Zic si eu...

- Radu Stanca

Ce multe versuri, ah! ce multe versuri

Si totusi ce putina poezie!
Unde te uiti podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revolta, nicio bucurie.
O seceta imensa peste toate.
Emotii false, masti si platitudini.
Poetu-si face locul d�nd din coate
Si-n templu poze ia, nu atitudini.
�
Unde sunt timpii c�nd feream urechea
De ritmuri �nc�lcite si vulgare,
C�nd slefuiam imaginea, stravechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, �n fiinta
Soptita tainic, ca o rugaciune,
Era o profesiune de credinta.
Astazi credinta e o profesiune.

Vulpea - Radu Stanca

Ca t�narul spartan ascund sub haina

Vulpea furata-a timpului ce trece.
Daca ma musca tac si-ndur �n taina
Fara sa tulbur lumea ce petrece.

Glumesc nepasator si r�d cu hohot

�n timp ce ea �si v�ra coltii-n mine,
Simt s�ngele t�snind cu mare clocot
Dar ma prefac ca-s vesel si mi-e bine.

Si ma voi mai preface-n continuare

Chiar de mi-ar fi durerile-nzecite,
Prea mare-i furtul ca sa tip ca doare�
Asa dor visurile �mplinite�

Ca t�narul spartan ascund �n mine

O vulpe� care at�ta timp c�t tace
Si musca-ad�nc din carnea mea, e bine�
Ce-am sa ma fac c�nd va porni sa latre?