Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

INTRODUCERE ÎN PCM
Pulse Cod Modulation - PCM

Obiective
 Prezentarea conceptelor principale din modulaţia PCM
 Desrierea diferitelor forme de codare la PCM
 Descrierea aspectelor legate de transmiterea semnalelor în impulsuri pe canale cu bandă
limitată

Materiale
 Modulul sursa de alimentare PSU sau PS1
 Unitatea de control induvidual SIS1, SIS2 sau SIS3 (sau switch-urile S)
 Modulul de experiment MCM30
 Osciloscop

1. NOŢIUNI TEORETICE

1.1. Aspecte principale

Din teorema eşantionării este cunoscut că un semnal analogic s(t) poate fi convertit într-
un set de impulsuri, luând valori instantanee de tensiune la intervale regulate de valoare T=1/
(2fM), cu fM frecvenţa maximă a semnalului s(t). Acesta este semnalul PAM (fig. II 47).
Cu tehnica PCM, amplitudinea informaţiei conţinută în fiecare eşantion PAM este
convertită într-o valoare binară cu lungime fixă. Fig. II 48 arată o schemă bloc simplificată
pentru un sistem de comunicaţii PCM cu 1-canal.
Semnalul analogic de intrare traversează un filtru trece-jos anti-aliasing şi ajunge la
circuitul de eşantionare. Următorul circuit (de cuantificare) atribuie impulsurilor, a căror
amplitudine este într-un anumit interval V, o singură valoare fixă (fig. II 49). Semnalul
cuantizat este apoi aplicat la un convertor A/D, care furnizează valoarea binară a fiecărui impuls.
Ieşirea paralelă a convertorului A/D este transformată în semnal serial de către următorul
convertor Paralel/Serie. Fiecare bit este reprezentat în format NRZ, cu o valoare pozitivă (1) de
tensiune sau nulă (0). Durata fiecărui bit este egală cu perioada T a cadrului divizată cu n
numărul biţilor cu care este făcută conversia A/D (de exemplu, dacă T = 125 s şi n = 8, durata
fiecărui bit va fi TBIT = 125/8 = 15.825 s). Rata de transmisie a biţilor seriali (sau frecvenţa de
digit, rata de transmisie) va fi egală cu V = 1/ T BIT bit/s. În condiţiile ultimului exemplu vaa fi V
= 64 kbit/s.

Fig. II 47. Eşantionarea

116
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Fig. II 48. Sistem de comunicaţie PCM cu 1 canal

Semnalul PCM serial este transmis prin canalul de transmisie (cablu metalic, fibră optică,
legătură radio, etc.) şi ajunge la convertorul Serial/Paralel, al cărui cuvânt digital de ieşire este
convertit într-o valoare analogică de către următorul convertor D/A. Ieşireea convertorului este
un semnal în trepte care aproximează semnalul analogic de pornire. Următorul filtru trece-jos
curăţă semnalul şi furnizează forma de undă de pornire.

Fig. II 49. Exemplu de cuantizare şi codare pe 3 biţi

a) eşantionare
b) cuantizare
c) codare

117
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

1.2. Eşantionare şi cuantizare

Aşa cum s-a spus deja, eşantionarea constă în preluarea valorilor instantanee ale
semnalului analogic cu o perioadă de repetiţie depinzând de spectrul aceluiaşi semnal. În cazul
semnalului telefonic frecvenţa maximă a canalului telefonic este 4 kHz şi perioada de
eşantionare (sau intervalul de cadru) este:

T = 1/(2fM) = 125 s

Circuitul de eşantionare furnizează impulsurile PAM, cu amplitudinea continuu variabilă.

Cuantizarea atribuie o singură valoare de tensiune bine determinată impulsurilor a căror
amplitudine se încadrează în tr-un anumit interval V (fig. II 50). În acest fel se obţin un număr
finit de valori discrete care vor ajunge la următorul codor A/D. Aceste valori sunt numite Nivele
de Cuantizare (Quantisation Levels).
În cazul cuantizării liniare diferenţa între două nivele adiacente este uniformă pe tot
domeniul semnalului de intrare. Fig. II 51 arată curba de cuantizare corespunzătoare la 255
nivele. Reţineţi că numărul N este legat de numărul n de biţi al semnalului codat prin relaţia N =
2n.
Din această curbă este evident că toate acele valori de tensiune care sunt diferite printr-o
valoare

V = VMAX / 128

vor fi reprezentate printr-un singur impuls cuantizat (fig. II 52).

