CACTUSUL

Ce este un cactus?
In primul rand, toti cactusii sunt plante suculente, adica stocheaza lichidele in trunchi, pentru a
supravietui unor conditii de mediu aproape lipsite de apa. Denumirea de plante "suculente" vine din
latina: succus - suculent, cu seva; lentos - frunza, dezvoltare.
In lumea plantelor si a florilor, cactusul poate fi considerat ratusca cea urata. Aceste plante unice vin in
sute de forme elaborate, dimensiuni si culori, lucru care a starnit pasiuni si o intreaga moda intre
colectionarii de plante deosebite.
Cactusul este o planta diferita de altele prin modul in care se dezvolta, traieste si supravietuieste.
Plantele sunt raspandite in multe zone ale lumii, deserturile din Mexic si Statele Unite fiind o casa
pentru numeroase specii de cactusi. Majoritatea prefera un mediu arid, dar exista cateva care traiesc
in padurile tropicale din America Centrala si de Sud, precum si in California.
Majoritatea cactusilor au spini - acestia sunt unul din rezultatele majore ale adaptarii la mediu; spinii
sunt de fapt frunze reduse la dimensiuni minime, care cresc, la cactusi, din structuri numite areole
(cactusii sunt singurele plante care au areole). De cele mai multe ori, cactusii au forma de lumanare
sau butoi. Forma, culorile trunchiului si ale florilor precum si modul de dezvoltare sunt cele care atrag
privirile si interesul colectionarilor. Cactusii aduc un plus de viata intr-o camera sau gradina, dau un
aer exotic. Cel mai potrivit este sa expuneti cactusii in grupuri formate din specii diferite; in acest caz,
echilibrul este esential. Un alt mod este sa expuneti cate un cactus bine ingrijit, intr-un loc in care sa
fie usor observabil. Speciile cu spini lungi, stralucitor colorati sunt cei mai potriviti pentru asta.
Cactusul Craciunului sau Craciunita, asa cum i se zice popular, au avantajul ca pot fi fortati sa
infloreasca intr-o anumita perioada; acest lucru este foarte important, mai ales daca se doresc flori de
craciunita pentru o ocazie speciala sau sarbatoare.
Anatomia si structura cactusilor
Areole
Diferenta dintre plantele din familia Cactaceae si celelalte plante suculente este ca primele au areole
(pot si numiti si muguri). Areola este o structura care poarta si tine la un loc spinii, mugurii care se
dezvolta in timp in flori si/sau fructe si uneori puf. La majoritatea cactusilor, areolele sunt asezate pe
coasta, in partea exterioara. Numai cateva specii de opuntia au puf pe areole. Restul plantelor
suculente (in afara celor din familia Cactaceae) au spini care nu cresc din areole, ci direct din tesutul
suculent. Adaptarea areolelor, in cazul familiei de cactusi, este esentiala, astfel ca daca unei
plantesuculente ii este indepartat un spin, tesutul din jur este ranit; la cactusi, daca se rupe un spin,
tesutul nu este afectat, pentru ca spinul era prins de areola.
Spinii
Un spin este definit ca o structura evoluata din frunza (o frunza modificata). Desi spinii protejeaza
plantele fragile de pradatori, functia lor principala este aceea de a condensa umezeala. La familia
Cactaceae spinii sunt localizati pe areole.
Ei sunt impartiti in doua grupuri: spini centrali si spini radiali.
1. Spini centrali - se afla de obicei in centrul areolelor.
2. Spini radiali - sunt impartiti in jurul areolelor.
Adaptarea spinilor serveste mai multor scopuri. In primul rand, asa cum am mai zis, ei protejeaza
plantele de pradatorii care cauta apa si hrana. Alta functie a spinilor este indeplinita atunci cand se
afla apa in atmosfera (ceata); apa cade pe spini, iar structura acestora o aduna in picaturi care se
scurg apoi pe panmant si sunt absorbite de sistemul de radacini al cactusului.
Florile de cactus
Sunt foarte asemenatoare florilor care se intalnesc la celelalte plante. Culorile frumoase si parfumul
florilor de cactus atrag insectele care realizeaza polenizarea. La cactusii care cresc in zone aride,
florile s-au adaptat aproape in mod miraculos; ele se deschid imediat ce incepe sa ploua, iesind din
starea de latenta. Dupa polenizare florile produc seminte in mai putin de o luna. La majoritatea
cactusilor din desert, florile se deschid pe timpul zilei pentru a atrage mai ales insectele zburatoare.
Multe din speciile ce cresc in jungla au flori mari care se deschid la amurg; acestea au culori pale si
sunt puternic parfumate pentru a atrage moliile. In schimb, exista unele specii ale caror flori se deschid
tot noaptea, dar sunt urat mirositoare si atrag numai liliecii.
Radacinile
Cactusii au un sistem de radacini care coboara adanc in pamant, lucru care le ofera posibilitatea de a
absorbi apa mai rapid, mai ales pe timpul perioadelor uscate, cand aceasta se evapora foarte repede.
De exemplu, Cannon a descoperit in 1991 ca radacinile unui cactus-butoi mare (Ferocactus wislizenii)
ajungeau pana la 3 cm adancime. Chiar si in perioadele lungi de seceta, anumite regiuni din radacini
raman foarte perceptibile la orice urma de apa, astfel ca aceasta continua sa isi dezvolte peri mici. Mai
mult, puii de cactus care se desprind e la articulatii si cad pe pamant in jurul plantei mama se
inradacineaza foarte repede. Aceasta este de fapt reproducerea pe cale asexuala, care are loc, la alte
plante, atunci cand nu exista conditii propice formarii de flori si fructe.
Dezvoltarea cactusilor
Cactusii cresc la fel c si celelalte plante. Merisistemul apical este cel care continua sa produca celule
noi, care apoi devin incet - incet celule mature. In afara de maturizarea plantei, nu mai are loc nici o
alta divizare a celulelor, iar la sfarsitul ciclului de viata, partile carnoase ale cactusului se
dezintegreaza pur si simplu.
In general, fiecare tip de celula are o perioada delimitata de viata: celulele frunzelor - 6 luni pana la 1
an; celulele de tesut - de la 1 pana la cativa ani si celulele tesutului parenchimatic din lemn - de la 5 la
10 ani. La majoritatea cactusilor Cerae, dezvoltarea tulpinii este monopodiala, adica divizarea celulelor
se realizeaza apical (inspre varf). Daca acest meristem apical este ranit in vreun fel, mugurii laterali
preiau aceasta functie de dezvoltare; astfel sunt produsi cactusii de tip candelabru.
La speciile Rhipsalis si Opuntia se intalneste in general dezvoltarea simpodiala (cresterea limitata a
tulpinii principale), o articulatie rezultand din alta s.a.m.d.; axul nu trebuie sa fie neaparat o linie
dreapta. Acest model este copiat chiar si la modul in care fructifica Opuntia fulgida - o floare noua
poate aparea din areola unui fruct din anul precedent. Cum aceasta specie nu se reproduce niciodata
sau rareori prin seminte, nu conteaza cum anume se imprastie acestea.
Metabolismul la cactusi este mai deosebit: carbohidratii sunt sintetizati la maxim in noptile reci (cand
evaporarea este la nivel minim), astfel ca dezvoltarea cactusilor are loc mai ales atunci cand dupa
noptile reci urmeaza zile calde. Aceast proces arata clar adaptarea cactusilor la mediul desertic.
Cactusii si apa
Aproape intreaga tulpina a cactusului este formata din tesut parenchimatic cu rol de depozitare a apei,
astfel ca 80-90% dintr-un cactus este apa. Un cactus poate pierde pana cu 100% mai multa apa decat
o planta mesofila de dimensiuni asemanatoare. Cactusii din regiunile aride pot face fata pierderii unei
cantitati mari de apa. De exemplu, o planta mesofila se va ofili sau va muri cand pierde 10-20% din
cantitatea de apa pe care o contine. In schimb, un cactus rezista si daca pierde 60% din apa. Cactusii,
saguaro de exemplu, au un sistem de adaptare pentru aceste situatii.

