 cm inaltime si
un pui de cactus (se poate folosi si alte specii de cactus).
▪Cactusul port-altoi trebuie sa fie sanatos si sa fie udat cu circa 10 zile inaintea altoirii.
Iata care sunt etapele pentru o altoire de succes :
▪Se curata cu spirt lama cutitului pe care il vom folosi la efectuarea taierilor.
▪Se indeparteaza o treime din partea superioara a port-altoiului de cactus; aceasta bucata se va pune pentru o
periada de 5-7 zile intr-un loc racoros si apoi se planteaza in pamant.
▪Se deprinde puiul de cactus , ce trebuie altoit, si se taie drept.
▪Peste centrul cactusului se suprapune altoiul, avand grija ca sa fie centrat. Aceasta operatiune trebuie
executata cu grija pentru ca nu trebuie sa ramana aer intre cactus ai altoi.
▪Se bandajeaza cactusul pentru a tine apropiat altoiul de port-altoi pentru aprozimativ 10 zile.
▪Dupa aceasta perioada se indeparteaza bandajul cu grija, pentru a evita lovirea altoiului si eventuala
desprindere a acestuia de cactus. Daca totusi altoiul se desprinde va trebuii sa reluati toate operatiunile
mentionate mai sus.
Sfat :
▪Pentru a evita eventual desprindere a altoiului in momentul in care se incearca eliminarea bandajului este
indicat ca sa asesajti intre planta si bandaj o bucata de hartie pentru a prevenii lipirea bandajului de planta.
Sfaturi pentru ingrijirea cactusilor
▪Udarea cactusilor se face diferentiat in functie de sezon, astfel :
Primavara si toamna se uda o data pe saptamana, dimineata.
Vara se uda de doua ori pe saptamana - seara.
Iarna, incepand cu luna noiembrie, cactusul nu se uda si se tine in loc luminos cu temperaturi de 2-10 grade
Celsius, acesta fiind secretul infloriri cactusului primavara.
▪Daca iarna se zbarcesc, se uda saptamanal cu o lingura de apa.
▪Dupa fiecare udare , se elimina apa ramasa in tavita ghiveciului.
▪Pamantul recomandat pentru folosire este un amestec din pamand de florarie si nisip.
▪Pentru un drenaj bun al apei prin ghiveci, la baza acestuia vom pune pietris.
▪In momentul in care apar florile, se va evita udarea plantei.
▪Cactusii nu trebuie tinuti in ghivece mari.
▪Puii de cactusi nu se replanteaza decat atunci cand au cativa cm.
▪Lunar, se aplica o fertilizare a solului cu un ingrasamant bogat in fosfor, care ii va ajuta in timpul iernii sa-
si formeze mugurii florali.
▪Cactusi trebuiesc scosi din repausul de peste iarna, la inceput udatii cate putin dar dupa un timp mai ales ca
temperatura este in crestere vor trebui udati mai des si cu o cantitate mai mare de apa si nu uitati dupa cateva
saptamani puteti sa incepeti sa ii fertilizati.
Genuri de cactusi

Genul Espostoa
Desi plantele columnare nu sunt printre cele mai populare si mai potrivite pentru cultivarea in conditii de
sera sau, mai rau, pe balcoane sau la fereastra, aproape toate colectiile au cel putin un reprezentant al
minunatului gen Espostoa. Cele mai multe specii ale acestui gen sunt usor de cultivat iar trunchiurile
acoperite cu "lana" alba fac din ele niste exponate atractive. Cresc mai greu decat alti "cerei", un factor ce le
face tocmai bune pentru prezentari in concursuri, multe castigand frecvent la clasa "Cereus". Aceste specii
cu trunchiul acoperit de par alb captiveaza privirile juriului, iar parul ascunde eventualele defectiuni ale
corpului, care, in alte conditii, ar fi adus depunctari.
In ultimii ani, genul Espostoa include si speciile din alte trei genuri definite de Backeberg: Pseudoespostoa,
Thrixanthocereus si Vatricania. Exemplarele florifere sunt rar vazute in colectiile din nordul Europei. Florile
apar intr-un cefalium lateral, sau din areole modificate, in partea superioara a plantei. Cefaliumul creste in
timp, o data cu planta, putand aparea chiar doua zone, pe parti opuse trunchiului. Zona de distributie naturala
se intinde din centrul Peru-ului pana in sudul Ecuadorului. Plantele sunt spectaculoase, acoperind cateodata
un intreg versant sau formand adevarate paduri, impreuna cu alte specii. Cele acoperite de par alb si lung
sunt cu adevarat spectaculoase.
Membrii genului Espostoa sunt singurii cereoizi cu cefalium din Peru care se gasesc in vaile de pe coasta
Pacificului si in vaile mai calde din interior, in estul Anzilor Cordilieri. Genul Espostoa a fost definit de
Britton si Rose in 1920 si denumit astfel in cinstea lui Nicolas E. Esposto, un botanist al Scolii Nationale de
Agricultura din Lima, Peru. In decursul timpului a primit si alte denumiri. Speciile de Espostoa din partile
estice sunt in general mai sensibile la frig. In vaile joase, acolo unde raurile intra in zona padurilor, se poate
intalni remarcabila si putin cunoscuta Espostoa calva (Ritter). Este o specie fara par, greu de recunoscut ca
membra a acestui gen inainte de a-i creste cefaliumul.
Florile sunt nocturne, de obicei albe. Fructele raman ingropate in lana cefaliumului, eventual se sparg si ne
dezvaluie niste seminte mici, negre, stralucitoare. Fructele au pulpa alba, dulce-acrisoare, comestibile,
numite soroco sau piscol colorado. In conditiile noastre, genul Espostoa cere locatii insorite, un vas generos
si o udare bogata in timpul verii. In timpul iernii este bine sa nu riscam o temperatura mai mica de 10C. E
bine sa le ferim de ploaie si praf pentru ca le strica aspectul spumos. La nevoie putem folosi un aspirator, cu
grija, pentru a mai curata din praful depus in timp.
Espostoa lanata este prima planta descoperita (si clasificata ca facand parte din acest gen), de catre
Humboldt (in 1823) pe valea raului Aranza din Ecuador. Primul nume a fost Cactus lanatus. Este una dintre
cele mai inalte specii ale genului, cu dimensiuni de pana la 7 m. Are cateva ramuri principale de pana la
10cm diametru, cu numeroase ramuri secundare aparute de obicei la partea superioara a trunchiului, aproape
orizontale sau curbate in sus, devenind verticale la varfuri.
Are numeroase coaste (20-25, joase, de 5-8 mm), spini radiali, aciculari (4-7mm lungime, maronii),
intrepatrunsi cu fire albe lungi de par si un singur spin central (galben sau maroniu pana la negru), de 2-5
cm. In apropiere de Bagria exista o padure de cactusi neobisnuit de deasa, continand in principal Browningia
altissima, Armatocereus rauhii si Espostoa lanata. In colectii, este una dintre cele mai frecvent cultivate
specii. In conditiile in care are destul spatiu pentru radacini, poate creste chiar 10 cm pe an. De obicei
trebuie sa aiba cel putin 2 m pentru a dezvolta cefalium. Semintele sunt des intalnite in comertul de
specialitate si este usor de obtinut plante prin insamantare.
Espostoa lanianuligera este o alta specie despre care Ritter zicea ca este inrudita cu E. lanata. Probabil este o
varietate a acesteia. Este o planta spectaculoasa, crescand pana la 5 m inaltime, cu multe ramuri. Are spini
proeminenti, de culoarea fildesului, care ies prin lana formata in jurul corpului. Localitatea de origine este
Puente Crisnejas. Se poate intalni si mai la nord, in zona Balsas. Localnicii au obiceiul sa taie plantele mari
pentru a aduna lana formata in cefalium, astfel ca putine plante ajung la inaltimea maxima. Espostoa
melanostele creste pana la 2 m inaltime, lastarind puternic de la baza. Se gaseste pe vaile raurilor care se
varsa in Pacific, intre 800-2000 m altitudine, pe o zona destul de intinsa. Este o specie foarte populara in
colectii, tinerele plante fiind foarte atractive in vesmantul de par alb, lung. Chiar daca nu infloreste in
conditiile noastre, si-au castigat pe deplin un loc in colectii.

