GHID PRIVIND CRITERII DE ALEGERE A ÎNCERCĂRILOR ŞI METODELOR DE

DETERMINARE A CARACTERISTICILOR FIZICE ŞI MECANICE ALE

PĂMÂNTURILOR

Indicativ GT 001-96

1.GENERALITĂŢI

1.1. Prezentul ghid conţine indicaţii pentru alegerea metodelor celor mai adecvate în vederea determinării
prin încercări în laborator şi pe teren a caracteristicilor geotehnice uzuale (fizice şi mecanice) ale
pământurilor în cadrul cercetării terenului de fundare în vederea elaborării proiectelor lucrărilor de
construcţii.

El este destinat uzului personalului tehnic având calificarea (pregătirea superioară de specialitate) şi
experienţa necesară acestui gen de lucrări.

1.2. Pentru determinarea caracteristicilor fizice şi mecanice ale pământurilor sunt menţionate metodele
standardizate sau metodele cuprinse în alte prescripţii tehnice valabile în România la data elaborării
prezentului ghid practic.

În cazuri speciale, pentru care nu există metode normate în România, sunt recomandate unele metode
de determinare care s-au impus în ultimul timp în practica internaţională (presiometrie, încercări
edometrice cu viteza de deformare constantă etc.).

1.3. Prezentul ghid practic nu se referă la structuri (lucrări) realizate din pământ pus în operă cu sau fără
modificarea compoziţiei acestuia (baraje, ecrane, lucrări din pământ stabilizat, pământ armat, etc.).

Pentru construcţii supuse predominant acţiunilor dinamice şi în cazul acţiunilor seismice, la determinarea
caracteristicilor terenului de fundare se vor lua în considerare şi reglementările tehnice specifice.

1.4. Caracteristicile fizice şi mecanice ale pământurilor se pot determina prin:

- metode directe în laborator (pe probe prelevate din strat) şi pe teren (în situ).

- metode indirecte, în urma corelării unor parametri simpli determinaţi în situ (de exemplu, rezistenţa sau
numărul de lovituri la înfingerea unui penetrometru) cu valori determinate direct.

Metodele indirecte sunt mai expeditive; ele se folosesc de regulă - în paralel cu metodele directe (în acest
caz numărul determinărilor directe putând fi redus) sau când nu este posibilă prelevarea unor probe
reprezentative de pământ pentru efectuarea încercărilor directe în laborator. Corelaţiile statistice utilizate
pentru interpretarea rezultatelor metodelor indirecte au un caracter orientativ şi trebuie verificate pentru
fiecare situaţie geotehnică în parte, prin comparare cu date obţinute din încercări directe sau din
urmărirea comportării construcţiilor pe amplasament (tasări, stabilitate, etc.).

1.5. Terminologia şi simbolurile sunt în conformitate cu STAS 3300/1-85 şi STAS 3950-81, cu unele
completări introduse pe baza recomandărilor Comitetului Tehnic pentru Simboluri, Unităţi, Definiţii şi
Corelaţii al Societăţii Internaţionale de Mecanica Pământurilor şi Fundaţii al Societăţii Internaţionale de
Mecanica Pământurilor şi Fundaţii (ISSMFE) şi a unor lucrări de referinţă din domeniu.
1.6. În tabelele care urmează s-au folosit următoarele simboluri (în afara simbolurilor standardizate pentru
caracteristicile geotehnice - conform STAS 3950-81):

- C - pământuri coezive,

- N - pământuri necoezive,

- (T) - încercări pe teren (în situ),

- (S) - încercări speciale, neprevăzute în prescripţiile tehnice

româneşti în vigoare.

2. CARACTERISTICI FIZICE

2.1. Caracteristicile fizice se referă la fazele constituente ale pământului (solidă, lichidă, gazoasă) şi la
interacţiunile acestor faze. Ele servesc la identificarea şi clasificarea acestora precum şi la delimitarea
straturilor şi elementelor geologice din terenul de fundare. Unele se folosesc şi la efectuarea unor calcule
de tasare, consolidare în timp şi rezistenţă (greutatea volumică - coeficientul de permeabilitate - k etc.).

2.2. În tabelul nr.1 se prezintă principalele caracteristici fizice care se determină prin metode directe.

Pe baza acestor caracteristici se determină prin calcul şi alte caracteristici fizice (densitatea în stare
saturată - sat, porozitatea - n, indicele porilor - e, gradul de umiditate - Sr, indicele de plasticitate - Ip,
indicele de consistenţă - Ic, gradul de îndesare - ID>).

Greutatea volumică a pământului se calculează pe baza densităţii în starea respectivă , cu relaţia:

în care g - este acceleraţia gravitaţiei terestre.

