Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Factoriala
Analiza Factoriala
M. Popa
Cuprins
• Introducere
• Aplicaţiile majore ale analizei factoriale
• Modele de analiză factorială
– Analiza factorială exploratorie (AFE)
– Analiza factorială de confirmare (AFC)
• Probleme fundamentale ale analizei factoriale
– Combinarea mai multor variabile într-un singur factor.
– Alegerea metodei de extragere
– Indicatori numerici ai factorilor
– Rotaţia factorilor.
– Identificarea factorilor
• Condiții
• Aspecte problematice ale analizei factoriale
• SPSS
– Setarea procedurii AFE în SPSS
– Analiza rezultatelor
– Raportarea rezultatelor
1. Introducere
• AF
– colecție de tehnici statistice al căror obiectiv este acela de
a simplifica seturi complexe de variabile
• Se bazează pe o îndelungată tradiție a gândirii
filosofice și științifice
– raționaliștii și atomiștii greci
– Aristotel
– Francis Bacon
– Descartes
1. Introducere
• Istoria recentă
• Thurstone (1931) introduce termenul de analiză factorială
• Pearson (1901)
• Spearman (1904)
– unul dintre pionierii utilizării analizei factoriale în psihologie, fiind creditat
uneori chiar cu inventarea acestui tip de analiză statistică:
– scorurile copiilor şcolari la diferite discipline, aparent fără legătură unele cu
altele, sunt pozitiv corelate, ceea ce l-a condus la postularea unei „aptitudini
cognitive generale”, care susţine performanţa umană.
– (factorul g).
• Raymond Cattell
– teorie multifactorială pentru a explica inteligenţa.
– Promotor al AF, dar şi al procedurilor psihometrice
– aprecia că AF este un instrument care poate fi aplicat în studiul
comportamentului, cu o obiectivitate care poate rivaliza cu cea din ştiinţele
exacte
2. Aplicaţiile majore ale analizei factoriale
• Detectarea structurii în relaţiile dintre variabile
– Clasificarea variabilelor
– Ex.: Leadership=orientare pe sarcină/pe relații
• Reducerea numărului variabilelor
– Baterie de teste…
– Itemii unui chestionar…
• Rezolvarea multicoliniarității în regresia multiplă
• Validarea construcției unei scale compuse din mai
mulți itemi
– încărcarea fiecărui item în raport cu scala
3. Modele de AF
• Ideea fundamentală
– anumite variabile nu pot fi observate (măsurate) direct, ci
doar prin intermediul altora
– v. manifeste
• observate, măsurate
– v. latente
• integrează informația comună a mai multor v. manifeste
3. Modele de AF
• Modelul factorului comun
– fiecare variabilă manifestă (v) are două componente
• una care decurge din variabila latentă (factor)
• alta, care decurge unicitatea acelei variabile (e)
3. Modele de AF
• Factorul I
– compus în principal din variabilele creativitate (0.747), stimulare
intelectuală (0.716), varietate (0.705), conducere (0.665)
– definiţie: „valori de autorealizare, dezvoltare”.
• Factorul II
– compus din variabilele avantaje materiale (0.720), siguranţa postului
(0.692), ambianţa de lucru (0.684), mod de viaţă (0.665), relaţii cu
superiorii (0.627).
– definiţie: „valori materiale, siguranţă şi confort”
• Factorul III
– compus din variabilele relaţii cu colegii (0.752) şi altruism (0.727).
– definiţie: „valori de relaţionare socială”
Consideraţii finale
statutul.
Dimensiuni LBDQ Fact. 1 Fact. 2 Fact. 3
Accent pe producţie 0,725
Orientarea spre superiori 0,688
Structurare 0,679
Reprezentativitate 0,595
Integrare 0,556
Asumarea rolului 0,501
Împăcarea cerinţelor 0,808
Tolerarea incertitudinii 0,797
Persuasiune 0,694
Corectitudinea 0,611
predicţiilor
Tolerarea libertăţii 0,819
Consideraţie 0,704
• Factorul I explică 25 % din varianţă şi este saturat în scalele Accent pe
producţie, Orientare spre superiori, Structurare, Asumarea rolului,
Integrare, Reprezentativitate.
– Factor tradiţional (orientare spre sarcină).
• Factorul II acoperă 20% din varianţă şi cuprinde scalele Împăcarea
cerinţelor, Tolerarea incertitudinii, Putere de convingere, Corectitudinea
predicţiilor.
– factor poate fi numit integrativ şi inovativ
• Factorul III explică 11% din varianţă şi este saturat în scalele Tolerarea
libertăţii şi Consideraţie.
– factor suportiv (orientarea spre relaţii).
NOU
Fidelitatea factorilor:
consistența internă a scalelor
• Dacă se intenționează utilizarea factorilor ca variabile
de sine stătătoare, este importantă fidelitatea lor
• Metoda Alpha Factoring vizează amplificarea
consistenței interne
• Cronbach alfa este doar unul dintre indicatorii
fidelității; alții:
– ro al lui Raykov
– teta al lui Armor
– ro al lui Spearman (altul decât corelația ordinală)
– lambda 2 (2) din seria celor 6 coeficienți lambda ai lui
Gutmann
• lambda 3 (3) este chiar Cronbach alfa