Genul Opuntia
Este intalnit in America de Sud, America de Nord si Indiile de Vest. Acest gen cuprinde cel putin 470 de
specii. Opuntiile, de obicei, cresc relativ repede in comparatie cu alti cactusi, necesita o ingrijire minima,
unele fiind rezistente la frig. Unele sunt doar miniaturi, nu mai inalte de 10cm si se intind ca un covor, iar
altele seamana cu adevarati copaci, de 6 7 metri. Florile sunt de obicei galbene, dar pot fi si rosii, portocalii
sau galbene cu centrul rosu, cu un diametru de pana la 7-8 cm.
Ca forme, sunt destul de diversificate; unele au segmentele corpului cilindrice, altele plate sau chiar globulare,
caracteristici care au creat subgenurile Platiopuntia, Cylindropuntia si Corynopuntia sau Tephrocactus. Multe
opuntii sunt comestibile, intrand in componenta multor preparate pe baza de oua sau in salate. Fructele sunt

de asemenea comestibile sidulci, fiind folosite ca indulcitori in unele cazuri. Multe


opuntii intra in categoria plantelor rezistente la frig. O astfel de specie este Opuntia compresa, care rezista la
umezeala si frig de -25C; aceasta e usor de cultivat, tolereaza bine citeva ore de umbra pe zi si e ideala pentru
climatul nostru. Alte specii rezistente sunt O. arenaria, O. fragilis, O. imbricata, O. pheacantha, O.
polyacantha, O. macrcentra.
Opuntiile si-au castigat pe drept un loc in amenajarea gradinilor celor care indragesc cactusii, mai putin la

noi in tara datorita conditiilor de clima si slabei popularizari. In Australia, de


exemplu, doua opuntii sunt nelipsite din amenajarea gradinilor de flori: O. ficus-indica si O. microdasys.
Opuntia microdasys are mai multe varietati si e e foarte populara ca planta de interior in tara noastra.
Glochidele pot fi albe ( v. albispina), galbene sau roscate ( v. rufida ); cresc greu, nu mai mult de 1m, din
segmente ovale de maxim 10cm. Varietatile galbene si rosii au si forme cristate, frumos ondulate. Infloreste
vara, galben, preferand o umbrire usoara sau locatii estice, cu soare de dimineata; solul este unul normal
pentru cactusi, ea fiind originara din centul Mexicului. Aspectul frumos este foarte inselator; nu este bine sa
le atingem intrucat o vom pagubi de sute de spini minusculi, foarte suparatori.
In general pentru opuntii, primavara si vara trebuie sa lasam o pauza de uscare a solului intre udari. Iarna e
bine sa udam opuntiile numai atat cat sa nu se "vestejeasca"; pentru a-si pastra calitatile de planta rezistenta
la frig, e bine sa permitem pierderea unei parti din umezeala interna in asteptarea iernii. Plantele care au
beneficiat de multa apa si substante nutritive in exces sunt mult mai sensibile si indura iarna mai greu, fiind
dispuse mai usor la boli. Au nevoie de cel putin 4 ore de soare direct zilnic dar cresc destul de bine si in
spatii cu lumina indirecta (genul cu pereti albi luminosi).
Iarna in general, temperaturile nocturne nu trebuie sa scada sub 3 sau -4C, fiind necesare aproximativ 10C
pentru ca ele sa continue cresterea. Vara , temperaturile optime sunt aproximativ 20C pentru noapte iar ziua
30C.
Plantelor bine prinse, stabile, li se pot aplica ingrasaminte o singura data, primavara. Pentru a obtine o
crestere rapida, plantelor de interior li se va schimba pamantul in fiecare primavara si corespunzator, vasul.
Daca vrem sa controlam/incetinim ritmul de crestere, pentru a ne incadra in spatiul disponibil, schimbarea
vasului o vom face numai in cazul in care ies radacinile prin gaurile de scurgere ale vasului sau este
"inghesuiala" prea mare in vas. Inmultirea se face simplu, prin seminte sau butasi (segmente) taiati sau rupti
accidental, pusi la inradacinat in sol, dupa ce li s-a permis cicatrizarea "ranilor" timp de 2-3 zile la umbra.