Tabelul nr. 1

Categ.
Prescripţia
Caracteristica de Obs.
tehnică
pământ

Granulozitatea C; N STAS 1913/5-85

Umiditatea - C; N STAS 1913/1-88

Densitatea scheletului - s C; N STAS 1913/2-76

(1)
Densitatea în stare uscată - d C; N STAS 1913/3-76
(2)
 Limitele de plasticitate -wPwL C STAS 1913/4-86 (3)

Greutatea volumică minimă

N STAS 13021-91 (4)
corespunzătoare stării uscate - dmin

Greutatea volumică maxi-mă

corespunzătoare stării de îndesare N P 125-84 (4)
maximă - dmax

C; N STAS 1013/6-76 (5)

Coeficientul de permeabilitate - k
C STAS 8942/1-89 (5)

Observaţii la tabelul nr. 1

1. Dintre metodele indicate în STAS 1913/3-76 se recomandă utilizarea metodei prin ştanţare.

Pentru pământuri necoezive determinarea se face prin prelevarea eşantionului în ştanţă direct din strat
(din sondaje deschise) sau din probe netulburate recoltate din foraje, în dispozitive speciale (a se vedea
STAS 1242/4-85).

2. În STAS 1913/15-75 se indică metode pentru determinarea pe teren a densităţii (greutăţii volumice)
pentru pământuri cu granule cu dimensiuni de peste 20 mm.

3. Conform recomandărilor Comisiei Europene SPRINT (1993) se preferă utilizarea:

- metodei cilindrilor de pământ, pentru limita inferioară de plasticitate - wp;

- metodei cu cupa (Casagrande), pentru limita superioară de plasticitate - wL

4. Determinarea serveşte la calculul gradului de îndesare ID şi al capacităţii de îndesare Ci.

5. Pentru determinarea coeficientului de permeabilitate k al pământurilor coezive, se preferă utilizarea

încercării de consolidare, conform STAS 8942/1-83.

2.3. În tabelul nr. 2 se arată principalele caracteristici fizice care se pot determina, orientativ, prin metode
indirecte (de penetrare).

Tabelul nr. 2

Categ. de
Caracteristica Prescripţia tehnică Observaţii
pământ

STAS 1242/5-88 (T);(1)

Gradul de îndesare -
N
ID STAS 1242/6-76 (T);(2);(4)
 C 159-89 (T);(3)

Indicele porilor - e N Idem ID (5)

STAS 1242/5-88 (T);(1)

Indicele de
C STAS 1242/6-76 (T);(2);(6)
consistenţă - Ic
C 159-89 (T);(2);(6)

Observaţii la tabelul nr. 2

1. Încercare de penetrare dinamică în foraj (penetrare standard - SPT).

2. Încercare de penetrare statică.

3. Penetrare dinamică cu con.

4. Interpretarea conform STAS 1243/88 şi C 159-89.

5. Interpretarea pe baza valorilor ID, conform STAS 1243-88.

6. Interpretarea se face pe baza unor corelaţii cu valabilitate locală. În cazul pământurilor coezine cu
proprietăţi tixotrope se utilzează numai penetrarea statică.

2.4. În tabelul nr. 3 se arată principalele caracteristici fizice proprii unor categorii speciale de pământuri,
care se determină prin metode directe

Tabelul nr. 3

Categ.
Prescripţia
Caracteristica de Observaţii
tehnică
pământ

Conţinut în carbonat de calciu Marnos STAS 7107/3-74

Densitatea - PSU STAS 1913/3-76 (1)

Umflarea liberă - UL PUCM STAS 1913/12-88

Limita de contracţie - wS PUCM STAS 1913/12-88

Contracţia volumică - CV PUCM STAS 1913/12-88

Contracţia liniară - CL PUCM STAS 1913/12-88

 Căldura maximă de umezire -
PUCM STAS 1913/9-86
qumax

Capacitatea de reţinere a apei

PUCM STAS 9180/73
la secţiunea de 15 bari - w15

Conţinutul în materii organice (*) STAS 7107/1-76 (2)

Densitatea scheletului - s (*) STAS 1913/3-76 (3)

Umiditatea - (*) STAS 1913/1-82 (4)

*) Încercări care prezintă particularităţi pentru pământuri cu conţinut de materii organice mai mare de 5%.

Observaţii la tabelul nr. 3

1. Determinarea se face prin prelevarea eşantionului în ştanţă direct din strat, din probe netulburate
(monoliţi) recoltate din sondaje deschise (STAS 1242/3-87) sau din probe netulburate recoltate din foraje
cu dispozitive speciale (STAS 1242/2-85).

