Caracteristicile destinaţiilor ecoturistice

Destinaţiile ecoturistice sunt caracterizate printr-un patrimoniu natural şi cultural special

dar şi printr-un „capital ecologic”, fiind de multe ori incluse sau în vecinătatea unor rezervaţii
naturale sau alte tipuri de arii protejate. Aceste destinaţii includ atât potenţialul natural cât şi
cultural al zonei şi sunt diferite de alte staţiuni turistice printr-o planificare urbanistică mult mai
atentă şi durabilă. Autorităţile locale au un rol vital în orientarea dezvoltării turistice pentru a
evita deteriorarea mediului natural şi patrimoniului cultural al destinaţiei. Pentru o exploatare
durabilă a potenţialului ecoturistic sunt necesare politici şi strategii de dezvoltare locală, Agenda
Locală 21, stabilirea unor reguli cu privire la activităţile turistice dar şi a unor limite maxime ale
circulaţiei turistice.
Principalele caracteristici ale unei destinaţii ecoturistice sunt următoarele:
 Potenţial turistic natural, de obicei conservat în cadrul unei arii protejate.
 Densitate redusă a construcţiilor astfel încât potenţialul natural să fie mai prezent decât
potenţialul antropic.
 Existenţa afacerilor mici, deţinute de localnici, care oferă servicii de cazare şi masă dar şi
produse de artizanat.
 Existenţa zonelor de recreere în aer liber, care protejează ecosistemele fragile (poteci,
piste pentru biciclete etc.).
 Ospitalitatea personalului din cadrul unităţilor de cazare şi alimentaţie.
 O varietate de festivaluri locale şi alte evenimente culturale care demonstrează
perpetuarea tradiţiilor.
 Facilitarea interacţiunii dintre turişti şi populaţia locală în zonele naturale.
Planificarea durabilă în destinaţiile ecoturistice trebuie să includă:
 un master plan pentru dezvoltarea turistică din zonă care să sepcifice clar spaţiile verzi,
aleile de promenadă, potecile turistice, zonele de acces public, precum şi reguli clare cu privire la
densitatea dezvoltării urbanistice permisă în zonele rezidenţiale şi comerciale;
 un plan de management al vizitatorilor;
 consultarea actorilor locali cu privire la tipul de turism care se doreşte a fi dezvoltat în
zonă, folosind intermediari neutri care înţeleg punctul de vedere al comunităţii locale;
 planificarea integrată a resurselor naturale în vederea oferirii mai multor alternative de
dezvoltare economică durabilă rezidenţilor alături de ecoturism.
Dezvoltarea industriei ecoturistice la nivel internaţional se constituie într-un important şi
potenţial factor pozitiv pentru ariile naturale protejate şi comunităţile acestora. Din ce în ce mai
multe persoane aleg destinaţiile ecoturistice, caută să se implice în activităţile de conservare a
naturii, promovează şi apreciază culturile tradiţionale şi stilurile de viaţă. Ecoturismul oferă
turism natural durabil şi responsabil care se ghidează după reguli etice şi practici specifice:
respect faţă de valorile naturale (călătorii responsabile prin natură), sprijin în conservarea pe
termen lung a naturii (un flux de venituri care să ajute la conservarea biodiversităţii şi culturii) şi
contribuţii la îmbunătăţirea bunăstării comunităţii locale (prin participarea la activităţile
turistice).
Două elemente cheie în dezvoltarea destinaţiilor ecoturistice sunt: managementul fluxului
de vizitatori şi interpretarea produselor ecoturistice.
Managementul fluxului de vizitatori este un mecanism care îndrumă tipul potrivit de
vizitatori în zonele potrivite, oferind cele mai bune oportunităţi pentru satisfacerea experienţei în
natură a fiecărui vizitator, producând un impact negativ minim asupra naturii şi comunităţilor
locale şi creând cele mai bune şanse pentru dezvoltarea de mici afaceri locale care respectã
principiile ecoturismului.
Interpretarea naturii şi culturii este una din căile prin care aspectele de interes,
semnificaţia valoarea şi sensul moştenirii naturale sau culturale se comunică turiştilor.
Interpretarea este un instrument important pentru managementul vizitatorilor şi poate fi aplicată
sub următoarele forme:
-Personală –faţă în faţă - plimbări cu ghid, ture, personal din centrele de vizitare sau punctele de
informare turistică;
-Ne-personală – publicaţii, trasee care permit orientarea fãrã ghid, centre de vizitare, panouri de
interpretare;
-Bazată pe artă – sculptură, arta dramatică, povestiri;
-New media – ghiduri ce se pot descărca de pe internet, trasee cu ghid audio.