Genul Gymnocalycium
Gymnocalycium este un gen format din aproximativ 70 de specii sudamericane. Aria de raspandire naturala
cuprinde in principal Argentina, o parte din Uruguay, Paraguay, sudul Boliviei si o parte din Brazilia. Cele
mai multe specii sunt globulare, mai degraba mici, intre 4 si 15 cm diametru. Sunt plante des intalnte in
colectii datorita faptului ca infloresc relativ timpuriu (la 4 ani dupa insamantare chiar) si pentru ca se
ingrijesc relativ usor.
Florile pot fi albe, argintii, roz, rosii, galbene, in general stralucitoare si relativ mari in comparatie cu alti
cactusi. Numele genului vine de la faptul ca bobocii florali apar "goi", fara perisori sau spini ca in cazul altor
genuri de cactusi. Pentru a inflori plantele au nevoie de cel putin jumatate de zi de lumina directa. Cu toate
acestea sunt sensibili la razele puternice, avand nevoie de o umbrire partiala. Chiar
in habitat, de obicei ii intalnim in locuri protejate de lumina puternica, adeseori in locuri inierbate.
Radacinile sunt pivotante astfel ca ghiveciul ar trebui sa fie relativ inalt. Pamantul trebuie sa fie drenant, cu
un continut mai ridicat de pamant de telina. Transplantarea e necesara la 2-3 ani, in pamanturi cu aceeasi
compozitie ca cea initiala, in acest caz fertilizarea nefiind necesara. Trebuie supravegheata starea radacinilor
pentru ca "atrag" paduchii lanosi de radacina. E bine sa ne protejam mainile la transplantare, unele specii
avand "o frumusete" de spini, ascutiti si puternici. Nu trebuie sa folosim ghivece prea mari intrucat
Gymnocalyciumii sunt sensibili la umezeala in exces si pot putrezi usor.

Pentru a nu-si pierde radacinile, iarna trebuie udati usor, cat sa nu se usuce
pamantul, temperatura de iernare fiind de obicei de 10C, rar mai coborate. In timpul verii (mai - septembrie)
se uda normal. De la mijlocul lui septembrie se incepe pregatirea pentru iernare. Inmultirea se face usor, din
seminte. Unele specii produc lastari care se inradacineaza usor.

Genul Astrophytum
Speciile genului Astrophytum sunt des intalnite in colectii, datorita formelor interesante de "stea", florilor
mari, stralucitoare si datorita usurintei cu care se cultiva. Plantele sunt globulare cand sunt tinere, urmand sa
devina columnare in timp. Se spune ca o varsta de 100 de ani nu este ceva deosebit pentru un Astrophytum
ornatum. Caracteristice acestor cactusi sunt petele mici cu puf alb, pe epiderma, care ajuta la pastrarea apei
si chiar la camuflaj, alaturi de spini. Provin din zone bine determinate, separate pentru fiecare specie.
Inmultirea se face usor din seminte, pe substrat mineral, la ~25C. Semintele germineaza in cateva zile, dupa
care trebuie sa le asiguram aer proaspat pentru a impiedica atacul fungilor. Daca suntem tari de inima, putem

inmulti si prin taierea plantei pe care o avem, inradacinand partea superioara si


asteptand ca din partea inferioara, inca pe radacina, sa apara lastari , care la randul lor pot fi inradacinati.
Plantele obtinute din seminte se pastreaza in prima iarna la o temperatura de minim 15C, la lumina si nu se
va permite uscarea solului. Dupa 3-4 ani vor incepe sa infloreasca regulat de primavara pana toamna.
Daca facem rost de Astrophytumi altoiti, e bine sa-i dam jos de pe altoi, sa-i lasam o saptamana sa se
cicatrizeze taietura intr-un loc umbros, cald si uscat, dupa care sa-i inradacinam, udandu-i ca grija. Oricum
nu arata bine pe portaltoi, nu au stabilitate si nici portaltoiul nu va rezista in timp mai mult decat
astrophytumul. Astrophytum ornatum este cel mai batran pe scara evolutiei genului si primul astrophytum
adus in Europa, in 1828. Provine din statele Hidalgo si Queretaro, Mexic. Are 5-8 coaste, cu un spin central