2. Determinarea conţinutului de materii organice se poate face şi prin metoda mai expeditivă a ,,arderii" în
o
etuve speciale sau în cuptoare electrice la temperatura de 550 50 C (conform recomandării din norma
americană ASTM 2974-71).

3. Se recomandă determinarea prin calcul a densităţii scheletului cu relaţia:

în care:

3
m = 2,65 . . . 2,72 g/cm , densitatea părţii minerale; valoarea exactă se determină prin încercări de
laborator (STAS 1913/2-76)

3
0 = 1,40 g/cm , densitatea compuşilor organici;

MO = conţinutul în materii organice (în %).

o
4. Se recomandă uscarea probei la + 85 C.

[top]

3. CARACTERISTICI MECANICE
 3.1. Caracteristicile mecanice se referă la comportarea pământurilor sub acţiunea solicitărilor mecanice
exterioare. Ele se împart în: caracteristici mecanice de deformabilitate şi consolidare şi caracteristici
mecanice de rezistenţă (la forfecare).

3.2. La alegerea tipurilor şi numărului încercărilor mecanice este de preferat un număr redus de încercări
calitativ superioare (încercări triaxiale, forfecare directă) în locul unui număr mare de încercări calitativ
inferioare (compresiune monoaxială etc.).

3.3. În tabelul nr. 4 se arată principalele caracteristici de deformabilitate şi consolidare care se determină
prin metode directe.

Tabelul nr. 4.

Categ.
Prescripţia
Caracteristica de Observaţii
tehnică
pământ

STAS 8942/1-
Indicele de compresiune - Cc C; N
89

Indicele de recompresiune - Cr C; N idem

Modulul de deformaţie
C; N idem
edometric - M

Coeficientul de
C; N idem
compresibilitate volumică - mv

Coeficientul de
C; N idem
compresibilitate - av

STAS 8942/1-
C; N
Presiunea de preconsolidare - 89
p
C
(S)

STAS 8942/1-
(1)
89
Coeficient de consolidare - cv C
(1);(2)
(S)

STAS 8942/1-
(1)
Coeficient de consolidare 89
C
secundară - cx
(1); (2)
(S)

STAS 8942/3-
C; N (T)
Modulul de deformaţie lineară 90
-E
C; N (3)
C 232-89
 STAS 8942/5- (1);(4)
C 75 şi
Modulul de deformaţie lineară C 232-89 (T);(1)
nedrenat - Eu
C
(S) (5)

Observaţii la tabelul nr. 4

1. Se determină numai pentru pământuri coezive saturate.

2. Încercări edometrice cu viteză de deformare constantă (VDC); se recomandă în special pentru

pământuri foarte compresibile.

3. Încercări speciale în aparatul de compresiune triaxială (de tip consolidat-drenat, CD) pentru anumite
stări de eforturi.

4. Încercare standardizată neconsolidată-nedrenate (UU) sau încercare consolidată nedrenată (CU), cu

interpretarea rezultatelor conform anexei A.

5. Încercare cu placa pe teren, cu încărcare rapidă, efectuată conform anexei A.

3.4. În tabelul nr. 5 se arată principalele caracteristici de deformabilitate care se determină, orientativ prin
metode indirecte.

Tabelul nr. 5

Categ. de Prescripţia
Caracteristica Observaţii
pământ tehnică

Modulul de deformaţie lineară -

C; N C 159-89 (T); (1)
E

Modulul de deformaţie lineară -

C C 159-89 (T); (2)
Eu nedrenat

Modulul de deformaţie
C; N (S) (T); (3)
presiometrică - EM

Observaţii la tabelul nr.5

1. Se folosesc corelaţii locale (pe baza rezultatelor penetrării statice sau a penetrării dinamice cu con. În
cazul pământurilor coezive se recomandă numai utilizarea penetrării statice.

2. Se determină numai pentru pământuri coezive saturate. Se recomandă numai utilizarea penetrării
statice.
3. Încercare presiometrică (a se vedea Anexa B). Cu ajutorul unor corelaţii stabilite local, pe baza valorilor
EM se pot deduce valorile E sau Eu (pentru pământuri coezive, saturate).

3.5. În tabelul nr. 6 se arată caracteristicile de deformabilitate proprii unor categorii speciale de pământuri.

Tabelul nr. 6

Categ.
Prescripţia
Caracteristica de Observaţii
tehnică
pământ

Tasarea specifică suplimentară la

STAS
umezire sub presiunea de 300 kPa PSU (1); (2)
8942/1-89
- ims

Tasarea terenului inundat şi

tasarea terenului în condiţii de
PSU P 7-92 (T); (2)
umiditate naturală -sM sub placa de
probă la presiunea de 300 kPa

Tasarea prin inundare sub presiu-

PSU P 7-92 (T); (3)
nea geologică - Img

STAS
Presiunea de umflare - pu PUCM 1913/12-
88

Observaţii la tabelul nr. 6

1. Determinările se fac pe eşantioane prelevate direct din strat, din probe netulburate (monoliţi) recoltate
din sondaje deschise sau din probe netulburate recoltate din foraje cu dispozitive speciale (STAS 1242/4-
85).