Zgomotul de cuantizare

Zgomotul de cuantizare (sau eroarea de cuantizare) este diferenţa între semnalul analogic
şi valoarea cuantizată corespunzătoare (fig. II 53). Raportul între semnalul S şi zgomotul de
cuantizare NQ depinde de amplitudinea semnalului, deoarece modificarea V este uniformă în tot
domeniul semnalului de intrare. Asta înseamnă că semnalele mari prezintă un raport S/N Q mai
bun decât semnalele slabe.
Pentru a obţine un raport S/N Q uniform în tot domeniul semnalului de intrare se poate
folosi o tehnică de compresie a semnalului, cum este aşa numita codare PCM neliniară.

118
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Fig. II 50. Cuantizarea

Fig. II 51. Curba de cuantizare liniară

Fig. II 52. Eroarea de cuantizare

Fig. II 53. Zgomotul de cuantizare

119
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

1.3. Codarea PCM neliniară

Compresia analogică

În fig. II 54 este prezentată schema bloc a unui sistem PCM cu compresie şi expandare
analogică. La transmisie, smnalul analogic este comprimat înainte de a ajunge la codorul PCM.
La recepţie, el este expandat la ieşirea decodorului PCM, cu o lege complementară compresiei.
Legile de compresie folosite în telefonie sunt legea A = 87,6 şi legea  = 255 (fig. II 55),
prima folosită în standardul european şi a doua în standardul american. Fig. II 56 arată
comportarea raporului „semnal-zgomot de cuantizare” pentru cuantizarea liniară şi neliniară
(legile A şi ). Observaţi uniformitatea acestui raport în cazul cuantizării neliniare.

Fig. II 54. Sistem PCM cu compresie analogică

Fig. II 55. Legea A şi legea 

120
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Fig. II 56. Raportul „semnal – zgomot de cuantizare”

Fig. II 57. Sistem PCM cu compresie digitală

Fig. II 58. a) Legea A b) Legea 

121
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Compresia digitală

Compresia analogică a fost folosită în primele sisteme PCM şi a fost schimbată de

tehnicile digitale. Compresia digitală este făcută după conversia PCM, adică la nivelul
semnalului numeric. Similar, expandarea digitală se face înaintea decodării PCM, adică la nivel
numeric. Sistemele PCM actuale cu compresie digitală folosesc o conversie liniară cu 12 biţi de
cod, care sunt apoi comprimaţi la 8 biţi. Fig. II 57 arată schema bloc a unui sistem PCM
expandarea compresiei la nivel digital.
Fig. II 58a arată caracteristica de transfer pentru legea A. Cei 8 biţi constau din:
 bitul 7 (cel mai semnificativ): semnul valorii numerice care urmează
 biţii 6/5/4: detectorul de segment
 biţii 3/2/1/0: detectorul intervalului de cuantizare.

Coloana din stânga arată codurile de la ieşire fără inversiunea perechii de biţi, iar coloana din
dreapta codurile CEPT (inclusiv inversiunea perechii de biţi).
Fig. II 58b arată caracteristica de transfer pentru legea Semnificaţia celor 8 biţi este
anaologă celei de la legea A. Coloana din stânga arată codurile compuse dintr-un bit de semn
(bitul 7) şi din valoarea PCM; codurile din coloana dreaptă au bitul normal de semn şi biţii de
valoare inversată (specificaţia AT&T D3).

1.4. CODEC-ul

CODEC-ul este un circuit integrat LSI mult folosit în industria de telecomunicaţii, fiind
utilizat la schimburile telefonice private (PABX), în staţiile publice de control, în echipamentele
de telefonie digitală şi în alte sisteme de digitizare vocală.
CODEC-ul (sau Combo, aşa cum este denumit uneori când circuitul integrat include şi
filtrele de bandă vocală pentru transmisie şi recepţie) dezvoltă toate fazele de conversie a
semnalelor vocale în PCM şi invers, şi în particular:
 transmisie
 încadrarea transmisiei de voce în domeniul 300-3400 Hz pentru a preveni efectele
aliasing
 cuantizarea şi codarea binară a transmisiei de voce legile corespunzătoare de
compresie (legea A sau legea 
 inserarea eşantioanelor digitale sosite de la codarea PCM în intervalul de timp
(canalul) rezervat utilizatorului liniei în sistemele PCM/TDM
 recepţie
 preluarea eşantioanelor PCM (de la canalul rezervat utilizatorului, dacă este un sistem
PCM/TDM)
 conversia eşantioanelor PCM în valorile analogice cuantizate, cu legile
corespunzătoare de expandare (legea A sau legea 
 filtrarea impulsurilor cuantizate pentru reconstrucţia vocii la recepţie
 transmiterea Fantei de Timp
 programarea recepţiei şi a transmisiei canalelor rezervate utilizatorilor în sistemele
PCM/TDM.

În cadrul acestor teste se va folosi un CODEC tip MC145480 a cărui schemă bloc este
prezentată în fig. II 59.