si pana la zece spini marginali de peste 2.5 cm lungime, maronii-galbui. Creste


columnar putand ajunge la 120 cm inaltime si 15 cm diametru, infloreste la 6 ani de la semanare, cand ar
trebui sa aiba cam 15 cm inaltime. Este cel mai usor de cultivat si cu cresterea cea mai rapida. Floarea este
galben pal, de 6 cm in diametru, usor mirositoare.
Astrophytum myriostigma provine din tinuturile inalte din centrul si nordul Mexicului, din tinuturile
calcaroase din San Luis Potosi si Tamaulipas. Este columnar, cu inaltime de pana la 60 cm si 20 cm in
diametru. De regula are 5 coaste (se cunosc si cazuri cu 3-6 coaste) fara spini, corpul acoperit cu pete de puf
alb. Raspunde bine la fertilizare primavara si toamna. Are flori galbene care apar pe parcursul intregii veri.
Astrophytum asterias este cealalta specie fara spini si una dintre cele mai "aratoase" specii de cactusi in
general. Este foarte populara in colectii si totusi destul de rara, datorita grijii deosebite cu care trebuie
cultivata. A fost descoperita accidental de baronul Karwinsky in Tamaulipas. In scurt timp a disparut din
colectiile europene, fiind redescoperit in locatii noi in 1919 (Barretillas, Nuevo Leon; Ciudad Guerrereo,
Tamaulipas) si apoi in 1923 (Tierra Caliente). Este evident cea mai evoluata specie dintre astrophytumi,
judecand dupa cresterea foarte inceata, lipsa spinilor, camuflarea perfecta, drumul lung parcurs de la
Hidalgo pana in sudul Texasului si dupa faptul ca infloreste mai devreme, cand atinge un diametru de 2.5
cm.
Este o planta solitara, globulara, de 15 cm in diametru, cu 8 coaste, rareori mai putine si niciodata mai multe.
In natura este aproape disparuta, isi pierde mult din volum in perioadele secetoase, putand fi acoperita de
solul mutat de vanturi. Prefera soluri poroase, alcaline. Petele pufoase sunt foarte variabile de la planta la
planta. Exista varietati "Super Kabuto" cu puful mai lung si mai des. Unele sunt adevarate "opere de arta".
Se poate incrucisa numai cu A. capricorne si A. coahuilense.
Astrophytum capricorne a fost descopert in 1850 de Poselger. Este cea mai nordica specie a genului, gasita
in statele Coahuila si Nuevo Leon. Locatiile din deserturile din Sierra de Paila sunt cele mai secetoase si
aride in care se gasesc Astrophytumi. Creste peste 1 m inaltime si 10 cm diametru, cu 7-8 coaste, cu 5-10
spini de peste 7 cm lungime care "ascund" planta. Infloreste vara, florile au peste 7 cm diametru, galbene cu
centrul rosu.
Cultura Astrophytumilor nu ar trebui sa ne puna probleme daca ii udam moderat vara iar din octombrie pana
in primavara ii lasam pe uscat, la o temperatura de 10C. Cei mai mari dusmani sunt umezeala la temperaturi
scazute, lipsa luminii si neluarea in seama a perioadei de repaos. In aceste conditii putrezesc usor. Un sol cu
pH 7 ar trebui sa fie perfect daca este si bine drenant. Fertilizarea e bine sa fie facuta numai primavara si
toamna, pentru a inflori bogat vara.

Genul Coryphantha
Coryphanthele sunt plante de marime mica, medie sau scurt columnara, raspandite in Mexic si sudul Statelor
Unite. Corpul lor nu este caracterizat de coaste ca in cazul majoritatii cactusilor ci prin niste tuberculi,
aranjati in spirale. Numarand aceste spirale in sensul miscarii acelor de ceasornic si apoi invers, se observa o
relatie constanta intre numerele lor, asa-numita serie a lui Fibonnaci. Numele vine din limba greaca si
semnifica aparitia florilor in centru, la partea superioara, in partea nou crescuta in anul respectiv, intr-

o zona de regula cu foarte mult puf. Multe flori sunt destul de mari, pana la 10 cm
diametru, cel mai adesea de culoare galbena, uneori albe sau roz. Fructele sunt verzi si suculente, cu floarea
uscata ramasa atasata iar semintele sunt maronii.
Coryphanthele sunt cactusi cu crestere inceata iar florile apar dupa 8-10 ani de la semanare. Multe specii isi
schimba infatisarea cu varsta. In natura, Coryphanthele sunt foarte variabile ca forma si numar de spini, in
functie de locul in care cresc, acesta fiind motivul pentru care au fost descrise peste 360 de specii. Dupa
studii indelungate pe teren, numarul lor a fost redus la 43 de specii cu 11 subspecii. Unele cresc solitare,
altele lastaresc puternic, formand adevarate colonii.
Coryphanthele sunt usor de cultivat, cu exceptia celor din SUA (in principal C. robustispina cu subspeciile
sale) si multe cresc in soluri bogate in humus. Speciile cu radacini pivotante necesita ghivece mai adanci.
Cresterea lor din seminte este simpla, dar necesita multa rabdare. La fel de bine se pot inmulti si din lastarii
aparuti pe tuberculi, pusi la inradacinat. Plantele prefera o locatie insorita, un sol drenant, grosier, o
temperatura minima iarna de 5C fara multa umiditate. Am observat ca sunt printre preferatele paianjenilor
rosii asa ca trebuie sa fim atenti la orice colorare a epidermei.