2. Caracteristicile servesc pentru stabilirea sensibilităţii la umezire.

3. Caracteristica serveşte pentru încadrarea terenului în grupele de sensibilitate la umezire (A sau B,

conform STAS 1243-88 şi P 7-92).

3.6 În tabelul nr. 7 se arată caracteristicile (parametrii) de rezistenţă care se determină prin metode
directe.

Tabelul nr. 7

Categ.
Prescripţia
Caracteristica de Observaţii
tehnică
pământ
 Unghiul de frecare interioară STAS 8942/2-
efectivă - ' 82
C; N (1)

Coeziunea efectivă - c' C 232-89

Unghiul de frecare interioară

STAS 8942/2-
aparentă - u
C; N 82 STAS
8942/6-76
Coeziunea aparentă - cu

Coeziunea aparentă - cu
(pământuri coezive saturate STAS 8942/5-
C
76
u=0)

STAS 1243-86
(2)
STAS 8942/6-
Sensivitatea (St) C
76
(3)
(S)

r; cr (rezistenţa la forfecare C; N (S) (4)

reziduală)

po (rezistenţa structurală) PSU P 7-92

Observaţii la tabelul nr. 7

1. Încercarea se realizează cu aparatul triaxial;

2. Încercarea serveşte la clasificarea pământurilor după sensitivitate;

3. Încercarea se realizează cu aparatul de forfecare cu palete (v. Anexa D).

4. Încercarea se poate realiza cu aparatul adaptat de forfecare directă sau cu aparatul de forfecare cu
palete.

În Anexa C se descriu tipurile de încercări de forfecare a pământurilor precum şi criterii privind alegerea
acestora.

3.7. În tabelul nr. 8 se arată unii parametri ai rezistenţei la forfecare care se pot determina, orientativ, prin
metode indirecte.

Tabelul nr. 8

Categ. Prescripţia
Caracteristica Observaţii
de tehnică
 pământ

C 159-89 (T); (1)

Unghiul de frecare interioară
N
efectivă - F'
(S) (T); (2)

Coeziunea aparentă - cu C (S) (T); (3)

Observaţii la tabelul nr. 8

1. Se folosesc corelaţii locale pe baza rezultatelor încercărilor de penetrare statică sau de penetrare
dinamică cu con.

2. Se determină numai pentru pământuri coezive saturate (admiţând u=0). Încercarea se efectuează
prin încărcare rapidă, cu placa, determinându-se presiunea critică pcr (a se vedea Anexa A, pct. A.2).

Coeziunea aparentă se determină orientativ cu relaţia:

3. Se determină numai pentru pământurile coezive saturate (admiţând u=0) pe baza încercării
presiometrice în cadrul căreia se determină presiunea de recomprimare po şi presiunea limită p1 (a se
vedea Anexa B).

Coeziunea aparentă se determină orientativ cu relaţia:

[top]

ANEXA A

RECOMANDARI PRIVIND DETERMINAREA MODULULUI NEDRENAT DE DEFORMATIE LINEARA A

PAMÂNTURILOR Eu

A.1. Determinarea în laborator

A.1.1. Încercarea se efectueaza pe probe saturate de pamânt coeziv, în aparatul de compresiune triaxiala
în sistem neconsolidat-nedrenat (UU), conform prevederilor STAS 8942/5-75, sau consolidat-nedrenat
(CU), conform Îndrumatorului indicativ C 232-89.

A.1.2. Valoarea Eu se calculeaza ca un modul “secant” pentru cresterea efortului principal maxim sl (fig.
A.1.). sr este cresterea efortului principal maxim (în raport cu valoarea s 1 la consolidarea probei
corespunzatoare ruperii probei).
 A.2. Determinarea pe teren prin încercare rapida cu placa

A.2.1. Încercarea se realizeaza pe pamânturi coezive saturate dupa metodologia descrisa în STAS
8942/3-90 cu urmatoarele particularitati:

- fiecare treapta de încarcare se mentine 1 minut dupa care se fac rapid citirile pe dispozitivele de
masurare a tasarilor si se trece la treapta urmatoare de încarcare;

- daca încercarea serveste numai la determinare modulului E u ea trebuie oprita la treapta la care
cresterea tasarii depaseste de 1,5 ori cresterea tasarii înregistrate la treapta precedenta;

- încercarea se poate continua si pâna la atingerea presiunii critice pe placa p cr (când tasarea devine mai
mare decât 0,1 din diametrul sau latura placii).

