Naratorul descrie locul copilăriei sale, Satul Humuleşti, un sat razaşesc împărţit în trei părţi.

Părintele Ioan începe să meargă pe la fiecare casă împreună cu bădiţa Vasile a Ilioaei, ca să
sfatuiască părinţii să-şi dea copii la scoală. Mama lui Nică îl dă şi pe el.Copiii nu înţeleg rostul
învăţăturii şi de aceea părintele Ioan îi aduce pe „Calul Bălan” şi pe „Sfântul Nicolai” şi pune
regula ca, în fiecare sâmbată să fie ascultaţi la lecţiile predate in saptămâna respectiva, apoi să
fie pedepsiţi in funcţie de greşelile făcute. Prima pedepsită a fost chiar Smarandiţa, fiica
preotului. Pe ceaslov era numai sânge ,din cauza faptului că elevii prindeau muşte şi bondari cu
el, preotul văzând aspectul ceaslovului, îi pedepseşte pe toţi copiii, chemându-i la„Calul Bălan” şi
la „Sfântul Nicolai”.Într-o zi, primarul scoate oamenii să repare drumul şi bădiţa Vasile iese şi el
cu elevii lui. Bădiţa este prins cu arcanul, pus în catuşe şi dus la Piatra Neamţ. Preotul Ioan caută
prin sat un alt dascăl, dar nu găseşte. Mama lui Nică este dornică ca fiul său să înveţe. David
Creangă, bunicul lui Nică, îl ea pe acesta şi pe Dumitru la scoala lui Alecu Baloş din Broşteni.
Acolo au loc o mulţime de peripeţii: Nică cade în Ozana, casa Irinucăi cade. Nică împreună cu
Dumitru pornesc spre casă călătorind cu pluta pe Bistriţa.

Partea a -II- a

Naratorul nareaza întâmplări celebre din copilaria lui Nică: „La cireşe”, „Pupăza din tei”, „La
scăldat”.

În prima parte este descris sentimentul de dor pentru casa părintească, cât şi dorul de mama
sa ,care era o femeie minnată.

I. „La cireşe”

Nică se duce la vărul său Ion pentru a fura cireşe. Află de la mătuşa Mărioara că Ion împreună cu
tatăl său sunt plecaţi, folosindu-se de pretextul cum că ar vrea să meargă la scăldat.Îşi ia ramas
bun de la mătuşă şi fuge şi se urcă in cireş. Femeia îl zăreşte şi îl ameninţă, Nică sărind din cireş
este alergat de mătuşa Mărioara prin toată plantaţia de cânepă. Acesta sare gardul şi reuşeşte să
scape. Moş Vasile, unchiul lui Nică, împreună cu primarul vin la părinţii acestuia să ceară daune.
Seara, Nică este bătut de către tatăl său.

II. „Pupăza din tei”

Într-o dimineaţă, mama lui, Smaranda, îl trezeşte de dimineaţă, ca „să nu-l spurce cucul”.
Smaranda îl trimite pe Nică să ducă mâncare oamenilor angajaţi la prãsit. Pe drum, Nică se duce
la teiul unde pupăza avea cuibul. Când o vede, se sperie de creasta ei si îi dă drumul in
scorbură.Pune in gura scorburii o lespede si pleacă să ducă mâncare lingurarilor.Când se întoarce
ia pupăza şi o duce în pod. După două zile, se duce la iarmaroc să vandă pupăza. Un moşneag,
sub pretext că vrea să cumpere pupăza,o dezleagă şi îi dă drumul. Nica îi cere moşneagului să îi
platească pasărea, bătrânul ameninţându-l că se va duce la tatăl său.Nică fuge spre casă, află că
părinţii lui sunt plecaţi şi că mătuşa Mărioara este foarte speriată de lipsa pupezei, până când
aude pupăza.
 III. „La scăldat”

Smaranda îi spune fiului său că tatăl său e plecat şi el trebuie să stea să o ajute.Acesta îşi doreşte
însă să meargă să se joace. Când mama lui pleacă, fuge la scăldat. Aceasta observă că fiul ei
lipseşte, se duce ,şi îl vede pe nisip. Îi fură hainele, iar Nică este nevoit să se întoarcă prin
porumb şi prin grădinile oamenilor acasă.După această întâmplare, Nică devine ascultător şi
mama sa îl iartă.

Partea a-III-a

Nică este adolescent, urmează cursurile Scolii Domnesti din Târgu’ Neamţului, apoi pe cele de la
Şcoala de Catiheti din Fălticeni. Se desprinde de sat pe operioadă mai lungă, perioadă ce
urmăreşte procesul de formare a lui Nică. Sunt prezentaţi noii colegi a lui Nică: Ion Mogorogea,
vărul său, Gâtlan, Trasnea, Oslobanul, împreună cu care statea în gazdă la Pavel Ciubotarul, unde
işi aduceau merinde de acasă şi se îngrijeau iarna de lemne de foc. În acest capitol , accentul se
îndreaptă spre ''fabrica de popi'' din Fălticeni , spre deprinderile unor membri ai tagmei preoteşti
sau monahale , spre manualele şcolare şi spre învăţarea mecanică.

Partea a-IV-a

Întâmplarea are loc în toamna anului 1855. Smaranda îşi doreşte ca fiul ei să ajungă preot şi îl
trimite la Seminarul de la Socola.Nică simţindu-se puternic legat de sat, de oamenii şi de tradiţii
încearcă să-şi convingă părinţii să renunţe la hotărârea luată, dar părinţii îşi menţin decizia.În
noaptea de dinaintea plecării, Nică îşi face planuri de călugărire. Acesta pleacă împreună cu
Zaharia a lui Gâtlan.Tinerii poposesc la Blăgeşti, apoi îşi continuă drumul spre Iaşi, prin
Ruginoasa, Târgul Frumos şi Podu-Leoaie.Aceştia ajung la Socola, noaptea şi rămân în căruţă sub
un plop mare, Nică simţindu-se nestingherit, în noua lume în care va porni.