Genul Echinocereus
Acest gen este compus din aproximativ 50 de specii, raspandite in Mexic si sudul Statelor Unite, intr-o mare
varietate de forme si culori ale corpurilor si spinilor. Unii sunt solitari, robusti, altii formeaza adevarate
colonii, iar altii se intind pe sol, subtiri. Caracteristic le este faptul ca bobocii florali se formeaza in interiorul
corpului, iesind afara prin epiderma, aproape de crestet; aceasta va genera adevarate cicatrice, locuri propice
putrezirii plantei, de aceea este bine sa indepartam florile uscate, in caz ca nu vrem sa colectam eventualele
fructe ce se pot forma. Aceste fructe sunt comestibile, dar atentie la spinii de pe ele!
Echinocereusii sunt foarte potriviti pentru a fi cultivati in sere in conditiile noastre climaterice. Pentru o
inflorire normala, ei trebuie tinuti iarna la o temperatura de 2C, desi unii pot supravietui si unor temperaturi
mai mici, cu conditia ca solul sa fie perfect uscat. Iarna, plantele se deshidrateaza puternic pentru a se
proteja de frig, urmand ca primavara sa-si recapete infatisarea. Trebuie sa fim atenti la soarele de primavara
care ii poate "arde" usor.Tot primavara este bine sa fie transplantati (in aprilie), intr-un sol mineral si foarte
bine drenant. Udarea poate fi facuta din belsug din aprilie pana in august, atunci cand echinocereusii se simt
foarte bine in plin soare, dupa care va scadea aproape total pe timpul iernii, o udare minima lunara fiind de
ajuns.
Vasele sunt mai degraba mici in raport cu plantele si nu este necesara trecerea la un vas mai mare decat daca
observam ca planta nu mai creste multumitor. Inmultirea echinocereusilor se face usor din seminte, vara, pe
un sol nisipos. La fel de bine se poate face si din lastari sau chiar taieturi de 4-5 cm lungime din plante
mature. In cazul plantelor in pericol de putrezire se poate folosi cu mare succes altoirea partilor sanatoase, in
cazul in care nu mai este timp pentru formarea radacinilor pana la perioada de repaos. Preferatii mei sunt
echinocereusii "pectinati" , cu spinii mici de cativa milimetri, in culori de la alb la galben, roz, rosu,
adevarate bijuterii.

Genul Escobaria
Escobaria este un gen cu o mare arie de raspandire: din Canada (British Columbia) pana in Mexic
(Chihuahua, Durango, etc.). Creste pe terenuri foarte variate, unele expuse in plin soare, printre stanci (caz
in care au spini foarte densi) sau la umbra altor plante. La asa areal este normal sa existe multe specii si
varietati. Genul Escobaria este inrudit cu genul Coryphantha si multe specii, in decursul timpului, au trecut
dintr-un gen in altul. Unii autori considera escobariile ca o o subspecie a genului Coryphantha. Tendinta este
de a pastra speciile nordice in genul Escobaria si cele sudice in genul Coryphantha.
Atat Coryphanthele cat si Escobariile prezinta o "adancitura" (mai mult sau mai putin

vizibila) din varful pana la baza mamilei (tuberculului), spre deosebire de


mammillarii, care nu au asa ceva. Majoritatea Coryphanthelor au in epiderma glande care produc un nectar,
spre deosebire de Escobarii la care lipsesc. In privinta florilor, Coryphanthele au petale simple pe cand
Escobariile tind sa aiba petale franjurate. Escobariile sunt plante de pana la 20 cm inaltime, cel mai adesea
lastarite, cu flori mici, in nuante de roz cel mai des, care apar primavara si vara. Speciile care lastaresc
puternic au o perioada de inflorire indelungata si se adapteaza usor la conditiile de cultura ale fiecaruia,
facand din ele plante foarte potrivite pentru incepatori.
Escobaria vivipara are raspandirea cea mai intinsa. Dintre favorite as aminti Escobaria vivipara cu flori
magenta, Escobaria vivipara v. rosea din muntii Nevada cu flori purpurii si E. vivipara v. bisbeeana din sud-
estul Arizonei (din zona orasului Bisbee), cu corpul mai mic si acoperit de spini desi albi cu varful maroniu,
cu flori roz la inceputul verii. O specie extrem de rezistenta la frig este E. missouriensis, o planta care
lastareste puternic, cu flori verzi-galbui la sfarsitul primaverii, in cazul in care planta a fost tinuta intr-un loc
foarte luminos. Cultura Escobariilor se face in soluri foarte poroase si drenante, intrucat plantele sunt foarte
vulnerabile la excesul de umezeala. Iarna se pot pastra in locuri luminoase, fara a fi udate, pana la
temperaturi apropiate de 0C.
Inmultirea se poate face usor din seminte, lastari sau chiar butasi.

Genul Gymnocactus
Gymnocactus si Ortegocactus sunt adesea grupate impreuna in expozitii si colectii, datorita marimilor
similare si conditiilor de crestere asemanatoare. Ortegocactus este un gen monotip din Oaxaca (Mexic).
Gymnocactus este un gen cu putine specii, cu plante relativ mici (maxim 20 cm inaltime si 8-9 cm diametru)
raspandite in centrul si nord-estul Mexicului. Speciile acestui gen au fost cam "instabile" din punctul de
vedere al clasificarii, in ultimul timp observandu-se o trecere a acestora atat in genul Neolloydia cat si in
genul Turbinicarpus.
Gymnocactusii nu sunt greu de crescut. Au nevoie de lumina foarte puternica si sunt sensibili la udare
excesiva. Se spune ca provocarea, pentru colectionar, nu este de a-i creste ci de a-i creste cum trebuie. In
natura, aceste plante cresc in crapaturile stancilor, pe supafete stancoase. Cresc deci in soluri in care singura
materie organica provine din resturile de frunze batute de vant si care ajung sa fie oprite de spinii acestor
cactusi, pentru ca mai apoi sa se depuna in crapaturi, hranind radacinile. Asa ca solul de cultura trebuie sa fie
in foarte mare proportie mineral, cu putina argila. In general, gymnocactusii sunt plante globulare sau scurt
cilindrice, de culoare verde-albastrui, cu 13-20 coaste spiralate, dizolvate in proeminente piramidale, areole
lanoase albe, spini subtiri albi, gri sau maro deschisi, flori roz violaceu, albe sau purpurii.
Gymnocactus beguinii este o specie cu cateva forme, in general fiind plante mici, solitare, cu corpul verzui
ascuns de spini densi, albi-gri. Gymnocactus subterraneus este din Tamaulipas Mexico. Asa cum ne
sugereaza numele, in natura, o mare parte din corpul sau este subteran sau ascuns in crapaturi. Are o
radacina groasa si este foarte sensibila la umezeala. Corpul verde inchis este acoperit cu spini albi (cei
radiali) si negri (spinul central). Nu masoara mai mult de 2-3 cm in diametru si inaltime, adesea putin
alungiti. Florile sunt roz pana la purpuriu deschis, aproape la fel de mari ca si planta. Exista o varietate in
Zaragoza, Nuevo Leon: Gymnocactus subterraneus v. zaragosae - care creste pe peretii aproape verticali ai
unor stanci de gips.
Gymnocactus viereckii este o alta specie din Tamaulipas. Aceasta specie lastareste bogat. Este o planta
aratoasa, cu spinii radiali albi, areolele lanoase iar spinul central negru. Corpul este mai globular decat la
Gymnocactus subterraneus. Gymnocactus knuthianus a fost denumit astfel in cinstea contelui F. M. Knuth
din Knuthenborg in Bandholm (Danemarca). Se poate spune ca este o "necesitate" a oricarei colectii. Are un
corp sferic sau scurt cilindric, de obicei ramane solitar si cu greu ajunge la 9-10 cm diametru la maturitate.
Este partial "ascuns" de spinii radiali intrepatrunsi si curbati pe planta. Infloreste relativ tanar, iar in habitat
bobocii se pot observa inca din decembrie, pentru ca florile roz sa apara in martie. In conditii de sera, la noi
in tara intotdeauna infloreste in octombrie-noiembrie. Iarna e bine sa nu ajunga la temperaturi mai mici de
10C.