A.2.2. Modulul Eu se determina în portiunea de dependenta cvasi-lineara între presiunea unitara pe placa
p si tasarea s (fig.A.2.) cu relatia:

(kPa)

în care:

– coeficient de forma (0.88 – pentru placa rigida patrata; si 0,79 pentru placa rigida circulara);

pu – presiunea unitara initiala pe placa (datorata utilajului);

u – 0,5 – coeficientul lui Poisson în stare nedrenata.

A.3. Bibliografie complementara

1. D’Appolonia, D.J., Poulos H.G., Ladd, Ch. C.: "Initial Settlement of Structures on Clay" – Journal of SM
FE, Proceedings ASCE, vol. 97, No SM 10, oct. 1971.

2. Marcu A., Chepa A., Comeaga L.: “Metode specifice pentru determinarea caracteristicilor geotehnice
ale pamânturilor turboase”. A VII Conf. Nationala de geotehnica si Fundatii, vol. I, pp. 93-104, Timisoara
1992.

3. Marcu A., Stoica R.: "Practical methodes to calculate the initial settlements of saturated cohesive soils"
International Symposium CONSTRUICTIONS 2000, vol. II pp. 607-616, Cluj-Napoca, 1993.

4. *** RENEL-GEOTEC: “Instructiuni tehnice privind încercarea pe teren a pamânturilor cu placi “rigide”
Indicativ G-Ip-53/1994 (în curs de aprobare).

[top]

ANEXA B

RECOMANDARI GENERALE PRIVIND EFECTUAREA ÎNCERCARII PRESIOMETRICE

 B.1. Încercarea presiometrica se realizeaza prin aplicarea rapida, în trepte, a unei compresiuni
radiale p pe peretii unui foraj si masurarea deformatiilor radiale corespunzatoare (prin intermediul
variatiei de volum V a unei celule cilindrice cu pereti elastici).

În diagrama presiometrica (p, V) se stabilesc trei puncte caracteristice (fig. B.1.).

- presiunea de recomprimare, p0;

- presiunea de fulaj (de linearitate), pf;

- presiunea limita, pl.

B.2. Modulul de deformatie presiometrica se determina în domeniu de dependenta cvasilineara

între efort si deformatie (p0…pf) cu relatia:

în care:

– coeficientul lui Poisson

k – constanta aparatului (depinzând de dimensiunile celulei)

B.3. Bibliografie complementara

1. Cassan M.: "Les essais in situ en mécanique des sols", Tome I, Ed. Eyrolles, Paris, 1978.

2. *** - Laboratiore Central des Ponts et chaussees: "Essais de mécanique des sols en laboratiore et en
place. Aide-mémoire", Paris, 1980.

[top]

ANEXA C

TIPURI DE ÎNCERCARI DE FORFECARE A PAMÂNTURILOR

Cazurile generale de comportare a pamânturilor în functie de viteza de solicitare a lor sunt:

- Neconsolidat-nedrenat (UU);

- Consolidat-drenat (CD);

- Consolidat-nedrenat (CU).

Aceste denumiri sunt în legatura cu cele trei tipuri de baza de încercari de forfecare, care se pot efectua.

C.1. ÎNCERCARI NECONSOLIDATE-NEDRENATE (UU)

Aceste încercari se realizeaza atunci când viteza de solicitare a terenului de fundare este rapida (v. fig.
C.1) si ele au urmatoarele particularitati:

- Drenajul nu are loc pe timpul aplicarii presiunii ( c) de confinare (efortul normal, în cazul încercarii de
forfecare directa, respectiv efortul hidrostatic, în cazul încercarii triaxiale), deci proba este neconsolidata
în raport cu c. Totusi proba a fost consolidata în teren sub un anumit efort, de obicei presiunea
geologica.

- Pe timpul forfecarii drenajul nu are loc, deci forfecarea este nedrenata.

C.1.1. Încercari UU de laborator

Încercarile de la pct. a) si c) de mai jos se folosesc la obtinerea directa a rezistentei nedrenate (t u) si a

modulului nedrenat de deformatie (Eu). la cele la care se poate masura presiunea apei din pori (pentru
pamânturi saturate) se mai poate obtine coeficientul A a lui Skempton precum si coeficientul lui Poisson
(pentru pamânturi saturate acesta este = 0,5).

Încercarile de la pct. d) de mai jos sunt încercari corelative si se pot folosi în conditiile mentionate la pct.
C.1.2.

a) Încercarea UU de compresiune monoaxiala

Aceasta este cea mai simpla încercare UU, pentru care c = 0 si are urmatoarele avantaje:

- aparatul si metoda sunt simple;

- încercarea este ieftina si rapida;

- se poate folosi usor pentru stabilirea de corelatii cu alte metode.

