 NAJĂRI INTERIOARE

 CONCURSURI

BUJORUL, SIMBOLUL PROSPERITĂȚII, FLOAREA PLANTATĂ CÂNDVA

DOAR DE BOGAȚII JAPONIEI
Home GRĂDINA Bujorul, simbolul prosperității, floarea plantată cândva doar de
bogații Japoniei
GRĂDINA 17 aprilie 2015
2 15886

7.1kSHARES
ShareTweet
Puternic parfumat, frumos colorat și foarte rezistent – bujorul este floarea ce înnobilează luna
mai. Bujorul este, prin excelenta, o planta rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată,
încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp, dacă avem grijă să schimbăm apa
cel mult o dată la doua zile și să-i punem două-trei picături de miere.
Bujorul are o viață lungă, disponibilă într-o mare varietate de nuanțe de la alb, rosu, purpuriu,
roz, galben, pana la violet, având perioadă de înflorire din primăvară târzie până la începutul
verii este pe departe regina sezonului.
În cultura chineză bujorul se numește Floarea Împăratului. Vechii greci numeau bujorii după
Paeon, medicul zeilor greci. Bujorul rămâne un simbol al prosperității, iar explicația este
foarte simplă: inițial, el putea fi cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita
socială a Japoniei, astfel că floarea a fost imediat asociată cu bogăția. La greci existau
legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii
de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină, iar bujorul se încadrează în acest criteriu.
Bujorii (Paeonia Hybriden) au nevoie de soare cel puțin 6 ore pe zi pentru a înflori și de mult
spațiu. Plantarea și înmulțirea se poate face doar toamna, în caz contrar bujorul va începe să
înflorească abia din al treilea an, după plantare.
Bujorul este floarea mea preferată. Pentru că este floarea lunii mai, de ziua mea, primeam
de la mama numai bujori. Primii bujori din curte erau culeși special pentru mine. Obiceiul
a fost dus mai departe de către prieteni. În fiecare an de ziua mea primesc bujori, mulți
bujori.
 Câteva date foarte importante privind tehnica de cultivare și îngrijire a bujorilor.
Dacă nu sunt respectate, bujorii nu înfloresc!

 Cea mai bună perioadă pentru plantarea bujorului este începutul toamnei, din
septembrie până la mijlocul lui octombrie. Astfel, planta va avea suficient timp să se
aclimatizeze pe timpul iernii. Bujorul poate fi plantat și la începutul primăverii, având
grijă să așteptăm ca substratul să se încălzească suficient (mai). Dacă bujorul este
achiziționat în ghiveci, atunci plantarea se poate face oricând, începând cu luna mai
până toamna, în octombrie. Tufele de bujori se amplasează în spații însorite sau, în caz
de forță majoră, în locuri semi umbrite, dar aerisite. Este bine să nu fie plantați în
apropierea imediată a zidurilor casei, gardurilor compacte sau a pomilor.
 Cât sunt încă în faza de boboci, se vor instala sisteme de susținere a tijelor florale care
se apleacă până la pământ sub greutatea proprie.
 Udarea nu trebuie neglijată în cursul verii, mai ales în iulie-august, când plantele își
formează mugurii florali incipienți pentru anul următor.
 Rădăcinile de bujori nu se deranjează, decât la 4-5 ani de la plantare și numai dacă este
nevoie, pentru ca înflorirea va avea de suferit o perioadă mai îndelungată, atât
cantitativ, cât și calitativ. Dacă se dorește înmulțirea prin divizarea tufei, atunci este de
preferat ca această operațiune să se facă toamna, în septembrie-octombrie, cu mare
atenție la mugurii subterani, care sunt fragili.
Fiecare rădăcină recoltată pentru înmulțire trebuie să aibă cel puțin doi asemenea
muguri bine dezvoltați. Plantarea nu se face mai adânc de 5-10 cm, nici măcar în zonele
mai geroase, deoarece întârzie înflorirea cu 2-4 ani. Unde este cazul, după plantare, se
va face o mușuroire ușoara cu mraniță sau pământ de frunze, iar primăvara se nivelează
la loc.
 Sub nici o formă nu se taie frunzișul bujorului după înflorire; dacă tufa este bine
îngrijită, frunzele sunt chiar estetice mult timp, iar hrănirea rădăcinilor este asigurată
continuu, fortificând planta. Se pot înlătura numai tijele uscate și porțiunile ofilite sau
rupte.