122
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Fig. II 59. Schema bloc a unui Codec

1.5. Codarea PCM diferenţială

Adesea se întâmplă ca în semnalele analogice care sunt codate PCM (voce,

imagini, etc.) mai multe eşantioane succesive să prezinte acelaşi nivel de cuantizare; în
consecinţă sunt de transmis mai multe coduri PCM egale şi acest fapt este redundant
pentru semnalul reconstituit la recepţie.
Codarea PCM diferenţială (DPCM) exploatează această redundanţă între valorile
eşantioanelor adiacente. Cu DPCM, este transmis codul corespunzător diferenţei între
două eşantioane succesive şi nu codul corespunzător eşantionului prezent. Deoarece
amplitudinea diferenţei între eşantioane este mai mică decât amplitudinea aceluiaşi
eşantion, codarea DPCM cere mai puţini biţi decât cea PCM standard.
Fig. II 60a prezintă schema bloc a unui codor DPCM. O buclă de reacţie compusă
dintr-un convertor D/A, un circuit de eşantionare şi un integrator reconstruiesc o valoare
de semnal care aproximează valoarea semnalului de intrare în ultimul moment de
eşantionare. În practică, semnalul de reacţie este o estimare, sau predicţie, a semnalului
de intrare, obţinut prin adăugarea în momentul următor (prin integrare) a contribuţiei
eşantioanelor diferenţelor codate.
În decodorul DPCM reconstrucţia semnalului analogic de intrare este făcută prin
folosirea aceloraşi blocuri blocuri folosite în bucla de reacţie a codorului (fig. II 60b).
Există câteva posibilităţi ....pentru DPCM. Unele sisteme folosesc o codare
adaptivă pentru a genera o estimare mai precisă şi eficientă a semnalului de intrare.
Codarea adaptivă poate fi realizată după cum urmează (fig. II 61):
 se folosesc mai multe eşantioane precedente pentru generarea estimării semnalului de
intrare
 fiecărui eşantion i se dă o pondere variabilă, depinzând de nivelul mediu de putere al
semnalului de intrare
 amplitudinea pasului de cuantizare al convertoarelor A/D şi D/A este modificată în
funcţie de nivelul de intrare.

123
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Fig. II 60. PCM diferenţial

a) codor
b) decodor

Fig. II 61. PCM diferenţial adaptiv (ADPCM)

1.6. Interferenţa intersimbol

Considerăm un semnal numeric (un exemplu a ceea ce este PCM) în format serial NRZ
(fig. II 62a) şi fie T intervalul de bit. Canalul de transmisie atenuează şi lărgeşte (distorsionează)
fiecare simbol transmis, astfel că la recepţie acesta nu va ocupa numai intervalul său, ci parţial şi
pe cel al altora (fig. II 62b). Acest efect este numit interferenţă intersimbol şi indică interferenţa
cauzată de fiecare simbol cu cele care urmează. O interferenţă intersimbol puternică poate duce
la erori în detecţia simbolurilor recepţionate, aşa cum este evidenţiat în fig. II 62c.
Pentru eliminarea interferenţei intersimbol, în momentele de eşantionare, forma de undă
reprezentând simbolul recepţionat trebuie să aibă o amplitudinea proporţională cu simbolul
singular transmis (teorema I a lui Nyquist). O formă de undă care satisface acest criteriu este
sinc(x) (fig. II 63), definit ca fiind

sinc(x) = sin(x) / x unde x = t / T

Considerăm canalul total de transmisie, constând din filtrul de transmisie, mediul de

comunicaţie şi filtrul de recepţie (fig. II 64). se poate demonstra că, pentru a obţine impulsuri în
forma sinc la recepţie, canalul, prin care trec impulsurile dreptunghilare, trebuie să aibă un
răspuns în frecvenţă de tip filtru trece jos ideal, cu frecvenţa de tăiere egală cu F C = 1 / (2T)
(vezi fig. II 65). Această frecvenţă este de asemenea minimul de bandă cerut pentru canal pentru
a obţine impulsuri fără interferenţă intersimbol la recepţie.
Răspunsul din fig. II 65a este ideal. În practică este folosit răspunsul de tip cosinus
ridicat, care satisface teorema I a lui Nyquist (interferenţă intersimbol nulă în momentul

124
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

eşantionării). Fig. II 65b/c prezintă câteva răspunsuri cosinus ridicat şi formele de undă
corespunzătoare pentru impulsurile de ieşire.