Dezavantajele acestei metode sunt:

- nu se poate folosi la pamânturi necoezive;

- relatia efort-deformatie difera de cea reala;

- valoarea tu (rezistentei nedrenate) este orientativa;

- conduce la rezultate împrastiate.

b) Încercarea UU de forfecare directa

- Nu se recomanda deoarece este foarte dificila preîntâmpinarea modificarii de volum si a drenajului.

Simpla realizare rapida a încercarii nu rezolva problema;

- Conduce în general la rezultate împrastiate.

c) Încercarea UU triaxiala

Aceasta încercare are urmatoarele avantaje:

 - aparatul si metoda sunt accesibile;

- încercarea este relativ ieftina si rapida;

- conduce la bune rezultate;

- folosirea unei presiuni de confinare reduce gradul de tulburare al probei.

Dezavantajul acestei încercari este:

- necesita o oarecare calificare în realizare.

d) Forfecarea cu palete în laborator

Aceasta încercare are urmatoarele avantaje:

- este foarte rapida si ieftina;

- este foarte utila pentru încercarea pamânturilor moi în stanta (stut);

Dezavantajele acestei metode sunt:

- prevenirea drenajului se face greu;

- nu se poate aplica la pamânturi consistente;

- nu reproduce ruperea (forfecarea) reala.

C.1.2. Încercari UU din teren

Acest tip de încercari se foloseste în general la obtinerea indirecta a rezistentei nedrenate la forfecare (t u)
si a modulului nedrenat de deformatie (Eu) si deci sunt încercari corelative. Corelarea valorilor obtinute
prin aceste încercari se obtin fie prin stabilirea unor corelatii cu valorile obtinute din încercarile care dau
valorile directe, fie prin efectuarea de calcule invers pentru terenuri similare. Încercarile de la pct. c) si d)
de mai jos sunt încercari directe.

Încercarile de acest tip sunt:

a) Penetrarea statica

Aceasta încercare prezinta urmatoarele avantaje:

- este rapida si relativ ieftina;

- actioneaza asupra pamântului real (in situ);

- furnizeaza date referitoare la modificarile de stratificatie (lentile, incluziuni, grosimi etc.).

- da informatii pe adâncime.

Dezavantajele sunt:
 - necesita corelatii cu alte tipuri de încercari pentru stabilirea parametrilor reali;

- nu se vede pamântul încercat;

- necesita personal calificat si experienta;

- conduce la o oarecare împrastiere a rezultatelor.

b) Penetrarea dinamica si Penetrarea standard

Aceleasi avantaje si dezavantaje ca la Penetrarea statica, în plus nu se pot aplica la pamânturi coezive
saturate.

c) Forfecarea cu palete pe teren (v. Anexa D)

Aceasta încercare are urmatoarele avantaje:

- este rapida si relativ ieftina;

- se pot obtine valori continui;

- se pot obtine si valori pentru pamântul remaniat.

Dezavantajele sunt:

- nu se vede pamântul încercat;

- necesita corelatii cu alte tipuri de încercari pentru obtinerea parametrilor reali;

- nu se pot obtine relatii efort-deformatie;

- nu reproduce ruperea (forfecarea) reala;

- este limitata la valori tu < 50…70 kPa.

d) Încercarea presiometrica (v. Anexa B)

Aceleasi avantaje si dezavantaje ca la pct. a) de mai sus. În plus nu exista experienta suficienta în
România.

e) Încercarea rapida cu placa (v. Anexa A)

C.2. ÎNCERCARI CONSOLIDATE DRENATE (CD)

Aceste încercari se realizeaza atunci când (v. fig. C.2):

- viteza de solicitare a terenului de fundare este lenta, astfel ca nu are loc o crestere a presiunii apei din
pori.

- indiferent care a fost viteza de solicitare a terenului, a trecut suficient timp, de la data terminarii
constructiilor, astfel ca presiunea din pori s-a disipat, terenul si constructia fiind în echilibru.
 Încercarile CD au urmatoarele particularitati:

- drenajul are loc pe timpul aplicarii presiunii de consolidare ( c); deci proba este consolidata în raport cu
presiunea de consolidare;

- drenajul are loc si pe timpul forfecarii, iar viteza de forfecare este suficient de mica, astfel ca nu are loc o
crestere a presiunii din pori, asadar forfecarea este drenata.

C.2.1. Încercari CD de laborator

Încercarile CD se folosesc la obtinerea directa a rezistentei drenate la forfecare (td), respectiv a

parametrilor efectivi ai rezistentei la forfecare ( ' ), unghiul efectiv de frecare interioara si c', coeziunea
efectiva), a modulului drenat de forfecare (Ed).