Lithopsii pietricele vii


Descris pentru prima oara in 1811, acest gen este cel mai cunoscut din familia mesembriantemaceelor. Sunt
clasificate 35 de specii, cu mai multe varietati. Planta este constituita din doua frunze foarte suculente unite
la baza. O fanta mediana permite trecerea bobocului floral; tot pe aici se innoieste planta cu frunzele noi;
primavara, frunzele vechi se departeaza pentru a lasa sa iasa frunzele noi, acestea folosind pentru crestere
rezervele de hrana din frunzele vechi; frunzele vechi se golesc de resurse si se usuca, protejand de soare

frunzele noi.
Lithopsii sunt raspanditi natural in Africa de Sud, in zone desertice (desertul Namaqua, desertul Namibiei si
desertul Kalahari), pe portiunile pietroase ale vechilor rauri (acum disparute), in crapaturile solului sau pe
crestele muntilor; in toate cazurile, solul este foarte drenant si aproape ca nu contine humus. Conditiile
climaterice sunt extreme, cu temperaturi de 70C la nivelul solului (30-40C in aer) si 0C in timpul noptii, cu
cer senin in unele regiuni. Umiditatea atmosferica este mica, variind in functie de regiune. In desertul
Namibiei, aflat pe coasta oceanului, umiditatea este ameliorata de ceturi; precipitatiile sunt putine, uneori
mai mici de 250 mm pe an.

Pentru a se proteja in conditiile extreme in care se gasesc, lithopsii au adoptat cateva mijloace de
supravietuire. In primul rand ei se pozitioneaza foarte jos pe sol, uneori nelasand vizibile
decat suprafata frunzelor; pentru producerea fotosintezei. In aceste conditii, lithopsii si-au dezvoltat
adevarate "ferestre" care filtreaza lumina, pe suprafata frunzelor; aceste ferestre, prin formele lor, ne permit
identificarea speciilor. Pentru a se proteja de pradatori, lithopsii practica cu succes mimetismul, avand
deseori culorile pietrelor inconjuratoare, astfel incat nu se pot vedea bine decat atunci cand infloresc. Chiar
faptul ca au numai doua frunze este o adaptare; o crestere mai "extravaganta" ar insemna o risipa inutila de
apa si energie.
Cand cultivam lithopsii, e bine sa ne gandim la conditiile in care cresc ei in habitatul original; nu
cred ca putem sa le copiem. Aproape toate necazurile pe care le putem intampina provin din udarea excesiva
si lipsa aerului proaspat in conditiile umezelii si temperaturilor scazute. Locatia ideala este o fereastra cu
expunere sudica, chiar si una estica, cu cel putin 5 ore de lumina directa dimineata; la o expunere vestica va
trebui sa avem grija ca razele fierbinti sa nu ii arda. Daca plantele nu au suficienta lumina se vor alungi, isi
vor pierde din farmec si vor fi mult mai sensibile la udari excesive. De asemenea, in lipsa luminii plantele
tind sa se inverzeasca si sa-si piarda modelul specific de pe frunze. Ei pot tolera temperaturi inalte atat timp
cat au aer proaspat din belsug. Expunerea la soare plin, dupa o perioada de cateva zile noroase, poate crea
multe neplaceri; e bine sa protejam plantele in astfel de situatii.
Udarea plantelor trebuie sa se opreasca la sfarsitul lui octombrie, cu exceptia L.optica v. Rubra, care
infloreste mai greu daca nu este udat pana in decembrie. Trebuie sa fie lasati "pe uscat" iarna si primavara, la
adapost de inghet. In aceasta perioada planta isi genereaza un nou corp, o noua pereche de frunze sau chiar
isi dubleaza numarul de frunze. Atunci cand vechile frunze se vor fi uscat se va putea relua udarea, de obicei
in mai . Udarea trebuie sa fie profunda si trebuie sa se permita ca solul sa se usuce complet intre doua udari.
Apa de udare ideala este apa de ploaie, dar in lipsa putem folosi apa de la robinet pastrata cateva zile intr-un
vas deschis. In serile fierbinti de vara, apa trebuie sa aiba 25C. Udarea depinde si de marimea ghiveciului,
insa atat timp cat planta nu se "increteste" nu trebuie sa ne facem griji in privinta udarii. Trebuie sa ajungem,
prin observare si experienta, la un echilibru: prea putina apa planta se va "sfriji", cu tendinta de a "intra in
pamant", prea multa apa planta va putrezi sau , in caz fericit, va produce frunze noi intr-o perioada gresita a
anului; in acest caz trebuie oprita udarea pana se vor consuma substantele hranitoare din vechile frunze. Pe
timpul verii, planta intra in repaos, udarea se va face sporadic, urmand a fi reluata la sfarsitul lui august.
Resturile de frunze sau flori este bine sa fie indepartate cu atentie folosind o mica foarfeca. Pamantul
in care ii cultivam trebuie sa fie asemanator cu cel al cactusilor, cu un plus de nisip si pietris marunt, foarte
drenant. Ghivecele e bine sa fie de 6-7 cm adancime. Intr-un vas e bine sa puneti mai multe plante,
inconjurate de pietricele mici, colorate, pentru un aspect cat mai placut. Inflorirea are loc in septembrie-
decembrie; daca udam in aceasta perioada, riscam ca bobocii aparuti sa nu mai infloreasca. Florile sunt albe
sau galbene, mai rar oranj sau rosii (L.verruculosa "Rose of Texas"), de 2-4 cm diametru, usor parfumate.
Dureaza mai multe zile iar fructul care urmeaza (daca polenizarea a fost efectuata) se deschide usor in
timpul ploilor sau daca il udam accidental, astfel sunt imprastiate semintele microscopice.
Inmultirea se face foarte usor din seminte, asemanator cactusilor. Transplantarea se poate face la 3-4 ani, cu
mare atentie la radacinile foarte fine si foarte multe, ce impanzesc tot ghiveciul, primavara. In concluzie,
lithopsii reprezinta plantele ideale pentu intocmirea unei colectii; statura mica, cresterea inceata si compacta,
culorile multiple, ne dau posibilitatea ingrijirii unei colectii intr-un spatiu redus.