Fig. II 62.
a) impulsurile transmise
b) impulsurile recepţionate
c) interferenţă intersimbol
excesivă

Fig. II 63.
Impulsul sinc(x)

Fig. II 64. Canalul de transmisie

Fig. II 65.
Canalul de transmisie
a) răspunsul ideal
b) răspunsul cos ridicat
c) impulsurile la ieşire

125
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

1.7. Diagrama ochi

Interferenţa intersimbol poate fi detectată cu osciloscopul, figuri numite diagrama ochi.

Axa timp este sincronizată cu frecvenţa simbolului, în timp ce semnalul este aplicat pe axa
verticală. Datorită persistenţei imaginilor, pe diagramă se pot vedea un mare număr de impulsuri
suprapuse. Fig. II 66 prezintă diagrama ochi pentru un sistem cu două nivele, în cazurile:
a) interferenţă intersimbol nulă
b) interferenţă intersimbol puternică
c) prezenţa zgomotului

Fig. II 66. Diagrama ochi

2. ÎNTREBĂRI

Întrebarea 1 Impulsurile PCM sunt construite în trei faze. Care?

a) cuantizare – eşantionare - codare

b) eşantionare - codare - cuantizare
c) eşantionare - cuantizare – codare
d) cuantizare – eşantionare - amplificare

126
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Întrebarea 2 Cuantizarea constă în:

a) atribuirea unui cuvânt de 8 biţi pentru fiecare eşantion

b) măsurarea puterii eşantionului
c) conversia serială a biţilor paraleli
d) atribuirea unor valori discrete la valorile continui ale eşantioanelor

Întrebarea 3 Un semnal s(t) cu amplitudinea 1 Vvv este cuantizat în 128 nivele. Care
este diferenţa de tensiune V între două nivele succesive de cuantizare?

a) 128 mV
b) 7,8  V
c) 7,8 mV
d) 1 mV

Întrebarea 4 Diferenţa între valoarea eşantionată şi valoarea cuantizată este cunoscută

ca:

a) aliasing
b) eroare d eşantionare
c) suprapunerea de pantă
d) ondulaţie (riplu)
e) zgomot de cuantizare
f) zgomot granular

Întrebarea 5 Zgomotul de cuantizare depinde de:

a) zgomotul canalului de comunicaţie

b) frecvenţa semnalului
c) perioada de eşantionare
d) numărul nivelelor de cuantizare
e) amplitudinea semnalului

Întrebarea 6 Codarea constă în:

a) atribuirea unui set de biţi fiecărui impuls

b) atribuirea unui set de biţi la fiecare valoare cuantizată
c) generarea codurilor pentru corecţia erorii
d) atribuirea unor valori discrete pentru valorile continui ale eşantioanelor

Întrebarea 7 dacă sunt 256 nivele de cuantizare, câţi biţi sunt necesari pentru a descrie
toate nivelele în format binar?

a) 7
b) 10
c) 256
d) 8

127
Lucrarea MI 7 INTRODUCERE ÎN PCM

Întrebarea 8 De ce se foloseşte codarea PCM neliniară?

a) pentru reducerea zgomotului de cuantizare

b) pentru a obţine un raport semnal – zgomot de cuantizare constant în tot
domeniul semnalului analogic
c) pentru egalizarea semnalelor după linia de comunicaţie
d) pentru reducerea numărului de biţi per eşantion

Întrebarea 9 Ce sunt legea_A şi legea_ ?

a) două standarde pentru transmisia de date prin modem

b) două standarde de codare PCM neliniară: european (legea_) şi american
(legea_A)
c) teoreme ale eşantionării semnalelor
d) două standarde de codare PCM neliniară: european (legea_A) şi american
(legea_)

Întrebarea 10 De ce se foloseşte codarea PCM diferenţială?

a) pentru reducerea zgomotului de cuantizare

b) pentru a obţine un raport semnal – zgomot de cuantizare constant în tot
domeniul semnalului analogic
c) pentru egalizarea semnalelor după linia de comunicaţie
d) pentru reducerea numărului de biţi per eşantion

Întrebarea 11 Ce este CODEC-ul?

a) secţiunea de codare a unui sistem PCM

b) un circuit integrat care realizează toate funcţiile codării unui semnal analogic
în semnal PCM şi invers
c) contorul de erori al sistemelor PCM
d) un compresor digital

Întrebarea 12 Cunoscând aceste date despre un canal PCM:

B = 4 kHz banda semnalului analogic
T = 125 s perioada de eşantionare
q = 256 nivelele de cuantizare
cât de mare este frecvenţa de digit (rata de transmisie) a fluxului PCM
serial?

a) 4 kHz
b) 64 kbit/s, corespunzător unei durate a bitului de TBIT = 8 s
c) 256 kbit/s
d) 64 kbit/s, corespunzător unei durate a bitului de TBIT = 15.625 s
e) 2 Mbit/s

128