De asemenea din aceste încercari se pot obtine coeficienti Poisson ( ) si ai presiunii laterale în stare de
repaus (k0).

a) Încercarea CD de forfecare directa

Aceasta încercare are urmatoarele avantaje

- este o încercare în general ieftina si usor de realizat;

- necesita un timp de realizare mai redus ca încercarea triaxiala;

- are o acuratete mai mare la eforturi normale mici;

- foloseste consolidarea de tip k 0 care este apropiata de cea din teren.

Dezavantajele acestei încercari sunt:

- existenta unor deformatii neuniforme, care altereaza relatia efort-deformatie (acest lucru se atenueaza
prin folosirea unui aparat de forfecare direct-simpla tip Geonor);

- tendinta casei mobile de a se înclina la eforturi mici;

- necunoasterea eforturilor efective pe tot timpul încercarii si în special la cedare.

b) Încercare CD triaxiala

Aceasta încercare are urmatoarele avantaje:

- cunoasterea eforturilor principale, astfel ca cercurile lui Mohr pot fi trasate;

- o larga gama de posibilitati pentru folosirea a diverse drumuri de efort;

- o mai mare uniformitate a eforturilor si deformatiilor, exceptând cazul eforturilor mari în comparatie cu
forfecarea directa;

- prin folosirea contrapresiunii se poate asigura saturarea probei.

 Dezavantajele acestei încercari sunt:

- un timp mai mare de încercare chiar prin folosirea unor hârtii de filtru laterale;

- efectul frecarii capetelor probelor conduce la obtinerea unei rezistente usor sporita;

- influenta membranei poate fi importanta daca nu se folosesc filtre laterale;

- frecarea tijei pistonului poate fi importanta la unele aparate mai putin performante;

- echipamentul este relativ scump;

- necesita un permanent calcul al ariei corectate a probei.

C.2.2. Încercari CD de teren

Datorita duratei mari de executie si a costului mare de realizare, de regula, nu se executa încercari CD de
teren. Din aceasta categorie, foarte valoroasa sunt datele obtinute prin calcul invers pe baza studiilor de
caz în care a avut loc cedarea terenului de fundare. Pentru pamânturi necoezive încercarile de penetrare
pot fi considerate încercari CD indirecte.

C.3. ÎNCERCARI CONSOLIDATE – NEDRENATE (CU)

Aceste încercari sunt necesare atunci când (v. fig. C.3) terenul de fundare a fost deja consolidat sub un
anumit efort de forfecare în plus fata de sarcina geologica si fata de aceasta situatie apare o solicitare
rapida, pentru care se pune problema cedarii sau nu a terenului.

Acest tip de încercare se preteaza foarte bine atunci când se analizeaza comportarea terenului sub
încarcare pe perioada de executie a constructiei, în special daca sub constructie sunt montate
piezometre pentru masurarea presiunii apei din pori.

Încercarile CU au urmatoarele particularitati:

- Drenajul are loc pe timpul presiunii de consolidare ( c), deci pentru aceasta valoare proba este
consolidata;

- Ca si la încercarile UU pe timpul forfecarii drenajul este închis, deci forfecarea este nedrenata.

C.3.1. Încercarea CU de laborator

Încercarile CU se pot efectua fara masurarea presiunii apei din pori sau cu masurarea presiunii apei din
pori si pot fi folosite la obtinerea parametrilor t u, Eu, ' si c'.

a) Încercarea CU de forfecare directa

Ca si la pct. C.1.1. b. problema principala consta în imposibilitatea prevenirii drenajului pe timpul

forfecarii, marirea vitezei de forfecare nerezolvând satisfacator aceasta problema. De multe ori prin acest
tip de încercare se obtine o valoare negativa a coeziunii. Metoda cea mai eficace pentru prevenirea
drenajului în timpul forfecarii este de a varia efortul normal, astfel ca sa se mentina constanta înaltimea
probei si deci a volumului. În lume exista astfel de aparate, dar încercarea devine complicata.

Încercarea poate fi folosita cu precautie si printr-o interpretare calificata a rezultatelor.

 b) Încercarea CU triaxiala

Acest tip de încercare are urmatoarele avantaje:

- atunci când se masoara presiunea apei din pori, se cunosc eforturile principale, astfel ca cercurile lui
Mohr pot fi trasate;

- o larga gama de posibilitati pentru folosirea a diverse drumuri de efort;

- un timp mai redus pentru încercare, în comparatie cu cele CD;

- se poate asigura saturarea probei, prin contrapresiune si deci un volum constant;

- se pot determina parametrii presiunii apei din pori.