Genul Leuchtenbergia principis


Dupa Wilhelm Barthlott (1979), acest cactus a fost cultivat in Europa inca din 1846. William Hooker a fost
cel ce l-a descris in 1848, denumindu-l in onoarea lui Eugene Beauharnais, duce sau print de Leuchtenberg
si fiu vitreg al lui Napoleon Bonaparte. Leuchtenbergia (cactusul agava) probabil ca este inrudita cu genul
Ferocactus, obtinindu-se, pana acum, hibrizi ai celor doua genuri, numiti Ferobergia.
Corpul plantei este simplu, ramificandu-se de la baza cu trecerea anilor. Atinge inaltimi de

50 cm, in habitat pana la 70 cm, iar


trunchiul 20 cm diametru. Se distinge prin niste tuberculi triunghiulari de pana la 12 cm lungime, care cu
timpul iau culoarea gri, dupa care maro pentru ca in final sa se usuce si sa lase semne neplacute pe trunchi;
aceasta face ca, desi genul este apreciat si respectat printre colectionari, sa nu fie prea des intalnit. Spinii
sunt fini, papirosi, galbeni maronii; spinii radiali, 6 pana la 14, sunt rasuciti in moduri destul de ciudate; cei
1-2 centrali sunt drepti sau usor curbati, de pana la 15 cm lungime. Cam la varsta de 8 ani, florile apar in
varful tuberculilor mai tineri, pe partea interioara a areolei. Ele sunt de pana la 8 cm in diametru si de
culoare galben-verzui. Baza plantei se lemnifica in timp. Semintele sunt relativ mari (aproximativ 2mm
diametru).
Multor oameni nu le vine sa creada ca aceasta planta este un cactus, datorita infatisarii sale ciudate. Forma
sa speciala face ca acest gen sa fie unic printre ceilalti. In habitat - in centrul si nordul Mexicului (San Luis
Potosi, Hidalgo) la inaltimi intre 1500 si 2000 m, creste raspandit pe suprafete mari, puternic inierbate. Nu
este o planta dificila. Are nevoie de un pamant obisnuit de cactusi. Datorita radacinii pivotante mai lungi, are
nevoie de ghivece relativ inalte. In perioada de crestere are nevoie de umezeala mai multa si nu tolereaza
bine soarele puternic. E bine sa fie protejata. Iarna necesita temperaturi de pana la 5C si aer uscat,
odihnindu-se din decembrie pana in aprilie. Daca are si lumina intensa, poate avea multi lastari la baza si
putem obtine plante noi prin detasarea acestora. Foarte bune rezultate are si inmultirea prin seminte.