Cactusii adusi din desert se pot adapta chiar si in zonele cu clima temperata sau mediteraneana.
Caracteristica principala a unui cactus sunt spinii, care sunt denumiti de catre necunoscatori - in mod
eronat - tepi. Spinii acestor plante reprezinta de fapt frunzele transformate, care se formeaza din
straturile de tesut ale germenilor. Spinii trandafirilor se formeaza la fel, dar din partea exterioara a
tesuturilor, de aceea se pot rupe mult mai usor.
 
Cactusii sunt inveliti intr-un strat care seamana intr-o oarecare masura cu ceara, acesta protejandu-I
impotriva deshidratarii, cand temperaturile sunt extrem de ridicate sau cand o lunga perioada de timp
nu ploua sau nu sunt udati.
Exista bineinteles si cactusi care cresc numai intr-o clima cu umiditate foarte mare in aer. Acestia se
gasesc in padurile tropicale din Brazilia si ale Americii Centrale. Plantele cresc si se dezvolta pe
coroanele copacilor inalti tocmai pentru a beneficia de mai multa lumina, dar fara a-i afecta in vreun
fel. De aceea nu sunt considerati paraziti.
 
Ingrijire
Florile frumoase le dobandesc doar daca sunt corespunzator ingrijiti. Astfel pamantul in care sunt
saditi trebuie sa fie format din bulgari care se faramiteaza repede. Este important sa patrunda foarte
bine aerul si apa. Se poate achizitiona pamant special pentru cactusi din magazinele de specialitate
sau se poate folosi pamant de flori amestecat cu pietris mai mic. 
Pamantul din ghiveci ar trebui schimbat o data la doi pana la cinci ani, iar acest lucru ar trebui sa se
intample primavara. Foarte important este ca radacinile sa nu se deterioreze, iar planta sa fie asezata
in noul ghiveci la aceeasi adancime ca inainte.
 
Cantitatea corespunzatoare de apa, cat si temperatura si lumina joaca un rol foarte important pentru
dezvoltarea cactusului si daca infloreste sau nu. Din luna martie incepe perioada de crestere. In acest
timp are nevoie de mai multa apa, suporta temperaturi mai ridicate si are nevoie de lumina.
 
Inainte de a uda trebuie sa ne asiguram ca pamantul este cu adevarat uscat. Este mai bine sa udam
un cactus mai rar decat prea des. Apa trebuie sa fie la temperatura camerei, iar cea saraca in calcar
sau cea de ploaie este cea mai indicata.
 
Oscilatia de temperatura - noaptea foarte rece, iar ziua foarte cald - nu dauneaza cu nimic acestor
plante. 
In luna octombrie incepe perioada racoroasa si uscata, care dureaza pana in luna martie. Cactusii nu
necesita multa apa, au nevoie de lumina si rezista foarte bine si la temperaturi de 10 grade. Aceasta
perioada pregateste formarea florilor din anul urmator.