Dezavantajele acestei încercari sunt:

- o oarecare neuniformitate a presiunii din pori, la mijlocul probei fata de capete;

- necesita un calcul permanent al ariei corectate;

- frecare pistonului poate fi importanta la unele aparate mai putin performante.

C.3.2. Încercari CU de teren

Observatia de la pct. C.2.2. este valabila si în acest caz.

Bibliografie complementara

1. Bishop A.W., Henkel D.J. (1962) – The measurement of soil properties in the triaxial test, Ed. Arnold,
London.

2. Lambe T.W. (1951) – Soil testing for engineers, J. Wiley and sons, N.Y.

3. Lambe T.W., Whitman R.V. (1979) – Soil Mechanics, Jhon Wiley and sons, New York.

4. L.C.P.C. (1970) – Essai triaxial, Mode operatiore M.S.I-4, Ed. Dunod, Paris.

5. L.C.P.C. (1970) – Essai de cisaillement a la boite, Mode operatiore M.S.L-4, Ed. Dunod, Paris.

6. Manoliu I. (1982) – Încercarea materialelor. vol. 2 cap. 19 – Încercarea pamânturilor si rocilor, E.

Tehnica, Bucuresti.

[top]

ANEXA D

DETERMINAREA PE TEREN A REZISTENTEI LA FORFECARE A PAMÂNTURILOR CU APARATUL

DE FORFECARE CU PALETE
Pentru determinarea pe teren a rezistentei la forfecare a pamânturilor coezive de consistenta redusa sau
medie, se utilizeaza aparatul cu palete. Încercarea, standardizata în unele tari, consta în înfigerea în
stratul de pamânt a unor lame (palete) dispuse în cruce, aflate la capatul unei tije care este supusa unui
moment de torsiune suficient de mare pentru a permite rotirea lamelelor si deci forfecarea pamântului pe
suprafetele de capat si pe suprafata laterala a cilindrului de diametru D si înaltimea H.

Standardul britanic BS 1377-1975 deosebeste doua tipuri de încercari, dupa cum paletele sunt coborâte
la baza unei gauri forate (fig. D.1 a.) sau prin penetrare (fig. D.1. b.).

Lamele se confectioneaza din otel de rezistenta înalta. În pamânturi având rezistenta la forfecare pâna la
2
50 kN/m , se recomanda lama cu lungimea de 150 de mm si latimea de 75 mm (fig. D.2.).

2
Pentru pamânturi având rezistenta la forfecare între 50 kN/m se pot folosi lame mai mici, 100 x 50 mm.
Lemele se monteaza la capatul unei bare de otel cu diametrul sub 13 mm. la stabilirea dimensiunilor
lamelor si barei de legatura se va urmari ca raportul ariilor a, exprimat cu relatia (D.1) sa nu depaseasca
12%.

(D.1)

unde D este latimea lamei, în mm; T – grosimea lamei, în mm; d – diametrul barei, în mm.

În cazul lucrului în gaura de foraj, paletele sunt coborâte pe fundul gaurii si apoi înfipte pe o adâncime
egala cu de cel putin trei ori diametrul forajului. Se imprima de la suprafata o rotire a paletelor cu o viteza
o o o o
cuprinsa între 0,10 /s si 0,20 /s (6 /min – 12 /min).

În cazul încercarii prin penetrare, lamele se introduc într-un sabot de protectie iar barele de otel sunt
înconjurate cu teava din tronsoane de 1 sau 2 m lungime. Ansamblul este înfipt prin batere sau vibrare la
adâncimea dorita. Apoi, paletele sunt apasate pentru a patrunde în teren la o adâncime de cel putin 0,5
m. dupa aplicarea momentului de torsiune si terminarea încercarii, paletele sunt ridicare pentru a reintra
în sabotul de protectie.

2
Rezistenta la forfecare tu a pamântului, în kN/m se determina cu relatia:

(D.2)

unde M este momentul de torsiune aplicat pentru a determina forfecarea pamântului;

k – o constanta depinzând de dimensiunile si forma paletelor.

Daca se admite o distributie uniforma a rezistentei la forfecare pe suprafetele de capat si pe suprafata

laterala a cilindrului, K are expresia:

(D.3)

în care D si H se exprima în mm.

Considerând raportul H/D egal cu 2:1, expresia (D.3) devine:

 3 -6
K = 3,66 D x 10

Bibliografie complementara

1. Lambe T.W., Whitman R.V. (1979) – Soil Mechanisc, Jhon Wiley and sons, New York.

2. Manoliu I. (1982) – Încercarea materialelor, vol. 2, cap. 19 – Încercarea pamânturilor si rocilor, Ed.
Tehnica, Bucuresti.