Genul Lobivia
Este un gen de cactusi controversat o lunga perioada de timp, mentionat prima data pe la mijlocul secolului
al XIX-lea. La inceput, pentru mult timp, plantele au fost numite Echinopsis. Abia in 1922, Briton si Rose
au redenumit toti Echinopsisii cu floare scurta cu numele de Lobivia, o anagrama a numelui tarii de origine -
Bolivia. Mai sunt intalnite, de asemenea, in Peru si Argentina. In 1975, Walter Rausch incearca sa
reorganizeze cele aproximativ 300 de specii in mult mai putine (cam 50). A fost o reducere destul de
drastica, continand chiar si genurile Pseudolobivia si Reicheocactus generate de K. Backeberg, astfel ca in
urmatoarea sa carte, din 1985, a redresat oarecum situatia, marind numarul de specii. A ramas totusi un
aspect discutabil si in aceasta editie, in care au fost introduse in gen si unele specii de Rebutia si
Acanthocalycium.
Lobiviile sunt plante mai degraba mici, globulare sau cilindrice, care pot creste solitare sau in grup. Florile
au lungimea mai mica decat la Echinopsisii si culori stralucitoare de galben, rosu, portocaliu sau purpuriu.
Pentru a inflori in primavara, au nevoie de o iarna rece (0 - 6 gr.C), uscata si insorita. Au nevoie de soare,
dar sa nu uitam sa le protejam de soarele arzator al verii. In habitat ele beneficiaza (fiind mici) de protectia
altor plante, iar ierburile le ofera destula protectie. Astfel, ne dam seama si de solul de care au nevoie, poros,
cu pietris, nisip si pamant de telina. Udarea se face de cate ori se usuca pamantul in timpul verii, dar iana
trebuie sa ne abtinem. Trebuie sa fim atenti la aparitia daunatorilor (in special paduchii lanosi), mai ales
iarna. Transplantarea se face primavara sau la inceputul verii si nu se uda imediat ci dupa 3-4 zile.
Lobiviile se pot inmulti usor prin seminte si lastari (inradacineaza usor in 2-6 saptamani, in functie de
specie). Formeaza foarte usor hibrizi intre specii, chiar si cu Echinopsisii si Chamaecereusii. L. cinnabarina
are forma sferica de pana la 15 cm in diametru, cu 20 de coaste spiralate formate din tuberculi bombati, intre
care apar areolele. Spinii maronii isi schimba culoarea in gri cu timpul. Au flori rosii de pana la 4 cm
diametru si 2 cm lungime, deschise doua zile. L. argentea formeaza grupuri de 10-15 cm inaltime si
diametru. Coastele tuberculate au margini ascutite inarmate cu 14 spini radiali si unul central de pana la 7
cm lungime. Areolele sunt lanoase iar florile au culori ce variaza de la alb-argintii pana la roz-lila. L.
famatimensis are o forma ovala, 18-24 coaste tuberculate, acoperite cu numerosi spini albi, mici,
intrepatrunsi. Florile ajung pana la 5 cm in diametru si 3 cm lungime, cu petalele exterioare variind de la
crem la rosu, inchizandu-si culoarea spre centru.
Genul Echinopsis
Genul Echinopsis a fost infiintat in 1837. El s-a raspandit natural in Argentina,
Bolivia, Brazilia, Paraguay si Uruguay. Este inrudit cu genurile Lobivia, Pseudolobivia, Helianthocereus si
Soehrensia, cu care hibridizeaza usor. In general sunt plante verzi, globulare, cu 8 pana la 30 coaste
continue. Spinii sunt in mare parte uniformi, fara mari diferente intre cei centrali si cei radiali. Plantele mai
batrane au tendinta de a se elonga.
Genul Echinopsis a fost infiintat in 1837. El s-a raspandit natural in Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay
si Uruguay. Este inrudit cu genurile Lobivia, Pseudolobivia, Helianthocereus si Soehrensia, cu care
hibridizeaza usor. In general sunt plante verzi, globulare, cu 8 pana la 30 coaste continue. Spinii sunt in mare
parte uniformi, fara mari diferente intre cei centrali si cei radiali. Plantele mai batrane au tendinta de a se
elonga.
In general, aceste plante nu sunt spectaculoase dar florile fac deliciul oricarui privitor, prin marimea si
culoarea lor. Florile apar lateral sub forma de trompeta si uneori sunt foarte abundente. Ele pot fi diurne sau
nocturne. Cele care infloresc ziua au culori de la galben la rosu, iar cele care infloresc noaptea au culori intre
alb si roz, cu un miros foarte placut. Au forme identice ramanand deschise o zi (cel mai obisnuit) sau trei, in
functie de specie. Se pare ca speciile care infloresc ziua sunt raspandite in regiuni mai inalte (1700 la 3500
m).
Trebuie sa le oferim un sol bine drenant, bogat in humus. Iarna trebuie sa le asiguram o temperatura de 10
grade C si sa nu permitem uscarea completa a solului. Daca sunt expusi la uscaciune sau frig accentuat in
timpul iernii, primavara ies greu din perioada de odihna. In timpul vegetatiei, (de primavara pana toamna
devreme) trebuie udati frecvent. Trebuie pastrati in locatii foarte luminoase, dar trebuie sa fim atenti la
soarele arzator al verii, in timpul pranzului, care ne poate arde planta daca nu o protejam.
Plantele acestui gen se pot obtine foarte usor din seminte si vor incepe sa infloreasca dupa varsta de patru
ani. Lastarii care au tendinta sa creasca in numar mare si carora le cresc radacinile chiar in timp ce sunt inca
atasati de planta mama sunt folositi pentru inmultire. Personal prefer sa curat acesti lastari pe masura ce se
formeaza, dar este numai parerea mea.
Cateva specii mai cunoscute sunt:
In timpul iernii, majoritatea cactusilor se odihnesc, nu trebuie sa creasca; cresterea din timpul iernii, fara a
avea toate conditiile indeplinite, este slaba si poate fi chiar daunatoare. Cactusii care ar trebui sa infloreasca
mai devreme si nu beneficiaza de o perioada de repaos vor inflori slab sau chiar pot rata inflorirea. Repaosul
inseamna reducerea totala sau aproape totala a udarii si temperaturi care sa coboare pana la 8C. Cu cat e mai
rece cu atat mai uscat trebuie sa fie solul si atmosfera.
In aceasta perioada este ideal sa ne ocupam de administrarea colectiilor: etichete, inventare, baze de date
proprii, literatura de specialitate, etc. In caz ca avem semanaturi plante tinere de sub un an, e bine sa le
pulverizam in zilele insorite, avand grija ca pana seara sa fie din nou uscate. Notocactusii ,
Gymnocalyciumii (dintre genurile mai obisnuite) si unele Mammilarii (ca m. plumosa si m. schiedeana) pot
beneficia de putin mai multa umezeala. Nu trebuie sa uitam ca Discocactusii, Melocactusii, Uebelmaniile
etc. nu prea se simt bine la temperaturi mai mici de 15C. E bine ca in timpul iarnii cactusii sa beneficieze de
toata lumina pe care le-o putem da.
Februarie
Daca observam ca anumite plante se "stafidesc" putem sa le udam superficial, in zilele insorite. E foarte bine
sa aerisim daca temperaturile de afara cresc pest&